Dictionar de Psihologie Neveanu

SUPRACOPERTA: GH.
MARINESCU
PAUL POPESCU-NEVEANU
DICŢIONAR
Referenţi ştiinţifici:
de
Prof. dr. doc. STELUŢA TEODORESCU
Dr. doc. VICTOR SAHLEANU psihologie
BUCUREŞTI • 1978
EDITURA ALBATROS
DICŢIONARE DE SPECIALITATE
WC DL 1'RtrAŢÂ
ŞI ALTE LUCRĂRI ENCICLOPEDICE CONSULTATE
H.C. Warrcn (Tîd.), Dicţionary of PsycJwlogy, Boston — New York, Fiecare carie îşi are istoria şi soarta sa. în momentul hi care,
1934. încheiem această carie •putem reiata ceva despre modul în care
I.A. Kairov (red.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (înl. rom. 1965). a fost realizată şi concepută, dar nu-i putem prevedea „viaţa".
K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Era prin 1965 cînd mi s-a propus să fac un dicţionar de
Paris, 1963. psihologie pentru tineri în scopuri orientative şi autoeducative.
J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotind că îmi va fi uşor
X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. să expun termenii de bază ai psihologiei în mod clar dar fără
K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, Totowa — New concesii în raport cu rigorile ştiinţifice. Nu a fost însă deloc
Jersey, 1965.
H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1967. uşor. Am lucrat la acest dicţionar, cu întreruperi şi reluări, cu
J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. reveniri şi reelaborări, preocupat pînă la obsesie cînd de o pro-
A.M. Batro, Dictionaire d'epistemologie gânitique, Paris, 1968. blemă sau termen, cînd de altul, —timp de 12 ani, investind,
A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, în principal, în această lucrare, numai aparent simplă, cel de-al
1968. cincilea deceniu al vieţii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce
A.et. R. Muchielli, Lexique de la psychologie, Paris, 1969. înseamnă „singur" cînd, încereînd să dau o bază de cercetare
V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psihiatra, Moscova, 1969. logicopsihologică dicţionarului de psihologie, am întrebat mereu
St. Bîrsănescu (red.), Dicţionar de pedagogie contemporană, Bucureşti, cînd pe colegi, cînd pe discipolii mei ce înţeleg prin cutare cu-
1969. vînt, cum văd problema etc. Nu puteam doar prescrie semnifica-
J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, ţiile termenilor, trebuia să-i urmărim în sistemul obiectivat al
K.M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, ştiinţei şi în folosirea lor curentă pentru a înţelege mai profund
1970.
A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. şi a ne înţelege mai bine. Ne-a interesat să reflectăm în dicţionar
*** Dicţionar de estetică generală, Bucureşti, 1972. sistemul nostru de psihologie şi gîndire psihologică. Psihologia
*** Mic dicţionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucureşti, 1973. este o ştiinţă în plină dezvoltare, fiind strîns corelată cu multe
S. Lăzărescu ş.a., Vademecum în neurologie-, Crniova, 1974.
IN LOC DE PREFAŢA IN LOC DE PREFAŢĂ
alte discipline. Chiar pe parcursul elaborării dicţionarului s-au vocabular psihologic care să pună la dispoziţia tinerilor conden-
produs importante deplasări în stocul de cunoştinţe psihologice sate ştiinţifice de natură să faciliteze cunoaşterea de sine şi cu-
si acestea au trebuii să fie adecvat integrate în dicţionar. Mo- noaşterea altora. Ştim însă că în această privinţă, a cunoaşterii
delul cursei cu obstacole este în aceste condiţii nu doar o f igură psihologice, tinerii sînt vital şi puternic interesaţi. Or, în zilele
de stil. Important este ca dicţionarul să fie mai puţin retrospec- noastre, răspunsurile ce se oferă tinerei generaţii nu pot fi apro-
tiv şi mai mult prospectiv, să orienteze şi asupra evenimentelor ximative şi palide. Comanda lor este ferm ştiinţifică iar a răs-
ştiinţifice în curs de desfăşurare. Aici apare şi o complicaţie punde adecvat acesteia înseamnă respect şi binemeritai credit
în plus. Psihologia, în afara profundei ci înrădăcinări în limba- acordat tinerelor generaţii. Pentru acestea un anumit gen de
jul natural, uzează de mai multe limbaje ştiinţifice — fizic „popularizare" de mult timp a devenit impopular.
şi cibernciic-informaţional, ncurofiziologic şi comportanientist, în aceste condiţii, căutînd să nu drămuim cunoştinţele pentru
mentalist şi reflexiv, sociologic şi educaţional, matematic şi fi- a permite fiecărui cititor să înainteze atît cît îi este necesar şi...
losofic — toate fiind aplicate convergent, căutînd să surprindă cît poate, dicţionarul, continuînd să fie adresat tineretului, şi-a
unitatea în diversitatea conduitei umane. Că termenii psiholo- extins aria de cuprindere, interesînd şi pe psihologi, pe specia-
gici sînt prin excelenţă polisemantici este un fapt demult atestat, lişti din domenii conexe, ca şi pe oricare din cei interesaţi în
dar importantă a fost pentru noi nu doar înregistrarea tuturor psihologia ştiinţifică, acum cînd sarcina optimizării factorului
sensurilor, ci indicarea legăturilor esenţiale dinlăuntrul siste- uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia să re-
mului de gîndire psihologică, astfel îneît fiecare concept să-şi vină primului dicţionar de psihologie publicat în ţara noastră.
poată dezvălui şi preciza valorile sale generative. Semnificaţia acestei lucrări, ce nu aparţine unui autor ci
Se ştie că şi în limbajul curent deseori utilizăm cuvintele fără principalei ştiinţe despre om, este în acelaşi timp legată de lăr-
a fi pînă la capăt conştienţi de semnificaţia lor. Experienţa girea şi intensificarea dialogului dintre public şi psihologia şti-
noastră personală, ca şi observaţiile făcute în trei decenii de inţifică şi de maturizarea însăşi a psihologiei care-şi poale oferi
lucru cu studenţii, ne dovedesc că nici limbajul ştiinţific nu este cristalizările teoretice şi pune la dispoziţie valenţele sale aplica-
scutit de astfel de reducţii şi particularizări. S-a spus de aceea tive, în genere, elaborarea, ca şi utilizarea unui dicţionar ştiin-
că a însuşi corect codul unei ştiinţe. înseamnă practic a lua în ţific, implică un efort de esenţializare, punere la punct, clarifi-
bună măsură în stăpînire acea ştiinţă. Aceasta mai ales hi cazul care. Doar în orice întreprindere cognitivă, primul demers este
în care dicţionarul apare ca o variantă expusă analitic a acela al definirii termenilor după care urmează progresive co-
unui tratat. Un tratat nu devine însă larg accesibil dacă nu este relaţii şi construcţii, ca şi în instruirea cu ajutorul unui ma-
dublat de un dicţionar explicit. în acest punct s-ar părea că nual programat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole,
discuţia devine prea pretenţioasă şi se abate de la formula unui
caracterizări schiţate şi definiri, cupriiizîiid principalele ramuri
IN LOC DE PREFAŢA DICŢIONARELE ALBATROS
ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pen-
A
tru cititori. Aceasta nu înseamnă că nu persistă multe imperfec-
ţiuni, că nu sînt de semnalat lacune, că nu vor apărea un număr
de probleme pe care cititorii sînt invitaţi să le semnaleze si dis-
cute în vederea unei noi sau alte realizări de dicţionar psihologic
românesc.
Dacă mi-a revenit mie să elaborez acest dicţionar pînă la ca-
păt, rezistînd tentaţiilor de abandon, este poate nu un fapt întîm-
plător. Tatăl meu mi-a îndrumat primii paşi în psihologie şi
mi-a cerut să mă străduiesc ca să-mi clarific şi să-mi precizez
termenii. Este o linie de efort de la care am căutat să nu mă cognitive. A. nu se confundă cu
ABERAŢIE MENTALĂ (IX-
abat. De aceea, fie-mi îngăduit să dedic această lucrare memoriei COERENŢĂ A GÎNDIR1I), de- deprinderea, bazîndu-se pe plas-
viaţie de la normal sau denatu- ticitate neuropsihică, şi nu se
tatălui meu, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filo- reduce la cunoştinţe întrucît re-
rare cognitivă, formă a instabi-
sofic şi psihologie la Liceul „Cuza Vodă"- din Huşi. lităţii gîndirii manifestată prin- prezintă o condiţie pentru for-
tr-o dezordine momentană a ac- marea şi utilizarea optimă, în
telor şi proceselor de gîndire. situaţii noi, a deprinderilor şi
A utorul A.m. exprimă anumite raţiona- cunoştinţelor. în engleză ter-
mente greşite, bazate pe iluzii, menul skill semnifică atît a. cit
20 aprilie 1977. şi aptitudinea.
judecăţi şi interpretări greşite ale
unor date şi situaţii ce pot avea ABISAL, în sens ontologic,
loc în limite normale. termen care desemnează dina-
ABILITATE, însuşire sinonimă mica straturilor inconştiente, in-
cu priceperea, îndemînarea, dex- stinctive, psihoorganice, de adîn-
teritatea, dibăcia, iscusinţa, evi- cime a psihicului, opuse feno-
denţiind uşurinţa, rapiditatea, ca- menelor psihice care apar la su-
litatea superioară şi precizia cu prafaţă, fiind uşor accesibile con-
care omul desfăşoară anumite ac- ştiinţei. Psihologia a., în sens
tivităţi, implicînd autoorgani- epistemologic, termen care de-
zare adecvată sarcinii concrete, semnează curentele psihanaliti-
adaptare suplă, eficientă. Este ce: a) psihanaliza lui S. Freud;
semnalată frecvent în cazul ac- b) psihologia individuală a lui
ţiunilor musculare, manuale, a- A. Adler; c) psihologia analitică
vînd astfel sensul de metodă, a lui C. G. Jung. Uneori acest
model de lucru sau de comporta- Iermen se mai aplică şi curen-
ment aplicabil sarcinilor con- tului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDou-
crete. Se remarcă şi la sarcini gall. Psihologia a. îşi propune
9
să studieze straturile cele mai tează eficienţa economică a în- implicate în concepte. T'nii au- aceste modalităţi interdependen-
profunde si primare ale persona- treprinderilor, în psihologia in- tori vorbesc şi despre a. senio- te iW a. pozitivă şi a. negativă sînl
lităţii. dustrială se calculează făcîndu-se riale ca rezultat al diferenţierii fixate prin expresiile: „a ab-
ABNORMALITATE, termenul raportul între numărul de zile şi condiţionării la anumite însu- stractiza din..." şi „a face ab-
se referă la o îndepărtare faţă de absentate nemotivat într-o peri- şiri. Acestea însă sînt numai ope- stracţie de...". Este posibil ca.
limitele considerate normale. A. oadă_.şi numărul zilelor de mun- raţii de analiză. Specific pentru adoptînd diverse perspective, po-
poate reprezenta atît limita sub- că, în general, s-a constatat că a.' este faptul că se produce lii procesului de a. să-şi schimbe
normalului cît şi a supranorma- a. este mai scăzut la bărbaţi prin intermediul unor simboluri locurile. în anumite limite a.
lului. Nu are obligatoriu sens pa- decît la femei, la vîrstnici decît sau semne şi pe calea inducţiei şi este comutativă. La aceasta se
tologic. la tineri, şi că descreşte ierar- deducţiei. întotdeauna a. pre- adaugă etajarea a., existînd pro-
ABREACŢIE, termen folosit în hic (persoanele cu posturi de con- supune desprinderea de planul gresive abstractizări ale abstrac-
psihanaliză pentru a desemna ducere absentează mai rar decît obiectivai şi concret, evoluîiid ţiilor (G. Kostiuk). J. Piaget so-
eliberarea bruscă a unor tensiuni subordonaţii lor). spre categorial şi teoretic. J. Pia- coteşte că „a face abstracţie
emoţionale care fuseseră blocate get scrie: „abstracţiunea constă de punctul de vedere propriu
ABSENŢĂ, formă de manifes- înseamnă a lua cunoştinţă de..."
în inconştient şi care duc la unele tare clinică a micului acces epi- în a adăuga unele relaţii datului
exteriorizări emoţionale ge- perceptiv şi nu numai în a le A. presupune condensarea şi sim-
leptic, constînd în pierderea pa- bolizarea de informaţii şi este
nerate de reactivarea unor a- roxistică, de foarte scurtă du- extrage din acesta. A. recunoaşte
mintiri neplăcute. A. survine în existenţa unor calităţi comune operaţia inversă multiplicării lo-
rată, totală sau parţială, a gice. Complementară şi indispen-
condiţiile psihanalizei, ale unor conoştinţei, conservîndu-se, de cum sînt pătrat sau rotund,
tratamente psihoterapeutice sau mare sau mic, plat sau tridimen- sabilă pentru a. este generaliza-
obicei, funcţia statică. într-un sens rea. Cu o strategie opusă faţă de
ale unor confidenţe, provocate mai larg, a. corespunde unei dis- sional etc. înseamnă să con-
prin substanţe psihotrope sau struieşti scheme relative atît la a. se dezvoltă concretizarea care
trageri trecătoare. de asemenea, este necesar co-
accidental (consum de alcool). acţiunile subiectului cît şi la
în psihanaliză, a. se provoacă ABSTINENŢĂ, evitare şi re- proprietăţile obiectului... într-un relată cu a.
în vederea obţinerii controlului ţinere voluntară de la satisfa- mod şi mai general, însuşirile ABSTRACŢIE v. ABSTRACTI-
conştient asupra situaţiilor men- cerea unor trebuinţe corporale comune pe care se fondează o
ţionate şi pentru a înlătura con- privind alimentarea excesivă, via- clasificare sînt comune în mă- ZARE.
flictele latente. ţa sexuală, consumul de băuturi sura în care acţiunea subiectu- ABSTRACŢIE ANALITICĂ ŞI
alcoolice etc. Are şi sens de mini- lui le pune în comun, cît şi în ABSTRACŢIE REFLEXIVĂ, în
ABRUTIZARE, pierderea inte- malizare a satisfacerii trebuinţe- psihologia genetică a lui J. Pia-
resului faţă de valorile ce depă- măsura în care obiectele se pre-
lor vitale astfel încît să fie evi- tează la această punere în co- get, a. analitică (sau aristotelică)
şesc trebuinţele materiale ime- tate plăcerile şi orice fel de ex- are drept punct de plecare obiec-
diate, înscriindu-se în etic şi es- mun". Avînd un caracter pro-
cese, în anumite limite este o gresiv şi cunoscînd nivele sau tele asupra cărora acţionează su-
tetic. Ca urmare a acestui pro- condiţie necesară a conduitei biectul şi constituie modul de
ces, individul se manifestă în forme diverse (simplă, simplifi-
morale. catoare, constructivă sau refle- formare a cunoştinţelor (fizice,
relaţiile cu ceilalţi oameni fără
înţelegere şi participare afectivă ABSTRACTIZARE (ABSTRAC- xivă) procesele de a. sînt întot- chimice, biologice) despre rea-
la dorinţele, idealurile şi suferin- ŢIE), produs şi operaţie sau deauna bipolare în sensul că din litatea obiectivă, în vreme ce
ţele acestora sau rămîne insensi- subproces intelectual de „miş- elementele discriminate, ceva {in- abstracţia reflexivă (sau construc-
bil faţă de evenimentele sau obi- care" ascendentă pe verticală a varianta) se extrage şi reţine {după tivă) are drept sursă acţiunile
ectele care ies din orizontul com- intelectului constînd din selec- J. Bruner — se categorializeasă), subiectului exercitate asupra o-
portamentelor legate de adap- ţia, pe baza discriminării însu- iar restul {variabilele individuale biectelor şi constituie modul de
tarea imediată. şi accidentale) se lasă într-un plan formare a cunoştinţelor despre
şirilor sau relaţiilor, a unor note secundar şi se respinge, se ig-
ABSENTEISM, fenomen cu im- comune şi generale şi caro sint, realitatea subiectivă (logico-ma-
noră deliberat. în limbajul uzual, tematice). De ex., în vreme ce
plicaţii psihosociale care afec- prin generalizare, esenţializare,
10 11
A o susceptibilitate individuală sau
sistem semantic". Deci, accep-
p r o p r i e t a t e a ,,<!nr" :ii' fi nbsl i'jsă a. i ('cunoaşte sau de a elabora, torii pot să aibă diverse arii de predispoziţie la accident (acci-
p r i n disocierea J HMtM t i lor u l m c - senine numerice -,a11 de a opera cuprindere, să se integreze unul dent lability), termen care înglo-
tclor fizice cu care subiectul vino cu ele. După H. Hecaen (1965), în altul să fie organizaţi ierar- bează atît factorii individuali
în contact, proprietatea „trei" a. reuneşte alexia şi agrafia pen- hic, formîndu-se şi reformîndu-se cit şi cei situaţionali. Noţiunea
ar rezulta, dimpotrivă, din ac- tru cifre şi numere, discalculia pe baza întîlnirii dintre impulsu- de predispoziţie pentru a. tre-
ţiunea subiectului do a reuni sau de tip spaţial şi pierderea ope- rile aferente şi cele retroafe- buie înţeleasă ca o stare tempo-
disocia obiectele fizice şi nu ar raţiilor aritmetice de bază (ana- rente; o mare însemnătate au a. rară a individului, dictată nu nu-
aparţine direct obiectelor ca a- ritmetie). de a în decodificare sau înţelegere. mai de factori situaţionali, ci şi
tare, aşa cum le aparţine pro- ACCELERAŢIE, amplificarea ACCIDENT DE MUNCĂ, eve- de factori profesionali. In acti-
prietatea „dur". Despărţirea ri- vitezei de creştere şi diferenţi- niment neprevăzut ce survine în vităţile cu un grad de periculozi-
gidă dintre cele două tipuri de ere somatică, de dezvoltare psiho- timpul muncii şi cu consecinţe tate mai ridicat, unele trăsături
abstracţii este supusă criticii pe logică, observată în ultimul se- dăunătoare fie pentru agenţii de ale persoanei, cum este emotivi-
motivul că şi în detaşarea în- col, în raport cu urbanizarea, gra- producţie, fie pentru mijloacele tatea, constituie condiţii favo-
suşirilor obiectelor sînt investite dul înalt al civilizaţiei, ameliora- de producţie, fie pentru ambii. rabile producerii accidentelor,
acţiuni, iar acţiunile oricît ar fi rea condiţiilor de viaţă etc. Ma- Psihologia se preocupă mai ales dar numai în corelaţie cu factorii
de schematice şi generale con- turaţia fizică se produce la o de a. de m. care se produc da- situaţionali. Particularităţile ne-
servă ceva din factura lor iniţială vîrstă timpurie (pubertatea este, torită neglijenţei, unor greşeli de gative ale personalităţii contri-
care este obiectuală în sensul de asemenea, precoce), iar înăl- percepţie sau de prelucrare a in- buie la producerea accidentelor.
că se mulează pe sau se orien- ţimea finală atinsă de indivizi formaţiilor, unor acţiuni greşite Foarte multe a. de m. se pro-
tează după obiect. este, în medie, cu 5—10 cm etc. Studiindu-se această cate- duc din cauza interesului re-
ABULIE (gr. a - fără, boule - mai mare decît altădată. gorie de factori ai a. de m. dus faţă de procesul muncii, a
voinţă), tulburare gravă a vo- ACCEPTOR DE ACŢIUNE, în s-a ajuns la concluzia că a. de m. conştiinciozităţii scăzute, a in-
inţei caracterizată prin pierde- teoria sistemogenezei (a lui P.K. trebuie puse mai ales pe seama disciplinei etc, adică de aspecte
rea capacităţii de a lua o hotă- Anohin), model constituit la ni- insuficientei adaptări a omului legate de personalitate. Deficien-
rîre şi mai ales prin incapacita- velul cortexului, organizare rela muncă, precum şi a unor de- ţele de atenţie provoacă nume-
tea de a trece de la hotărîre la flexă stereotip-dinamică şi care ficienţe personale ale celor care roase accidente. Unii muncitori,
realizare în vederea atingerii sco- îndeplineşte funcţiile unei in- desfăşoară activitatea: atenţie in- fiind absorbiţi de ceea ce execută
pului propus. Persoana afectată stanţe de control în raport cu suficientă, neglijenţă, oboseală, ei, de modul cum manipulează, nu
do a. este inertă, lipsită de ini- acţiunea executată. A. este de a. un lipsă de prezenţă de spirit, inca- pot fi atenţi la ceea ce se întîmp'iă
ţiativă, oscilează timp îndelungat segment al programului, este un pacitate de decizie promptă, de- în jurul lor, accidentînd pe alţii.
asupra motivelor şi scopului, ca model aferent capabil să prevadă fecţiuni ale conlucrării în echipă Oboseala duce la accidentare mai
şi asupra diferitelor mijloace de parametrii rezultatelor viitoare etc. Cele mai multe accidente ales cînd depăşeşte anumite li-
realizare a obiectului anume; şi să compare, la sfîrşitul acţiu- se produc datorită faptului că mite. Ea provoacă blocaje, adică
trecerea la acţiune e dificilă, nii, această previziune cu para- nu toţi muncitorii dispun de
iar acţiunea, cu greu declanşată, metrii rezultatelor reale. Referin- capacitatea de a face faţă cu su- perioade de pauze între mişcări,
este abandonată la întîlnirea ce- du-se la vorbire, P.K. Anohin ficientă rapiditate şi corectitu- în care atenţia slăbeşte. Uneori
lor mai neînsemnate dificultăţi; scrie: „în consecinţă aici nu este, dine la situaţii noi. De multe ori, favorizează şi apariţia dezechi-
şi în absenţa unor dificultăţi se aşa cum se susţine, o formare a în situaţiile noi şi neaşteptate librului emoţional, deci pierderea
produce reacţia de abandon' din fiecărui cuvînt aparte, ci forma- se produce o dezorganizare a controlului în situaţii critice.
cauza lipsei de energie volun- rea unui a. de a. pentru frază, comportamentului, apar preci- Alţi factori care au legătură cu
tară. A. face imposibilă activi- cu ordine de cuvinte, uneori chiar pitarea, panica, exagerarea com- accidentele sînt virsta şi expcii-
tatea normală. cu anticiparea sensului, ceea ce portamentului (gesturi mai ample enţa. S-a găsit că înlre vîrstă
este semnul sigur al apariţiei şi mai puţin controlate). Există şi ele există un raport invers
ACALCULIE, deficienţă patolo-
gică constînd din incapacitatea de unui a. de a. pentru un întreg
A
proporţional; cu cit vîrsta este semnalizare optime); d) propa- colective despre partenerii de memorie şi acţiune, care apar
mai înaintată, cu atlt numărul de ganda normelor do securitate relaţii interindividuale sau de întîmplător sau rezultă din ne-
a. de m. scade. S-a presupus câ a muncii. Principiile securităţii grup influenţează pozitiv sau ne- atenţie. Termenul se aplică numai
muncitorii tineri sînt lipsiţi de muncii trebuie însuşite însă odată gativ acest proces. De asemenea, simptomelor ce trădează un com-
i-xperienţă şi au deci o compor- cu pregătirea sau formarea pro- dorinţa de cooperare, spiritul de promis între intenţia conştientă
tare mai imprudentă. în caz de fesională. Din punct de vedere toleranţă sînt factori esenţiali si tendinţele inconştiente, refulate
pericol, emotivitatea are o influ- psihologic cel mai bun mijloc în a.S. întrucît previn stările con- ACT SOCIAL, acţiune specifică
enţă defavorabilă asupra timpu- de securitate în muncă este asi- flictuale. împăcările, concesiile, existenţei sociale şi caracteri-
lui de reacţie prelungindu-1 foarte milarea corectă a mişcărilor de înţelegerile reduc stările tensio- zată, după P. Janet, prin secun-
mult. Pe de altă parte se pare lucru, formarea deprinderilor co- nale. daritate (acţiune faţă de acţiunea
că cei ce au o atitudine negativă respunzătoare de muncă, mo- ACROMATOPSIE (gr. a - fă- primară), cooperare şi comu-
faţă de colectiv, manifestări de delarea situaţiilor critice sau a ră, chronia — culoare, opsie — nicare. A.s. se construieşte după
agresivitate, insubordine, sînt pre- situaţiilor de deranjamente ti- vedere), tulburare a vederii con- modele culturale. Este dirijată
dispuşi la a. de m. Aceasta indică pice şi antrenarea pentru a le stînd în incapacitatea de a per- spre un scop formulat unuia sau
faptul că producerea de acciden- face faţă. cepe culorile. A. poate fi totala mai multor participanţi. în spi-
te reflectă o lipsă de integrare ACOMODARE, în sens gene- (mai rar întîlnită), cînd subiectul ritul teoriei învăţării a.s. este o
în mediul de muncă, care core- ral, adaptare sau ajustare; în nu poate percepe nici o culoare, interstimulare între A şi B. K.
lează de multe ori şi cu o lipsă de psihologia genetică, ansamblu de sau parţială, cînd este afectată Young defineşte a.s. ca fiind
integrare socială în general, une- modificări ale schemelor în func- perceperea uneia sau a două din- „procesul de la impuls la întărire
ori cu o viaţă familială dezordona- ţie de condiţii noi. (v. asimilare- tre culorile fundamentale. Su- sau recompensă prin indicaţie şi
tă. Prevenirea lor constă în înlătu- aconiodare). în psihofiziologia ve- biectului cu asemenea tulburări reacţie, necesiţi nd intervenţia
rarea cauzelor prin mijloace teh- derii prin a. se desemnează mo- îi sînt interzise profesiunile care altui individ". G.H. Mead subli-
nice, medicale şi psihologice. Mij- dificarea reflexă a curburii crista- solicită distingerea normală a niază aspectul atitudinal al a.s.
loacele tehnice constituie catego- linului în raport cu stimulii aflaţi culorilor (în transporturile auto ACT VOLUNTAR, componentă
ria cea mai importantă, cele me- la distanţe variabile de ochi, feroviare, aeriene etc). a activităţii voluntare, avînd o
dicale şi psihologice completîn- ceea ce permite obţinerea unor ACROMEGALIE (gr. akron - desfăşurare internă sau externă
du-le doar pe cele dintîi. Un rol imagini clare pe retină. Pentru extremitate, inegal—mare), boală şi dispunînd de autoreglai verbal
important îl deţine respectarea obiecte apropiate cristalinul se endocrină, necongenitală, carac- ce se declanşează în urma unor
normelor de protecţie a muncii. bombează mult, pentru cele în- terizată printr-o exagerată dez- decizii, vizează un scop formulat
Prevenirea medicală, constă în depărtate tinde spre aplatiza- voltare a extremităţilor corporale conştient şi implică efort volun-
controlul medical periodic al perso- re, în cazul defectelor de con- şi a scheletului facial, datorată tar. Cunoaşte grade diferite de
nalului şi îndeosebi a lucrătorilor strucţie ale globului ocular, sau hipersecreţiei hormonilor de creş- complexitate după natura sco-
a modificărilor anatomopatologice tere (hormoni somatotropi) hi- pului, dificultatea sarcinii etc.
suferinzi de anumite maladii sau ale muşchiului ciliar apare mio-
expuşi unor boli. Prevenirea me- pofizari; boala a fost studiată pri- Este întotdeauna mijlocit, după
pia sau presbitismul. ma dată de Pierre Mărie şi Gh. cum arată L. Vîgotski. O reac-
dicală priveşte şi controlul facto-
rilor ambianţei fizice, al condi- ACOMODARE SOCIALĂ, pro- Marinescu. ţie nemijlocită nu poate să fie
ţiilor de igienă etc. Principalele ces, mai mult sau mai puţin con- ACT RATAT (în franceză ac- voluntară, ci ca devine ca atare
direcţii de acţiune preventivă ştient, de modificare a relaţii- te manqiii) termen psihanalitic numai cînd i se adaugă o altă
ale psihologiei sînt: a) orientarea lor intre persoane sau grupuri de semnificînd, după Laplanche şi reacţie de nivel superior ce efec-
şi selecţia profesională; b) for- persoane, în scopul reducerii stă- Pontalis (1967), „actul al cărui tuează funcţii de orientare şi
marea profesională; c) adaptarea rilor de încordare şi conflictuaîe. rezultat vizat explicit nu este control (P. Janet). Caracteristic
muncii la posibilităţile lucrătorilor Ajustare a comportamentului in- atins, ajungînd să fie înlocuit pentru a,v. este că ele sînt an-
(construirea unor dispozitive de dividual după cerinţele grupu- printr-un altul". Nu se confundă ticipate şi dirijate conştient,
lui. Reprezentările individuale şi cu orice perturbări, confuzie de
14
atunci cînd se automatizează de- acţiuni care la rîndul lor cuprind E. Airapetianţ) analiza activi- funcţiuni ale organismului şi de
venind post voluntare. operaţii. ,\ota definitorie a a. tăţii din nivele sa nuanţat, tin- mecanismul analizatorilor care
ACTIVARE A ÎNVĂŢĂRII: a) este transformarea ce priveşte zînd Spre o interpretare corelaţio- diferenţiază primar impulsurile
intensificare şi realizare optimă obiecte materiale şi (sau) infor- nală. Originar, a.n.s. este deli- conform elementelor şi momente-
a activităţii de transmitere a maţii şi ansambluri informaţiona- mitată prin metoda reflexului lor agenţilor stimulatori. în a.n.s.
cunoştinţelor şi de educare inle. A. se construieşte prin prelu- condiţionat şi considerată ca funcţiile de bază sînt analiza şi
telectuală prin apelul la metodele area (asimilarea) modelelor so- acea activitate a creierului, suscep- sinteza, proiecţia pe scoarţă a
cele mai eficiente cum sînt algo- cioculturale şi a instrumentaţiei tibilă de studiul fiziologic obiec- unui receptor prezentînd, simul-
ritmica şi euristica; b) creştere sau tehnicii respective şi prin tiv, care fusese anterior calificată tan şi constant, o activitate de
a ponderii acţiunilor elevului în acomodarea acestora la sistemul ca psihică, întrucît prezintă o analiză şi una de sinteză. Ela-
însuşirea cunoştinţelor şi în exer- psihocomportamental al indivi- „latură subiectivă". Reflexul este, borînd şi metodologia ştiinţei
sarea operaţiilor intelectuale ne- dului sau grupului. Se disting după I.P. Pavlov, cel mai uni- despre a.n.s., I.P. Pavlov formu-
cesare pentru stăpînirea unei dis- a. senzoriomotorii, comunicative, versal fenomen fiziologic şi tot-
cipline ştiinţifice, a unei ramuri intelectuale sau cognitive ş.a. A, lează trei principii: a) determinis-
odată psihic la animale şi la om. mul prin care se afirmă că în fizio-
a culturii. A.î. presupune dezvol- socială se bazează pe cooperare în timp ce reflexele native, ne-
tarea iniţiativei şi independenţei şi comunicaţie. Studiul a. este logia cerebrală totul este obiectiv
condiţionate, elementare sau şi determinat cauzal; b) slruc-
în activitatea intelectuală a ele- în centrul obiectului psihologiei complexe (instinctele), ţin de in-
vilor. Este necesar ca între pre- ştiinţifice. turalitatea privind corelaţia dintre
stanţele subccrticale, reflexele dinamica nervoasă şi structurile
dare şi însuşirea-preluarea de cu- ACTIVITATE NERVOASĂ SU- dobîndite prin condiţionare im-
noştinţe să se realizeze o corelaţie ce-i stau la bază; c) unitatea
PERIOARĂ, denumire dată în plică, după I.P. Pavlov, activi- dintre analiză şi sinteză. în ştiinţa
optimă. 1912 de către I.P. Pavlov func- tate corticală. Bîkov consemna:
„teoria reflexelor condiţionate despre a.n.s. se pot distinge trei
ACTIVARE NESPECIFICĂ, în ţiilor şi proceselor ce se desfă- secţiuni: a) neurodinamica: se
neurofiziologia contemporană, de- şoară la nivelul „etajului superior este teoria activităţii nervoase ocupă de procesele excitaţiei şi
numire a efectului asupra corte- al sistemului nervos central al superioare". H. Gastaut a dove-
xului provocat de impulsurile dit însă posibilitatea stabilirii de inhibiţiei, de formele inhibiţiei, de
animalelor superioare". Adoptînd relaţiile ce intervin între ele con-
activatoare ce vin de la sistemul nervismul ca principiu al unei conexiuni noi la nivel subcorti-
reticular. D. Lindsley utilizează fiziologii integrale, în care siste- cal. Deci, delimitativ este feno- form legii intensităţilor, de feno-
şi conceptul de nivel de activare. mului nervos îi revine rolul deci- menul condiţionării, al formării menele legice ale iradierii —
siv în coordonarea tuturor pro- de noi legături temporare. Refle- concentrării şi ale inducţiei reci-
ACTIVITATE, modalitate spe- proce, de condiţiile interne ale
cific umană de adaptare la ceselor organice şi comportamen- xul este un răspuns necesar
tale, I.P. Pavlov, diferenţiază la un stimul căruia îi corespunde conexiunilor prin atragerea im-
mediu şi de adaptare a mediului la pulsurilor spre focarul mai pu-
condiţia socioumană; conduită a.n.s., prin care se efectuează la „centru", o conexiune între
incluzînd verigi interne şi externe; echilibrarea cu mediul, care este puncte diferite deci un fenomen ternic şi prin „bătătorirea dru-
mod de existenţă a psihicului deci o fiziologie îndeosebi a emis- cu o configuraţie spaţială. în mului", în ansamblu intervenind
uman, aşa cum mişcarea este ferelor cerebrale, de activitatea «sternul nervos central „există particularităţile de tip ale a.n.s.,
mod de existenţă a materiei. sistemului nervos vegetativ şi a două aparate centrale diferite: de viziunea dinamicii caleidosco-
Procesul psihic este o a. psihică, unor instanţe subcorticale, acti- aparatul de conducere directă a pice a mozaicului cortical, deli-
specific organizată. Orice a. dis- vitate nervoasă calificată, prin impulsului nervos şi aparatul de mitarea zonelor de optimă exci-
pune de o bază motivaţională, de opoziţie, ca inferioară. Odată cu conectare şi deconectare a circui- tabilitate, evoluţia neurodina-
o structură (organizare prin au- studiul fiziologic al relaţiilor tului" (I.P. Pavlov). în conse- mica în ordinea stărilor fazice,
toorganizare) şi de o ţintă, scop cortico-viscerale (K. Bîkov, V. cinţă a.n.s. se ocupă de mecanis- implicînd veghe, hipnoză, somn,
sau plan în raport cu care se auto- Cernigovski) şi cu punerea în mul formării legăturilor tem- catalepsie, stări paradoxale ca
reglează. A. presupune o înlăn- evidenţă a reflexelor condiţio- porare între stimulii din mediul şi fenomenele patologice de felul
ţuire sau un sistem ierarhizat de nate interoceptive (A. Pşonik, extern sau intern şi anumite inerţiei obsesive sau al mobili-
ie
A A
taţii generatoare de instabilitate ţelegînd aici nu numai biologicul După T. Parsons, a. este relaţia net, J. Dewey, H. Wallon, L.
comportamentală; b) studiul reci şi propriul naturii umane) individului cu o situaţie rapor- Vigotski, A. Leontiev, S. Ku-
flexelor prin care se analizează pentru psihologia normală şi tată la finalităţi sau valori. Uni- binstein, J. Piaget, o valoare
factorii şi legile condiţionării, se patologică. tate de conduită elaborată fi ba- rle principiu. în filosofic, T.
clasifică reflexele şi se prezintă ACTIVITĂŢI CORPORALE, zată pe un program psihic. Este Kotarbinski a iniţiat o nouă
sistemele de reflexe sau stereo- activităţi cu finalitate proprie necesar să se distingă reacţia disciplină praxiologia. Psiholo-
tipcle dinamice. I.P. Pavlov arată (autotelice) răspunzînd dorinţei reflexă spontan provocată de gia nu se limitează însă numai
că fiecare legătură temporară omului de a le practica pentru un stimul, de a. pe care o des- la a. ca modalităţi organizate
este, prin mecanismul ci, un re- propria dezvoltare fizică, recreare făşoară un subiect, în baza unui ale comportamentului, ca operaţii
flex şi prin semnificaţia sa adap- şi divertisment. (M. Kpuran — model dobîndit, venind în în- de modificare şi transformare
tativă, un semnal. „Nu este ne- 1974). Principalele forme de a.c. tîmpinarea stimulului sau des- conform unui scop a obiectelor
voie de prea multă imaginaţie, sînt: Indice sau de joc, la copil făşurîndu-se autonom prin exer- materiale şi sociale, ci identi-
scria I.P. Pavlov, pentru a vedea avuul o funcţie formativă, iar la citarea de către subiect a unei fică şi a. mintale, cunoaşterea
dintr-o dată cît de multe, aproape adult funcţii de divertisment şi forţe sau facultăţi de natură să însăşi, inclusiv reflexia, avînd
nenumărate, sînt reflexele condi- recreative; agonistice sau de luptă, producă un efect. întotdeauna a. o constituţie acţională. P. Ja-
ţionate, folosite în mod constant întrecere, competiţie, cele spor- se desfăşoară într-un cîmp al net a pus în evidenţă geneza
de sistemul complex propriu tive avînd cea mai mare răspîn- interacţiunilor dintre subiectul actelor intelectuale ca rezidind
omului, care se situează în mediul dire; gimnice, în forma gimnasti- epistemic, pragmatic, axiologic şi în interiorizarea schemelor de
larg reprezentat de natură în ge- cii prin care se urmăreşte, în lumea sa. A. se deivoltă într-un
neral, cît şi în mediul social modul cel mai direct, propria punct nodal al întîlnirii dintre a. fizică. L. Vîgotski, concre-
specific în toată amploarea lui, perfecţionare corporală; recrea- necesitatea internă, subiectivă şi tîzind teza marxistă despre
cuprinzînd toată umanitatea"; c) tive, răspunzînd nevoii de com- necesitatea externă, obiectivă. După ideal ca „transpunere şi tra-
teoria semnalizării care prevede pensare, deconectare, divertis- Lenin, activitatea practică, trans- ducere a materialului în capul
nu numai relaţia reflexă dintre ment. formatoare, suprimă atît uni- omului", a corelat instrumenta-
stimul şi reacţie dar şi, vorbind lateralitatea subiectivităţii cît ş i ţia practicii cu instrumentaţi-
ACTUALIZARE, trecerea din a intelectuală, considerînd speci-
contemporan, constituirea „mo- stare potenţială-latentă în stare pe cea a obiectivitătii „Legile
delului intern" al stimulului şi lumii exterioare sînt bazele ac- fică pentru conduita umană,
activă; se referă în primul rînd mijlocirea. J. Piaget susţine că
reacţiei. I.P. Pavlov scrie: „acti- la faptele de memorie (a. în- tivităţii omului în raport cu un
vitatea fundamentală şi cea mai scop". A. Lalande şi M. Blondei operaţiile intelectuale îşi trag
semnînd recunoaştere şi repro- originea nu din lucruri ci din
generală a marilor emisfere este ducere) şi, de asemenea, la tre- consideră că a. „trebuie să con-
semnalizarea, implicînd o incal- buinţe, motive, tendinţe afec- stituie sinteza spontaneităţii şi a. concrete şi verbale. S. Rubin-
culabilă cantitate de semnale şi tive, deprinderi. în şirul ati- reflexiei, a realităţii şi cunoaş- stein atrage însă atenţia asupra
semnalizări comutative". Aici se tudinilor creative, după C. Ro- terii, a persoanei morale şi a faptului că şi a. sînt obiectuale
include şi sistematizarea activi- gers, un rol important revine ordinei universale". Mijlocită prin şi deci, mulîndu-se pe obiecte
tăţii de semnalizare în cele două actualizării de sine sau autoac- organe funcţionale generate şi extrag un conţinut informaţio-
sisteme de semnalizare prin care tualizării ca tendinţă spre ex- diferenţiate cultural, fiind uni- nal adecvat acestora. Sub ra-
se realizează efectiv o unificare a primarea şi realizarea pulsiuni- tate a autoreglărilor vitale şi portul structurii, a. pot fi li-
fiziologicului şi psihologicului. lor specifice ale eului, a obiec- finaliste, a. se prezintă sub di- niare sau circulare, iar calitativ,
Ştiinţa despre a.n.s., dezvoltată tivizării intenţiilor şi proiectelor. verse forme, la diverse nive- •materiale şi mintale. După II.
multilateral în toate ţările lumii, luri şi, prin implicarea ci în Wallon, orice, a. constă din motic,
în ultima jumătate de veac, se ACŢIUNE, faptă,'mod de in- toate verigile sistemului psiho- scop şi structură sau mod de
include atît în neurofiziologia cît tervenţie în ordinea externă şi comportamcntal uman, dobînde- organizare. într-un plan mai
şi în psihofiziologia modernă şi internă, de modelare, formare şi şte în psihologia modernă, oda- larg H. Zeisel remarcă trei di-
constituie o bază naturală (în- transformare, iniţiat conştient de tă cu demonstraţiile lui P. Ja- mensiuni ale modelului acţio-
subiect şi mijlocit instrumental.
18 19
nai: a) condiţiile a. întrunite în a., dar aşa cum fără îndeplini-
persoana subiectului; b) pro- rea lui nu pot exista reale trans- idrii. A. ponte să se refrie la unitar. Apoi a. siructurafă şi
prietăţile obiectului inclus în formări ale materialului dat în subieciu: însuşi, să privească mo- motivată va puf ea funcţiona au-
a.; c) influenţele exterioare su- produse finale, tot aşa fără seg- delarea lui pbihoii/H'ă de către tonom, desiăşurîndu-se ca o ac-
ferite de subiect şi care deter- mentul executor nu există în- un altul sau de către sine. în tivitate sau intrînd în organi-
mină prin efectele lor conju- săşi a. Astfel, în a. subiectului sfîrşit, a. poate fi reflexivă, de zarea diferitelor activităţi ca ele-
gate direcţia şi conţinutul a. se disting două părţi inegale şi coordonare şi construcţie men- ment component, verigă în lan-
M,arx arătase că „pentru a pro- în chip diferit importante — tală şi în acest sens se opune ţul acţionai al acestora. Aşadar,
duce, oamenii intră în anumite cea orientativă şi cea executo- praxisului. H. Bcrgson a abso- dacă activitatea (Av.)se identifică
relaţii şi numai prin interme- rie. Segmentul orientativ (altfel, lutizat tocmai acest înţeles, pe prin motiv, a. se distinge prin
diul acestor legături şi relaţii baza de orientare a a. — n.n.) cînd P. Janet a încercat să re- scop, iar operaţia este element
există raportul lor faţă de na- reprezintă un dispozitiv de con- facă unitatea dintre motor şi al tehnicii de. efectuare a ambe-
tură". A. Lcontiev observă că ducere al a. ca proces ce se efec- mental. în fapt, a. motorie este lor, în sistemul dinamic şi pro-
în aceste condiţii se afirmă o tuează în afară, iar segmentul senzoriomotorie sau verbomoto- cesual al activităţii, a. se core-
altă alcătuire a activităţii. Kl efector este transformarea rea- rie, iar a. mentală ascunde o lează ierarhic după norme de
scrie: „la animale, obiectul ac- lă, conformă unui scop, a ma- componentă ideomotorie, de sche- complementaritate. în genere, în
tivităţii şi motivul ei biologic terialului sau situaţiei date în matizare sau verbalizare. Di- sistemul activităţii se pot urmări
sînt întotdeauna contopite, în- produs sau stare terminală". în viziunea în a. externe şi a. in- nouă tipuri de corelaţii: Op.—
totdeauna coincid..." La om, timp ce în a. materială trans- terne trebuie să fie, de aceea, Op., Op. —A., Op. — Av., A.—
„despărţirea obiectului şi moti- formările sînt efective, în cea considerată ca relativă, fundată Op., A. —A., A. — Av., Av. — A.,
vului activităţii este rezultatul mentală, mijlocită simbolic, trans- pe predominanţe. Definind ope- Av. — Op., şi, în sfîrşit, Av. — Av.
detaşării din activitatea pri- formările sînt numai „avute în raţia ca „mod de îndeplinire a Fiind situate la diverse nivele
mară, complexă şi difuză dar vedere", adică pregătite orien- a.," ca element necesar al ei, şi, totodată, diferite sfere (mo-
unitară, a unor operaţii sepa- tativ. Deci, în cazul activităţii, A. Leontiev arată că orice ope- tor-mental) a., înţeleasă şi ca
rate". Leontiev conchide: „astfel a. mentală revine pe o poziţie raţie provine dintr-o a., prin modalitate complexă de refa-
de procese, în care obiectul şi orientativ-reglatorie; iar cea ma- interiorizare, prescurtare, gene- cere a echilibrului (L. Couffignal a
motivul nu coincid între ele, le terială sau materializată este ralizare şi automatizare a aces- definit sistemul cibernetic ca
vom numi a." Astfel a. declan- predominant efectorie. Totuşi şi teia, dar nu este reductibilă la „sistem de a."), nu poate fi
şată de un mobil se orientează a. mentală este transformatoare, a., întrucît este numai o verigă interpretată subiectiv ca servo-
anticipativ către o ţintă, un după _ J. Piaget, dar aceasta a acesteia. Deosebirea este şi mecanism efectoriu, ce intră în
obiect ce devine obiectiv, scop. numai în ordinea informaţională. calitativă, întrucît a. se indivi- funcţiune numai în momentul
Funcţia scopului apare la om Considerînd perspectiva' gene- dualizează prin scop, pe cînd exteriorizării unor conţinuturi
în condiţiile activităţii sociale tică, H. Wallon scrie: „evolu- operaţia rămîne o simplă dis- psihice. A. corespunde unor
şi este un element definitoriu al ţia de la act la gîndire se ex- poziţie instrumentală, ce poate circuite reflexe complete. A. in-
a. P. Galperin avansează în ana- plică simultan prin opus şi intra în constituţia a diferite tră în constituţia mecanismelor
liza organizării a. El scrie: prin acelaşi". Deci, a. este un a., tot aşa precum aceeaşi a. tuturor proceselor psihice (care
„acţiunea subiectului presupune termen comun atît comporta- poate fi îndeplinită prin dife- se şi constituie în ordinea inte-
nu numai imaginea situaţiei şi mentului cît şi sferei psihice. rite operaţii. Scopurile sînt cele riorizării-exteriorizării şi pot fi
planul de execuţie, ci şi multe Termenul de a. este poliseman- care impun selecţia mijloacelor. modelate în acest fel). A. în-
acţiuni (operaţii — n.n.) for- tic dar îşi menţine un nucleu în acelaşi fel este conceput şi deplineşte un rol necesar atît
mate anterior în ordinea utili- constant. A. înseamnă, în mod raportul dintre a. şi activitate. în codificarea-decodificarea sti-
zării acelor imagini, deci acti- curent, o modelare de către A. se diferenţiază şi se defineşte mulilor, cît şi în raportarea la
vitate de orientare. Aceasta con- subiect a materiei exterioare lui prin scopuri parţiale în cîmpul realitate, în luarea ei în stă-
stituie segmentul conducător al şi în acest sens pare să se opună activităţii., care dispune de un pînire de către subiect. Semni-
anumit substrat motivaţional ficativă pentru universalitatea a.
21
A A
ca element, celulă a conduitei psihologiei fenomcnologiste cît ACŢIUNE SPECIFICĂ, expre- măsurarea a. se folosesc scale de
umane, este caracterizarea lui şi ale celei comportamentiste. sie psihanalitică utilizată de a. ce prevăd aceeaşi distanţă
E. Bernstein a autoieglajului psi- ACŢIUNE MATERIALĂ, ope- S. Freud pentru a desemna tota- faţă de sursa de emisie şi o
hic a a. obiectuale. Ed. Bernstein rare efectivă cu lucruri într-un litatea proceselor prin care se serie de grade de stimulaţie.
degajă următoarele caracteris- anumit scop: etapă primă a în- descarcă tensiunile interne create Este binecunoscută scala de li-
tici ale acesteia: a) obiectuali- văţării, organizată astfel înrît de activarea trebuinţelor. Este tere sau cifre prezentate pacien-
tatea a. constînd în reproducerea să ilustreze, să confirme însu- un ansamblu de reacţii prefor- ţilor de oculişti pentru deter-
spaţio-temporală a structurii şirile generale şi esenţiale ale mate ce mijlocesc îndeplinirea minarea a. vizuale.
obiectului asupra căruia este obiectelor. în acest scop se ape- actului orientat spre satisface- ACULTURAŢIE, termen folo-
orientată; b) continuitatea şi in- lează şi la scheme, desene, mo- rea trebuinţei. sit de antropologia culturală pen-
tegralitatea ei, ceea ce nu perdele, mulaje. Cînd se operează ACUFENE, senzaţii auditive tru a desemna transferul unor va-
mite reducţia la o însumare de cu imagini ale obiectelor, acţiu- anormale, cum sînt zgomote rit- lori culturale dintr-o comuni-
elemente; c) variabililatea a., nea este calificată ca materia- mice, ţiuituri, fluierături înalte, tate în alta precum şi efortul
exprimată în posibilitatea exe- lizată. Scopul învăţării prin a.m. întotdeauna penibile datorită per- de asimilare a acestora. în sens
cutării ei în diferite poziţii, prin sau materializate este formarea sistenţei lor. Sînt cauzate de recent: trecerea unui grup sau
variate traectorii şi procedee; operaţiilor mentale (V. INTE- afecţiuni craniene şi otice. a unui individ dinlr-un mediu
d) generalitatea a. care permite RIORIZARE). ACUITATE, caracteristică a cultural în altul, implicînd înstră-
transferul dintr-o situaţie în alta ACŢIUNE MENTALĂ, operare sensibilităţii absolute şi mai ales inarea de vechile valori şi asimi-
{stimuli generalisativn-Woodwor- sau transformare ce are loc în diferenţiale, care se defineşte larea celor noi, nu fără conflicte,
th); e) comut ativitat ea funcţio- minte în forma imaginilor sau după diferenţele minime ce pot criză, dificultăţi de adaptare
nală sau posibilitatea executării (şi) a ideilor. Este deci profi sesizate între stimuli, deci (R. Linton, C. Kluckhon). După
a., de la efector iniţial la oricare iectivă şi ideaţională. Ca orice după pragurile diferenţiale. Capa- F. Keesing, a. poate fi definită
altul (de ex. scriere altfel de- a. este dependentă de motiv şi citate rezolutivă a analizato- ca proces de modificare cultu-
cît cu mîna dreaptă); f) univer- orientată prin scopuri, avînd o rului, în cercetările de laborator rală în care un contact mai mult
salitatea reglajului, ce constă în structură instrumentală, de astă a. se determină în primul sens sau mai puţin continuu între
aceea că nu există nici o limi- dată simbolică-semantică. A.m. (absolut) ca o mărime inversă două sau mai multe grupuri
tare în construirea şi dezvoltarea au un conţinut informaţional faţă de valoarea pragului mi- culturale distincte are drept re-
&.', g) fiabilitatea şi caracterul şi o bază operaţională. După nim, în cel de-al doilea (dife- zultat preluarea de către un
antientropic al a.; h) precizia L. Yîgotski, a.m. se produc în renţial), inversă faţă de valoarea grup a elementelor de cultură
reglajului acţionai. Caracteristi- planul limbajului intern şi se ex- pragului diferenţial. Deci a. în- ale celuilalt grup sau ale ce-
cile reglajului acţionai sînt cu primă în particularităţile acestuia, seamnă un grad înalt de sensi- lorlalte grupuri. Totodată, ter-
atît mai perfecţionate cu cît subordonîndu-se totodată legilor bilitate şi o mare fineţe în dis- menul de a. indică starea ce re-
a. se situează la un nivel mai gîndirii, imaginaţiei, memoriei şi criminările senzoriale. Este stu- zultă din această modificare. în
înalt de integrare, fiind inteli- voinţei. Deşi rezultă din interio- diată concret, după analizatori genere a. înseamnă un ansamblu
gentă şi creatoare. Limbajul este rizarea acţiunilor materiale, a.m. ca a. tactilă, vizuală, kineste- de procese ce intervin în legă-
un sistem de instrumente sau dispun de un specific al lor, ţi- zică, auditivă, olfactivă, termică tură cu îndepărtarea de o cul-
operaţii (după H. Murray — Ph. nînd de subiectivitate. După etc. A. poate fi statică sau di- tură originară, luată ca sistem
Vernon), de care se serveşte a., A. Leontiev, operaţiile intră în al- namică după cum stimulii sînt de referinţă, şi cu adaptarea par-
conducînd spre gîndire. Afir- cătuirea a.m. ca elemente instru- imobili sau în mişcare. Se dis- ţială încă nedefinită la o nouă
marea a. ca obiect principal al mentale ale acestora, întrucît tinge şi a. laterală, monooculară, cultură.
psihologiei se impune tot mai operaţiile sînt generalizate şi au- monoauriculară, monomanuală.
mult, contracarînd înţelegerea ACUMULARE CULTURALĂ,
tomatizate, neavînd motive şi La nivel perceptiv se vor- proces de creştere culturală prin
cpifenomenologică a psihicului şi scopuri concrete asemenea acţi- beşte, prin extensie, de a. ste-
evitînd unilateralităţile atît ale care noi elemente sau trăsături
unii desfăşurate. reoscopică, melodică ele. Pentru culturale se adaugă datorită in-
22 23
venţiei, descoperirii şi împrumu- distinge o a. autoplastică, prin Iilor puternici, nivelul de exci- ilor sau a defieituiui do v : ta-
tului (J. Casagrande). H. Moore modificarea organismului şi o tabilitate-se'.isibilitatc al ana- mină A. a.s. este îngreunată (C7.
(1954) distinge a.c. progresivă a. aloplastică prin modificarea lizatorilor scade (a.s. negativă), Kobertson şi X. Jinkin, lS-ÎSi.
prin dezvoltarea vechilor tipare, activă a mediului. Pentru om, iar în cazul stimu'.ilor slabi Fenomenul creşterii senr-ibilită1 ii
a.c. aglutinativă prin introdu- caracteristic este a. aloplastică creşte (a.s. pozitivă). A.s. are poate fi condiţioi'&t (A. 1>>
realizată prin unelte, tehnică, la bază mecanisme centrale şi lin, 1934). Accelerarea a.s. irjc-
cerea de noi elemente şi a.c. prin
cultură, civilizaţie. Adaptabili- periferice, incluzînd şi modifi- turne se mai obţine prin hiper-
deveni rc-substitui re ce duce la
tatea este capacitatea organis- cări în procesele trofice (L. Or- vcntilaţie, administrare de za-
modificări structurale ale cul-
melor vii de a realiza reacţii de bclli, 1935). Există receptori greu harină, masaj ccfalic, preadap-
turii.
răspuns care să le mărească adaptabili (îndeosebi propriocep- tare la mediul luminos alba4ru
ACUT, valoare maximă de in- sau violet (K. Kekceev, 1942).
şansele de supravieţuire în con- torii) şi rapid adaptabili (recep-
tensitate a stimulului care nu torii cutanaţi şi olfactivi), (E.
poate fi percepută de organele diţiile schimbătoare ale mediu- ADAPTARE SOCIALĂ, potri-
lui. Este dezvoltată maxim la Adrian, 1926). în raport direct virea unei persoane cu mediui;
de simţ şi care, de cele mai multe cu valoarea de semnalizare a
ori, depăşind pragurile, se poate om, care nu numai că se con- acord între conduita personală
formează cerinţelor mediului ci stimului, a.s. este facilitată sau şi modelele de conduită carac-
transforma în senzaţii dureroase. îngreunată (E.N. Sokolov, 1958).
Se mai vorbeşte despre con- ii şi modifică, transformîndu-1 teristice ambianţei; echilibru
în concordanţă cu necesităţile în dinamica procesului de a.s. între asimilare şi acomodare so-
flicte a., crize afective a. etc. se disting: a) faza modificărilor
sale. Activitatea psihică este cială. A.s. este procesul prin
în terminologia medicală a. se bruşte; b) faza modificărilor len-
considerată o componentă şi o care o persoană sau un grup so-
referă la boli cu evoluţii scurte te; c) faza relativei stabilităţi.
formă superioară a a. cial devine capabil să trăiască
şi manifestări clinice intense. A.S. are şi semnificaţia unui
ADAPTARE MENTALĂ, după într-un nou mediu social, ajus-
ADAPTARE, ansamblu de pro- mecanism de optimizare a re- tîndu-şi comportamentul după
cese şi activităţi prin care se J. Piaget, „schimburi mediate cepţiei, în unele cazuri (stimuli
între subiect şi obiecte, efec- cerinţele mediului. A.s. se pro-
trece de la un echilibru mai acustici monotoni şi nesemnifi- duce în raport cu un mediu nou,
puţin stabil, între organism şi tuate la distanţe spaţio-tem- cativi, mirosuri, stimuli tactili)
porale tot mai mari şi după schimbat, iar indicatorul reu-
mediu, la un echilibru mai a.s. negativă merge pînă la de- şitei este faptul că subiectul se
stabil; funcţionarea organismu- traiectorii tot mai complexe...; conectare. Cel mai larg registru
punere în echilibru progresiv simte ca „acasă" iar pentru cei-
lui prin înglobarea schimburi- adaptativ îl are sistemul vi- lalţi nu mai este un străin. Nu-
între un mecanism asimilator zual, în a.s. la întuneric, creş-
lor dintre el şi mediu; dacă meroşi agenţi nocivi fizici sau
şi o acomodare complementară...; terea sensibilităţii faţă de ni-
aceste schimburi favorizează func- chimici, stările nervoase, bolile,
adaptîndu-se la lucruri, gîndirea velul iniţial poate lua valori
ţionarea normală a organismu- distrug echilibrul omului cu me-
însăşi se organizează şi organi- considerabile (A. Koropko, 1958).
lui, acesta este considerat ca zîndu-se structurează lucrurile...; diul, dînd naştere la numeroase
fiind adaptat. în biologie se Aubert (1865), primul care a tulburări, la „inadaptare so-
interdependenţă ireductibilă între studiat acest fenomen, stabileşte
deosebeşte a. ca proces filo- experienţă şi raţiune". în an- cială". Bolnavii mintali, delinc-
genetic, realizat prin dobîndi- următoarele: a) procesul a.s. la venţii, subiecţii cu tulburări de
samblu, adaptarea psihică este întuneric se desfăşoară foarte
rea şi selectarea unor însuşiri concepută de J. Piaget ca fiind comportament reprezintă diverse
ereditare (morfologice, fiziologi- repede în primele 10 minute, situaţii de neadaptare socială
o echilibrare între asimilare şi după care apare încetinirea rit-
ce, de comportament) caro cresc acomodare. cu cauzalitate complexă: defi-
şansele de supravieţuire şi efi- mului de creştere a sensibilităţii, cienţe ereditare, frustraţii afec-
cienţa speciei într-un mediu dat ADAPTARE SENZORIALĂ, le- punctul maxim fiind atins după tive precoce, carenţe de autori-
şi a. la nivel organismic, în ge a sensibilităţii, [proces con- două ore; b) sensibilitatea maxi- tate familială, familie dezorga-
cursul vieţii individuale (numită stind în modificarea tonusului mă este egală cu de 35 de ori nizată, mediu de viaţă noc'v etc.
nuni' film i/nr sub influenţa unor valoarea iniţială a sensibilităţii.
uneori si reacţie adecvata). Din
stimuluri specifice de intensitate în cazul oboselii, a intoxicaţi- ADN, ARN, acizii dezoxiribo-
alt punct de vedere se poate micleio si ribonucleic. ADN intră
constantă. Sub influenta stimu-
24
A
in structura crumatinei şi a cupat de propriul său destin. ginalitate ale tinerilor trebuie
psihosocială este un raport de Este etapa în care intervin înde- susţinute prin valori autentice
cromozomilor, ajutîml la reali- interdependenţă. Totuşi ritmu-
zarea funcţiei genetice a nucleu- lungate şi intense meditaţii asu- şi încurajate în sensul integrării
rile dezvoltării organice şi psi- pra valorilor. Se elaborează un celor mai înalte şi noi forme de
lui celular. ADN depozitează hologice nefiind egale, intre
informaţia privind planul de or- sens de viaţă şi dohîndeşte contu- cultură. Integrarea personalităţii
aceste două serii de fenomene M ruri concepţia despre lume si se realizează şi se desăvîrşeşte
ganizare a structurilor celulei, înlăuntrul fiecăreia din ele in-
informaţii ce se transmit apoi viaţă. Conştiinţa de sine se prin integrarea socială care, la
tervin unele disproporţii, deca- adinceşte mult, sporesc eforturile rîndul ei, este mijlocită prin
datorită capacităţii moleculelor laje, contradicţii. Stările con-
de A DX de a se dedubla (redu- de autocunoaştere şi aittoproiec- adaptarea socială şi calificarea
flictualc sau critice nu fac parte tare. Adeziunea sinceră şi necon- profesională.
plica). ADN intervine- şi în bio- din însăşi desfăşurarea normală a.
sinteza proteinelor, diversele seg- diţionată la idealuri poate să ADORAŢIE, sentiment de dra-
a. Fenomenele de criză şi sindrom- fie asociată cu manifestări de goste şi preţuire nemărginită faţă
mente ale moleculei de A DX fiind mele psihopatologice pot fi însă
specializate în sinteza unui anu- realism brutal şi extravagant. de o fiinţă fenomen sau obiect,
prevenite si evitate. AI. Mead Adolescentul este, frecvent, pus imaginar sau real, însoţit de îngus-
mit tip de proteină. ARX pre- a constatat că în unele colecti-
zintă trei forme: AHX-r (ribo- într-o situaţie echivocă întru- tarea spiritului critic.
vităţi australiene nu se cunoaşte cît el a depăşit copilăria de care A DUALISM, concept introdus
zomal) AKX-t (transfer), AKN-m
(mesager). Sinteza ARX mesa- fenomenul de criză pubertală, se desparte demonstrativ, dis- de A. L. Baldwin şi consacrat de
ger se face ca pe o matriţă, predat fiind regimul de viaţă impune de capacităţi similare cu J. Piaget, definind stadiul iniţial
luînd informaţia genetică de la pus de culturile respective. De cele ale adulţilor, dar încă nu este al ontogenezei, de nediferenţiere
ADN din nucleul celular. Apoi asemenea, fenomenele de criză acceptat ca un egal în cercul psihică în trei forme fundamenta-
va trece în citoplasmă aducând generate de lipsă de idealuri, acestora. în aceste condiţii el se le; nediferenţiere între intern şi
cu el informaţia conţinută în frustraţia educaţională, dificul- integrează în grupele celor de extern, între obiectiv şi subiectiv
ADN din nucleul celular. tăţile de integrare socială pot fi aceeaşi vîrstă cu care are mari şi între material şi spiritual.
eliminate în măsura în care se afinităţi. Grupele de adolescenţi AFAZIE, sindrom neuropsihic
ADOLESCENŢĂ, etapă a vieţii elimină susmenţionatele cauze. sînt foarte coezive, cultivă to-
care se situează între copilărie constînd în tulburarea sau pier-
Tranzitoriu crizele pot interveni leranţa reciprocă şi exercită o derea funcţiilor psihice ale limba-
şi vîrsta adultă (de la 12—13 la din cauza carenţelor afective, puternică influenţă asupra per-
18-20 de ani). Se detaşează jului (expresiei sau înţelegerea sem-
şi educaţionale, a însingurării sonalităţii tinerilor. Făcîndu-şi a- nalelor orale sau grafi ce) cu conser-
preadolescenta (12 — 15 ani) şi adolescentului şi a slabei sau pariţia] ca persoane deplin res-
postadolescenţa 118 — 22 ani). La varea aparatelor periferice de exe-
eronatei lui pregătiri pentru ponsabile în mediul social, ado- cuţie sau de recepţie ale limbaju-
fete a. intervine mai devreme lescenţii sînt intens preocupaţi
decît la băieţi. A. se caracteri- viaţă. Sub raport psihologic, a. lui, fiind însoţită deseori de tul-
se caracterizează prin hipersen- de nota de originalitate pe care burări intelectuale (primare sau
zează printr-o importantă creş- o prezintă individualizarea lor
tere şi transformare corporală sibilitate, trecerea în stadiul su- secundare) şi corespunzînd unor
perior al dezvoltării intelectuale, şi prin care pot spori valoarea leziuni cerebrale localizate (M.I.
şi psihică, asociată cu puber- integrării lor sociale. H. Wallon
tatea. Ca fenomen biopsihic in- cel al operaţiilor formale, care (Botez, Sen Alexandru, I. Drobotă,
permite o combiuatorică abstractă vorbeşte chiar de o criză a 1971). Forme anatomo-clinice: a,
tegral a. este dependentă, in originalităţii juvenile constînd
apariţia şi desfăşurarea ei, de şi lărgeşte posibilităţile, gîndirii pure, tulburări izolate ale rea-
din insatisfacţia faţă do statu- lizării performanţelor motorii o-
factori genetici, geografici, so- teoretice şi reflexive, prin expan- tul comun şi din dispoziţia că-
ciali, culturali şi educaţionali. siunea fanteziei şi a sentimentelor rale sau scrise precum şi ale utili-
tre adoptarea unor pseudovalori zării mesajelor orale sau scrise
Este de aceea contraindicată odată cu apariţia mior conflicte tuo- ce generează comportamente
tratarea unilaterală a a. în sens tivaţionale şi afective. Adolescentul cum sînt: surditatea verbală pură
numai formal originale, uneori (în absenţa unei tulburări de auz,
numai biologic sau numai ysilio- redescoperă lumea, datorită posibi- chiar negative, dar în orice caz
social. între structurarea sau lităţilor sale de interpretare şi bolnavul nu înţelege limbajul vor-
frapante. Preocupările de ori- bit, nu poate repeta cuvintele şi
maturizarea organici si cea. priiulemul'r.ave, şi este intens preo-
26 27
A
sa ic d u p ă du:!.ii'', p u i î n d îiu,ă trindu-se înţelegere.i verbală) de- spontan sau supuse unor acţiuni pulsului, .ecreţiilorlacrimare etc.);
vorbi, cili :;i scrie m mod '-pontau) tiTnu!iate de le/Juni în porţiunea de recuperare dirijată. 2) comportamente motorii afective
determinată de le/iuni în prima posterioară a primei circurnvo- AFECT, modalitate elementară (desfăşurate sau numai schiţate);
circunivoluţiu temporală, în veci- luţii temporale de partea emis- a reactivităţii afective; emoţie 3) tră iri subiective de un anumit
nătatea circumvoluţiilor Iteschl de ferului cerebral dominant. A. traus- primară caracterizată prin mare grad de complexitate şi avînd o
ambele părţi sau numai de par- corticale, motorii (gravă afectare a intensitate, expansivitate, durată anumită semnificaţie pentru per-
tea stîngă; a. motorie pură (impo- vorbirii spontane) şi senzoriale redusă, dezvoltare unipolară şi soana care le încearcă. O primă
sibilitatea de exprimare voluntară, (tulburarea înţelegerii limbajului) exprimare nemijlocită în compor- problemă a psihologiei emoţiilor
de repetare a cuvintelor, de citire de scurtă durată (în cursul regre- tament. P. Janet interpretează este aceea a relaţiei dintre com-
cu voce tare, păstrîndu-so limba- siei sau agravării unui sindrom a. ca o regresiune la conduite ponentele vegetative şi motorii pe
jul interior, posibilitatea scrisu- afazic) şi determinate de leziuni inferioare şi tocmai aceasta rede o parte şi componentele psihi-
lui spontan şi după dictare, a în a 3-a circumvoluţie frontală duce posibilităţile controlului ţi rece, subiective, pe ele alta. Unii au
copierii şi a înţelegerii limbajului a emisferului cerebral dominant olajului conştient. în contextul a. socotit că modificările corporale
oral şi scris) determinată de lezi- şi respectiv, în prima circumvolu- sînt implicate dispoziţii instinc- sînt cauzate de trăirea subiec-
uni încă imprecis localizate \agrafia tive. Totuşi stările de a. reproduc tivă (J.F. Herbart). Alţii, că
pură (v.) şi alexia pură (v.).
ţie temporală: ecolalia (v.). A.
de evocare, amnestică (imposibili- şi modele sociale fără a se con- trăirea subiectivă este efectul mo-
A. expresivă, ansamblu de tulbu- forma însă unei organizări raţio- dificărilor corporale (W. James şi
rări predominant expresive, în tatea de a reproduce numele obiec-
telor, dar cu posibilitatea recu- nale. De exemplu: furia şi abando- K. Lange). Ambele interpretări
planul pronunţării sau scrierii semnul de sine, agresivitate oarbă s-au dovedit însă a fi unilaterale
nelor verbale, determinate de noaşterii acestor nume într-o listă
prezentată, fiind determinată de şi starea de groază, accesele ne- şi înguste. Unilaterale, pentru că
leziuni în porţiunea posterioară stăpînite de rîs sau plîns etc. între cele două serii de componente
a ariei Broca (a 3-a circumvo- leziuni imprecis localizate sau de
procese tumorale) şi cea deter- întrucît în stare de a. intervine o este unitate, interacţiune sincro-
luţie frontală a emisferului ver- îngustare a cîmpului de conştiin- nică, trăirea subiectivă avînd la
bal dominant) şi într-unele zone minată prin termenul de anotnie
ţă şi chiar subordonarea aces- bază! mecanisme neurosomatice
adiacente. A. senzorială sau de (imposibilitate de reproducere a fără de care ea nu poate să apară
numelor proprii, precedînd a. teia tendinţei afective, în legisla-
recepţie, cu tulburări grave în ţie se are în vedere dacă infrac- si să se exprime, să se comunice,
înţelegerea limbajului, în vorbi- amnestică şi fiind determinată de ţiunea a fost comisă în stare de înguste, pentru că problema prin-
rea spontană şi repetată, în gra- leziuni în emisferul cerebral do- â. în psihologia modernă se for- cipală nu este aceea a corela-
fie şi lexie, ajungîndu-se la o minant) ; anmzia receptivă (impo- mulează recomandări de prevenire ţiei dintre corporal şi psihic ci a
proastă vorbire (parafazie) şi chiar sibilitatea de recunoaştere a me- sau înlăturare a efectelor negative interacţiunii dintre subiect ca
la deformarea cuvintelor (jargo- lodiilor cunoscute sau'de citire a ale a., prin amînarea şi comu- om, în plenitudinea tuturor însu-
nofazie), determinate de leziuni notaţiei muzicale) şi expresivă (im- tarea reacţiilor, efectuarea de şirilor sale şi mediul natural şi
în zona Vernicke a emisferu- posibilitatea de a cînta o melodic mişcări menite să reducă încorda- social. Vibraţia, pulsaţia, angaja-
lui cerebral dominant (porţiunea cunoscută, cu sau fără un instru- rea, trecerea la analiza detaliată rea prin mobilizare, energizare şi
posterioară a primelor două cir- ment), determinate de leziuni în a situaţiei etc. direcţionare (sau oricare din con-
cumvoluţii temporale, girusul an- prima circumvoluţie temporală trariile lor), cu un cuvînt, emo-
gular şi girusul supramarginal). stîngă şi, respectiv, în pars tri- AFECTIVITATE, proprietate a ţiile nu se explică prin faptul că
A. centrală sau de conducere, cu- angularis al lobului frontal stîng; subiectului de a resimţi emoţii „inima bate accelerat", „ochii stră-
prinzînd atît tulburări expresive acalculia (v.). tulburări paroxis- şi sentimente; ansamblul procese- lucesc". De regulă, emoţiile por-
cît şi receptive (tulburări în repe- tice ale vorbirii (vocalizare, baraj lor, stărilor şi relaţiilor emoţio- nesc, sînt declanşate prin fapte
tarea cuvintelor, ale scrisului spon- verbal), forme deosebite de a. nale sau afective. în contextul ori- cognitive — excepţie făcînd doar
tan şi mai ales dictat, ale lecturii (la copil, la poligloţi, la surdo- cărui fenomen emoţional se dis- dispoziţiile organice — dar nu
cu voce tare în forma paralexii- muţi, inatenţia verbală). Aceste ting; 1) modificări organice şi ve- sînt reductibile la acte de cunoaş-
lor pentru cuvintele dificile, păs- forme de a. pot fi compensate getative secundare (în raport cu tere pentru că diverşi subiecţi
funcţiile biologice primare ale
28
A
reacţionează emoţional diferit la tive sînt compuse din variate com- preorganizare energetică a adap- neurofiziologice, a confirmat, pe
aceleaşi imagini sau idei. Uxplică - ponente cu sensuri diferite. Com- tărilor desfăşurate. Schemele de altă cale, aserţiunile lui Ch. Dar-
fia variabilităţii subiective a pro- plexitatea stărilor emoţionale se reactivitate emoţională se situea- win dovedind rolul energizor, indis-
ceselor afective nu ţine deci de orga- explică prin însăşi structura moti- ză însă la diverse nivele biolo- pensabil pentru adaptare, al fac-
nizarea cognitivă a subiecţilor, ci vaţiei individului (complicată, di- gice şi culturale. Este posibil ca lorilor emoţionali.
de organizarea lor motivafionalâ. vergentă şi nu fără contradicţii la oni să intervină o discordanţă AFEMIE, incapacitate de ex-
Emoţiile apărea desfăşurări activi; interne) şi prin faptul că situaţiile calitativă între forma de afecti- primare a ideilor şi sentimentelor
ale motivelor în raport cu o situa- reale, la care se adaugă şi cele vitate actualizată şi cerinţele acti- prin limbajul oral. Este cauzată
ţie pe cînd motivele ar putea ii imaginare, niciodată nu pot să vităţii. Autoreglajui emoţional, de leziuni la nivelul emisferului
caracterizate ca un fel do „con- satisfacă sau să contrazică din dacă este inadecvat, duce la ina- frontal sting sau la nivele subadia-
centrate" sau „condensări" emo- toate punctele de vedere conste- daptare. P. Janet a semnalat cente.
ţionale. După V. Pavelcu, dacă laţia motivaţională a unui su- aceste fenomene şi a descris cazuri AFERENT, impuls nervos sau
motivele se exprimă în emoţii, biect. Deşi emoţiile nu reproduc în care, negăsind altă ieşire, su- tract nervos ce merge de la peri-
ele se şi formează şi dezvoltă prin obiecte prin imagini, nu reproduc biectul este cuprins de stări emo- ferie (de ex. un organ de reacţie)
trăiri emoţionale. Emoţiile depind relaţii de determinare prin idei, ţionale dezadaptative şi, implicit, la centru; direcţia centripetă pro-
de semnificaţia pe care o au pentru deci nu îndeplinesc o funcţie res- dezorganizatoare. Cu toate aces- prie nervilor senzoriali.
subiect evenimentele ce se produc trictivă şi specializat cognitivă, tea, teza despre influenţa dezor- AFERENTAŢIE (AFERENTĂ),
în ambianţă şi în propriul orga- totuşi, ele contribuie la cunoaştere ganizatoare a emoţiei nu poate transport de impulsuri şi infor-
nism. Procesele emoţionale se dez- şi sînt fapte de reflectare subiec- fi generalizată. A. nu se consumă maţii de la periferie la centru;
voltă şi în legătură cu amintiri sau tivă de un anumit fel. Emoţia sem- numai în condiţii de stress. In- mecanism nervos opus şi compli-
circumstanţe imaginare. Reacţi- tialează specific relaţia intimă a fluenţa a. asupra activităţii este mentai' eferentaţiei. Acţiunea pre-
ile, tensiunile şi desfăşurările emo- subiectului cu ambianţa, însemnă- ambiguă implicînd atît momente supune o convergenţă şi reciprocă
ţionale sînt efectul confruntării tatea pentru aceasta a situaţiei reale negative cît şi momente pozitive. conversiune (trecere una în alta)
dintre cerinţele subiectului şi date- sau presupuse. Din studiile noas- La aceasta trebuie adăugat că a celor două serii de impulsuri (Ed.
le reale sau prezumtive ale vieţii tre rezultă că procesele emoţio- nu orice stagnare şi reţinere pro- Bernstein). în cercetări neuro-
lui într-un anumit cadru obiectiv. nale reflectă, prin reacţii si trăiri fiziologice, accentul se pune pe
Dacă cerinţele interne — trebuinţe vocată de emoţie este lipsită de
specifice, împrejurările de viaţă (v.) sens adaptativ (reacţiile de apă- baza şi formele de a. ale acţiunii
şi motive — sînt satisfăcute efec- Procesele emoţionale alcătuiesc mai ales în legătură cu relevarea
tul emoţional este pozitiv im- rare pasivă) şi nu orice stare dezor-
fondul şi latura energetică a vieţii ganizatoare, cum este furia, se însemnătăţii în reglaj, a feedback-
plicind plăcere, satisfacţie, apro- psihice şi comportamentului, înde- urilor ca modalităţi de retroafe-
bare, entuziasm. în situaţia con- dovedeşte a fi inutilă, întrucît
plinind un rol în declanşarea şi poate deschide drum pentru reor- rentaţie sau a. secundară. P.K.
trazicerii cerinţelor, a insatis- susţinerea energetică a activită- Anohin distinge a. situaţională ca
facerii lor, intervin neplăcerea, ganizări la nivel mai înalt. în preludiu al acţiunii (reflectare pre-
ţii adaptative şi a celei de luare toate momentele vieţii sale, su-
nemulţumirea, dezaprobarea, ne- în stăpînire a ambianţei. Ch. Dar- mergătoare, imagine a situaţiei),
cazul, indignarea. Faptul cores- biectul încearcă stări emoţionale a. de declanşare ce este la baza
win a atras atenţia asupra fap- dacă nu manifeste, cel puţin la-
pondenţei sau discordanţei de dife- tului că în comportamentele emo- formulării scopului şi a. de sancţio-
rite grade între cerinţele subiective ţionale se regăsesc elemente ale tente. Problema constă nu în repri- nare prin care acţiunea este corec-
fi anumite condiţii determină pola- unor acţiuni desfăşurate cu un marea totală a emoţiilor (aceasta tată şi apoi încheiată prin a. finală.
rizarea proceselor afective. Totuşi, anumit sens adaptativ. Emoţia ducînd, deseori, la nevroze) — V. ACCEPTOR DE ACŢIUNE.
in stările şi comportamentele emo- nu numai că susţine energetic ci în dezvoltarea adecvată ca sens,
ţionale, de cele mai multe ori, nu valoare şi grad de intensitate a AFILIAŢIE, impuls şi tendinţă
acţiunea dar o şi anticipă în fie- spre contacte şi asociere cu alţii,
se impune o singură tendinţă afec- care din coordonatele ei. în gene- emoţiilor în raport cu activităţile
tivă perfect p ilan/ată spre stenic pe care subiectul le desfăşoară. cunoscînd gradaţii şi variante, de
re, trăire i şi comportamentul af c- la prietenie şi ataşament pînâ la
sau astenic. In fapt, stările ai'ec tiv se afirmă ca un montaj sau W. Cannon, prin cercetările sale
totală dependenţă afectivă de al-
30
A
tul. liste o caracteristică general- se constituie în grup pe alte sche-
me deeit cele formale şi să suporte în geîiefe, a, erquimă o anxietate a. uiulitii'c, imposibilitatea de w-
uinaua, rezultată (lin geneza soci- de limită. cunoaştere ,şi discriminate a Mine.
ală a personalităţii şi din între- schimbări^ mutaţii, în decursul AGLOSIE, anomalie nativă,
ţinerea şi dezvoltarea acesteia timpului, în relaţiile individ-grup, telor, cu conscrv.'uea auzului, ma-
prin relaţii interpersonale. Senli- a. apare şi ca sentiment al apar- foarte rară, constînd din absenţa nifestată în trei forme clinice (care
nientul singurătăţii este foarte ne- tenenţei la grup sau colectivitate limbii ca organ fizic; în această apar uneori izolat, dar de cele rnai
plăcut. A. este determinată de situaţie, pronunţarea cuvintelor multe ori împreună); a. globala
(.U.Zlate). este extrem de dificilă şi se reali-
condiţiile creşterii şi dezvoltă- AFONIE (gr. afonia — muţe- (nu sînt recunoscute nici cuvintele,
rii copilului în dependenţă de asis- zează după laborioase antrena- nici muzica şi nici zgomotele); a.
nie), incapacitate de fonaţie, pier- mente cu ajutorul buzelor.
tenţa adulţilor. R. Sears (1957) dere totală sau parţială a vocii muzicală (sau amuzia senzoriala)
a constatat că acei copii care au AGNOZIE (gr. a — fără, gnosis şi a.zgomotelor; acestea fiind deter-
datorită paraliziei muşchilor coar- — cunoaştere), sindrom neuropsi-
fost frustraţi de asistenţa afectivă delor vocale sau afectării centrilor minate de leziuni ale porţiunii pos-
a altora, la vîrsta adultă, tind hic constînd în tulburarea recu- terioare a primei circumvoluţii
nervoşi ce-i comandă. Uzual, se noaşterii senzoriale a unui obiect
să se afilieze pînă la hiperdepen- mai înţelege prin a. incapacitatea temporale stingi; a. vizuale, tul-
denţă de alţii. Sînt şi cazuri con- cunoscut anterior, în absenţa unui burări în recunoaşterea semnifi-
de a cînta sau intona corect. deficit de sensibilitate elemen-
trare în care subiecţii declară că AGEUZIE, pierdere sau pertur- caţiei obiectelor, imaginilor, per-
preferă singurătatea dar aceasta tară sau a unei tulburări psihice, soanelor sau spaţiului, limitate
bare a sensibilităţii gustative. fiind determinat de un deficit
ascunde întotdeauna un grav dis- Este cauzată de leziuni rinence- la sfera perceptuală sau extinse
confort spiritual. Tendinţa spre a. al funcţiei de analiză la nivelul la sfera conceptuală, în absenţa
falice. segmentului cortical al unui anu-
se accentuează mai ales cînd su- AGITAŢIE, acţiuni stimulati- unor tulburări de vedere elemen-
biectul trece prin stări de anxie- mit analizor (M,. Botez, Sen Ale- tară, cuprinzînd: a. pentru obiecte
ve adresate unei colectivităţi în xandru, I. Dobrotă). Forme: aste-
tate. Cercetările lui S. Schachter scopul activizării, mobilizării aces- sau imagini, a. fizionomiilor (pro-
(1959) duc însă la concluzia că reognozii, tulburări în recunoaş- sopagnozia) unor persoane cunos-
persoanele ce se caracterizează, în teia astfel îneît ea să se unească terea obiectului pe cale tactilă,
în jurul unor scopuri, idei, con- cuprinzînd: a. tactile primare, cum cute sau a propriei persoane, deter-
genere, prin anxietate crescută semne şi să-şi exprime sau să-şi minate de leziuni ale emisferului
evită a. pe cînd cele slab anxioase sînt ahilognozia sau a. intensităţii
traducă în fapt atitudinile. într-un (tulburarea discriminării obiec- minor sau parieto-occipitale bila-
o caută. terale; a. culorilor (tulburări de
alt sens, mişcare dezordonată telor după grosime, greutate, ru-
AFINITATE, relaţie afectivă de în legătură cu ceva insuficient gozitate, presupunînd modifica- recunoaştere a culorilor, cu origi-
atracţie şi simpatie, motivată prin precizat, de unde întrebări, cău- rea percepţiilor diferenţiale de in- ne centrală, leziuni occipitale
similitudine sau „înrudire" spi- tare, rumoare, reacţii de aprobare tensitate) şi amorfognozia sau a. stingi la dreptaci), alexia agnozică
rituală. Intervine între persoane sau protest etc. în sens patologic, de extensitate (tulburarea diferen- (tulburări de înţelegere a limba-
care au structuri, idei, sentimente, a. este un comportament (motor ţierii formelor şi a recunoaşterii jului scris, cu conservarea limba-
vîrstă, statute şi roluri asemănă- şi verbal, afectiv şi intelectual), spaţiale), fiind determinate de le- jului interior, a exprimării şi în-
toare sau priveşte relaţia dintre precipitat şi spasmodic, hiper- ziuni în ariile somestezo-senzoria- ţelegerii limbajului oral), acalculia
individ şi grup. Poate fi înţeleasă activ dar ineficient, parazitar, le şi somestezo-psihice, ca şi a. (tulburări în recunoaşterea nume-
şi ca o compatibilizare afectivă împiedicînd finalizarea acţiuni- tactilă secundară sau asimbolia relor în efectuarea operaţiilor
sau atracţie spontană, acceptare lor. Dezorganizarea şi demersu- tactilă (imposibilitatea de recu- aritmetice, determinate de leziuni
între membrii grupului (J. Mo- rile „în gol" ce caracterizează sin- noaştere a semnificaţiei obiectului situate în orice parte a creierului);
reno), în psihologia socială se dromul de a. poate rezulta şi tradusă prin imposibilitatea de a. video-spaţiale, imposibilitatea
ridică, după J. Maiscmneuve, pro- dintr-o slabă integrare şi insufi- a-1 denumi, conservîndu-se posibi- orientării în spaţiu pe cale vizua-
blemele unui joc de a., care izvo- cientă coordonare a funcţiilor litatea de a descrie şi recunoaşte lă, manifestată prin: dezorientare
răşte din dorinţa de a găsi în psihomotorii (mai ales la copil, calităţile sale tactile elementare), video-spaţială (pierderea posibi-
altcineva un obiect complementar la care a. este uşor remediabilă). astereognoziile fiind determina- lităţii de localizare absolută şi
şi cu care să te identifici, pot să te de leziuni în aria tacto-gnozică; relativă a obiectelor, imposibili-
33
33
3 — Dicţionar de psihologie
A
tatea de comparare a mărimilor, durerii, deşi durerea ca atare
tulburări de grupare a obiectelor, este corect percepută), tulburări spre sine. Implică negare actiră mată prin tendinţe destruclive. X.
<Hi-.li\\ic cvasispaţială şi pierderea paroxistice ah- schemei ec<rparale si produce daune sau doar trans- Miilor (1941) dovedeşte că nu
vederii stereoscopice); a. spaţială (senzaţia de plutire sau de/inte- formări. Există şi o a. calmă, mm- întotdeauna frustraţia produce a.,
unilaterală (tendinţă de a neglija grare corporală cu caracter difuz, violentă dar întotdeauna a. sem- ci numai în anumite cazuri. După
jumătatea stingă a spaţiului extra- crize de senzaţie de dezintegrare nifică atac, ofensivă, ostilitate, T. Dembo şi K. Lewin copiii răs-
corporal), alestezie vizuală (trans- corporală parţială localizată pe punere în primejdie sau chiar pund mai frecvent la frustraţie
punerea imaginilor dintr-un he- un segment de membru, crize distrugere a obiectului ei. Proto- cu un comportament regresiv. R.
micîmp vizual în celălalt şi de la de telescopaj şi atrofie corporală tipul a. a fost exemplificat prin Sears a descoperit o relaţie di-
un cadrant la altul), pierderea localizată, crize mixte), membrul comportamentul animal, dar K. rectă între stilul autoritar şi
memoriei topografice (imposibili- fantomă (iluzia existenţei unui Lorenz (1966) a atras atenţia primitiv de educaţie şi dezvoltarea
tatea de a descrie itinerarii şi segment de membru absent, de asupra faptului că, chiar şi lupul comportamentului agresiv la co-
locuri binecunoscute, de a le revi- obicei amputat), anozognozii (lip- atacă numai sub imperiul nevoii pii. Băieţii sînt mai înclinaţi spre
zualiza şi a se orienta pe un drum sa de cunoştinţă a tulburărilor de hrană, iar nu din tendinţa a. pentru că sînt şi se instruiesc
cunoscut), pierderea reprezentării în plan neuromotor, al limbajului, competitivă cum se întîmplă de- în acest fel, angajînd şi tehnici,
vizuale a obiectelor (imposibilitatea praxiilor şi gnoziilor). seori la om. După ce, timp înde- instrumente etc. R. Wh'ite (1939)
revizualizării unor obiecte sau lungat, a fost susţinută teza des- arată că grupurile conduse auto-
AGNOZIE AUDITIVĂ v. SUR- pre originea instinctivă a a., ritar, cînd sînt lăsate libere, devin
persoane cunoscute, atît în stare DITATE PSIHICĂ
de veghe cît şi în somn, visele astăzi această teză a fost larg agresive şi uneori tind să-şi des-
devenind practic imposibile), pa- AGORAFOBIE (gr. agora — contrazisă. K. Lorenz susţine că carce a. unii faţă de alţii sau faţă
ralizia psihică a privirii (imposi- piaţă, phobos — frică), teamă, fo- atît la animale cît şi la om a. de lucruri. Se poate vorbi, după
bilitatea de a mişca voluntar ochii bie de spaţiile deschise şi ample: este un rezultat al învăţării, al opinia noastră, despre o a. secun-
cu conservarea motilităţii oculare pieţe, străzi largi, cîmp, generînd modelării comportamentului prin dară, de sorginte socială şi care
reflexe), vagabondajul privirii, a- tendinţa de a nu părăsi locuinţa, imitaţie şi antrenament. Nu există constă într-un comportament des-
taxie optică (tulburarea capacită- de a merge pe lîngă ziduri, de un instinct al a., cum este cel de tructiv (formă de autorealizare)
ţii de a apuca un obiect în curs plasare în colţurile încăperilor etc. hrană, reproducere, construire a cauzat de insatisfacţii personale,
de fixare vizuală), tulburări ale AGRAMATISM, tulburare a cuibului (la păsări), migraţie etc. carenţe afective, devalorizare per-
atenţiei vizuale (atenţia spontană limbajului, caracterizată prin Kuo (1930) a crescut împreună sonală, blazare, modele din sub-
pentru orice stimul vizual este pierderea capacităţii de a vorbi pui de pisică şi de şobolani, do- culturi delictuale, educaţie nega-
foarte redusă, fiind concentrată corect din punct de vedere gra- vedind absenţa oricărei a. la tivă, în ansamblu fenomene de
în cea mai mare măsură asupra a matical. Astfel, flexiunea cuvin- vîrsta adultă a acestora. Pre- inadaptare socială sau adaptare
ceea ce se petrece în axul de fi- telor (modificarea cuvintelor după luînd o idee a lui S. Freud, \V. negativă manifestată prin reacţii
xare a privirii, fiind vorba deci gen, număr şi caz) se face incorect Scott şi J. Dollard (1939) au for- agresive sau autoagresive. K.
de o anumită îngustare concen- mulat teoria reactivităţii ce sus- Lorenz recomandă, în scopul pre-
sau este absentă (verbele sînt venirii a. ca să se deturneze [după
trică a cîmpului atenţiei vizuale), ţine că a. este un rezultat al
folosite numai la infinitiv); fra- frustraţiei sau împiedicării (prin N. Timbergen, să se redirecţioneze)
aceste tulburări fiind determinate zele sînt greşit construite prin
de leziuni cu localizări diferite; barieră) a unei tendinţe vitale conflictele înainte ca ele să devină
lipsa acordurilor gramaticale. A. în a-şi atinge ţelul. Deci, a. ar acute. Există o problemă a diri-
tulburări de somatognozie, con- este o formă de afazie cauzată
stînd în perturbarea schemei sau fi cauzată de contrarierea unor jării pozitive a a. prin: a) accep-
de leziuni ale scoarţei cerebrale. tendinţe instinctuale, dar aceasta tarea raţională a frustraţiei; b)
imaginii corporale şi cuprinzînd: După Head, a. este o afazie sin-
autotopagnozia (tulburare de loca- ne duce la ideea că totuşi a., canalizarea ei în acţiuni socialmen-
tactică. în forma ei primară, are o legă- te utile (după unii şi inteligenţa sau
lizare a segmentelor corporale),
asimbolia la durere (imposibilita- AGRESIVITATE, comporta- tură, fie şi indirect, cu baza elanul creativ ar fi o a. dar de.
tea de recunoaştere a calităţii ment destructiv şi violent orien- instinctivă. E. Fromra susţine că. factură intelectuală); c) adaptarea
tat spre persoane, obiecte sau la om, există o a. specifică, expri- unor comportamente agresive ac-
34
35
A
relaţiilor sociale şi in situaţiile o plăceri' răutăţii. Iu stadiul
festive. Euforia produsă iniţial '/•' [ H o d i oili.sl !tit''lviji ii n i n r / i d o ;,iu
ceptabile cum sînt cele implicate în ţă de alcool a atins un asemenea acţiunile iu stările conştiinţei de
competiţiile sportive. M. Epuran grad îneît prezintă o sensibilă alcool esteînsă tranzitorie şi în conti-
(1967) propune ca în sport (care nuare apar stări mai puţin inocente. scurt circuit. Subiectul nu-şi amin-
tulburare mentală sau o inter- teşte frecvent de ce a făcut sau a
nu implică destructivitate) să ferenţă cu sănătatea lor corporală Este semnificativ dictonul latin
se renunţe la termenul de a. luat în întregimea sa: „in vino spus. Kstr un moment extrem de
şi mentală, cu relaţiile lor inter- periculos. într-un al treilea sta-
şi să se denumească tendinţa po- personale şi cu funcţia lor socială veri/as sed in ebrietatis, stupiditas".
zitivă a luptei pentru performanţă I. Holban a relevat faptul că al- diu, crucial, a. se instalează. Su-
si economică ce nu poate fi exer- biectul bea necontrolat şi mult,
prin termenul de combativitate. sată normal sau care prezintă coolul nu este, aşa cum se crede,
Dacă la anumite persoane grav un excitant ci un inhibitor al frecvent şi în orice parte a zilei.
perturbări evolutive". Alcoolicul Activitatea profesională suferă
frustrate şi anxioase, a. ia propor- nu se confundă cu băutorul dar, centrilor corticali superiori. în
ţii şi se instalează în forme nocive prima fază de drogare excitarea, mari prejudicii. în sfîrşit, ultimul
după o statistică din S.U.A. din stadiu este cel de a. cronic, carac-
este necesar să se recurgă la 70 de milioane de băutori, 5 mili- euforia, este rezultată din induc-
ţia pozitivă; aceasta se accentuea- terizat prin continuitate, intoxicaţie
psihoterapie în variantele ei de oane pot fi consideraţi alcoolici. sistematică, centrarea psiliotică a
joc, de descărcare a resentimen- Suferă de a. acei băutori perma- ză într-o a doua fază, mergînd pînă
la dereglări. într-o a treia fază, vieţii pe consumul de alcool. A.
telor în şedinţe speciale de grup, nenţi, cotidieni ce cad victimă este o maladie neuropsihică ce
de terapie ocupaţională sau recrea- de ebrietate sensibilă, ca urmare
unui impuls nesatisfăcut şi necon- a inhibării sistemelor de control, necesită tratament adecvat şi
ţională. trolabil. După R. Goldenson, sim- măsuri de recuperare. Se uzează
AJUSTARE, adaptare acomo- apar manifestări impulsive, ira-
ptome ale a. şi care permit detec- ţionale, obsesive, delirante, deci de metoda răspunsurilor condiţio-
daţi vă; punere în acord a unui tarea lui precoce, sînt: 1) consu- nate (asocierea alcoolului cu reac-
organ de recepţie cu o sursă de fenomene demenţiale pe fondul
mul în creştere; 2) consumul ma- stării paradoxale şi ultraparado- ţii repulsive), de psihoterapie şi
stimulare, sau a sistemelor per- tinal, sub cele mai diverse pre- socioterapie.
sonalităţii cu modalităţile unei xale. Ultima fază este cea a îngus-
texte; 3) comportamentul necon- tării conştiinţei, a acţiunii în ALERGIE, manifestare fizio-
culturi sau unui tip de activitate. trolat şi absurd în stările de ebrie- stare de 'transă şi a somnului logică, caracterizată printr-o re-
A LA LI E, lipsă sau slabă dez- tate; 4) „petele albe de conştiinţă" narcotic. H. Ey apreciază starea acţie neobişnuită şi energică la
voltare a vorbirii la persoane ce sau amneziile (transele) frecvente de ebrietate ca o stare de psihopatie vinele din substanţele cu care
dispun de auz normal şi de posi- în starea de ebrietate. Apariţia în care-şi fac loc grandomania, subiectul a venit în contact, în
bilităţi de dezvoltare intelectuală acestor patru simptome indică •mitomania, sindromul obsesivo-fo- prealabil. A. poate fi provocată
comună şi care, de regulă, nu evoluţia spre a. cronic. A. pre- bic, intrucît se produce o inversare
pot fi încadrate în clasa debililor atît de substanţe nutritive cît şi
supune o intermitenţă dar ritmică între conştient şi inconştient, acesta medicamentoase. A. implică sen-
mintali. A. se datoreşte unor dis- drogare a creierului prin alcool, din urmă impunîndu-se ca în orice
funcţii ale zonelor corticale ale sibilizare (iar nu imunizare sau
ceea ce antrenează, cu timpul, o tulburare mintală. Instalarea ne- obişnuire), perturbări neuroso-
vorbirii. A. este de trei feluri: serie de tulburări organice şi vrozei alcoolice se soldează cu matice, uneori agitaţie emoţio-
motorie, senzorială şi mixtă. psihotice: intoxicaţie patologică, modificări de personalitate ce se nală. A. mai frecvente sînt: urti-
E. Verza (1969) a elaborat două deficienţe de vitamine şi nutri- menţin şi fără ca subiectul să fie caria, astmul bronşic, a. la serul
metode de terapie a a„ prin în- ţie, vulnerabilitate la diverse ma- în stare de ebrietate. V. Jellinek antiteţanic, eczeme şi dermatoze
văţare, pornind de la sunete sau (i952), în baza unor ample cer- profesionale şi ocazionale, rezul-
de la cuvinte. ladii, delirimn tremens, halucinaţii
alcoolice acute, sindrom Korsakoff cetări, a descris cele patru stadii tate din contactul cu anumite
ALCOOLISM, nevroză sau per- .şi sindrom Vernicke. A. intervine ale alcoolizării. Primul stadiu este substanţe nocive. F.Barron (1962)
turbare de comportament con- şi ca un simptom în paralizia ge- prealcoolic şi se manifestă prin a introdus termenul de psihaler-
stînd în hiperconsum de băuturi nerală, epilepsie şi psihozele nu- aceea că subiectul găseşte alinare
alcoolice. După o definiţie dată niaco-depresive. începutul în a. în alcool faţă de orice încercare gie: şoc,
sindrom de cefalee, palpitaţii,
faţă de relaţiile conflictuale,
de O.M.S. în 1949, în categoria pare inocent, eonsiderînd accepta- sau necaz. Apoi consumul devine
alcoolicilor pot fi incluşi: „acei profesionale.
rea largă a consumului în cadrul
băutori excesivi a căror dependen-
ALEXIE (gr. a - fără, lexis - şi operatori proprii oricărui tip tice fundamentale, a. de redactare
citire) destrucrare ;i capacităţii meşte independentă; aceasta nu se (a unei compuneri), a. de control
<li- caii ui matematic s.m de con- efectuează după prescripţii date
de ;i citi şi înţelege limbajul sens, strucţie logică, de prescripţie exac- (operaţiile de probare a corecti-
asociată de regulă cu agno/ii sau dinainte. Orice activitate care se tudinii unor alte operaţii de calcul,
tă a procedeelor prin care, pornind poate algoritmiza, se poate trans-
afazii. Este o formă de ag>n>:iv de la anumite date, se ajunge la de probarea corectitudinii logice
vizuală şi este sinonimă cu cecita- mite unei maşini s-o execute a unui enunţ oarecare). învăţarea
un rezultat. A.A. Markov a fun- automat; complexitatea maşinii va
tea verbală. Sînt diferite grade de damentat teoria a. ca o nouă pe bază de a., numită şi prescrip-
a. sau cecitate verbală pornind depinde de complexitatea a. A. tiv-operaţională, vizează acele sar-
ramură^ constructivă a matema- pot avea grade diferite de genera-
de la incapacitatea de recunoaş- ticii, într-o formă inteligibilă cini a căror rezolvare este suscep-
tere, în lectură, a cuvintelor scri- litate; de ex.: tehnica construirii tibilă de abordarea operaţională
a. stabileşte un şir fini' de operaţii sistemului zecimal este mai genera-
se, pînă la ilizibilitatea silabelor elementare, ce se înlănţuie într-o riguroasă, pe baza unui program
sau a literelor, în cazul în care un lă faţă de cea a măririi şi micşoră- precis determinat.
ordine constantă pentru a prelucra rii unui număr de 10" ori. Procesul
copil cu intelect normal se dove- injonnaţiile şi a rezolva problemele ALIENAŢIE MINTALĂ, denu-
deşte incapabil de a-şi însuşi citi- instructiv-educativ are nevoie de mire generală, dată tuturor boli-
de un anumit tip. Ex.: a. pentru transpunerea a cît mai multor
tul se presupune o a. congenitală, calcularea celui mai mare divi- lor mintale. Termenul nu are o
în aceeaşi situaţie a relativei activităţi în formă de a., pentru a semnificaţie precisă; în general,
zor comun a două sau mai multe forma la elevi deprinderi de lucru
incapacităţi pentru lectură se re- numere; a. de înlăturare a unei este folosit pentru a denumi acele
curge la expresia dislexie de evo- exacte şi a orienta efortul inte- afecţiuni mintale în care bolnavii
avarii într-o reţea electrică, de lectual spre rezolvarea de pro-
luţie. Necesită tratarea concomi- traducere a unui text codificat, sînt incapabili să ducă o viaţă
tentă a tuturor cauzelor. bleme mai importante. Pe baza socială normală şi care necesită
de stabilire a unui diagnostic etc. a. se desfăşoară succesiunea logică
ALFABET, mulţime de semne Caracteristicile a.: a) determină a operaţiilor şi se utilizează dife- supraveghere permanentă. După
(„litere"), indispensabile în pro- sigur şi inteligibil; b) au carac- riţi operatori, în fiecare etapă sau H. Ey, a.tn. reprezintă o destruc-
cesul comunicaţiei informaţionale. ter de masă pentru obiectele cla- secvenţă, pentru a obţine rezulta- turare a eului, „nebunia fiind in-
Analogic a. limbajului natural, sei stabilite; c) orientează spre tul final scontat. După funcţia conştientă de ea însăşi"; în a.m.
se cunosc a. codului genetic în care rezultate precise. Nu toate activi- pe care o îndeplinesc se disting; bolnavul îşi pierde eul său onto-
stă înscrisă informaţia ereditară, tăţile pot fi algoritmizate, tehnici- a. de clasificare, de transformare, genetic împrumutînd un altul
a. binar utilizat în tehnica ciber- zate. De ex.: teoria aritmeticii explorare şi căutare, asamblare, sau — prin inversarea conţinu-
netică, a. Morse ş.a. elementare a numerelor naturale dezmembrare şi diviziune etc. După turilor conştiinţei şi inconştientu-
ALGEZIE, proprietate neuronu poate fi total formalizată, structură se disting; a. simpli lui — îşi construieşte un eu inadec-
psihică de a resimţi durerea. deoarece nu se poate determina sau lineari, în care se succed ope- vat social, în virtutea iraţionali-
Pragul algezic reprezintă pragul un sistem finit de axiome şi reguli ratori de acelaşi gen, fără condi- tăţii şi fantasmelor de origine in-
sensibilităţii dureroase de orice de deducere prin care să se poată ţii suplimentare, şi a. complecşi, conştientă ce se impun. Alienatul
gen. Creşterea rezistenţei şi impli- construi toate propoziţiile aritme- cu o serie de condiţii logice. în este un inadaptat şi nu comunică
cit a pragurilor dureroase se reali- ticii elementare (Go'del, 1931). cursul activităţii de învăţare se normal cu alţii pentru că, aşa
zează prin substanţele analgezice Nu se poate algoritmiza integral însuşesc o seric de reguli, de- cum arată E. Pamfil şi D. Ogo-
sau anestezice. activitatea profesorului la o lec- finiţii, scheme care au la bază descu (1972) este închis în propriul
ALGORITM (după numele lui ţie cu clase, căci obiectul ca atare diferite tipuri de a. Pot fi citaţi univers informaţional, se confun-
Al. Horczmi, matematician a- are, de fiecare dată, stări nepre- a. de identificare sau de recunoaş- dă cu acesta şi nu poate judeca
rab de la începutul sec. al IX- văzute cărora trebuie să le co- tere (operaţii de stabilire a cali- obiectiv.
lea), una dintre cele mai generale respundă acţiuni specifice (în tăţilor gramaticale ale unui cu-
acest caz profesorul se conduce ALLOPLASTIC v. AUTOPLAS-
metode de activitate fizică sau vînt dintr-o propoziţie, de preci- TIC.
intelectuală. Termenul şi-a păs- după principii didactice generale, zare a tipului unei probleme), a.
trat semnificaţia sa din mate- dar nu după a.). în general, o de lucru (operaţii de calcul nume- ALOCO RTEX v. ARHIPALIUM.
matică, de ansamblu de reguli activitate nealgoritmizată se nu- ric înccpînd cu operaţiile aritme- ALTERAREA EULUI, în psi-
hanaliză, o serie de limitări şi
39
A
atitudini fixate de CM in perioadele caz optim, la o socializare armo-
anterioare şi care se răslrîng nioasă . într-o diversitate de coordonări valoare socială, realizabile prin
defavorabil asupra posibilităţilor ALUZIE, act de comunicare si acţiuni. Nu trebuie să uităm mijloace care nu respectă, sfidea-
actuale do adaptare, liste o con- laconică, incompletă, ele cele mai ca dominanţa unei emisfere cere- ză normele morale. Scopurile ma-
secinţă negativă a unui conflict multe ori indirectă, în baza unor brale este o 'achiziţie tîrzie a pro- jore, sociale şi personale, mijloa-
anterior. S. Jreud consideră că implicaţii (subînţelesuri) alo con- cesului de hominizare. R. Zazzo cele demne folosite pentru atin-
cui oricărei fiinţe umane „...se textului verbal şi situaţional. Cel spunea că: „din punct de vedere gerea lor, conferă a. un conţinut
apropie de cel al unui psihotic co primeşte mesajul trebuie să al echilibrului psihomotor, a. este etic şi favorizează dezvoltarea
în unele sau altele din părţile sale, deducă intenţia celui ce comunică cea mai proastă formulă". Ajustă- personalităţii.
într-o proporţie mai maro sau şi să decodifice într-un anumit rile motorii, organizarea gestică, AMBIVALENŢĂ, dispoziţie ge-
mai mică". sens semnificaţiile cuvintelor, ges- necesită o anumită specializare ncral-contradictorie sau bipolară
ALTRUISM (lat. alter - altul), turilor, inimicii, intonaţiei, în ra- diferenţiala între dreapta şi stîn- a sistemului psihic; stare emoţio-
principiu moral, opus egoismului, port cu situaţia, uzînd de cunoaş- ga, direcţia, dominanţa unei părţi nal-volitivă caracterizată prin ac-
constînd în acţiunea dezintere- terea emitentului şi/lo experienţa asupra celeilalte"... La copii, a. tivarea concomitentă a două ten-
sată pentru binele celorlalţi oa- sa comunicativă. în lectură, a. se combate prin exerciţii speciale, dinţe contrare faţă de unul şi
meni. Implică atitudini de maximă apare ca un înţeles „citit printre menite să asigure dominanţa drep- acelaşi obiect sau situaţie. Cea
generozitate. După A.L. Baldwin, rînduri". tei. Totuşi uneori a. este utilă, mai pregnantă este a. afectivă
a. presupune o raportare conştien- AMAUROZĂ v. ORBIRE. de exemplu în cazul accidentării (E. Bleuler). Subiectul se bucură
tă nu un simplu ataşament gregar. AMBIANŢA MUNCII, totali- uneia din mîini, cînd cealaltă şi se întristează totodată faţă de
După formula lui A. Comte, care tatea condiţiilor de mediu care poate, cu uşurinţă, să îndepli- un eveniment, situaţie, obiect,
a lansat termenul, a. este a trăi influenţează, alături de pregăti- nească funcţii complexe. persoană, resimte atît plăcere
pentru altul ceea ce înseamnă • rea profesională şi dotarea tehnică, AMBIGUITATE, caracteristi- cît şi neplăcere, atît atracţie
dragostea drept principiu, ordinea productivitatea muncii. în cadrul ca unei comunicări sau a unei cit şi repulsie faţă de ceva. în
ca bază, progresul ca scop. acţiunilor de proiectare, construi- situaţii care permite mai multe plan volitiv se poate constata o
ALTUL GENERALIZAT, ter- re şi exploatare a sistemelor oa- interpretări, sau care reuneşte concurenţă a scopurilor cu sens
men, creat de G.H. Mead, ce meni-maşini-mediu se urmăreşte caracterele a două naturi originare contrar şi o coexistenţă a tendin-
totalizează atitudinile armonice încadrarea factorilor ambianţi în- diferite. A nu se confunda cu echi- ţelor de perseverare sau de aban-
ale colectivităţii sau grupului ca tre anumite limite, preîntîmpi- vocul şi cu expresia de „dublu don, în plan intelectual a. se
întreg, asupra unui obiect sau nîndu-sc astfel scăderea capacită- sens". A. oferă posibilităţi valabile manifestă prin echivalarea valorii
persoane, aşa cum le percepe su- ţilor senzoriale, creşterea erorilor, de interpretare, pentru fiecare unor idei opuse, prin îndoială şi
biectul în raportarea la mediul instalarea oboselii premature. A.m din modurile în care este privită conflict de idei. în genere a. este
social. G.H. Mead susţine că indi- este de natură fizică — iluminat, figura sau este considerată alcă- explicată la nivelul personalităţii,
vidul adoptă atitudini faţă de sonorizare, vibraţii, temperatură, tuirea în termeni. în motivaţie, prin coexistenţa psihologică a ati-
sine similare celor emise de a.g. umiditate, colorit, puritate a ae- afectivitate, organizare caracteri- tudinilor, incompatibile sub raport
faţă de el. rului — şi de natură psihosocială ală, întrucît coexistă pulsiuni, ten- logic. Psihanaliştii se referă la
ALTUL SEMNIFICATIV, ter- — intercunoaşterc şi intercomu- dinţe, atitudini contrarii, sînt opoziţia dintre conştient şi incon-
nicare, intcrinfluenţarc, alegere si
men specific psihologici sociale, ce respingere. calificate uneori ca ambigui. ştient. Fenomenele de a. sînt reale
urmăreşte a preciza grupul sau dar trebuie spus că structurarea
categoria de indivizi către care AMBIŢIE, imbold puternic do personalităţii în ordinea consis-
AMBIDEXTRIE, capacitate u- implicare a forţelor personale,
persoana îşi îndreaptă atenţia şi mană (contrară dominanţei func- tenţei valorice duce la predomi-
în raport cu care se compară. ţional-operative a uneia din mîini de angajare voluntară spre atin- narea anumitor tendinţe, scopuri,
Efectele a.S. asupra atitudinilor şi respectiv emisfere cerebrale, asu- gerea scopului prestabilit în po- idei şi implică reducerea şi dimi-
individuale pot duce, în caz ex- pra celeilalte) de a se folosi, în mod fida oricăror greutăţi. în sens nuarea complexelor. Iî. Bleuler
trem, negativ, la devianţă, în egal, de serviciul ambelor mîini negativ, a. semnifică alegerea consideră că a. este un simptom
caracteristic pentru schizofrenie,
unor scopuri meschine lipsite de
40
41
A
fă în care, în afara elementelor tală, decizie ş a . - după eaie " t.itegol'ie de fapte -,[ e.ue se
dar recunoaşte totodată şi exis- urmează comanda de execuţie.
tenţa unei a. normale. confuze, a dezorientării şi inco- asociază nu numai ni isteria,
erenţei ideative, agitaţia dezor- Este în fond, cum observă Sula dar şi cu accesele epileptice, cu
AMBLIOPIE (gr. amblys - Tcodorescu (1972), nu o oprire
tocit, slab, ops — ochi), termen donată se manifestă pe prim perioadele de confuzie mintală,
plan. a oricărei activităţi (ei numai a de intoxicaţie alcoolică. După
folosit pentru a denumi stările celei externe), în realitate viaţa
de diminuare accentuată a vede- AMINTIRE, reactualizare prin A.K. Luna, multe; din cazurile
reproducere a unor fapte me- psihică, activitatea mintală, inde a. sînt legate de afazii şi
rii, în special pe acelea care nu tensifieîndu-se în vederea pla-
sînt datorate erorilor de refracţie morate; evocare, destocare. In- agnozii.
tervine spontan, asociativ sau nificării (O. Mowrer), sau cum AMOR PROPRIU, sentiment
ale ochilor şi care deci nu pot se spune în limbaj curent, a
fi corectate prin ochelari, sau a prin explorarea intenţionată şi de dragoste şi înaltă apreciere
sistematică a stocurilor memo- chibzuirii. faţă de propria persoană. J.J.
acelor cazuri cînd nu se constată
(aparent) leziuni în structura riei. Poate implica şi grade sen- AMNEZIE (gr. a fără, mne- Kousseau distingea amorul de
ochiului. A. poate fi congenitală sibile de dificultate şi uzează sis — memorie), maladie a me- sine ca sentiment firesc şi ra-
sau dobîndită, temporară sau de procedee specifice (!'. Janet. moriei, pierdere totală sau par- ţional de conservare, de' a.p.
permanentă, iar în cazuri nefe- Zincenco). Fiecare a. este, după ţială a acesteia. Nu trebuie con- artificial, exprimat prin aceea
ricite, poate fi evolutivă, ducînd H. Bergson, un eveniment unic fundată cu uitarea care este, că omul se preocupă excesiv
la orbire. (nerepetat şi irepetabil) al vieţii în anumite limite, un fenomen de sine.
AMENAJAREA LOCULUI DE spirituale întrucît se inserează normal. A. este consecutivă unor AMUZIE (gr. a — fără, musi-
MUNCĂ, cuprinde adaptarea uti- într-un anumit context de ac- traumatisme craniene, intoxica- kos — de muzică), incapacita-
lajului la datele antropomctrice tualitate. ţii, stări de confuzie mintală tea de a desfăşura o activitate
ale muncitorului şi organizarea etc. în general, a. poate afecta muzicală, de a percepe muzica,
AMÎNARE, caracteristică a fiecare din procesele memoriei de a reproduce vocal sau instru-
locului de muncă în aşa fel încît conduitelor de nivel superior des-
obiectele supuse prelucrării şi (fixare, păstrare, reproducere). mental melodia.
crise în sistemul lui P. Janet. Astfel, în a. retrogradă, ca ur-
aparatele de măsură să fie uşor Sînt suspensive „tendinţele care ANABOLISM (gr. anabole -
percepute, lucrătorul să fie la mare a perturbării evocării, nu ridicare), ansamblul proceselor
se pot opri în diferite momente pot fi reproduse faptele memo-
timp avertizat asupra deficien- ale activităţii lor şi pot rămîne de asimilare organică. Dominan-
ţelor, astfel economia de miş- rate anterior îmbolnăvirii, pe ţa a. este luată de G. Viola,
un timp oarecum suspendate, cînd în a. anterogradă, ca urma-
care a lucrătorului să fie maximă. fără a ajunge imediat la consu- X. Pendc, F. Kretschmer ca
re a tulburărilor de fixare, nu bază pentru a explica unele
0 mare însemnătate în organiza- marea lor completă". A. este sînt reţinute evenimentele pe-
rea raţională a locului de muncă o condiţie a depăşirii şi reţinerii structuri somatice, însoţite de
trecute după îmbolnăvire. Sînt comportamente caracterizate prin
are poziţia de lucru a celui care reacţiilor impulsive datorită dez- cunoscute şi forme mixte în
munceşte. voltării inhibiţiei centrale şi a senzualitate, bonomie, sintonie
care se implică tulburări ale şi energie expansivă, alternînd
AMENINŢARE, act şi atitu- tuturor mijlocirilor culturale pe tuturor proceselor memoriei. A.
care le implică dezvoltarea con- cu apatia. Opus catabolisinului
dine prin care se comunică imi- isterică, condiţionată afectiv, in- care se referă la dezasimilare
nenţa unei daune pentru cel căruia ştiinţei umane. 31. Ralea consi- fluenţează asupra unor fapte şi
deră'că a., în vederea deliberării, şi a cărei dominare generează
1 se adresează; anticipare a unei perioade variabile şi delimitate structuri somatice şi comporta-
frustrări. Agent stressant pentru compensaţiei şi invenţiei, censti- după cele pe care subiectul nu
luie o trăsătură specific umană. mente cu caracteristici contrare
individ sau grup. Sub influenţa le poate suporta. întrucît pro- celor legate de a.
stressantă a a., comportamentul A. presupune că în acţiunile voacă suferinţe morale. Este deci
regresează (stări de afect) şi perceptive, intelectuale, reflexi- o a. psihologică, cauzată de ANACLITIC, termen psihana-
aceasta în dependenţă de gravi- ve, voluntare, sociale —intervin tendinţa de apărare. Se des- litic indicînd o asociere cu... sau
tatea frustrării anticipate. acte de frînă, de aşteptare, orien- prinde astfel şi un fel de a. o sprijinire pe.... Este un fe-
AMENTIV, sindrom caracterizai tare, formulare a unor intenţii, lacunară, privind un interval sau nomen sau simptom ce îşi are
printr-o simptomatologie polimor- planificare şl experimentare men- originea în alt om sau este afe-
42
A
ri'iit lui. De ex,, depresiunii yeah tiica umi „cdabonh i" ow- muncă, forma uneltelor etc. bleme, S. Rubinstein a desco-
anaclitică desemnează, dupăK. •masuiă, altfel incit cele doini A.p.a.m. presupune evidenţierea perit şi propus strategia „ana-
Spitz, tulburările ce intervin, verigi să constituie un sistem diferitelor componente: operaţii, lizei prin sinteză" pe care o ca-
similar adultului, la copilul pri- funcţional deosebit de eficient. faze, mînuiri etc, în funcţie de racterizează astfel: „în procesul
vat de mama sa de care a fost A.p.a tn. prevede adaptarea omu- natura muncii, precum şi legă- gîndirii obiectul este inclus tot
anterior sirîns legat, tulburări lui Li. muncă, scoţîndu-siin tura, succesiunea lor. A.p.a.rn. mai mult în noi legături şi da-
ce se instalează progresiv în evidenţă principalele particula- trebuie să răspundă la patru torită acestui fapt îşi dezvă-
perioada privaţiunii de asistenţa rităţi ale activităţii, precum şi probleme: a) ce face muncito- luie noi calităţi care se fixează
maternă tocmai datorită valorii aptitudinile necesare exercitării rul; b) pentru ce face; c) cum în noi concepte; din obiect,
afective a ataşamentului anterior. ei, psihologul trebuind să con- face; d) ce abilităţi sînt impli- astfel, cumva se extrage un nou
ANALGEZ1E (gr. an — fără. tribuie la raţionalizarea muncii cate in efectuarea muncii. conţinut, obiectul pare că de fie-
algesis — durere), lipsa sau şi să aleagă, să construiască ANALIZATOR v. ANALIZOR care dată se întoarce pe o altă
suprimarea temporară a sensi- probe experimentale adecvate ANALIZĂ, acţiune de desfa- latură, prezentînd noi calităţi".
bilităţii dureroase. Poate fi: a) pentru orientarea şi selecţia cere sau descompunere a unui ANALIZĂ CAUZALĂ, corp de
constituţională — local, unele profesională a cadrelor. De ase- întreg în părţile sale compo- metode de cercetare şi analiză,
puncte ale pielii, muşchilor şi menea, ea este utilă pentru alcă- nente şi de identificare a rela- relativ recent intrate în rîn-
regiuni ale organelor interne tuirea ştiinţifică a planurilor şi ţiilor dintr-un sistem de inter- dul metodelor ştiinţelor sociale.
sînt insensibile la durere. O a. programelor de învăţămînt ne- acţiuni. Principiu al funcţio- Ipoteza principală a a.c. pre-
generală se întîlneşte în cazuri cesare şcolilor în care se nării creierului şi organelor de supune o interdetemiinare rela-
extrem de rare, cînd subiectul califică viitoarele cadre. Este simţ care, datorită organizării tiv completă dintre variabilele
nu dispune de terminaţiile ner- importantă şi pentru formarea lor anatomo-fiziologice, disoci- procesului analizat. între aceste
voase libere subcutanate; b) deprinderilor de muncă, elabo- zzk calităţile stimulilor com- variabile se stabilesc raporturi
patologică — unele procese dis- rarea metodelor de calificare la plecşi. Fenomen de diferenţiere cantitative de dependenţă, de
tructive grave, în mod para- locul de muncă, stabilirea dura- şi selecţie opus sintezei, a. se tip cauză-efect. Se cuantifică,
doxal, negenerînd durere şi, de tei calificării. A.p.a m. prevedea realizează în strînsă legătură cu de asemenea, efecte ale acţiunii
asemenea, insensibilitatea la şi adaptarea muncii la om. aceasta. La nivel intelectual a. altor variabile ce nu intră —
agenţi nocivi în unele maladii Această analiză poate conduce produce efecte de segregaţie de sau nu pot fi măsurate — în
nervoase grave sau în cazuri la concluzii interesante privind totală detaşare a elementelor acel proces. După identificarea
de imbecilitate, după Stranski; utilitatea unor cadrane pentru şi relaţiilor, transformîndu-se în mecanismelor de determinare
c) indusă medicamentos — deci luarea de informaţii, îmbunătăţi- abstracţie. A. reflexivă poartă univocă sau reciprocă dintre
anestezie; d) indusă prin hip- rea sistemului de semnalizare, sta- asupra fenomenelor şi conţinu- variabile, se poate stabili or-
noză şi sugestie; e) realizată bilirea raporturilor celor mai adec- ţurilor mentale. A.' de nivel dinea temporală în care intră
prin mijloace de învăţare, antre- vate dintre informaţia exterocep- intelectual se efectuează prin în acţiune fiecare dintre variabile.
nament, printr-o anumită or- tivă şi informaţia proprioceptivă; intermediul unor cunoştinţe sin- Şi această etapă încheiată, odată
ganizare psihocomportamentală. studiază posibilităţile adecvate de tetice şi în cadrul unei conside- stabilit modelul procesului, se
menţinere a echilibrului mişcă- rări sintetice a întregului. în pot emite predicţiv despre evo-
ANALIZA PSIHOLOGICĂ A rilor celor două mîini şi ale legătură cu rezolvarea de pro- luţia sa ulterioară...
MUNCII, cercetarea psihologică mişcărilor picioarelor operatoru-
a modului de funcţionare a sis- lui.' A.p.a m. duce la concluzii
temului om-maşină. A.p.a m. nu privind poziţia corectă a opera- orientare profesională
înseamnă pur şi simplu descrierea torului în timpul muncii, pozi- (X)
unei munci, ci descoperirea meca- ţie care presupune un efort performanţă succes in stabilitate în
nismelor ei psihologice şi fiziolo- mai mic, precum şi dimensiuniU' şcolară (Xj) muncă (X}) muncă (X,)
gice, a momentelor ei „cheie". Ţe- cele mai potrivite ale locului de
lul final urmărit prin a.p.a m. este opţiune profesioirilă fx..)
44
A
ANALIZĂ DE CONŢINUT, un ANALIZĂ DE VARIANTĂ factorilor generali rît şi a celui cu mai mult de 0,50. li.li. Cat-
îrămmchi de tehnici speciale de (DISPERSIONALĂ) procedeu sta- de grup şi speciali. Calculul ma- tell distinge 6 modalităţi de
descriere sistematică şi com- tematic constă în operaţii ite- analiză factorială, desemnate ca
tistic de a trata datele prin ra- rative care se efectuează pînă la planuri de organizare experimen-
pletă a acelor caracteristici ale portare la criterii variabile; con-
mesajelor verbale (scrise sau obţinerea unor matrice rezidii-. tală : Tehnica R — corelaţii
stă din separarea comporta- ale cu valori nesemnificative. între cupluri de probe; Tehnica
numai vorbite, dar, în orice caz, mentelor suinei totale a pătra-
înregistrate pe un suport sta- A.f. constituie un mijloc econo- Q — corelaţii între cupluri de
telor devierilor standard ia va- mic de condensare a numărului subiecţi; Tehnica P — corelaţii
bil) care pot fi puse în legătură riantelor). Permite aprecierea
cu cauze probabile sau etecte de variabile cu care se operează de probe la acelaşi subiect; Teh-
efectelor variabilelor experimen- şi de stabilire a unor relaţii struc- nica O — corelaţii de probe re-
posibile ale mesajelor înseşi. Alt- tale, a interacţiunii lor şi a erorii
i'el spus, pornindu-se de la toate turale dintre variabile. Factorul petate; Tehnica S — corelaţii
de eşantionaj. Oferă astfel in- astfel obţinut este un concept în cupluri de subiecţi la probe —
mesajele care constituie obiec- dicii mai variate şi complexe
tivul investigat sau numai de la o matematic ce urmează să fie repetate; Tehnica T — corelaţii
decît un simplu test de semni- interpretat în funcţie de datele între cupluri de probe repetate.
parte statistic reprezentativă a ficaţie.
lor (eşantion), se examinează, de ansamblu şi de teoria psiho- ANALIZĂ OPERAŢIONALĂ,
in mod sistematic, caractesitici ANALIZĂ EXISTENŢIALĂ, logică adoptată. Sint mai multe metodă modernă de cercetare a
ca: frecvenţa de apariţie a unor metodă de psihoterapie intro- variante de a.f. printre care structurii unei activităţi sau proces
termeni, legăturile dintre anu- dusă de f.. Binswanger, con- cea mai cunoscută este metoda de muncă, luînd ca bază operaţia
miţi termeni, sensul cu care apar stînd din considerarea fiecărui componentelor principale a lui şi apelînd la un grup de tehnici
ş.a.m.d. şi se caută răspuns la bolnav psihic cti un ca": singular Hatteling. Se extrage un număr speciale: hărţi ale proceselor sau
întrebările: ce a urmărit comu- şi încereînd o reconstituire a sem- de factori egal cu cel al variabi- multiplelor procese, diagrame
nicatorul atunci cînd a compus nificaţiilor atitudinilor, acţiuni- lelor, dar diferenţiaţi după pro- ale fluxului operaţional şi infor-
mesajele?; de ce le-a formulat lor şi tendinţelor sale în cadrul centul de variantă pe care-1 maţional ca şi analiza legăturilor
aşa cum le-a formulat?; ce unui univers personal. Psihiatrul acoperă. Analiza se întrerupe lor. Operaţiile sînt codificate. Se
factori din situaţia lui socială îşi propune să înţeleagă în sine cînd factorii acoperă mai puţin aleg o serie de simboluri care
au determinat formele mesaje- modificările psihice ale bolna- de 2%. din variantă sau cînd permit reprezentarea operaţiilor,
lor etc. Uneori se caută, de vului, iar nu să le explice con- valoarea saturaţiilor devine mai drumul parcurs de materiale sau
asemenea, să se răspundă la form unei teorii sau să le cate- mică decît 1. O altă metodă produse. Diagramele pot da o
întrebări privind efectele aces- gorializeze. mai puţin laborioasă dar şi mai reprezentare spaţială a desfăşu-
tor mesaje: ce auditor va influ- ANALIZĂ FACTORIALĂ, me- aproximativă este aceea cen- rării operaţiilor. Hărţile mai pot
enţa şi în ce mod etc. Dezvol- todă statistico-matematică prin troidă a lui L. Thurstone prin fi completate cu timpul corespun-
tîndu-se iniţial ca un mijloc care se determină acţiunea co- care se extrag factorii în funcţie zător de execuţie, permiţînd o
de control al propagandei prin mună a unor variabile sau fac- de un punct „gravitaţional" analiză temporală a proceselor
comunicaţiile de masă, metoda tori asupra ţinui grup de su- prestabilit. Pentru extragerea de muncă.
a. de c. a cunoscut perfecţio- biecţi şi activităţii lor. A.f. se unui factor general este necesar
să se acopere cel puţin 70% din ANALIZĂ PROFESIONALĂ,
nări multiple şi extinderi în ce- bazează pe studiul caracteristi- studierea diferitelor activităţi,
le mai diferite domenii, în care cilor matricelor, şi porneşte de variantă şi toate variabilele să
fie saturate în proporţie de cel exercitate la un moment dat, în sco-
cercetarea are ca obiect direct la tabelul de corelaţii, înscris pul cunoaşterii condiţiilor de des-
mesaje verbale: psihologia şi so- într-o matrice simetrică. Spear- puţin 0,50 cu factorul respectiv.
Factorul de grup se constituie făşurare şi totodată a cerinţelor
ciologia comunicaţiilor de masă man a aplicat pentru prima impuse de ele indivizilor care le
şi de grup, psihologia şi socio- dată a.î. în psihologie în baza prin existenţa mai multor va-
riabile saturate cu mai mult practică. Dinamica profesiunilor
logia literaturii, istoria, etno- unei teorii a ierarhiei factorilor, are şi numeroase implicaţii psi-
logia, şi folclorul, politologia, de 0,50. Factorul specific este
iar ulterior perfecţionările sur- saturat într-o singură variabilă hologice, ea modificînd permanent
sociologia culturii ş.a.m.d. venite au permis determinarea cerinţele faţă de persoanele care
4(5 47
A A
!
exercită diferitele activităţi. Ast- / J ^ , asi ură controlul modului de d ,- lor con>l t<><th iu cadru! ii n^n:,:urinr
cr 1
i'*jl. diică ia puma fază de dez- care ttiiiizâ-.ă analiza şi sinti.M fâşurare a comportamentului (codate, iniiişiu'ti tran:,jctabilă de la
voltare a maşinismului figura cea diferitelor tipuri de stimuli pe baza nexiune inversă de control), in Ji.uoineiiul hi cuie a jat sesijată
mai importantă a producţiei era acţiunii conjugate a mai multor acest fel fiecare a. se prezintă la fenomenul la care mi a fost
„muncitorul universal" (care exe- segmente structural-fiincţionale: pe- ca un sistem probabilistic deschis, încă reh'ată să fie de acelaşi ordin
cuta cele mai variate munci) rijeiir, intermediar şi central. Seg- dotat cu mari posibilităţi de ;./ iiirel de eseiilitililulf ş . a . m . d .
astăzi fiecare profesie are un do- mentul periferic cuprinde recep- autoorganizare şi au1ure;_'Lij şi I ijjiiri de a. mai des u t i l i z a t e :
meniu bine delimitat, pretinzînd torii ce captează informaţii despre îndeplinind funcţii do explorare, a. prin proporţionalitute, prin
o calificare specială. Totodată natura, intensitatea şi distribu- detectare, diferenţiere şi de iden- extensie, organică şi, în sfîrşit
profesiunile tehnice moderne îşi ţia spaţio-temporală a stimulilor, tificare (prin raportare la modelele raţionamentul prin a., în care pe
schimbă structura psihologică în din mediul extern sau intern, interne ale stimulilor). baza unei alternări dintre induc-
sensul că dacă anterior accentul declanşînd un proces de exci- ANALOGiE (gr. analogia — ţie şi deducţie, reuşim să clasifi-
se punea pe segmentul efector şi taţie nervoasă. Segmentul inter- raport, legătură), tip de raţiona- căm natura unui element pe care
necesita mare investiţie de efort mediar cuprinde căile nervoase altfel ar fi trebuit să-1 raportăm
ment, larg valorificat de ciber- permanent,
fizic, acum, în industrie accentul de conducere a procesului exci- netică. Raţionamentul analogic de la principiul la altceva. Pornind
trece tot mai mult de pe segmen- tator în sens ascendent, centripet, izofuncţionalis-
sau prin a. este o formă de raţio- mului, cibernetica conferă
tul de orientare şi control, pe func- implicînd şi o serie de operaţii nament inductiv incomplet, în re de metodă de compararea.avaloa- siste-
ţiile de supraveghere perceptivă de sumară sau incipientă analiză care derivarea unui enunţ din melor, dar nu sub raport substanţi-
şi apreciere intelectuală, cum e şi sinteză a informaţiilor recep- altul (inferenţa) se face pornind al-energetic, ci sub raport fun'c-
cazul dispecerului şi operatoru- ţionate. Segmentul central este de la asemănările parţiale între ţional-comportamental degajînd
lui. A.p. prezintă importanţă şi situat la nivelul cortexului emis- două fenomene şi ajungîndu-se la similitudinea schemei operaţionale
pentru stabilirea factorilor nocivi ferelor cerebrale, fiind constituit- asemănări totale între ele. Din- generale de desfăşurare a proce-
care acţionează în timpul mun- dintr-un nucleu central, cu celule tr-o relaţie analogică nu se poate selor de reglare. Astfel, din punct
cii, şi ca urmare, prin intermediul nervoase la care ajung în mod dife- afirma existenţa unei identităţi de vedere cibernetic, comporta-
ei se fac propuneri pentru înde- renţiat informaţiile de la recepto- între termenii sau fenomenele mentul omului este analog com-
părtarea acestora prin instalaţii rii respectivi, şi puncte dispersate, relaţionate. Totdeauna asemănă- portamentului animalului sau func-
tehnico-sanitare, introducerea u- periferic, mai mult sau mai puţin
nor măsuri de protecţie şi raţio- distanţate de nucleu. în segmentul toare sub un anumit aspect, într-un ţionării maşinii, gîndirca umană,
nalizare etc. cortical are loc sinteza şi analiza anumit punct, ascunde deosebirea naturală este analoagă gîndirii
superioară a informaţiilor obiec- după o multitudine de alte as- electronic-maşinale, artificiale, dar
JVNALIZĂ TRANZACŢIONA- pecte sau puncte. Prin raţiona- asta nu înseamnă că cibernetica
LĂ metodă psihoterapeutică axa- tuale. Diferiţi a. au segmentul
central situat în diferite zone ale mente inductive complete,' prin duce pînă la identificare această
tă pe relaţiile care apar între verificare experimentală etc. se a., deoarece nu afirmă simili-
membrii grupului psihoterapeu- cortexului marilor emisfere, nu-
mite şi arii corticale. De la nivel poate verifica adevărul concluziei tudine substanţial-energetică a
tic sau între bolnavi şi psihote- raţionamentului prin a. încă de acestor sisteme. Relaţia ana-
rapeut. central pornesc impulsuri centri-
fuge descendente care comandă la început pot fi luate însă o logică este privită în cibernetică
ANALIZOR (ANALIZATOR), ajustarea receptorilor la condi- serie de măsuri de precauţie pen- în plan evolutiv, dinamic — con-
concept introdus în fiziologie de ţiile în care are loc recepţia (cale tru a asigura o probabilitate cît ţinutul, indicatorii şi sfera de
I.P. Pavlov pentru a sublinia sau conexiune inversă de co- mai ridicată veracităţii conclu- aplicaţie a relaţiei, se modifică
unitatea organelor de recepţie sen- mandă). Reacţiile organismului la ziei: însuşirile comune fenomene- în timp prin integrarea rezulta-
sorială şi a activităţii scoarţei ce- un stimul reprezintă noi surse lor comparate să aibă un grad ridi- telor anterioare. A. ca metodă
rebrale, depăşindu-se radical viziu- de stimulare, îneît are loc recepţia cat de esenţialitate, aceste însu- fundamentală de analiză teoretică,
nea „periferistă" cu privire la informaţiilor inverse din cîmpul şiri comune să reflecte laturi sau devine punct de plecare pentru o
analiza şi sinteza stimulilor la nive- acţiunilor de răspuns, ceea ce aspecte cil mai variate ah domenii- nouă metodă practic-operaţio-
lul organelor de simţ. A. este un
48 49
A
nală, a c i b e r n e i icii şi allur ştiin- ANGAJAREA EULUI f \ N ( , \- tii Aceste stări se întovărăşesc de acest concept în sistemele
ţe, nu'/mfit nii'ili'liit n , JAKK ]"ik SIN' IC) termen din ce c
u manifestări neurovegetative existenţialiste ale lui M. Heiddc-
ANAMNEZĂ (gr. a>ia»nic:i< - in ce mai folosit in psihologia so- comparabile cu acelea care se ger, j ! l ' . Sartre, J. Maritainc,
amintire), în clinica medicală, cială prin care se desemnează obţin ca urmare a şocurilor sau A. Camus ş.a. Pentru J.P. Sar-
investigare, fie directă a unui situaţii in care obiecte şi per- stressurilor emoţionale; jenă restre a. înseamnă mai mult dez-
subiect care constituie un caz. fie soane etc, din mediu, sîilt capabile piratorie dusă pină la astm, pal- gust iar pentru P. Diel (1956),
a persoanelor din anturajul aces- să declanşeze motivele şi atitudi- pitaţii, tremurături, tulburări di- frică faţă de o ameninţare cu
tuia, în scopul obţinerii de infor- nile care intră în alcătuirea cuini. gestive, irascibilitate. A. poate obiect confuz. în genere a. este
maţii privind antecedentele sale Termenul de angajare se referă proveni din conflicte interioare, un fenomen psihosomatic multi-
personale, sau accidentale morbi- în primul rînd la psihologia moti- tendinţe nesatisfăcute, o dra- dimensional şi care se dezvoltă
de precedente. în psihiatrie, prii! vaţiei şi desemnează efectul pro- goste refuzată, din sentimentul de la diverse nivele de gravitate in
a. se urmăreşte reconstituirea etio- dus asupra subiectului de către abandon social. A. nu este în sine dependenţă de situaţii şi de par-
logici respectivei psihopat ii sau motivele, foarte active şi impe- un fenomen patologic. A. este ticularităţile individuale, de vul-
psihoze iu vederea unei psihote- rioase care-1 incită cu necesitate legată numai de condiţiile în nerabilitatea subiectului.
rapii adecvate. Prin extensie, în la acţiune, ii impun anumite care individul uman reuşeşte sau ANIMISM INFANTIL, după ter-
psihologie, a. se aplică analogic comportamente în chip persistent, nu în încercările lui. Psihanaliştii minologia, în acest caz defectu-
ca o secvenţă a biografiei psiholo- implicîndu-1 în activitate şi între- disting primele semne ale a. la oasă, a lui J. Piaget, concepţie
gice, în vederea stabilirii originii ţinînd atitudinile corespunzătoare. copii, atunci cînd el dă semne egocentrică a copilului, comple-
şi condiţiilor dezvoltării unor par- Angajarea este bazată pe motivaţie de nediscernămînt între străini mentară „realismului", implicînd
ticularităţi individuale (trăsături dar este ceva mai complexă decît si familie, dezvoltarea sa afectivă indistincţia între „eu" şi „lume",
de caracter, sentimente, capaci- aceasta. De exemplu intei"esele fiind blocată. Odată acest mo- între conştiinţa de sine şi con-
tăţi, vocaţie etc). şi înclinaţiile sînt considerate de ment depăşit, calea către un echi- ştiinţa lucrurilor. Aceasta deter-
M. Roco (1974) ca tendinţe afec- libru stabil se impune individu-
ANESTEZIE (gr. anaisthe- lui ca o continuă adaptare. Cînd mină pe copil să proiecteze tră-
tiv-voluntare. Este deci necesar
sia — insensibilitate) pierdere sau ca în raport cu o activitate să însă este nevoie de o nouă adap- irile sale în realitatea lucrurilor
suprimare facultativă, în scopuri ne întrebăm nu numai dacă su- tare, individul suportă temporar ceea ce soldează atît cu atribui-
medicale, a sensibilităţii în genere biectul este motivat ci şi dacă a. P. Janet, care arată că există rea de obiectivitate subiectivu-
şi a celei dureroase în mod spe- este angajat în sensul relaţiei şi o nevroză de angoasă, menţio- lui („realism"), cit şi de subiec-
cial; poate fi generală, cînd se necesare, subiectiv-obligatorii la nează că „angoasa cronică este tivitate obiectivului („artificia-
acţionează cu narcotice asupra realizarea efectivă a acesteia. un sentiment caracteristic pen- lism"). Astfel, subiectul capătă
creierului, regională, de tipul ra- tru stările melancolice... subiec- proprietăţi care sînt de fapt ale
hianesteziei, şi locală. Se vorbeşte ANGOASĂ, stare de nelinişte obiectelor, iar obiectele dobîn-
sau anxietate maximă, carac- tului îi este frică de propriile
şi despre o a. morală la persoanele sale acţiuni şi suferă la gîndul desc proprietăţi care aparţin în
care au pierdut capacitatea de terizată printr-o aşteptare în- realitate subiectului. Copilul a-
fricoşată şi opresivă faţă de o executării lor... el nu mai poate
rezonanţă afectivă la bine şi rău. trăi sau tolera propria viaţă. tribuie simţire, conştiinţă, in-
iminentă suferinţă sau nenoro- tenţionalitate şi viaţă la început
ANGAJARE MORALĂ, adezi- cire. Implică tensiuni emoţionale A. completă antrenează ideea
une deplină, consecventă .şi par- morţii şi tentativele de sinuci- tuturor lucrurilor, apoi celor care
excesiv de oscilante si se asociază se mişcă, mai tîrziu numai celor
ticipare afectivă la efortul de cu impresii difuze ale unui pe- dere". Pornind de la S. Kirke-
a se atinge, prin înfrîngerea gaard (1844), a. a fost instituită care se mişcă autonom, fără a Ji
ricol de neevitat, care fie că este primit mişcarea prin transfer; de
obstacolelor, scopul social pro- anonim, necunoscut, fie că este cu- ca o categorie filosofică şi tra-
pus de o colectivitate umană. noscut dar care produce pertur- tată şi în sens de a. metafizică asemenea, legat de concepţia lui
A.m. implică transformarea sco- bări emoţionale, iraţional exage- sau a. morală, dar privind mereu animistă, copilul atribuie lucru-
purilor şi intereselor colective in rate. Uneori a. provoacă renun- destinul uman. De aici divers le rilor un fel de necesitate morală,
scopuri şi interese personale. ţare la lupta cu dificultăţile vie- sensuri sau accente dobîndite al cărei principiu fundamental
51
A
este acela de a fi folositoare omu- capabil să îngurgiteze alimen- •g, coordonatelor \ ii Iii psihke mulul la care corespunde adap-
lui, şi numai treptat ajunge să tele, se blochează parţial faţă in toate condiţiile existenţei, l'o tarea. Acţiune sau imagine ce
conceapă un determinism fizic de acestea şi devine aproape curba lui Gauss normalul se se declanşează înaintea condiţii-
independent de om. Această ne- plasează în zona di- frecvenţă lor ce o provoacă (F. Bartlett).
insensibil la foame. A. este psi- După P.K. Anohin, a. este o
cesitate morală care se crede hogenă (A. Ridcau, 1971). La maximă a valorilor, a. reprezen-
că regizează fenomenele fizice tînd abatemi de l.'i valoarea şi caracteristică generală a vf-ficctii-
sugaci refuzul sinului este pus pe rii care fiind orientare, are în-
este legată de artificialisniul in- seama unui conflict latent cu semnificaţia generală a mode-
fantil. totdeauna o componentă „îna-
mama. La copiii de 3 —10 ani lului uman. inte mergătoare" sau de devan-
AN OM AL, caracteristică nepa- a. se explică variabil prin hipere- ANOSMIE (gr. an - fără,
tologică constînd ci in deficienţă sare a stimulilor şi situaţiilor.
motivitate, capricii, spasme his- osme — miros), pierdere parţial Prin condiţionare, care este o re-
apropiată de infirmitate dar teroide, opoziţii menite să atragă selectivă sau totală a sensibili-
nu şi de maladie. Calificativul laţie tipic anticipativă, dar mai
atenţia adulţilor, fobii alimen- tăţii olfactive. Este cauzată de ales prin elaborarea sistemelor
se aplică subiecţilor ce suferă tare. La tinerele fete se întîl- leziuni ale receptorului din fo-
de deficienţe fizice, senzoriale şi reflexe, procesele reflectorii pro-
neşte uneori după pubertate, sin- sele nazale sau ale centrilor olfac- gresează în măsura în care îşi
inlelective (paralizii, orbire şi dromul de anorexie mentală, care tivi din lobul temporal.
ambliopie, sudromutitate şi hi- dezvoltă o bază anticipativă (sche-
poate să ajungă la forme de ANOSOGNOZIE, eşec sau re- me, modele, reprezentări, con-
poacuzie, întîrziere mintală, oli- mare gravitate, se însoţeşte de fuz de a recunoaşte un defect
gofrenie). Se recurge la acest cepte) sau se distribuie în circui-
infantilism şi este înţeles ca sau boală. îvu se confundă cu tul retroacţiunii anticipate, ştiut
termen pentru a se face deose- neglijarea propriei boli. A. este
birea de anormal care, mai ales o regresiune ' cauzată de dificul- fiind că a. rezultă din retroacţiuni
tatea evoluţiei spre autonomie o formă a mecanismului de apă- repetate (A.L. Baldwin). în ci-
în ordinea psihică, are alte sem- rare cunoscut sub numele de
nificaţii şi este de competenţa şi feminitate, dificultate condi- tire, percepţia vizuală a şirului
ţionată mai ales de mediul fa- „negare a realităţii". Cel mai co- de semne devansează cuvintele
psihiatrilor, iar nu a defectolo- mun exemplu este acela de ne-
gilor şi pedagogilor specializaţi. milial, dar şi de alte cauze. care se decodifică şi pronunţă.
A.m. poate exista relativ auto- gare a surzeniei sau a orbirii, dar După J. Piaget, asimilarea este
ANOMIE (gr. a - fără/w- nom sau ca o componentă a u- orice tip de incapacitate fizică anticipativă prin schemele pe care
mos — lege), dezordine, dezor- nor tulburări psihice mai com- poate fi fie nerecunoscută, fie le actualizează. O. Selz a fost
ganizare, după E. Durkheim, plexe. Necesită psihoterapie şi, negată activ (afazic, paraplegie, primul din cei care au demonstrat
dereglare, mai ales a unui sis- uneori, asistenţă endocrinologică. desfigurare sau chiar pierderea însemnătatea a. în înţelegere şi
tem de valori acreditate tradi- unui membru sau ochi). După mai ales în rezolvarea de pro-
ANORMAL, ceea ce nu se în- Weinstein şi Kahn (1959) a.
ţional. A. indivizilor dezrădă- cadrează în normă. Implică re- bleme (punerea problemei, ipo-
cinaţi din mediul lor social, sau este un mod de adaptare la stress, teză, plan rezolvitor). Ed. Bern-
care au pierdut sistemul lor de ferinţă la un grup determinat atribuit „reorganizării simboli-
şi la un model abstract, stabilit stein arată că acţiunea motorie
valori, fiind predispuşi inadap- ce", adică unui mod schimbat se bazează pe un „model al vii-
tării, delincventei etc. A. este un în prealabil. în limbajul curent, de gîndire şi vorbire care îl face
deviaţie patologică, de obicei, torului necesar", iar G. Miller,
termen opus autonomiei morale pe individ capabil să se adapteze 11. Galanter, K. Pribram dez-
(în sens kantian). într-un cu de natură psihică. între normal la problema lui. voltă psihologia cibernetică, re-
totul alt sens, a. este folosită de şi a. mi se poate stabili o deli- levînd existenţa în structura tu-
mitare netă, ele fiind puncte ANOZODIAFORIE, stare psi-
K. Halstead (1!>47) ca incapaci- hică ilustrată prin indiferenţa turor conduitelor a unor planuri
tate de a folosi numele (nouicn) cxtrom.i; alo unui continuam, ;<- amuzată, uneori euforică a bol- mentale şi imagini ale situaţiei.
obiectelor şi persoanelor cunos- fia te in unitate dialectică. Să- navului faţă de propria-i tul- Gîndirea este eminamente anti-
cute. nătatea psihică reprezintă un burare. cipativă şi proiectivă.
echilibru dinamic între individ ANTICIPARE, după H. Pieron,
ANOREXIE, stare patologică şi mediu, consiind în principal ÂNTICIPARE OPERAŢIONA-
sau nevroză consumi din refu- în păstrarea traiectoriei majori- reacţie care în virtutea ritmului
zul alimentării. Subiectul nu este sau a condiţionării, precede sti- LĂ, elaborare anticipativă a
38 53
A
sti neţurilor operatorii necesare <\plicîndu se, după Tli. Ribot, produce o „auiodeconectare con- urmată de succesive exteriorizări
pentru învăţare şi toi marc pm- prin nepotriviri de structuiă or- centrativâ" care permite obţine- sau aplicaţii.
gresivă a gindini. Se recurge în ganică şi psihică. Cînd a. este mo- rea unei stări de relaxare pro- ANTRENAMENT PSIHOLO-
acest scop la iDitienannvl ino- tivată prin resentiment sau de- funda analogă somnului fără aju- GIC MODELAT, formă concretă
ileiatoriu (\\). Am dat denumirea zaprobarea conduitei celui anti- torul unei sugestii străine. Me- de aplicare a principiilor mode-
de teorie a a.o. sistemului de în- patizai, atunci poate evolua spre toda constă în şase cicluri de lării în organizarea şi desfăşu-
văţare propus de noi (1962) şi ură sau involua spie o echili- exerciţii ce se desfăşoară într-o rarea activităţilor de pregătire
confirmat experimental de S. Yor- brare a relaţiilor. Aceasta ia psihologică. A.p.m. a devenit
nicescu, T. Creţu, F. Andreescu anumită succesiune riguroasă şi
dependentă de modul cum sînt care conferă, în final, subiec- posibil datorită progreselor ştiin-
ş.a. Teoria a.o. este în conver- evaluate comportamentele. Şi a. ţelor care contribuie la înţelege-
genţă cu didactica psihologică tului ce se antrenează o binefă-
spontană poate fi depăşita prin cătoare stare psihosomatică. Prin rea şi explicarea fenomenelor psi-
propusă de H. Aebli. raţionamente de valoare şi o hice, în funcţie de scopul acţiunii
ANTINOMIE (gr. anti — con- practicarea a.a. se realizează o
mai bună cunoaştere psihologică. destindere şi un calm interior, de modelare pot fi diferenţiate
tra, nomos — lege), categorie ANTRENAMENT AUTOGEN, două accepţii ale termenului de
ce exprimă contradicţia între metodă psihoterapeutică şi psiho- trăite printr-o stare de euforie
moderată, liniştitoare, cu supri- a.p.m., deşi, în ansamblul lor,
două concepte, teze care se ex- profilactică elaborată de neuro- ambele ipostaze reprezintă părţi
clud ambele fiind egal demon- patologul german J. H. Schultz. marea conflictelor psihice; elibe-
rarea de tensiunile psihice inte- ale unei structuri funcţionale
strabile logic. La Kant, a. de- Folosită iniţial în tratamentul unice: a.p.m. ca instrument de
semnează contradicţiile în care unor afecţiuni psihosomatice, me- rioare permite utilizarea poten-
ajunge raţiunea pură cînd în- ţialelor reale ale indivizilor, ma- cunoaştere cît mai profundă a
toda a cunoscut datorită bune- fenomenelor psihice implicate în
cearcă să explice lumea. Aceste lor ei rezultate o largă utilizare nifestate prin creşterea capaci-
contradicţii se traduc în patru tăţilor intelectuale, memoriei, con- activitatea în speţă; a.p.m. ca
în diverse domenii de activitate instrument de acţiune efectivă
cupluri de teze filosofice, fie- umană. în prezent, a.a. este tribuie la creşterea stăpînirii de
care cuplu formînd o a.: a) lu- folosit ca o metodă de pregătire sine şi a eficienţei activităţilor în dirijarea activităţii psihice,
mea este finită — lumea este in- psihologică a oamenilor normali, mentale. Pe plan somatic se rea- în unitatea lor, aceste ipostaze
finită; b) fiecare substanţă com- sănătoşi, ce desfăşoară activităţi lizează o deconectare organică apar ca punct iniţial şi ca moda-
plexă e alcătuită din părţi sim- care implică utilizarea maximă cu destindere musculară şi vas- litate de realizare a sarcinilor
ple — nu există nimic simplu; a posibilităţilor lor fizice şi psi- culară şi eliberarea automatis- şi scopurilor oricărei activităţi de
c) în lume există libertate — hice (aviatori, cosmonauţi, spor- melor neurovegetative cardiace, pregătire psihologică. Ca instru-
în lume există numai determi- tivi etc). Metoda preia unele respiratorii şi digestive. ment de acţiune a.p.m. pe baza re-
nism; d) există o cauză primordi- scheme din practicile voga, aso- ANTRENAMENT MODELA- prezentării modelului de desfăşu-
ală a lumii (divinitatea) — nu ciate cu teoria ştiinţifică a suges- TORI U, denumire dată de noi rare optim, programează acele
există ^ o cauză primordială a tiei şi autosugestiei ca şi cu ex- (1962), în cadrul sistemului învă- condiţii sau acţiuni care favo-
lumii. în accepţiunea modernă, a. perienţele medicale de hipnoză. ţării prin anticipare operaţională, rizează desfăşurarea normală a
are sensul de contradicţie dialec- Pornind de la constatarea că în acelui antrenament ce-şi propune activităţii sau care contraca-
tică. cursul sugestiei hipnotice pot să formeze sau să modeleze acele rează acţiunea fenomenelor care
ANTIPATIE, raport afectiv de fi obţinute variate modificări operaţii şi coordonări operaţio- impietează asupra randamentu-
respingere tacită a unei persoane, corporale, J.H. Schultz consideră nale (reversibilitate, tranzitivi- lui activităţii. Se apreciază că
de neacceptare a modului ei de că prin concentrare mintală, prin tate, asociativitate) care urmea- prin experimentarea şi aplicarea
a fi, de a se comporta, de a simţi; autosugestie, în stare de relaxare ză să apară în ordinea stadială a.p.m. se obţine o cunoaştere
incompatibilitate afectivă resimţi- psihosomatică, se poate obţine o şi sînt necesare pentru progresul mai bună şi mai rapidă a com-
tă nu ca ură ci mai mult ca o autoreglare a stărilor corporale. învăţării. în acest scop se elabo- plexităţii activităţii psihice, ca
lipsă de contact şi de aderenţă. A.a. apare astfel ca un exerci- rează modelul di." ncţiuue şi se si fortificarea şi potenţarea dife-
Poate fi spontană şi nemotivată, ţiu practicat de sine însuşi ce proecdea/.ă Iu iiHerio: izarca lui, ritelor funcţii psihice.
54
A gg, gîndea:-!" ă şi să se lonipotte anume capacitatea de a transmite
ANTRENAMENT PSIHOTO- incluşi"1. în antrenament sînt ex- astfel ca şi cum o serie de aete, şi transforma o energie deter-
NIC, tehnică (le pregătire psiho- trem de variate, totuşi a.p. <?par<; cuvinte, gînduri anterioare ale minată şi diferenţierea sa în
somatică specifică activităţii spor- ca o modalitate de pregătire .1. acestuia nu ar fi avut loc nicio- sisteme sau instanţe. Termenul
tive. A.p. constă în exersarea şi sportivilor, unitară şi originală, dată. Despre a.r. S. Freud scrie: de a.p. nu trebuie înţeles in sens
însuşirea unor operaţii motorii, ca o metodă bine structurată adevărata lor semnificaţie con- anatomie, ci semnifică o orga-
într-o ordine riguroasă, cu res- şi codificată. Influenţele a.p. asu- stă îl nceea eâ ele reprezintă nizare in cadrul căreia excitaţiile
pectarea strictă a unor condiţii, pra organismului sint de o mare, conflictul a două iorţe opuse şi trebuie să urme/e o ordine c-.ire
care au drept scop reglarea psi- varietate. Metoda, bine aplicată, de intensităţi aproape egale şi fixează locul diferitelor sisteme.
hică şi somatică a sportivilor elimină tulburările psihosomatice ceea ce reprezintă de regulă Funcţia a.p. este menţinerea ni-
prin acţiune iniţiată asupra to- resimţite de sportivi înainte de opoziţie între dragoste şi ură". velului celui mai scăzut posibil
nusului muscular. Principiul aces- concurs (teamă, insomnie, tul- ANXIETATE, tulburare a afec- al energiei interne a unui organism.
tei tehnici constă în modificarea burări musculare, stare de trac, tivităţii manifestată prin stări Transformările de energic sînt
tonusului muscular prin concen- incapacitate de concentrare şi de nelinişte, teamă şi îngrijorare mijloacele prin substructurile a.p.
trare mintală ce se repercutează mobilizare etc.). Este recoman- nemotivată, în absenţa unor cauze Pentru S. Freud termenul de
favorabil asupra funcţiilor psiho- dat în profilaxia oboselii, ca un care să le provoace. A. se defi- a.p. are valoare do model teore-
somatice. Este deci o formă de mijloc ele restabilire şi refacere neşte ca „teamă fără obiect" spre tic.
antrenament ideomotor. Sub as- a organismului după efort. deosebire de fobie care este „tea- APATIE (gr. — a — fără, pa-
pectul beneficiului, a.p. apare ANTRENAMENT SPORTIV, mă cu obiect". Deseori a. se tlws — pasiune), stare de pasivi-
ca o abilitate conştientă de fruc- proces pedagogic, sistematic, orien- manifestă sub forma unei stări tate, cauzată de lipsa dorinţe-
tificare a modificărilor fiziologice tat spre perfecţionarea calită- de frică cauzată de o incertitu- lor şi a oricăror mobiluri spre
şi psihologice provocate de relaxa- ţilor şi capacităţilor psihomotrice dine în care subiectul are impre- acţiune; atitudine indiferentă faţă
rea musculară generală. însuşirea ale individului, în vederea rea- sia unei nenorociri iminente, care de problematica vieţii cotidiene.
a.p. implică parcurgerea a trei faze: lizării de performanţe sportive planează pretutindeni, îl încon- Termenul a fost folosit de ase-
a) faza preliminară sau de ini- cît mai mari, avînd ca factor joară, îl pătrunde, dar nu o menea, în diverse doctrine etice
ţiere în care sub rezerva ade- şi pregătirea psihică. Include: poate defini şi nici îndepărta. din antichitatea greacă (stoicii,
ziunii totale a subiectului sînt pregătirea psihică de bază, cea Stările de a. sînt însoţite de scepticii) pentru a caracteriza
practicate exerciţii de relaxare specială şi cea pentru concurs. fenomene organo-funcţionale ca: starea ideală a înţeleptului, de-
musculară prin care sînt conştien- (M. Epurau). Există şi metode jenă precordială, palpitaţii, greu- venit insensibil la durere şi plă-
tizate relaxările pasive, contrac- du antrenament speciale psihice tate în respiraţie, transpiraţie cere, lipsit de „pasiuni". A. este
ţiile active şi controalele respi- ca antrenamentul autogen, an- etc. Psihologia existenţialistă se implicată, în forme accentuate,
ratorii; b) faza însuşirii antre- trenamentul psihoton. ocupă mult de a. sau angoasă în unele afecţiuni neurologice,
namentului autogen, după meca formă foarte accentuată de a. psihice şi somatice.
toda lui J.H. Schultz, consi- ANTROPOMETRIE, tehnicile întrucît consideră că aceasta este
de măsurare folosite în antropo- starea permanentă a omului. Ca APERCEPŢIE (lat. - ad -la,
derată ca experienţă fundamen- perceptio — cunoaştere), termen
tală; c) faza specială sau de logia biologică (antropobiologie); simptom psihopatologic se în-
antrenament psihosomatic mo- împreună cu prelucrările sta- tîlneşte în melancolia anxioasă. introdus de Leibniz pentru a
delat, care cuprinde completări tistice corespunzătoare alcătuiesc în nevroza obsesivă, fobieft, în desemna percepţia conştientă spre
specifice, activităţi sportive, vi- uu auxiliar indispensabil, de ex. debutul psihozelor sau în afec- deosebire do „micile percepţii"
zind obţinerea unui control mus- in stabilirea normelor de vîrslă ţiuni endocrine şi cardiace. inconştiente. La Kant a. arc
cular localizat şi electiv, creşte- şi sex într-o populaţie, ca şi .1
normali Lăţii creşterii şi dezvol- APARAT PSIHIC, termen psih- sensul de conştiinţă de sine. La
rea tonicităţii şi eficienţei muscu- ]. Herbai t, a. diibîndcşle sensul
laturii în vederea unei val<>nl'i- tării unui co'iil. analitic ce desemnează anumite
eări ulterioare. Deşi baza teore- ANULARE RETROACTIVA, în caracteristici pe care teoria fieu- d<; proces bazai prin intermediul
tică este eclectică, iar tehnicile psihanaliză, mecanism psiholo- diană le atribuie psihismului si căruia se achiziţionează noi cu-
gic care îl determină pe subiect
56
A A
manţele gnozice şi activităţi- carii ca atare, neexistînd a. idea- ment dat, determinată de leziuni
noştinţe. Este deci experienţa torie sau ideomotorir, fiind deter- for.ili7.'ite iu lobul frontal, pa-
perceptivă şi cognitivă ce se acti- le motorii ale unor formaţiuni
relativ integre din punct de ve- minată de leziuni pai i<to occi- rii-ial şi occipital; a. pn)i>\i<-
vează selectiv servind ca instrument pitale drepte; a. bitco-linûo-fticia- ticv, de tipul imposibilităţii folo-
sau model în noile acte de percepţie dere al funcţiilor elementare
(M. Goldenson, '1970). După Ed. ltfl tulburarea bilaterala constind sirii mîinilor, determinate de le-
şi cunoaştere. \V. Wundt înţelege în' imposibilitatea de a executa ziuni parietale. Aceste forme de
a. şi ca o percepţie focalizată C'laparede, a. este în sfera motorie
ceea ce este agnozia în sfera mişcări la comandă la nivelul a. pot fi compensate spontan
foarte activă şi clară întrucît musculaturii cefalice (bolnavii ne- sau supuse unor acţiuni de recu-
este susţinută prin cunoştinţe percepţiei. Forme clinice: a. ideo-
motorie, alterare a coordonării putînd scoate limba la comandă, perare dirijată. H. Pieron dis-
prealabile şi interese. Fondul aper- umfla obrajii, sufla, fluiera), de- tinge şi o pseudoapraxie care nu
ceptiv semnifică totalitatea expe- gestuale constînd în incapacita-
tea bolnavului de a efectua anu- terminată de leziuni localizate se referă la coordonarea motorie
rienţei, tendinţelor şi montaje- în aria precentrală inferioară a ca atare ci este consecinţa unei
lor ce pot mijloci perceperea şi mite acţiuni, mai ales gesturi
simple la comandă, cu conser- emisferului cerebral dominant; agnozii; subiectul nu poate re-
cunoaşterea în genere. îndeosebi afagoapraxia, imposibilitatea de a cunoaşte obiectele.
reprezentările alcătuiesc fondul varea planului ideativ necesar
activităţilor complexe şi a posi- înghiţi la comandă, cu conser- APREHENSIUNE, stare simi-
a. Se disting a. stabilă constînd varea reflexului de deglutiţie,
din structurile cognitive şi cona- bilităţii de efectuare a acestor lară anxietăţii, dar do mai mică
activităţi, fiind determinată de determinată de leziuni în aria intensitate. în alt sens, înţele-
tive şi a. temporală constînd Broca şi în girusurile precentral
din starea şi dispoziţia subiec- leziuni ale lobului parietal al gere sau surprindere a ceva
emisferului cerebral dominant; sting şi supramarginal; a. mişcă- real, îndeosebi a faptelor psiho-
tului în momentul percepţiei. rilor expresive mimice, imposibi-
Psihologia contemporană nu ape- a. ideatorie, imposibilitatea exe- logice.
cutării actelor complexe în suc- litatea redării stărilor emoţio-
lează la termenul de a. întru- nale de către musculatura facia- A PRIORI, ceea ce este de mai
cît conţinutul a. este tratat prin- cesiunea logică şi fluentă a di- înainte şi precede un eveniment
verselor gesturi elementare, cu lă, deşi aceasta nu este alterată
tr-o serie de alte concepte, de motor, determinată de leziuni sau o experienţă. Termen folo-
ex.: etalon, mnemoschemă, cod, toate că fiecare gest, în parte, sit în gnoseologia clasică. Kant
poate fi corect executat, deter- situate în regiunea precentrală,
montaj, model etc. în aria de reprezentare motorie distinge o cunoaştere absolut sau
minată de leziuni localizate de pur apriorică şi care nu depin-
APETENŢĂ, actualizarea şi dez- asemenea în lobul parietal sting; a capului; annizia apraxică, vo-
voltarea unei dorinţe menite să cală (imposibilitatea de a cînta de de nici o experienţă, fiind
a. melo-kinetică, pierderea posibi- universală (afirmaţie mult criti-
ducă la satisfacerea unei tre- lităţii de a efectua gesturi fine ale din gură, deşi nu există tul-
buinţe materiale sau spirituale; burări ale muşchilor interesaţi) cată) şi judecăţi apriorice a căror
mîinii, cu menţinerea posibilităţii legătură cu experienţa este ne-
tendinţă preferenţială.. Starea opu- de a efectua gesturi ca atare, de- şi instrumentală (incapacitatea de
să este inapetenţa. a cînta la vin instrument, deşi mo- îndoielnică. Piaget nu recunoaşte
terminată de tulburări la nivelul decît aceasta ultimă formă de fap-
APORIE (în gr'. - dificultate, căilor motilităţii voluntare (calea tilitatea elementară a membre-
încurcătură), în filosofia clasică, lor superioare este conservată); te psihologice existente a.p. în
piramidală); a. constructivă, tul- raport cu cele actuale. Opus faţă
problemă ce comportă soluţii con- burarea activităţilor plastice (a- a. a mersului şi a redresării, dimi-
trare dar echivalente; în episte- nuarea sau pierderea capacităţii de a posteriori, cunoaştere ce vine
ranjare, modelare, desenare) în după şi dintr-o experienţă.
mologia şi psihologia modernă, care elementele spaţiale ale lu- de a coordona membrele infe-
problemă de logică extrem tic rioare în mers, în absenţa unui APTITUDINE, însuşire sau sis-
crării sînt greşit dispuse, deter- tem de însuşiri ale subiectului,
dificilă şi real, insolubilă. minată de leziuni localizate fie deficit motor, fără tulburări ata-
APRAXIE (gr. a — fără, pra- xice de tip cerebral, vestibular mijlocind reuşita într-o activi-
în emisferul cerebral drept (for- tate; posibilitate de a acţiona
xis — acţiune), sindrom neuro- mă mai frecventă şi mai accen- sau proprioceptiv, determinată
psihic constînd în tulburarea pro- de leziuni frontale; a. mişcărilor şi obţine performanţe; factor al
tuata pe linie vizuo-spaţială): a. persoanei ce facilitează cunoaş-
prietăţii coordonatoare, elabora- îinlirăctttHliti, dezorganizarea Res- oculare, imposibilitatea dirijării
tă ontogenetic, cari; combina in voluntare a privirii la un mo- terea, practica, elaborările teh-
turilor care privesc actul îmbră- nice şi artistice, comunicarea.
conformitate cu un scop perlor-
58
A
După A. Wolf, a. este imitatei anali/af ovilor, dispoziţii pivopr.
de bază a vieţii psihice. în această r.jţ ionale :.». coordonat ive). fi. "I e|>. la părerea că factorii mediului deveni a. Considerînd diviziu-
perspectivă a. sijit tratate ca. Iov insistă asupra faptului ci înconjurător pot juca un rol nea a. în simple şi complexe,
facultăţi psihice generice, indi- premisele native sînt generice crucial ca sursă de diferenţiere admitem că trecerea de la simplu
vizii deosebindu-se numai după pntînd intra în constituţia a individuală." Posibilitatea dobîn- la diverse grade de complexitate
gradul de dezvoltări- şi modalită- variate a. Problema raportului dirii, împlinirii şi dezvoltării supe- implică relaţii de interacţiune şi
ţile de combinare a acestor fa- cantitativ dintre cota eredita- rioare a a. este desigur variabil intermodelare. La nivelul per-
cultăţi. A. Binet înţelege a. ca rului şi cea a dobînditului rămine realizată de către diferiţi indivizi sonalităţii, a. se prezintă ca un
nivel funcţional al psihicului. în controversată şi întrucît între şi în cadrul a diferite forme de sistem cu o organizare ierarhică
psihologia persoanei, a. se echi- cele două segmente evolutive existenţă culturală si activitate. şi întotdeauna originală. Talentul
valează cu structurile sau valo- trebuie prevăzută mai degrabă Pentru a. ce implică precumpă- rezultă tocmai dintr-o astfel de
rile instrumentale condiţionînd continuitate dccît opoziţie, în- nitor structuri senzoriomotorii con- interacţiune^ specifică dintre a.
calitatea acţiunilor de orice fel. săşi problema pare să fio depă- tribuţia eredităţii este importan- helcrogcne. în aceeaşi ordine de
1J. Yîgotski a introdus terme- şită. Graniţa dintre contribuţia tă pentru cele implicînd organi- idei se pune şi problema interac-
nul de instrument spiritual. A. eredităţii şi cea a mediului şi zare intelectuală şi adaptare so- ţiunii a. pe verticală, conside-
are frecvent o structură psiho- educaţiei nu poate să reprezinte cială, decisive sînt exerciţiul şi edu- rind diviziunea iniţiată de Spear-
fizieă şi corespunde unor orga- o constantă. Studiile asupra ge- caţia, în condiţiile activităţii a. man între factorul general (G)
nizări psihofiziologice. Xoi de- menilor univitelini, constată că se constituie dar se şi verifică do- şi cei speciali (S). Ca a. generală,
finim a. ca: sisteme operaţionale exerciţiul influenţează slab dez- bîndind forme de capacităţi. Du- valabilă în toate sau în cele mai
stabilizate, superior dezvoltate şi voltarea funcţiilor elementare dar pă H. Pieron: „capacitatea sin- multe din domeniile de activitate,
de mare eficienţă. în psihologia este decisiv pentru elaborarea şi gură poate fi obiectul unei eva- este socotită a fi inteligenţa de
diferenţială a. se identifică nu- luări directe, a. fiind o virtuali- către majoritatea autorilor. Sanch
mai după criteriul performanţelor progresul funcţiilor complexe. Da- tate". E. Thorndike a susţinut identifică factorul G cu cogniţia,
supramedii şi al specificităţii. că K. Schottlewarth apreciază că a. sînt unităţi independente C. Burt cu atenţia, iar R. Wood-
F. Galton a pus a. şi talentele, că în dezvoltarea gemenilor ere- ce nu se influenţează reciproc. worth cu voinţa. Asupra pre-
în genere, în raport necesar cu ditatea influenţează în proporţie Paterson admite existenţa unor zenţei unei sau unor a. de to-
dotaţia ereditară. Behaviorismul de 62%, R. Zazzo, ocupîndu-se trăsături individuale constînd tală generalitate încă se mai discu-
a relevat rolul învăţării şi exer- de deosebirile psihice dintre ge- dintr-o anumită compoziţie de tă. L. Thurstone a introdus con-
ciţiului în constituirea şi dezvol- menii univitelini, apreciază că a. Ed. Clapare.de insistă asupra ceptul de factori de grup, cărora
tarea a. Totodată a.' a fost acestea fiind dobîndite, pot avea structurii specifice a a. rezultate li se rezervă un loc intermediar
înţeleasă ca un fel de deprindere o pondere de 80% din particula- din sinteza de procese şi însu- între factorul general şi cei spe-
(St. Hali) ceea ce a stîrnit variate rităţile de personalitate. F. New- şiri psihice. A. Adler explică ciali. A. corespunzătoare facto-
obiecţii. A. este mai degrabă raan a constatat o deosebire dezvoltarea a. nu ca valorificare rilor de grup sînt valabile pentru
o dispoziţie interfuncţională, un frapantă între coeficientele de in- a zestrei ereditare ci ca o con- un grup de activităţi, pentru o
construct (G. Kelly) de operaţii teligenţă a două gemene univite- secinţă a complexelor de inferio- anumită categorie de teste sau
şi procese (Ed. Clapare.de) de o line dintre care una (cea cu coefi- ritate ce tind să fie depăşite probe. Astfel sînt înţelegerea,
mai mare mobilitate decît deprin- cientul de inteligenţă superior) prin compensaţie. în psihologia percepţia rapidă, gîndirea induc-
derile, depăşintlu-lc pe acestea a urmat studii superioare, iar modernă s-a generalizat înţele- tivă şi cea deductivă, memoria,
şi sub raport calitativ. A. rezultă cealaltă a rămas analfabetă. A. Fer- gerea relaţiilor compensatorii din- raţionamentul numeric, spaţiali-
dintr-un aliaj a ereditarului şi guson susţine că: „numeroasele tre a. (B. Teplov). în orice ca/. ta'tea şi fluiditatea verbală, pe
dobînditului. însăşi a. nu este demonstraţii concludente în le- nu se confirmă teoria indepen- care L'. Thurstone lc-a denumit
ereditară dar se întemeiază pe gătură cu faptul că factorii ere- denţei a. şi nici interpretarea com- a. intelectuale primare. Promo-
anumite premise native (însuşiri ditari joacă un rol important poziţiei prin aditivitate. Orice torii teoriilor multifactoriale au
de tip nervos, particularităţi ale în a. umane, nu ne pot abate de manifestare umană, implicată îu introdus o serie de alţi factori
activitate, poate fi sau poate de grup. K. Meili introduce fae-
60
<R
torii de complexitate exprimaţi mare a superiorităţii proprii şi ASIMBOLIE, tulburare de ori-
me înnăscute, exprimate în cul- ce ff-1 şi giad a luncţiei simbolice
în întinderea gîndirii şi modul tura popoarelor şi a căror totali- de dispreţuire, sfidare a altora;
de a face combinaţii. J. Guilford conduită individualistă, supnli- (K. Fmkrlburg, IS>7uj. Alai mult
tate defineşte, (lupă C.G. Jung decit atu/in a. implică pertur-
consideră flexibilitatea, fluidita- inconştientul colectiv. După C\G. cială exprimînd o exagerată supra-
tea, originalitatea şi elaborarea. apreciere a propriei persoane. bări şi a simbolicii nonverbale,
Jung a. reprezintă: „un fond gestică, figurativă, geometrică,
T. Kelley grupează a. după: de imagini străvechi care aparţin ARTEFACT (lat. ars - artă,
a) abilităţile de operare cu rela- factus — făcut), imagine falsă numerică etc. Atingînd centrii
tezaurului comun al umanităţii". senzoriali şi motori a. perturbă
ţii spaţiale; b) cu relaţiile nu- în culturile popoarelor se iden- ce apare în datele unui experi-
merice; c) operarea în plan men- ment, provenind nu de la feno- şi funcţia de recunoaştere inclu-
tifică teme sau simboluri co- zînd deci şi agnoziile. A. afec-
tal; d) memorie; e) tempoul mune şi pe care C.G. Jung le menul psihic real studiat, ci de
percepţiei şi mişcării. Menţio- la aparat (de cx. în encefalo- tează nu numai operarea cu sim-
consideră ca provenind din posibi- bolurile ci şi înţelegerea.
năm şi factorul K, spaţial-me- lităţile congenitale ale psihismu- gramă), condiţii adiacente, parti-
canic, introdus de Ph. Vernon. cularităţi de observare şi înregis- ASIMETRIE FUNCŢIONALĂ,
lui în general. Existînd în for- caracteristică a funcţiilor ana-
Prin cercetarea factorială, efec- mă latentă, a. s-ar actualiza în trare, în genere, fapt artificial
tuată de regulă cu metoda teste- expresii artistice, în stări onirice sau instrumental. logice din cele două emisfere
lor se identifică elementele com- sau patologice. în etnologia şi ARTIFICIALISM INFANTIL, cerebrale, inclusiv a organelor de
ponente ale a. complexe, profesio- psihologia socială contemporană după J. Piaget, o credinţă a copi- simţ perechi, de a avea o dezvol-
nale sau a. speciale. Acestea nu s-a trecut peste aserţiunile lui lului (din faza centrării intelec- tare inegală, unul dintre centrii
au însă o compoziţie standardi- C.G. Jung despre nativitatea şi tive) constînd din atribuirea unei dispvişi simetric fiind mai activ
zată şi mai importantă decît universalitatea a., termenul fiind origini artificiale unor obiecte na- şi ocupînd o poziţie funcţională
inventarierea şi măsurarea fac- utilizat în sens de model sim- turale, considerîndu-le produsul dominantă. B. Ananiev presu-
torilor este surprinderea corelaţii- bolic comunitar sau de tipar unei activităţi de fabricaţie a pune că a.f. a organelor perechi
lor, interacţiunilor, înlănţuirii lor, (pattern) cultural (v.). A. se oamenilor. Aştrii, pămîntul, ar- este necesară, elementul domi-
deci identificarea structurilor. transmit, mai probabil decît prin borii, rîurile, munţii, lacurile, nant îndeplinind un rol decisiv
ereditatea biologică, prin eredita- norii etc. ar fi astfel, într-o pe- în coordonarea sistemului. Astfel,
ARC REFLEX, schema sau prin a.f. se accentuează decala-
structura morfofuncţională a re- tea socioculturală şi contribuie la rioadă iniţială, socotiţi a fi ro-
particularizarea unor grupări sau dul activităţii directe a oame- jul dintre imaginile monoculare,
flexului, constînd din: 1) calea fuziunea lor ducînd la efectul
aferentă; 2) conexiunea centrală; colectivităţi. Membrii unei colec- nilor, cărora le şi servesc, apoi,
tivităţi etnologice au a. ca fac- într-o perioadă mai tîrzie rezul- percepţiei spaţiului tridimensio-
3) calea eferentă. Neurofiziolo- nal (stereoscopie). A.f. se expri-
gia modernă consideră că orice for comun şi sînt legaţi prin el. tatul indirect al unor activităţi
Temele constante ale folcloru- umane (ex. norii ,,se fac" din mă pregnant în diferenţierea func-
reflex este un mecanism de auto- ţiilor celor două mîini, de regulă,
reglaj ce include cu necesitate lui, limbii şi legendelor, sche- fumul care iese pe coşul caselor
mele de acţiune şi cunoaştere sau al fabricilor). stingă fiind mai sensibilă din
şi fecdbackul sau conexiunea in- punct de vedere tactil şi servind
versă, de retroaferentaţie venită alcătuiesc un fond specific prin ASIDUITATE, proprietate a la fixarea obiectului iar dreapta
de la efector. Se adaugă deci o a care se realizează ceea ce A. voinţei apropiată de perseveren- dispunînd de mai multă forţă
patra dimensiune, iar în refle- Kardiner numeşte personalitatea şi capacităţi de coordonare mo-
xele complexe se multiplică sec- de bază, caracteristică pentru o ţă şi sîrguinţă. A. constă în ca-
anume colectivitate. pacitatea de a urmări neabă- torie, întrucît intervine domi-
venţial impulsurile eferente care nant în acţiuni. Recent psihofi-
sînt de diverse tipuri. Schema tut un scop şi, aceasta, într-un ziologii americani au afirmat că
a.r. este depăşită prin noile cu- ARHIPALIUM (ALOCORTliX), ritm susţinut, desfăşurînd o ener-
porţiunea cea mai primitivă din a.f. a celor două emisfere este
noştinţe despre reacţiile circu- gie mereu reîmprospătată. A. foarte accentuată, dobîndind ca-
lare, stereotipe, sistemogeneză. punct de vedere filogenetic a sis-
temului limbic sau rinenccfahil. este calitatea necesară pentru racter de specializare: stîngul a-
ARHETIP, modele primitive, îndeplinirea acţiunilor dificile şi sigurînd simbolismul verbal iar
forme simbolice, imagini sau sche- AROGANŢĂ, atitudine de fra-
pantă şi nejustificată autoafir- de lungă durată.
63
A
(|IC|)!M1, percepţia spaţială. După strînsă corelaţie. întrucît noile asistenţa medicală se identifică
nism şi constituie o adaptai,- conţinuturi produc, în raport cu cu ceea ce numim de obicei
ilt'7.\ uitarea predominantă a unuia nemijlu: iu, py <h; o parte, M ;i.
sau altuia din emisieie s-ar ex- schemele, efecte deformante;, de igienă mintală; b) uzuală, ce
şi acomodare psihică, care pi:. deformare sau destrămare a ve- con,tă în ajutorarea omului aflat
plica tipurile speciale de activitate vesc numai o schemă de acţiui;.-
nervoasa superioară. chilor scheme şi impun cicluri într-o anumită activitate sau si-
şi mi întregul organism şi ;n operaţionale specifice, noi com- tuaţie; e) terapeutică, al cărei
ASIMILARE, ACOMODARE, drept el'i-ct mijlocirea adaptai.,
t e r m e n i tnlosiţi <li- J. Pi.igel 1 in binări' şi construcţii complimen- scop este vindecarea pe calea
biulugice, pe de altă parte, de', m. tare de scheme, acomodarea cu intervenţiei psihologice a unor
t e o r i a sa psiliogenetieă; ueiiu- şi mai clară cînd avem în vcd. i,-
me.ştc procesul de integrare a funcţiile ei de restructurare, ap-i- manifestări indezirabile sau boli
sugerea sînului spre deosebii. re în raport cu a. ca o dimen- psihice. A.p. reclamă, pentru buna
condiţiilor de mediu la structura de sugerea degetului, foarte frec-,
internă a organismului. în psi- siune complimentară fără de cnre ei desfăşurare, cunoaşterea pro-
ventâ la noii-născuţi: suge re,! viaţa şi dezvoltarea psihică nu fundă, multilaterală a omului că-
hologie a. şi acomodarea desem- sînului se soldează nemijlocit cu
nează cele dona procese ale adap- ar fi posibilă. Prin succesivele ruia i se acordă sprijin. Ea se
introducerea de substanţă in in- acomodări şi reacomodări se re- acordă atît bolnavului mintal
tării psihice la mediu, în măsura teriorul organismului, în vreme
în care aceasta se deosebeşte de face echilibrul perturbat de noile cit si omului sănătos cu scopul de
ce sugerea degetului nu se sol- acte de a. a le fp.ciîita adaptarea psihică
adaptarea vitală sau biologică dează decît cu „învăţarea" suptu-
propriu-zisă. Astfel, în aceeaşi ASIMILARE SOCIALA, proces la condiţiile dificile. Specialis-
lui (copilul se antrenează pentru prin care indivizii sau grupurile tul ce acordă a.p. utilizează
activitate (de cx. suptul lapte- a suge mai bine). Concomitent.
lui), se disting a. biologică (intro- aparţinînd unor culturi sau medii mijloace variate cum ar fi: per-
se evidenţiază şi faptul că adap- sociale diferite se transformă, o- suasiunea, psihoterapia, organi-
ducerea laptelui matern în cir- tarea psihică este subordonată
cuitul substanţial al organismu- mogenizîndu-se. A.s. poate avea zarea regimului de muncă şi
adaptării în general. Deci, a. loc şi în sensul că se impune viaţă, organizarea mediului de
lui nou-născutului) şi acomodare reprezintă orice „incorporare sau
biologică (adaptarea organismu- influenţa sau predominanţa so- viaţă în sensul creării unui cli-
absorbţie" de informaţie prin in- cioculturală, fie mai puternică, mat psihic favorabil etc.
lui nou-născutului la acest mod termediul unor scheme sau mo-
do hrănire, care este nou, în dele operaţionale. Acestea con- fie de mai mare valoare. ASOCIATIVITATE, plecînd de
comparaţie cu modul de hră- diţionează nivelul a. care poate fi ASINERGIE, pierdere sau dila noţiunea matematică a a.
nire de pînă acum, adică din perceptivă, intelectuală, raţiona- minuare a capacităţii de a în- J. Piaget îl extinde în teoria sa
condiţiile vieţii intrauterine) de lă, conştientă sau inconştientă. deplini simultan şi bimanual di- despre operaţiile mentale ca prin-
a. şi acomodarea psihică, prima J. Piaget notează următoarele verse mişcări care alcătuiesc acţiu- cipiu al invariantei rezultatului
constînd în a. unui obiect exte- criterii ale a. mentale: a) — exis- nea motorie, cauzată de afec- în raport cu operaţiile prin care
rior (sînul matern) la o schemă tenţa schemei; b) — faptul că ţiuni ale cerebelului. a fost obţinut: „acelaşi rezultat
de acţiune interioară subiectu- eforturile subiectului se supra- ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ, este atins pe două căi diferite
lui (schema suptului, montată adaugă datelor furnizate de obiect; totalitatea acţiunilor, măsurilor şi este totuşi recunoscut ca fiind
ereditar), iar cea de-a doua c) — faptul că un element de şi îngrijirilor acordate de o per- acelaşi". Se referă şi la caracte-
constînd în adaptarea respecti- inferenţă se supraadaugă con- soană specializată în vederea întă- ristica gri! puri lor operatorii de
vei scheme la obiectul asimilat statării. Referindu-se la a. ra- ririi, fortificării şi însănătoşirii a fi compozabile şi îndeosebi
(mularea buzelor şi a limbii după ţională, realizată prin sisteme psihice a unui om. Asemănător la demersurile inteligenţei care
forma şi dimensiunile sînului sau de operaţii, acelaşi autor no- asistenţei medicale, a.p. este di- parcurge „drumuri ocolite", aces-
ale biberonului, în cazul hrănirii tează: „A. este un act de jude- recţionată pe trei modalităţi prin- tea fiind cele mai eficiente sub
artificiale, precum şi reglarea cată, întrucît reuneşte conţinutu- cipale de acţiune: a) profilac- raportul surprinderii esenţialu-
frecvenţei deglutiţiei după abun- rile empirice cu formele logice". tică, prin care se urmăreşte pre- lui.
denţa laptelui etc). Distincţia A. empirică şi a. deductivă se venirea apariţiei unor manifestări ASOCIAŢIE, termen introdus
dintre a. şi acomodarea biolo- succed alternativ după ritmuri psihice nedorito sau diminuări1,i. de J. !.<>• ke (sec. al NVH-loa)
gică, care privesc întregul orga- variabile însă totdeauna într-o forţelor psihice; in acebt conteni şi cale denotă Icûiuru, asociere,
63
61 5 — Dicţionar de psihologie
relaţii funcţionale (operatorii) şi mic şi complex al a. şi divide a.
A
de conţinut între elemente simple în intrasistemice şi intersistemice. nări tipologice (A. Ivanov-Suio- W'iindt şi IC. Thorndike s-au spri-
alo vieţii psihice. încă Axistotel Modelul a. binare este depăşit lenslu, P- l'opest u-Xe\r.!ini ele.) jinit in lini ;ii i le lor pe ideci
se referise hi legăturile dintre prin a. în lanţ şi prin a. de diverse ASOCIAŢIONISM, vechi curent asocinţiei. l.P. l'avlov şi V. lîeh-
idei şi a propus o clasificare a niveluri, dispuse ierarhic. Legătu- psihologic definit prin relevai ea lerev au dezvăluit, prin reflexe,
lor. în psihologie fenomenul a. rile dintre diverse elemente psi- asociaţiei ca fenomen central şi mecanismul fiziologic al asocierii.
s-a referit îndeosebi la senzaţii şi hice nu sînt însă numai de ordin fundamental în formarea şi ma- O serie de reprezentanţi ai belia-
la fapte de memorie. Interpre- asociativ ci şi motivaţional, se- nifestarea proceselor psihice; ex- viorismului printre care K. Guit-
tarea prin a. a gîndirii nu a avut mantic sau (şi) implicativ. în plicarea oricăror acte, procese şi hrie, J. YVatson, K. Spence, H.
succes. Psihanaliştii începînd cu psihologia modernă mai mult decît însuşiri psihice prin wecnnismul Skinner recurg la a. fiziologic,
S. l'rcud şi C.G. Jung au folosit la conceptul de a. se apelează la asociativ. Fenomenul asociaţiei a. îndeosebi in explicarea învăţării
termenul pentru a indica lega- cele de acţiune, operaţie, semnifi- fost semnalat încă de la Aristotel (Icaruiniţ). Asociat ia constituie ne-
rea unei energii pulsativc de o caţie etc. care a iniţiat şi o clasificare a indoilenie un fenomen real dar
imagine sau a pulsiunilor între ASOCIAŢII VERBALE LI- legăturilor simple după: a) con- abordarea exclusiv asociaţionistă
ele. în genere, a. este privită BERE, metodă de investigaţie in- tiguitate; b) asemănare; c) con- a proceselor şi formaţiunilor re-
sub două aspecte: ca mecanism trodusă de C.G. Jung; deosebite trast. A. consideră că orice proces duce posibilităţile de explicare
psihologic ce realizează trece- de cele dirijate, a.v.l. sînt spon- sau formaţiune psihică superioară ştiinţifică. Timp îndelungat s-a
rea de la simplu la complex tane şi au fost adoptate ca obiect este rezultatul unui lanţ sau com- încercat să se explice fenomenele
şi ca fapt sau produs psihic rezul- pentru o tehnică de diagnoză şi poziţii asociative, de unde şi psihice prin legile asocierii. Cerce-
tat din respectivele corelări şi cercetare. Se dau cuvinte-stimul metoda explicării prin asociere tările au dovedit însă că acestea
care la rîndul său este supus unor şi subiectul este invitat să răs- de elemente ireductibile unele la au o sferă foarte redusă de vala-
noi compoziţii asociative. în sec. pundă imediat cu primul cuvînt altele — atomismul asociaţionist. bilitate şi aceasta mai ales în sec-
al XX-lea, cercetătorii care se care-i vine în minte. în felul aces- Astfel luîndu-se senzaţia ca ele- torul faptelor elementare de me-
referă la a., în interpretările şi ta se sondează pulsiunile şi puncte- ment de bază se consideră că din morie şi deprinderi. S-a vorbit
experimentele lor, nu se reclamă le nevrotice localizate în incon- asocierea sau însumarea senzaţii- despre o memorie şi despre o in-
totuşi de la curentul asociaţionist ştient. Aceasta pentru că la sti- lor rezultă percepţiile, din a căror teligenţă asociativă, în care, după
ce a fost abandonat. Totuşi oda- mulii presupuşi sau dovediţi afec- asociere rezultă reprezentările, ca- J. Locke, un eveniment îl semnali-
tă cu aceasta, remarcă H. De- togeni intervin întîrzieri, reacţii re la rîndul lor, fiind asociate dau zează, asociativ, pe celălalt. To-
lacroix, nu a fost abandonată specifice şi pînă la urmă răspunsuri conceptele ce se corelează asocia- tuşi nu s-a reuşit o explicaţie aso-
categoria de a., mai ales în urma cu un conţinut semnificativ pen- tiv în judecăţi etc. Este o viziune ciativă a proceselor complexe, aici
fundamentării ei neurofiziologice tru preocupările ascunse ale subiec- gravată de mecanism. în epoca intervenind legităţi ce nu sînt în
prin cercetările asupra reflexelor tului (metodă proiectivă). Se poa- modernă a. a cunoscut cea mai concordanţă cu modelele asociati-
şi a echivalării a. cu legătura tem- te da şi indicaţia ca la cuvîntul- largă răspîndire în Anglia, acre- ve originare. A. a fost contrazis
porară între stimuli indiferenţi stimul să se răspundă cu un şir ditîndu-se ca o teorie psihologică şi depăşit prin gestaltism, holism
(T.P. Pavlov). Deci, a. sînt întot- de cuvinte timp de 1' sau ca să se şi ca o gnoseologie. După modul psihologia conduitei, operaţiona-
deauna mijlocite. în faza actuală răspundă numai cu adjective, cum sînt concepute elementele, lism, psihologia cibernetică şi sis-
nu se mai susţine însă că elemen- substantive sau verbe etc. Deci teoriile asociaţioniste se integrează temică.
tele asociate preexistă separat ci asocierile sînt condiţionate. în cu Th. Hoblees, P. Hartley, J.
se porneşte de la cîmpuri, ansam- Priestley în materialism, iar cu ASOMATOGNOZIE, tulburare
variate forme, spontane sau con-
bluri sau sisteme. Aşa cum men- B. Berkeley, D. Hume, J. Mill şi a peixeperii schemei corporale (so-
diţionate, a.v.l. au fost şi sînt
ţiona Th. Ribot, a. sînt împletite A. Bain în idealism. Pentru G. matognoziei) caracterizată prin
utilizate pentru investigaţii cli-
cu disocieri, analiza şi sinteza Muller, H. Ebbinghaus, Th. Ki- ignorarea sau nonrecunoaşterea
nice, pentru studiul limbajului
fiind interdependente. A. Sama- bot, principiul asociaţiei a slujit unuia sau mai multor segmente ale
copiilor (proba Kent-Ivessanofl)
rin (19(32) relevă caracterul dina- ca bază pentru fecunde cercetări corpului.
sau al adulţilor, pentru determi-
experimentale. De asemenea \V. ASPIRAŢIE, năzuinţă, struc-
tură motivaţional-finalistă, ten-
6G
3* m
A v i i central care coordonează miş-
vederii datorată discordanţei în
dinţa conşlit'iiti'riln eu n cotă v/ilu- medi;i. Factorul globul al trans- construcţia şi coeli<-ienţii de. re- cănie (cerebel, lob frontal).
ATENŢIE, activare, toniluarc,
:
i U'ă ff i x a t ă d'-' •/'• * i<. ) ' , u i < r <~i -i f o r m i i n i r e v o l u ţ i o n a r e a •'.o., i.-i Ctii fracţie ai globilor oculari, curburile
nnturfult râie, ;>:igaj.ire al< e t ; v v o - m l i n e i iţ'f-azâ. d e c i s i v ;> ; ci n -.imi--a fiind net diferite in planurile ;;i"hi!i -arc, orientare selectiva şi
]IUI1;II';"I, f o c a l i / a l a valoric, pie- ÎI. Se d e t a ş e a z ă un a s p e c i. -,oeio- perpendiculare intre <•!,., Se co- c 'i'cai'rnrc ţocali-n/ă a procesc/nr
z c n t î n d a s p e i t <!<• p r o i e c t a r e i d e a - lo'.;ic; şi altul psihologic al a. rectează prin ochelari cu lentile /*>/ ''fn 'Wtportiiweutule în vederea
lâ. l'riii a c e a s t ă p r o i e c t a r e î n l r - i m 1".v<iiaînd î n r a p o r t o i v i r s ' a s < cilindrice. myt i'ptunc şi facile reflectări sau
v i i t o r i p o t e t i c , a . t r u c d o cui i d e a l . cu s i t u a ţ i i l e social' , 1
a. cunosi ATA R AX IE (gr. a — fără, ta- ;\M' ) a unei interveniţi elieteii/e;
S e face d e o s e b i r e a i n t r e t r e l n i i n ţ c - o d i n a m i c ă d e o s e b i t de conipl--\'; raxis — tulburate) termen ce de- .id.i ptare psihoeomporfamentală,
iiecesităţi, ce vizează refacerea în care un rol important revr!< semnează la diverşi fiio-ofi gre- ii'ud <ie organizare a activităţii
echilibrului şi trobuinţo-aspiraţii, cunoaşterii de sine, estimării po ;•• ci starea de calm, împăcare şi r'-,:hofiyioiogice constind clin ierar-
ce implică atracţia spre scopuri ce bilităţilor de realizare, experien- seninătate sufletească, evitarea hizarea tendinţelor, unele fiiird
d e p ă ş e s c condiţiile la c a r e ;i ajuns ţei acumulate şi modelelor adop- pasiunilor şi moderaţie în satis- promovate iar altele reţinute şi
subiectul şi reprezintă tendinţe tate. facerea plăcerilor. La idosoiii inhibate. Activităţile concurente
spre ceva ideal. I'. Wze remarca ASTENIE, stare rezultată din sint excluse. Deci pe de o parte
distincţiile ce apar uzual în lim- antici, stoici, sceptici, a. era con-
deficitul forţelor vitale, caracte- siderată ca principiu şi ideai mo- a. este intensificare şi focalizare,
baj: „am nevoie do..., d o r e s c , rizată pe de o parte prin irifabi- pe de alta, distragere şi deconec-
aspir spre... In primul caz este o ral.
litate şi hipersensibilitate, pe de tare. A. nu dispune de un conţinut
trebuinţă comună, în al doilea ATAVISM (lat. atams - stră- informaţional specific, ea nu con-
alta prin fatigabilitate şi reducţie moş) potenţial ereditar al unei
se tinde spre o plăcere, iar în al a capacităţii de lucru. Este însoţită feră semnificaţii, dar este impli-
treilea, cel al a. se proiectează speţe sau rase; apariţia la un cată ca un factor dtnamogen şi
de anorexie, insomnii, nevralgii, individ a unor caracteristici cre-
trecerea într-o stare superioară vertij uri şi la,bilitate vegetativă. selectiv în activitatea cognitivă
celor precedente". A. este un an- Uneori apar hipomnezii, fluctuaţii ditare pe care părinţii şi bunicii sau în afectivitate. A. este în sluj-
samblu de forţe sau tendinţe ce ale atenţiei şi lentoare intelectua- nu le-au posedat dar care se pre- ba activităţii de cunoaştere clar
izvorăsc din motivaţia de creş- lă, fenomene ce au tendinţa să se supune a fi aparţine unor stră- nu se confundă cu ea. \Y. YVundt
tere (A. Maslow). A. reuneşte mo- agraveze în condiţiile suprasolici- moşi mai îndepărtaţi; menţinerea asemăna zona vederii clare, fo-
tivul cu scopul, este după Chom- tărilor intelectuale. Este posibilă în transmisia ereditară a unor veale, cu centrul conştiinţei cla-
bart de Lauwe „dorinţa activată şi apariţia unor tendinţe obsesivo- caracteristici fără importanţă bio- re, la delimitarea căruia participă
de imagini, modele cave sint impli- fobice. fsevroza astenică, descrisă logică pentru indivizii actuali. a. Constînd dintr-o repartizare de
cate într-o cultură şi contribuie la de A. Kreindler, este considerată ATAXIE (gr. a — fără, taxis — tonusuri neuropsihice, actul de a,
continua ei înnoire". A. exercită ca punct de pornire pentru diverse ordine), tulburare a coordonării realizează performanţe de selecţie
presiuni asupra deciziilor şi per- maladii mintale. Psihastenia, con- mişcărilor voluntare. Psihologic, şi fixaţie într-un eîmp de oscilaţii
mit o schimbare de stare, genera- stînd, după P. Janet, dintr-o slă- neurosenzoriale sau de activitate
toare de progres, autoriză subiec- prezintă importanţă două forme
bire a funcţiei realului, rezultă de a.: a) motorie, caracterizată mintală spontană şi instabilă.
tul să se situeze pe o poziţie su- frecvent din conflicte acute şi se De la fluctuaţiile a. se trece la
perioară într-o scară verticală de prin incapacitatea de a coordona
manifestă prin ezitantă şi preocu- concentrarea şi relativa ei stabili-
valori (P. Bize). Tocmai în legă- mişcările membrelor inferioare sau zare. După unii autori, concentra-
pări sterile. superioare, mersul devenind ne-
tură cu această situare într-o ierea stabilă nu este absolută, rc-
rarhie de valori se defineşte nive- ASTEREOGNOZIE, formă de sigur, greoi, cu oscilări în toate prezentînd un fel de fluctuantă
lul de a. Chombart de Lamve, direcţiile; b) statică, care se ma- convergentă. A. este indusă prin
agnozie tactilă constînd din inca-
ocupîndu-se de sociologia a. con- nifestă prin pierderea coordonării reacţii circulare, subiectul aco-
stată că în epoca noastră, a. pacitatea de a recunoaşte obiecte- musculare în ortostatism şi uneori modiiîdtt-sc la stimul şi recepţio-
evoluează în masă exploziv şi le, formele şi calităţile de factură în poziţie şezindă. A. este provo- nînd succesiv informaţii. Th. Ri-
ascendent în legătură cu urbani- ale suprafeţelor. cată de leziunile unor căi nervoase but a elaborat teoria motorie a
zarea, industrializarea şi mass- ASTIGMATISM (gr. « - f ă r ă , sau a centrilor dai sistemul ner-
stigma — punct), defecţiune a
68
A
a., relevînd rolul stimulator, di- forme primitive neelaborate la acte de a., eg.il dezvoltat'', ci
recţional şi stabilizator pentru ac- forme complexe superior elabo- tarea obiectelor din ambianţă, iar
tivitatea senzorială şi intelectuală \;ea de-a doua iiidif ind o concen- un sibtiju al supi a vegherii sau
rate in baza unor achiziţii (învă- relle\iei in care. momentan se
a posturii şi comportamentului ţări specific umane). Corespunză- traţie internă asupra sl.inlor, giu-
motor. A. Uhtomski pusese în durilor proprii; aici iuteivme in- impune o singură dominantă dar
tor, se trece de la activitatea di- care este in legătură cu subsisteme
relaţie fenomenul de a. cu domi- luză la orientarea selectivă, diri- trospecţia, meditaţia şi reflecţia.
nanta corticală. Cercetările psiho- Psihologia funcţională consideră automatizate ce se pot actualiza
jată cimştient. Organismul este şi trece pe prim plan foarte rapid;
fiziologice mai noi (E.V Sokolov) solicitat insă de stimulaţii adia- a., latură dinamică a conştiinţei.
au demonstrat implicarea tuturor în acelaşi timp a. este o variabilă e| comuttitivitdti'a sau flexibili-
cente care pot exercita asupra a. tatea a. constă tocmai în capacita-
componentelor vegetative, hor- el'ecte perturbatoare sau — în alte a întregului şir de operaţii şi
monale şi motorii în declanşarea transformări, de integrări la di- tea de restructurare rapidă a a.
condiţii — pot fi asimilate ca dar nu numai in trecerea de la un
şi întreţinerea reflexelor de ori- factori secundari energizori. Este ferite niveluri si demersuri refe-
entare. Acestea se bazează pe renţiale din care constă activita- act la altul ci de, la un tip de ac-
necesară o distincţie între atra- tivitate Li altul.
funcţiile activatoare şi frenatoni gerea din afară a a. şi autoactiva- tea'cognitivă. Elaborarea superi-
ale zonei reticulate din trunchiul rea sau dirijarea a. către ceva. oară a a este în unitate cu însăşi ATESTAT ERGONOMIC, docu-
cerebral. Bremer a relevat circui- în primul caz a. este spontană, in- dezvoltarea activităţii cognitive ment de confirmare a respectării
tele : cortico-reticulo-corticale. Du- voluntară şi depinde de intensita- şi cu formarea aptitudinilor. A. principiilor ergonomice în reali-
pă \V. Penfield, a. corespunde tea,, complexitatea, ambiguitatea fiind o rezultantă a activităţii şi a zarea unui produs, garantînd fap-
stării de vigilenţă. A. nu poate fi şi noutatea stimulaţiilor. A. poa- modului de organizare a acesteia tul că parametrii constructivi şi
însă redusă decît incipient şi te fi atrasă şi prin solicitări ver- este şi o premisă sau condiţie in- funcţionali ai acestuia sînt cores-
parţial la creştere difuză a tonu- bale sau activarea unor motive dispensabilă a ei. în raport cu punzători obţinerii unei producti-
sului nespecific întrucît implică specifice subiectului. După unii tipul de activitate precumpănitor vităţi^ bune cu menţinerea la ace-
condiţionare şi chiar reactivare autori a. este un efect al intere- exersat şi perfecţionat şi a. se spe- laşi nivel sau chiar diminuarea
de sisteme sau scheme de reacţie. sului. Berlyne o pune în relaţie cializează, însuşirile structurale solicitărilor operatorului.
Este deci necesară o activare selec- cu curiozitatea perceptivă şi epis- ale a. variabil dezvoltate şi deci ATIMIE, numită şi indiferen-
tivă şi discriminatorie; nu numai temică. H. Munn vorbeşte despre diferenţiate sînt: a) volumul ce tism afectiv sau glacialitate afec-
tonus dar şi ajustare senzomoto- a. habituală întreţinută printr-un constă din suma segmentelor in- tivă, reprezintă lipsa de afectivi-
rie la stimul, sensibilizare, montaj, sistem de deprinderi perceptive, formaţionale, concomitent rele- tate sau o foarte slabă raportare
filtraj. Actele de filtraj sînt mijlo- intelectuale sau motorii. Milerian vate în acelaşi timp sau plan afectivă cu cei din jur. De la hi-
cite prin ansamblul structurilor consideră că spre deosebire de a. (după G. Mull'er: 5-9); b) con- potimie, pe măsură ce se agravea-
psihice instrumental cognitive voluntară (ce presupune comandă centrarea contrară distragerii se ză tulburarea, se poate ajunge la
şi vectoriale şi în fiecare caz în verbală, intenţie, scop şi îndeosebi poate realiza în diverse grade şi a.
parte prin motive şi scopuri, dis- efort conştient), actele de a. mij- este funcţia unei dominante, a ATITUDINE, modalitate rela-
poziţii funcţionale (deci filtrajul locită de interese cognitive şi unui punct de optimă excitabili- tiv' constantă de raportare a indi-
este comutativ). Deşi nu este deprinderi trebuie, să fie conside- tate; c) stabilitatea, ca o caracte- vidului sau grupului faţă de anu-
proces psihic ci numai activitate rate poslriiluntare deoarece rezul- ristică temporară a concentrării mite laturi ale vieţii sociale şi faţă
psihică a. are desfăşurare proce- tă din autoieglaje conştiente ante- şi a modului de organizare a a.,
suală care porneşte de la reacţia este antifluctuantă; d) distributi- de propria persoană; structură
rioare, nefiiiid originar-spontan orientativ-reglatorie proprie siste-
de orientare, angajînd apoi struc- involuntare. A. postroluntară este vitatea, constînd din plurifocali-
turi preparatorii şi stări de cx- foarte eficientă, generează con- zarea a., din funcţionarea ei în mului persoanei sau de sintalitate.
pectanţă şi împlinindu-se prin a. tinuu efecte de facilitare. Tradi- diferite direcţii, planuri, este în- Nu s-a căzut de acord asupra defi-
efectoric. Se distinge a. pnfiaittlo- ţional a. se împarte în a. externă ţeleasă de Uhtomski ca implicînd nirii a., dar din toate încercările
rie şi a. operantă (II. Picron). şi a. internă, prima referindu-se l,i o concomitentă de mai multe rezultă că a. este un invariant
în dezvoltarea sa a. trece de la oliM-rvarcn, perceperea, interpre- dominante, se pare însă că nu vectorial al conduitei, exercitind
reprezintă şi simultan mai multe o funcţie direcţională si evahiatiuă
n
c
.i n u n n n i n ţ t r i i m e n t . d - l u c r a t i v â .
A
le \i p e r c e p t i v e r e z u l t ă ; l i n toTuini
Â. s i n t p r e d ] -.poziţii de a n . u 1 iun.-i. iMTeîit :i.i a b i l •- !!.lli!l -l 1 i eCVeîlC nînd persoana să nVpundâ într-o afectivitate, întotdeauna o a.
î n t r - u n a n u m i t mori. nuli priideiii •;r p n i i i ; e ; , ' i i m p l i c i t -.i n u i < l i e > i \ • ; ihanierâ prefrrenti:ii:t' (!y7Ui. în- t'ind pentru -:ut cc-rurj.. Etnologii
di- s i t u a ţ i i i i ) . KlifHi(-l>cr<;). D e c i , 1) in sj'ii'şit-, A.c'Xstr:,! Itnă !•: y-i'Urîu s ă ş i convir.eu-r.-.t. .-.ie , ,„,C'-piit.l u e r P o i K t f i - .ir.\ < ..iti\ i in-;.\i. ir <â a.
in b a z a a. p e r s o a n a işi ns;i!!i 1 < -, 1 ;î pr:>fi,'jn/ă şi temuţi ".are- n trăiri1*'! d e M . R o c k e a c h c a v.'dn.'irt-. vsiiel :-.i T I f i l l - . I V ; . | | e , » ! V . { l : : ! f ; . i . I U p o l l d . l
independenţa. 1 >up;\ D. Vrabie :i: linsa experienţei, în a c e s t e c o n - devine înţeleasă formula lui K. stabilităţii lor, smt susceptibile
! 1967), a. ' i .ste o „relaţie se- diţii, a. contribuim! la deiinina Linton despre sistemul de atiiu- de modificări sub influenţa cir-
lectivă a individului cu iiunea concepţiei despre viaţă. Din toate dini-valori. K. Linton scrie: „o cumstanţelor şi prin efectele recu-
înconjurător!vc" . Termenul (!•• a. acestea rezuh.â că a. punte să pie- atitudine poate fi definită ea rente ale exercitării lor. G.H.
prezintă mai multe sensuri, re- zinte diferite grade de structurare răspunsul implicit determinat de Mead, A. Kardmer, li. Linton ş.a.
/uinînd mai mul ie. tipuri de şi stabilitate. Deşi în limbajul co- un asemenea element (valoarea au demonstrat formarea a. prin
relaţii. K. .Mucenici! i distinge mun termenul este folosit şi pen- — ii.n.). Conţinutul acestor răs- însuşirea modelelor culturale. V.îs .
şase astfel de sensuri ale a.: tru a desemna poziţii facultative punsuri pare să fie în mare măsură Measişcev consideră că a. rezultă
a) postură, poziţie preparyto- (de ev.: a lua a. faţă de...;, totuşi emoţional, dar poate să includă din interiorizarea relaţiilor sociale.
rie a corpului sau expresie se- psihologia nu califică drept a. d.ecît: si alte tipuri de răspuns, cum ar fi Acest autor socoteşte că adopta-
mnificativă (la A. JJinet, pre- predispoziţia constantă cu carac- anticipările". în continuare, acest rea a. drept concept-cheie, în
dispoziţie spre răspuns, iar după ter organizat şi selectiv (Pai II- înţelegerea caracterului, cores-
autor notează: „Odată, fixate în punde concepţiei marxiste despre
J. Watson, caracteristică a reac- ard). Diferă sensul termenului individ, sistemele atitudine-va-
ţiei); b) fapt de exprimare a unei de a. utilizat în psihologia socială, esenţa umană ca fiind reflexul
o,pinii; c) mod elaborat conştient loare acţionează automat şi, în ansamblului relaţiilor sociale. De-
unde se califică, astfel îndeosebi cea mai mare parte, la un nivel
în exercitarea unui rol, care poate relaţiile circumstanţiale (opinii ce altfel, întotdeauna a. au un co-
fi, de ex., conştiincios, degajat, subconştient", iar mai departe respondent specific social (T. New-
pot fi modificate), de sensul clin afirmă: „Importanţa funcţională
tolerant, sever; d) caracteristică caracterologie. M. Sherif carac- comb, 1965). Sub raportul struc-
constantă şi involuntară a exerci- a sistemelor vaJoare-atitudine de- turii psihice, a. relevă un conţinut
terizează a. ca fiind stabile şi du- rivă iniţial din conţinutul lor
tării rolului, care poate să fie de tip rabile. Doob consideră a. un drive sintetic, amalgamînd componente
critic, ameninţător, autoritar, de- emoţional." Subliniind conţinutul afective, cognitive şi comporta-
(imbold) implicit, care produce,
mocratic, comprehensiv, cu efecte răspunsuri semnificative social. G. valoric şi funcţia evaluativă a a., mentale. V.N. Measişcev consi-
deprimante sau încurajatoare; e) Allport definea a. drept „o stare Krech (1962) o defineşte drept deră că a. are o bază motivaţional-
predispoziţie generală de a adopta neurală şi mintală, organizată prin „un sistem de valori pozitive sau afectivă deservită intelectual şi
anumite poziţii şi a judeca într-un experienţă, ce exercită o influ- negative, simţăminte emoţionale realizată voluntar. Bogardus care
anumit fel. Acesta este sensul enţă directoare sau dinamică asu- cu acţiuni tendenţioase, pro şi con- defineşte a. ca o „reacţie de sim-
originar al conceptului la Ehren- pra răspunsului individual la toate tra care privesc obiectul social". ţire" şi de asemenea F. Shaw
fels şi O. Kiilpe, pentru care a. obiectele şi situaţiile cu care este A. exercită o funcţie reglatorie şi J. Wright, preferă să se limi-
este „liinslcllung", mod de orga- înrudit: () După A. Campbell „>i asupra comportamentului în care teze la o singură componentă, cea
nizare mintală cu funcţie antici- atitudine socială individuală cale se exprimă prin acţiuni corespun- afectivă, care este bazată pe un
pativâ şi orientativă. După l'z- un sindrom al consecventei răspun- zătoare. Referitor la a., Stoetzel proces cognitiv şi este un antece-
nadze a. se confundă cu -itsiauovka. sului, care priveşte spre un obiect menţionează caracterul de varia- dent preparatorii! al comporta-
P. Oleron, de asemenea, menţio- social''. Considerînct că a. este un bilă inferată a acesteia, întrucît mentului, într-adevăr, a. nu sînt
nează a. intelectuale ca rezultîud concept indispensabil atît in psi- nu este direct observabilă ci în funcţie de nivelele de cunoaş-
din scheme sau montaje mintale. hologia socială cit şi în psihologia rezultă din comportamentele pe tere ci depind de motive, valori,
Khieger şi apoi V. Fraisse au rele- personalităţii, M. Kockeach înţe- care le suscită. A. determină o pre- structuri afective. V.N. Measişcev
vat a. perceptive ca efecte de selec- lege a. ca ,,o organizare durabilă paraţie pentru acţiune mai dura- insistă asupra faptului că a.
tivitate explicate prin motivaţie a convingerilor despre un obiect bilă şi mai generică decît motiva- dispune de o componentă incitativ-
şi modele perceptive. A. intelectua- sau despre o situaţie, predispu- ţia. Totodată J. Stoetzel remarcă orientalivă şi selectiv-evalutivă şi de
la a. bipolaritatea încărcată de o componentă efectorie, deci preg-
73
A
A mitate, complexitate, constanţă, in- bilă a matricei sociotnctricc, res-
umil o['cia!i"iinliî. Act'blc. doua grupul oău de apartenenţă şi d" lerrelaţie, consonanţă, inleusitale pectiv reţeaua de relaţii de atrac-
• - e ^ n i e n t c a l e ;i. p u t ti in t w .:-d d".:- ]'•)( l i n i a . K r c J i di -tinê a. '.impl«\ motivaţională, poziţie valorică. Ac- ţie, respingere, indiferenţă ale
\ i i i l n ( r . ţ u l . i p l , a . i n i | i l u . i (1,1- unidimensionali- şi a. m u l t i d i m e n - ţiunile' de schimbare a a. caută unui individ cu cei din jur
iectoria motiv-scop (ta in cazul sionale ci; se referă la, un g r u p s
ă producă un dezechilibru în ATROFIE CEREBRALĂ, di-
aspiraţiilor) astfel dofinindu-xe co- eterogen de obiecte. Totodată, sistemul de valorizare a subiec- minuare unilaterală sau ambila-
respondentul obiectiv specific, l'c- considerînd corelaţia dintre a. tului, să provoace momente de terală a emisferelor cerebrale,
prinderile intră în structura a. constituirea lor în sistem ierar- disonanţă şi apoi să refacă echi- ca urmare a distracţiei şi reducţiei
cu titlul de componente operatorii hizat, se disting a. <Mitrale şi- librul sau congruenţa atitudinală substanţei cerebroneuronale, prin-
neutrale. Obişnuinţele au insa periferice, dominante şi subortl"- într-un alt mod (Hess, Mandler, tr-un proces de scleroză.
un caracter atitudinal. în ce pri- iitiie. liste necesar să se ţină seama Brown). Schimbarea a. defectuoa- AUDIENŢĂ, termen ce desem-
veşte raportul dintre a. şi motivul de faptul că a. subordonate pol se are o marc însemnătate socială nează, în cercetările de comunica-
echifinalist persistă unele discuţii. să se exercite asupra altor a. După şi educaţională. B. Ananiev a ţie de masă, ansamblul persoane-
Doob consideră că a. produce mo- cum arată V. l'avclcu, în cursul grupat a.' după conţinut în patru lor care recepţionează mesajele
tive. T. Newcorab apreciază că a. dezvoltării se instituie ,,atitudini categorii: a) faţă de societate; difuzate (deci ascultători şi specta-
sînt acompaniate de motive. în a- faţă de atitudini". R. Meili admite b) de muncă; c) de oameni; d) tori ai emisiunilor de radio şi
celaşi timp este clar că intensitatea că există a. izolate. Totuşi carac- de propria persoană. Subsistemele televiziune şi de asemenea cititori
variabilă a a. depinde de motiva- teristică este interrelaţionarea a. de a., ce privesc activitatea socia- ai unei anumite cărţi sau a unor
ţia intrinsecă a ei. Deci, faţă de a. Mc. Gratii (1964) consideră că fie- lă şi propria persoană, condiţio- anumite categorii de cărţi —
variabila motivaţională izomorfă care a. posedă un grad de corelaţie nează, după datele noastre, dez- toţi fiind numiţi audienţi). Se o-
este atît premisă cit şi produs, cu celelalte; a. strîns şi stabil voltarea şi valorificarea capacită- bişnuieşte să se diferenţieze: a.
a. fiind iniţiată motivaţional şi corelate alcătuiesc subsisteme iar ţilor. Fiind vectori dinamogeni potenţială — toate persoanele pe
contribuind la geneza unor noi mo- ansamblul subsistemelor interre- şi reglatori, a. îndeplinesc un rol care mesajele le pot interesa, a.
tive, în clasificarea sa, H. Mur- late formează sistemul atitudinal decisiv în realizare, autorealizare, reală — persoanele care recep-
ray a pus fiecare grup de trebuin- total, propriu individului. în de- autodepăşire. O atenţie deosebită ţionează efectiv mesajul în cauză.
ţe în raport cu a. corespunzătoa- pendenţă de gradele lor de stabili- acordă cercetările contemporane Datorită marii extinderi a comu-
re. De remarcat că a. se fundează tate şi pregnanţă, a. se înscriu în a. creative, apreciate ca fiind nicaţiilor de masă, pentru a carac-
pe mai multe motive ce nu exclud sistemul caracterial, drept compo- factorul principal al creativităţi teriza a. se recurge la sondări
contrarietatea de sensuri de unde nente ale acestuia. A. caracteriale (H. Anderson, C. Rogers, A. M.as- speciale pentru a stabili dispersia
atît ambiguitatea atitudinală se formează treptat, nu fără a low). Cercetarea a. se efectuează în funcţie de o serie de caracteris-
(Guttman) cît şi efectul de depă- suporta o influenţă a dispoziţii- cu ajutorul chestionarelor ce urmă- tici sociale, demografice, culturale,
şire a ei în urma deciziei şi comu- lor temperamentale, şi se definesc resc reacţiile afective faţă de per- profesionale, de vîrstă. La fiecare
nicării (Porter, Goguelin), F. Shaw aproximativ în finalul adolescen- soane şi grupuri sau modul de grup, a. este în funcţie de anumiţi
şi J. Wright consideră punct neu- ţei. Ulterior schimbarea lor este abordare a unor probleme (\V. factori cum ar fi: canalele infor-
tral în a. balansul dintre evaluă- dificilă. Psihologia socială pune Sprott, 1966). Tehnicile proiective maţionale, conţinutul comunica-
rile pozitive şi negative. Acesta însă problema schimbării a. atit de asemenea pot fi utile. Se ana- ţiei, fondul afectiv, motivaţia
defineşte o a.' ambivalenţă. Gra- a celor caracteriale cît şi a celor lizează natura a. şi gradul lor de şi interesul.
dul de ambivalenţă este traducti- circumstanţiale. Krecli şi Crutch- exprimare, factorii care au gene-
field disting modificări congruente rat a. şi căile prin care se pot AUDIOMETRU, dispozitiv pen-
bil prin inconsistenţă (G. Walter). tru măsurarea componentelor pro-
în genere continuumul de a. se rea- în care se reduce intensitate;-. obţine modificări. (V. SCALA
a. dar se menţine direcţia ei şi DE ATITUDINI). ceselor auditive; constă din gene-
lizează în condiţiile unei complexe rator de sunete, amplificator, ate-
şi perpetue dinamici, constînd modificări incongruente ce presu- ATOM SOCIAL, noţiune intro- nuator, conduci or aerian sau te-
din interacţiuni interne integrate pun inversarea direcţiei a. Schim- lefonie, microfon şi sistem de în-
în interacţiuni ale subiectului bările de a. se apreciază în ra- dusă de J.I.. Moreno pentru a
port cu şapte parametri: extre- desemna cea mai mică unitate via- registrare (cu buloanc) a răspun-
cu alţii (relaţii interpersonale), cu
A
sinilor subiectului la stinmlii au-
A
cesare ajungînd la un nivel foarte
ditivi. După construcţie şi desti- evoluat datorită doctorului 11. portarea la alţii, iar ca =cop perfec- AUTOCRITICA, analiză a pro-
naţie so disting a. tonal, verbal .şi Dumitrescu), servesc pentru diag- ţionarea modelului <Jr eut'ijMMtaie. prie.! i.iitid'iue si rteur'ioa-.terea
m-hij-loiial. Audiogramele sînt gra- noză medicală. Cercetările experi- Este implicată, aut...regi.'.rea -i erorilor, a artelor de încălcare
ficele pe care se Înscriu curbe ale mentale au dovedit că a. se modi- autoorgruuzarea conşti* nia :i per- a normelor morale, dezvăluirea
pragurilor absolute si relative, fică iu raport cu stările psihice sonalităţii proprii, in vederea lipsurilor în propria activitate,
luate pentru fiecare diu tonuri ale subiectului (I. P. Vasilescui. raportării nu numai Ia prezent precum şi cauzele cărora se dato-
la diverse niveluri de intensitate, AUTISM (gr. milos — însuşi), ci şi la trecut şi viitor. A. se rează. A. reflectă un nivel superior
dar mai ales la nivelul minimei după IC. Bleuler, sindrom con- concretizează în judecăţi de va- de conştiinţă morală şi capacitate
intensităţi perceptibile. stînd în replierea totală asupra loare care pot să fie moi mult sau de control. A. este utilă în măsura
AURĂ, 1. Ansamblu de fenomene propriei lumi lăuntrice, mod de mai puţin corecte. Capacitatea în care este realistă şi orientată
neuropsihice prin care se exprimă gindire necritică centrată pe su- de a. se dezvoltă în ontogeneză, nutoeducativ, ajungînd să elimine
crizele comiţiale. liste un prolog biectivitate şi rupt de realitate, procesul instnictiv-educativ avînd erorile de conduită şi să determine
conştient al acesteia şi poate avea. dominată de fantezie şi reverii. Su- rol deosebit în această direcţie. restructurări profunde ale perso-
forma unor perturbări vegetative, biectul refuză contactul cu per- nalităţii. Adevărata valoare a a.
AUTOAPRECIERE, cunoaşte-
motorii, senzitive sau psihice. soanele şi obiectele externe şi se o demonstrează faptele de con-
rea calităţilor şi defectelor proprii,
Durează cîteva secunde. Semnalul refugiază în lumea sa lăuntrică duită.
a capacităţilor, aptitudinilor şi
dat prin a., uneori, poate fi uti- în care îşi satisface dorinţele atitudinilor, a trăsăturilor de per- AUTODEPĂŞIRE, atitudine fa-
lizat pentru a adopta măsuri de în plan imaginativ, se compen- sonalitate, precum şi a gradului ţă de sine şi propria evoluţie
preîntâmpinare a crizei. 2. Feno- sează afectiv prin fantasme care lor de dezvoltare. A. se realizează prin activitate; lege fundamen-
men biofizic — denumit astfel în cazuri patologice sînt duse piuă prin comparaţie cu ceilalţi oa- tală a personalităţii; principiu
după imaginea aureolei din icono- la delir halucinatoriu. A. cunoaşte meni şi prevede stabilirea valorii al personogenezei, al formării ca-
grafia creştină — dar constînd diverse grade de dezvoltare între produselor muncii proprii, a sen- racterului şi capacităţilor. Constă
real dintr-un cîmp de emisie a normal şi patologic şi apare, după sului comportamentelor sociale din proiectarea şi efectuarea de
unor radiaţii ale corpului, emisii A. Maslow, în două forme distinc- şi particularităţilor individuale. acţiuni ce depăşesc, de fiecare
spontane sau provocate, de natură te: de a. agitat, în care subiectul dată, întrucîtva, posibilităţile de
luminoasă sau constînd din alte încearcă, în plan imaginar, ex- AUTOCONTROL, operaţie com- moment ale subiectului şi astfel
radiaţii electromagnetice invizi- perienţe ce-1 terorizează sau duc plimentară comenzii şi constînd le sporeşte progresiv. A. se referă
bile. Fenomenul este demistificat la extaz, şi de a. calm, de tip con- din supravegherea în baza retro- în aceeaşi măsură la conduita
şi atestat ca fiind fizic, material templativ, în care subiectul se aferentaţiei şi aferentaţiilor supli- morală şi condiţionează progresul
şi intrînd în competenţa biofizicii, complace idilic prin iluzionare sau mentare a propriilor reacţii şi valorilor morale. Implică un ni-
medicinii şi psihofiziologiei. Ac- consolare. A. este un termen apli- comportamente şi din ponderea, vel superior şi pozitiv de aspiraţii
tual, termenul este utilizat pentru cat uneori situaţiilor sau cazurilor accelerarea sau suspendarea lor şi se integrează în sistemul auto-
a desemna descărcările marginale, de introversiune accentuată, se în conformitate cu cerinţele pro- perfecţionării, ca principală moda-
obţinute prin tehnica Kirlian, în întilneşte destul de frecvent în gramului şi situaţiilor. După litate a acestuia.
care efectul este datorat ionizări- momentele critice ale psihogenezei N. Wiener autoreglajui constă din AUTOEDUCAŢIE, proces de
lor de tip corona, în cîmpul de (prima copilărie şi începutul ado- comandă şi control. în sens larg, a. formare a propriei personalităţi
înaltă tensiune, precum şi la înre- lescenţei) dar poate dobîndi şi este mecanismul şi capacitatea şi conduite conform unor modele
gistrările influenţelor electromag- forme anormale. de continuă urmărire a comporta- şi cerinţe şi în baza unor eforturi
netice determinate de organismele mentului propriu, îndeosebi a
AUTOANALIZĂ, investigaţie personale. în a. cel în cauză este
vii în jurul lor (FI. Dumitrcscu, reacţiilor impulsive şi de ponde-
şi meditaţie orientată spre propria în acelaşi timp subiect şi obiect
1976). Particularităţile a., ce bo rare, modificare sau frînare a lor,
persoană pentru obţinerea unei al educaţiei. O bună şi eficientă
înregistrează prin elechonegrajie de revenire la normă. Astfel a.
inirigmi despre sine. Are la baza educaţie trece, prin interiorizare
(v.), (in ţara noastră tehnicile ne- apare ca o dimensiune a stăpînirii
autotrăirea, autoobscrvarea şi ra- şi adaptare, în a. care îndeplineşte
de sine. funcţii de finisare sau împlinire
A trolul propriei voinţe, se desfă- un model sau o matrice funcţiona-
şoară într-o manieră spontană, mai lă, în automatizare un rol cen-
educaţională. A. are si scopuri capacităţilor, alegerea şi iiitrr- mult sau mai puţin accidentală. tral revine legăturilor inverse, fc-
( o i e c t i , <' ni 1>>nu,i d i i t o i e c d t K â n i . ţ i i i P r t - . i , i c ( l o r t c h i l i i <_iin.' f . i v o -
AUTOMATIZAREA ACŢIUNI- edbackurilor prin care, de Ia efec-
i i/i-.iAi d i y \ o l t u n - , 1 a t i t u d m i l o i v.i-
J\ i ina,fa de ii: l'liji.i in • la^nc ••!. tic
LOR PSIHOMOTORII, proces de tori, se semnalează la centru fie-
maximă ejicienţa a a. este adoles- loroase, amplasarea în acele îm- transformare, prin exerciţiu, a care din momentele executării
centa şi tinereţea. A. se corelează prejurări de viaţă care vor avea acţiunilor instituite şi conduse con- acţiunii şi noile condiţii apă-
cu independenţa în acţiuni, un efect educativ, stabilirea unui ştient „pas cu pas" în acţiuni rute, creîndu-se astfel posibilita-
cu capacitatea de auloconduecre regim de viaţa şi respectarea lui relativ detaşate de decizia şi con- tea ca să se emită comenzi corec-
(seif govcrnmenl) şi presupune strii ta etc. A. nu înseamnă că trolul conştient. Iniţial, acţiunile tive şi de sancţionare (P. K. Ano-
cunoaşterea obiectivă, de sine. subiectul devine nereceptiv la ce- izvorînd dintr-un motiv şi con- hin), în ansamblu, închegîndu-sc
Amorul propriu de tip narcisist lelalte influenţe educative, ce i struindu-se după un model trec circuite între centre şi periferie
ca şi complexele de inferioritate se adresează, ci dimpotrivă, că le prin „încercări cu erori", sînt rela- cu deschiderea la condiţiile schim-
sînt o piedică în calea a. Este acceptă conştient şi le valorifică tiv dezarticulate şi oscilante. în bătoare ale acţiunii şi situaţiei.
necesar spiritul autocritic şi încre- dar nu fără o selecţie critică. vederea realizării scopului pro- De aceea acţiunea automatizată
derea moderată în forţele proprii. De asemenea a. nu poate să se pus se recurge la controlul nu este cu totul rigidă, nu e o
A. este anticipată prin decizia realizeze, mai ales în condiţiile conştient al fiecăreia din articula- reproducere oarbă a matricei
pe care o adoptă în diverse etape noastre, într-im cadru strict in- ţiile' acţiunii. Aceasta nu poate fi corticalc, ci o desfăşurare în care
subiectul de a se corecta, trans- dividual şi prin închidere în însă perfecţionată şi unificată fără se produce o echilibrare între
forma, dezvolta la nivel superior. sine. Calea optimă de a. este cea a exersare, fără numeroase repetări matrice şi condiţiile concrete, iar
Această decizie, fiind necesară, integrării în colectiv şi a desfă- datorită cărora acţiunea ajunge actul automatizat este adaptativ,
nu este totuşi suficientă şi deseori şurării de activităţi profesionale să se execute corect şi cursiv. se acomodează situaţiei. Trebuie
tinerii cad pradă iluziei că dacă şi obşteşti cu o semnificaţie supe- Este ceea ce se întâmplă în tre- făcută o distincţie între auto-
s-au hotărît, reproiectat, angajat rioară. Cel apt de a. este tot mai cerea de la primii paşi stîngaci şi matic-instinctiv şi automatizat,
formal, — mai departe totul merge mult chemat să contribuie Ia edu- nesiguri ai copilului mic, maximal rezultat din învăţare şi sus-
de la sine. Desigur, imaginea idea- carea altora. concentrat asupra mişcărilor sale, ceptibil de reînvăţare. în' defini-
lă (optimizată) despre sine influen- AUTOMAT, sistem cu ,,ieşiri" la mersul bine închegat, facil şi rea automatizării nu trebuie să
ţează tacit, dezvoltarea. Totuşi predictibile în funcţie de calitatea rapid de mai tîrziu. De asemenea, se absolutizeze nici rigiditatea
o veritabilă şi progresivă autocou- şi intensitatea „intrărilor". în de la primele cuvinte pronunţate şi nici desprinderea de controlul
struire de capacităţi, atitudini, ca- vorbirea curentă a. este un sistem anevoie, la cuvintele vorbirii flu- conştient. Matricele se situează
racter, necesită eforturi, acţiuni care efectuează operaţii stereotipa. ente, de la primele litere desem- la diverse niveluri de generali-
perseverente şi în cunoştinţă de R. Descartcs a susţinut teoria după nate cu trudă, la scrierea curentă, tate, foarte înalt în cazul relaţiilor
cauză. Comportamentul este care organismele vii sînt a. — te- de la chinul primelor acţiuni ale gramaticale sau logice. Deci va
singura cale şi singurul criteriu orie extinsă la om, în mod meca- socotitului la calculul mintal ra- exista şi posibilitatea investirii
pentru a. şi ca pentru educaţie. în nicist, de Lamcttrie. în ultimele de- pid. Prin învăţare şi exersare acţiu- matricei sau schemei în conţinu-
fapta a. se supune aproximativ cenii, cibernetica a dat un impuls nile îşi modifică baza de reglaj şi turi din cele mai variate şi a
aceloraşi condiţii şi legi ca şi edu- deosebit studierii teoretice a a. îşi perfecţionează partea executo- ajustării lor în raport cu conţi-
caţia altuia. Sînt necesare nu doar şi realizării a. tehnice, arnncînd rie, în fond semnalele verbale sau nuturile. Apoi, reglajul conştient
declaraţii şi autoiluzionări ci în şi o nouă lumină asupra automa- senzoriale (cu funcţie de declan- nu este pur şi simplu suspendat ci
primul rînd autocontrol continuu, tismelor fiziologice şi psihice. şare a acţiunii, de conducere restructurat, redueîndu-se la su-
antrenamente neîntrerupte în con- şi control) se înlănţuiesc provocîn- pravegherea generală a activităţii
tracararea unor tendinţe negative AUTOMATISM MENTAL, ter-
men psihopatologic, stare de tul- du-se unul pe altul, constituind (în care sînt implicate acţiunile
şi în înfăptuirea consecventă a ceea ce I. 1\ l'avlov numeşte, un automatizate r- operaţii) şi la un
scopurilor şi planurilor propuse, burare a conştiinţei în care subiec-
tul are impresia pierderii stăpî- stereotip dinamic, iar cibernetica, control facultativ, control si con-
alegerea şi practicarea acelor acti-
vităţi care favorizează dezvoltarea nirii propriilor procese şi însuşii i
psihice care, ieşite de sub con-
ţilor fizice şi psihice. Variatele Există o strînsă legătură între
ducere care pot redeveni însă teracţiuni interne, interspecifi- a.p.p. şi nivelurile de aspiraţie
ample şi detaliate dacă se ivesc ce. A. este caracteristică penlni tipuri de performanţă au comun
următoarele: orientare socială po- şi expectaţie.
greutăţi. Este adevărat însă că învăţare ca dobîndire de no AUTOREGLAJ, modalitate de
o condiţie a activităţilor cu o arhi- comportamente. A.. Lcontiev s•• zitivă; pregătire specifică aten-
tă, tenace şi îndelungată, pre- echilibrare a unui sistem în ra-
tectonică complexă este automa- referă la formarea organelor func- port cu programul său care
tizarea acţiunilor subordonate ast- ţionale iar G. Keilv la elabora zenţa unei stări psihice necesare
unui efort de mobilizare. Succe- poate fi stabil, fix sau apt de
fel îneît atenţia care nu poate rea constructelor. Xoile forma- modificări, modelări, rcoigam-
cuprinde concomitent decît un ţiuni sînt, după teoria echilibră- sul în orice activitate depinde
nu numai de posibilităţile omu- zări. i.a om, prin a. se poate în-
număr limitat de st imul i, să se rilor progresive a lui J. Piagi-i, ţelegi; şi autoconducere. După
poată concentra asupra esenţia- re/ultate ale acomodării. în an- lui, de aptitudinile de care dis-
pune, dar şi de felul cum pri- Al. Golu a. este ,,un ansamblu,
lului şi a cee'i ce este nou. Pupa samblu conceptul de a. poal> de acţiuni (transformări) apli-
cum arăta \V. James cu cit o fi apropiat de cel de autoprogra- veşte munca, de pasiunea şi dă-
ruirea, lui în atingerea scopurilor cate de către un subsistem (numit
activitate este mai complexă, cu nuire. Nu se identifică însă e^ mecanism de reglare) altui sub-
atit ca necesită mai multe acţiuni autoreglaju! care este _posibil ^; şi ţelurilor propuse, de pricepe-
rea' de a depăşi anumite greu- sistem (numit ôbiect" al reglării)
automatizate. la sisteme inapte de a. în schimb — in interiorul -unuia şi acelu-
prezenţa a. permite o dezvoltare tăţi. A. p.p. presupune, în pri-
AUTONOMIE, modalitatea de mul rînd, formarea unor atitu- iaşi sistem" (aceasta în cazul a.,
a fi a unui organism, persoană., progresivă a autoreglajului în- in cazul reglajului un sistem ac-
trucît noile programe formaţi , dini favorabile faţă de activi-
grup (sisteme în genere), care tate; prin ea se realizează dis- ţionează asupra unui obiect sau
funcţionează independent, se de- în condiţiile funcţionării siste- sistem extern). Condiţia princi-
mului autoreglabil, se înserează punerea, adică formarea unei a-
termină în baza propriei sale numite trăiri afective faţa de pală a a, este conexiunea inversă
structuri, a legilor sale interne; ca noi baze sau mijloace de au- sau feedbackul pozitiv şi nega-
toreglaj. Omul este sistemul cu performanţa viitoare sau faţă
îii viziune kantiană: „libertatea de activitatea în ansamblul ei. tiv. Informaţia neproductivă este
omului care prin efortul propriei cele mai plastice şi perfecţionate prelucrată şi convertită în infor-
capacităţi de a. şi autoreglai. Dispoziţia afectivă scăzută nu
sale reflexii, îşi dă sieşi principii eîte compatibilă cu înalta per- maţie de comandă. Se distinge
de acţiune". In psihologia con- AUTOPLASTIC (ALI.OPLAS- formanţă. Anticiparea este un în a. un moment al declanşării
temporană, a. are un sens apro- TIC), după Adorno, calificare a alt element al a.p.p. în care se şi im altul al execuţiei mere;;
piat de cel al autodeterminării reacţiilor sau adaptărilor orien- proiectează virtual în perspec- corectată şi redirijată, datorită
mijlocite prin autoreglaj con- tate spre modificarea organis- tivă. Se anticipează şi perfor- conexiunilor inverse de la efec-
ştient. mului propriu sau spre mod iu- manţa, care de regulă acţionea- tori externi sau interni. Deci
AUTOORGANIZARE, carac- carea mediului. Corespunzător ză ca un adevărat catalizator al a. presupune complementaritatea
teristică legică a sistemelor evo- se definesc tipuri de caractere, acţiunii. Uneori cînd omul nu funcţiilor de comandă şi de con-
lutive (biologice, psihice şi so- stiluri cognitive. dispune de tărie morală, de în- trol. Structurile operaţionale ale
ciale) de a-şi elabora noi forme AUTOPREGATIRE PSIHOLO- credere în forţele sale apare o reglării şi a. cuprind urmă-
de organizare, noi modele sau GICĂ PENTRU PERFORMAN- adevărată teamă faţă de per- toarele elemente: 1) mecanismul
structuri interne. Funcţionînd, ŢĂ, totalitatea acţiunilor între- formanţă, cum este cazul aşa ce elaborează semnalele de a.
sistemele psihice generează noi prinse de un subiect pentru ob- numitei N ikefobii întîlnitâ în în baza unei evaluări a distan-
modele, scheme, gestalturi, co- ţinerea unor rezultate deosebite sport şi care se manifestă sub ţei dintre actual şi espectat; 2)
relaţii sau blocuri funcţionale, în activitate (productivă, spor- forma fricii de a nu doborî un mecanismele de execuţie ce regi-
algoritmi, grupări şi grupuri tivă, militară etc). Psihologic, anumit record. Angrenarea în zează acţiunile conform comen-
operaţionale, structuri înotiva- activitate este treapta finală a zilor; 3) obiectul supus reglării;
orice performanţă este aprecia- 4) dispozitivul do conexiune in-
ţionale şi finaliste etc. într-un tă ca o autodepăşiro, ca o luptă a.p.p. prin care omul efectiv se
sens apropiat, P.K. Anohin dez- mobilizează pentru traducerea in versă ci! fiice posibilă modularea,
cu sine însud, in vederea amelio- şi evoluţia secvenţiali a a. De
voltă teoria, sistemog^nezf'i. Este rării unor re/ultate aliate l-i practică a scopurilor propuse.
un fenomen de emergenţă cu in- Urnita superioară a posibihta-
81
80
remarcat că elementele arătate AUTORITATE, impunere de A
îşi pot schimba locul, unul de- către
venind obiect pentru celălalt etc. asupraunaltuia subiect a unei influenţe
cu scopul ca aces- si spil'it de :| lăspund'Tr; e) «Irn- hntmipii'. Se urmăreşte desigur
în sistemul psihic uman, a. se ta din urmă să se conformeze şi o ,1'tiel de. a. u n ' să cieii'.ai re-
i'»oste :,;i ;-;iij faţ.V d>' cei e.huaţi; zistenţa I.L in.il.idie si să contri-
dezvoltă la diverse nivele. în să asculte; puterea care este re- f) dăruiri; de sine in opcia edu-
acest sens pe de o parte, amin- cunoscută, acceptată şi ascul- buie la însănătoşire. Trecerea,
cativă etc. de la sugestie la a. este, în acest
tim cuplurile senzoriomotor, sen- tată. Puterea se poate realiza, AUTORITARISM IN EDUCA-
zoriosenzorial, senzorioverbal, ver- prin constrîngere, dar fără a. sens. strict necesară. Hipnoza
ŢIE, sistem de educare efectuată, medicală nu este suficientă da-
bovcrbal iar, pe de alta, moda- Kealizarea a. presupune deci şi exclusiv prin impunerea auto- că subiectul preia indicaţiile prin
lităţile instinctive, motivaţio- realizarea unui consens din par- rităţii cadrelor didactice, a idei a. Sub acest raport, arată H.
nal şi afectiv, intelectual şi vo- tea aceluia asupra căruia se c- lor pe care ele le susţin şi a de- Eysenek, oamenii sînt foarte di-
luntar, în psihologia cibernetică xercită. în copilărie şi adoles- ciziilor adaptate. A. în e. soli- feriţi. Totuşi, în condiţiile încre-
se disting, ca modalităţi, reglă- cenţă a. este tot atît de impor- cită o totală subordonare din derii în medic, capacitatea de
rile: a) homeostatică sau de sta- tantă ca şi afecţiunea. Fără a. partea celor educaţi, paralizîn- a. poate fi sporită. Se recomandă
bilizare (de menţinere a coordo- apare lipsa de disciplină şi cu du-le iniţiativa şi spiritul critic, concentrarea atenţiei, relaxarea
natelor de funcţionare a siste- aceasta momente pe care tînă- în genere reţinînd dezvoltarea emoţională, distragerea de la
mului) ; b) programată, de trans- rul nu le poate domina. în con- personalităţii. Tradiţional a. în simptomele maladiei, încurajarea
formare în raport cu planuri pre- diţiile vieţii sociale lipsa de a. e. a fost cultivat în învăţămîn- somnului, încrederea în vinde-
stabilite (în variante algoritmică poate determina stări de neliniş- tul religios, dogmatic şi de ase- care, evitarea abuzului de me-
sau euristică); c) competitivă, dez- te şi apariţia sentimentului lip- menea în educarea de tip mili- dicamente etc. întrucît a. in-
voltată în situaţii de risc sau în sei de securitate. îmbinarea a. tarist sau fascist. tervine în toate aspectele vieţii
jocuri; d) de cooperare interindi- instituţionale cu cea informală AUTOSUGESTIE, proprietate şi activităţii cotidiene, feno-
viduală; e) de dezvoltare, presu- la şefi constituie o condiţie a general-umană, dar inegal dez- menul şi metoda au fost, în ul-
punînd adaptări, învăţare, pro- disciplinei conştiente a subor- voltată, de a se putea sugesti- timele decenii, luate în studiu
gres în autoorganizare şi perfor- donaţilor, una din cauzele psi- ona sa\i influenţa dincolo de limi- şi aplicate în scopul echilibrării
manţă. Se presupune posibilita- hosociale ce determină desfă- tele obişnuite ale autocomenzii vieţii personale şi a sporirii efi-
tea descoperirii şi unor alte for- şurarea creatoare a muncii, ob- sau autoreglaj ului. Astfel este cienţei activităţii, mai ales ce-
me de a. caracteristice omului. ţinerea unor performanţe deo- autohipuoza. I.P. Pavlov a ex- lor de performanţă. în acest
Unii autori vorbesc despre re- sebite în activitatea grupurilor plicat fenomenul prin forţa spe- sens este ilustrativ antrenamen-
glări ale reglărilor. P. Janet a sociale. cifică de inducţie, reglaj, con- tul autogen.
conceput conduita ca un mod AUTORITATE EDUCATIVĂ, trol al cuvîtnuhti. Practicile yoga
de a se conduce, uzînd de ter- calitate a persoanei sau grupării AUTOTELIC (gr. autos — sine,
demonstrează performanţe de a. însuşi, telios — scop), ceea ce
menul de a. Considerînd proprie- educative constînd din ascen- sau de extensiune a autoregla-
tăţile de durată, finalitate şi efi- dentul faţă de copii sau tineri, jului mintal în sfera proceselor are scop în sine, sau care ră-
cienţă a a. întreaga activitate din posibilitatea dominării aces- vitale. în consecinţă, a. s-a im- mîne — în limitele proprii, cum
psihocomportamentală ar putea tora, din capacitatea de a li se pus atenţiei medicinei, recent este, după A.L. Baldwin, jo-
fi interpretată ca un sistem ie. impune şi a obţine permanent, celei psihosomatice, întrucît da- cul; deosebit de heteroielic sau
rarhizat şi autorcglabil. ZS'u toa- din partea lor, recunoaşterea ro- torită acestui fenomen unii su- instrumental.
te conceptele si faptele psiholo- lului educativ pe care-1 înde- biecţi ajung să-şi dezvolte sinip- AUTOTOPAGNOZIE, tulbu-
giei au fost reconsiderate în plinesc. A.e., rezultă din: a) exem- tome organice înşelătoare (mai rare a imaginii despre propriul
acest sens. Unii autori susţin că plul personal pozitiv; b) compor- ales pe fondul isteriei), iar bol- corp caracterizată prin pier-
obiectul psihologiei se centrează tarea adecvată misiunii educa- navii, fie îşi agravează fie îşi derea posibilităţilor de localizare
asupra proceselor de a. t i v e ; c) bună pregătire profesio- depăşesc maladiile după cum se a părţilor corpului, uneori aso-
nală şi pedagogic;!; (1) exigenţă autosugestionează. Este ceea ce ciată cu sentimentul „pierderii"
a făcut ca a. să fie adoptată şi unui segment sau altul.
ca o importantă metodă de psi-
83
83
A
A un sunet este recunoscut prin a.m. şi ca o componentă, a sa,
AUZ, modalitate de recepţie nionstrează ci în r o n d e frecven- un rol important revine auzului.
raportare la altele emise de un
vtii .oriaiâ :i. -:.11ri]LIJiI<.>t a<. u - , L K i ;
ţelor joa.v şi j iial te se put di le- instrument sau fixate bine în La nivelul cel mai înalt al a.in.
proc.c-s de scitiiijIi.'T.'.ir t - i e i ! ' u a l e
ir mia mai iaul irnvn .iutile, pe memorie intervine aurul rcln- se situează, după Stumpli, Top-
-a!» forma seii/aţnJor awdiuw. (•îmi în zona in-evt uţrlnr nied.i ler, ÎL Seasiiore ş.a., auz.al ar-
Acestea se modelea/ă după ;-.u- tiij. Dezvoltarea auzului aduce
este privilegiată dil'ei enţi'Tri o anumită contribuţie şi la pro- monic care permite, diferenţierea
Jiete care pot fi simple sau com- in,ilţ iniilor. Jn cî.'npul auditiv şi identificarea consonanţelor şi
plexe, periodice sau apei îcxiicx- gresul a.a
adaptarea negativă este, după disonanţelor, a acordurilor. a
'zgomote), fi/ice sau produse de L. Adrian, moderată. Adapta- AUZ INTERN, după U. Tep- structurilor de ansamblu prin
(un (vorbire, cînfi, naturale sau rea, pozitivă şi sensibilizarea eslr lov, sistemul reprezentărilor au- care se realizează, la diverse
ariificiale. Faptul că prin a. nu dependentă de semnificaţia MI ditive dezvoltate procesual pe nivele calitative, armonia mu-
M> reflectă numai proprietăţile netelor, de ex. a celor verbali-, un fond mental ;bonn nea per- zicală. (Const. Ioncscu, 1977)
vibratorii (frecvenţă de 20 — 18000 1'enoinenul mascării (ecranărm cepţiilor în cîmpul stimul,iţiilor
AUZ VERBAL, submodalitatc
cicli/secundă) ale obiectelor, a st: constată în sensul că sune- ncmijlocite. Late o activitate a percepţiei auditive adecvaţi-
facilitat transformarea senza- tele joase le estompează sau structurată. recepţiei şi pronunţiei limba-
ţiilor auditive în semne şi în mo- acoperă pe cele înalte dar rela- AUZ MUZICAL, submodalitatc jului, în structura a.v., fun-
dele pentru emisia verbală şi ţia inversă nu este valabila. de percepţie auditivă, elaborată damental este auzul fonematic ce
muzicală. A. este modalitatea Senzaţiile auditive îndeplinesc cultural pe ba/.a a. fizic dar în mediază diferenţierea şi identi-
senzoriala cea mai strîns legată un rol important în percepere;: conformitate cu codul şi valorile ficarea fonemelor (mai uşor vo-
de activitatea intelectului. A. ver- şi măsurarea timpului. Mai re- muzicale. Sistem de recepţio- calele decît consoanele şi printre
bal constituie baza aferentă a dus este rolul acestora în orien- ascultare — descifrare-reprodu- acestea mai greu consoanele
limbajului. Sînt mai multe teo- tarea spaţială. Prin a. binaurai ccrc-producere a sunetelor cu apropiate b-p, f-v ş.a.). Iii se
rii ale audiţiei şi dintre acestea se poate localiza sursa de emisie. valoare muzicală. A.m. are ca structurează în raport cu struc-
mai cunoscută este aceea a rezo- După Klemm (1910) stimulii vi- variabilă centrală înălţimea sau tura sonoră a limbii materne
nanţei. Senzaţiile auditive sînt zuali (cunoscuţi ca emitenţi so- tonalitatea. De aici însemnătatea iar însuşirea unei limbi străine
eminamente succesive şi pre- nori) atrag după sine şi locali- auzului relativ si mai ales a presupune, în principal, elabo-
zintă calităţi de intensitate (tă- zarea surselor sonore deşi aces- celui absolut. A.m. are un carac- rarea unui nou sistem de a.
rie), înălţime şi timbru cores- tea pot fi ascunse. Kulaghiu ter sistemic şi prezintă mai fonematic. Cuvintele se aud şi
punzător caracteristicilor undelor arată că cel mai bine se dife- multe nivele de structurare. A.m. descifrează în funcţie de intensi-
acustice, respectiv de amplitu- renţiază sunetele din direcţia la- este o modalitate de diferenţiere, tatea şi de claritatea pronunţiei,
dine, frecvenţă şi formă. Mai terală şi cel mai slab cele pro- identificare şi reproducere a care, după Licklider, presupune
ales prin timbru, senzaţiile şi venind din spatele subiectului. structurilor melodice monofonice; reducerea zgomotului de fond
percepţiile auditive reflectă fac- La om se diferenţiază a. fi- în principal, prin el se discri- şi păstrarea unei redundanţe mo-
tura materială a obiectelor în zic, care este fundamental, şi minează în audiţie şi execuţie, derate. Rozenblith apoi şi alţi
a. muzical, şi a. verbal ca moda- sunetele armonice de zgomote. autori au constatat că în a.v.
vibraţie. Pragurile diferenţiale se lităţi perceptive specifice, do-
determină distinct pentru tărie în limbaj curent — „ureche intervine şi ideomotricitatca co-
bîndite. x muzicală". B. Teplov a susţinut respunzătoare a aparatului vor-
şi pentru înălţime. Real asupra
perceperii sunetelor influenţează că a.m. se formează prin condi- birii (coardele vocale şi celelalte
AUZ ABSOLUT, aptitudine componente). Deci ascultarea
interacţiunea dintre intensitatea ţionare iar A. Leontiev a reu-
senzorială constînd din identi- şit să demonstreze că prin an- vorbirii altuia nu este numai
şi înălţimea sunetelor. R. Flet- recepţie ci şi o vorbire interioară
cher constată că sunetele de ficarea şi reproducerea unui su- trenamente sistematice prevă-
net, fără a fi raportat la alte zînd reproduceri vocale de su- proprie ce leproduce in mici'o-
aceeaşi intensitate dar de va- \ orbirea altuia. Dealtfel surdi-
riate frecvenţe produc impresii sunete cu valori cunoscute. Kste nete mimica le, a.m. poate fi
o însuşire de mare utilitate tatea se asociază cu mutitatca.
de tărie diferite. M. Golu demult ameliorat, in dezvoltarea
pentru activitatea muzicală. Cînd
S5
A
DICŢIONARELE ALBATROS
în vorbire, între a.v. şi articu- AXIOMĂ (gr. axioma — opi-
lare sînt relaţii necesare. Dacă nie, din axion — adevărat), ex-
subiectul nu se aude pe sine
B
presie validă numai prin evi-
vorbind intervin importante per- denţă care face parte dintr-un
turbări ale pronunţării şi mo- sistem şi este indenionstrabilă
dulării ei. Lee şi apoi Fairbanks în cadrul lui, deosebindu-se prin
(1955) au constatat| că dacă se aceasta de teoreme, care sînt
suspendă auzirea normală a pro- mi numai valide ci şi deducti-
priei voci şi aceasta revine la bile.
urechea subiectului cu oarecare AXON, prelungire a neuronului
întîrziere, pronunţarea şi coor- denumită şi fibră nervoasă con-
donarea cuvintelor sînt pertur- slînd într-o expansiune cito-
bate pînă la dizartrie şi blocaj. plasmatică lungă. Conduce exci-
AVITAMINOZĂ AFECTIVĂ v. taţia de la pericariou spre peri-
CARENŢĂ AFECTIVA ferie (celui ifug).
BABY-ŢEST, sistem de probe curenţa cu alte b., hedonismul

simple vizînd relaţiile spaţiale mărginit, conducerea autoritară,
despotică şi imperativă, tran-
şi îndeosebi coordonările senzo- sformarea actelor delictuale în
riomotorii pentru diagnosticarea scopuri în sine care se comit din
nivelului de dezvoltare psihică bravadă şi deseori în afara unor
(QD) la copii pînă la vîrsta şco- utilităţi, primatul individualis-
lară. Una dintre cele mai uzitate mului ş.a. A. Cohen scrie: „sub-
baterii de b.t. este cea elabo- cultura delictuală îşi extrage
rată de JBrunette-Lezine. normele sale din normele marii
BANDĂ, calificare peiorativă culturi, dar le întoarce pe dos''.
a unei microgrupări, considerînd B. este deci ghidată de valori
lipsa de valoare a scopurilor pe negative. După R. Cloward sub-
care le urmăreşte, organizarea cultura delictuală este retristică
inconsecventă a activităţii ei şi în sensul că realizează, retrage-
elementele de indisciplină şi anar- rea din societate şi opoziţia faţă
hie. Restrictiv, desemnează vii- de ca. L. Iablonski consideră că
CYOgrupările de delicvenţi, for- b., mai ales cele de minori, re-
mele de organizare a celor care prezintă grupe intermediare între
grupele constituite social şi mul-
comit acţiuni antisociale. R. Mer- ţimi. Caracteristicile acestor gru-
ton le caracterizează ca substruc- pe intermediare sau b. sînt: mo-
turi sociale anomice. A. Cohen tivarea pur emoţională a acţiu-
descrie subcultura delictuală pe nilor, conducerea autocratică, con-
care se întemeiază b. relevînd flictul cu normele sociale, co-
violenţa şi agresivitatea, nega- eziunea limitată, instabilitatea,
tivismul, ostilitatea nejustificată concordanţa minimală a nor-
faţă. de cei din afara b. ca şi con-
87
B B
meiQ'- de conduită, slaba definiri,1 v tr-o b. de t. de selecţie profe- rin"e.ale. Fenomenele subiective
f< ?.t-ită piui l.-rif.- inftli-retur/Jă,
a rolului iiirrn tu doi cdie au
ap..tii, h i p o m n e z i e , l i p . j '.Ir i n i -
sională trebuie iă lie valide (să '.iiit eorriili.rate a ieprc^-uLi fic-
un tu -ici' ?• tlot m'l, lip a de
ţialivă '-. 1 t ii I b u i ,j r 1 (1 » n ; f H ti "i..i-
et>rele?e puteniir-cu enteîinl reu- ţiuni '-. 111 a ti in.K.-ce'ibile anali-
; a - p i l ii' ' e i e , (.M r , i c I e r n I n n . i i l i i c ş i
îni.-ni.ilr. la c u . • se pui ad.iii'ja
şitei profesional*-) şi indepen- zei ştiinlifi'.e. B. apelează li
-. ieios a! vieţii personale de
şi tiilliuiări somatice. dente (să se potrivească cît: mai da t e i i n e i 11 ' ,fi/iolog lei ii lui I.P.
unde tendinţa de recrutare a puţin unei" cu alfle). Sînt: larg
E ARESTEZI E.sen-ibilital ej.eii- P; >v!(. ac ordâ o însemn ătate
unor noi membri prin presiuni, cunoscute şi larg utilizate b. de ce n t r ; d. - ( ' 1"( . n e x i l l l l i instrum ental
ameninţări, şantaj. B. demon- tru presiune şi greutăţi; :\ t. pentru inteligenţă sau pentru
ceasta modalitate senzorială u/e.i- ((".. Miiller. J. Konorski, li. Skin-
strează coerenţă şi organizare personalitate. nerl. Considerînd că reacţiile sînt
strictă numai în comiterea ză de receptorii cutanaţi si
de cei din ţesutul osteomuscii'ar, BĂTRÎNEŢE, faza terminală în funcţie de ştim ui i, se apre-
infracţiunilor, în rest reprezen- ciază că studiul relaţiei (S — \i)
tînd o formă de coexistenţă amo- impresia de greutate apăriud în (scniîim) a involuţiei de: vîr-
condiţiile unei solicitări cres- stă a organismului. Somatic este este suficient pentru anticiparea
rală în condiţii de încordare, comportamentelor. Totuşi nu s-a
dispreţ şi ostilitate reciprocă cute, de ordin tactil şi kines- o stare distrofică, complicată
tezic. frecvent cu boli cronice. Psi- putut trece peste faptul că ace-
într-o atmosferă ce contribuie laşi S poate provoca diverse R
Ia dezumanizare. Constituirea BARIERĂ, în psihanaliză, me- hologic se poate prezenta foarte
variabil, unii oameni putîndu-şi (divergenţă) şi diverşi S pot duce
Ireptată a b., mai ales în jurul canism de apărare, datorat unei la aceeaşi 11 (convergenţă). în
unui infractor adult, constituie motivaţii negative şi care duce păstra în bunăstare funcţiunile
intelectuale pînă dincolo do 80 psihologie, b. a adus contribuţii
una din cele mai importante la ignorare, refuz, abandon. As- importante prin studiul expe-
căi a evoluţiei minorilor spre cetismul este astfel înţeles ca de ani; în cazuri extreme apar
psihoze de involuţie; frecvente rimental deosebit de exact, in-
delincventă. Se recomandă ca, apărare împotriva exceselor de genios şi complex al comporta-
îucepînd din momentul în care senzualitate. Termenul de b. de sînt tulburările legate de arte-
rioscleroza cerebrală etc. în ter- mentelor animale şi umane. De
se conturează o microgrupare de sens desemnează, în psihologia remarcat problema învăţării, cer-
tineri cu evoluţie negativă, aceas- învăţării, fenomenul de inaccep- minologia medicală actuală, b.
este o etichetă pentru vîrstele cetată multilateral în şcoală. Ig-
ta să intre în atenţia unui asis- tare şi rezistenţă activă a copi- norarea stărilor şi fenomenelor
tent social care să intervină cu lului faţă de cerinţele adultului, de peste 75 de ani.
BEATITUDINE, stare de sa- subiective nu a putut însă să
tact pentru a preîntâmpina con- părinte sau profesor, rezultat dăinuie, întrucît înseşi cercetă-
stituirea în b. din faptul că aceştia nu ţin tisfacţie totală, echilibrare spi-
rituală superioară, condiţionată rile efectuate relevau însemnă-
BARAJ PSIHIC, suspendare, seama de motivele reale ale con- tatea reglatorie şi orientativă
duitei infantile, îl pun în situaţii de înţelepciune; după P. Janet,
oprire bruscă şi nemotivată a sentiment de bucurie complet a acestora. Prin introducerea de
unui act; simptom observat la de excesivă dificultate şi negli- către CI. Huli, E. Tolinan ş.a. a
jează rolul succesului în dezvol- însoţit «Le uitarea realităţii. Are
schizofrenici. Apare şi la su- un sens apropiat de cel a! fericirii variabilei intermediare (v) din-
biecţii normali în condiţii de tarea aspiraţiilor copilului. în tre stimul şi reacţie şi anume
consecinţă, apar motive nega- dar nu identic cu acesta.
stress ori extenuare. Ca teste BEHAVIORISM (engl. beha- habitudini, motive, scopuri, emo-
de b. sînt cunoscute şi un tip tive, sensuri personale ce se ţii etc. s-a deschis, din anii, ':'.()
opun reuşitei la învăţătură şi viour — comportament), curent
al testelor de atenţie concen- psihologic american, inspirat de etapa neobchaviorismidui, în care
trată, constînd în depistarea cît conduitei valoroase (M. Neimark) se studiază corelativ activitatea
BATERIE DE TESTE, sistem filosofia pragmatistă şi iniţiat
mai rapidă a unor semne date programatic de J. Watsou 19i3), subiectivă şi comportamentul.
dintr-o varietate de semne simi- de probe standardizate care vi-
zează diagnosticarea a diverse apărut ca o reacţie la intros- BIAS, termen american intro-
lare (ex. tabelele de corectură pecţionism şi care îşi propune, dus în psihologia socială, prin
Uourdon sau Pieron-Vaschide). însuşiri şi procese în vederea unui
scop unic, acela privind prog- trecînd în cealaltă extremă, să care se desemnează orice defor-
BARBITURISM, stare psihică noza adecvării individului la o cerceteze numai datele obiecti- mare, orice perturbare a, anche-
specifică toxicomanilor, epilep- anumită profesiune, activitate ve de comportament, adică reacţi- telor — în orice moment de
ticilor şi unor nevrotici, mani- sau funcţie socială. Testele dinile viscerale, musculare şi la- desfăşurare a lor — care poate,
89
B
B reacţie intensă, al cărei nivel tate mai fină dar şi localizarea
in final, hă anuleze valoarea re- ciat după unele studii cli i-ţ.i de intensitate nu mai creşte chiar în spaţiu a sursei de emisie so-
znitoli'lur anchetei. un avantaj pentru de/voltaiâ dacă se excită mult peste prag. noră datorită relativei diferen-
BIfH.IOTERAPIE, metod.1 fo- inleli'i l u.ilă a copiilor. I )o a <• în schimb, nu se produce nici ţieri a stimulaţiilor provocate
losită în devierile de |>ei Minalilate menea se pare că b. Ia copii in o reacţie la excitarea sub prag. în cei doi receptori perechi şi
(şi la nonnali în timpul formării flueiiţează şi dezvoltarea perso- De aici a rezultat concluzia că a corelării acestora în centrii
si conturării personalităţii). Se nalităţii acestora. în şcoală, b. la o anumită stimulare se u ac- simetrici din scoarţa cerebrală.
oferă subiectului lecturi selec- se cultivă, în anumite cazun ţionează total sau deloc. Sa Bl N OCULAR, care se referă
tate, ţinîm't seama de problemele prin predarea alternativă sau dovedit ulterior că această le- la vederea cu ambii ochi şi im-
salo, de frustraţiiic şi ol)M^.ii!e diferenţiată pe obiecte iu cel' ge, „tot sau nimic", este vala- plicit antrenarea activităţii co-
sale. Se încearcă astlel sâ se două limbi diferite. Totuşi, ii bilă numai pentru fibre izolate, relntue a proiecţiilor optice din
obţină o descărcare a tensiunilor copilăria timpurie solicitarea nu şi pentru nervi, care >int Cele doaâ emisfere cerebrale. \Y.
şi o corectare a orientării sale. bilingvă poate produce dificul- alcătuiţi din numerose fibie W urnit a demonstrat, prinţr-un
Lecturile ajută pe pacient să-şi tăţi în vorbire. Odată însuşiţi Cibernetica reia această lege şi expei mu'iil cari' solicita apre-
înţeleagă propria dinamică emo- cele două limbi (ca limbi ma- o cuplează cu logica bivalenta cieiea dis'anţelor variabile la care
ţională, să accepte o frustrat ie terne) ele devin reciproc com- (booleana), formulmd piincipml se alia 11 p. fir vertical, superiori-
moderată, să adopte modele noi plementare în ordinea formării b. cu scopul de a reduce compor- tatea vc-'R,rii b. Pe seama aces-
de comportament. Psihoterape- structurilor de gîndire. tamentul sistemelor complexe şi tei,!, se pune şi efectul sterosco-
utul discută cu pacientul despic foarte complexe la m..'lelu sim- pic, imaginile proiectate în cele
cele citite şi în raport cu cele BIMODAL, se referă la dis- două rutine dispunînd de poziţii
tribuţia frecvenţei unor rezul- ple, uşor analizabile Acest prin-
constatate face alte recomandări. cipiu postulează <:;", un oarecare relativ diferite şi în baza interac-
Pentru ca b. să reuşească este tate în cercetări psihologice, ţiunii dintre emisferele cerebra-
cînd ele prezintă două „moduri", sistem se poate găsi, la un mo-
necesar ca pacientul să nu pre- ment dat, într-una din două le (B. Ananiev) ducînd la im-
zinte tulburări prea grave şi adică apare o tendinţă de con- presia tic adîncime şi volum.
centrare a rezultatelor faţă de stări posibile: funcţionare (ac-
să airjă înclinaţia spre lecturi, două valori distincte ale varia- tivare) sau repaus (absenţă a BIOCENOZĂ, sistem format
să simtă real nevoia de lectură. bilelor. De obicei, indică exis- reacţiilor comportamentale). Ast- dintr-o multitudine de organis-
BIFACTORIAL, ceea ce de- tenţa a două „populaţii" dis- fel, mărimile de intrare si cele me "aparţinînd de specii diferite,
pinde de doi factori sau catego- tincte, în grupul cercetat. de ieşire, în iiecare moment de ce se dezvoltă interdependent
rii de factori. C. Thompson a timp, pot lua numai una din într-un anumit cadru ecologic.
BINARITATE, principiul de două valori posibile: pozitivă,
intitulat astfel teoria asupra ap- diviziune a unui fenomen în BIOCENTRISM, tendinţă de
titudinilor, iniţiată de Spearman, excitatoare, si negativă, inhibi- a pune accentul, într-un sistem
două unităţi sau elemente. Prin toare. Pentru desemnarea aces-
şi care susţine că în definirea aplicarea acestui principiu în lo- explicativ, pe geneza fiziologică
inteligenţei intervin: factorul tor stări a fost adoptat alfabe- a comportamentului, ca fiind
gică s-a delimitat logica bivalen- tul binar numeric, iar pentru
general (G) şi factori speciali tă, în cadrul căreia sîut luate izvorît dintr-o motivaţie biolo-
(S), aceasta, spre deosebire de analiza operaţională a. compor- gică, ignorind factorii culturali.
în considerare doar două va- tamentului sistemelor s-au adop-
vechile orientări (F. Gal ton) care lori: adevăr şi fals. în tehnică, BIOCIBERNETICA, ramură a
susţineau existenţa unei dotaţii tat operatorii logicii bivalente
se utilizează un alfabet binar (conjuncţia, negaţia, disjuncţia ciberneticii tratînd despre prin-
unitare, deci unifactoriale şi de al limbajului maşinilor electro- cipiile şi mecanismele concrete
teoriile ulterioare care devin mul- etc), care vizează raporturile
nice de calcul. Cibernetica, por- dintre mărimile de intrare şi ale comenzii, reglării, conser-
tifactoriale (L. Thurstone, J. Gui- nind de la legea „tot sau nimic" vării, prelucrării şi transmiterii de
lford). cele de ieşire.
din neurofiziologie, include în informaţie în sistemele biolo-
BILINGVISM, însuşire şi utili- aparatul metodologic propriu BINAURAL, care implică re- gice. Cele mai bine dezvoltate
zarea, relativ concomitentă, a principiul b. (s-a remarcat, în se- cepţia cu ajutorul ambelor urechi ramuri suit neiirocibernetica (dez-
două limbi de către un individ colul trecut, că excitarea peste ceea ce permite nu numai o acui- voltată la noi în ţară de Kd.
sau o populaţie. B. este apre- pragul absolut declanşează o
91
90
B B
Xicolau şi C. Rălăceanu) şi ge- dente. Se pare că, în ordine,
netica, biochimică. p s i h o g e n e t i c ă , r e p e t a r e a stadii '»
1
<e lircadiene "ezonk-re e t c ) ; ele domenii eterogene. Principiu op^-
BIOCONŞTIINŢĂ, formă gene- d e z v o l t ă r i i psihice a o m e n i r i : • au şi ioi'c:j.tc l o m j 'ort ai ne m u i e şi
rLitioiiul at c i c a t : ,'i t a ţ i i.
rică de conştiinţă atiibuilă, şi pro-'Ince c o n c e n t r a t , el: p1 ie şi i;. ;i]• psihologice. BIT, imitate de măsură a
<:m malelor, mai a'es ee'or supe- modificat p r i n î m p r j j m ai ilc ms BIOSOCIAL, pnrti< ularitnje a cantităţii de informaţie din teoria
riu.irt1. Ke-,tricliv, zooconştiinţă. diiilui si e d u c a ţ i e i . proceselor şi insuşiii'or care au lui Shannon; piovilie din abre-
Fenomenul este contestat. Exis- BIOLOGISM, ' tendinţa d> atît o determinare biologică, cit vierea expresiei engleze birarv
tenta nuci b., deci exterioare fac- I V J I M . C c o n ş t i i n ţ a si c e l e l a l t e \> si una socială sau reprezintă o di'::!- Este logaritmul (in bază ")
ionlor culturali, JIU ar putea ti ac- n o m e i i e psihici: c o m p l e t e la c valorizare socială a unor trăsă- al inversului probabilităţii de
cepta tă deeît convenţional, ca. p l l C l ţ i l b i o l o g i c e Ş! f i z i o l o g i c e II' turi biologice (vîrstă, sex); mod apariţie a unui semnal (un bit
un ci hi va lent al inteligenţei ncn/o- socotind sau tgnorind determi:.., de abordare a psihicului uman corespunde alegerii din1r-o alter-
non'otoni şi rudimentelor de me- riie c u l t u r a l e şi o c o l i n d spcc.i '• a >;. căutînd să echilibreze factorii nativă cu cchiprobabililăţi i.
morie ce se constau! la mamilerele s u b i e c t i v . P e n t r u b . o m u l n u c..< biologici şi sociali. JBÎLBÎIALĂ (LOGONEVRO-
superioare. decît un animal; în realii, BIOSTIMULATOR, substanţă ZĂ) tulburare a vorbirii frec-
BIOCURENŢI, diferenţele do mecanismele biologice corn;;:;, organică a cărei inoculare duce la ventă la copii, mai rară la a-
potenţial electric care iau naştere o m u l u i şi a n i m a l u l u i silit p u s e -i activarea forţelor asimilatoare sau dulţi. B. rezultă din destructu-
111 materia viu. B. iau naştere in- in slui'ha a c t e l o r cu moiivali defensive ale organismului. rarea sau defectuoasa funcţionare
tre două puncte aflate Ja. poten- şi finalitate socioculturală, ia; BIOTIPOLOGIE, sisteme de a reglajului verbal şi constă în
ţiale electrice diferite. La nivelul desfăşurarea legilor biologice i:1 clasificare tipologice care pleacă dezordinea intermitentă a pro-
ţesutului nervos se disting poten- specia umană est/ subordona',': de la constituţia corporală a in- nunţiei, repetării convulsive şi
ţiale; de repaus şi de acţiune. legilor sociale care le limitează, dividului, postulînd o corelaţie blocaje a unor foneme, emisiuni
BIOERGONOMIE, ramură a dirijează etc. Deşi toate actele între anumite structuri morfolo- precipitate urmate de momente
ergonorniei care pune accentul pe psihice sînt mijlocite biofi/.iologu;, gice (după Sigaud: visceral, de dificultate în articularea unor
comportarea, organismului în esenţa lor nu poate fi epuizată la atletic, respirator, cerebral) şi anu- cuvinte. Unele sunete şi cuvinte
muncă, studiind oboseala în relaţie acest nivel, decisive fiind modelă- mite structuri caracteriale. sînt pronunţate incorect. B. este
cu durata zilei de muncă, repausul, rile socioculturale. BIPOLAR, (în analiza facto- solidară cu crispări, grimase, pal-
orarul, munca în schimburi, re- rialâ), desemnează factorul care pitaţii. Se disting b. clonică, ex-
BIOMORFISM, interpretarea primată în repetarea primei silabe,
gimul de alimentaţie, deplasări, particularităţilor psihice ca fiin.l se manifestă în acelaşi timp cu
mod de viaţă. saturaţii atît pozitive cît şi nega- şi b. tonică, care constă dimpotrivă
determinate de particularităţi în dificultatea de a articula prima
BIOGEiNETIC, principiu for- morfologice constituţionale. 'l;e tive, în funcţie de variabilele res- silabă. în copilărie, se cunosc
mulat de Haeckel (1866), conform aici biotipologiile ce implică pective (C. Burt). în fiziologie, faze tranzitorii de uşoară b. în
căruia evoluţia individului re- orientări mai mult sau mai puţin termen folosit pentru a desemna legătură cu trecerile la nivele
produce treptele parcurse ante- biologiste. anumite celule ale retinei, celule mai complexe de limbaj. B. se
rior de speţele din care provine. BIONICĂ, disciplină ştiinţifică, care fac legătura între conuri şi poate transforma în logonevroză
Formularea concisă: ontogenia apărută recent, care se ocupă, cu bastonaşe. G. Polya a descoperit cînd se dublează cu o nevroză
repetă filogenia. Acest principiu studiul organelor, funcţiilor şi b. monosinaptice şi polisinaptice aferentă ei (E. Verza). Terapeu-
nu este pe deplin confirmat nici proceselor biologice, degajînd mo- difuze. Sistemul psihic uman este tica medicală se construieşte în
de embriologie; în rest are o va- dele ale lor cu scopul aplicării organizat b. în sensul opoziţiei raport cu cauzele ncurosomatice
loare foarte relativă. Astfel, ten- cunoştinţelor astfel obţinute in conştient-inconştient. Se vorbeşte ale b. Psihoterapia şi logopedia
tativa de a explica stadiile dezvol- tehnică prin crearea de noi sisteme încă de la \Y. Wundt despre ca- recurg la reeducare ortofonică,
tării intelectuale şi de personali- şi maşini cibernetice şi perfecţio- racterul bipolar al afectivităţii exersări de însuşire a ritmului
tate a copilului prin stadiile mari narea a diverse dispozitive. în termeni de stenic-astenic. debitului articulator, tehnici de
ale dezvoltării culturale a ome- BISOCIATIE, asociaţie între relaxare, măsuri de susţinere afec-
nirii 11 u a dus la rezultate conclu- BIORITMOLOGIE, studiul rit-
murilor biologice (de zi şi noapte termeni foarte îndepărtaţi ca sens tivă şi înlăturare a fricii de a vorbi.
(A. Koestler) şi aparţinînd unor
B
B schizofrenia. Se combate prin motivaţiei şi atitudinilor creative;
ISLACK-BOX, în cngl. cutie tratamentul bolii dar şi printr-un iniţierea cu tehnici de comuni-
Marş. seria că b. este viată care în grup); grupul acţionează
limil.jtj in I i t >ct tal" •-<. sistem de exerciţii speciale, me-
ISl.AZARL", J es ,|r slabiie, nite să organizeze, într-un ritm ca un stimulent pentru imagina-
si i ,il u! b. poate li o .uiom.i In; <!'• ţia fiecărui participant. Scopul
„ardere" ;i simţurilor, caracteri- dezvoltare, o leziune morfologică, din ce în ce mai rapid, activitatea
zat prin indiferenţă, insensibili- intelectuală, verbală şi fizică. Cu tehnicii: producerea unui număr
o tulburare biochimică etc. B. cît mai mare de idei (100—200)
tate, dezgust, oboseală. B. afec- are aspecte de tulburare subiec- sens de încetinire a mişcărilor
tivă şi murală intervine datorită (în boala lui Parkinson, epi- într-un timp foarte scurt (1/2 h —
tivă, implicaţii etico şi sociale. 1 h maximum). Principiile b . :
nesatisfacerii unor pretenţii exce- Xu există frontiere nete şi fixe în- lepsie) avem termenul de bradi-
sive sau a incapacităţii <le redre- hinezie, iar cu sens de încetinire 1) se caută cantitatea de, idei mai
tre b. şi sănătate; există şi modele mult decît calitatea lor; înregis-
sare în urma înfringerilor, a decep- cultural-sociale ale sănătăţii. a vorbirii datorată unei afecţiuni
ţiilor. Adevărată maladie morală, a sistemului nervos, bradilalie. trîndu-se un număr cît mai marc
Trebuie deosebite b. psihice (nede soluţii, pentru aceeaşi pro-
b. si: caracterizează prin absenţa vroze, psihopatii, psihoze) d<- BRA1LLE, alfabet pentru ne-
idealului, a elanului şi a capaci- văzători constituit prin combi- blemă, şansele de a găsi soluţia
tulburările psihice din bolile cu- cea mai bună sînt considerabile;
tăţii de muncă şi de luptă. rente (ex. în febră) sau de simpto- narea de puncte de la 1 la 6, dis-
Redresarea în urma insucceselor mele psihice ale bolilor, acciden- puse variabil într-un pătrat şi 2) nu se critică deloc; este nece-
este posibilă prin reducerea moti- telor etc. (ex. durerea) . putînd să fie perceput tactil. A sar ca „gardienii" gîndirii critice,
vaţiei şi prin fixarea altor scopuri, fost lansat în urmă cu mai bine temporar, să fie retraşi de la
mai apropiate, tangibile. B. afec- BOALĂ PSIHOGENĂ v. PST- porţile imaginaţiei, pentru ca
HOGEX1E de un secol de pedagogul Luis
tivă este semnul unei slabe per- Braille, el însuşi nevăzător. aceasta să se poată manifesta
sonalităţi. „Dragostea adevărată BOVARISM, atitudine de a- deplin, în totală libertate; jude-
nu se blazează niciodată" (V. preciere a propriei persoane, i- BRAINSTORMING, „furtună în căţile critice trebuie reţinute în
Hugo). dealizare de sine şi refuz al unii creier", în traducere liberă, a- momentul în care se produc idli
existenţe comune în condiţiile salt de idei; este o tehnică de noi; 3) se fac asociaţii pe baza
BLOCAJ, în neurologie, ob- creativitate colectivă, cea mai larg
strucţie la trecerea unui impuls imaginării romantice şi utopice a ideilor emise de alţii, orice idee
unui destin personal excepţional, răspîndită şi aplicată; iniţiatorul emisă în grup trebuie să servească,
într-o sinapsă sau articulaţie; ei este psihologul american A.
în psihologia activităţii şi învă- cu nimic justificat prin calităţile la stimularea imaginaţiei celor-
individului în cauză. B., termen Osborn. B. are la bază ideea că lalţi; ameliorările şi recombină-
ţării, moment de întrerupere şi cea mai bună soluţie în rezolva-
impermeabilitate la informaţii ce face aluzie la cunoscutul ro- rile ideilor emise în grup sînt
man al lui Flaubert, indică tot- rea unei probleme nu se obţine căutate; 4) imaginaţia liberă este
cauzat de suprasolicitare, şoc, — prin eliminări succesive, ci dim-
echivalent cu bariera psihologică: odată tendinţa spre plăceri şi si- binevenită, chiar dacă ideile noi
tuaţii elevate, în baza creditului potrivă, prin căutarea unui nu- par extravagante, absurde; cu
în psihanaliză, reţinerea con- măr cît mai marc de soluţii,
ştientizării unei idei sau estom- acordat imaginii romantice despre orice preţ trebuie ieşit de pe
sine şi prin atitudinea nerealistă „cantitatea generează calitatea". drumurile' bătătorite, cunoscute.
parea unuia din termenii conflic- Cum se obţine o producţie cît mai
tului. Kxistă b. de tip afectiv, faţă de lume şi faţă de propria Procedura de aplicare a b: 1)
existenţă. mare de idei? Prin: a) separarea managerul, care conduce grupul
cognitiv sau voluntar. momentului de geneză a ideilor
BRADIPSIHISM, simptom de (special instruit şi antrenat),
BOALA LUI LANGDON- (de ideaţie) de cel al evaluării anunţă problema de rezolvat;
DOWN v. MOXGOLTSM. desfăşurare extrem de lentă a lor (cenzura logică şi critică a
BOALA LUI PARKINSON v. proceselor psihice şi acţiunilor gîndirii); b) prin intermediul 2) reaminteşte cele 4 principii;
PARKIXSOXIS.M motorii. Bradilalia este vorbirea grupului, constituit şi antrenat 3) stimulează şi încurajează pro-
BOALĂ, categoria fundamen- anormal de lentă, cu intervale specific (nr. de membrii este ducţia de idei (una dintre metode
tală a medicinii, greu de definit; mari între cuvinte, avînd ca formă redus, 2—3, pîuă la 12; însuşirea fiind check-list, care conţine ver-
în b. găsim deficienţe de activitate extremă hradifazia. B. caracteri- şi exersarea procedeelor euris- be stimulative: augmentare, adi-
adaptare şi evoluţie a organis- tice şi de imaginare; cultivarea ţionare, multiplicări; etc., vezi
zează stările depresive, oligofre-
mului (şi, la om, a persoanei); nia., inixedemul, epilepsia şi uneori
94
B DICŢIONARELE ALBATROS
c
procedeele imaginaţiei creatoare); depresiune nervoasă, o ruptură
4) se consemnează în scris (prin sau zguduire a sistemului ncr\<r-
metode diferite) toate ideile emise BULSî RAHIDIAN, primii!
în grup; 5) o comisie de specia- segment ni trunchiului cerebra 1 ,
lişti în problema, evaluează şi situat în directa prelungire ;i
triază ideile, ierarhizîndu-le după măduvei spimirii. Deţine o fum -
valoarea şi aplicabilitatea 1< ţie de conducere a impulsuri Im
Inii psihologi (J.l\ Sol) rec nervoase şi o funcţie reflexa
manila folosirea metodei ,,lic Keflexele bulbare includ reflex,
dării care constă în actualizat somatice (tonice, mimice), vege
tuturor ideilor trecute Iezite talive (digesiive. circuiato; i<
problemă, înaintea şedinţelor de si somatovegetative (respi: :
b., considerînd că individul care torii, masticatorii, fonatoiii, ('.-
are unele idei, cunoştinţe despre deglutiţie. sucţiune e t c ) , de marc
problemă, este ,,blocat" pentru importanţă vitală.
a avea idei^noi. BULIM1E, simptom de foarm
BRAVADĂ, înclinaţie spre ma- continuă şi excesivă, mult din-
nifestări realizate cu unicul scop colo de necesităţile organice şi C. în psihologie se acordă cea
de a impresiona pe cei din jur, cauzat de o perturbare neuronsi- CACOFONIE (gr. kakopkonia -
sunete dezagreabile, neplăcute), mai mare însemnătate determi-
impunînd „admiraţiei" propria liică. Se presupune că, de cele nărilor calitative a fenomenelor
persoană. Frecventă la adolescenţi mai multe ori, b. apare ca o ten- corelaţii întîmplătoare de sunete
sau cuvinte (oral şi scris) care şi se are în vedere nivelul la care
b. în perioada tinereţii şi după dinţă de supracompensarc a acestea se produc. C. mai are şi
aceea, este semn al ininaturităiii. unor stări de frustraţie afectivă. produc asociaţii inestetice, ne-
plăcute. semnificaţia de însuşire în genere
BREAK-DOWN, termen, 'de Se întîlneşte în stările nevrotice. sau de însuşire pozitivă. Astfel
BUMERANG, în teoria comu- CALITATE, categorie filosofi- psihologia şi caracterologia stu-
ongine cngleză-americană, ce că în cuplu unitar cu cantita-
desemnează o scădere a capacităţii nicaţiilor şi a relaţiilor umane — diază însuşirile sau (şi) calită-
defineşte situ?.ţia cînd acţiunea tatea dar deosebită de aceasta tăţile stimulilor şi semnalelor sen-
nervoase a subiectului, prăbuşi- de persuasiune sau schimbare a prin faptul că se referă la carac- zoriale, ale proceselor psihice,
rea acestuia în marasme de ordin atitudinilor are efectul UIYII-> teristicile de conţinut ale obiec- c. intelectuale, afective, voliţio-
moral sau fizic, în angoase, de- celui dorit (repercusiunile, sint telor şi fenomenelor, exprimă nale, morale etc.
primare sau derută. Generic, o asupra „emiţătorului"). sinteza laturilor şi însuşirilor lor
esenţiale, prin care acestea se CALM, stare psihică de echili-
definesc şi se deosebesc de alte bru bazată pe autocontrol, dozare
obiecte sau fenomene. Determi- a excitaţiei şi de evitare a ener-
nările calitative sînt mult mai vării, panicii şi deznădejdii. A fi
stabile şi semnificative decît cele c. înseamnă a lua decizii adecvate
cantitative. Totuşi, între acestea situaţiei concrete de viaţă fără
două fiind o unitate caracteris- a pierde echilibrul şi, deci, a es-
tică pentru orice obiect sau fe- tima exact consecinţele pozitive
nomen (inclusiv cele informaţio- şi negative ale situaţiei date.
nale şi psihice), c. nu este inde- CANAL DE COMUNICAŢIE,
pendentă de cantitate. Dialectica cale, traseu structurat, de na-
susţine că acumulările cantitative tură fiziologică sau tehnică, prin
duc la transformări calitative. Orice care se. transmit mesajele informa-
transformare este şi o mutaţie a ţionale cu o anumita viteză. Ana-
97
— Dicţionar de psihologie
lizatorii sînt, de pildă, consideraţi, CAPACITATE, sistem de însu-
în psihologia cibernetică, drept şiri funcţionale şi operaţionale în mite condiţii. C. poate deveni o psihice, caracteristice pentru in-
c.de c. uniune cu deprinderile, cunoş- manifestare constantă a compor- divid- în sens restrictiv, c. apare
CANALIZARE, tendinţa de a tinţele şi experienţa necesară, tării, formind tipul de mu nesta- ca iun/cu al jtcyionalitâlu, intru-
canaliza trebuinţele înspre gra- care duc la acţiuni eficiente şi tornic în dorinţe şi acţiuni, cu cît exprimă alît partea profund
tificaţii specifice, fixe. S. Murphy de performanţă. C. este întot- lipsă de stabilitate a comporta- individuală cit şi valoarea morală
(1946) a aplicat termenul de c, deauna demonstrată şi demonstra- mentului. Cauzele c. sînt variate. personală. Profil psilionioral,
împrumutat de la P. Janet, bilă prin fapte, spre deosebire de La copil rezidă, în special, în evaluai după consistenţă şi stabili-
acestei tendinţe universale. El aptitudine, care după un sens educaţia greşită. Observaţiile tate. Uzual se califică un om amo-
crede că aceste dorinţe dobîndite mai vechi, reprezintă numai un psihopedagogie^ relevă incidenţa ral sau imoral ca fiind „fără carac-
pot fi diferenţiate de reflexele segment al C, respectiv, însuşirile foarte mare a c. la copilul unic. ter", sau. mai precis, ca avînd un c.
condiţionate, odată ce nu pot fi potenţiale ce urmează să fie puse la cei crescuţi de rude, îndeosebi rău. In c. se distinge formă şi
în valoare. de bunici (care îi răsfaţă, le sa- conţinut, după A.CV. Kovaliov,
anulate decît rar sau niciodată. tisfac toate dorinţele, cedează forma constind din temperament,
Ca dovadă aduce faptul că, deşi CAPACITATE DE ADMISIE,
cantitatea de informaţie detecta- la toanele lor). Poetul german voinţă şi deprinderi, obişnuinţe,
putem înlocui c. vechi cu unele H. Heine, spunea că se face un iar conţinutul cuprinzînd moti-
noi, exista o tendinţă de revenire tă şi transmisă, în unitatea de
timp, de către analizator în cali- mare rău copilului dacă se ce- vele, convingerile, atitudinile,
la satisfacţiile originale cînd sîn- dează la c. lui. Uneori c. apar ca concepţia personală de viaţă. Fiind
tem sub stress. Altă dovadă ar fi tatea sa de canal de comunicaţie.
Este diferită pentru fiecare anali- rezultat al cerinţelor inegale, in- în esenţă etic, conţinutul nu se
in tehnica de regresie hipnotică, constante, contradictorii ale pă- reduce la aceasta implicînd şi
în care un individ este apt să-şi zator, dar nedepăşind aproxima-
tiv 10 biţi, limită peste care recep- rinţilor. Alteori, au un caracter dimensiuni socioumane neutrale.
regăsească întregul nivel compor- temporar apărînd ca o manifes- Unitatea c. realizată variabil şi
ţia senzorială este perturbată. în
tamental de la o anumită vîrstă. genere este capacitatea unui sis- tare a unui sistem nervos slăbit diferenţial, rezulta din interpene-
S. Murphy priveşte c. ca pe un tem de a recepţiona şi transmite (surmenaj, boală). De cele mai traţia formei şi conţinutului
aspect important al dezvoltării informaţia. multe ori, c. copilului dispar (Utitz) şi din coarticularea în sis-
personalităţii. Există şi o tendinţa după o anumită vîrstă, ca rezul- tem ierarhic a comportamentelor
contrară pe care S. Murphy o CAPRICIU, tendinţă impulsivă, tat al antrenării in munca şcolară (G. Allport). I.P. Pavlov consi-
consideră ca fiind la fel de impor- dorinţă sau acţiune, care apare sau productivă (la adolescent), dera c. un aliaj din trăsături
tantă — trebuinţa de noutate, pe neaşteptate în comportamen- a formării trăsăturilor pozitive înnăscute şi dobîndite. în con-
varietate şi aventură. Aceasta tul unui subiect şi care are un de caracter. Forme maximale de stituţia C. astfel de particularităţi
ajută în asigurarea unei diversi- caracter nemotivat, neprevizibil c. sînt frecvent întîlnite şi în native sînt însuşirile de tip de
şi schimbător. Se obsevă la unele boli mintale (isterie, psiho- sistem nervos, organizarea instinc-
tăţi în c. trebuinţelor. La în- unii subiecţi care „din senin" îşi
ceputul vieţii toţi oamenii sînt patii). tivă ş.a. Totuşi acestea nu sînt
schimbă comportarea, prezintă decît premise naturale (B. Ana-
asemănători din punct de vedere variaţii mari în atitudinile lor, CAPTAŢIE (lat. cuplare - a
bazai, odată ce sînt dotaţi cu niev) şi esenţa constituirii carac-
manifestă dorinţe lipsite de sens, lua în stăpînire), operaţie şi ati- teriale constă în depăşirea sau
mecanisme fiziologice similare — comit fapte nechibzuite, îşi schim- tudine de luare în posesiune ex-
dar pe măsură ce cresc şi în luarea în stăpînire — prin encul-
bă brusc hotârîrile fără o argu- clusivă a unor obiecte sau per- turaţie, modelare, — a trăsăturilor
contact cu diferite influenţe, cul- mentaţie raţională etc. Asemenea soane şi aceasta manifestînd vio-
turale şi personale, dobîndesc native. încă L. Klages definea c.
manifestări sînt întîlnite, în spe- lenţă şi mărginire egoistă. ca „voinţă moraliceşte organizată".
moduri din ce în ce mai specifice cial, la copil, datorită nedezvol-
şi divergente de satisfacere a CARACTER, veche denumire C. rezultă din însuşirea relaţiilor
tării formelor de inhibiţie internă, dată individualităţii psihice, con- sociale, astfel elaborîndu-se moda-
trebuinţelor. Cu alte cuvinte, sau la persoanele cu un psihic siderată în ceea ce are ca distinc-
motive identice sînt canalizate lităţile active de raportare la
labil, cu voinţă slabă sau cu o tiv ca structură sau tipar (etim.) lume şi la sine. înţelegerea ştiin-
in diferite moduri. emotivitate exagerată. In anu- ce se imprimă constant compor- ţifică a c, corespunde tezei înar-
tamental. Ansamblul însuşirilor
99
patru grupe de atitudini propuse ca în c. să se distingă însuşiri
xiste despre esenţa umană ca sau revoluţionară, paseist! sau de 13. Ananiev: faţă do socie- ce exprimă orientarea .şi altele de
totalitate a relaţiilor sociale. C. proiectivi. în cea mai mare mă- tate, faţă de muncă, faţă de ordin voluntar. Multitudinea ati-
ei te o formaţiune de personali- sura însuşirile caraettriale sînt oameni şi faţă de sine. C. trebuie, tudinilor expresive definesc bo-
tate, dubîndită în condiţiile va- derivate dintr-un fundament exis- sâ fie distins de aptitudini şi găţia c. iar forţa de impunere a
riatelor împrejurări de viaţă pe tenţial şi au, de regulă, o anumită capacităţi, care se referă la ac- atitudinii se apreciază ca fermi-
care subiectul le parcurge. ])e semniticaţie socioumană şi mo- ţiuni şi reprezintă numai valori
aceea explicarea optimă a originei rală. De aceea, în raport cu con- tate. Aceasta nu trebuie însă
C. unuia sau altuia dintre indivizi ţinutul, descrierea constituţiei psi- instrumentale. Este insă evident confundată cu rigiditatea ce apare
rezidă în analiza biografică, <l;\r hologice a C. nu poate prezenta că atitudinile, ca trăsături de c, ca un defect de adaptare şi ca
ţinînd seama de fondul sociocul- decît o importanţă secundară. nu există şi funcţionează dispa- un fenomen de stagnare in evo-
tural în care individul s-a dez- Cuprinderea integrală a e. şi rat, ci sînt în interacţiune, în- luţia c. Dinamica c. exprimă
voltat. Antropologia culturală a tratarea lui concretă este faptul chegînd global un sistem cu continua racordare la lumea valo-
demonstrat că între structura cel mai important Jn ordinea cu- o dinamică infra- şi interspecifică. rilor prin intermediul interacţiu-
limbii, a moravurilor, credinţelor noaşterii omului. în acest scop H. Eysenck notează chiar că nilor infracaractcrialc şi a modi-
colectivităţilor şi structura c. in- este necesar ca ţinîndu-se seama relaţiile din!re atitudini pot fi ficărilor interne se sprijină totuşi
dividuale este o relaţie de izo- de esenţa umană să se definească mai importante decit înseşi atitu- pe o structură mai mult sau mai
morfism întrucît c. se modelează unitatea componentă a c. şi să dinile luate fiecare în parte. Se puţin stabilă. în psihologie stu-
după ceea ce obiectiv sînt mode- se găsească un model adecvat pune astfel în evidenţă emer- diul structurii sau organizării
lele culturale (G.H. Mead, A. întregului. Pornind de la înţele- genţa sistemului caracterial. C. caracterialc ocupă un loc foarte
Kardiner, R. Linton). Se distinge gerea marxistă a problemei, V.N. este' socotit a fi cu atît mai pu- important. în primul rînd se
o personalitate de bază, caracte- Measişcev propune conceptul de ternic cu cît individul nu este pune problema, aparent simplă,
ristică pentru respectiva comuni- relaţie sau atitudine care este sugestionabil (H. Eysenck), nu a inventarului de trăsături sau
tate şi una de statut, suprapusă operatorii! atît în domeniul social este dominat de situaţii ci se atitudini proprii oricăruia dintre
primei şi exprimînd poziţia su- cît şi în cel al comportamentului impune prin atitudinile sale îm-
biectului în sistemul social, de individual. în c. intră atitudini prejurărilor. Aceasta depinde nu subiecţii adulţi sau unui subiect
unde şi atitudinile sale. Totuşi ce se disting prin electivitate, numai de sensul motivaţional al considerat la modelul statistic
aceste interpretări rămîn super- constanţă, generalitate, dinamism, atitudinii, ci şi de mecanismele mediu. Cercetările asupra nomen-
ficiale atît timp cît nu se ţine corespunzînd unei semnificaţii, adecvate lor, de efectuarea habi- clatorului de trăsături de c.
seama de infrastructura econo- deci reprezentînd o valoare psi- tuală _şi voluntară (V.N. Measiş- şi a variaţiilor lor posibile s-au
mică, de orînduirea socială şi hică, în acest sens R. Linton cev). în consecinţă, întreg siste- finalizat prin liste ce inventariau
poziţiile de clasă (L. Seve). propune termenul de atitudine- mul c. va dispune de un sector peste 15 mii de însuşiri de c.
Aceasta pentru că omul îşi struc- valoare. C. trebuie deci înţeles orientativ şi de altul efector (X. (Fr. Baumgarten, G. Allport,
turează modul său de a fi nu în ca un sistem de atitudini proprii Levitov), de unde necesitatea con- Ph . Vernon). Problema dacă
afara ci înăuntrul relaţiilor so- subiectului, exprimate de el con- siderării atît la nivelul fiecărei ati- toate trăsăturile de ordin carac-
ciale printre care cele mai impor- stant în comportament, avînd o tudini de tip caracterial, cît şi a terial relevate de experienţa ome-
tante sînt cele de producţie, de, relevantă semnificaţie social-u- întregului c, a sensului valoric nirii sînt sau pot fi proprii fiecă-
muncă. Motivele, scopurile, inte- mană şi definindu-l individual al orientării şi al capacităţii de ruia dintre indivizi iese din cîm-
resele, aspiraţiile, sentimentele, pe subiect din punct de vedere traducere în viaţă a ei, oricare ar pul investigaţiilor experimentale
integrativ —, atitudinile sînt ge- axiologic. Este ceea ce ne trimite fi rezistenţele interne sau externe şi se înscrie în cel al interpre-
nerate de relaţiile sociale şi ac- la conţinutul c. exprimat şi pro- (consecvenţă şi formă morală). tărilor de Antropologic filosofică.
tivitatea afectivă a subiectului. bat numai prin comportament, Consistenţa c. este evaluată prin Aceasta cu atit mai mult cu cit
După orînduirile sociale, c. poate prin fapte (Marx) şi ne obligă aceea că omul nu desparte fapta aici intervine nu numai surpriza
dobîndi o orientare individualistă să acceptăm ca definitorii pende vorbă. Este totuşi probabil
sau colectivistă, conservatoare tru om, ca fiinţă socială, cele unui număr foarte marc de tră-
101
100
C
saluri, dar şi dificultatea admite- blema axiologică nu ţine de exis- turi sau factori de c. ce trebuie CARACTEROLOGIE, disdpliu-
rii coexistenţei unor trăsături de tenţa acestora, deci şi a celei nega- să fie studiate şi evaluate corela- nâ care pe ocupă cu studiul ca-
sens contrar (bun-rău, egoist-al- tive în raport cu cea pozitivă, tiv, ponderal pentiu a. furniza lactctelor şi îndeosebi de clasifi-
truist etc.) care s-ar părea că sînt dczirabilă, ci constă în modul în carea lor; stabilirea de tipologii,
o informaţie edilicatoaie, sub ra-
în relaţie de incompatibilitate care se rezolvă conflictul în sensul după anumite criterii, este obiec-
portul necesităţilor sociale, asu-
logică. Dacă vom concepe geneza de echilibrare, dominanţă şi su- tivul principal al c, integrîndu-so
pra individului. Odată cu aceasta
şi dinamica c. într-un sens dia- bordonare, cu alte cuvinte, care astfel în psihologia diferenţială.
trţbuie să se ţină seama de varie-
lectic va trebui să admitem că dintre trăsături devine stabil regla- Are sens apropiat de tipologia
fiinţei umane, ce se constituie tatea ierarhizării miilor de tră-
torie şi deci, caracteristică pentru sături în c. individual, ceea ce la individuală.
ea personalitate prin asimilarea subiectul în cauză. Această ordo-
totalităţii relaţiilor sociale şi uma- unul este cardinal la altul putinii CARACTEROPATIE, trăsătură
nare şi ierarhizare este strîns le- fi secundar ş.a.m.d. Formal-sta- sau un complex de trăsături
ne, nu-i poate fi cu totul străin gată de relaţiile afective ale subiec-
— aşa cum afirma Terentius •-- tistic, combinaţiile şi aranjamen- caracteriale anormale, prezentate
tului, mai ales de vîrstă juvenilă, tele a mii de trăsături ne furni- la un subiect normal mintal şi
nimic din ceea ce este uman. de modelele la care el se confor-
Luarea în stăpînire a propriei zează o idee despre imensele care influenţează negativ com-
mează. G. /Yllport clasifică tră- posibilităţi de diferenţiere. Aceste portarea socială. Anomaliile pot
individualităţi şi autoreglajul în săturile de c. în: cardinale, cen-
problemele majore ale existenţei, combinaţii ierarhizate şi dinamice viza atît trăsăturile rezultate din
trale şi secundare,. Primele sînt sînt însă determinate social-isto- orientarea subiectului (atitudi-
ceea ce este în esenţă c, nu este atitudini permanent directoare ce
posibilă fără contracararea unor ric şi biografic. C. nu este numai nea faţă de societate, muncă şi
domină, integrează şi contro- determinat de împrejurări ci prin faţă de sine) cît şi trăsăturile
tendinţe opuse, fără luptă internă
lează pe toate celelalte. Se reia însuşi modul său de dezvoltare voluntare ale caracterului. Ele
şi depăşire progresivă a unor ten-
astfel tema calităţii-stăpîne, de- este şi autodeterminat în sensul se manifestă prin greutăţi în
dinţe ce apar stabil^ sau tranzi-
finitorii pentru un c. pe care l-au autoeducaţiei. Un dicton chinez adaptarea socială, prin tendinţa
toriu ca nonvalori. în fapt, ati-
tudinile pozitive nu se pot forma afirmat umaniştii francezi şi 1-a este ilustrativ: „semeni fapte şi la certuri şi neînţelegeri cu mem-
şi dezvolta dedt în legătură şi pus în evidenţă literatura. Tră- brii colectivităţii, prin nestator-
culegi deprinderi, semeni deprin-
împotriva celor evaluate ca nega- săturile centrale, mai numeroase nicia în ocupaţii şi schimbarea
deri şi culegi un caracter, semeni
tive. Virtutea se opune senzuali- la subiect, sînt totuşi proeminente frecventă a locului de muncă,
caracter şi culegi un destin".
tăţii, raţionalitatea şi stăpîni- la el, contribuie la definirea pro- acte de indisciplină, impulsivita-
CARACTERIAL, atribuit a
rea de sine impulsivităţii, al- filului acestuia, întrucît apar în te, dezordine, huliganism etc.
ceva ce ţine nemijlocit de carac- Tulburările caracterului sînt întîl-
truismul-cgoismului ctc. Deci, on- prim planul conduitei sale şi per- ter şi reprezintă o manifestare
tologic, coexistenţa în termeni mit previziuni (K.B. Cattell). Tră- nite în special în psihopatii. După
a acestuia. In sens restrîns, după H. Ev, c. este rezultatul reducţiei
de contradicţie a atitudinilor opuse săturile secundare sînt foarte uzanţele limbajului psihologic
nu numai că este posibilă, dar numeroase, cuprind tot restul caracterului la o singură trăsă-
francez, ceea ce reprezintă o per- tură ce domină total şi subordo-
este şi legică. A. Vedenov susţine inventarului amintit şi sînt prea turbare de caracter (agresivi-
că, în ansamblul său, c. funcţio- puţin „vizibile", au o existenţă nează sau anihilează pe celelalte,
tate, încăpăţînare, instabilitate devine tiranică şi se impune inva-
nează în baza unor contradicţii minoră şi latentă. Iile alcătuiesc morală, înclinaţie spre fraudă)
dialectice constînd din discor- un fundal al c. care se defineşte, riabil în conduită; se ajunge ast-
şi se exprimă în imposibilitatea fel la un profil caricatural, de
danţa şi confruntarea continuă în principal, numai prin identi- sau dificultatea copilului sau tî-
a aspiraţiilor şi posibilităţilor, a ficarea trăsăturilor cardinale şi regulă, c. exprimîndu-se în per-
nărului de a întreţine relaţii nor- versiuni şi obsesii.
autoaprecierii şi aprecierilor celor- centrale. Astfel c. se prezintă male cu cei din jur. C. sau defi-
lalţi, a autoexigenţelor şi exigen- ea, un sistem ierarhizat ce ar CARDINAL, calificare dată de
cientul moral poate fi reeducat
telor adresate subiectului s.a. putea fi reprezentat: prinlr-o pi- G. Allport acelei categorii de
în baza unor atente examinări
Revenind la cuplurile de trăsă- ramida, l'nii caractvrologi alcă- trăsături de personalitate care.
psihologice şi a aplicării unor
turi opuse trebuie spus că pro- tuiesc liste de 100 -200 de trăsă- ocupă un loc dominant în rîndul
măsuri psihomedicale.
celorlalte, controlîndu-le si inte-
103 103
grîndu-le. La fiecare individ nu pabil de acţiuni precis orientate febră, disfuncţii vegetative, modi- pe bolnavi în starea de hipnoză şi
pot fi decît una sau doua trasaturi si bine coordonate. Simptom ii ficări în formula sanguină, ure- le permitea să-şi exteriorizeze
cardinale şi definitorii pentru res- isteriei şi al unor focare de tie.- mie. <"• po?.i:e fi provocată şi < onfhcUlo. S. 1'ivud ronunţă la
pectiva individualitate. menţă. experimental prin substanţe psiho- hipnoză şi propune metoda psiha-
CARENŢĂ AFECTIVĂ (\VI- CÂTAMNEZĂ, operaţia de sin- disleptice. nalitică, în doctrina si terapeu-
TAMINOZ'Ă AFECTIVĂ), stare teză şi reorganizare a datelor CATEGORIE fer. katigorein - tica psihanalitică, fenomenul şi
rezultata din insatisfacerea nevoii privind evoluţia bolnavului şi a a afirma), noţiune filozofică fun- metoda c. ocupă un loc central.
de asistenţă afectivă, mai ales maladiei. Termenul este folosit damentală care exprimă pro- Aducerea în conştiinţă şi analiza
la vîrsta copilăriei. Privarea de mai ales în psihiatria infantilă. prietăţile esenţiale, laturile şi conflictelor complexelor, tensiu-
asistenţă maternă a copilului poate C. este menită să călăuzească legăturile cele mai generale ale nilor nevrotice, produc, după
duce la perturbarea şi frînarea terapia şi să permită prognoze obiectelor şi proceselor existen- S. i'reud, un efect de destindere.
dezvoltării somatice, psihice şi asupra evoluţiei subiectului şi ţei obiective şi subiective în Efectul de C. se obţine şi prin
intelectuale. S-a constatat con- posibilităţilor sale de adaptare continuă transformare; concep- proiectarea subiectului în acţiu-
tribuţia c. a. la regresiunea min- socială. tele de gen, de maximă genera- nile şi produsele sale. Psihodra-
tală, la apatie şi la deformări CATATIMIE, modificare subi- litate; orice concepte supraordo- ma, iniţiată de J. Moreno, duce
caracteriale ce pot duce la delic- tă a stărilor afective către una nate altora pe care le cuprinde la aceleaşi efecte de descărcare
venta juvenilă. din extreme, fie depresiune, tris- şi controlează. Fiecare ştiinţă îşi a tensiunilor. S. Freud scria în
CÂRFOLOGIC, calificarea simp- teţe, apatie, fie euforie şi exube- are C. ei, un sistem de concepte 1895; „Se presupunea că simpto-
tomului constînd din agitarea ranţă. la care se face mereu referire în mul isteric lua naştere cînd ener-
permanentă a degetelor simulînd CATATONIE (de la cată - investigaţii şi interpretări. în psi- gia unui proces psihic nu putea
diverse gesturi adresate unor o- prepoziţie ce semnifică o distri- hologie, poziţii de C. ocupă: să ajungă la elaborarea conştientă
biecte imaginare. buţie şi tonus-ioriă., tensiune), acţiunea, funcţia, procesul, starea, şi era dirijată către inervaţia
CATABOLISM, termen desem- sindrom complex, de ordin psiho- informaţia, operaţia, structura, corporală (conversiune)... Vindeca-
nînd (global) procesele de deza- motor, implicînd forma inerţiei însuşirea ş.a. Prin generalizare, rea era obţinută prin eliberarea
similaţie opuse celor asimilatorii. sau stuporului c. (apropiat de orice acte psihice inclusiv percep- afectului deviat şi prin descăr-
Predominanţa c. condiţionează catalepsie) şi forma acceselor mo- tibile şi reprezentările, schemele carea sa, pe căile normale (ab-
după Viola,' N. Pende, E. Kret- torii paroxiste. Bolnavul trece, motorii sau verbale etc, devin rencţie)". După Laplanche şi
schmer, constituţii somatice aspe neaşteptate, de la o formă la categoriale. Pontalis c. constă în rememorarea
tenice, dar dispunînd în plan alta şi aceasta, fie pe fondul con- CATENAR, în formă de lanţ; sau reintroducerea în cîmpul con-
comportamental de mare exci- ştiinţei clare, fie în condiţii de reflex sau activitate psihică cu ştiinţei a unor experienţe subadia-
tabilitate, sensibilitate şi acti- obnubillare, se manifestă prin verigi interconectate. La om, acti- cente simptomelor patologice dar
vism. rigiditate, negativism, mutism, vitatea neuropsihică este aproape care au fost uitate întrucît au
anorexie, parabulie în alternanţă întotdeauna c. şi organizată sis- fost refulate de către subiect.
CATALEPSIE (gr. katalepsis - Evocarea şi retrăirea acestor a-
a rămîne), stare anormală, con- cu supraexcitare, furie, agresivi- temic.
tate maniacală, urlete, e. este un mintiri cu mare intensitate dra-
statată în somnul hipnotic şi în CATHARSIS (gr. katharsis - matică oferă subiectului ocazia
cazul unor maladii psihice sau simptom tipic pentru schizofre- purificare), operaţie de descăr-
nie (mai ales, forma catatonică), de a se exprima şi de a-şi descărca
somatice, care constă din len- care şi eliberare, după sensul energia pulsională, investită ori-
toarea, inerţia şi lipsa de inde- dar intervine uneori şi în ence- originar, datorat lui Aristotel,
falite, toxicoze, febră tifoidă ş.a. ginal în experienţa traumatizantă.
pendenţă a activităţii muscu- care constatase că identificarea Metoda c. este indispensabilă
lare şi psihice. Subiectul este Se disting: c. lucidă şi c. oneroidă, dintre spectatori şi personajele
şi deasemenea c. ' Hrzie care oricărei cure psihanalitice dar
parcă' înţepenit, păstrează, ase- teatrale duce la efecte de purifi- nu o epuizează pe aceasta.
-menea unei figurine de ceară, apare prima dată la vîrsta adultă. care şi relaxare. In psihiatria
mişcările care i se imprimă, Cea mai gravă formă este c. modernă, metoda c. a fost intro- CAUZALGIE (gr. kaussi - ar-
dovedeşte mutism şi este inca- „mortală" care este însoţită de dusă de Breuer, care introducea dere, algos — durere), durere us-
104 105
c ţiunii apare ca un determinant
turătoare cauzată de trauma ner- ce, în acelaşi stadiu intervine ferenţială, pedagogică şi indus-
vilor periferici conţmind fibre c. mora/a,artificialistă şi animista. direct şi imediat. tria/ă c. şi metoda cazului dobîn-
simpatice. în al doilea stadiu se evoluează CAZ, abstracţie metodologică desc_ o tot mai mare extensiune.
CAUZALITATE (aspect res- către c. obiectivă, apelîndu-se la constînd în izolarea unui individ CĂUTARE, formă de compor-
trîns al determinismului, pre- forţe din ambianţă, la c. me- — considerat reprezentativ — tament investigativ-explorator ba-
luat în ştiinţele umane după dintr-o categorie bine delimitată zată pe o anumită motivaţie de
canică (contacte şi impulsuri), pentru a încerca definirea şi ca- cunoaştere şi avînd ca scop sta-
modelul fizicii clasice), defineşte pentru ca apoi să se treacă la c. racterizarea categoriei. Metoda c. bilirea contactului cu obiectul
existenţa unei relaţii univoce şi prin generare (lucrurile nasc alte- a fost iniţial folosită în medicină, şi identificarea lui, utilizînd în
directe între cauză si efect. In le asemănătoare) şi la C. prin iden- dar apoi a dobîndit o largă răs- acest sens diverse mijloace. Com-
această acţiune, c. este revilali- tificarea substanţială sau prin pîndire şi în ştiinţele sociale şi portamentul de c. este implicat,
zată, în prezent, ceea ce nu în- constanţa substanţei. Se adaugă umane, creîndu-se o disciplină a cu necesitate, în creativitate.
seamnă negarea existenţei unor c. prin condensare şi rarefiere, analizei de c. Teoria c. studiază în mod formal-
cauze inteligibile în viaţa uma- prin condensare atomistică şi abstract legile şi particularităţile
nă, ci doar faptul că legătura CAZUISTICĂ, sistem de inves-
prin relaţii spaţiale. în stadiul tigaţii, analize şi practici centrate acestui comportament complex
acestora cu efectele lor nu poate următor c. se referă la posibil pe cazuri particulare, individuale. şi îşi propune să determine de-
fi stabilită mecanic, ci statistic. şi se bazează pe operaţii deductive. Ansamblul datelor şi învăţă- pendenţa elementelor geometrice
în cercetarea c. vieţii psihice tre- Referindu-se la c. a posibilului mintelor extrase din studiul ca- ale c, adică dispunerea şi de-
buie avute în vedere nivelele operator. J. Piaget arată că aces- zurilor servind pentru înţelegerea plasarea, în spaţiu, utilizînd me-
de c, principala diferenţiere fiind ta „se manifestă sub forma unui şi rezolvarea unor noi cazuri. tode bazate pe teoria probabili-
între cauze externe şi cauze in- fel de acţiuni a schemelor im- Originar, acest sistem de lucru a tăţilor. Se află astfel, densitatea
terne, în aceeaşi ordine de idei plicite asupra operaţiilor expli- fost utilizat în seminaritle de probabilă de repartiţie a obiecte-
trebuie avută în vedere relativi- cite, acestea fiind determinate nu morală teologică. în epoca mo- lor în limitele date ale vitezelor,
tatea raportului cauză-efect, un numai de actele de gîndire e- dernă C. a devenit modalitate prin- drumurilor, şi poziţiilor reciproce.
fenomen psihic x putînd fi cauză cipală a teoriei şi practicii medi- Odată stabilită legea de repartiţie
a fenomenului psihic y, dar totoda- fectuatc în momentele ce pre- a obiectelor şi de apropiere a
cedă operaţia nouă, ci prin tota- cale, conform principiului: nu exis-
tă efect al fenomenului psihic Z. în tă boli în genere ci numai bolnavi agenţilor de c, pînă la distanţa
plus, trebuie considerată existenţa litatea cîmpului operator con- de contact cu acesta, se trece
stituit prin operaţiile posibile. individuali. în secolul nostru,
circuitelor cu reacţie de feedback din iniţiativa unui grup de la la stabilirea probabilităţii obţinerii
care pot face ca un fenomen A Considerînd interrelaţia dintre c. Universitatea Harvard, c. a fost contactului sau a descoperirii
să fie cînd cauză, cînd efect şi constanţă, J. Piaget arată că c. introdusă în pedagogie, prevăzîn- obiectivului în două condiţii:
al fenomenului B. Determinările ,,este de conceput ca fiind însăşi du-se cercetarea cît mai completă şi contact discret sau prin impuls
cauzale sînt catenare şi irever- inteligenţa, întrucît aceasta se îndelungată a comportamentelor şi urmărire neîntreruptă. O altă
sibile. Gîndirea se dezvoltă trep- aplică relaţiilor temporale pe care individuale în anumite situaţii problemă a teoriei c. o constituie
tat pentru a surprinde relaţiile le organizează într-un univers educaţionale. Metoda cazului este determinarea celor mai favora-
obiective de c. J. Piaget a studiat durabil". Prin gîndirea cauzală nu folosită şi în industrie şi calificări bile combinaţii de repartizare a
geneza gîndirii cauzale, relevînd este epuizată cunoaşterea rela- de orice fel. Studenţii, acţio- eforturilor d e c . Se urmăreşte re-
stadiile şi formele acesteia. în- ţiilor necesare, obiectiv existente nînd în grup, sînt puşi în faţa partizarea de aşa manieră a
tr-un prim stadiu, calificat ca pentru că determinările au şi alte unor cazuri cărora trebuie să le posibilităţilor de c, îneît acestea
precauzal, copilul substituie cau- forme decît cea a c. analizeze variabilele, structura şi să amplifice probabilitatea de
zele obiective prin altele subiec- dezvoltarea pentru a le înţelege descoperire a obiectivului. în
CAUZĂ INTERNĂ, desemnea- teoria c, sînt stabilite metode de
tive oferind explicaţii prin moti- ză, după Michotte, motivul care, şi a degaja cu ajutorul instruc-
vaţie, finalitate, aparenţă, par- torului un?lc relaţii ştiinţifice determinare a maximului proba-
deşi implică asimilarea unor con- bilităţii de C. Cunoaşterea con-
ticipare proprie sau scheme magi- diţii externe, în declanşarea ac- (R. Mucchielli). în psihologia di-
106 101
diţiilor în care are loc acest CENESTOPATIE, tulburare a
cenesteziei (sensibilităţii vijecra-
c
maxim, permite obţinerea unei c. perceptivă, în efectuarea unor fectuate prin ,,rotire" completă, i'n
repartizări optime a eforturilor. lei. caracterizată prin apariţia raţionamente asupra unor situaţii vederea delimitării valorilor cen-
CECITATE, orbire, lipsă inte- unor stări organice penibile (de date, hiîndu-sc în considerare nu- trale.
grală sau parţială a vederii; la o senzaţie de jenă şi rea fum mai anumite raporturi dintre cele CENTRU DE INTERES, metodă
prin extensiune, absenţă şi a ţionalitate pînă la apariţia uiim ce caracterizează situaţia în an- introdusă în pedagogie de De-
altor funcţii scn/oriale sau co- senzaţii neplăcute de furnicături samblul eişi negiijîndu-se sau igno- croly, constînd din axarea tutu-
municative. CauzeU; c. constau arsuri cto.j, impresii generale sau rîndu-se celelalte raporturi în joc: ror cunoştinţelor asupra unui
în afectarea aparatului ocular, locali/.ate şi cărora dacă nu li de pildă în situaţia în care avem obiect care interesează pe copil.
a căilor aferente sau a centrilor se pol găsi semne obiective, li si- de-a face cu două mobile care Ystli-I, în primele clase, cunoştin-
do proiecţie corticală. Se disting: atribuie semnificaţii de simptonie se deplasează pe traiectorii rec- ţele de limbă, matematică, geogra-
C. pentru forme şi alte însuşiri ale unei pre/.umptive maladii so- tilinii, paralele şi inegale, cu punc- fie, biologie sînt comunicate prin
spaţiale, C. cfonuilicd sau acromatice. Pupre socoteşte că c. te de plecare şi de sosire distan- studiul empriric al localităţii na-
matopsie, c. di iu ud sau nietaio- relevă o p-uhopalie. C. este şi u\\ ţate, dar la o distanţă mai mică tale sau a altor realităţi unitare.
pie şi c. ii'icluni'i sau hemera- simptom al unor nevroze aste- decît cea iniţială, deplasarea fă- Se porneşte deci de la ceea ce
lopie. C. este corticală cînd sur- nice. cîndu-se pentru ambele mobile este familiar şi monolit.
vine în urma traumatizării arii- CENTILĂ, perceutiiă, unitate în acelaşi timp (mişcări sincrone), CENTRU NERVOS, nucleu for-
lor 17, 18 şi 19 din occipital. de măsură folosită în diverge situaţia care reproduce acţiunea mat din grupe neuronale situa-
Charcot şi apoi K. Goldsteiii au explorări psihologico prin dis- de ajungere clin urmă parţială te în zona cenuşie a sistemului
descris c. psihică, care este de tribuirea datelor seriate într-o su- sau micşorare a handicapului, nervos central ce realizează in-
natură centrală şi survine în tă de clase cu frecvenţe egale. dacă se cere unui copil, aflat în tegrarea unor informaţii de un
urma unei disiuncţii de ordin CENTRARE, orientare exclu- stadiul iniţial al subperioadei anumit fel şi îndeplineşte o func-
neuropsihie. sivă a activităţii cognitive asu- reprezentărilor prcoparţionale, să ţie specifică în reglaj. în neurofizi-
CEFALEE, durere acută de pra unui decupaj (o porţiune compare viteza celor două mo- ologia contemporană nu se ab-
cap provocată de surmenaj, in- restrînsă, limitată) al realităţii, bile, el va afirma că mobilul care solutizează topica şi specializa-
toxicaţii şi diverse maladii care care constituie obiectul de moment a parcurs o traiectorie mai scurtă rea univocă a c.n.
afectează nervii cranieni. De al cunoaşterii C. perceptivă, con- a mers cu o viteză mai mare CENZURĂ, funcţia intelectului
regula c. sînt difuze (mai ales în stă (de ex.) în a fixa cu privirea decît cel care, în acelaşi timp, şi conştiinţei morale constînd
cazul maladiilor circulatorii), dar un anumit element al configura- a parcurs o traiectorie mai mare din aprecierea critică a tendin-
pot fi şi localizate fronto-tem- ţiei privite astfel îneît el să se pentru că el „centrează" (ia în ţelor, ideilor şi actelor compor-
poral sau pot angaja şi sinusurile. proiecteze în regiunea cu maximă considerare) punctele de sosire tamentale. Prin e. se operează
CELULĂ NERVOASĂ v. N E - vizibilitate a retinei şi avînd exclusiv, după ordinea cărora o selecţie în cîmpul variantelor
URON. drept efect deformarea şi dilata- judecă viteza fără a lua în conside- şi alternativelor motivaţionale şi
CENESTEZIE (gr. koinos - rea (supraestimarea elementului rare şi punctele de plecare, pen- intelectuale. în psihanaliză, c.
centrat; ex. „eroarea etalonului"). tru a le pune în relaţie cu cele desemnează „funcţia ce tinde să
comun, aisthesis — senzaţie), an- J. Piaget scrie: „Spaţiul percep- de sosire şi a judeca astfel, vi-
samblul sensibilităţii viscerale du- interzică accesul la conştiinţă şi
tiv este nu omogen ci este în tezele de mişcare după care preconştient al dorinţelor in-
cînd la o imagine a mediului fiecare moment, centrat, iar zona distanţele (intervalele dintre conştiente şi derivatelor lor". Este
intern şi cxprimîndu-se întotdea- de centrare corespunde unei dila- punctele do plecare şi de sosire), şi un mecanism de apărare a
una printr-o stare organică (plă- tări spaţiale, în timp ce periferia parcurse. In psihogeneză, cele celui ce controlează şi supune
cută sau neplăcută). Th. Ribot acestei zone este cu atît mai două tipuri de c. tind să fie de- trierii conştiente, pulsiunile şi
BUsţino că c. are rol do bază contractată, cu cît se îndepărtează păşite prin coordonări ce duc tendinţele de origine inconştientă,
mai mult de centru." C. intelec- la decentrave". întrucît unele tendinţe nu pot fi
senzorială pentru formarea con- tuală, constiud, priu analogie cu
ştiinţei de sine. CENTROID, calificare a pro- acceptate, ca nefiind în acord cu
cedeelor de analiză factorială e- valorile morale; ele sînt reprimate
108
109
c inţifică adecvată abordării obiec- ce se aplică sistemului, acesta
de conştiinţă sau refulate de =ub- Relevîud particularităţile canti- telor-sistem (obiecte complexe şi deţine şi o serie de caracteristici
conştient în zona inconştientului, tativi; ale domeniului cercetat, hipercomplexe). Această meto- individuale şi anumite grade de
de unde vor încerca să reapată a fost sprijinită de progresele dă, utilizată în lumina unei teorii libertate în funcţionarea sa, ceea
în formă deghizată, simbolizată matematicii aplicate şi de teh- generale a sistemelor sau pe ce îi conferă condiţia de sistem cu
sau deviată (vise, simptome nevro- nica modernă de calcul. Principa- direcţii proprii diferitelor disci- autoreglare. Printre noţiunile fun-
tice). S. Freud serie, în legătuta cu lul aparat matematic utilizat di damentale ale demersului sis-
C.O. este dat de teoria probabili- pline' ştiinţifice, aduce în plus
funcţia de c. exercitată de su- nu complicarea analizei şi de- temic, incomplet elaborate la
praeu: „această instanţă de auto- tăţilor în organizarea activită- ora actuală, se pot include urmă-
ţilor complexe fiind necesară lua- scrierii obiectului (aşa cum se
observare noi o cunoaştem: este realizează de ex. prin trecerea <<!• toarele: element sistem interac-
cenzura euhti, a conştiinţei mo- rea în considerare a factorilor ţiune, structura, subsistem, ordo-
aleatori. De asemenea, se utili- la descrierea parametrică la cea
rale, aceeaşi care exercită noap- morfologică sau substratică şi nare, organizare, ierarhie, fina-
tea cenzura viselor şi de la ea zează şi alte teorii moderne cum litate, conducere, element, inte-
sint: teoria jocurilor, teoria pro- de la aceasta la cea funcţională
pleacă refulările dorinţelor inad- gralitate.
gramărilor matematice (liniară, şi comportamentală), ci tendinţa
misibile" . de a construi un tablou integrator CEREBEL, formaţiune a ence-
CERC, grupare şi reuniune în dinamică, parametrică, stohas- falului situată dorsal în raport cu
tică), teoria deservirii în masă. al obiectului prin: a) obiectul
care se desfăşoară o activitate fiind considerat sistem, clemente- porţiunea inferioară a trunchiu-
corespunzînd intereselor partici- teoria informaţiei etc. lui cerebral şi cauclal faţă de
Rezolvarea unei probleme prin le sale nu sînt descrise în sine,
panţilor care au şi largi drepturi marile emisfere. C. participă la
metodele indicate de c.o. cuprinde separat, ci prin permanentă ra- reglarea fină a tonusului muscular
de iniţiativă. Pot fi artistice, lite- portare la întreg; b) acelaşi o-
rare, ştiinţifice, tehnice, sportive următoarele etape: enunţarea te- al respiraţiei, tensiunii arteriale,
mei (pregătirea cercetării), de- biect întrunind diferite caracte- metabolismului glucidic.
etc. ristici şi principii constructive,
CERCETARE, formă superioa- terminarea parametrilor activită- CERTITUDINE, siguranţă în
ţii date (valorile numerice sau face necesară dezvăluirea aspec-
ră a activităţii de investigaţie, tului ierarhic al construcţiei sale, veracitatea unui fapt de cunoaşte-
desfăşurată sistematic şi organi- unele raporturi ce caracterizea- re, în sens concret, evidenţă. în
ză desfăşurarea şi rezultatul acti- modalitatea de conducere şi or-
zată ştiinţific, în vederea recru- ganizare specifică; c) orice obi- sens abstract, c. implică o demon-
tării de noi informaţii a prelucră- vităţii cercetate), alegerea crite- straţie care nu lasă nici un loc
rii şi verificării lor şi a formulării riilor de eficacitate (valorile ma- ect fiind contextualizat, plasat
pentru îndoială sau eroare. Poate
de noi cunoştinţe ştiinţifice sau a tematice sau logico-matematice într-o ambianţă dată, trebuie fi fizică şi obiectivă, ştiinţifică
stabilirii unui adevăr. Se distinge care caracterizează reuşita desfă- să fie cercetat în strînsă le- sau morală. Opusă oscilaţiilor
c. ştiinţifică fundamentală, vizînd şurării activităţii), cercetarea legă- gătură cu condiţiile existenţei aleatorii c. se susţine subiectiv
construirea ştiinţei, şi c. aplica- turilor reciproce dintre parame- sale; d) obiectul înscriindu-se prin credinţă sau convingere,
tivă, vizînd controlul, prin mij- tri, determinarea căilor de sporire într-un flux generator complex, în cazul c. totale, probabilitatea
loacele ştiinţei, a unui domeniu a eficacităţii activităţii (stabilind trebuie să fie înţeleasă complemen- este egală cu unu.
al realităţii, în vederea optimei că un anumit parametru influen- taritatea generării însuşirilor în-
ţează rezultatul activităţii în an- tregului din însuşirile clemente- CHEMORECEPŢIE, modalita-
lui organizări şi utilizări. te senzorială prin care se sem-
samblu, se trece la determinarea lor şi a generării însuşirilor ele-
.CERCETARE OPERAŢIONA- căilor prin care se poate obţine nalizează modificările chimice din
LĂ, disciplină metodologică şi mentelor din cele ale întregului; c)
variaţia parametrului respectiv), obiectul-sistem presupune pe lin- mediul extern sau intern. Tipuri
aplicativă, care urmăreşte să luarea deciziei pe baza rezultatelor de c. : exteniă -- sensibilitatea
stabilească indici sau criterii de gă veriga cauzală a funcţionării
cercetării şi aplicarea în practică gustativă şi olfactivă: internă —
eficacitate maximă a procese- şi dezvoltării sale, componenta chemoreceptorii din aparatul cir-
a măsurilor care duc la mărirea finalităţii, imanentă comporta-
lor ce se desfăşoară în orice do- eficacităţii activităţii. cular şi digestiv. C. are rol în
meniu de activitate şi să elabo- mentului său; f) pe lîngă caracte- reglarea compoziţiei chimice a
reze procedee raţionale de organi- CERCETARE SISTEMICĂ, me- risticile generale şi "restricţiile sîngelui si lichidelor din organism.
zare a activităţii în general. todă modernă de cercetare şti-
111
110
CHESTIONAR, metodă care nică sau în formă acută, în urma de reglare şi de strategie a jocuri- active, euforice şi depresie, atonie
constă în administrarea unei serii unei infecţii care atinge stratu- lor. Actualmente se poate vor- (Kretschmer).
de întrebări — care se succed rile cenuşii ale encefalului. Kslc bi de un sistem al ştiinţelor ciber- CICLU, dezvoltare circulară şi
conform logicii interne a cer- combătută medical şi, totodată, netice. In cadrul acestui sistem repetitivă. Poate fi considerată
cetării—unor indivizi, avînd drept prin tehnici speciale de reeducare se remarcă cu evidenţă c. teore- mecanicist sau dialectic, prin
scop dezvăluirea unor opinii, gus- a mişcărilor voluntare. tică generală, care cuprinde prin- relativizarea repetitivităţii şi re-
turi, trăsături de personalitate, CHREIOLOGIE, denumire da- cipiile şi metodele de bază, fun- levarea interdependenţei, a sen-
etc. întrebările sînt urmate de tă recent ştiinţei (interdiscipli- damentele matematice şi logice ale sului calitativ a fiecărui C. şi a
răspunsuri: la alegere (închise) narc) care se ocupă de studiul C, şi c, aplicată, care studiază suitei lor progresive. Uzual, un
sau libere (deschise), care, în trebuinţelor, aspiraţiilor, motiva- posibilitatea utilizării în dife- proces realizat integral.
faza interpretării, vor fi codate ţiei, tendinţelor şi atitudinilor. rite domenii de activitate a con-
conform intenţiei urmărite. Pen- Se pune accentul pe clasificare,! CINETIC (gr. kiuctiiios — care
strucţiilor formal-abstracte ale c. se mişcă), ceea ce ţine de miş-
tru a fi valid, în c. trebuie să fie şi studiul evoluţiei trebuinţelor teoretice-generale. în planul c.
traduşi, sub formă de întrebări, umane în societatea contempora- care în sensul deplasării; repro-
aplicate un rol deosebit îl ducerea sau anticiparea depla-
indicatorii stabiliţi în urma ope- nă, pentru a le supune atenţiei ocupă c. tehnică, numită şi indus-
raţionalizării conceptelor, iar în- organizaţiilor economice, sociale sării în reprezentări calificate
trebările trebuie să fie astfel şi culturale în vederea satisfa- trială sau teoria conducerii sis- drept cinetice.
formulate îneît să permită răs- cerii lor (K. Bize, 1968). temelor tehnice, care verifică şi CINISM, atitudine de sfidare
punsuri adecvate. (S. Chelcea). utilizează în producţia industri- a normelor şi idealurilor morale,
CIBERNETICĂ, disciplină me- ală datele c. teoretice. Un remarca-
CHIROMANŢIE, disciplină ca- todologică concepută de Kor- bil progres cunosc neurocibernetica de desconsiderare a valorilor
re se ocupă de ghicirea caracte- bert Wiener, autorul primei lu- şi psihologia cibernetică (psihoci- de orice fel. Termenul provine
rului şi destinului unei persoane crări de c. (1948), ca ştiinţa proce- bernetica). Neurocibernetica este de la una din şcolile filosofice
după configuraţia mîinii. De stu- sului de comandă şi control în acea ramură a c. care abordează existente în Grecia antică în sec.
diul obiectiv al structurii palmei sistemele tehnice (artificiale), în sistemul nervos prin prisma con- IV î.e.n. Sensul termenului s-a
se ocupă c/urologia. C. este vi- organismele vii şi în sistemele ceptelor de informaţie şi de autore- modificat treptat: de la indi-
ciată de ocultism. Există totuşi sociale. Sistemele cu autoreglare glaj, avînd ca obiectiv final adu- ferenţă faţă de bogăţii — s-a
studii executate cu metode ştiin- şi îndeosebi acelea complexe şi hi- cerea unei contribuţii la expli- ajuns la dispreţul faţă de cul-
ţifice care încearcă să descopere percomplexe (prin excelenţă omul) carea şi optimizarea comporta- tură şi de civilizaţie, propovădu-
unele corelaţii între particulari- constituie obiectul C, obiect abor- mentului uman. Psihologia ciindu-se întoarcerea omului la
tăţile mîinii şi unele laturi ale dat din perspectivă informaţio- bernetică abordează, cu o meto- starea naturală, cum o cerea
caracterelor individuale. în a- nală cu un aparat metodologic dologie concomitent cibernetică Diogene din Sinope (404-323
cest sens, a efectuat cercetări şi propriu, care cuprinde: a) princi- î.e.n.). în accepţiunea actuală
X. Vaschide. Pînă în prezent piile călăuzitoare ale procesului şi psihologică, funcţionalitatea
nu s-au obţinut rezultate con- şi evoluţia proceselor psihice, ire- C. implică o notă de francheţe
investigaţiei şi analizei: prin- „neagră", de exprimare făţişă
cludente. cipiul conexiunii inverse sau feed- ductibile la mecanismele lor fizio-
backului, al izofuncţionalismu- logice, în diferite etape ale acti- prin vorbe, gesturi, acţiuni a
CHOREE, maladie nervoasă, vităţilor umane, în structura ierar- unor atitudini negative, fără a
întîlnită mai ales la copii (C. Sy- lui şi al binarităţii şi b) metodele
de bază prin intermediul cărora hizată şi relativ stabilă a perso- ţine seama de faptul că jigneşte,
denham), manifestată prin miş- nalităţii. îngrozeşte, loveşte pe altcineva
cări anormale, dezordonate, ne- se efectuează cercetarea; meto-
ritmice, prin agitaţie globală, hao- da analogiei, a modelării şi a CICLOTIMIE (gr. kyklos - cerc, sau tocmai pentru aceasta.
tică neîncetată. Deseori este în- ,,cutiei negre". G. Klaus vnenţio- tliyma — stare), dispoziţie con- CINSTE, calitate morală glo-
soţită de ticuri si grimase repug- nenză că, in ultima ei formă <b stituţională spre o evoluţie to- bală rezultată din consistenta
nabile. Apari-, in contextul ence- con^tituiie. c. ptemiid patru as- şi conştiinţa morala şi din con-
pecte: îiifouiidlional, ii nico-afectivâ ciclica, sinusoi-
falopatiiloi, ca o perturbare cro- dală, cu alternanţe intre stări secvenţa atitudinilor pozitive şi
112 113
deci şi a conduitei. Este cen- După cum a demonstrat-o Cha- cu degetul a şirurilor de cuvinte. lri;{ia pjrcfpli/'i, unghiul sub ean-
trată asupra respectării avutului panis c. este posibilă şi dacă se Se ajunge astfel la lărgirea trep- este reflectat un obiect, spaţiul
public şi al altor persoane, asu- arată numai o parte din rîndurile tata a fasciculului activ al vede- explorat de organele de simţ in
pra respectării cuvîntului dat si scrise (partea de jos sau de sus) rii (suprafaţa cuprinsă de oclii mod simultan şi dintr-o anumită
întreţinerii de relaţii sincere si sau dacă se omit unele litere. în cînd acesta se imobilizează pen- poziţie. Se face o deosebire din-
corecte cu alţii. Cea mai înaltă c. se constată o cotă de descifra- tru cea. o centisecundă într-un tre c. frje şi e. psi/tic, acesta
expresie a c. este patriotismul, bil itate a textului (Licklider) şi punct de fixare), fiind cuprinse din urmă putînd li senzorial
fermitatea civică, îndeplinire,i un indice de predictibilitate ce la un moment dat mai multe (optic, acustic, tactil) şi mental.
exemplară a îndatoririlor' so- urmează (Howes şi Solomon). cuvinte legate prin sens. Dacă CÎMP PSIHOLOGIC, noţiune
ciale şi profesionale. C. este o Real percepţia grafică devan- un cititor mediu cult citeşte cea. desemnînd totalitatea faptelor
normă a moralei general-umanc sează înţelegerea şi oferă bază 300 de cuvinte pe minut (60 de care există la un moment dat
dar ea dobînde.şte noi valenţe în pentru aceasta. Superficialita- pagini pe oră), prin c.d.r. se poate pentru individul considerat; no-
contextul comunismului. tea sau profunzimea lecturii este citi de 3 — 10 ori mai repede. ţiunea de c p . a fost introdusă în
CIRCUMVOLUŢIE (GIRUS, dependentă de măsura angajării psihologie de K. Lewin (1933),
operaţiilor intelectuale. CIVILIZAŢIE (lat. civilis, civi-
PLIERE, ÎNDOITURĂ), zonă, litas), grad de culturalizare a pentru a desemna un ansamblu
a suprafeţei corticale deli- CITIRE DINAMICĂ RAPIDĂ, vieţii sociale, obiectivare şi ma- de fapte interdependente fizice,
mitată prin adîncituri, plieri tehnică de citire numită şi TA- terializare a cunoştinţelor şi ex- biologice, sociale, psihice (con-
şi care amplifică întinderea şi HILECTURĂ, care este 'desti- perienţei astfel îneît valorile ştiente şi inconştiente) existente
posibilităţile funcţionale ale nată ameliorării lecturii la nive- culturale să devină active pe tot la un moment dat şi care deter-
creierului. Delimitează ariile lul celor trei parametri de bază întinsul organismului social. în- mină comportamentul unui in-
şi deţine relative specializări. C. ai acesteia: viteză, înţelegere şi rudit cu termenii de urbanizare divid sau unui grup. în acest
mai accentuate şi importante memorare. Dintre aceşti para- şi urbanitate, c. implică progres ansamblu sînt implicate exis-
sînt delimitate de scizuri. metri, cel mai dificil de ameliorat ăl forţelor de producţie, mod de tenţa individului, interdepen-
CITIRE, anterioară şi com- este viteza de lectură. înţelege- viaţă evoluat datorită tehnolo- denţa individ-mediu, contem-
plementară scrierii, c. este o ac- rea poate fi sporită prin familia- giei, reţelelor informaţionale şi poraneitatea şi ecologia. Cp. im-
tivitate condiţionată de coor- rizarea cu un anumit gen de consumului de cultură. După plică existenţa a trei tipuri de
donări verbo-acustico-optice sau materiale scrise, iar memorarea R. Mac Iver, c. „exprimă crea- variabile pentru individ: a) va-
de corespondenţele dintre mo- prin notarea ideilor principale ţiile societăţii în vederea asigură- riabile psihologice (nevoi, sco-
delele acustice şi cele grafice ale ale alineatelor, paragrafelor şi rii controlului asupra propriilor puri, percepţii etc. ale subiec-
cuvintelor posedînd semnifica- capitolelor pe măsura parcurge- condiţii de viaţă (organizări so- tului dat); b) variabile non-psi-
ţii. Constă din percepere grafo- rii acestor unităţi. Prin diferite ciale şi tehnici). întrucît C. pre- hologice cu incidenţă directă asu-
verbală şi înţelegere. în timp tipuri de exerciţii se diminuea- supune întotdeauna concretiza- pra persoanei (sociale, biologice,
ce scrisul este o codare ce por- ză sau anihilează următoarele re, obiectivare şi generalizare a fizice); c) alte variabile din uni-
neşte de la analiză la sinteză. tendinţe de frînare a vitezei de valorilor, termenul se identifică vers fără incidenţă directă asu-
c. este o decodificare ce evolu- lectură: tendinţa frecventei în- frecvent cu cultura materială, pra subiectului. CP. include
ează de la sintetic la analitic. toarceri la textul deja parcurs deşi implică şi prelungiri în sfera doar acele variabile care au in-
Pentru cititorul exersat, textul (fie datorită excesivei scrupulo- existenţei spirituale şi se expri- fluenţă demonstrabilă asupra
devine redondant întrucît el nu zităţi, fie datorită perceperii sau mă în comportamente adecvate comportamentului, indiferent da-
mai urmăreşte asemenea începă- înţelegerii mai lente a unor texte existenţei culte, calificate ca că subiectul este sau nu con-
torilor literă cu literă ci identi- dificile), tendinţa de subvocali- civilizate. ştient de ele. Variabilele psiholo-
fică cuvinte şi propoziţiuni după zare (articulare în gînd sau în gice care au incidenţă asupra
anumiţi indici de recunoaştere şoapti, însoţită de o vibraro a CÎMP, (în fizică — regiune clin subiectului formează spaţiul lui
integraţi într-o strategic a lec- jaringelui sau de o mişcare a spaţiu care prezintă o anumită de viaţă (Lsp). Acesta e format
turii (Haslrrud şi Clark, 1957). buzelor) si tendinţa de urmărire continuitate a distribuţiei cor- din două substructuri: persoana
pusculare şi energetice). în psiho-
114 115
8*
vedere al psihologiei sociale, c.s, cele de producţie şi aceeaşi po-
este reprezentat de perceperea ziţie în sistemul social.
fP) f.i mediul (E), care eate li- t'jce prin cele psihologice (nor- sau reprezentarea de către in- 'CLASIFICARE, proces de sta-
mitat de frontiera (F) de inci- tns-le grupului nu pot depăşi li divid a altor persoane sau a altor bilire a claselor de obiecte şi
denţa a variabilelor non-psihu- mitele tolei antei la frustrare.i elemente care relevă o prezenţă acţiuni sau de concepte prin i.oor-
logice care nu efect asupra com- individului). în c p . se înfruntă socială (obiecte produse de om, donări după o schemă de dis-
portamentului. Persoana şi me- permanent tendinţe şi obstacole manuscrise, cărţi, opere de artă tribuţie, bazată pe anumite cri-
diul se definesc reciproc în in- care se opun realizării tendinţe- etc). în sens restrîns, c.s. este terii de escnţialitate, genealogie,
terdependenţă, în sensul că perlor, generînd satisfacţii şi frus- constituit de reţeaua de relaţii apartenenţă la genuri etc. Re-
soana este o funcţie a mediului trări cu comportamente cores- de dependenţă şi de colaborare zultă dintr-un proces sistemie
şi invers. De ex. un scop este <> punzătoare, în funcţie de fiecan- dintre membrii care-i caracte- de comparaţie. După J. Piaget
anumită relaţie dintre (P) şi o situaţie. II. Ev utilizează şi ex- rizează structura şi dinamica or- este o activitate permanentă a
presia, cîmp de conştiinţă prin ganizării. gîndirii ce realizează integrări
regiune a (E), pe care (P) doreşte care înţelege o conjugare a cîm-
să o atingă. Manifestările com- CLARITATE, calitate a sen- la diverse niveluri -- diferen-
purilor perceptiv şi tematic (in- ţiere înăuntrul unei mulţimi
portamentale ale individului se terpretativ-concep'tual), un an- zaţiilor şi percepţiilor de u. re-
exprimă prin schimbarea (dx) a flecta distinct şi relevant anu- prin gruparea de submulţimi
samblu de operaţii intelectuale ce se definesc ca clase întrucit
Cp. în punctul (X) într-o uni- deschise atît spre lume cît şi mite însuşiri şi structuri, per-
tate de timp (t), adică I ---• . (Mo- miţînd astfel o certă recunoaştere sînt disjuncte după criteriul ales.
spre sine. Forma superioară a c. este cea
a 'lor. \V. Wundt a deosebit
dx CÎMP PSIHOLOGIC AL GRU- pragul intensităţii de pragul c. sistematică, bazată pe ierarhi-
dificarea -- depinde exclusiv de PULUI, reprezintă ansamblul de în accepţiune carteziană se fo- zarea nu numai a obiectelor ci
dt scopuri ale grupului, norme de loseşte pentru a caracteriza gîn- şi a relaţiilor.
situaţia (Lsp) în momentul (t), grup, reprezentări asupra mediu- direa şi conştiinţa. Zona con-
lui său, diviziunea de statute şi CLASTOMANIE, (gr. Khistos-
adică de ( L - ) : — = F ( L - | , ştiinţei clare este întotdeauna distrugător) înclinaţie patolo-
roluri care determină relaţiile de restrînsă. După E. Titschcner,
l sp/ dt v spj interdependenţă dintre membri gică spre distrugerea sistematică
atenţia se caracterizează cali- a tuturor obiectelor întilnite.
ceea ce reprezintă principiul ce definesc grupul. Această abor- tativ prin c.
dare a dinamicii grupului per- Simptom al psihozei maniaco-
contemporaneităţii. Influenţa depresive sau al idioţiei.
evenimentelor trecute sau viitoa- mite realizarea de grupuri expe- CLARVIZIUNE, caracterizare
rimentale şi decelarea determi- a capacităţii de a înţelege şi pre- CLEPTOMANIE (gr. klepteiu
re asupra comportamentului ac- vedea clar'şi relevant evenimen- — a fura, mania — nebunie),
nanţilor grupali ai comporta-
tual este posibilă în măsura în mentului individual. tele în bază unei gîndiri realiste înclinare, tendinţă de a fura di-
care există elemente ale lor în şi perspicace. într-un alt sens verse obiecte, datorită unui im-
CÎMP SOCIAL, noţiune, in-
L—. Variabilele psihologice (E aceleaşi efecte de prevedere lim- puls patologic, a unei dorinţe
trodusă de K. Lewin în 1947, pede a unor evenimente obţi- obsedante de a sustrage orice fel
sv reprezentînd un ansamblu de nută însă prin prognoză, ilu- de obiecte, căreia subiectul nu
şi P) sînt inserate într-un mediu entităţi sociale coexistente ca: minări spontane, stare de tran- i se poate opune. în c bolnavul
non-psihologic ce influenţează grupurile, subgrupurile, mem- să, dotaţii ce se pretind a fi nu urmăreşte realizarea unui
comportamentul printr-o zonă brii, barierele, canalele de co- supranaturale. Acest sens este cîştig, ci satisfacerea impulsului
denumită frontieră (F). (F) este municaţie etc. O caracteristică apropiat de cel de premoniţiune. care îi aduce uşurare afectivă.
o limită pe care variabilele non- fundamentală a c.s. este poziţia CLASĂ, categorie de elemen- De obicei, furtul este comis fără
psihologice o pun celor psiholo- relativă a entităţilor care îl comte, reunite prin trăsături co- măsuri de precauţie, iar obiec-
pun, definind o structură a gru- mune. Grupare şcolară. Cate- tele furate sînt inutile bolnavu-
gice (de ex.: limitarea compor- lui. El nu manifestă tendinţa de
tamentului individual prin nor- pului şi o ecologie a sa şi dînd gorie sociala caracterizată prin
acelaşi raport faţă de mijloa- a le valorifica. Ameninţările, mă-
mele sociale) şi reciproc o limi- posibilitatea locomoţiei în inte-
tare a variabilelor non-psiholo- riorul cîmpului. Din punct de
117
116
şurile represive nu dau rezul- potrivit să se vorbească despre COD, sisteme de corespon- diferă din punct do vedere al
tate; această stare reclamă în- microclimat psihic spre deose- denţă între elementele mesaju- accesibilităţii tocmai datorită di-
grijire medicală. Psihanaliza ex- bire de c p . din grupe mari, co- lui şi combinaţiile semnalelor ferenţei dintre sferele lor seman-
plică c. prin tendinţa inconştien- lectivităţi etc. Cp. poate fi fa- prin care se exprimă elementele tice. Cu alte cuvinte, nu sînt
tului de a obţine satisfacţii sim- vorabil sau defavorabil munci! mesajelor. C. asigură transcrie- „integral traductibili". C. vizează
bolice. poate fi blocant sau creativ. H.C. rea mesajelor dintr-un alfabet termenii „expeditivi" ai unei
CLIMAT P S I H I C , t e r m e n i n - Triandis (1957) arată că în co- iniţial în alfabetul propriu sis- limbi şi im cei „descriptivi"
trodus de K. Lewin pentru a lectivele ştiinţifice este mai bine temului de transmisie. Pentru a (combinaţii de cuvinte). Pe baza
semnifica aspectul global sau c- ca între atitudini, opinii să exis- transmite unei maşini de calcul descoperirii factorului de c, R.
fectul sumatoriu al cimpului psi- te o disonanţă moderată. B. A. datele informaţionale necesare \Y. lirown şi E.H. Lennenberg
hosocial: are sens de „atmosferă Frolov (1973) dovedeşte că for- rezolvării unei probleme este susţin că există o relaţie directă
spirituală" sau de „mediu psihic". marea c p . optim este legat de necesar ca semnalelor iniţiale, intre accesibilitatea- termenilor
D. Pugh (1963) consideră în adoptarea motivaţiei de grup. în care sînt exprimate aceste lingvistici şi procesul de memo-
analiza c p . trei serii de factori: ;\I. Roco (1976) a dovedit că for- informaţii, să le punem în cores- rare şt recunoaştere. Experimen-
1) structura şi funcţionarea orga- marea c p . optim în grupele de pondenţă combinaţii de semnale tele efectuate de ei au arătat
nizaţiei; 2) compoziţia şi interac- muncă este condiţionat de re- din alfabetul binar în care lu- în special influenţa limbii, asu-
ţiunile grupului; 3) personalita- glarea relaţiilor din grup de crează maşina. Limba reprezintă pra stocării informaţiilor în me-
tea şi comportamentul individual. valori profesionale în condiţiile cel mai perfecţionat şi bogat morie, în sensul că subiecţii îşi
După R. Tagiuri şi Litwin cp., depăşirii compatibilităţilor sau sistem de coduri. reaminteau ceva, cu mai multă
într-o organizaţie sau grup, este incompatibilităţilor afective în- CODABILITATE, termen in- uşurinţă, dacă în limba respec-
percepţia globală pe care o au tîmplătoare. trodus de R.W. Brown şi E.H. tivă exista un termen expeditiv
membrii săi despre o serie de CLINIC, calificare a metodelor Lennenberg în 1954, pentru a pentru lucrul respectiv.
caracteristici generale, relativ de investigaţie psihice, care se exprima diferenţa în accesibili- CODARE, operaţia de tradu-
stabile, despre interacţiunile so- bazează pe experienţa observa- tatea noţiunilor. C. reprezintă cere a unui mesaj informaţional
ciale ce se produc în interiorul ţiilor directe făcute la patul rezultatul aplicării mai multor în cadrul unui sistem oarecare.
organizaţiei. De menţionat că, bolnavului sau în jocuri, activi- tipuri de codificări în cadrul Acest prim cod este adesea su-
fiind dependent de factorii psi- tăţi şi convorbiri cu subiecţii de limbilor naturale, prin care unei pus operaţiilor de recodare (ale-
hosociali arătaţi, c p . nu este vîrstă infantilă (J. Piaget) sau anumite categorii de obiecte, gîndu-se semnele cele mai po-
acelaşi pentru toţi membrii gru- de orice altă vîrstă şi ocupaţie. fenomene e t c , li se asociază trivite pentru transmisie), pen-
pului pentru că, arată P. Ciad- Metoda c se deosebeşte de me- anumite concepte ale căror sfere, tru ca, în final, la nivelul cen-
bois (1974): „reacţia unui individ todele experimentale aplicate în din punct de vedere semantic tral al sistemului, să se realizeze
faţă de o situaţie nu depinde nu- laborator ca şi de cele statistice. şi pragmatic, nu se suprapun operaţia de decodare, de extra-
mai de caracterul interacţiunilor perfect. Ştiind că mesajul con- gere a mesajului informaţional
din grup ci si de percepţia pe care CLIMONANIE, regresiune pa- ţinut în „designat" poate fi co- din ultimul cod. Decodarea pre-
o are individul despre situaţia tologică spre vîrstă infantilă în dificat (convertit) într-un alfa- supune o serie de operaţii în
respectivă"; deci faptele psiho- sensul preferinţei obsesive pen- bet-cod („designant") pe baza sens invers recodârilor succe-
tru poziţia culcată, pentru legă- mai multor tipuri de codificare, sive.
sociale sînt filtrate prin prisma înseamnă că unuia şi aceluiaşi
personală şi, astfel, se creează nat şi căutarea sinului matern. COEZIVITATE v. SOLIDA-
designat îi pot corespunde, în RITATE.
o impresie, se formează o dis- CLONIC (gr. hlonos — agi- cadrul diferitelor limbi naturale,
poziţie, în genere, c p . poate fi taţie), formă discontinuă a con- mai multe tipuri de designante. COGNIŢIE, după J. P. Guil-
considerat .şi o dispoziţie afec- Astfel există diferiţi termeni ford, ansamblul actelor psitiice
tivă colectiva sau privind colec- tracţiilor musculare opusă celor pur cognitive, independent de
tonice şi care intervine ca un lingvistici, care în esenţă vizează motivaţie, tensiuni, intenţii, vo-
tivul. La grupele mici este mai acelaşi obiect sau fenomen, dar
simptom al crizelor comiţiale. inţă, întrucît procesele cognitive
118 119
c
poarta implicaţii afective şi co- getative. Ea constituie gradul loace. H. Bergson considera co- măsura ce copilul îşi dezvolţi
native, s-a recurs la acest ter- cel mai profund al destructurarii ltucul ca efect al suprapunerii abilităţi sociale mai largi şi este
men care este restrictiv şi nu conştiinţei (starea ojmatoas.i). jaecanicului peste viu. T. Vianu: implicat în activităţi şcolare, gă-
desemnează decît latura intelec- COMBINATORICĂ, desfăMi- redus la tipul său cel mai ge- seşte alte modalităţi de a-si sa-
tuală. neral, c. este întotdeauna o im- tisface trebuinţele emoţionali".
rare superioară la nivelul gi şi-
COLAPS CEREBRAL, feno- postură demascată". EsU- o ipos- Este depăşit astfel stadiul ci.,
purilor operaţionale, formale, ini-
men patologic de reducţie a tază a omului şi are ca efect copilul utilizîndu-şi în continuări'
plicînd identitate, inversiune, ne-
funcţiilor şi masei cerebrale în iremediabil, rîsul. imaginaţia în alt gen de activi-
gaţie, reciprocitate şi creînd pn-
legătură cu blocarea circulaţiei COMOŢIE CEREBRALĂ, sin- tăţi.
s i b i l i t a t e a a nenumărate rai ia ui•
sanguine şi a stimulaţiilor endo- r/e construcţie şi reconstrucţie i,i- drom cauzat de traumele cra- COMPENSAŢIE, proces sau
crine. niene, manifestat prin pierderea mecanism de contrabalansare a
telectuală. j. Piaget notează: „La
COLECTIV, denumire mai ve- cunoştinţei şi asociindu-.se cu tul- unei deficiente, insatisfacţii sau
nivelul la care se constituie ope-
che a grupurilor mici şi mijlocii, burări somatice ce se pot fina- nercalizări (decompensau-). La
raţiile ipotetico-deductive (res-
accentuînd unitatea de acţiune liza cu moartea. deficienţii senzoriali se dezvoltă
pectiv, raţionarea asupra unei
şi scop ca şi coeziunea acestora; COMPANIONUL IMAGINAR, compensatoriu, pînă la cele mai
propoziţiuni considerate ca ipo- înalte nivele, organele de simţ
termen introdus în psihopeda- teză, independent de adevărul o persoană, un animal sau un
gogie de A.S. Makarenko care obiect fictiv, creat de un copil, valide. D. Damaschin a elaborat
conţinutului ei), asistăm la con- conceptul de transfer compen-
a elaborat principiul educaţiei, struirea unei noi structuri care de regulă, de vîrstă preşcolară;
în, prin şi pentru c, deci — aşa C.i. deseori are o persistenţă de sator. A. Adler a generalizat în
rezultă dintr-o formă secundară viaţa psihică fenomenul c, a-
cum interpretează P. Golii — de joncţiune (sau combinare) cîţiva ani. Cercetări variate in-
al amplasării c. în procesul edu- dică faptul că 15—30% din copii cordîndu-i semnificaţia unei legi
între structurile cu inversiune de bază. C. se poate realiza fie
caţional cu un triplu sens de: au C. invizibili, de un tip sau
şi cele cu reciprocitate. Operaţiile prin eforturi orientate în dome-
cadru, factor şi destinatar al edu- altul (Hurlock şi Burnstein
ipotetico-deductive (11 — 12 ani niul iniţial deficitar, fie prin e-
caţiei, în psihologia socială c. (1&32); H. Svensen'(1936); Ames
la 14 — 15 ani) prezintă un ca- forturi orientate asupra unui alt
înseamnă, după M. Zlate, un şi Learmed (1946). C.i. au de
racter nou şi fundamental, acela obicei nume şi personalităţi sta- domeniu în care subiectul în-
grup constituit, avtnd structură şi
de a comporta o c, întrucît bile şi copilul vorbeşte şi se cearcă să obţină rezultate excep-
destinaţie educativă.
cele 16 operaţii binare ale logicii joacă cu ei ca şi cum ar fi reali. ţionale. C. se poate realiza fie
COLERIC, temperament co- bivalente a prepoziţiunilor se în formă conştientă, fie incon-
CI. sînt consideraţi o expresie
respunzător tipului puternic ne- construiesc prin combinare, por- ştientă. Imaginaţia în anumite
normală a imaginaţiei copilului.
echilibrat, excitabil, caracteri- nind de la cele_ patru_asocieri condiţii îndeplineşte funcţia de
Deşi orice tip de copii au c.i.,
zat prin relativă slăbiciune a inde bază (pq V ipq Vp<T V pq) e. Persistenţa tendinţelor de c.
unele cercetări arată că sînt mai
hibiţiei active de unde tendinţe care, la rîndul lor, constituie <» duce uneori la supracompensare.
frecvenţi la copiii singuratici şi
de n'estăpînire de sine, impulsivi- grupare elementară de natură nesociabili sau care au dificul- COMPETIŢIA AFERENTE-
tăţi, agitaţie, tumultuozitate, ne- simplu multiplicativă". Se dis- tăţi în relaţiile de familie. în LOR, proces neurofiziologic cn
răbdare, explozitivate emoţio- ting c. operaţional-logice şi ima- aceste cazuri studiul c.i. poate
nală, oscilaţie între activism im- ginative, acestea din urmă fiind desfăşurare spaţio-temporală, ca-
furniza indicii valoroase pentru
petuos şi depresie, înclinaţie mai bogate şi libere. re stă la baza verigii aferente
trebuinţele emoţionale ale copi-
spre stări de alarmă şi spre exa- a procesului perceptual, con-
COMIC, situaţie şi stare emo- lului. Uneori pot fi o modalitate
gerare ş.a.
ţională presupunînd o flagrantă de practicare a rolurilor şi, în stînd în filtrarea aferentelor so-
COMĂ, stare caracterizată multe cazuri, pot ajuta în satis- site pe diferite căi la acelaşi
şi ireductibilă discordanţă dintre
prin disoluţia, bruscă sau pro- facerea unei nevoi de prietenie
ceea ce se afirmă superior şi se centru nervos, unele aferente
gresivă, a conştiinţei şi funcţiilor intimă; cineva cu care să îm-
de relaţie şi prin conservarea dovedeşte a fi inferior, dintre fiind lăsate să treacă mai de-
partă necazuri, plăceri etc. Pe
(uneori relativă) a funcţiilor ve- aparenţe şi esenţă, scop şi mij- parte, altele nu.
120 121
2) un sens mai general care de- depăşite cu ajutorul unor acti-
COMPETIŢIE, situaţia care litatea siiit neelaborato şi struc- semnează un ansamblu mai mult vităţi tenace do unde compen-
apare în interiorul unui grup 5au turile prea labile pentru a asi- sau mai puţin structurat de tră- sarea inferiorităţii prin autoper-
mire grupuri de participanţi l;i gura reglarea vieţii subiective, sături personale cu accentuarea fecţionare (A. Adler).
o sarcină, atunci cînd scopurile iar manifestarea lor la vîrstelr reacţiilor afective. La acest nivel
şi raporturile interpersonale nu COMPLEXUL LUI OEDIP, n-
mai înaintate este legată de evi- situaţiile noi sint inconştient taşament erotic al copilului faţă
sînt determinate prin consens. tarea acestor situaţii iniţial frus- aduse la situaţii infantile iar
în ceea ce priveşte efectul c. asu- de părintele de sex opus. refulat
tiante. Deci c. poate fi denumii conduita apare modelată pe o din cauza conflictului de ambi-
pra performanţelor, experimen- ea o structură dinamică incon- structură latentă neschimbată;
tele arată că sarcinile pot li în- valenţă preferenţială între pă-
ştientă, înzestrată cu mecanisme 3) Un sens mai restrîns -- unde rinţi (po~itiv). Complexul este
deplinite cantitativ, dar cu în- de autoreglare, reprezentînd re- C. desemnează o structură fun-
semnate deficienţe calitative. S-a negativ cînd ataşarea copilului
acţia împotriva existenţei, la ni- damentală a relaţiilor interper- se manifestă către părintele de
demonstrat că indivizii au per- velul întregii structuri a perso- sonale şi modelul în care per-
formanţe superioare mai des acelaşi sex. După S. Freud.
nalităţii, a unei surse perma- soana îşi găseşte locul şi si-1 acesta este un fenomen normal
atunci cînd sînt opuşi unul altuia nente de dezechilibru. După apropie. Printre cele mai stu-
decît atunci cînd lucrează în gru- în dezvoltarea copilului, care in
Laplanche şi Pontalis, c. este un diate forme de c. se numără cel condiţii normale este depăşit;
puri competitive. Uneori în ca- ansamblu organizat de reprezen- de inferioritate a cărei origină
drul c. intergrupuri se înregis- după G. Koheim (dar nu după
tări şi amintiri cu o puternica este atribuită constrîngerilor ce B. Malinovski) este comun spe-
trează performanţe superioare valoare afectivă parţial sau to- se exercită de către adulţi asu-
celor obţinute prin c. interindi- ciei umane. După alţi autori,
tal inconştient. C. se constituie pra copiilor şi pe care aceştia, apare numai în condiţii anor-
viduală, în special acolo unde atunci cînd nu le înţeleg, le in-
coeziunea grupurilor este marc, pornind de la relaţiile interper- male. Xedepăşit, poate fi sursa
sonale din isteria infantilă. în terpretează ca manifestări gra- unor nevroze, a homosexualită-
iar diviziunea sarcinilor bine tuite ale adulţilor cu care se
precizată. Psihologii însă nu au acest caz c. structurează toate ţii.
nivelele psihologice: emoţii, ati- află în raporturi de inferioritate
căzut de acord asupra valorii şi fizică. Sentimentul de inferiori- COMPORTAMENT, după Til-
adecvenţei relative a c. faţă de tudini conduite etc. De aici reie- quin, ansamblul reacţiilor adap-
se că el are la bază un conflict, tate poate provoca reacţii de
cooperare. Teoriile organizării compensare ineficace, cînd su- tative, obiectiv-observabile, pe
sugerează un dozaj ponderat al un conflict generat fie de struc- care un organism, prevăzut cu
turile sociale care intervin prin biectul îşi atribuie în reverie ca-
cooperării cu c, în funcţie de pacităţile sau puterile care îi sistem nervos, le execută ca răs-
natura şi importanţa sarcinii, modificările de statut şi rol (c. puns la stimulii din ambianţă,
de inferioritate), fie prin repri- lipsesc pentru a realiza un echi-
mărimea şi componenţa gru- libru real sau printr-un compor- care, de asemenea, sînt obiectiv-
purilor, finalitatea estimată a marea de către filtrajul social observabili. Echivalent al ter-
a unor tendinţe, rezultînd din tament brutal, cinic, duplicitar
activităţii. etc. Fiind în cele mai nume- menului de behaviour. în sens
situaţii sociale determinate, în larg, reacţie totală a unui orga-
COMPLEX, termen introdus special familiale (c. lui Oedip). roase cazuri efectul unor defi-
cienţe educative, apariţia lor nism, prin care ci răspunde la
de C.G. Jung, desemnează o Din punct de vedere comporta- o situaţie trăită, în funcţie de
totalitate de trăiri şi de trăsături mental, c. este o strategie, mai poate fi preîntîmpinată prin rea-
lizarea între adulţi şi copii a stimulările mediului şi de tensiu-
personale cu »« fond afectiv exact un algoritm comporta- nile sale interne şi ale cărui mişcări
unor relaţii atente, de solicitu-
foarte intens, declanşate de eve- mental de un anume tip şi anu- dine şi încredere reciprocă etc. succesive sînt orientate într-o di-
nimente, situaţii, relaţii umane me cînd acesta nu reuşeşte să Uneori în condiţiile unei perso- recţie semnificativă (Lenhardt).
etc. mai mult sau mai puţin ge- reducă o tensiune psihică ci o nalităţi puternice, inferiorităţi După H. Pieron, c. desemnează
nerale care au un caracter frus- fixează. Freud conferă trei sen- reale (cum este ermil celebru al modul de a fi şi de a. acţiona a
trant' Formarea lor este plasată suri C; 1) sensul original care oratorului givc Deinosione enre animalelor şi omului, manifestări
desemnează un aranjament re- a a.vut defecle de vorbire) sînt obiective ale nctivitâţilnr lor ifohale.
la vîrstele cele mai fragede a- lativ fix de înlănţuiri asociative; P. Janet introduce termenul de.
tunci cînd conştiinţa şi persona-
123
132
conduită, căruia ii acordă o sem- şi în legătură cu atitudinile ţîn-
nificaţie mai complexă. ţelegind prin atitudine orienta- patologic şi care, dacă nu este culaţie a informaţiei în cadrul
COMPORTAMENT DEVIANT, rea consumatorului, provenind din exercitată, ..iiitreneazi o cvejttie difentH<.,v tipuri ele sisteme. Sr
comportament ce se abate de la cauzele care-1 determină să chel- a angoaiei. Ikşi repetarea unui poate distinge între c. în cadrul
normele acreditate in cadrul unui tuiască cit şi opiniile sale faţa gest sau strigăt este neintenţio- aceleiaşi clase de obiecte sau sis-
sistem social mergind piua la de mărfurile din comerţ şi uşurin- nată Şi inutilă, subiectul continuă teme, c. intrauuidahl, iar întn
conflict cu valorile cullurale. După ţa procurării lor). Are ea element! să. îl execute. S. Freud scria: clase diferite de obiecte c. iutei -
A. Cohen, c,d. osie compot 1a- componente deprinderile de cum- ,în inconştientul psihic putem modulă. Cea mai evoluată formă
mentul „care violea/ă aşteptă- părare, obişnuinţele de consum, să recunoaştem supremaţia unei din cadrul primului tip o con-
rile instituţionalizate — adică aş- motivele de cumpărare şi con- compulsiuni de repetare provenită stituie c. în cadrul speciei umane,
teptările împărtăşite şi recunos- sum, atitudinile şi opiniile con- din moţiuni pulsionale si depin- iar în cadrul celui de-al doilea
cute ca legitime in cadrul unui sumatorilor. Prevederea manifes- zînd într-adevăr de cea mai intimă tip sînt mai semnificative, c. în-
sistem social". Opus comporta- tărilor viitoare ale cererii, re- natură a pulsiunii, care este su- tre om şi animal, între om si
mentului conformist, c.d. are şi o clamă cunoaşterea si valorifica- ficient de puternică pentru a se maşină. C. interumană se ba-
semnificaţie de madaptare. Sta- rea aspectelor neeconomice ale plasa deasupra principiului plă- zează pe un ansamblu de procese
tistic, deyianţa este o abatere de c e . al c. cerii, împrumutînd unor aspecte psihomotoi'ii specific umane, lim-
la medie, Prin c.d. se înţeleg numai COMPOZABILITATE, carac- ale vieţii psihice un caracter bajul, în care un loc deosebit de
abaterile cu sens negativ, anti- teristică a grupurilor operaţio- demoniac..." Uneori calificativul important revine componentei
valoric, de tipul delincventei, nale constîncl din conjugarea, va- de compulsional se utilizează în conştiente, gîndirii. Această for-
vagabondajului, negativismului, locul celui de obsesiv. mă de c. se poate realiza şi prin
riabilă a operaţiilor, reunirea şi utilizarea unor mijloace never-
malformaţiilor caractoriale şi reorganizarea datelor e t c , ceea COMUNICAŢIE, proces de
chiar al psihopatiilor. Reprezen- schimb substanţial, energetic bale cu funcţie de semnalizare,
ce permite, de fiecare dată, noi atitudini posturale, mimico-ges-
tînd o abatere de la anumite şi (sau) informaţional între două
valori sau moravuri c.d. este de- compoziţii. După J. Piaget, „din ticulaţie, sunete neverbale e t c ,
clasele parţiale se compune o sau mai multe sisteme, pe baza care însoţesc şi complementea-
finit întotdeauna concret, în ra- căruia se asigură reflectarea
port cu grupul sau colectivita- clasă totală". ză c. verbală. Există de aseme-
COMPREHENSIUNE (în lim- sistemului emiţător (reflectat) nea posibilitatea creării şi utili-
tea; ceea ce este normal pentru
un grup poate fi deviant pentru ba franceză sinonim cu înţele- în sistemul receptor (reflec- zării unor mijloace tehnice mate-
altul. Cu cît grupul este mai gere) evidenţiază sensul de cu- tant). Din punct de vedere ci- riale de transmitere a mesajelor
coerent cu atît el este mai intole- prindere; este folosit în psiholo- bernetic, c. reprezintă orice de- informaţionale la distanţă (te-
rant faţă de c.d. Psihologia so- gie în locul înţelegerii. Totodată plasare a unei cantităţi de infor- lecomunicaţia) . Semnalăm mo-
cială a educaţiei acordă o atenţie se vorbeşte despre psihologic com- maţie- de la un element la altul, delul comunicaţional al psihicu-
deosebită studiului etiologici c.d. prehensivă sau în varianta ger- în cadrul aceluiaşi sistem, sau de lui uman sugerat de teoria c,
şi căilor de prevenire a lui. mană Versteliende J'svchologic, la un sistem la altul, fără conside- conform căreia întreaga activi-
pentru a desemna sistemul de rarea naturii ţi modalităţii con- tate psihică este concepută ca
COMPORTAMENTUL ECONO- psihologie introspecţionistă pro- crete în care se realizează această o reţea de c. informaţională, în
MIC AL CONSUMATORULUI, pusă de Dilthey şi Spranger şi deplasare. Teoria generală a c. ordine interspecifică (cu alţii, cu
noţiune de bază în psihologia care nu pretinde la explicarea studiază caracteristicile şi rela- lumea) şi infraspecifică (cu sine,
economică si a consumului (v.) fenomenelor psihici; ci doar la ţiile dintre factorii de ordin ge- între subsistemele sistemului psi-
reprezentînd actele şi hotărîiile descrierea lor în baza intuiţiei. neral care facilitează transferul hic individual).
consumatorului privind utilizarea COMPULSIUNE, constringere unei cantităţi de informaţie de
la un obiect la altul şi, pe baza COMUTATIV, ceea ce se mută,
veniturilor pentru diferite cum- internă de tip obsesional ce obli- utilizării unor metode operaţio- se deplasează dintr-un loc în
păraturi curente, bunuri de ui la o anduita repetitivă nale, recomandă căi de stabilire altul; funcţie a sistemelor de
îndelungat sau economii, precum are semnificaţia unui sindrom a unor regimuri optime de cir- reflexe de a răspunde schimbări-
lor din ambianţă şi a adecva
121
125
CONCRET, opus abstractului, dintre elementele constitutive ale
comportamentul la acestea. In asociată cu o totală relaxare a ceea ce reprezintă o realitate obiectului fiind „radiografiată"
cercetările lui Asratian se for- celorlalte sisteme. nemijlocită, palpabilă, caracteri- mintal, descoperindu-se semnifi-
mează un stereotip reilex în- CONCEPT (lat. conccf'lum zată prin continuitate, unitate, caţiile fiecăreia, corelaţiile inter-
tr-o cameră iar in alta un alt cugetat, gîndit), idee abstractă, structură, printr-o compactare sau ne, se poate apoi proceda la
stereotip dar la aceiaşi stimuli. noţiune; termenul este folosii: iu concrescenţă de însuşiri. Senza- refacerea realului, la reintegrarea,
Deci la acelaşi stimul animalul filosofic şi logică, desemnînd. di' ţiile şi percepţiile reproduc c. lui mintală în condiţiile deplinei
răspunde diferit după locul în regulă, un înţeles gene vie impa - prin imagini. Reprezentările dis- înţelegeri. Acesta nu mai este
care se află. De aceea se presu- sonal, spre relativă deosebire de pun de un grad variabil de con- concretul intuitiv, ci un concret
pune un reflex la ambianţă. Co- noţiune, în care accentul se pune cretitudine. în genere, c. este hgic, iluminat de înţelesuri. Elogi-
mutativitatea este o însuşire a pe înţelegere, şi pe idee, în care realizat în plan psihic prin intui- ind această realizare supremă a
atenţiei constitui din deplasarea funcţia referenţială (de trimi- ţie senzorială. Concept opus ab-
ei de la un obiect la altul, în reo- cunoaşterii, Marx vorbeşte des-
tere la real) este desfăşurată Şi stractului, care implică separa- pre „ridicarea de la abstract la
rientarea promptă a atenţiei de la particularizată, ideea puţind să ţii de însuşiri şi fixare în idei.
o activitate la o altă activitate concret".
capete forme particulare de la o Totuşi, acumularea abstracţiu- CONDENSARE, în doctrina psi-
ce intervine subit. persoană la alta. C. reprezintă nilor şi ideilor despre unul şi
deci o unitate delimitată de gîn- acelaşi real poate duce la recom- hanalitică, proces prin care în-
CON ATI V (termen introdus de tr-un singur comportament, gest
Spinoza), desemnează latura pul- direa abstractă, este semnifica- punerea c. prin condensări de
ţia generală a unui termen. Re- concepte ce tind să exploreze sau imagine sînt acumulate si
sionalâ de tendinţe, efort şi în- simbolizate o multitudine de sen-
treţinere energetică a acţiunii, reu- zultînd din generalizări succesive, exhaustiv realul. Este ceea ce
c. elimină la maximum trăsătu- Hegel numeşte c. logic, iar Marx suri, tendinţe inconştiente şi tre-
nind afectivul cu voliţionalul. buinţe. Se consideră că imaginile
Puţin utilizat în psihologia mo- rile concrete, sensibile şi se re- apreciază ca formă superioară a
duce la o schemă generală. După cunoaşterii ştiinţifice. Aceasta în- ce apar în vis reprezintă prin
dernă este opus cognitivului, do-
bîndind semnificaţie de noncog- J. Piaget, c. nu este dccît o trucît cunoaşterea presupune ri- mijlocirea c. simboluri ale unei
nitiv. Uneori se înţelege prin c. schemă de acţiune sau de ope- dicarea de la c. intuitiv-senzorial pluralităţi de tendinţe şi trăiri.
numai volitivul, desprins de afec- rare. Intrucît condensează însu- la abstract sau de la abstract Apare îndeosebi în fenomenele
tiv. şiri generale şi esenţiale pentru o ridicarea la c. logic prin sinteza onirice dar este recunoscută ca
clasă de obiecte sau relaţii, c. dis- şi sistematizarea determinărilor un mecanism general al incon-
CONCENTRARE, latură şi lege ştientului. Laplanche şi Ponta-
a dinamicii proceselor nervoase pune de o sferă de valabilitate obiectului sau procesului. Marx:
care este cu atît mai extinsă cu „concretul este concret pentru că lis, c. „este una din modalită-
fundamentale constînd în reve- ţile esenţiale ale funcţionării pro-
nirea excitaţiei şi inhibiţiei ira- cit conţinutul generic-esenţial es- reprezintă sinteza unei scrii de
diate, la focarul iniţial. Funcţie te mai restrins. Kant a împărţit determinări, deci unitatea in ca- ceselor inconştiente cînd o unică re-
a atenţiei, prin care un obiect conceptele în apriorice şi apos- drul diversităţii". prezentare îşi asumă singură mai
este fixat, iar de la celelalte teriorice. Accentuarea uneia sau multe lanţuri asociative la inter-
alteia din aceste categorii duce CONCRETIZARE, proces in- secţia cărora se află reprezenta-
subiectul se distrage. Neurofizio- telectual opus abstractizării. C.
logic, c. este expresia focarului la poziţii de extremă, de ordin rea. Din punct de vedere econo-
empirist sau raţionalist. C. tre- poate fi înţeleasă în următoare- mic este astfel investită cu ener-
de excitabilitate optimă sau a le trei sensuri: a) ca o recunoaş-
dominantei. Psihologic, c. pre- buie considerate genetic, logicul gii care se reunesc în jurul repre-
rezumînd şi condensînd istoricul. tere sau identificare a ceea ce este zentării deşi aparţin la diferite
supune ca să se depăşească con- general într-un obiect concret;
curenţa activităţilor (H. Pieron) Ch. Blondei arată: „în fond orice lanţuri". C. se traduce în vis prin
concept este totodată aprioric şi b) ca o ilustrare, exemplificare a faptul că episoadele acestuia, în
si să se asigure o selecţie şi orga- ideilor şi principiilor generale; c)
nizare convergentă a lor. în aposterioric pentru că în orice comparaţie cu conţinutul latent,
concept elementul reprezentativ ca o reconstituire dintr-o multi- sînt laconice. C. reprezintă mai
practica yoga c. este o modali- tudine de elemente abstracte :i
tate de refacere mentală, c. acti- iiii este decit cîmpul de întîlnire a degrabă o traducere decit un
unei acţiuni cu o reactiune". obiectului concret. Deci, fiecare
vităţii psihice pe o imagine fiind
136
rezumat. „Dacă fiecare element tori, în psihologic şi în sociolo- cel clasic, pavlovian. Se asocia- de om ca obiect al acesteia, ci
manifest esto determinat de mai gie se iau în consideraţie c. nbui ză cu stimulul întăritor o mişcare mijloceşte construirea omului ca
multe semnificaţii latente, invers, lire şi c. subiective, care, în an sau operaţie (de apăsare, tragere, agent, stăpîn al naturii, subiect
fiecare din acestea poate să se sambluri sistematizate, întloj >! 1 învîrtire) şi astfel subiectul (ani- pragmatic, epistemic şi axiologic.
regăsească în mai multe elemente nesc funcţia de condiţionare (sau mal sau uman) obţine recom- Determinarea trece în autode-
manifeste; pe de alta parte, ele- după Ev, de subdeterminare) .. pensa (alimentară sau de alt fel, terminare. Factorii c.s.-i. sînt:
mentul manifest im reprezintă unor fenomene şi procese. O<> posibil şi informaţionale, prin 1) activitatea, în primul rînd
sub acelaşi raport pe fiecare din ce într-un raport este c. în ai:u satisfacerea unui reflex de explo- munca productivă şi cadrul so-
semnificaţiile din care derivă, poate fi relaţie necesară sau ICM rare — Harlow). Este c. instru- cial şi tehnic al desfăşurării ei
astfel îneît nu le subsumează, CONDIŢIONARE REFLEXĂ. mentală sau operaţională foarte („transformînd lumea omul se
aşa cum face conceptul". proces de formare a unui ii"n apropiată de condiţiile fireşti ale transformă pe sine însuşi" —
'CONDESCENDENŢA, atitudine reflex sau a unei conexiuni m-i activităţii. Le >>'y consideră însă Marx); 2) ansamblul relaţiilor so-
binevoitoare, manifestată în re- voase prin asocierea repetată < că în fiecare reflex se îmbină c. ciale în care omul este prins şi
laţiile cu o persoană inferioară unui stimul necondiţionat: cu un tonică şi cea operatorie. Diversele care, după Marx, definesc însăşi
din punct de vedere material, so- stimul indiferent. Acesta din ur- modalităţi de condiţionare re- esenţa umană; 3) sistemele cul-
cial, intelectual. Această atitu- mă, fiind întărit prin reacţia prezintă modele elementare ale turii materiale, lumea construită
dine este uneori dublată de ten- necondiţionată devine semnal a! procesului învăţării. şi transformată de om. (Marx:
dinţa de a evidenţia superiorita- ei, produce aceleaşi efecte ca şi CONDIŢIONARE SOCIAL-IS- „istoria industriei şi existenţa
tea proprie, tocmai prin acorda- stimulul necondiţionat. De ex , TORICĂ, principiu în psihologie devenită concretă a industriei sînt
rea ajutorului moral sau material lumina, sunetul, aplicate puţin şi în celelalte ştiinţe umaniste cartea deschisă a forţelor esen-
altuia. Dispariţia inegalităţii so- înaintea actului de hrăni re şi conform căruia construcţia omu- ţiale ale omului, psihologia uma-
ciale dintre oameni a dus la menţinute în acest timp, ajung lui ca personalitate, comporta- nă aşa cum se prezintă simţurilor
restrîngerea manifestărilor de c, după repetări, să provoace sali- mentele şi procesele psihice in- noastre".) Prin acţiunea şi exis-
termenul indicînd, astăzi, şi un vaţia chiar dacă nu se mai dă dividuale sau de grup depind tenţa civilizată, oamenii desfac
echivoc. hrană. C.r. poate fi secundară esenţial de factorii sociali şi sînt
supuse inexorabil dezvoltării is- implicaţiile subiective, psihice din
CONDIŢIE, element sau formă cînd stimulul indiferent este aso- constructele materiale în care
a conexiunilor şi interdependen- torice. Socialul este condiţia sine
ciat cu altul ce a fost anterior qua hon a existenţei umanului acestea s-au obiectivat, le actua-
ţelor, de însemnătate secundară condiţionat. Este posibilă şi in- lizează şi dezvoltă; 4) reţelele şi
in raport cix relaţiile necesare, iar istoria societăţii este istoria
tercondiţionarea a doi stimul: oamenilor. Structurile sociale sînt variatele fenomene de comunicare
legile sau structurile esenţiale. indiferenţi pe baza reflexelor na- în comunităţile sociale, cărora
Totuşi c. pot influenţa în sens însă supraordonate celor psihoin-
turale de orientare şi investigaţie dividuale şi, în proprietăţile sale L. Vîgotski le atribuia un rol
pozitiv sau negativ realizarea După I.P. Pavlov', c.r. trebuie direct în psihogeneză şi care cu-
proceselor necesare. Astfel reac- psihice definitorii, omul suportă
să realizeze următoarele patru determinarea social-istorică. Marx nosc o expansiune extraordinară
ţiile şi sintezele chimice sînt condiţii: 1) precedenţa sau declan- în societatea contemporană; 5)
dependente de c, de tempera- a demonstrat natura (esenţa)
şarea stimulului condiţionat îna- socială a conştiinţei, a derivat factor indispensabil ce se înscrie
tură, presiune, cataliză. Cu cit intea celui întăritor; 2) coinci- tot în ordinea c.s.-i., este cel al
un fenomen este mai complex conţinutul ei din condiţiile exis-
cu atît el depinde mai mult şi denţa celor doi stimuli; 3) repe- tenţei sociale, a afirmat că omul eredităţii specific umane. Informa-
mai de multe c. în analiza şi tiţia asocierii stimulilor; 4) elibe- este în acelaşi timp produs şi ţia genetică a speţei umane nu
interpretarea proceselor biolo- rarea de alţi stimuli cu efect creator al istoriei. Deci c.s.-i. este tributară doar unei condiţio-
gice, psihice şi mai ales sociale perturbator. G. Miiller, J. Ko- care, în direcţia conştiinţei şi nări biologice. Engels arată că
trebuie să se ţină seama atit de norski şi apoi B. Skinner, rei- personalităţii, a proceselor psihice nu numai creierul dar şi toate
legi cit şi de c, dintie care unele pectind aceleaşi condiţii, au rele- secundare, acţionează ca o de- celelalte organe, în ansamblul său
dobindesc semnificaţia de fac- vat un nou tip de c.r. deosebit do terminare nu este doar suportată organismul uman, poartă pecetea
128 129
Dicţionar de psihologie
c
existenţei sociale, hi anlropo- x'mdirc luguă; 5; asiwik'yco ce- c
geneză, preistorie şi istorie, cari ulcior existenţi! faciale, a ralu- si poziţiei sule centrale, şi, de de comunicare eficientă pentru
drul cultural, opus celui natural, a rilor şi constituirea motivaţiei fe- asemenea, participarea atît la c. optimizarea c.
reprezentat un factor esenţial în cundare; 6) integrarea def'ttnă in cît si ia activitate a tuturor per- CONDUCTIBILITATE, funcţie
selecţia mutaţiilor genetice astfel sistemul funcţional socii'', asu- soanelor implicate. în legătură a sistemului nervos de asigu-
îneît ereditatea umană conţine marea de roluri ţi preci.arca de cu aceasta au fost studiate di- rare a propagării excitaţiei. Con-
un potenţial adecvat condiţiilor statute personale. verse stiluri de c, printre care ducerea, procesului excitativ se
existenţei sociale. Acest poten- CONDUCERE, proces de <->>- cele mai importante şi tipice bazează pe transmiterea de-a
ţial nu se actualizează şi împli- mamlă şi control îndeplinit m- sînt stilurile autoritar, democra- lungul nervilor a biocurenţilor.
neşte prin ,,organe funcţiona ie" tr-un sistem social (grup. orga- tic si libera!. în unanimitatea CONDUITĂ, termen încetă-
(A.N. Leontiev) decît in condiţi- nizaţie) de un individ s;'u de o lor, "cei ce au studiat problema ţenit în psihologia ştiinţifică de
ile procesului pe care J. l'iaget subgrupare cu statut şi roi. lnr- ajung la concluzia că stilul demo- către }'. Janet, semnificînd acti-
şi II. Wallon le denumesc global mal sau informai, adecvat !>u- cratic este optim iar cel autori- vitatea sau acţiunea sub toate
„socializare". Situaţia cupiilor-lup pa C. iîarnard, c, ,,se rci:-ij la tar, nerecomandat, "lotuşi, în formele lor. intern-subiect ive şi
(v.) este din ;>cest punct de vedere calitatea comportament;''.!, « in- raport cu împrejurările sînt nece- extern-motorii şi întotdeauna con-
concludentă. Ereditatea organis- divizilor prin care îndrume.i/ă sare si unele momente de autori- siderînd unitatea dintre ps:liic şi
mului uman este necesară dar persoanele sau activităţile- lor tarism sau liberalism. C. este un fcptele de comportament. în defi-
nu suficienta, pentru devenirea într-un efort organizat'". Cortcep- proces in care tacticiie se subor- nirea c. accentul se pune pe modul
omului fiind indispensabila (aşa tul de c. presupune, cuini K. donează strategiilor. Este nece- de a se conduce şi de a acţiona
cum arată INI. Beniuc) însuşirea hang, patru elemente, asupra, că- sar să se ţină seama de factori mintal şi motor al subiectului în-
moştenirii istorico-cultuvale. A- rora diverşi autori pun accentul cum sînt: sarcinile, nivelul de tr-o situaţie dată sau in situaţii
ceasta se realizează priiitr-un pro- în mod diferit şi anume: a.) înde- organizare, climatul, relaţiile in- tipice. Deci în centrul preocupă-
ces de învăţare, global, prin plinirea rolului; b) a căr~n influ- tcrpersonale şi de grup, reţelele rilor este organizarea şi autore-
enculturaţie (v.). Omul este sin- enţă este; c) centrală în ceea ce de comunicare ş.a. (R. Lam- glajul activităţii. Spre deosebire
gura fiinţă care nu se constituie priveşte; d) acţiunea colecf">ă. H. bert.) Discuţiile în jurul calităţi- de comportament, care este deli-
ca om în afara unui proces de Laswell şi A. Kaplan afirmi că lor optime ale liderului s-au mitat la sfera reacţiilor obiective
adaptare şi învăţare intraspeci- c. „se referă atît la puterea for- dovedit a fi infructuoase (K. şi observabile, c. cuprinde şi
fic. în cadrul acestui proces se mală cît şi la cea afectivă A.colo I,ang). Mai importantă este com- fenomenele interne subiective,
pot distinge, corespunzător fac- petenţa în c, deci stăpînirea deci reuneşte organic faptele psi-
unde aceasta, din urmă e>i.e pre- hice cu faptele de comportament.
torilor menţionaţi, următoarele ştiinţei şi artei c. Hamblin (1961)
zentă, dar se exercită prea puţină a găsit o corelaţie semnifica- Procesele psihice, senzoriale, in-
modalităţi sau căi: 1) integrarea putere afectivă, vorbim despre tivă între competenţa liderului telect ive şi afective sînt conce-
progresivă in sistemul relaţiilor autoritate formalistă şi na de pute ca un fel de c. interne.
şi moralul grupei. în locul tipu-
de coexistent ti şi coope rare inter- conducere". C. este nu numai o lui de lider „harismatie" descris Astfel se descriu C. perceptive,
umană; 2) adaptarea la schemele problemă de tehnică a org:uuzării de M. Weber, se preferă acela ce mintale, emoţionale şi voliţionale.
sau modelele de acţiune practică, prin precizarea scopurilor şt mij- este acceptat şi deci ascultat. După P. janet inteligenţa nu
de la cele mai elementare şi pînă loacelor, informare completa şi La o astfel de concluzie a ajuns este altceva deeit o c. internă şi
la cele mai complexe; 3) însuşi- oportună, optimizarea deciziilor A. Ncculau (1974) în studiul c. mijlocită instrumental (semne şi
rea mijloacelor de comunicare sim- şi asigurarea controlului, dar şi o grupurilor de muncă. Important simboluri) prin care subiectul
bolică, în special ale limbii; 4) problemă de interacţiune psihoso- este ca liderul, situat la intersec- întreţine relaţii cu lumea, deta-
asimilarea treptată a elementelor cială, în care deosebit de impor- ţia situaţiei şi a grupului, să şînd relaţiile obiective existente
fundamentale din tezaurul cogni- tantă este influenţa liderului asu- realizeze optim o sinteză a cerin- în realitate, dincolo de ceea ce
tiv al omenirii şi exersarea im- pra persoanelor din organizaţie ţelor organizaţionale şi grupalc. oferă percepţia. De asemenea,
plicită şi explicită a formelor de în baza autorităţii, pn •-.( fiului M. Zlate (1975) acordă o mare limbajul este un sistem de C.
însemnătate asigurării reţelelor al colaborării. între comandă si
130
131
distribuţie în continuare la nivel trenînd astfel adîncurile perso-
supunere intervine reversibilita- se ocupă psihologia. Ne referim superior, dezyoltîndu-se abstrac- nalităţii, voinţa, caracterul şi
tea: „a comanda şi a asculta la: c. drumului care este compusă ţiunea. C. sertarelor este pusă la afectivitatea persoanei. Chiar da-
este acelaşi lucru dar este contra- din dus şi întors, la c. pieţei în baza operaţiei de clasificare, iar că aceste două forme nu se pot
riul, ca şi a te duce şi a te în- care se contopesc acte ce privesc c. scării, deosebit de complexă, manifesta izolat, iar mijloacele,
toarce pe acelaşi drum". C. se poziţia şi deplasarea, menţionăm este pusă la originea scrierii sau într-un anumit context devin
clasifică şi se ierarhizează ca c. păstrării şi menţinerii instru- gradaţiei. După P. Janet, c. scopuri iar scopurile mijloace,
elementare, intermediare şi supe- mentelor care este extrem de constituie obiectul psihologiei.(V. distincţia merită să fie reţinută
rioare şi de asemenea ca primare, importantă, apoi c. portretului PSIHOLOGIA CONDUITEI). (V. Pavelcu). Asher consideră,
secundare şi terţiare. In emanci- care este la baza reproducerii şi CONEXIUNE INVERSĂ v. F E - dealtfel, că există trei tipuri de
parea c. medii superioare de tip c. simbolică legată de comandă EDBACK. ci. sau psihice şi anume: cogni-
uman, P. Janet acordă un rol şi subordonare. La un nivel su- CONFABULAŢIE, construcţie tive, motiv aţionale şi afective. După
decisiv instrumentelor şi relaţi- perior se plasează c. asemănă- şi asocieri fanteziste şi absurde, V. Pavelcu, conflictul este prin
ilor de comunicare şi colabo- rii care este solidară cu cea a în contextul unei relatări, în excelenţă un factor al tensiunii
rare socială. în acest sens se diferenţei. S. Teodorescu arată vederea acoperirii lacunelor de afective. K. Lewin, luînd în con-
disting c. individuale şi c. so- că: dacă unealta şi întrebuin- memorie sau în contextul şi sideraţie tensiunile de atracţie
ciale. Conştiinţa rezultă din adău- ţarea ei, adică c. producţiei, pot datorită unor tulburări mintale. sau apetenţă şi de respingere sau
garea la c. de bază a unor c. fi considerate ca puncte de plecare CONFLICT INTERN, ciocnire şi repulsie, descrie patru forme de
supraordonate de factură cul- ale noţiunilor de mijloace şi mai luptă între motive, tendinţe, in- bază ale conflictului şi anume:
turală. M. Ralea sistematizează tîrziu, ale raporturilor şi noţiu- terese, atitudini opuse, şi de for- 1) atracţie-atracţie; 2) respingere-
condiţiile ierarhizării c. la nivel nilor de cauzalitate, dacă c. por- ţă relativ egale şi gTeu de con- respingere; 3) atracţie căreia i
uman şi relevă principiul amînă- tretului va duce la noţiunea şi ciliat sau ireconciliabile. Ci. se se opune o respingere şi 4) res-
rii (la P. Janet, c. suspensive), raportul de asemănare de formă produce într-un anumit moment pingere contracarată de o atracţie.
principiile deliberării (reglări se- şi materie, c. intelectuale, apă- sau este persistent. Astfel se Tematica ci. este larg dezvoltată
cundare de tip raţional în inter- rute înaintea limbajului, vor asi- naşte o stare de tensiune şi fră- în psihanaliză care interpretează
valul dobîndit prin suspenda- gura noţiunile şi relaţiile de mîntări care pot căpăta o formă nevrozele ca un conflict între
rea reacţiilor impulsive), princi- dramatică. Ci. sînt inevitabile în trebuinţele de satisfacţie şi tre-
cantitate. în acest sens P. Ja- buinţa ' de securitate sau între
piul compensaţiei (combinare sau net descrie o serie de obiecte viaţa individului, dar multe din
substituire de c.) şi principiul ele pot fi depăşite prin opţiuni pulsiunile sinelui şi apărările eu-
intelectuale şi c. conexe lor. lui. După Laplanche şi Ponta-
invenţiei, manifestat prin elabo- Astfel în actul de adunare sau în favoarea tendinţelor cu semni-
ficaţie superioară. Ed. Claparede lis, se vorbeşte în psihanaliză
rarea unor noi C. în baza unor îngrămădire, c. coşului cu mere, despre conflict cînd în subiect
tendinţe progresive. Autoreglajul c. sforii, a împărţirii, a rînduirii arăta, în legătură cu declanşarea
sincronică a mai multor interese se opun exigenţe interne con-
activităţii intelectuale este deri- şi a sertarelor. C. coşului cu trare. Conflictul poate fi mani-
vat de P. Janet din sistemul de mere, de pildă, presupune trece- divergente, că fiecare satisfacere
de dorinţă ascunde şi o renunţare. fest (între dorinţă şi o exigenţă
autoreglaj social. Acţiunile se- rea de la multiplicitate la unitate Tot Ed. Claparede stabileşte di- morală, de exemplu, sau între
cundare le coordonează şi modifică sumatorie ca şi relaţia inversă. ferenţa dintre conflictele mijloa- două sentimente contrare) sau
pe cele primare. Arătînd că Actele comune ale punerii fruc- celor şi scopurilor:cel al mijloacelor latent, acesta din urmă putînd
c. intelectuale rezultă din inte- telor în coş şi apoi ale scoaterii creează probleme de natură in- să se exprime într-o manieră
riorizarea unor c. motorii struc- şi distribuirii lor sînt luate ca telectuală şi posibilitatea de rezol- deformată în conflictul mani-
turate social, P. Janet prezintă model pentru sinteză şi analiză. vare a lor dovedeşte gradul şi fest şi să se traducă, mai ales,
sugestiv o serie de diverse for- Tot aşa, sfoara devine modei al nivelul de capacitate intelectua- prin formarea de simptome, de
me de c. care sînt foarte eloc- relaţiilor prin operaţiile materiale lă, în timp ce al doilea ne con- dezordini ale conduitei şi tulbu-
vente sub raportul înţelegerii şi pe care le permite. Actele de îm- duce spre opţiunea scopurilor an- rări de caracter etc. Psihanaliza
explicării unor fenomene de care părţire presupun divizare şi apoi
133
132
c
consideră c i . cei fiind constitu- CONGENITAL, edificare ;i în- c
tiv fiinţei mnane şi acesta, în suşirilor, dispoziţiilor, maladiilor în tot ceea t<- Iaci şi gindeşii, tot- servarea construită, ea se fun-
diferiţi; perspective: conflictul în- de origine ereditară sau „(lin deauna şi îi» orice împrejurări, dează simplu pe identitate". în-
tre dorinţă şi apărare, între di- naştere". a aceloraşi principii, reguli şi tr-un alt sens, în psihologie, prin
ferite sisteme sau instanţe, între CONOTAŢ1E, în sens logic, de- idealuri, C. indică existenţa unor C. se denumeşte cel de al doilea
pulsiuni, etc. O altă structură au semnează proprietatea, unui semn convingeri ferme şi a unei mari proces al memoriei de păstrare
conflictele interindivjduale sau lingvistic de a se referi Ia uu an- forţe voluntare. a informaţiei (după ce a fost fi-
infragrupale. G. Dan-Spinoiu a samblu de obiecte care au notr CONSENS, caracteristică a re- xată*, ceea ce f a c ulterior posi-
studiat c. în colectivele de muncă, comune, totalitatea ace.stor nolc laţiilor de cooperare si interde- bilă recuno.-.şterea şt reproduce-
propunînd o seric de remedii. comune constituind c. semnului pendenţă, desemnînd un acord. rea. Contrariul c. mne/ice este
CONFORT SPIRITUAL, stare sau termenului; în sens psiholo- Kaport între cunoştinţe care iu- uitarea. Amintim şi despre in-
persistentă de echilibru şi satis- gic, de largă circulaţie, c. consti- dică aceeaşi direcţie de _ inter- stinctul de c.
facţie, bazată pe acordul cu am- tuie acel aspect al scmnuicatiei pretare, aceeaşi concluzie. în psi- CONSISTENŢĂ, în logică, ca-
bianţa socială, în condiţiile ab- unui cuvint care nu este comun hologi*?, unitate de orientare în- litate a unui sistem axiomatic
senţei conflictelor şi a realizării pentru toţi vorbitorii unei limbi tre sentimentele sau gîndurile de a nu conţine o formulă oare-
de sine nestingherite şi favorizate trezitul în diferiţi vorbitori eco- unei persoane sau acord general care în acelaşi timp cu negaţia
de împrejurări. Este condiţionat uri afective, asociaţii marginali» în gînduri şi sentimente la mem- ei, adică de a mi fi contradic-
de echitate, climat al întrajuto- etc. Actele bazate pe limbă, în- brii unui grup social. R. l'ark toriu în psihodiagnostic; în eva-
rării, cooperării şi creaţiei, în deosebi poezia, folosesc de predi- si E. Burgess interpretează obi- luarea testelor, se calculează prin
genere de respectarea normelor lecţie această proprietate a cu- ceiurile, opinia publică, idealu- diverse formule un. coeficient de
umanismului comunist. vintelor, pentru a sugera stări rile ca cxprimînd un c. H. Kal- c. prin care se exprimă omogeni-
CONFUZIE MINTALĂ, stare afective în contextele în caic apar len considera că termenul tre- tatea testului, măsura în care
patologică trecătoare şi rareori (opus denotaţiei, v.). 1"\ l'aullian. buie utilizat doar restrictiv, ca itemii ce-1 compun sînt concor-
durabilă, caracterizată prin tul- făcea o deosebire între sensul cu- un acord sau o convergenţă de danţi, astfel îneît rezultatul dat
burări ale lucidităţii şi clarităţii vîntului, ca ansamblu al fapte- opinii, la care se ajunge în urma la un item să fie semnificativ'
conştiinţei (stare de obtuz.ie). lor psihologice ce apar în con- unor conflicte manifeste sau ta- pentru rezultatul general obţinut
Constă din funcţionarea anor- ştiinţă datorită cuvîntului (deci cite şi în baza presiunii sentimen- ia test. în studiile asupra stilu-
mală a percepţiei, memoriei, gîn- atît conotativ cît şi denotativ) telor şi opiniei publice. lui cognitiv unii autori degajă
dirii, ceea ce duce la dezorientare şi semnificaţie, ca. zonă siabilă, CONSERVARE, operaţie prin un factor de C. intelectuală. Se
în timp şi spaţiu. Bolnavul nu-şi precizată lexic şi semantic (a care se defineşte un invariant de vorbeşte şi despre c. caracterolo-
aminteşte numele, nu ştie unde sensului, în genere), deci denota- substanţă, greutate, volum, clasă gică, în sensul coeziunii trăsătu-
se află, nu cunoaşte datele calen- ţie. e t c , indiferent de modificările ce rilor şi despre c. morală, în sen-
daristice, pare a li rătăcit. De CONSECVENŢĂ, (în logica sco- intervin în infrastructura aces- sul supremaţiei valorilor morale
aici, anxietatea. Uneori, apar ilu- teia sau de punctele de vedere în conduită.
lastică) implicaţia şi decurgerea
zii şi halucinaţii. Kste întîhiită formulelor logice una din alta. din care este considerat C. se CONSTANŢĂ, caracteristică şi
în unele infecţii (tifos exante- realizează întotdeauna printr-o lege a percepţiei constituite; se
pe baza implicaţiei şi a rapor- coordonare şi constituie o con-
matic, febră tifoidă), în intoxi- exprimă în menţinerea constan-
caţii (alcool, ciuperci), în trauma- turilor ei cu conjuncţia şi cu dis- diţie obligatorie a oricărei acti-
juncţia. Caracteristică a gîndirii tă, în imaginea perceptivă a
tismele craniene. Se deosebeşte vităţi raţionale, j l'iaget scrie:
care respectă cerinţele principiilor „descoperirea noţiunii de con- dimensiunilor, structurii şi altor
de demenţă prin conştiinţa pe calităţi ale sistemului complex,
care o are subiectul despre dificul- gîndirii, legile şi regulile de for- servare de către copil este în-
tăţile sale; şi prin eforturile pe totdeauna expresia construirii chiar dacă variază distanţa, un-
mare şi transformare într-ur. sis-
care h; depune pentru a se re- unei grupări (logice sau infralo- ghiul de recepţie, luminozitatea
tem deductiv. Ca trăsătură de.
dresa. gice) sau a unui grup (mate- etc. Aceasta însă numai în anu-
voinţă şi caracter, respectarea matic) de operaţii... odată con- mite limite, acelea ale zonei
134
135
uzuale de acţiune umană, de fond aferenţial peste care se su-
ex. pînă la distanţa de 20 m. prapune oricînd o nouă aferentă se operează. Fiecare persoană rea- nimente în relaţie cu care nu are
Deşi proiecţia optica a unui sti- a cărei valoare funcţională mo- lizează pentru sine un model re- utilitate.
mul mai îndepărtat se diminu- mentană este determinată de prezentativ al hunii care îi permite CONSTRUCTIVISM, atitudinea
ează în raport cu cea a unuia acest fond. să dea sens şi direcţionalitate favorabilă construcţiei materi-
identic apropiat, fapt clar rele- CONSTITUTIV, ceea ce rezultă comportamentului său în relaţie ale şi spirituale, tendinţă spre re-
vat în fotografie, în percepţie, din organizarea nativă a subiec- cu aceasta. Un astfel de model alizare cu accentul pe obiecti-
în limitele arătate, imaginea nu tului, deci dintr-un sistem de reprezentativ, sau c. personal, vare, susţinere a tot ce reprezintă
suportă diminuări sau deformări, caracteristici perfonmite; ceea cu poate fi formulat explicit sau o contribuţie pozitivă. în desfă-
rămîne adecvată obiectului, con- ţine de modul de structurare a poate acţiona implicit şi poate şurarea psihică c. semnifică re-
gruentă metric cu acesta, dato- subiectului la un moment dat. constitui un facsimil neprelucrat flectarea ca o reconstruire anali-
rită unor mecanisme de ajustare „CONSTITUŢIE SOMATOPSIHI- de trăsături ale lumii. C. este în tico-siutetică a realului şi, în
sau acomodare (J. Bruncr), după CA, înzestrarea, în parte eredi- chip necesar bipolar şi operează continuare, creaţia ca efect al
gestaltişti, datorită activării unor tară, în parte dobîndită, a indi- asemenea axelor de referinţă diho- libertăţii de construcţie mintală
structuri interne, după behavio- vidului, care se exprimă prin în- tomizate. în sine însuşi este tipul prin recombinările dintre scheme,
rişti ca rezultat al învăţării per- făţişare, reactivitate, tempera- de contrast pe care îl percepe per- operaţii, informaţii în baza selec-
ceptive (Hebb), al modelării după ment, predispoziţie la anumite soana şi nu o reprezentare a obiec- tivităţii şi finalităţii. Deci c.
un continuum experenţial, du- boli, aptitudini etc. telor, el nu reprezintă şi nici nu este atît la baza reproductivismu-
pă Piaget în urma decentrării lui cît şi a productivismului sus-
prin coordonare. C. este rezulta- CONSTRÎNGERE, mod de de- simbolizează evenimente ci per- ţinut de atitudinea transformatoa-
tul reglărilor perceptive în baza terminare a unei acţiuni printr-o mite cooperarea şi operarea cu ele. re. Cunoaşterea este întotdeauna
unui program ce implică şi eta- presiune exercitată din exterior C. se deosebeşte de concept din o construcţie^ şi reconstrucţie (F.
loane informaţionale. J. Gib- în chip organizat prin reglemen- logica formală care reprezintă Gonseth). în epistemologie c.
son arată că parametrii c. de tări sau difuz, prin moravuri şi o categorializare inerentă realită- semnifică caracterul activ şi crea-
mărime, formă, volum se for- opinii şi, de asemenea, exercitate ţii. C. apare ca o interpretare im- tor al gîndirii care prin modelare,
mează la copii, treptat. Organi- dinăuntrul subiectului de norme, pusă asupra evenimentelor, proiec- structurare, îşi elaborează formele
zarea superioară a percepţiei după idei, prevederi ce se bucură de tată, folosită pentru a da sens şi obiectul său. Principiul c. se
schema obiectului permanent (P. autoritate dar nu sînt intim asi- acestora şi pentru a le anticipa, o opune empirismului mecanicist, in-
Meyerson) este însă condiţionată milate, sînt în afara filonului unealtă care permite nu numai tui Sionismului şi instrumentalis-
de familiarizarea cu obiectele şi de motivaţie dominantă. Şi în discriminarea ci şi organizarea şi mului. Construcţiile mintale nu
de exersarea în cîmpul imediat al cazul acţiunii prin c. intervine anticiparea lor. C. se organizează pot fi identificate întru totul cu
activităţii. în alte condiţii — un motiv care este însă indirect şi interrelaţionează în cadrul unui realul dar nici nu pot înlocui total
cum ar fi în vederea unor oa- şi negativ, de evitare. E. Durk- sistem de c. cu trăsături bine defi- realitatea. în sensul dialecticii mar-
meni de la mari distanţe, c. nu heim consideră că în viaţa socia- nite, sistem care la rîndul lui xiste, c. trebuie să fie înţeles ca un
se mai realizează, legea C. per- lă legea c. este decisivă. reprezintă o creaţie personală. principiu al organizării sau mo-
ceptive fiind relativă. CONSTRUCT, termen utilizat C. dispune de un centru de utili- delării intelectuale re mijloceşte
de G. Kelly în cadrul teoriei tate (un set de evenimente pe atît reflectarea cît şi creaţia ce se
CONSTELAŢIA AFERENTE- constructelor personale (v.). C. care cel care îl foloseşte consideră sprijină pe datele reflectării şi
LOR, proces neurofiziologic cu se defineşte ca un discriminant că le poate ordona cel mai conve- se validează prin practică.
desfăşurare spaţio-temporală, care creat de persoană pentru a discern} nabil înăuntrul contextului său),
stă la baza verigii aferente a între asemănările şi deosebirile CONŞTIINCIOZITATE, atitu-
un registru de utilitate (un set dine ce se dezvăluie prin efortul
procesului perceptual, constînd din cadrul evenimentelor cu care mai larg de evenimente de care
în sinteza aferentelor venite pe se confruntă şi în acelaş' timp o depus de către o persoană în
se poate ocupa construcţia, chiar vederea desfăşurării activităţilor
căi diferite la un centru nervos, bază pentru a, exclude acel: elemen- dacă uneori mai puţin eficient)
pe această bază realizîndu-se un te irelevante pentru distincţia, care — cantitativ şi calitativ — la un
şi un set mai îndepărtat de eve- nivel superior, în conformitate
136
137
„unelte spirituale", servesc la (J. Piagel). P. Janet defineşte c.
cu normele perfecţionării şi în activitatea socială d • transfor- desemnarea obiectului si la for- ca: „o conduită particulară mai
;if;u";i. oricăror constrîngeri, clin mare a lumii. d<- adaptare de tip mularea unei atitudini faţă de el. complicată, supraadăugată acţiu-
proprie conştiinţă. uman. „Odată eu apariţia muncii Dezvoltîndu-se în ordinea acţiunii nilor elementar.:". Este o „reacţie
social-organizate. v.rie kubinstein, reglatoare, a conexiunii inverse l.i reacţie", de ex,; copilul însu.şin-
CONŞTIINŢĂ (Uit. cum — cu. dintre rezultatele actului şi struc-
scientia —ştiinţă), modalitate pro- iu condiţiile căreia silisfacercain- du-şi mersul, datorită unei combi-
tereselor individului se realizează tura mentală, dintre momentele naţii de reflexe, devine conştient
cesuală superioară a sistemului anterioare şi cele. actuale devenirii
psihic uman, elaborată prin ac- în mod social, obiectele încep să ele mers, cind, dorind şi îăcînd efor-
apară nu numai ca obiecte alu sale, C. implică detaşarea bazală turi de a merge, adaugă acestuia o
tivitate socială şi cucul turaţie, mij- subiect-obieet si elaborarea de
locită prin limbă, bazată pe un trebuinţelor personali: ale indivi- nouă reacţie, o expresie verba-
dului, dar şi ca lucruri a căror relaţii faţă de mediu, ale subiec- lă. lJazîndu-se pe practica exis-
model comunicat ional intern şi tului, ce dispune de semnificaţii
intern-extern, constind din reflec- semnificaţie este determinată de tenţei sociale, e. este condiţionată
relaţia lor cu nec-:tăţile S"ciale şi-şi integrează pragmatic şi se-
tare decodificată prin cunoştinţe, mantic ambianţa. în aceste relaţii de actul „supraadăugat" al comu-
autooi gannare eu cjecte emergente Acţionînd, în procesul muncii, asu- nicării. P. Janet considera că ,,a
pra unor lucruri prin intermediu! sau atitudini, mijlocite prin praxis
şi autoreglai la iiirelul coordonării şi cogniţie, vedea Marx specificul fi conştient înseamnă a te înscrie
•necesităţilor siibieeiiee cu necesi- altora (al uneltelor-iucruri desti- în povestea propriei tale experien-
nate special acţiunii asupra altor uman distinct de cel propriu
tatea obieetieă, esenţială. Epistemo- animalelor care nu se detaşează ţe" , iar H. Ev arată că „asu-
lucruri), punînd, în general, lu- mindu-şi funcţia de a. vorbi, su-
logic, c, ca, act cu-ştiinţă. pre- crurile în interacţiune, omul des- din mediul natural „întrucât nu
supune reducerea jenomenutu: Ia produc la nivelul universalelor biectul se ridică in faţa lumii sale,
coperă tot mai profund însuşirile căci identificînd această lume, de-
esenţă, a formei la conţinut, a lor obiective". Făurită în practică, lor". Lcnin precizează: „în faţa
•particutariilui la general , a înlim- omului se află reţeaua fenomene- signînd-o, el se înfruntă cu sine
în care se descoperă (pot fi deduse- însuşi, îşi apare sieşi." Ed. Pamfil
plăt.tntliti la necesar. Efectul de şi utilizate relaţiile esenţiale, fi- lor naturii. Omul instinctelor, săl-
„a-ţi da seama" ce exprimă emer- baticul, nu se desprinde pe sine afirmă: „condiţia liminalâ a con-
xate verbal), c. îşi păstrează, la ştiinţei umane este dialogul". Dia-
genţa autoorganizării sistemului nivel social şi individual, legă- din natură. Omul conştient se des-
psihic uman presupune prezenţa prinde pe sine, categoriile sînt logul este responsabil pentru dis-
tura, sa vitală cu activitatea şi
prealabilă la subiect a unui an- dobîndeşte, în plan subiectiv, treptele acestei desprinderi, adică criminarea dintre sine şi altul,
samblu de semuificanţi şi grupuri forma de desfăşurare a activităţii, ale cunoaşterii lumii, puncte no- după cum în dezvoltarea c. de
operaţionale reversibile, datorită pentru că, după cu ia arată A.N. dale în reţeaua carc-1 ajută s-o sine, intervine un dialog interio-
cărora „întâlnirile" subiectului cu I.eontiev, odată cu transforma- cunoască şi s-o cucerească." în rizat cu propria persoană. Marx
lumea sa sau transformările inter- rea structurii activităţii omului se consecinţă, C. se fundează pe expe- arătase că, genetic, oamenii înain-
ne să genereze semnificaţii. Marx: schimbă şi structura c. Pupă A.. rienţa acţiunii şi comunicării vii, te de a transforma lumea în
„limba est-;; conştiinţa reală, prac- Leontiev, structura activităţii in- structura operaţiilor de selecţie, mintea lor au transformat-o prac-
tică, existentă şi pentru alţi oa- strumentale presupune fundamen- construcţie, combinare şi struc- tic pentru ca apoi omul să se dis-
meni şi numai astfel existentă tal detaşarea motivului de scop. tura limbajului, fiind şi structură tingă, prin aceea că înainte de a
şi pentru mine însumi". Limba opunerea lor variabilă (acelaşi a C, iar actul de c. fiind o trăire construi practic să proiecteze min-
constituie forma socială a c. motiv faţă de mai nuille ohiecte- a experienţei într-o situaţie dată tal. Implicînd în activitate şi
omuhii ca individ social (S. Ru- scop, diverse motive convergente (H.Ey). Această experienţă nu este relaţiile sociale, Marx arăta că
binslein). Şi limba este însă, spre acelaşi obiect-scop). Această însă doar rodul activităţii indi- individul nti se naşte cu o oglindă
genetic şi funcţional, legată şi confruntare duce la „neutraliza- viduale, ci are o geneză social- în mînă prin care să-şi identifice
rea obiectului-scop''. sau, ciur. istorică, individul asimilîndu-şi-o propria fiinţă, ci se reflectă ca într-o
inclusă în relaţiile socialo practice, prin învăţare. în faptele de c.
so dezvoltă şi persistă în acţiunile spune Marx, la reflectarea obiec- oglindă în altul şi pe această cale
tului ca obiect. Cuvintele încărcate este implicată experienţa şi tocmai îşi delimitează eul. Marxismului
sociale de cooperare (I'. Janet). de aceea c. permite desigilarea
în consecinţă, c. trebuie conside- cu semnificaţii categoriale, pe i se datoreşte aserţiunea demon-
rată în primul rînd în unitate cu care L. Vîgotski le califică drept
139
138
strată: „Conştiinţa este de natură intermediare între c. şi psihismul
socială si va rămîne astfel atît timp inconştient. Considerat relativ sta- conştientizare, de claritate şi luci- presupune interacţiunea dintre a-
cît vor exista oameni". în afara tic acest tablou al psihicului con- ditate. Esenţială în procesul c. este fectiv şi intelectual (S. Rubin-
existenţei sociale, a practicii, ştient şi inconştient coincide cu cel integrarea experienţei astfel ca să stein). Pavlov menţiona că efec-
relaţiilor sociale, a limbii, psihicu- furnizat de neurofiziologie care in- poată fi totodată unică şi multi- tele de c. au la bază interacţiu-
lui şi c. sociale nu poate apărea troduce conceptele de dominantă plă, în fiecare din momentele ei nea optimă a celor două sisteme
şi nu se poate menţine c. indi- (A. Uhtomski), focar de excitabili- (A.Fessard). Ceea ce se integrează, de semnalizare. Structura subiec-
viduală, de care se ocupă psiho- tate optimă (Pavlov), stare de vi- dobîndind atributul de c. sînt pro- tivă a semnalului complex con-
logia. Intre c. socială şi c. indivi- gilenţă (\V. Penfield). Există însă cese informaţionale şi tensionale ştient implică o relaţie biunivocă
duală sînt raporturi complexe şi şi prezentări ale dinamicii c, pri- de ordin psihic, mai mult sau mai de la obiect spre subiect şi de
de unitate. Prima este bază pen- mul dintre ele aparţinînd lui puţin elementare, şi care ar putea la subiect spre obiect. în acest
tru secunda dar nu poate exista \V. James care vorbeşte despre un fi calificate, în ipostaza lor ante- sens am putea înţelege intenţiona-
fără existenţa secundelor. Cate- „torent" al stărilor psihice hao- rioară, ca nonconştiente sau incon- litatea pe care Ed. Husserl o
goria întreg-parte nu este aplica- tice, heterogene, în care eul ope- ştiente. Relaţiile dintre c. şi psi- consideră ax al fenomenelor con-
bilă acestui raport, mai apropiată rează transformări asemenea unui hismul inconştient pot fi de siner- ştiente în care se întîlnesc noema-
de realitatea lui, fiind aceea de sculptor în piatră. W. James dis- gie, complementaritate sau con- ticul, deci latura obiectuală şi
esenţă-fenomen. C. socială înglo- tinge stări substantive, ce dispun trarietate, aceasta din urmă re- noeticul ce exprimă subiectivi-
bează totalitatea c. individuale de claritate, şi stări tranzitive, prezentînd tematica predilectă tatea. H. Ey consideră că struc-
fără a se reduce la acestea, sau reprezentînd „franjuri", zone eva- doctrinelor psihanalitice, toate vi- tura primară a c. este noeso-
a se identifica structural cu ele. nescente de hallo ce se pierd în ciate de eroarea subaprecierii noematică, C. fiind deschisă atît
Important este ca să se înţeleagă obscuritate. Şi în acest caz, ob- însemnătăţii factorului conştient. spre obiect cît şi spre subiect.
fenomenele de c. ca reflectări ale servăm persistenţa topicii proce- L. Vîgotsk'i înţelegea c. ca o con- Este ceea ce ne trimite la carac-
existenţei sociale şi ca procese selor vizuale. Prezentarea topicii strucţie sistematică în care sînt im-
plicate toate procesele psihice. De- teristica fundamentală a sistemu-
indispensabile ale acesteia. Pu- şi dinamicii fenomenelor de c. este lui conştient, aceea de a consta
nînd natura şi societatea „între o condiţie necesară dar nu sufi- sigur, însăşi formarea proceselor
psihice se integrează în acest pro- din două „compartimente" com-
paranteze", E. Husserl a iniţiat cientă. P. Janet este primul din plementare, legate una de alta,
analiza „în sine" a c. în sensul cei ce arată că fenomenul de c. ces de constituire globală, sis-
temică, iar L. Vîgotski dovedeşte asemenea emisferelor de Magden-
fenomenologic şi structuralist. nu există altfel decît ca o priză burg, imposibil de conceput una
Atît E. Husserl cît şi reprezentan- de c, sau conştientizare. Rubin- că fiecare proces psihic poate
ţii psihologiei naturaliste sau func- ocupa o poziţie dominantă, în fără cealaltă: C. despre lume şi c.
stein arată că abordarea psiho- de sine. Prima este genetic deci-
ţionale nu reuşesc însă decît să logică a c. exclude posibilitatea geneză dominînd succesiv percep-
descrie unele particularităţi ale ţia şi emoţia, memoria, voinţa, sivă, c. de sine sau autoconştiinţa,
ca aceasta să fie privită ca un apărînd ca un revers al c. despre
desfăşurărilor de c, fără' a le produs finit. în realitate, c. este gîndirea şi imaginaţia creatoare,
explica. W. Wundt calificase c. un proces de reflectare cognitivă acestea din urmă în adolescenţă. lume, rezultă, în cea mai largă
ca o sinteză creatoare luînd ca de către om a lumii şi a lui însuşi. Importantă este însă o anumită măsură, din recurenţele mediului
model cîmpul vizual în care se Aceasta presupune un ansamblu coarticulare sistemicâ, a cărei social şi uman asupra individu-
identifică un centru şi zone peri- de cunoştinţe prin intermediul emergenţă se exprimă în efectul lui, în timp ce c. despre lume
ferice. Focarul de c. corespunde cărora reflectarea lumii dobîndeste conştient şi a cărui ierarhizare este coercitivă, prezentînd măsura
centrului. în psihologia clasică şi înţelesuri. Cunoştinţele apar ca pre- variabilă nu numai genetică dar reală a lucrurilor, necesitatea obiec-
mai ales la K. Buhler, apariţia mise şi produse ale activităţii de re- şi funcţională poate aduce, în tivă inexorabilă, c. de sine este
c. clare este interpretată ca un flectare conştientă. Deci nu se poate primul plan al c, pe oricare condiţia esenţială a activismului
efect de iluminare sau insight. afirma existenţa unei c, în genere, dintre procesele psihice senzori- autoreglator, a selectivităţii şi in-
Topic, se delimitează o zonă a ci a unor stări psihice situate în di- ale, intelective, afective sau voli- tervenţiei creative în mediu. C.
C. clare şi altele de c. crepusculară, verse faze, la diverse niveluri de ţionale. întotdeauna însă c. an- despre lume se bazează pe modele
gajează toate procesele psihice şi sau imagini ale realităţii obiective,
140
141
c de scurtcircr.it". izolate în anu- ţinuturi subiecliec; -lj funcţia fina-
pe cînd c. de sine se întemeiază contralovitură a Im,iii asupra eti- mite structuri, ,;ii fixaţii obsesive listă sau de orientare spre scop.
pe modelul culm .şi pe trăsăturile lui, din şocul vieţii asupra cunoaş- si desfăşurări superficiale, apro- Tratarea subsistemului C. ca mo-
personale, l'rin corelarea celor terii sale, izvorăşte conştiinţa'. piate de automatisme. Normal, dalitate superioară a sistemului
două subsisteme si1 realizează de- S. Rubinsteiu arată că: ' „ î n t o t - cîmpul de c. este dirijat, orientat psihic uman ne obligă să evităm
taşarea de mediu şi implicarea în deauna, conştiinţa c.-,tc reflectare si polarizat. Uăsătura sa distinc- orice tratare unilaterală sau reduc-
mediu. Organizarea vieţii de re- conştientă a ceea ce se găseşte tivă fiind organizarea. I-'.ul repre- ţionistă, să relevăm locul central
laţie şi organizarea sinelui se in- in afara ei", chiar şi „judecat <. zintă o configuraţie stabilă la care şi supraordonat al proceselor cog-
teipenetrează. în stări de disoln- afirmă ceva ce nu .-,e referă l,t se articulează cîmpul experienţei nitive in siMemid psihic uman.
ţie patologică apar simptome d<~ ideile mele ci la obiectul acestor trăite actual. ,,Dialectica gcnc:ei Dar autoreglajul conştient sau
autism, în cazul hipertrofierii c. idei". Caracteri,'ini! procesele in- conştiinţei cs.'e ,iccca a unei pitnryi voliţional c^te la fel de impor-
de sine şi de derealizarc, în cazul terne ale c, S. Kubinstein însă în forme pr< •i;rc<: e şi ii rai hi .ate tant fără a omite însă că -voinţa
reducţiei acesteia. 'II. Bergson prescrie: ..pe măsură ce. din viaţa si a experienţei' (H. Ev). Cîmpul se sprijină cu necesitate pe gîn-
zintă c. ca o construcţie între activitatea omului, din trăirile sale de C. nu este dec: doar o mărime dire. De la Th. Kibot. se^ vorbeşte
instinct şi inteligenţă, ca o orga- nemijlocite, de care el nu-.şi extensivă, ci prezintă o ierarhie şi despre o c. aftetieu. în raport
nizare inteligentă a elanului vital, dă seama, se desprinde reflecţia de nivele călit.stive asemenea cu C. afectivitatea apare în mai
ca un punct de articulaţie între asupra lumii .şi asupra sa însuşi, infrastructurii sale semantice. 11. multe ipostaze, de bază energetică,
durată şi spaţiu, ca o zonă dispo- activitatea psihică începe să apa- Ey cultivă o concepţie organis- parte componentă, obiect al in-
nibilă în care se zămislesc acţiu- ră în calitate de conştiinţă."M. Du- mic-dinamică despre c. pe care o tegrării, controlului şi organizării
nile. Pentru lîergson, concepută frenne consemnează: „conştiinţa caracterizează după particulari- conştiente (de unde c. afectivă)
ca un interval de actualitate, c. este mai mult de cit cunoaştere, ea tăţi ale cîmpului său. Aceste carac- şi de elaborare conştientă a mo-
semnifică, în primul rînd, me- este cunoaşterea cunoaşterii", deci teristici sînt: 1) verticalitatea — tivelor şi relaţiilor afective. Dis-
morie, ca o conservare şi o acumu- o multiplicare şi coordonare a trecerea succesivă do la un nivel tincţia între c. psihică de tip cog-
lare a trecutului in prezent. A- planurilor de activitate psihică. la altul; 2) facultativitatea, în- nitiv şi C. morală sau axiologică
ceasta este baza acţiunii care pre- H. Hy insistă asupra conceptului ţeleasă ca disponibilitate de cîmp, nu este valabilă decît dacă se
supune interes, atenţie selectivă, de cîmp de c, înţeles ca „o totali- „multiplicitate de dimensiuni elas- iau în consideraţie conţinuturile.
decizie, orice acţiune fiind o poli- tate limitată şi organizată autoh- tice şi fluctuante", „necesitate per- C. axiologică nu este mai puţin
ţă asupra viitorului. Fiind o tră- ton", ca o prczentifieare a mediu- petuă de schimbare a perspecti- o c. psihică, ci dimpotrivă, nota
sătură de unire între ceea ce a lui şi fiinţei, ca „o scenă a actua- tivei, de unde derularea caleido- de valoare, de urmare consec-
fost şi ceea <<• va fi (observăm că lităţii trăite", ca trăire a experi- scopică a experienţei"; 3) legita- ventă a normelor, de unitate in-
atît reconstituirea trecutului cit şi enţei de li ic et vuite în cadrul tea, exprimată in organizarea destructibilă dintre vorbă şi faptă,
proiectarea viitorului presupune cîmpului total perceptiv prin mij- riguroasă coerentă şi antientro- depinde de consistenţa sistemului
reversibilitate operaţională), c. loacele limbajului şi în condiţiile pică a sistemului cognitiv în ordi- psihic, de corelarea necesară a cu-
conferă, după Bergson, duratei derulărilor operaţionale. în con- nea implicaţiilor necesare, bazate noaşterii, afectivităţii şi regla-
continuitate prin endosmoză, în- secinţă, acest sens al „transpa- pe o anumită structură operaţio- jului conştient, liste ceea ce dă
trucît stările :.e succed fără să se renţei" pe care u oferă cîmpul nală. Sînt particularităţi ale dina- curs în forma libertăţii a necesi-
distingă, nefiind exterioare una odată instalat, se vorbeşte des- micii C. dincolo de care trebuie tăţii morale, pentru că, aşa cum
alteia, implic-iud o penetraţie mu- pre stări de conşeienţă. în stările menţionate particularităţile psi- spunea Simonne de Beauvoir,
tuală şi definind o succesiune în de afect intervine o îngustare •<< hice funcţionale şi de conţinut. „înfond, a fi liber înseamnă a fi
simultaneitate. Astfel se produce cîmpului de c. datorită proemi- In acest sens, menţionăm: 1)func- morar'. Cea mai cuprinzătoare
o contracţii' a demersurilor ur- nenţei unor tendinţe. Similar, în ţia de reflectare cognitivă; 2) funcţia caracterizare a c, privită în rela-
mată de o adaptare explozivă, cazul instalării pe zone întinse anticipativii sau predictieă; 3)func- ţiile ei cu realitatea şi activitatea,
de extrapolare sau proiecţie. ale cortexului a unor procese de ţia proiectieCu do extrapolare in aparţine lui Lcnin: „conştiinţa
M. .Merleau-I'ontv îl comentează inhibiţie, ca în cazul alcoole- proiecţii şi planuri a unor con- omului nu numai că reflectă lumea-
astfel pe lîergson: „din această miei, intervine fenomenul de c.
143
142
c rii, cu d<••«•urnind procesul care
obiectivă dar o şi creează... adică: voltarea psihică a copilului, pri,: cerea de la faza izometrică la
lumea nu satisface pe om şi omul stă l'< bazi numeroaselor activi-
C.a. de la adult, se produce, în cea izotonică. tăţi defensive ale eului. C. constă
se hotărăşte să o transforme prin mare măsură, modelarea reacti- CONTRACTURA, stare de con-
acţiunea lui". in investiţia (v) de către eu, a
vităţii emoţionale a copilului. tracţie-prelungită sau permanent l reprezentărilor, a sistemelor de
CONTACTRECEPTORI, termen CONTEMPLAŢIE, desfăşurare a muşchiului, manifestată prin reprezentări, a atitudinilor etc.
introdus <lc Ch. Sherrington pen- calmă, aparent inactivă, do stări rigiditatea fibrelor sale compo- susceptibile <le a crea un obsta-
tru a desemna acele organe de orientate cognitiv şi prin care nente şi determinată de pierde- col în faţa reprezentărilor şi do-
simţ la care recepţia necesită con- subiectul se contopeşte cu obiec- rea temporară sau definitivă a rinţelor inconştiente şi care astfel
tact nemijlocit, cum este, în c;1- tul său, evitînd în percepere sr. •• i capacităţii de decontraci.ie. nu permit celor din urmă să
zul tactului. Deosebit de telere- reflexie orice încordare sau efort. CONTRADICŢIE, în logică, rela- treacă in conştiinţă sau inutili-
ceptori. Formă de meditaţie placidă, c. ţie de opoziţie, negare reciprocă, tate. C. mai poate însenina şi
CONTACT SOCIAL, „stadiu i- vie se identifică cu intuiţia incompatibilitate între doi ter- rezultatul, nu numai desfăşurarea
niţial al interacţiunii sociale, pre- perceptivă. Teoretizarea filosofică meni contrari (afirmaţie şi nega- unui astfel de proces.
gătind stadiile ulterioare" (K. a c este viciată de neînţelegerea ţie), în acest sens, logica formulea- CONTRAST SENZORIAL, ex-
Park şi Bourges, 1924); actual, caracterului activ al cunoaşterii ză principiul noncontradicţiei. în primă creşterea sensibilităţii ca
prin c.s. se înţelege mai mult şi a legăturii ei cu practica. Ma- teoria şi metodologia dialecticii urmare a interacţiunii stimulilor
interrelaţiile directe dintre per- terialismul mecanicist consideră marxiste, c. este o categorie fun- net diferiţi chiar opuşi şi care acţi-
soane, sub raportul atitudinilor subiectul numai ca receptor, ca damentală, exprimînd unitatea con- onează succesiv sau simultan asu-
şi valorilor. Aceasta constituie patient (cel ce suportă) al influ- trariilor, coexistenţa şi negarea pra aceluiaşi analizator. în struc-
condiţia nu numai pentru ini- enţelor din afară şi nu şi ca agent reciprocă a termenilor. C. con- tura fiecărui analizator există me-
ţierea dar şi pentru întreţinerea al cunoaşterii şi acţiunii. Contem- stituie esenţa tuturor proceselor canisme speciale de accentuare
şi continuitatea interacţiunii so- plativitatea este defectul principal naturale, sociale şi psihice, mij- a contrastului (J. Gibson, 1952).
ciale. al materialismului premarxist. locind automişcarea acestora, re- Există două tipuri de contrast:
Marx a propus o filosofie ce depă- •prezentînd forţa motrice a oricărei succesiv, constînd în creşterea acui-
CONTAGIUNE AFECTIVĂ, şeşte c. prin strategia transfor- dezvoltări. Se disting c fundamen- tăţii senzoriale faţă de stimulul
transmitere de la un individ la mării lumii. tale, principale şi secundare — prezentat la scurt interval după ac-
altul, difuzare şi generalizare în •externe şi interne — antagoniste şi ţiunea mai îndelungată a unui alt
masă a unei stări afective de entu- CONTRACTILITATE, proprie- neantagoniste. Psihologia este in-
tatea specifică a muşchilor de a stimul de aceeaşi modalitate, dar
ziasm, depresiune, alarmă, bucu- teresată în considerarea c rele- diferit calitativ; simultan, constînd
reacţiona la excitanţi printr-o vate de biologie şi sociologia şi
rie e t c ; c a . se bazează pe imita- serie de modificări (mecanice, fizi- în accentuarea reciprocă a clarită-
ţie şi empatie. în stările de mul- •studiază c din sfera psihocom- ţii şi pregnanţei stimulilor prezen-
ce, chimice, morfofuncţionale). Cel portamentală, de ex. : deosebirile
ţime, c a . este foarte puternică mai adesea are loc o contracţie taţi în acelaşi moment în cîmpul
şi poate duce la comportamente ce calitative dintre fiziologie şi psihic. perceptiv, fie în evidenţierea unui
izotonică, care presupune scurta- C. dintre percepţie şi intelect, din-
scapă autocontrolului individual. rea muşchilor şi efectuarea unui stimul sub influenţa stimulilor in-
Astfel este în unele „stări de mul- tre afectiv şi intelectual, dintre criminaţi (de fond). Contrastul suc-
lucru mecanic extern. Scurtarea motivele de diverse feluri, contra-
ţime," descrise de Gustave Le Bon. este precedată de o fază de la- cesiv are o sferă de întindere mai
în viaţa curentă, în relaţiile rietatea (polarizarea) afectivă şi ca- mare decît cel simultan. Mecani-
tenţă şi este urmată de o fază racterială etc. în dezvoltarea psi-
interpcrsonale şi în existenţa de de decontracţie (relaxare). Există smul contrastului îl constituie pro-
grup, fenomenul ca., desfăşurat, hică îşi găseşte o largă şi specifică cesele de inducţie reciprocă şi au-
şi contracţii izometrice, în care apa- •confirmare legea negării negaţiei.
de regulă, la nivel inconştient, re o tensiune în muşchi, dar nu toinducţie care au loc pe baza in-
este mereu prezent. Faptul este CONTRAINVESTIŢIE, concept teracţiunii diferitelor cîmpuri rece-
se produce scurtarea lor. Contrac- psihanalitic introdus de Frcud şi
evident la spectacole, reuniuni, ţiile obişnuite ale muşchilor sînt ptoare şi verigilor structurale ale
pe stadioanele sportive, în activi- utilizat de acesta mai ales în unuia şi aceluiaşi sistem aferent.
mixte, în cursul efectuării unui •cadrul teoriei economice a refulă-
tatea colectivă de muncă. în dez- lucru mecanic, înregistrîndu-se tre-
145
144
10
F c n o n u n t îc d<- < unt:,:<( aii n im- inversă, P'tr. ia ferer.iaţia de !,;
p o r t a n i ă disiM inia p e n t r u o p i n n i - eieefort la centrii care, (jiiiii
z a r e a ; n l ;•, ila.1 n <lc detectare, a concepţia sa după care devianţa le ştiinţifice ,-,i normele de conduită
astfel mereu informat despre sec- tle la norme generează ,,organi- ea fiind rezultatul unor înţelegeri,
semnalelor. (*<m) r.istn! ciorna fii cel venţele efectuării pi miei cruufn/:
luai aeceniu.i1 eife. d u p ă l'resionli zare socială continuă." C.s. care acorduri intervenite istoriceşte
declanşează noi comenzi de mod' între oameni aşa cum se induc
î Sehv. inker JII o r d m e de.scn-scîsi- rare, reţinere, c u r r i t . i r o şi aju-- •este social în mecanismele sale
d ă : negrii pe -galben, verde pe alb. poate să nu fie astfel şi în func- convenţiile între state sau insti-
t a r e a reacţiilor. tuţii. Astfel se ignoră conţinutul
negrii p<. . Jh -l v i d e pe roşw. fVi- ţiile sale, adică, să nu servească ne-
li oergoi;: 'in ui 1''averse recomandă,1 C O N T R O L SOCIAL, c : ii! voile societăţii, ei numai ale unor obiectu' şi necesar al cunoaşterii
ea in construirea ,i p.irateh ir să M n a r e a a c ţ i u n i l o r ! ; H C I p.*:^.e,ie grupuri (H. Gorth şi C.W. Mills). şi vieţii sociale, deschizîndu-se ca-
recurgă ],! iiiîitr.'sle accentu.ife, d e c ă t r e g r u p u r i , r . i m u n i t ă ţ i - , M:- CONŢINUT, totalitatea elemen- lea instrumentalismului şi opera-
î u t n i c i t viiuu d o r n l . o d a t ă eu o- e i e t a t e e l e . C.s. s'' ri-alize.'i7,t ; n i ' i telor şi proprietăţilor unor obiec- ţionalismuiui. Teorie sociologică
bose.iia şi obişnijm-a, pierde. <!in m e c a n i s m ' ' s o c i a l " c a r e ticjilie;", te, fenomene sau a notelor defi- eu implicaţii psihologice, susţi-
a c u i t a t e ; ! senzorială. J )e aceea, a c ţ i u n i l e a l t o r j i e r s u a n i ! d e î i c-li nitorii ale unui concept; catego- nînd că toate normele si mijloa-
Ji. Lonîi'V şl F i t i s r e c o m a n d ă nu condiţionate (-MIIH ţ m n i , prucc-,-!.' rie filosofică definită prin opoziţie cele de coraportare a indivizilor,
p r a g u p e r a l i v . ba,-.<t pe relaţii de de socializare, mternalizan diforma dar aflindu-seîn unitate inclusiv limba şi dreptul, rezultă
contraste. manipulare ele.!, ceea ce presu- cu aceasta. C. este modalitatea din convenţie sau sentimente de
pune că include servirea interese- profundă, materială şi procesua- interes comun. Nu se postulează
CONTRATRANSFER, ans;>m- lor indivizilor şi grupurilor in convenţia ca o înţelegere, un con-
Ijlul reacţiilor inconştiente alo lă, determinată de existenţa unui
conflict cu acelea ale persoane!'>r obiect pe cînd forma se referă tract deliberat conştient, ci mai
analistului, în iată persoanei celui controlate. C.s. îndeplineşte dec; degrabă ca un acord mutual, im-
analizat, :n.j.i precis, transferul la structura sa externă şi internă,
funcţii manifeste sau laicul'- aceasta putînd fi variabilă şi plicit, intervenit şi propagat fi-
(v.) realizat de Ja terapeut la pentru aceste grupuri etc. şt chiar resc, în alt sens, c. semnifică ade-
pacient. Freud vede în c. un scliimbîndu-se mai repede decît
pentru indivizii controlaţi, îi: c. în psihologie, c. este delimitat ziunea la convenienţele sociale,
rezultat ;TÎ ,,influenţei bolnavului măsura în care aceştia împărtă- atitudinea exagerată de urmare a
asupra sentimentelor inconştien- prin cantitatea şi calităţile infor-
şesc normele grupurilor etc. l'en- maţiei, iar forma apare ca struc- normelor formale de conduită so-
te a!e medicului" şi subliniază tru G.H. Head, c.s. face păru- cială şi de strictă respectare a lor,
faptul că nici un analist-terapeut tură informaţională, mod de or-
din cu fiindcă depinde do „gra- ganizare a conduitelor. Exemple: mai ales de formalism.
nu poate depăşi în cadrul unei dul în care imnvidid îşi u.iuni.".
şedinţe psihanalitice, propriile c.-obiectual al percepţiei şi carac- CONVERGENŢA AFERENTE-
atitudinile acelora, din grupul :,ău... terul ei mtegratu-, ghidi re şi lim- LOR, proces neurofî/iologic cu des-
complexe şi rezistenţe interne, de gradul în care indi\-izii înlr-c-
ceea ce face neapărat necesară, baj, semnificaţii şi semne, ati- făşurarea spaţio-temţiorală. care
societate pot sâ-si asume .'ii.itu- tudini şi comportamente. Interpre- stă la baza verigii aferente a
înainte •!<: loate, o a nai i/ă a dinile altora ear<v sint implic.ai?
propriei perse.ine-, o autoanaliză. tările psihologice urmăresc dialec- procesului perceptual, constînd
împreună cu e:, într-o iiăzuiuţă tica raporturilor dintre c. şi în aferentarea aceluiaşi neuron cu
CONTROL (îizua!), supraveyhe- comună". Pentru T. Parsoiss c.s.
rc, verificare, cenzură, iar in ci- formă, considerind evoluţia mai informaţii provenind, simultan sau
este motivaţia de combateri- a rapidă a c. şi de asemenea, tre- succesiv, de pe ni ai multe cât
bernetică, pilotaj, dirijare,con- comportamentului violator de nor-
strîngere pentru conformare la cerea lui în formă şi invers. în senzoriale. Are efect'- inhibitoare
me. Distingînd autoreglarea -; psihanaliză M- disting un c. ma- sau facilitatoare asupra neuronu-
tui mode! exercitată de un centru controlul social S.F. Xa.'lel susţine
de c. asupra unor efectori. M. nifest sau exprimat în imagini si lui respectiv. Keprezentîsid o for-
că numai atunci cînd sLî!>eş1e cuvinte, şi un c. latent ca ansam- mă de manifestare a integrării
Wiener a definit cibernetica : ,,şti- autoreglarea intervine c.s. )i<
inţa, comunicării, comenzii şi con- blu de semnificaţii deţinute de senzoriale, se întâlneşte la nivelul
schimb li. Xett subliniază t u . n inconştient. neuronilor din formaţia reticu-
trolului la maşini, organisme vii ierul de reglator al c.s. în .socie-
şi în societate" . JVntrn efectua- CONVENŢIONALISM, doctri- lată. din nucleu talamici. nucleul
tate pentru adaptarea forţei crea- caudat, hipocamp, ariile senzitive,
rea C. e^te :iee<s,.ră conexiunea tive, a acesteia, in o;ncord:<;i!:'( C;K nă subiectivistă care, odată cu motorii şi asociative din cortex.
H. Poincare, interpretează sim- Toate informaţiile care parvin la
bolismul verbal, cunoştinţele, legi-
146
141
10*
lităţii- După M. Rockeach, c. get scrie: „există o tendinţă după
aceşti centri nervoşi sînt supuse se realizează fie prin evitarea unei care două scheme tind să se asi-
unei tot mai ample operaţii de e exprimă în atitudini.
sinteză. expresii directe, conştiente, a im- g
COOPERARE, comportament mileze fiecare la domeniul celei-
pulsurilor stressante, fie prin asi- •colaborativ între două sau mai lalte, ceea ce revine la faptul că
CONVERGENŢĂ, în fiziolo- gurarea unei posibilităţi de scă- ele se asimilează reciproc. Aceasta
gia văzului, fenomen de întîlnire, multe persoane, între grupuri,
reciprocă asimilare, parţială sau
focalizare a celor două axe ocu- pare din situaţia disturbantă ţn condiţiile unui scop cunoscut,
totală, constituie coordonarea.,.,
Jare, desemnînd direcţia privirii Simptomele de c. iau de obice;; interesul participanţilor precum
pentru ca două scheme ante-
asupra aceluiaşi punct observat. forma pierderii sau inhibiţiei une «i recompensele fiind egale. Cînd
rior izolate să se coordoneze una
Opus divergenţei binoculare. în funcţii somatice, care este în reia- asupra scopului sau a diviziunii
cu alta într-un act unic, este
neobehaviorism, se califică prin ţie directă, simbolică, cu focarul sarcinilor nu se stabileşte un con-
necesar ca subiectul să-şi propună
c. mai multe reacţii produse de de conflict psihic. Medicina psiho- sens între participanţi, apare com-
să atingă un scop care nu este
acelaşi stimul sau mai mulţi sti- somatică, concepută psihanalitic, petiţia, în interiorul grupurilor
uzează şi abuzează de acest con- cooperative se dezvoltă o intrac- direct accesibil şi pentru care
muli ce produc aceeaşi reacţie. recurge la scheme ce ţineau de
Calificativul de c. a fost folosit de cept. Isteria favorizează c. ş, ţiune mai puternică, comunicarea
există o speţă a isteriei de c. este mai frecventă. P. Janet se alte situaţii". întrucît c. presu-
J. Guilford pentru a desemna pune şi modificarea schemelor
producţia intelectuală care se CONVINGERE (derivat de la referă la sensul de bază al cuvîn-
tului, de co-operare sau de acţiune şi totodată a conceptelor, la un
bazează pe o organizare riguroasă verbul latin care înseamnă a nivel secundar, se realizează c.
a procesului de gîndire, este uni- învinge sau a demonstra victoria), colectivă, astfel definindu-se con-
duitele sociale. între acomodări. Prin c. reversi-
direcţionată operînd critic în al- termenul a dobîndit în psihologic bile în grupări sau grupuri ope-
ternative („alb-negru") şi nead- înţelesul de orientare, acţiune. COORDONARE, în genere, mo- raţionale se realizează conser-
miţînd decît o singură soluţie. idee dotată cu certitudine subiec- dalitate operaţională de punere varea invarianţilor. în sistemul
CONVERGENŢĂ CULTURALĂ, tivă. Kant atribuia^ c. sensul de împreună a uwr elemente în or- lui Piaget c. reprezintă modali-
fenomen de progresivă apropiere certitudine logică. în psihologia dine, chiar de stabilire a unei in- tatea centrală a constituirii şi rea-
şi asemănare a unor culturi (şi contemporană şi în uzanţa lingvis- Urrelaţii şi interacţiuni sistemice lizării activităţii intelectuale. De
teorii ştiinţifice) iniţial deosebite şi tică, termenul nu este însă aso- între ele. în logică, coraportarea la c. senzoriomotorii se trece la
care, fiind despărţite geografic şi ciat cu o evidenţă axiomatică sau pe orizontală a conceptelor ce operaţii intelectuale care sînt „ac-
comunicaţional, ajung la similitu- categoric demonstrată, ci desem- ţin de aceeaşi clasă sau se situea- ţiuni coordonate în sisteme rever-
dine în condiţii de evoluţie parale- nează, în principal, opţiunile su- ză la acelaşi nivel. După J. Pia- sibile, astfel îneît fiecare operaţie
lă, în virtutea unor factori similari biective în situaţii de alegere sau do get, asimilări şi acomodări reci- corespunde alteia, inverse". Nu-
de mediu, psihologie, de tipare conflict valoric. C. se impune prin proce a unor scheme de acţiune. mărul este, după Piaget, „o sin-
culturale (P. Ehrenreich). necesitatea internă, ea rezultă De ex., atunci cînd priveşte şi teză de operaţii logice, dar care
ascultă simultan un obiect care
CONVERSIUNE, 1. în logică, din asocierea unei idei cu o tre- emite anumite sunete (o per-
sînt coordonate într-un mod nou
schimbarea locului termenilor unei buinţă, din implantarea afec- în vederea eliminării calităţilor
soană), copilul asimilează obiec- distinctive". Inteligenţa este în-
judecăţi, prin înlocuirea subiec- tivă a ideii sau normei, care, tul respectiv în mod simultan atît
tului cu predicatul. 2. în psiha- astfel, dobîndeşte valoare. C. este ţeleasă ca o progresivă echili-
la schema viziunii, cît şi la schema brare prin intermediul c. a asi-
naliză, proces sau mecanism min- promovată cu energie şi apărată audiţiei. Obiectul asimilat fiind
tal inconştient în care conflicte atunci cînd este contrazisă şi milării cu acomodarea. Piaget
acelaşi, cele două scheme de ac- consideră că şi stările afective
şi impulsuri reprimate se exprimă contestată. C. reprezintă o „idee- ţiune, pînă aici separate, se reu-
ca simptome somatice. Există o forţă" întrucît se impune în com- sînt supuse c, astfel structurîn-
nesc într-o schemă de ansamblu, du-se sentimentele. C. se identi-
varietate foarte mare de simptome portament şi raporturile cu alţii. complexă, care include cu titlul
de c. — anestezie, paralizie, sur- Se disting c. morale, estetice, fică cu autoreglajul şi mai ales cu
de elemente componente (coor- formele superioare ale acestuia,
zenie, mutism — dar toate au poli'Jco-sociale, ştiinţifice etc. An- donate) ale unui singur tot, exis-
acelaşi scop al asigurării protecţiei samblul c. intră în alcătuirea sis- cu reglări ale reglărilor. Modelul c.,
tente pînă acum juxtapuse. Pia-
împotriva anxietăţii. Acest lucru temului de orientare al persona-
149
148
c
intrinseci conduitelor indhidnale,
este împrumutat din societate şi
COPILĂRIE, vîrsia de la 0 1.. c
11 —12 ani. în psihologia copi- COPULĂ (lat. rfpitla - legă- concomitent, aslfe! iutii, cusioaş-
solidar cu acesta sau este solidar lului se recurge la u r m ă t o a r e terea valorii ii!i:ii,i dintre varia-
cu autoregla j ui socuil. Piaget scrie: tură), calificarea termenului ce
periodizare: copilul nou-născui îndeplineşte rolul de liant (cu- bile să dea informaţii asupra
„coordonarea generala a acţiuni- virsta sugarului, perioada a n e tuUiror valorilor modu asociate
lor po care am invocat-o neîncetat plare) a elementelor propoziţi-
preşcolară (1—3 ani), preşcolar,: nnii. Totodată, corelat logic al cu aceasta. Scorul d:- relaţie
fiind o coordonare interindividuală (mică, medie, mare — 3 (i- sau asocierea se imprimă numeric
( sie în aceeaşi măsura şi intraindi- judecăţii. F u m ţie a verbului a
7 ani), perioada şcolară (6 - • l ( | fi, care neagă sau afirmă existenţa printr-un raport numit, coeficient
viduală pentru că aceste acţiuni 11 ani) după care începe preadoles- de c. în cazul în car." legătura din-
sint în egală măsură colective unei relaţii între subiectul şi
centa. predicatul logic. Prin termenul tre variabilei;- niăsurab:!* 1 este
cit şi exercitate de indivizi". COPII-LUP, sau copii „vîiVV- simplă, se foloseşte cnrficiciiful
COPIL, fiinţa umană pe traiec- copulativ se califică subiectele sau
tici", pierduţi în natură la o vii atributele ce sint legate prin tic c. lîravais-lVarvv.. C.ÎIY poale
toria dezvoltării do la procrea ţie stă fragedă şi crescuţi prin afili- varia intre - - I ş: ii In psiho-
şi pînă la adolescenţă; in perioada, conjuncţiile y sau nici.
ere la grupe de animale (mai live- CORECTITUDINE, calitate con- logic se utilizi-a/.i p.- larg r:v/--
intrauterină evoluează polimorf vent, lupi). Din cele vreo 50 ca- cii'ittn! (>'•: corelaţi-? i<' rau^'.iviU<>'
amintind alte speţe decît cea stînd în respectarea scrupuloasă
zuri de C.l. regăsiţi şi studia' i a regulilor şi normelor. Poate introdus de Ss*. '.lii.i.'in
u m a n ă ; după naştere dispune (L. Maslow, 1<\ Davis, 11. J'ie- COROLARĂ', . i l i t i i " a propo-
de un potenţial uman încă neac- avea nn sens logic, cînd priveş-
roii) rezultă următoarele: ii c.l. te activitatea- intelectuală, sau ziţiei care derivi '••--ui"-nt din
tivat şi nemodelat ceea ce a obli- nu se pot umaniza, autonom ii: alta numai îu b.i/a re urnelor
gat pe psihologi să-1 considere doar unul moral, în ordinea raportării
afara cadrului social şi de acei-, la societate, oameni, muncă. C. logice.
„candidat Ja umanitate". în con- nu-şi formează limbaj, g'îndire,
diţii normale devine subiect al gînclirii este condiţionată de: a) CORP CALOS, formaţiune fas-
nu posedă voinţă şi sentimente claritatea şi preciziunea ideilor; ciculară infracerebraiă unind cen-
unei accelerate dezvoltări şi este omeneşti; 2) c.l. Împrumută com-
obiectul esenţial al educaţiei. So- b) respectarea principiului non- trii nervoşi din cele d >uă emisfere
portamentul şi regimul de viaţă contraîlicţiei; c) întemeierea pe cerebrale şi asiguriiul coordona-
matic, intelectual şi afectiv c. al animalelor adoptive; 3) după
parcurge stadii ce se succed în argumente a înlănţuirii ideilor. în rea activităţii lor.
regăsire (şi capturare) c.l. sau ordine morală, c. are mai mult COŞMAR,' vis agitat ş: chinui-
aceeaşi ordine. Psihologia c. a tinerii nu sînt accesibili reedu-
relevat specificul organizării sale sens de onestitate, respectare tor prelungit cu stări anxioase
cării dacă au depăşit vîrsta copi- scrupuloasă a normelor de muncă şi şt depresive după t r e a r e . 1 >e ori-
psihice, care nu poate fi socotit lăriei, întrucit sistemul lor ner-
un adult sau „om mic" ci este convieţuire socială, respectare ri- gine psihogenă sau organică (tul-
vos nu mai dispune de plastici- guroasă a legilor, consecvenţă în burări digestive s-iu cardion-s-
calitativ altceva. Unii autori su- tatea necesară pentru a permite
bliniază însemnătatea structuri- îndeplinirea cuvintului dat. piratorii).
construirea unor procese aşa d< COTERAPEUT, t-.-r-ipe'it asis-
lor afective şi cognitive ale c. complexe cum sînt limbajul şi CORELAŢIE, relaţie de inter-
şi socotesc că acestea vor fi deci- tent sau consultant viitor psiho-
gîndirea. Cazurile de c.l. relevă dependenţă între doi termeni ex- t-rapcut care se •••y:-"rs'-:r."ă timp
sive pentru adult care apare ast- pregnant rolul decisiv al sociali- primată fie în faptul că unul nu
fel ca un „copil mare". Alţi aude aproximativ t::i an in apli-
zării în umanizare. poate exista fără celălalt (pozi- carea principiilor ţ>si ho terapeutice
tori, recunoscînd caracterul ne-
cesar al dezvoltării c. consideră COPROLALIE (gr. kopros -- tiv, negativ), fii- că modificarea sub îndrumarea, şi .-.upraveglUTcM
că adultul este calitativ altceva, excrement), tendinţă irezistibilă unuia antrenează modificări ale psihoterapeutuliii
nefiind direct tributar c. ci nece- de exprimare a unor cuvinte sau celuilalt (respiraţic-circulaţie, cu- COT1ENT INTELECTUAL (Q.T.),
sitînd contrazicerea şi depăşirea fraze cu conţinut obscen. Kste noaştero-afectivitate). în psiholo- noţiune introdusă tic XV. Stern
acestuia. în orice caz, persoana expresia unei malformaţiuni ca- gie, consideri iul multitudinea fac- (1912), cotrrplctiiiil o n c e p t u l de
c. trebuie cunoscută şi conside- racteriale şi totodată se intîl- torilor implicaţi, se foloseşte cu- virstă mintală al li.u A. Binet,
rată valoric. neşte în diferite tulburări sau rent calculul de c. Sub raport rejirezentind un raport între vîr.sta
boli psihice. statistic, c. este tendinţa anumi- mintală şi cea cronologică, înmul-
tor măsurători perechi să varieze ţit cu 100 (pentru eli'.îunarea
150
151
zecimalelor) şi care devine un an element ce ar putea indica ten- şirii prin alţi factori ai sistemului
coeficient al dezvoltării intelec- ţifice, vechii termeni de spirit dinţele spre originalitate. Aceas- psihic. Astfel c. se bazează pe ope-
tuale, pcrmiţîml comparaţii inter- inovator, inventivitate, talent. C.
individualc şi intraindividuale are mai multe accepţiuni: de ta rezultă, după McCloy, Meyer, rarea algoritmică, dar se afirmă
prin urmărirea menţinerii, creşte- desfăşurare procesuală specifică Welch ş.a., meu degrabă din ima- calitativ prin proceduri euristice
rii şi a descreşterii coeficientului • le formaţiune complexă de perso- ginaţia cred/oare decît din inte- de natură să depăşească deprin-
în timpul înaintării în vîistă. nalitate, de interacţiune psilv ligenţă, cei doi termeni nefiind derile intelectuale (J. Bruner,
]). Wechsler a dat o altă inter- socială, toate intervenind sii sinonimi, fapt justificat dacă Moustakas). în consecinţă pro-
pretare Q.I., raportîndu-1 I;x va- c r o n i c ş i f i i n d generatoare de JI->I ţinem seama de indicatorii dife- blema c. nu se poate reduce la
loarea 100, stabilită pentru nive- Dcfinindu-se în opoziţie cu !, riţi ai celor două procese, pe de statistica ponderilor vreunuia
lul maxim posibil şi detenniiiînd tura reproductivă a activităţi: o parte combinatorică mai mult sau altuia dintre procesele psi-
devierile posibile faţă de uceastă psihice, cu comportamentul cou- sau mai puţin liberă în vederea hice în sistemul psihic. Toate
valoare. iormist şi cu tendinţele conserva- construirii unui proiect intuitiv, procesele psihice sînt implicate în
toare, conceptul de c. a benefi- pe
p de alta operare logică riguroasă „evoluţia creatoare" dar problema
COVARIANŢĂ, tehnică statis- ciat de diferenţierile observaţi în
tică de măsurare a evoluţiei, şi demonstrate în sfera cogni- î vederea rezolvării unei pro- principală este aceea a modului
bleme. Totuşi unii autori socotesc în care ele sînt corelate şi orienta-
în acelaşi sens sau în sens opus, tivă de către W. James, O. că imaginaţia poate fi înţeleasă
a două sau mai multe variabile, Selz, R.B. Cattell sau J. Guil- te, a modului în care sistemul de-
ca o formă specifică, mai liberă vine emergent. în acest sens se
prezumtiv independente. Se atestă ford, între termenii de gîndin de gîndire, de tipul celei diver-
paralelismele de creştere sau des- noncreativă şi creativă, inteli- poate înţelege termenul de „ex-
gente, iar c. ar fi, în principal, perienţă transliminală" lansat de
creştere, fără a se putea susţine genţă cristalizată şi fluidă, pro- dependentă de aceasta (J.P. Guil-
existenţa unor relaţii de interde- ducţie convergentă şi divergentă. ford). Iniţial Th. Ribot şi apoi Rugg. Recunoscînd atît o funcţie
terminare (ambele efecte pot fi Totodată conceptul de c. s-a des- J. Piaget şi cu deosebire Al. reflectorie cît şi una creatoare a
date de o cauză comună, dar nu părţit tranşant de reminiscenţele- Osborn se pronunţă pentru ima- conştiinţei, gnoseologia marxistă
cu certitudine). Analiza de c. mitologice ce dăinuie în înţele- ginaţia constructivă sau creativă contribuie la înţelegerea sistemi-
este un procedeu statistic de a gerea talentului, inspiraţiei, genia- ca proces predilect al c. Este clar că a c. şi la acreditarea ei ca o
controla sau ajusta efectele uneia lităţii, liste repudiată şi. inter- însă că imaginaţia nu poate fi latură necesară a sistemului psi-
sau mai multor variabile necor.- pretarea veche a intuiţiei printr-c despărţită, ci numai deosebită, hic uman, latura de transformare
trolate, datorită condiţiilor în transcendenţă a elanului vita! de inteligenţă din moment ce a lumii. Aceasta presupune însă
care are loc desfăşurarea unui (Uergson). Cu toate acestea c. Piaget interpretează c. ca o „aco- ca modelul obiectului să se core-
anumit experiment. Ea permite, mi a fost tratată în sens intelec- modare cu depăşire" în sens că releze cu modelul şi dimensiunile
astfel, o evaluare validă a rezul- tualist. Miiiisterberg încerca să structurarea aduce ceva nou, ce acţiunii. Concepînd c. ca un anu-
tatelor experimentului (G.A. l"er- acrediteze ideea că inteligenţa nu era dat în premise. Este im- mit mod de prelucrare a informa-
guson, 1959). . generală este responsabilă pen- portant de menţionat că cercetă- ţiei (W. Reitman) sau ca „trans-
CREATIVITATE, termen intru orice creaţie, în orice domeniu,, rile lui Getzeis şi J. Jackson, ale cendere a informaţiei prin elabo-
trodus de G. Allport, în 1938, ignorînd nu numai rolul aptitu- lui Rippel şi R. May, la noi M. rarea unor sisteme de codare efi-
în urma înţelegerii faptului că dinilor speciale (artistice, ştiin- Roco şi C. Făcăoaru dovedesc ciente şi aplicabile la informaţia
substratul psihic al creaţiei este ţifice, sportive etc.) dar şi rolul că între coeficienţii de inteligenţă dată" (J. Bruner) trebuie să ne
ireductibil la aptitudini şi pre- altor procese cognitive cum este ţi factorul originalitate nu este o punem totuşi întrebări asupra
supune o dispoziţie generală a percepţia şi imaginaţia sau rolul corelaţie semnificativă. Inteligenţa surselor energetice ale prelucrării
personalităţii spre nou, o anumită factorilor noncognitivi care, după şi imaginaţia sînt complementare şi transcenderii şi să căutăm să
organizare (stilistică) a procese- D. Wechsler, sînt importanţi chiai şi problema nu se pune în ordinea înţelegem în ce constă modul de
lor psihice în sistem de persona- în realizarea inteligenţei. Sim- subaprecierii rolului inteligenţei operare creativ. Patologia c. a
litate, înlocuieşte şi include, în pson criticase testele de inteli- în contextul c, ci în al integrării răspuns recent la aceste întrebări
baza unei noi interpretări şti in- genţă pentru că nu conţin nici ei ca factor subordonat şi al depă- prin evocarea stilului perceptiv şi
152 153
analogii neaşteptate şi se operează cit nţe". Kste deci n< >.esar c.t să
cognitiv, prin analiza motivelor pe un inepuizabil comportament transferuri (Crosby). Schon con- existe o insatisfacţie şi năzuinţe
creative şi prin includerea feno- de căutare. Autocentrismul pei - gideră că „orice invenţie în ştiinţă, optimizante. A. Maslow divide
menului creaţiei intr-un ansamblu coptiv nu este de aceea exclus. motivele în homeostatice sau de-
tehnică sau artă are la bază un
de relaţii psihosociale. în consens Subiectul îşi manifestă preferin- fensive şi „de creştere", aceste,i
transfer conceptual care permite
cu A. Adler, c. apare ca un stil ţele pentru complexitate (McKiit- din urmă, asemenea trebuinţelor
punerea vechilor concepte în
<le viaţă. T.W. Adorno arată ca. non), pentru ambiguitatea struc- de performanţă, relevate de At-
contexte noi, restructurarea şi uti-
persoanele „autoritare" îşi inhibă turilor (Brunswick), pentru asime- ckmson, şi curiozităţii epistemice,
c. printr-o atUmlino rigidă şi intu- lizarea lor ca modele proiective". studiate de Berlyne, nefiind supu-
trie (F. Harron). Stilul percepi ! . Demersurile transformative, ope-
ler.iiUă atunci cînd ea ar putea creativ este,.independent de cîmp se legii „reducţiei (le tensiuiu"
li stimulată prin atitudini des- ra de ideaţie şi imaginaţie, nu ar după, satisfaceri sicvenţiale, şi
(Witkin), „nondogmatic" (M. }<-•>- putea să se desfăşoare în absenţa
chise, flexibile şi tolerante ce ckeach), şi presupune o continui mijlocind, deci, nelimitat depăşi-
penmt deschiderea, la experienţă unor imbolduri lăuntrice, a unor rea situaţiilor şi iiutodepflşire i,
alternanţă şi echilibrare dinamic-i relaţii de necesitate care să le
.şi la hime. Deci dispoziţia spre c. dintre detaşarea favorabilă obiei optimizarea şi perfecţionarea. j\'o-
se poate sau nu vădi încă de la solicite şi întreţină. încă Th. Ribot tiuafia intrinsecă este de uc.-'-.a,
tivi taţii şi implicarea ce nii|-
contactele perceptive cu lumea. K. arăta că emoţiile şi trăirile afective sub raportul C, mult superioară
loceşte prelucrarea informaţiei
Sclu'thtel distinge stilurile per- îndeplinesc funcţia de „resorturi" motivaţiei extrinseci, luteran! c>--'-
Shouksmith reduce c. la stilul
ceptive: autocentric, în care pri- ale creaţiei. S-a observat că per- nitii<, considerat ca atitudine, con-
cognitiv propriu gîndirii producti-
mează utilitatea obiectului iar ve, caracterizate prin globalitate soanele creative sînt stâpînite de tribuie la e. după nivelul la cârt-
mi insuşii'ilc inerente lui şi allo- şi direcţionare. tVici accentul se o anxietate specifică, iar psihana- eşte dezvoltat (Al. Koco;. Motivele,
centric caro presupune recunoaş- pune pe metodă, iar Flannagau liştii au susţinut că la baza fie- creative exprimă nevoia de noutate
terea însuşirilor de fapt ale obiec- va defini ingeniozitatea ca origi- cărui act de creaţie este un joc şi deci orientează spre nou, ele valo-
tului, atitudinea afirmativă fa- nalitate de metodă. Este un mod de tensiuni, un conflict intern. rizează în principal originalitatea,
ţă «le complexitatea lumii externe. de a „manevra" informaţia discre- actul creator prezentîndu-se ca o sînt divergente ţi complexe (G.
Kste ceea ce permite ca perma- pantă şi de a selecta şi combina. sublimare sau compensare a con- Steiner, F. Barron). Atitudinile,
nent să se descopere noi laturi D.T. Campbell susţine că noile flictului. Dacă însă fenomenul asemenea motivelor, pe care le
;ile obiectului, să nu se producă idei se elaborează în urma unui este interpretat doar prin prisma includ, se divid — după H.
„închiderea prematură a structu- proces de „variaţie oarbă", după homeostaziei, a redobîndirii echi- Anderson, R. Shapiro, (\ Rogers- -
rilor perceptive" (13. Long) în care urmează selecţia şi reţinerea librului, perspectiva creaţiei nu în noncreative şi creative. Aici
cercul familiarului explorat fugi- soluţiilor optime. Serendipitatec. mai poate fi argumentată, întrucît intervine în principal opoziţia
tiv. \V. Gordou preconizează pen- adică şansa de a găsi o idee optima reechilibrarea poate fi realizată, dintre conformismul blocant şi ivm-
tru c. un astfel de montaj percep- este condiţionată de „lărgimea de regulă, prin mijloace cunoscute. conformismul de tip epistemic şi
tiv care să permită receptarea fa- repertoriului asociativ" (S. Med- Punerea c. în strînsă dependenţă pragmatic care expumă întotdea-
miliarului ca nou, necunoscut, nick) sau de multitudinea varian- de motivaţie şi afectivitate, la una opoziţie, critică si este de aceea
iar a necunoscutului ca familiar, telor elaborate pentru a soluţion . care au ajuns cercetările mai re- generator de probleme. Kneller
comun. Aceasta pentru ca clin una şi aceeaşi problomă( A.Osbui ni. cente, presupune să se ia în consi- consideră că principalul obstacol
evidenţă să se detecteze noul. Aceasta presupune să se recurgi derare natura şi sensul motivelor în formarea atitudinilor creative
iar ceea ce nu corespunde unei la asocierea de elemente foarte sau sentimentelor. O categorie îl constituie rigiditatea intelectua-
experienţe sil beneficieze totuşi îndepărtate, aparţinînd deseori de motive duc la rezolvarea de ru- lă şi nevoia de securitate perso-
«le analogii imediate. Primatul unor cadre de referinţă diferite şi nală. R. Woodwortli şi Kruchfield
tină a problemelor. Mackworth,
stilulni perceptiv alocentric în cu existenţă autonomă, în expe- au găsit o relaţie directă între
făcînd deosebirea între rezolvarea
c. rr.i implică anihilarea subiec- rienţa subiectului. A. Koestlei tendinţele conformiste (în cunoaş-
de probleme date şi găsirea de
tului care continuă să fie factor a denumit bisociere conexiunea tere şi acţiunea practică) şi lipsa
probleme noi, arată că acestea
activ, altfel neputînd percepe unor matrice do experienţă inde- abilităţilor creative. Teama şi
exact şi permanent. C. se bazează presupun „detectarea unor defi-
pendente, în acest fel se elaborează
155
154
neîncrederea în sine paralizează cunoaşte şi le susţine la alţii,
şi reprimă forţele c, pe cînd cute- nefiind dispus să respingă numai poate fi despărţită de atitudinea concepem pe aceasta ca o inter-
zanţa şi încrederea în forţele pro- pentru că intervine discordanţa cu antirutinieră, de sensibilitatea la acţiune constructiv-transformati-
prii l'e dezvoltă (R.J.Shapiro, propriile opinii. Sentimentul nou- Implicaţii (R. Shapiro) şi înclina- vă între subiect şi lume. A. Mas-
Al. Osborn). Intrucît inconştien- lui şi repulsia faţă de schemele ţia spre problematizare, de interes low a fost nevoit să discrimineze
tul îndeplineşte un rol de seamă rigide şi banale (semnalată de şi responsabilitate socială. Deci, c. ca expresie a personalităţii de
în determinarea noilor idei, se Rollo May) obligă la toleranţă prin atitudini ca vectori cu fun- c. cu talent special, iar E.S. Taylor
consideră a fi creativă atitudinea faţă de alte noutăţi decît cele cţii principale în autodetermi- a decelat cinci niveluri ale c.
de acceptare a propriilor impul- elaborate personal şi chiar la un narea creativă se deschide ac- considerate ca: 1) expresivă, 2)
suri, R. Shapiro notînd că „inspi- cult al originalităţii, caracterizaţii cesul spre studiul integrativ al productivă, 3) inventivă, J) ino-
raţia are loc cînd egoul îşi suspendă de F. Barron ca măsură a distanţei personalităţilor, întotdeauna crea- vatoare şi 5) emergentă. Este însă
momentan funcţia de cenzură". Al. faţă de ceea ce este cunoscut, co- tive prin unicitatea lor (M. Ruber) semnificativ faptul că aceste ni-
Osborn, de asemenea, recomandă mun, uzual. în aceeaşi ordine dr dar susceptibile de o clasificare vele ale c. nu pot fi corelate cu
ca în momentele rezervate pro- idei se înscriu şi nonconformismul graduală în ordinea: slab creativi, nivelele însuşirilor pe care J. Guil-
ducerii de noi idei cenzura să fie şinonconveţionalismul.Zonalibeni mijlocii şi înalt creativi. E. Hil- ford le stabileşte pentru sistemul
suspendată, ea fiind în fapt doar a operării în scopul producerii nou- gard arăta că în problema c. intelectului: flexibilitate, fluidi-
amînată pentru că ulterior se ac- lui cu măsura sa de originalitate, „studiile de personalitate deschid tate, originalitate, elaborare. Cu
tualizează, în vederea selecţiei uneori plonjînd în oniric sau aven- perspective mult mai largi decît excepţia originalităţii, definitorie
şi evaluării noilor idei. întotdea- tură, este însă limitată de contro- cele de învăţare sau de aptitudini pentru c, celelalte însuşiri, ase-
una actul creator este legat de lul valoric, întemeiat ştiinţific cognitive". După opinia noastră menea temperamentului ca baza
riscul nereuşitei, debutează ca o sau estetic şi raportat la utilita- orice definire a c. la nivelul perso- dinamico-energetică nespecifică,
lansare în necunoscut şi se opune tea sau recunoaşterea socială. nalităţii va trebui să se refere la nu sînt direct proporţionale cu
unor forme preexistente. De aceea Aşa cum recunosc majoritatea au- interacţiunea optimă, generatoare c. întrucît aceasta presupune, în
H. Anderson socoteşte necesară torilor, autenticitatea c, deşi im- de nou, dintre atitudini şi aptitudi- ultimă instanţă, stil şi motivaţie
atitudinea de asumare a riscului, plică momente de originalitate ni. Aptitudinile nu sînt creative deosebite (M. Roco). Dar modul
de independenţă în acţiuni ca fi formală, se defineşte prin origi- prin ele însele, ci devin astfel în de cunoaştere ca şi motivele, ati-
dispoziţia spre autoevaluare cri- nalitate de conţinut, probat valo- măsura, în care sînt activate şi tudinile sînt în directă legătură
tică. A fi creativ înseamnă, printre ric, în consecinţă, atitudinile faţă valorificate prin motive şi atitudini cu mentalitatea colectivă, cu re-
altele, a dispune de un „cadru de sine, de propriile acţiuni şi creative. în acest sens înţelegem
intern de evaluare" la care să te C. ca o expresie a personalităţii gimul de activitate şi relaţiile
raporturi se cer a fi corelate cu interpersonale şi sociale. în legă-
raportezi în principal fără a fi atitudini sociale valoroase, cum (E. Fromm, V. Pavelcu), ca o
sclavul aprecierilor ce vin din afară funcţionare deplină şi plenară a tură cu această dependenţă şi în
sînt devotamentul faţă de inte- condiţiile rolului pe care behavio-
(C.L. Rogers). De aici şi o doză resele generale, angajarea şi in- personalităţii, prin „întîlnirea ex-
de siguranţă de sine ca şi un spirit perienţei interne cu cea externă", rismul, ce socoteşte C. un „com-
serţia socială, spiritul revoluţio- portament operant antrenabil",
de convingere necesar pentru nar. Dacă nu ar fi acestea, nu prin „autoactualizare" (A. Mas-
adoptarea de decizii ferme. Nu s-ar putea dezvolta satisfăcător low, Golann, C. Rogers). în fond, îl rezervă învăţării, în perioada
este însă vorba de vreun fixism nici atitudinile faţă de sine, ge- actualizarea eului printr-o expe- postbelică s-au dezvoltat foarte
în anumite formule. Ceea ce do- neratoare de nou. După cum ob- rienţă intensă şi acută a acestuia larg diverse forme de c. colectivă
mină la creativ sînt scopurile fi- servăm, din prezentarea atitudi- (E. Young, H. Willis) este o sau grupală (Al. Osborn, W. Gor-
xate care determină o „permanenţă nilor creative, acestea nu sînt întîlnire a subiectului cu lumea sa, don, Facheux şi Moscovici). Se
a preocupărilor" în orice stare dispuse şi nu pot fi tratate izolat este o interacţiune specifică cu consideră, în spirit optimist, că
şi dincolo de cadrele exercitării deoarece se coarticulează conform lumea (Ponomarev). Numai prin „oamenii ar fi mult mai creativi
profesiunii. Creatorul este un en- unei logici, se reclamă şi se includ teza existenţialistă a exprimării dacă li s-ar explica în ce constă
tuziast al valorilor, pe care le re- reciproc. De ex., iniţiativa nu autentice a eului nu înţelegem de fapt creativitatea" (A. Haven).
valoarea produsă de c. dacă nu o Aceasta se referă atît la c. indivi-
156
157
c funcţiuni („corticalitatea") este automatismelor motorii, ceea ce-
<lua.lă cît şi la cea colectivă cognitive în <<>ndiţiile în care d"- cortexul cerebral, pătură de sub- oferă un aspect relativ coordonat
acesta valuri ficînd, în condiţii moiistraţiile raţionale- sînt incon- stanţă cenuşie. Mezencefalul este şi coerent actelor şi comportamen-
speciale, pe j>ritna. Grupele, ca sistente sau imposibile. în sen.-, corelat cu starea vigilă; romben- tului bolnavului.
sisteme de roluri, ca sisteme figurativ, C. este orice opţiune sau cefalul, cu coordonarea mişcărilor CRETINISM, boaiă cronica, de
de comunicare generativă, înar- opinie fermă. si funcţiunile vegetative elemen- natură endocrină, care se mani-
mate, prin cursuri ad-hoc, cu reper- CREDULITATE, atitudine, în- tare; diencefalul, cu viaţa afectivă festă printr-o imperfectă dezvol-
torii de procedee euristice şi ima- clinaţie către a crede cu uşurinţa elementară; neocortexul, cu func- tare corporală şi mintală. Cre-
ginative, educate în sensul atitu- şi fără nici un fel de verificare cele ţiunile vieţii conştiente, cu vor- tinul este uşor de recunoscut după
dinilor creative şi organizate astfel comunicate de alţii. Implică nai- birea, cu iniţiativa etc. Dacă stu- aspectele sale fizice si psihic i a
incit să deblocheze şi să facă vitate. A nu se confunda cu în- diul morfologiei c. este mai vechi, racteristice. Astfel, talia este niieâ
expansive aceste atitudini, ajung crederea în oameni. C. este necri- în ştiinţa despre fiziologia cere- (pitică), abdomenul mare, picioa-
extrem de productive şi creatoa- tică şi poate permite influenţări brală s-a avansat numai în seco- rele scurte în raport cu truiif:'.'.u;l,
re, după cum o dovedesc experien- nocive, decepţii etc. lul nostru, odată cu Pavlov, Ch. craniul sub dimensiunile norm.tie.
ţele curentelor de brainstorming şi Sherrington. E. Adrian, Penficld, rădăcina nasului căzută, gura
sintetică ş.a. Totuşi, trebuie să CREIER, ansamblu de gan-
glioni şi căi nervoase, situat la P. Anohin, A. Pcssard, H. Gastaut mare, gîtul scurt, uneori cu guşă.
recunoaştem că oricît de specta- si cu neurocibernetica. Tulburările psihice constau în.
culoase ar fi succesele grupelor extremitatea cefalică a animale-
lor, cu simetrie bilaterală. La ver- ' CREIER ELECTRONIC, „ma- înapoiere mintală (percepţie gre-
ire.'tive dirijate şi special insti- şină de gîndit", prelucrînd infor- oaie, limbaj întîrziat, înţelegere
tuite de psihologi, mai importantă tebrate se formează din extremi-
tatea anterioară mărită a tubului maţii (date) conform unor algo- dificilă), dispoziţie apatică, com-
este generalizarea în condiţii cu- ritmi, după programe autonome; portament molatic, preocupări li-
rente a relaţii lor şi metodelor crea- neural. Morfologii deosebesc, gro-
sso modo : c. mare (emisferele cere- funcţionarea este discretă (da/nu), mitate etc. Boala este congenitală
toare şi în primul rînd expansiunea în timp ce creierul propriu-zis sau apare în prima copilărie, fiind
in educaţia şcolară şi în educaţia brale), c. mic (cerebelhini), bul-
bul (medulla oblogata). Clasifica- funcţionează mixt (digital/analo- cauzată de absenţa sau de tulbu-
(uluirJ'ir a formulelor de învăţare gic). Nu numai diferenţa între rările funcţionale ale glandei ti-
creativă, din care rezultă C, ca rea actuală e mai complicată:
proscncefal (tclencefal -(-dienccfali, numărul elementelor (10*—IO5 roide. Tratamentul medical ad-
formaţiune permanentă a persoa- pentru un calculator, IO10 pentru ministrat cît mai de timpuriu dă
nelor şi n colectivelor. mcsencefal (teefum, tegumentwn
şi crus cerebri) şi rombcncefal (mc- creierul uman) sau deosebiri în rezultate satisfăcătoare. în re-
CREATOLOGIE, termen intro- zencefal: cerebel, pons şi mie- miniaturizare explică de ce calcu- giunile unde cazurile de c. sînt
dus de noi pentru a desemna în lencefal = bulbul). Emisferele latorul nu este un „creier", ci şi numeroase, se duce o intensă acti-
limba română disciplina com- cerebrale sînt acoperite de „man- diferenţele de compoziţie chimică, vitate medico-socială de preve-
plexă ce se ocupă de tehnicile, taua" (pallium) cu falduri foarte structură morfologică şi funcţio- nire şi eradicare a afecţiunii.
procesele şi formele creaţiei. Este bogate la om. Diencefalul cuprin- nală Ce. nu este viu, este un pro-
ştiinţa despre creativitate, im- de talamusul, hipotalamusul (în dus tehnic din materiale inerte, CRIESTEZIE (gr. krios - frig,
oral isind şi cunoştinţele pe care conexiune cu hipofiza sau glanda însă analogiile ce. cu creierul uman, aistesis — sensibilitate), senzaţie
le oferă diverse curente cum sînt pituitară) şi epitalamusul (în coca şi evidenţierea deosebirilor sînt cutanată de rece în absenţa unui
br;i!i)stormintr-ul şi sinectica. nexiune^cu epifiza sau glanda pi- fecunde atît pentru tehnica calcu- stimul termic corespunzător, ge-
CREDINŢA, opinie fermă, con- neală). în pallium se deosebesc, latoarelor cît şi pentru psihologie.
nerată de tulburări nevrotice, ne-
vingere puternică, certitudine su- structural şi fiziologic, dar şi filo- CREIERUL'ANTERIOR v. Î E - fritice, arteriosclerotice.
biectivă asupra unui fapt sau a genetic, un arhipaUinm, un pa- LENCEFAL.
Icopallium (rinencefal) şi un nc- CRIMINOLOGIE, ştiinţă muiti-
unei relaţii care nu este de dome- CREPUSCULAR, sindrom al tul-
niul evidenţei şi uneori nici nu npallium (sediul funcţiunilor ce- disciplinară caro se ocupă de fe-
burării conştientei caracterizat
se poate demonstra, cum este ca- lor mai evoluate). Porţiunea su- printr-o profundă alterare a re- nomenele crimei, de originea şi
z;il în c. religioasă. Se datoreşte perficială a ciicumvoluţiilor pale- flectării senzoriale, cu păstrarea dezvoltarea comportamentelor iu-
Întăririi afective a unor relaţii ale, adevăratul sediu al acestor
159
158
Â
fracţionale, de particularităţile ac- după cum se dezvoltă ca amăgire, intervalul necesar atingerii nive- lor în opoziţie. Gîndirea c. ope-
ţiunilor criminale individuale şi eroare sau chemare spre înfăptuire lului maxim de îndemînare, mo- rează prin confruntare cu ceea ce
grupale, do structurile psihice şi perfecţionare. Cristalizarea este meutul plafonării curbei perfor- este prestabilit ca adevărat şi
particulare ale persoanei crimi- sinonimă cu integrarea progresiva manţei pentru sarcinile repetitive valoros. Spiritul critic este o ati-
nalului, de combaterea, prevenirea a sentimentelor, fapt în care, după simple). C. intermediare alese tudine tinzînd spre evaluarea ri-
actelor criminale şi de mijloacele V. Pavelcu, se reflectă toate însuşi- trebuie justificate prin demonstra- guroasă a faptelor, fără a tolera
de reeducare. Se deosebeşte de rile personalităţii. Fenomenul opus rea gradului ridicat în care acestea ceva din ceea ce nu se justifică
criminalistică, care este o discipli- este acela de decristalizare (v.). permit anticiparea asupra c. ultim, valoric. Analiza critică aplicată
nă tehnică reunind procedeele CRITERIU, indicator, normă, singurul cu adevărat valid. Cerinţa
de depistare a crimei şi persoanei sistem de referinţă în raport cu unor date ştiinţifice, activităţii
de c. în elaborarea unei probe psi- individuale sau colective, compor-
făptuitorului. care se efectuează o evaluare sau hologice sau în alcătuirea unei
comparaţie; activitatea reală sau tamentelor etc. îşi propune să
CRIPTESTEZIE, sensibilitate a- baterii de probe constă în asigura- discearnă în termeni contradicto-
scunsă şi necunoscută prin cave componente ale acesteia asupra rea unor înalţi coef ici nţi de core-
se produc, după Ch. Kichet, rela- cărora se fac anticipaţii şi în care rii adevărul de fals, pozitivul de
laţie sau validitate între perfor- negativ şi să scoată în evidenţă
ţiile metapsihice de tipvil telepa- variabila psihică investigată este manţele la probele psihologice şi
tiei; în psihologia engleză, percep- considerată a fi esenţială. Succesul cele din activitatea reală. Prin erorile, defectele şi cauzele lor
ţie extrasenzorială. sau reuşita unei întregi cariere introducerea rezultatelor la pro- pentru a le elimina. în viaţa so-
CRISTALIZARE - DECRISTA- profesionale reprezintă c. ui tini, bele psihologice într-o ecuaţie de cială şi educaţie c. este constructi-
LIZARE, termeni împrumutaţi necesar validării probelor psiholo- regresie se poate determina per- vă în măsura în care fără a ignora
din fizică şi avînd un sens analogice sau unui întreg sistem de formanţa probabilă Ia c. (poten- ceea ce este pozitiv şi prin spriji-
gic şi în psihologie, indicînd investigare. Acesta neputînd fi ţialul de reuşită profesională), nirea pe acesta, acordîndu-se oa-
fie închegarea fermă şi rezistentă însă utilizat, se apelează în mod validarea bateriei fiind stabilită menilor încredere, contribuie la
a structurilor psihice şi comporta- curent la c. imediate sau interme- prin corelaţia dintre scopurile pre- diminuarea şi înlăturarea deficien-
mentale, fie disoluţia, destrăma- diare care sînt substitute ale c. cise (probabile) şi scopurile reale ţelor. Criticismul este o exagerare
rea acestora. R. B.'Caţtell (1938) ultim. Succesul profesional este din activitatea profesională. In- a c. şi tratarea negativistă unila-
a introdus termenul de inteligenţă descompus astfel în variabile-cri- dividualizarea cerinţei de c, adică terală a obiectului supus analizei.
cristalizată opusă celei fluide. teriu: a) date de producţie (timpul determinarea clară a ceea ce se CRIZĂ, moment sau fază a
în teoria atitudinilor se foloseşte necesar efectuării unei operaţii investighează la un moment dat, unui proces, constînd din conflic-
termenul de c. a atitudinilor şi sau realizării unui produs într-o ascunde pericolul formării unei te acute, privaţiuni, decompen-
relaţiilor. muncă ncrepetitivâ, numărul ci- optici atomiste asupra personali- sări, neacoperire a unor expecta-
CRISTALIZARE AFECTIVĂ, clurilor operaţionale în 15 minute tăţii, a considerării acesteia ca ţii, dificultăţi şi alte fenomene
termen metaforic ce desemnează pentru o muncă repetitivă cu fiind alcătuită din entităţi cores- negative ce pot fi urmate de pro-
„fenomenul de transfigurare a operaţii relativ scurte, producţie punzătoare funcţiilor sau procese- gres sau regres. Există c. de creş-
obiectelor, persoanelor, situaţiilor lunară sau pe mai multe luni etc), lor măsurate. Rezultatele obţinute tere legate de relaţiile dizarmo-
sub influenţa sentimentului sau a care reflectă incomplet dar di- pe baza prelucrării statistice a nice ce intervin in evoluţia orga-
pasiunii" (V. Pavelcu). Fiind un rect succesul; b) date relative la datei ir referitoare la manifestări- nismului şi care, de regulă, duc la
proces de „transmitere axiologică" morbiditate, accidente, absenţe, le psihice investigate, trebuie să fie o etapă superioară a dezvoltării.
ce implică şi iluzionare sau idea- stabilitate în muncă, care reflectă privite ca expresii concentrate Momentele de c. nervoasă repre-
lizare, întrucît pulsiunile afective indirect succesul; c) date asupra ale unor simptome, simptomul ne- zintă contradicţii a căror rezol-
structurate se proiectează asupra instruibilităţii profesionale (can- fiind identic cu trăsăturile reale vare coincide cu depăşirea c.
obiectului, pe care-1 redă într-o a- titatea de timp necesară atingerii caracteristice. în dezvoltarea psihică intervin,
numită lumină şi cu însuşiri exage- unui anumit nivel de îndemînare după psihogeneticieni (H. Wal-
sau nivelul de îndemînare atins CRITICĂ, proces intelectual de
rate într-un sens sau altul, cristali- într-o anumită perioadă de timp. discriminare a adevărului de fals, lon, Carlmichael) faze de c. care
zarea poate produce efecte opuse a valorii de nonvalnan şi a punerii se explică după Jnhelder nu atît
161
— Dicţionar de psihologie
prin condiţiile evoluţiei psihice CRONOMETRARE, metodă de urmăresc în mod special, indiferent energia configuraţiilor, ceea ce
ca atare cît prin cerinţele educa- măsurare şi analiză a timpului de ordinea şi durata lor. Proce- reprezintă o calitate esenţială a
ţionale şi sociale. M. Mead a con- de muncă, a timpului de folosire deul de c. selectivă-grupată cons- stimulării perceptive; b) aceste
statat că la anumite populaţii a utilajului şi a celui de mişcare tă din înregistrarea duratelor ele- cue(s) sînt întotdeauna în interac-
primitive nu există o c a pubertă- şi transformare a obiectului mun- mentelor de muncă ale unei ope- ţiune, în unele condiţii unul din-
ţii pentru că nu se pun anumite cii, a duratei elementelor unui raţii grupate variabil de la un tre ei fiind mai important, în
probleme socioculturale. în genere proces de producţie, care se repeta ciclu la altul. Durata fiecărui altele, altul. Boring (1947) arată
fenomenele de c. psihică pot fi identic, de regulă, la fiecare uni- element în parte rezultă din dife- că trebuie să se facă distincţie
calificate ca normale sau anor- tate de produs. Prin c. se studiază renţa dintre durata ciclului com- între cue şi clue, în sensul că
male şi de asemenea ca tranzito- timpul operativ sau cel de func- plet şi durata grupei cu elemente cue se referă la ceea ce pune în
rii sau persistente. C. psihice sînt ţionare utilă a utilajului. C. poate ce nu conţin elementul de mun- mişcare răspunsul, la senzaţii,
specificate drept intelectuale, mne- fi efectuată cu sau fără evalua- că ce urmează a i se stabili du- furnizînd materialul brut, iar
zice, voliţionale şi mai ales afec- rea ritmului de muncă, în mod rata. Se recomandă pentru stu- clue se referă mai mult la gîn-
tive şi de personalitate. continuu, repetat, selectiv-gru- dierea operaţiilor ale căror ele- dire, acţionînd ca un calculator,
CROMOZOM, formaţiune fili- pat, în funcţie de durata elemen- mente de muncă au durate descoperind semnificaţii.
formă plasată în nucleul celu- telor analizate şi de necesitatea scurte (sub 3 sec.) şi pentru care,
studierii totale sau parţiale a CULOARE, proprietate a ener-
lelor care, prin constituţia sa, din motive obiective, nu se pot giei radiante rezultînd din frec-
acid dezoxiribonucleic, histone şi operaţiei. C. continuă constă din stabili timpii pe baza sistemelor
măsurarea diferitelor elemente de venţa, amplitudinea şi forma un-
alte substanţe specifice, îndepli- de normative de timp pe mişcări. delor, în anumite limite, recep-
neşte funcţia de purtător al ma- muncă, studiate în succesiunea CUE-CUES, termeni aparţinînd
lor tehnologică, fără întrerupere, ţionată şi discriminată vizual. Se
terialului ereditar. Numărul şi teoriilor clasice asupra percep- disting culori acromatice (alb,
forma c. sînt caracteristici ale de la începutul pînă la sfîrşitul ţiei spaţiului, introduşi de He-
operaţiei (ciclului) respective. Sfîr- gri, negru) şi culori cromatice,
speciei. Omul deţine două seturi ring şi Helmholtz, desemnînd va- rezultate din' analiză spectrală şi
a cîte 23 de c. dispuşi în pereche: şitul unui element corespunde cu riate submecanisme perceptive ca-
începutul celui următor, durata prezentînd calităţi de nuanţă,
22 de perechi sînt autozomi sau re sînt confundate cu înseşi pro- puritate şi strălucire.
c. omologi funcţional, iar o pe- elementului rezultînd fie prin prietăţile corespunzătoare obiec-
reche este constituită din hete- diferenţa între înregistrările tim- tului. Cue-Cues înseamnă, în ace- CULORI FUNCŢIONALE, cu-
rozomi sau c. sexuali, diferiţi prin pului curent, corespunzător punc- laşi timp, mecanism, stimul, semn lori ce pot reprezenta un factor
combinarea în perechea cromozo- telor de fixare, fie prin citirea şi'simbol. Psihologii americani au important de întreţinere a ca-
mică în celulele masculine (xy) directă pe cronometru (la c. cu înlocuit acest termen cu clue- pacităţii funcţionale a ochiului şi
şi cele feminine (xx). revenire la zero). Procedeul se clues, care etimologic înseamnă de prevenire a oboselii generale.
utilizează la studierea operaţiilor „cheia", dar ştiinţific este unul Influenţa psihică a culorilor este
CRONAXIE, după Lapicque, care au elemente de muncă CLI şi acelaşi lucru cu cue-cues. Au cunoscută de multă vreme. S-a
timpul minim necesar (prag) pen- durata mai mare de 3 sec. Proce- existat şi mai există încă contes- constatat astfel că nuanţele în-
tru a obţine efect excitator la o deul c. repetată constă din înre- taţii la adresa acestor împăr- chise, întristează, iar culorile prea
intensitate a stimulului egală cu gistrarea duratelor elementelor de ţiri ale mecanismelor perceptive vii obosesc. De aici ideea vop-
dublul reobazei (= intensitate ce muncă ale unei operaţii, luate se- în subprocese. Aşa cum ar?*'^
parat, într-o anumită ordine de sirii pereţilor, a utilajului şi în
dă efect la un timp nelimitat). Smidth (1957), trebuie făcute general a obiectelor folosite în
Valorile c. se modifică în cazuri alternanţă. Se utilizează la stu- două modificări eso^y ia i e î n teo-
dierea elementelor de muncă avînd procesul de producţie, a camere-
patologice şi cresc pînă la dispa- ria clasică d&=-^re ciie: a) este lor de locuit, a birourilor de lu-
riţia efectului excitator, la orice o durată mai mică de 3 sec. Pro- necesar c* presupunem că fie-
cedeul de c. selectivă constă din care "Punct din spaţiu este repre- cru, a atelierelor de creaţie în
durată a stimulaţiei. C. este un culori care să nu obosească. Pri-
parametru al excitabilităţii ner- înregistrarea separată a duratelor zentat de un punct pe retină.
unor elemente de muncă, ce se Există un raport între puncte şi mul factor ce trebuie luat în
vilor şi muşchilor. considerare în alegerea culorilor
163
c
se referă la lumina pe care aces- ,-tructimii.r care rezultă din sepa- practicii şi transformării mediului
CULTURĂ, concept de maxima rarea şi opoziţia faţă de natu- natural şi social, al dezvoltării şi
tea au posibilitatea s-o disper- complexitate, încărcat cu o mul- ră, din transformarea naturii şi
seze. Culoarea albă reflectă toate perfecţionării omului". Deci, ac-
titudine de valenţe şi sen- emanciparea de aceasta în con- centul se pune pe produse şi
radiaţiile luminoase pe care le suri, de unde şi dificultatea strucţia şi existenţa sociocultu-
primeşte cu cea mai mare eco- rezultate care exercită o influenţă,
definirii lui unitare. Krocker şi rală. Deci', este c. tot ce nu ţine mijlocesc semnificativ şi diferen-
nomie, deoarece nu absoarbe ni- C. Kluckholn au inventariat 160 nemijlocit de natură, de la o
mic. Negrul este opusul aces- ţial existenţa umană (v. Carame-
de definiţii ale c, clasificabile în simplă unealtă şi pînă la cele lca). De aici, preocuparea pentru
teia, absorbind toate radiaţiile şapte grupe: descriptive, istorice, m.'.i înalte creaţii artistice, fiind
primite. în general, pentru a modele culturale implicite sau ex-
normative, psihologice, structura- iw.uitat al muncii omului şi plicite ce reglează conduitele, sînt
obţine o emoţie pozitivă, foarte le, genetice şi incomplete. Mai dezvoltării lui istorice. B. Mali-
importantă în creşterea capacităţii transmise prin simboluri şi con-
vechi şi uzitate sînt două în- nowski construieşte teoria c. în stituie realizările esenţiale ale gru-
de muncă, se folosesc culorile care ţelesuri ale termenului: a) c. ca prelungirea biologiei. Iii scrie:
reflectă bine radiaţiile luminoase, pelor umane. Mever Fortes con-
care dau mai multă lumină şi ansamblu al mijloacelor, tehnici- „Cultura este înainte de toate sideră că analiza cuUurologică se
sînt activatoare. Folosirea raţio- lor, cunoştinţelor, normelor şi insti- uu aparat instrumental care per- opreşte asupra „calificativelor" fe-
nală a c.f. are urmări favorabile tuţiilor proprii unei societăţi în- mite omului să rezolve mai bine nomenelor sociale şi, adăugăm noi,
asupra capacităţii do muncă şi, tr-un moment istoric şi caracte- problemele concrete şi specifice asupra dinamicii lor progresive.
ca atare, micşorează numărul ac- rizînd procesele materiale ale aces- pe care trebuie să le înfrunte C. îşi încetează fiinţarea cînd nu
cidentelor de muncă, reduce re- teia; în acest sens concret şi in mediul său cînd îşi satisface mai este generativă, nu produce
buturile, îmbunătăţeşte calitatea comparativ (E.S. Taylor) se poate trebuinţele, sale." E. Boas, fon- noi valori. Fiind un subsistem al
produselor, creşte productivita- vorbi de mai multe c. şi nu de datorul şcolii antropologice de la
Chicago, înţelegea pluralist c. şi a macrosistenuilui social, C. pre-
tea muncii. Experimentările efec- una în genere; b) c. ca stadiu al zintă un ruvel de funcţionalitate
tuate pînă în prezent, la noi în evoluţiei formaţiei spirituale a oa- propus delimitarea de arii ale
c, studiul schimbărilor inter- şi o mare complexitate. în dina-
ţară şi în străinătate, au ară- menilor şi constînd din artă, mo- mica fenomenelor culturale intră
tat că rezultate bune se obţin rală, filosofic, drept, ştiinţă, reli- culturale şi adîncirca specificului
fiecăreia din c. Fiecare din ele- cu necesitate momentele: cog-
prin folosirea următoarelor cu- gie e t c ; este un sens restrictiv, nitiv, pragmatic, comunicaţional
lori: albastru-gri; bej şi verde-pal. privind doar sfera spirituală. O. mentele unei c. îndeplineşte func-
ţii relaţionale şi reprezintă o şi creativ sau axiologic. între
CULPABILITATE, stare a ce- Spengler a introdus distincţia existenţial şi axiologic se constată
lui care este dominat de senti- dintre civilizaţie, socotită C. mate- valoare. Aceasta devine nota dis-
tinctivă a fenomenelor de c. unitat". Studiul c. apelează la
mentul şi ideea că a comis o rială şi c. propriu-zisă, cea spi- variate strategii structuraliste,
greşeală şi resimte mai mult sau rituală. Această despărţire nu iii- eu. este tratată moral, ca în
etnologi,.! (B. Malinowslu, Rad- factoriale sau istoriste. Analiza
mai puţin intens vinovăţia sa. poate fi absolutizată, dată fiind c'dfie-ljrown, C.L. Strauss) sau fenomenelor culturale ţine în-
De aici' aşteptarea unei pedepse nu numai posibilitatea decalaju- '- "vergent pe modelul de perso- totdeauna seama de o schemă
sau chiar tendinţa spre auto- lui, dar şi interacţiunea necesară n ihtate umană ca în antropolo- şi de anumite categorii cum sînt:
pedepsire. Vinovăţia poate să dintre structurile materiale şi cele gi culturală (G. H. Mead, A. după Pritchard, C. materială, or-
aibă numai un caracter imaginar spirituale ale c. Fenomenul de c. Kardiner, U. Linton). Socialul şi ganizarea economică, controlul so-
sau să se reducă la gînduri, nu poate fi conceput şi studiat '•'iltur.diii sint aşa de sudate cial, concepţia, arta, limba, edu-
intenţii, dorinţe nepermise. Ac- unilateral dacă este să urmărim '"<:it ajung să se confunde, dacă
centuarea stării de c. poate duce caţia sau, mai recent, după Wis-
metodologia ştiinţifică introdusă '"i se ţine seama de coeficientul sler, graiul, trăsăturile materiale,
la perturbări patologice. în mod de marxism în domeniul disci- '!'• valoare social-umană. Al. Tă-
firesc însă, orice greşeală gravă arta, mitologia şi ştiinţa, practi-
plinelor sociale. De aceea trebuie "ase defineşte c. ca „totalitate a cile religioase, sistemele sociale
antrenează coiiflicteinorale, chi- adoptat ca bază conceptul exten- produselor materiale şi spirituale
nuri ale conştiinţei. In sens pato- şi familia, proprietatea, guvernă-
siv al C. ca fiind ansamblul mij- "le muncii omeneşti, rezultate ale mîntul. Se caută o schemă uni-
logic intervine complexul de c. loacelor, proceselor, produselor,
164
c proces ce reuneşte senzorialul şi ţiune consecventă în condiţii de
versuia aplicabilă tuturor c. sau text extrasouiritic, ci apoi ea logicul, empiricul şi teoreticul şi risc. Implică nu absenţa fricii,
un „numitor comun" alcătuit din să fie studiată independent do care se desfăşoară perpetuu în ci stăpînirea şi depăşirea ei. „Să
categoriile proprii oricărei e. (G. cei ce o creează şi o poartă, ordinea interacţiunii dintre su- nu-ţi fie teamă de nimic mai
Murdock). Aceste categorii se cen- oamenii. K.H. Lowie arăta că biect şi lumea sa. Reflectarea mult decît de teamă" (Emmer-
trează în jurul existenţei umane „în cursul ultimilor o sută de ani caracterizează transferul adecvat son).
şi M- Titiev le grupează după a devenit tot mai clar că cul- de la obiect la subiect dar nu CURBA ÎNVĂŢĂRII, reprezen-
cele trei mari linii ale comporta- tura... reprezintă... un domeniu epuizează c. care modelează rea- tarea grafică a desfăşurării şi re-
mentului uman: a) omul fiţă distinct". Cultura nu poate fi litatea după norme logice, uzînd zultatelor obţinute într-un pro-
de habitat 'economie, tehnolo- însă desprinsă de social, ea nu de coduri şi mijloace semantice. ces de învăţare, pe abscisă în-
gie); b) omul faţă de om (organi- este un fenomen supraorganic şi Specificitatea dar şi ascensiunea scriindu-se investiţiile de timp,
zare şi relaţii sociale); c) omul C. rezidă în aceea că ea nu numai iar pe ordonată progresele şi gre-
suprapsihic, culturalul şi socialul
faţa de necunoscut (simbolică, că asimilează lumea fizică a obiec- şelile. C.î. are, de regulă, o formă
alcătuind un sistem mteracţio-
cunoaştere). Importantă este sur- telor dar şi pe cea a acţiunilor, de S iniţial intervenind o regresie
nist. în psihologie, se menţio-
prinderea ierarhiei şi emergenţei acestea din urmă devenind, prin în fondul de cunoştinţe certe,
nează metoda cuiturologică cons-
sistemelor de c, acestea avînd o interiorizare, operaţii mintale. iar apoi progresîndu-se în spi-
tînd din cercetarea şi explica- rală, în formarea deprinderilor
legătură directă cu geneza per- Prin coordonările interoperaţio-
rea formaţiunilor de personalitate c.î. urcă iniţial brusc şi apoi mai
sonalităţii, în psihologie, terme- nale se construiesc diferite modele
nul de c. este aplicat pentru a prin studiul morfologic al cul- lent în cazul acţiunilor facile,
ale lumii, acestea fiind suscep-
califica nivelul calitativ şi mo- turii de apartenenţă. iar în cazul acţiunilor dificile
tibile şi de studii formale, furni-
dul de organizare a limbajului, CUNOAŞTERE, categorie filo- evoluează iniţial lent şi apoi urcă
zate de o serie de epistemologi
sentimentelor, atitudinilor şi pen- sofică tratînd relaţiile din' re su- brusc.
moderni: R. Carnap, \V. Quine,
tru caracterizarea atît a con- biect şi obiect, modelul general, K. Popper, F. Gonseth ş.a. C.
de principiu, al asimilării şi re- CURBĂ DE EVOLUŢIE, ex-
ţinutului cunoaşterii şi trăirilor este întotdeauna un proces psiho- primarea grafică a modificărilor
cît şi a stilului intelectual şi construcţiei informaţionale a lu- social cu o evoluţie şi tipologie de ordin cantitativ şi calitativ ce
afectiv. Ralph Linton a folosit mii obiective de către subiect. istorică. P.i?.£?t scrie; „cunoaş- intervin în evoluţia psihofizio-
termenul de „fundament cultu- C. comună este studiată de gnoseo- terea constă în construcţia sau logică a unui individ într-o anu-
ral" al personalităţii. logie iar cea ştiinţifică de episte- reconstrucţia obiectului cunoaş- me perioadă de timp. Se impun
CULTUROLOGIE, studiază şi mologie. Marxismul afirmă re- terii, astfel îneît să se sesizeze trei tipuri de c.de e.: a) c. de e, de
interpretează ştiinţific fenomene- laţia de unitate dintre c. şi prac- mecanismul acestei construcţii;... tip a exprimă o evoluţie accele-
le culturale. Termenul a apărut tica soci il-istovică, aceasta din a cunoaşte înseamnă a produce rată în primele perioade de vîrstă
pentru prima oară în scrierile urmă fiind izvor, bază şi criteriu în gîndire pentru a reconstitui şi o reducere a ritmului în perioa-
lui YV. Oitwald, 1909 (Knlturo- de verificare a c. K. Gonseth modul de producere a fenome- dele următoare; b) c. de e. de tip b
logie). în 1939 L.A. White in- susţine principiul „deschiderii la nelor". Dialectica procesului c. exprimă un ritm relativ lent al
ventează şi introduce în litera- experienţă" al c. Teza cognosci- a fost redată de Lenin: „de la evoluţiei în primele perioade şi o
tura antropologică americană ace- bilităţii lumii, susţinută de mar- intuirea vie la gîndirea abstractă intensificare a ritmului ulterior;
laşi termen, independent de J. xism, se corelează cu cea pri- şi de la ea la practică, aceasta c) c. de e. de tip c exprimă un ritm
Oswald. Cultwologia lui L.A. vind adevărul obiectiv şi cu fiind calea cunoaşterii adevăru- uniform şi moderat pe întreg
White este similară cu „ştiinţa cea privind dialectica relaţiilor lui, a cunoaşterii realităţii obiec- parcursul intervalului studiat.
culturii" (E.S. Taylor). Din'punct dintre adevărurile relative şi ade- tive" .
CUTANAT, atribut al comple-
de vedere culturologic, cultura vărul absolut către care omeni-
CURAJ, trăsătură caracterială xului senzorial cu receptori peri-
reprezintă organizarea obiectelor rea avansează nelimitat. în con-
de ordin voliţional constînd în ferici în piele şi care include
şi evenimentelor depinzînd de secinţă, deşi atribuită unui su-
capacitatea de înfruntare conş- tactul, simţul termic, durerea
simboluri — limbă, obicei, unel- biect-robot, şi interpretată cate- tientă a pericolelor şi de ac- periferică şi probabil şi alte for-
te, credinţe etc. — într-un con- gorial, c. este recunoscută ca un
167
166
mc de recepţie protopatică prin- formările care se petrec în inte-
tre care şi rudimente de sensi- rior, de. caracteristicile elementelor
D
bilitate la lumină (A. Leontiev). componente. După măsurarea ri-
Se consideră că subsistemul sen- guroasă a mărimilor de intrai c
zorial c. reprezintă un senzorium şi de ieşire, se exprimă matema-
comun, este lă baza dezvoltării tic dependenţa mărimilor de ie-
tuturor celorlalte organe de simţ. şire de mărimile de intrare, pre-
CUTEZANŢĂ, caracteristică cizîndu-se apoi natura compor-
comportamentală definită prin sfi- tamentului, determinist sau pro-
darea pi imejdiei, temeritate, în- babilist, şi se formulează !ej;e,<
drăzneală. Keferindu-se la planul evoluţiei lui ulterioare. Di-a lun-
gîndurilor şi ideilor unei per- gul istoriei cercetărilor ştiinţifice,
soane, c. este legată de afirma- se tinde spre trecerea de la c.n.
rea a ceea ce este nou, personal, sistem complet, nedeterminat iu
valoros, în pofida oricăror riscuri. detalii, la „cutia albă", adică 1.;
sistemul cunoscut în detalii şi
CUTIA NEAGRĂ (T5LACK- astfel luat în stăpînire. 1/Selin-
BOX), metodă de bază a ciber- viorismul s-a bazat mult pe mo-
neticii, fundamentată teoretic de delul c.n. analizînd relaţiile din- DACTILOLOGIE, sistem de co- tre ele. D. se explică printr-o
W.R. Ashby (1956). în strînsă tre extremele sistemului cerebral municare a cuvintelor cu ajuto- defecţiune constitutivă a siste-
interacţiune cu metoda modelă- veriga aferentă, stimulările la in- rul degetelor, folosit de surdo- mului vizual.
rii, metoda „cutiei negre" pre- trare, şi veriga eferentă, stimu- muţi. Fiecare literă este desem- DARVINISM, teorie evoluţio-
supune cercetarea comportamentu- lările la ieşire. Cercetarea psiho- nată printr-un gest digitalopal- nistă de însemnătate revoluţio-
lui unui si_:tem complex sau hi- logică tinde să depăşească meto- mar. Este deci un alfabet „ma- nară prin care se întemeiază
percomplex pe baza corelării mă- da c.n., elucidînd conţinutul pro- nual" conţinînd atîtea semne di- biologia ştiinţifică. Faţă de la-
rimilor de intrare ţi a celor de ceselor şi condiţiilor interne, su- gitale cîte litere sînt în alfabe- markism, d. reprezintă un pro-
ieşire, fă, induse abstrac'ic de trans- biective. tul limbii respective. Astfel, cu- gres important în sensul conce-
vintele se comunică pe cale vizu- perii dialectice a acesteia. Factorii
ală. D. este intens folosită la la care recurge Darwin sînt: 1) Va-
copiii surzi pentru formarea lim- riabilitatea sau diversitatea mo-
bajului şi demutizare. Ulterior dificării organismelor datorită con-
ea îşi pierde din importanţă, diţiilor interne şi influenţelor de
tinzînd să fie înlocuită, mai ales mediu. 2) Ereditatea, prin care
în relaţiile cu normalii, prin la- se fixează şi se transmit din ge-
biolectură. Dactilograful este un neraţie în generaţie variatele ca-
mod de comunicare tactilă cu ractere dobîndite (fapt relativi-
orbii surzi, prin aplicarea palmei zat şi chiar contestat de curentele
unuia asupra palmei celuilalt pen- neodarviniste). 3) Suprapopulaţia
tru d., sau prin dermografie, tra- sau tendinţa de sporire a numă-
sarea de litere pe palma celui ce rului indivizilor speciei peste con-
recepţionează. diţiile de subsistenţă oferite de
DALTONISM, cecitate croma- mediu. 4) Lupta pentru existenţă
tică parţială constînd din incapa- sau pentru supravieţuire, luptă
citatea de a vedea roşul şi ver- ce se desfăşoară în cadrul acele-
dele, acestea fiind confundate în- iaşi specii sau între specii apro-
J69
D
D
son consideră ca spontane, di- necesităţi social-obiective. După Posibilităţile de muncă, de efort
piate. 5) Selecţia naturală, prin I Grigoraş, „autodeterminarea mo- intelectual sînt reduse. Probele
care se efectuează trierea şi con- recte, d. imediate ale conştiinţei. rală a omului are loc nu numai psihologice de inteligenţă situ-
tinuitatea celor mai apţi, mai Piaget scrie: „chiar pe terenul prin intermediul datoriei, ci şi prin ează nivelul mintal al debilului
bine adaptaţi condiţiilor de exis- cel mai preştiinţific şi embrionar mijlocirea plăcerii, dragostei, pa- mintal între 7 şi 12 ani. I.M.
tenţă. Aceşti ultimi factori au nu există date imediate". în siunii, conştiinţei valorii etc." D.m. Soloviov (1959) arată că, întru-
fost puşi de epigonii lui Dar- psihologia experimentală, fapte- este o dimensiune esenţială a cît d.m. implică o slăbiciune şi
win la baza d. social, curent le brute obţinute în urma in- binelui moral care se sprijină nedezvoltare a celui de-al doilea
sociologic neştiinţific ce propagă vestigaţiei. pe principiul de bază al „celui sistem de semnalizare şi a func-
idei reacţionare, întrucît re- DATORIE MORALĂ, modali mai bun lucru de făcut". ţiilor reglatorii exercitate de aces-
duce legile dezvoltării sociale la tate a conştiinţei, atitudinilor şi DĂRUIRE DE SINE, înclina- ta asupra primului sistem, şi
raporturi pur biologice. în ansam- conduitei morale, dezvoltată prin ţie a caracterelor superioare de structurile perceptive sînt afec-
blul său d. reprezintă o concep- convertirea cerinţelor, normelor a-şi devota întreaga fiinţă unor tate, deci sînt reduse şi capaci-
ţie biologică materialistă şi a şi principiilor morale în obligaţii cauze înalte, unor acţiuni sau tăţile de observare sau intuiţie
slujit ca bază pentru dialectica morale imperioase şi realizată persoane, depăşind interesele per- corectă. Copiii cu d.m. sînt edu-
marxistă. D. i se datoreşte prima consecvent în virtutea primatului sonale de autoconservare. cabili, pot fi şcolarizaţi, sînt
demonstraţie argumentată a ori- respectului (trebuie, — Sollen), DEBILITATE MINTALĂ, for- capabili, în anumite limite, să
ginii animale a omului. Darwin faţă de norme şi în baza necesităţii ma cea mai uşoară de înapoiere înveţe, să citească, să scrie, să-şi
a pus şi bazele psihologiei gene- interne ca reflex al necesităţii sau deficienţă mintală, şi, în însuşească unele noţiuni concrete
tice. Tot în cadrul d. s-a formu- obiective sociomorale. Latură genere, de slăbiciune a activită- (după C. Puf an — comparaţia
lat o teorie despre rolul adapta- practică, efectorie a conştiinţei ţii psihice. Se distinge o d.m. este metoda optimă) şi să-şi for-
tiv al emoţiilor şi expresiilor axiologice, sociale, cetăţeneşti, congenitală (oligofrenia) şi una meze priceperi şi deprinderi
emoţionale. D. clasic a fost pre- profesionale. în genere d.m. cores- dobîndită, în urma unor mala- simple, practice. Pregătirea lor
lungit şi dezvoltat prin neodar- punde unui mod de organizare dii neuropsihice (epilepsie, schi- se realizează în şcoli ajutătoare,
vinism sau genetică, antropolo- caracterială ce implică atît for- zofrenie, encefalită, traume cra- unde li se aplică didactici şi măsuri
gie culturală ş.a. mă (aspiraţia generică şi senti< niene ş.a.). D.m. se caracterizează educative speciale şi li se asigură
DAT, ontologic, ceea ce re- mentulspre îndeplinirea datoriei, prin glndire insuficient dezvoltată, necesarul de cunoştinţe compati-
prezintă realitatea obiectivă in- deprinderea de a răspunde obliga manifestată, prin înţelegere greoaie, bil cu nivelul dezvoltării lor psi-
dependent de subiect; epistemo- ţiilor, dispoziţia voluntară co- limitată la aspectele concrete ale hice, iar, în final, o calificare
logic, obiectul cunoaşterii luat respunzătoare, conştiinciozitatea), fenomenelor şi situaţiilor de viaţă, profesională corespunzătoare cu
ca atare, fără a fi supus prelu- cît şi conţinut (conştiinţă mo- dar şi prin primitivism emoţional posibilităţile lor. M. Roşea (1968)
crării sau interpretării. Astfel este rală înaltă, responsabilitate, con- şi slăbiciune de voinţă. Debilul constată că în cazuri de d.m. se
în expresia engleză sense-data, vingeri şi simţăminte ale valorii). mintal este aproape incapabil de obţin rezultate mai bune în şcoala
fapt senzorial elementar şi brut. Conştiinţa d.m. se dezvoltă ini- gîndire abstractă, nu poate se- ajutătoare decît dacă respecti-
Prin extensie, în psihologie, d. ţial prin constrîngeri, persuasiuni, siza legăturile generale, esenţiale, vul copil este integrat în învăţă-
semnifică un conţinut şi stări exersări, dar nu rămîne circum- dintre obiectele şi fenomenele mîntul general. întrucît întîrzie-
psihice prezente la un moment scrisă unei morale heteronome, ci realităţii, iar capacităţile de cri- rea este în acelaşi timp intelectuală
dat, imediate, impuse obiectiv sau se integrează tot mai mult în tică, discriminare şi de calcul şi emoţională, iar pe măsura
de desfăşurările psihice anterioare morala autonomă pe măsură ce matematic sînt precare. Sub as- avansării în vîrstă şi a eviden-
şi care îndeplinesc rolul de pre- se dezvoltă laturile ei de conţi- pect comportamental, are price- ţierii dificultăţilor de adaptare,
mise senzoriale sau intelectuale, nut. I- Grigoraş afirmă că liberta- peri şi deprinderi de conduită intervin blocaje şi tulburări emo-
urmînd ca abia ulterior să fie tea voinţei trebuie să fie consi- civilizată, dar prezintă o labili- ţionale ce agravează deficitul in-
supuse unei prelucrări sau elabo- derată condiţia sine qua non a tate în manifestările sale; este telectual, o serie de psihologi (I.
rări. Rezultate ale unui proces îndeplinirii datoriei, pentru că în- uşor influenţabil, credul, naiv. Bider — 1968, P. Torrance 1971,
de observare şi înregistrare. Berg- săşi libertatea este conştiinţa unei
110
D gică, aceasta implicînd şi cons-
lează reciproc (daca centrarea truirea sentimentelor la nivelul
S. Luugu-Nicolae — 1975) pi~ cu atît mai activ cu cît ajunge urţei linii de 5 cm echivalează cu
pun şi demonstrează necesitatea mai mult sâ se decentreze sau ,alungirea" ei cu 10%, atunci valorilor sociale superioare.
şi eficienţa a diferite tipuri de mai bine spus, decentrarea este 'creşterea absolută a valorii fie- DECEREBRARE, operaţie de
psihoterapie (artistică, ludică, însăşi măsura acţiunii sale eficac»; căreia dintre ele se compensează secţionare şi îndepărtare a emi-
ocupaţională, de grup etc.) în asupra obiectului"; — „este im- reciproc, raportul dintre ele ră- sferelor cerebrale (menţinîndu-se
recuperarea şi reeducarea copiilor posibil ca la vreun nivel să se- mînW acelaşi 5/5 = 5,5/5,5 = centrii inferiori), practicată experi-
afectaţi de d.m. Spre deosebire parăm obiectul de subiect. Exi-.- ' = 1). Exemplu de d. intelectu-
= mental pe animale în scopul studie-
de celelalte forme de înapoiere tă numai raporturile dintre aces- ală: dacă în experienţa cu ajun- rii anumitor funcţiuni ale creieru-
mintală (idioţie şi imbecilitate), tea, dar aceste raporturi pot fi ni;: I gerea parţială (micşorarea handi- lui. Antrenează perturbări de
debilul mintal, cu toate insufici- mult sau mai puţin centrate sau capului) a două vehicule care comportament şi deficienţe adap-
enţele sale mintale, se poate decentrate şi în această inverse deplasează în acelaşi timp, tative cu atît mai grave cu cît
adapta şi integra satisfăcător în- siune a orientării constă trece- copilul poate lua în considerare animalul este situat pe o treaptă
tr-o activitate utilă. rea, de la subiectivitate la obiec- jiu numai punctele lor de sosire, mai avansată în scara filogene-
tivitate". Piaget are în vedere d. ci şi pe cele de plecare, atunci tică. Nu numai la reptile dar şi
DEBLOCARE, ridicarea sau în- la păsări d. are consecinţe minore
lăturarea blocajului (inhibării în raport cu subiectul; deci d. 'el va ajunge să aproximeze
este un fel de centrare asupra corect diferenţele de viteză, ceea şi pasagere; la un mamifer ea
afective) ce reţine reacţiile, acti- produce o cronică incapacitate
vitatea mentală şi exteriorizarea. obiectului, o reflecare organizată ce se explică prin coordonarea
prin coordonări ce asigură obiec- (punerea în relaţie) a centrării adaptativă. Decorticarea este ope-
D. se obţine prin înlăturarea ac- raţia de îndepărtare a cortexului,
ţiunii cauzelor ce au provocat tivitatea. D. poate fi relativa punctelor de sosire cu centrarea
(prin compensare) sau absolută punctelor de plecare, care nece- deci a stratului cenuşiu al emi-
blocajul sau prin comutarea aten- sferelor cerebrale.
ţiei, prin formarea de noi motive, (operatorie). După nivel şi con- sită parcurgerea traiectoriilor res-
prin tonificare afectivă etc. Une- ţinut se disting d. perceptive pective cu privirea şi conştienti- DECIBEL, unitate de măsură
ori folosesc şi substanţele psiho- (reglare ce permite o echilibrare zarea diferenţelor lor de lungime; a nivelului de presiune acus-
tonice. în teoria creativităţii se între componentele obiectului), or, la lungimi diferite ale traiec- tică (simbolizată dB) care repre-
are în vedere un blocaj anti- intuitive (dezvoltate prin regla- toriilor parcurse în acelaşi timp, zintă nivelul presiunii acustice,
creator datorit conformismului, rea formelor în prelungirea d. dacă punctele de plecare ar fi al cărui raport faţă de5 pragul
fricii şi comodităţii şi despre o perceptive), d. intelectuală, ce se fost distanţate, mobilul B ar fi convenţional de 2 • IO" N/m3,
d. prin motive şi atitudini crea- realizează la nivelul conceptelor depăşit mobilul A, depăşirea nece- luat ca nivel zero, are logarit-
tive. prin coordonări reversibile ce sitînd atunci o viteză' de miş- mul zecimal înmulţit cu 20,
permit conservarea invarianţilor care mai mare. Cît priveşte d. astfel determinîndu-se unitatea
DECENTRARE, după J. Pia- şi construirea explicaţiilor şi, în (dB). O ambianţă sonoră pînâ
get, anularea efectului de centrare, afectivă aceasta, după opinia noas-
fine, d. afective caracterizate ca tră, se integrează într-o formă la 40 dB este considerată liniş-
ca urmare a coordonării (punerii „interes pentru sursele de plăcere, tită, către 60 dB devine zgomo-
în relaţie) unor centrări dife- mai cuprinzătoare de centrare şi
concepute ca distincte de acţiunea d., aceea a valorilor sau axio- toasă, la 80 dB foarte zgomo-
rite, ale căror efecte se compen- proprie". Exemplu de ^.perceptivă: toasă, iar a.proape de 140 dB
sează reciproc- Cităm din Pia- logică. Fenomenul este ilustrat
dacă se dau două linii drepte şi de trecerea de la morala utili- devine asurzitoare, insuportabilă,
get: „Decentrare, adică asimi- egale, în loc să se atribuie uneia din atingînd pragul durerii.
lare prin punere în raport a .tară şi subiectiv-heteronomă, la
ele un rol privilegiat, se întreabă morala autonomă ce integrează DECILAJ, metodă de etalo-
obiectelor asimilate"; — „decen- simplu dacă ele sînt egale sau nare a testelor în statistica psi-
trarea progresivă a acţiunii pro- valori sociale obiectivate. Encul-
inegale. Atunci, aşa-numita eroa- turaţia presupune o progresivă d. hologică, avînd la bază calculul
prii, deci eliminarea egocentris- re a etalonului dispare, ceea ce se procentual. Ca unitate etalon
mului în profitul compoziţiei în- a valorilor. La sugestia noastră,
explică prin coordonarea (pune- -V. Mihăilescu a studiat procesul este folosită decila. Limitele d.
chise şi reglate, prin faptul că rea în relaţie) a două centrări se calculează cu ajutorul frec-
acţiunile iniţiale devin reversibile de culturalizare ca d. axiolo-
ale căror efecte deformante se anu-
şi operatorii"; — „subiectul este
173
\
D D
venţei cumulate. Se recomandă fie, pentru care produsul dintre ţiei subiect-situaţie. în funcţie de
ne, însuşit anterior (condiţie de- cantitatea de informaţii a si-
să nu se aplice d. pe un eşan- finitorie a situaţiei de certitu- utilitate şi probabilitate (a suc- tuaţiei actuale se disting: a) acţiu-
tion mai mic de 100 de subiecţi. dine), prin intermediul căreia ştie cesului sau reapariţiei evenimen- nea în condiţii de certitudine,
Metoda d. ne permite: a) forma- că va obţine o anumită utilităţi; tului scontat) are valoare ma- atunci cînd evoluţia situaţiei este
rea unei reprezentări de ansam- cotabilă. în situaţiile de incer- ximă. Momentele d.: 1) identi- anticipată cu probabilitatea 1 sau
blu despre nivelul general al titudine se întrevăd mai multe ficarea principalelor variante ale 0, nivelurile certitudinii nepunînd
performanţei într-un colectiv dat; căi de acţiune, diferenţiate atit acţiunii şi estimarea consecin- probleme de alegere între variante
b) punerea performanţelor de la pe planul utilităţii, cit şi pe acela ţelor lor; 2) ierarhizarea efecte- de acţiune, răspunsul la forma
diferite probe pe o bază compa- al probabilităţii succesului. Sînt lor previzibile, pe căile de acţiune pe care o va lua situaţia fiind
rabilă. conturate, în urma aprecierii lor preelaborat şi însuşit prin învă-
DECILĂ, unitate etalon, în mai multe definiţii ale d.: K. I)u- prin prisma utilităţii (subiectivă)
statistica psihologică, folosită la dley: „...selectarea unui curs de sau a valorii (obiectivă) sociale; ţare, în această categorie intră
clasificarea subiecţilor după per- acţiuni dintr-un număr de alter- 3) estimarea probabilităţilor de şi situaţiile în care calea de acţiu-
formanţa obţinută la o anumită native:; L.M. Le Maitour „...ale- reuşită sau de eşec pentru fiecare ne unică este susceptibilă de a fi
probă. Potrivit convenţiilor sta- gerea între două sau mai multe variantă de acţiune; 4) adoptarea găsită prin raţionament; b) d.
bilite în statistică, prima d. va alternative: alegere raţională pe strategiei de acţiune (de tipul propriu-zisă, respectiv elabora-
cuprinde primii lO°/o subiecţi, cu bază de informaţie sau afecti- minimax: „obţinerea valorii maxi- rea modelului acţiunii în con-
rezultatele cele mai bune sau vă"; Sweetland şi W. Haythorn: me, a cîştigului minim posibil" diţii de incertitudine. Aces-
cele mai slabe, a doua d. 20% sau „maximinizarea cîştigului", tea implică întotdeauna asuma-
„...selecţia unui răspuns dintr-un rea unor riscuri şi ca urmare se
din subiecţi ş.a.m.d. ansamblu de răspunsuri poten- sau de tipul maximin: „reduce- pot diferenţia în: prudente (ac-
DECIZIE, modalitate de de- ţiale"; J. Tiffin şi E.J. Cormick: rea la nivelul minim a pierderii ceptarea acţiunii numai în con-
păşire a unui conflict cognitiv „...o funcţie mediată care pre- maxime posibile" sau „minima- diţiile în care probabilitatea suc-
sau afectiv, hotărîre sau opţiune cede acţiunea"; R. Gagne: „... pro- lizarea pierderilor"); 5) reduce- cesului este superioară lui 0,5),
ce survine ori de cîte ori în ces de alegere sau judecată care rea variantelor de acţiune pînă hazardate (cînd succesul şi eşe-
desfăşurarea unei activităţi apar apare cînd subiectul cunoaşte Ja „structura alternativelor" (dile- cul apar ca echiprobabile) şi
evenimente care împiedică anti- mai multe cursuri de acţiune po- ma) în care se înfruntă, de re- riscante (cînd probabilitatea suc-
ciparea cu certitudine a evolu- sibile, care, toate, duc la o gulă, o variantă de acţiune carac- cesului este inferioară lui 0,5).
ţiei situaţiei, respectiv atunci situaţie adecvată"; H. Pieron; terizată printr-o probabilitate ma- în funcţie de consistenţă şi tran-
cînd asupra evoluţiei situaţiei, re a unui cîştig de valoare mică zitivitate se disting: a) d. sta-
„.. .căutarea unei corespondente şi o alta oferind un nivel mare
în care este angrenat individul, optime la un automat, între tică, reprezentată prin alegerea
acesta nu poate face decît supo- al cîştigului dar o probabilitate unică, nerepetabilâ, ireversibilă.
ziţii, în situaţiile în care indi- ieşiri şi intrări, ţinînd seama de mică a obţinerii acestuia; 6) înlă-
costul trecerii de la informare turarea structurii alternativelor Asemenea d. apar în activitatea
vidul poate prevedea cu cer- politică pe cîmpul de luptă, în
titudine efectele oricăreia dintre la decizie"; V. Ceauşu: „Orice şi investirea uneia dintre va-
modificare de comportament care, riantele de acţiune cu atribu- anumite activităţi profesionale în
acţiunile sale sau ale evenimen- condiţii de acută criză de timp,pre-
telor exterioare, nu se pune decurgînd dintr-o trebuinţă, este tul de „optimă". Tipuri de d. cum şi în anumite momente din
problema alegerii acţiunilor, aces- declanşată, după un proces de Printre criteriile mai larg uti- viaţa' individului (alegerea pro-
tea fiind dictate de însăşi va- evaluare, in vederea realizării [adu- lizate pentru clasificarea d. se fesiei) e t c ; b) d. stochastice, con-
loarea sau utilitatea lor pentru cerea în momentul prezent) a unui numără; a) gradul de determi- stînd în lanţuri de d., în care pa-
individ (în baza postulatului care „obiect" prefigurat, respectiv acţiu- nare a situaţiilor anticipate (mai rametrii fiecărei verigi suferă
atribuie comportamentului uman nea prin care se încearcă concre- precis, cantitatea de informaţie modificări în funcţie de rezul-
tendinţa maximizării utilităţii). tizarea, într-un sens dat, a viito- a situaţiei prezente; b) consis- tatele obţinute anterior. Ele se
Individul destochează din storului", în teoria statistică a d. tenţă şi tranzitivitate; c) „adver- caracterizează deci printr-o anu-
cul „memorie" modelul de acţiu- determinarea variantei de acţiu- .sarul de joc"; d) caracterul rela-
174 175
D D
mită lipsă do consistenţă şi tran- apreciază că posibilităţile sale sebit: necunoaşterea situaţiei şi reguli, transformare realizată de
zitivitate, care facilitează adapta- de acţiune sînt insuficiente pen- absenţa conştiinţei riscului în traductorii de intrare a siste-
rea la condiţiile mereu noi ale tru învingerea dificultăţii pro- cazul îndrăznelii; cunoaşterea si- mului. Este procesul invers codi-
activităţii; c) prin „adversar de blemei cu care este confruntat. tuaţiei şi asumarea conştientă a ficării, adică:
joc" se înţelege factorul genera- Printre formele active ale con- riscurilor, pe fondul încrederii
tor al evenimentelor care măresc duitei în această situaţie se nu- L = P(ZJ g Z -> a; 6 A)
în propriile forţe, în cazul actu-
în asemenea măsură nedetermi- mără: laşitatea, respectiv ten- lui de curaj. Iar actul eroic în- alfabet-cod alfabet
narea situaţiei actuale incit împie- dinţa de a părăsi cîmpul acţiunii, seamnă anularea factorului utili- de bază
dică anticiparea cu certitudine a precum şi panica, manifestată tate (personală) pe fondul aceluia
evoluţiei ei. Din acest punct de prin reacţii generalizate (aşa- care reprezintă valoarea (socială) Psihologic, d. înseamnă trece-
vedere se disting: a) „Jocul contra numita „avalanşă de reacţii"). şi acceptarea oricărei eventuali- rea de la semn la semnificaţie, de
naturii". în situaţiile ce se sub- Formele pasive ale conduitei, tăţi, chiar a certitudinii de ni- la informaţia reproductivă la
sumează acestei denumiri adver- în această situaţie, includ: panica velul zero, cu privire la propria cea de comandă, de la reflex sen-
sarul îl constituie natura în în- manifestată prin inhibiţie gene- securitate. Actul d. implică: sco- zorial la senzaţie, percepţie etc.
ţelesul larg de sumă a factorilor ralizată (înrudită cu aşa-numitul pul ideal, exprimînd ceea ce ar Forma cea mai înaltă a d. este
impersonali generatori de eveni- „reflex de moarte aparentă"), re- dori individul să obţină, înaintea înţelegerea.
mente cu grade diferite de pre- semnarea, teama (de tipul anxie- oricărei evaluări a mijloacelor sa- DECOMPENSARE, proces in-
vizibilitate sau chiar imprevizibile, tăţii). 2) Situaţia de echilibru, cale de acţiune; nivelul aspira- vers compensării constînd din per-
susceptibile de a facilita sau a racterizată prin conştiinţa faptu- ţiei, scopul concret pe care îşi turbarea echilibrului în urma
îngreuna atingerea scopurilor ur- propune să-1 atingă (definit de S. unui deficit sau privaţiuni. Supri-
mărite de individ. în această cate- lui că forţele proprii sînt sufi-
ciente pentru învingerea difi- Siegel drept „punctul din regiu- marea compensării. Manifestare
gorie intră situaţiile care apar nea pozitivă a scalei de utilitate clinică a epuizării sau a depăşirii
în decursul aşa-numitelor „jocuri cultăţii situaţiei, se manifestă
prin prudenţă, stăpînire de sine, aplicată la o variabilă de realizare resurselor funcţionale ale unui
de noroc", cele create de variaţiile care se identifică cu cei mai înalt organ lezat (ex. apariţia semne-
unor factori cum sînt cei meteo- calm. 3) Situaţia de superiori-
tate (de dominare). Se caracteri- dintre scopurile între care modi- lor de insuficienţă cardiacă etc.)
rologici etc. b) „Jocul contra ficarea funcţiei utilităţii este ma- DECONDIŢIONARE, în neuro-
sine". Are o structură asemă- zează prin deplină încredere în ximă" ; intensitatea aspiraţiei, ten-
forţele proprii şi prin sentimen- fiziologie, slăbirea şi stingerea
nătoare cu forma anterioară, de- siunea psihică ce ia naştere o dată reflexelor condiţionate ca urmare
osebirea constînd în faptul că tul că dificultăţile situaţiei pot cu fixarea sau alegerea unui scop,
fi învinse. Forma pasivă a con- a neîntăririi lor îndelungate (se
adversarul de joc se identifică în care se îmbină intensitatea mo- presupune că nu dispar cu totul,
cu propria persoană. Confrunta- duitei în această situaţie, con- tivaţiei şi nivelul scopului (cu dată fiind facila lor restabilire).
rea are loc între aspiraţii şi posi- stînd în participarea formală la cît acesta este mai ridicat cu atît în psihoterapie, d. constă în for-
bilităţi, între ceea ce vrea şi ceea activitate, se manifestă prin in- intensitatea aspiraţiei este mai marea unei condiţionări negative
ce poate efectiv individul, c) „Jo- diferenţă, lipsă de interes, bla- mare); nivelul sperat al scopului, (de apărare, de fejecţie) la sti-
cul pluripersonal". Sub această zare, atitudinea de minimalizare a exprimînd ceea ce crede indivi- mulii ce au fost condiţionaţi în
denumire sînt cuprinse situa- dificultăţii, a riscurilor. Formele dul că va obţine; percepţia per- chip patologic. Astfel la alcoolici
ţiile în care individul este con- active sînt reprezentate prin: în- formanţei, ceea ce crede individul sau drogomani se dă odată cu
fruntat cu strategiile altor per- drăzneală, actul de curaj şi actul că a obţinut înainte de a cunoaşte dozele de alcool eau morfină şi o
soane, d) în funcţie de caracterul eroic. îndrăzneala se diferenţiază rezultatul exact al acţiunii. substanţă cu efecte vomitive.
relaţiei subiect-situaţie se dis- de curaj prin absenţa cunoaşterii De aici d. faţă de consumul de
ting d. exprimînd: 1) Situaţia pericolului. Astfel, deşi îndrăz- DECODIFICARE, proces de
transformare a semnalelor unui alcool sau drog. Termenul se
de inferioritate, care defineşte po- neala şi actul de curaj înseamnă mai foloseşte şi pentru a desemna
ziţia în care se plasează în şi faţă în egală măsură acceptarea ac- alfabet-cod, în semnale echiva-
lente, proprii sistemului receptor/ tehnici de a'şa-zisă „spălare a
de mediu, atunci cînd simte sau ţiunii, substratul lor este deo- creierului".
destinatar, pe baza unei anumite
12
D
D conţinut între termen şi pro- DEFULARE, proces invers re-
lor deficiente. Se face o deose- poziţia definitorie exclude însă fulării, constînd din eliberarea
DEDUBLAREA PERSONALI- bire între patologie şi deficienţă. tendinţelor refulate, din readuce-
TĂŢII, fenomen psihopatologic de formulele tautologice. Conform
Deficienţii senzoriali, motori şi logicii aristotelice d. se construieş- rea lor în conştiinţă şi din re-
disociere a unităţii personalităţii mentali sînt consideraţi nu anor- te prin raportarea la genul pro- ducţia tensiunilor acumulate. D.
prin dedublarea fiinţei, apariţia mali, ci anomali. D. contempo- xim şi stabilirea diferenţei speci- implică activarea funcţiilor ca-
a două euri diferite ce evoluează rană îşi asumă următoarele sar- fice. Această formulă clasică nu tharsice şi eliberarea de tensiuni'.
succesiv sau simultan şi deter- cini: a) stabilirea structurii defi- satisface toate cerinţele cunoaş- DEGENERESCENTĂ, regresiu-
minînd două tipuri de compor- cienţei şi definirea posibilităţilor terii ştiinţifice. Se disting d. a nea treptată a unui organism
tament. Cele două euri coexistă, de corecţie şi compensare; b) obiectelor şi d. a termenilor. în (sau unui organ) de la o formă
unul fiind normal şi conştient, fundamentarea principiilor de cla- acest ultim caz, d. poate fi stipu- superioară către un prototip in-
iar altul patologic şi bazat pe sificare a copiilor anomali; c) lativă, recurgînd la etimologii ferior. Anomalie anatomică şi
o motivaţie inconştientă. Sin- studierea particularităţilor vieţii sau stabilind o convenţie. în funcţională ce reprezintă o de-
drom întîlnit în isterie, psihoze şi activităţii copiilor deficienţi în d. unui obiect se cunosc forme viaţie de la sistemul normal de
alcoolice, stări maniacale şi schi- anumite condiţii sociale; d) elabo- empirice, practice şi abstract- proprietăţi ale speciei şi care se
zofrenie. rarea sistemului de educare şi geometrice. C. Popa dezvoltă o accentuează din generaţie în ge-
DEDUCŢIE, strategie a gîndirii, instruire diferenţiat după defi- teorie modernă a d. dintr-o dublă neraţie. Prin extensiune, se poate
formă fundamentală de raţiona- cienţe; e) stabilirea scopurilor, perspectivă semiotică şi praxio- referi şi la domeniul psihic, spi-
ment, constînd din trecerea de la conţinutului şi metodelor instruirii logică. După acesta funcţiile d. ritual si moral.
aserţiuni generale la concluzii asu- şi educării în raport cu cerinţele sînt: referenţial-designatoare, de DEJA VU (PŞEUDOMNEZIE),
pra unor fapte particulare, întrucît contemporane; f) elaborarea me- introducere a unui termen sau iluzie a gnoziei constînd în falsa
acestea din urmă sînt subordonate todelor de pregătire practică, de expresii noi, de concentrare a recunoaştere, în simţămîntul de
primelor. D., arată Goblot, evi- calificare într-un anumit dome- informaţiei, de evidenţiere a schim- familiaritate, de apartenenţă la
denţiază necesitatea unei relaţii niu şi de profilaxie a pertur- bărilor intervenite în conţinut, sin- propria experienţă a unor per-
şi este mult mai riguroasă decît baţiilor care ar putea să survină tactic-calculatorie, ce justifică în- soane sau situaţii pe care subiec-
inducţia. Silogismul este forma ulterior (C. Puf an). locuirea într-un context propo- tul le întîlneşte, real, pentru
-tipică a d. bazate pe judecăţi DEFICIENT, persoană cu o ziţional a definitului prin defi- prima dată.
categorice. Există şi d. realizată lipsă, o lacună morfofuncţională nitor şi invers. Se admit noi DELIBERARE (lat. delibera-
în formă ipotetică sau disjunctivă. înnăscută sau survenită. Defi- forme de d. cum sînt cea ostensivă re—a, cîntări), proces intelec-
DEFECTOLOGIE, disciplină psi- cienţele sînt anomalii dar nu constînd din precizarea înţele- tual de examinare cît mai com-
hopedagogică care se ocupă reprezintă ceva patologic. Se dis- sului unui termen în cadrul unei pletă a unui fapt cu relevarea
de particularităţile psihofiziolo- ting d. senzoriali, motori şi min- comunicări prin indicarea şi per- argumentelor şi motivelor pro
gice ale dezvoltării copiilor cu de- tali. Prin extensiune, se vor- ceperea obiectului-etalon, d. ope- şi contra în vederea adoptării
ficienţe fizice şi psihice şi cu veşte şi despre d. morali. raţională ce delimitează un sens unei decizii. în d. reflexia conştien-
legile, metodele şi tehnicile edu- DEFINIŢIE, operaţie logico-se- prin anumite rezultate obţinute tă intervine în prim plan, dar
cării şi reeducării lor, a instruirii mantică exprimată într-o propo- în cadrul unor acţiuni experimen- după Lacheliere, influenţează şi
şi adaptării lor la muncă. D. se ziţiune concisă prin care se indică tale sau practice şi, de asemenea, unele mobiluri afective con-
ocupă de surdomuţi, orbi şi proprietăţile esenţiale ale unui d. realizate explicit sau implicit, ştiente.
ambliopi, logopaţi, debili min- obiect, fenomen, stare, se preci- sintactic sau semantic prin recu- DELINCVENTĂ JUVENILĂ, fe-
tali şi deficienţi motori. în con- zează semnificaţia unui semn. renţă. Deci, în psihologia cu- nomen ce include totalitatea în-
textul d. se dezvoltă psihologia D. stabileşte o identitate de sem- noaşterii modalităţile de desface- călcărilor de norme sociale săvîr-
deficienţilor senzoriali şi min- nificaţie cognitivă între terme- re a implicaţiilor unor semnificaţii şite de către tinerii sub 18 ani,
tali şi, de asemenea, capitole de nul de definit şi descripţia (expli- sînt numeroase, variate şi în con- încălcări sancţionate penal. Fac-
pedagogie specială adecvată ce- caţia), centrată în jurul unui tinuă evoluţie. torii d. nu sînt numai de ordin in-
rinţelor pedagogico-medicale ale termen definitor. Identitatea de
recuperării şi compensării funcţii-
179
178 12*
D D
care individul Câtitâ să-1 supri- de relaţii socioafective din fa- săşi personalitatea deliranta, sini
dividual, ci, în special, de ordin me, de exemplu prin schimbări;,i dezvoltate, pornind de Ia o idee
social. Marea majoritate a delinc- milia tînârului. Aceste relaţii re-
deasă a domiciliului sau vaga- flectă disciplina şi supraveghe- care-1 „atinge" în subiectivita-
venţilor provin din familii dezor- bondaj, ori prin evitarea forme- tea lui, distingîndu-se astlel de
ganizate. Un alt factor generarea efectuată de ' către părinţii
lor organizate de viaţă şi mun- copiilor, afecţiunea implicată în erorile de judecată, care, întot-
tor de d. este grupul ce întreţine o că; d) duplicitatea conduitei, ma- deauna, sînt raportate la cir-
subcultură bazată pe valori nega- viaţa de familie, coeziunea vieţii
nifestă în discordanţa dintre doua familiale. W. Kwaraceus indică cumstanţe obiective. Spre deo-
tive, deviante. Alte influenţe ne- planuri: unul, cel al comporta- sebire de simplele erori de jude-
gativ&»pot fi puse pe seama roma- existenţa unor repere comporta-
mentului, tainic, intim în care mentale care pot fi relevante cată, ideile delirante contrazic în
nelor şi filmelor ce cultivă vio- se prepara infracţiunea, şi celă- întregime tot constructul pre-
lenţa şi încurajează agresivitatea. asupra înclinaţiei spre devianţă:
lalt, nivelul comportamental de ostilitate la adresa factorilor morbid, opunîndu-se oricăror ar-
în geneza d.j. o condiţie internă, relaţie cu societatea, prin can- gumente logice, probelor şi re-
importanta, este frustraţia. Sta- educaţionali, manipularea unui zultatelor sau dovezilor. D. se
tistic se constată,,- apartenenţa işi trădează de cele mai multe limbaj violent şi trivial, preo-
ori infracţiunea; e) dezechilibru cupări sexuale precoce, minciuni impune în cîmpul conştiinţei ca
tinerilor delincvenţi fie la fa- existenţial, exprimat prin patimi, un eveniment al lumii exterioa-
milii foarte paupere, fie deosebit de vicii, perversiuni, irosire absur- şi furturi repetate, reacţii şi ati- re, fiind întotdeauna însoţit de o
prospere, în care se întreţin con- dă a banilor etc. De cele mai tudini disproporţionate faţă de intensă reacţie afectivă, făcînd
diţii ce conduc la supradimen- multe ori, minorii se modelează situaţii, tendinţe asociative le- imposibilă corectarea sau înde-
sionare a trebuinţelor, necesită- după astfel de forme de mani- gate de indivizi mai mari şi cu părtarea lor, prin lămuriri, do-
ţilor, pretenţiilor. Aceste aspi- festare, pe care le întîlnesc la antecedente. vezi sau demonstraţii, persoana
raţii şi scopuri sînt realizate pe infractorii adulţi înrăiţi, veroşi, DELIR, tulburare a activităţii afectată fiind convinsă de ade-
căi neacceptate de către socie- recidivişti. Sub aspect psihope- psihice, în special a gîndirii, vărul lor. Această convingere
tate. D.j. poate fi clasificată dagogie, delincventul minor este constînd în apariţia, pe un fond în realitatea ideilor delirante de-
după: a) gradul de intenţionali- acel nevîrstnic ale cărui necesi- patologic, a unor idei false, ra- termină şi anumite comporta-
tate: prezenţa sau absenţa inten- tăţi biologice, afective, intelec- ţionamente greşite sau concluzii mente şi atitudini corespunză-
ţiei; b) gradul de responsabili- tuale, educative şi sociale nu au aberante, deformante sau ne- toare şi ca urmare neadecvate
tate: perfect responsabil, intelect fost satisfăcute la timp şi în corespunzătoare realităţii încon- nici realităţii nici coexistenţei cu
redus, boală mentală, intoxica- mod corespunzător normelor cul- jurătoare. D. constă într-o des- ceilalţi. Deci prin d. nu se înţeleg
ţie; c) participare la comiterea turale existente (R.K. Merton). tructurare a eului, în sensul unei doar credinţele şi convingerile,
delictului: singur, în grup; d) H. Eysenck consideră că tinerii profunde deteriorări a raportu- prin care se exprimă temele de-
repetabilitatea infracţiunii: pen- delincvenţi provin din categoria rilor dintre eu şi lume. D- mai lirante, ci şi întregul cortegiu al
tru prima oară, recidivă. Des- celor greu educabili. Cel mai poartă numele de „halucinaţii noe- fenomenelor ideo-afective, pe care
prindem cîteva caracteristici psi- important lucru este, pentru so- tico-afecţive" (H. Ey) constituite acestea se inserează. Astfel, d.
hice ale delincventului: a) încli- cietate, prevenirea d.]. Acţiunea prin proiecţia unor idei sau con- nu este doar pasiv şi accidental,
naţia către agresivitate, fie la- socială legată de prevenirea d.j. vingeri aberante care fac parte o simplă tulburare ideo-afectivă
tentă, fie manifestă, ce este ba- este legată de elaborarea unor din sistemul personalităţii alie- de tip oniric-confuzional, ci este
zată pe un fond de ostilitate, de instrumente de predicţie ştiin- activ incorporat în personalita-
negarea valorilor socialmente ac- nate, psihotice. Pentru a afirma
ţifică a acestui fenomen. Soţii că o idee este delirantă, nu este tea bolnavului, realizînd un fel
ceptate: munca, de exemplu; Glueck, comparînd două grupe de inversare valorică a realităţii
b) instabilitatea emoţională, ge- suficient să se constate doar că un
de tineri, una formată din delinc- raţionament nu corespunde reali- şi instituindu-se ca unica modali-
nerată de carenţe educaţionale şi, venţi iar alta, cantitativ egală, tate de existenţă a acestuia. D.
în ultimă instanţă, de fragilita- tăţii, ci trebuie pus în evidenţă
din nedelincvenţi, constată că prin- fondul patologic al apariţiei lui: diferă atît sub aspectul diversi-
tea eului; c) inadaptarea socială, cipalele deosebiri între cele două tăţii temelor şi a conţinutului,
provenită din exacerbarea sen- interpretările şi ideile delirante
loturi sînt explicabile prin tipul sînt întotdeauna raportate la în- acesta fiind furnizat de expe-
timentului de insecuritate, pe
180 181
D
0 atotputernicia malefică a demo- procedeului de argumentare d.
se disting prin faptul că depind, în personalitate de unde şi tendin- nilor, ca şi alimentarea supersti- directă şi d. indirectă. Pentru a
primul rînd, de caracteristicile ţa de a se comporta conform ţiei prin persecutarea, în evul evita erorile, d. trebuie să respecte
leziunilor cerebrale şi, în al doilea unui registru de valori şi a soli- mediu, a celor ce erau conside- anumite reguli. Referitor la teza
cita un tratament corespunzător. raţi „în legătură cu demonii" a de demonstrat, se impune ca
rînd, de natura bolii care a provo- Dreptul la statutul de personali-
cat aceste leziuni. Astfel se dis- generat o serie de grave tulbu- aceasta să fie o judecată clară şi
tate se justifică prin îndeplinirea rări de conştiinţă şi comporta- precis determinată şi să rămînă
ting d. ca urmare a lezării masi- rolurilor, generic — prin înde-
ve a creierului, cum sînt: d. to- ment. Demonopatia este delirul identică cu ea însăşi în cursul
plinirea datoriilor faţă de socie- celor ce se cred posedaţi de forţe întregului proces de argumentare.
tală sau paralitică, d. parţială sau tate. Dezechilibrarea sistemului
dismnestică şi d. senilă, care, în diabolice. Demonomania este cre- Referitor la argumente, se im-
de relaţii yalorizante arătat, afec- dinţa delirantă în existenţa şi pune ca acestea să fie adevărate,
general, apare pe fondul unei tează d. şi perturbă promovarea să constituie raţiuni suficiente
tulburări cerebrale ca urmare a acţiunea perpetuă şi invizibilă a
atît a valorii proprii cît şi a „spiritelor" infernului. Cultura pentru teza dată şi să aibă legă-
atrofierii. în cadrul d. parţiale, valorii altora ducînd la orgoliu, turi logice cu teza. Referitor la
în funcţie de natura tulburări- contemporană reduce posibilită-
vanitate sau umilinţă şi autoa- ţile de alienaţie mistică. în cli- procedeul logic de argumentare,
lor neurologice care-i stau la ba- bandon. nica de boli mintale se întîlncsc se impune c.-i teza să decurgă CM
ză se disting diferite alte tipuri DEMOGRAFIE (gr. demos — frecvente psihopatii şi psihoze cu necesitate din argumente, deci
de d., cum ar fi :d. arteriopatică, popor, grapho — descriere), ştiin- o etiologie mistică, îndeosebi la să se respecte regulile inferent/ 1
epileptică, pelagroasă, precoce, en- ţă a caracteristicilor şi schimbă- copiii ce au fost fanatizaţi reli- deductive sau ale celei inductiv;
cefalitică etc. D. mai poate apare rilor cantitativ-statistice ale popu- gios. în psihopedagogie, te: ineiui! d"
şi în sau ca urmare a unor tul- laţiei; d. înregistrează, în forma, DEMONSTRAŢIE, procedeu lo- d. se foloseşte şi în a ;• ciure cu c -
burări psihice în special de tip finală, rezultate statistice ale unor gic de fundamentare a adevăru- lificativul de intuitiv, deci ti.
psihotic, în aceste cazuri, nefă- aspecte de viaţă individuală: de- lui cunoştinţelor cu privire la o în sensul propriu de arătare a
cînd însă parte din ansamblul cese, naşteri,' căsătorii, divor- problemă sau alta, de asigurare unor obiecte şi de punere în evi-
simptomatic şi constituind doar o ţuri, migraţii etc., puternic influ- a întemeierii suficiente a noului denţă a v.nor relaţii concrete.
complicaţie progresivă. Caracte- enţate de variabile psihologice: adevăr comunicat. Spre deose- DENDR1TĂ, arborizaţie do na-
ristica esenţială a d. o constituie înclinaţia spre sau reţinerea faţă bire de raţionament, d., care utili- tură protoplasmatică a neuro-
potenţialul evolutiv, în compa- de căsătorie, natalitate etc. (com- zează diferite raţionamente şi nului, cu rol în receptarea influ-
raţie cu „predemenţa", impli- portament demografic). La rîn- argumentări de fapte concrete, xurilor nervoase. D. se articu-
cată în schizofrenie. D., în mod dul lor aceste variabile sînt de- constituie un procedeu logic prin lează cu terminaţiile axonale
spontan, tinde întotdeauna spre care se prezintă argumentele pe (sinapse).
agravare şi o degradare psihică pendente de mari procese sociale,
economice e t c , încît elucidarea care se întemeiază judecăţile noi, DENSiC.AŢIE, în psihanaliză,
terminală. obţinute pe cale experimentală sau principiu conform căruia subiec-
DEMNITATE, atitudine valo- comportamentelor demografice es- deduse din raţionamente. Struc-
te, de obicei, o temă multidisci- tul stăpînit de dorinţe, senti-
rică faţă de sine implicată şi tura logică a d. cuprinde obiectul mente, gînduri, ce fuseseră ante-
plinară, în care un rol destul de sau teza de demonstrat, funda- rior refulate, se apără în continu-
în atitudinea faţă de alţii şi în important îi revine psihologiei.
întreaga conduită socială. Pre- mentele sau argumentele aduse are, negînd faptul că acestea (do-
supune conştiinţa propriei va- DEMONOLOGIE, învăţătura te- în sprijinul tezei de demonstrat şi rinţi, gînduri) i-ar aparţine.
ologică despre diavoli şi presu- procedeul logic de argumentare. DENOTAŢIE, funcţie a'semne-
lori, a meritelor şi responsabili- După scopul urmărit se disting lor de a reprezenta ceva indepen-
tăţii morale. Simfămînt al respec- pusele lor acţiuni de influenţa-
re a oamenilor; conform mito- d. propriu-ziză şi d. de informare, dent de ele. Acelaşi semn sau com-
tului faţă de sine armonios core- după rolul şi felul fundamente- plex de semne poate avea diferite
lată cu respectul faţă de alţii. logiei, calităţile intelectuale şi lor d. cu caracter deductiv şi d. semnificaţii, în funcţie de accep-
Deci d. nu contrazice, ci implică creative ale oamenilor ar fi de cu caracter inductiv, iar după felul ţia ce i se dă (ex. semnul A poate
modestia. Sentimentul de a fi o origine demoniacă. Credinţa în
185
184
D D
însemna prima literă a alfabetu- tinuă a tehnicilor şi cunoştinţe-
lor pe care le utilizează. impresia schimbării realităţii în- toare, a unui regim alimentar
lui, fie vocala respectivă, fie o
DEPENDENŢĂ, (în psihologia conjurătoare. Uneori bolnavul se sever. Asemenea stări de d. pot
judecată etc); în logică, ansim-
socială) trebuinţă de altul, de comportă ca şi cum ar fi un ob- apare la orice vîrstă, dar mai ales
blul obiectelor pe care le evocă
ataşare la altcineva, existentă servator detaşat de propriile ac- în adolescenţă şi la vîrstele înain-
un termen; în accepţia lingvis-
în fiecare individ uman. Formele ţiuni (H. Elldns). D. apare în tate. Unele stări de d. neocazio-
tică şi psihologică termenul d.
de manifestare ale d. raportarea diverse boli psihice dar cu deo- nale, şi care îşi au rădăcinile în
se opune celei de conotaţie prin
sinelui la o altă persoană, cău- sebire în schizofrenie. modul de structurare a persona-
valoarea sa de generalitate şi sta-
tarea de legături şi aflarea de DEPLASARE, spre deosebire lităţii, necesită o schimbare a
bilitate pentru fiecare din cu-
satisfacţii prin acestea. Afilierea de d. în spaţiu, termenul, aşa cum condiţiilor de viaţă şi activitate,
vintele unei limbi; în dicţionare,
este expresia unei astfel de tre- este el folosit în psihanaliză, şi, totodată, tratament psihote-
cuvintele apar cu d. lor. V. SEMN1,
buinţe şi relaţii de d. denotă mecanismul inconştient rapeutic.
SEMNIFICAŢIE.
DEONTOLOGIE (gr. deonto - DEPERSONALIZARF starea de transferare a unei încărcături DEPRESIUNE DIFUZĂ,diminu-
necesitate, ceea ce se cade, da- de destructurare a organizării psihice fie numai afective, fie area activităţii electrice spontane
torie, logos — studiu), (în sens psihice a persoanei tradusă prin mai complexe (afective şi idea- a scoarţei, propagarea lentă a
curent) doctrină a moralei profe- impresia (subiectivă) de schim- tice cum sînt credinţele, opiniile) acestei descreşteri şi persistarea
sionale cuprmzînd ansamblul nor- bare. Bolnavii ;J au impresia că de la obiectul ei direct la un alt sa pentru cîteva minute în fie-
melor şi obligaţiilor etice specifi- nu mai sînt ei, caută să se regă- obiect. Declanşarea acestui me- care punct cortical ca urmare
ce unei activităţi umane. Teoria sească pe ei înşişi, par a fi pierdut canism este determinată fie de a aplicării pe scoarţă a unor sti-
despre datorie, despre originea, simţul unităţii persoanei lor, sim- inacceptabilitatea obiectului di- muli mecanici, chimici sau elec-
caracterul si normele obligaţiei ţul propriei existenţe" (C. PafîîOil- rect pentru conştiinţă, fie de in- trici. D.d. echivalează cu un arte-
morale. După creatorul termenu- Ştefânescu, 1962). D. este redată disponibilitatea obiectivă a aces- fact experimental imp.jitant, de
lui (J. Bontham), studiu empiric de bolnav prin sentimentul de tuia. După Freud, d. liberă de natură să îngreuieze studiul acti-
al datoriilor morale concrete, ra- înstrăinare socială, vid interior, energie este una din caracteristi- vităţii bioelectrice a scoarţei.
portate la diferite situaţii sociale. de hipobulie, de indecizie de ac- cile majore ale proceselor primare DEPRINDERE, componentă au-
în psihologie, desemnează fie stu- ţiuni, de încetinire a cursului ce participă la inconştient. D. tomatizată a activităţii, caracteri-
diul îndatoririlor şi normelor mo- vieţii psihice, de irealitate a re- tensiunilor de la o reprezentare zată prin desfăşurarea în afara
rale pe care trebuie să le respecte miniscenţelor şi ideilor, de deva- la alta se produce printr-un lanţ sau prin reducerea controlului
psihologul în cadrul exercitării lorizare, de modificare a afecte- asociativ. conştient, realizare spontană şi
sale profesionale, fie însuşi ansam- lor, de diminuare a forţei de re- DEPRESIUNE, stare psihică facilă. Rezultă din exersare repe-
blul acestor norme formulate în- zonanţă afectivă, iar in cazuri morbidă, caracterizată printr-o titivă şi se fundează pe un stereo-
tr-un cod deontologic. Normele mai grave, prin sentimentul de scădere a tonusului de activitate tip dinamic sau pe o matrice func-
deontologice ale psihologiei, înde- moarte psihică. Impresia de schim- psihică şi motorie, însoţită de o ţională iii care sînt reunite ve-
osebi ale celei aplicate, au în ve- bare şi detaşare de propria rea- dispoziţie sufletească astenică, de riga aferentă şi cea efectorie a
dere obligaţiile psihologului de a litate es e generală, fiind însă tristeţe exagerată, de deprimare, reflexelor. In procesul formării
acţiona exclusiv pe linia respec- trăită mai intens în planul afec- fatigahilitate şi anxietate. Este d., reacţiile se coarticulează şi
tului faţă de persoana umană, a tiv, de unde apariţia dedublării întîlnită într-o formă gravă în se organizează structural, iar afe-
obiectivitătii absolute, a interven- afective, bolnavul suferind pen- unele boli psihice, în sţ>ecial în psi- rentaţia trece de la nivelul ver-
ţiilor practice întemeiate exclusiv tru faptul că este incapabil să hoza maniaco-depresivă. Relativ bal la cel senzorial şi aici, de la
pe raţionamente şi informaţii ştiin- mai sufere şi să se mai bucure ca frecvent întîlnite sînt formele controlul prin telereceptori la
ţifice, păstrarea secretului pro- mai înainte. Treptat se contu- uşoare de d. apărute ca o reac- controlul proprioceptiv (G. Za-
fesional, autonomie necondiţio- rează impresia artificialităţii şi ţie firească la situaţii dificile de pan). în d. un rol central revine
nată în utilizarea tehnicilor de caracterului impus al propriilor viaţă (moartea unei persoane conexiunii inverse. A nu se con-
specialitate şi perfecţionarea con- procese psihice, corelată şi cu dragi, divorţ, certuri, insuccese) funda d. care sînt efecte ale învă-
sau în urma unei munci istovi- ţării, ca şi cunoştinţele, cu auto-
186
187
D D
matismele native. Deşi în psiho- şi unificarea părţilor într-un bloc Prin d. este negată astfel şi dimen-
logic d. sînt cercetate după mode- unitar. Cea de-a treia etapă pre- considerate întotdeauna ca sche-
vede exersarea sistemului unitar me rigide, ci mai mult ca nişte siunea anticipatoare, caracteris-
lul actelor motorii automati- cadre mobile", adaptabile la si- tică omului normal, printr-o„para-
zate, trebuie să se evite reducerea al acţiunii pentru ca aceasta să tuaţii şi dependente de conexiunile realitate", o para-lume" lipsită.
la sfera motricitatii considerîn- se desfăşoare temeinic, (ea de-a inverse. de semnificaţia antientropică şi
du-se pluralitatea d. pcrcrptire, patra etapă prevede includerea DEPRIVARE SENZORIALĂ, fe- care instaurează astfel o dezordine
waerAcc. </.V
' <//•••<••, vcrbtilnlogi'.c. Cu deprinderii formate în contextul nomen de întrerupere a contactelor mintală progresivă.
cit activităţile psihice sînt mai mai larg al activităţii, exersarea senzoriale cu ambianţa, prin am- DERMOLEXIE , capacitate de
complexe cu atit eie conţin mai ei în condiţii fireşti. Odată for- plasarea subiecţilor într-o ca- a identifica şi citi tactil literele
numeroase şi complicate structuri mate d. dispun de o mare stabi- meră obscură, izolată acustic, sau desenele pe care cineva le tra-
automatizau:. Rezulta ă din inte- litate şi se impun pe nesimţite legaţi la ochi şi cu membrele în sează pe pielea proprie fără a le
riorizare şi automatizare (A.. Leon- în comportament, activitate, vor- tuburi de carton, puşi în stare putea urmări vizual. M. Botez a
tiev, P. Galperini, operaţia men- bire, mod de gîndire şi simţire. de completă imobilitate. D.s. pre- dovedit că chiar şi în cazuri grave
tală reprezintă o d.. \V. James Jîste de aceea foarte important lungită duce la o serie de pertur- şi complexe de afazie şi alexie
aprecia eă la nivelul ghulirii, ca d. să fie corect modelate în- bări neuropsihice, ceea ce dove- se menţine totuşi posibilitatea d.
ce! puţin i ! 0% ilia con-p mentele trucît dacă s-au fixat defectuos deşte însemnătatea funcţionării DESCĂRCARE AFECTIVĂ, du-
activităţii suit habituale. Cousi- cu greu mai pot fi corectate. La continue a aparatelor senzoriale, pă R. Mucchielli, eliberare emo-
dcrîndu-se îngustimea conştiin- aceasta se referă dictonul: reîn- a satisfacerii trebuinţelor vitale ţională ce intervine cînd tensiu-
ţei clare, multiplicarea d. în orice văţarea este mai grea decit învă- de explorare perceptivă a ambian- nea sau încordarea internă devin
domeniu apare ca o condiţie indis- ţarea. La nivelul personalităţii, d. ţei, pentru că există o continuă insuportabile şi subiectul dă curs
pensabilă a construirii complexe se înlănţuie şi se dispun pe nivele „foame de informaţii". liber emoţiilor sale (în aceeaşi sau
a activităţilor. Formarea d. este de generalitate, organizmdu-se sis- DEREALIZARE, sindrom psi- într-o altă situaţie) manifestîndu-
un proces multifazic. caracterizat temic, de ex. grupările şi grupurile hotic major, care desemnează se verbal şi mimico-gesticular (vor-
prin trecerea de la dezorgani- de operaţii intelectuale studiate pierderea funcţiei realului, descom- bire strigată şi rapidă, risete sau
zare la organizare. Prima eta- de Piaget. între d. şi mai ales punerea, fie în polul trăit, fie plînsete, agitaţie, acţiuni preci-
pă a formării d. constă din între d. vechi şi cele în curs de în cel exterior, reprezentat de pitate etc). Efectul de d. a. ţine
prezentarea modelului ncţiii- formare se dezvoltă interacţiuni sursa continuă de informaţii a de psihologia mulţimii in care se
nii, prin indicaţii nu numai asu- po/.itive sau negative. Astfel este realităţii, a sistemului de refe- ridică barierele conduitei indivi-
pra scopului ei. ci şi a mijloa- transferul prin care elementele si- rinţă a subiectului. D. înseamnă duale, reacţiile se modifică, inter-
celor la care se va apela. Subiectul milare dintr-o veche d. se includ o ieşire din realitate, o gîndire vine comunicarea prin imitaţie
îşi formează astf'.I imaginea acţi- în cea nouă, favorizând dezvol- derealizată, o gîndire în afară şi şi contagiune afectivă, partici-
unii şi va fi controlat asupra gra- tarea acesteia şi interferenţa, ce „golită" de realitate. D. înseamnă panţii se apropie anonim şi îşi
dului de însuşire a ei. Cea de-a presupune intercalarea unor ele- şi dezagregarea trăirii spaţio-ţem- descarcă într-un iei sau altul ten-
doua etapă este exersarea acţiunii, mente din vechile d. în contextul poralităţii, adică o gîndire şi un siunile acumulate.
ceea ce implică nu numai repeta- uneia noi, dar în dezacord cu ce- psihism ce se desfăşoară în afara DESCĂRCARE ULTERIOARĂ,
rea ei, ci şi succesiva ei perfecţio- rinţele acesteia producînd pertur- timpului şi spaţiului real. După sau prelungită, reprezintă feno-
nare. Se elimină greşelile şi se bări şi reţinînd elaborarea ei von Gebsatel, d. semnifică progre- menul propagării impulsurilor prin
reţin componentele corecte. In corectă. Exemple tipice de trans- siva negare a realului, o „modali- centrii nervoşi care, pe baza întâr-
faza analitică a exersării, subiec- fer şi interferenţă se descoperă tate de comunicare deranjată", zierilor sinaptice şi astfel a decala-
tul execută acţiunea pe părţi, între d. fonetice şi sintactice alc- care are la bază alterarea trăirii jului în propagare, permite sti-
cu nesiguranţă; în faza sintetică limbii materne şi d. ce intervin spaţio-temporalităţii, iar Guiraud mulului unic aplicat pe calea afe-
intervin coordonările dintre ele- în procesul de însuşire a unei vorbeşte de „tulburarea desfăşu- rentă să genereze o salvă de impul-
mente, eliminarea actelor inutile limbi străine. D. nu trebuie să fie rării în timp" şi A. Minkowski de suri ce descarcă efectorul şi după
„alterarea sincronismului trăit". încetarea stimulării căii aferente.
188
189
D
D
designativ întrucît nu reclamă ton şi Schwinker, în ordine des-
DESCRIERE, acţiune ce re- punct de rezistenţă a introspecţio- prezenţa obiectului şi nu-1 repro- creseîndă: negru pe galben; ver-
produce cu mijloace verbale sau nismului. duce pe acesta prin factura sa de de pe alb; negru pe alb, şi verde
altfel de simboluri o realitate tin- DESEMNARE v. DESIGNARH semn verbal, ci numai actuali- pe roşu. Cel mai slab se vede
zînd spre o prezentare concretă DESEN, activitate grafică sau zează un conţinut conceptual ce alb pe albastru, negru pe oranj,
cit mai completă şi sugestivă. picturală prin care subiectul, exer- este referitor (ca idee) Ia ceva oranj pe negru. Mult mai uşor
Spre deosebire de definiţie sau sîndu-se, încereînd să reproducă real. După R. Jakobson (1960, se produce d. stimulilor mobili
•caracterizare, d. este extensivă, in- sau să producă imagini ale unur d. se identifică cu funcţia d'iiota- dccît a celor statici. D. presupune
sistă asupra detaliilor şi laturilor obiecte şi situaţii, exprimă ceva tivă sau referenţialâ a cuvîntului nivel optim de vigilenţă.
particulare. Gen de compoziţii din propria personalitate. Deşi d. si constă în centrarea mesajului DETECTOR DE MINCIUNI
şcolare prin care se exersează îşi are punctul de pornire în con- asupra obiectului semnificat.
(engl. lies detector), agregat de apa-
spiritul de observaţie, capacitatea duita de imitaţie, el nu debu- DESTOINICIE, ansamblu de rate de înregistrare a reacţiilor
de evocări.' şi flexibilitatea lingvis- tează la copil în forma realismu- însuşiri ale personalităţii constînd electroencefal"grafice, psihogalva-
tică. D. fenomenologică este o lui vizual, ci a celui intelectual din pricepere, competenţă, dis- nice, musculare, vasculare, res-
metodologie a filosofiei feno- (Luquet). Dincolo de faza primară poziţie spre ducerea la bun sfîrşit a piratorii şi circulatorii etc, cu
menol igice (Brcntano, Ed. Hus- a mîzgălelilor d. se dezvoltă la acţiunilor întreprinse, producti- ajutorul cărora se încearcă diag-
scrl, Spranger) şi care optea- copii ca un limbaj prin care ui vitate, eficienţă etc. nosticarea răspunsurilor şi decla-
ză pentru intuiţia cognitivă re- simbolizează nu ceea ce văd, ci DETECTARE, prima fază a raţiilor false. Subiectul este supus
nunţînd la mijlocirea prin de- ceea ce ştiu despre lucruri, modul percepţiei constînd din activi- la un interogatoriu sau la un
monstraţie logică deductivă, în- cum ei le reprezintă. D. infantile tatea de căutare a stimulului experiment asociativ verbal, în
trucît, susţine Husserl, fenomenele parcurg toate etapele dezvoltării, într-un cîmp şi de orientare asu- acest timp urmărindu-se modifi-
spirituale şi experienţa subiec- realismul vizual fiind un rezultat pra lui (Forgus, Seldfridge, Fitts, cările în reacţiile motrico-vege-
tivă în genere pot fi explicate tardiv al formării capacităţii de Faverge), din descoperirea obiec- tative, involuntare la stimulit
numai prin considerări directe, structurare a spaţiului. Totodată, tului (V. Zincenko, B. Lomov) critici, adică acolo unde se presu-
prin descrieri ce permit o treptată în d. şi picturi intervine o proiec- furnizînd subiectului o primă pune minciuna. Reacţiile interne
reducţie a fenomenelor la struc- tare a tendinţelor afective ale impresie (S. Rubinstein). Un fac- întîrziate şi într-un anumit fel
tura lor esenţială. în fond, la subiectului care se identifică cu tor obiectiv al d. este contrastul distorsionate în raport cu cele-
fenomenologi, reflexia filosofică unele personaje, îşi exprimă invo- dintre semnal şi fond implicînd lalte li stimuli obişnuiţi sînt con-
este subordonată introspecţiei şi luntar preferinţele şi stările con- deosebiri de luminozitate, mări- sideiate a fi indicatori ai stării de
aceasta pentru că intenţionalita- flictuale. în legătură cu aceasta d. me, culoare, formă, de asemenea, alarmă şi dedublare, proprii min-
tea subiectivă, fiind socotită tră- şi pictura, facilitînd efecte de poziţia şi distanţa faţă de obser- ciunii. Metoda (ca şi aşa-zisul „ser
sătură distinctivă a conştiinţei şi catharsis, sînt folosite ca mijloace vator. Subiectiv intervin semni-
ficaţia şi anticiparea (F. Bartlett). al adevărului") nu a dat totuşi
gîndirii, numai printr-o contem- de psihoterapie. în studiul psiho- rezultate sigure pentru că uneori
plare „eidetică" s-ar putea ajun- genetic, d. sînt folosite atît ca Cercetările experimentale au de-
monstrat că cel mai bine se detec- răspunsurile paradoxale la o în-
ge la surprinderea ei. Deşi vicia- teste intelectuale cît şi ca teste trebare pot fi cauzate nu de actul
tă de subiectivism, d. fenomenolo- proiective. Menţionăm testul omu- tează semnalele de sus şi din stînga,
iar mai slab cele de jos şi din minciunii, ci de teama şi rezerva,
gică a adus unele contribuţii la leţului, al arborelui, al familiei. pe care o are subiectul conştient
prezentarea concretă a unor fapte DESIGNARE (DESEMNARE), dreapta. în ceea ce priveşte sche-
mele şi simbolurile s-a dovedit că de situaţie în momentele respec-
•de conştiinţă (H. Ey) şi implicit funcţie a unui semn sau simbol tive. Un coeficient mai mare de
a deschis calea psihologiei feno- de a avea o semnificaţie ce se cel mai rapid se detectează mode-
lele obiectuale, schematizate, iar siguranţă în detectarea minciunii
menologice a cărei valoare este referă la o categorie de obiecte l-ar putea oferi analiza reacţiilor
sau fenomene reale. Un gest poate nu simbolurile. Contrastul cro-
relativă şi care rămîne tot mai matic care facilitează în cea mai fonematice, a structurii pronun-
mult în urma dezvoltării ştiinţei fi indicativ în chip direct (a arăta mare măsură d. este, după Pres- ţării (intonaţiei) cuvintelor.
psihologice, reprezentînd un ultim cu degetul), pe cînd cuvînţul este
191
190
D D
glaj, determinarea trece progresiv factori: ereditari, psihici, psihopa-
DETERIORARE MENTALĂ, sau transcendental. Inferenţa bio- tologici, socioculturali. Abaterea,
slăbire şi alterare a facultăţilor logicului şi socialului în determina- în a ntodelerminare. în sfera men-
intelectuale ce intervine treptat tală dotată cu legi proprii se pro- interpretată psihopatologic şi mo-
rea conduitelor umane a oferit dico-lcgal, se referă la compor-
în condiţiile senectuţii şi brusc psihologiei ştiinţifice un cadru de duc determinări de o însemnă-
în conţi1 stul unor maladii psihice. tate inapreciabilă. Fiind plural tamentul aberant iar sub raport
studiu obiectiv şi a deschis pers- judiciar priveşte comportamentul
în bateria 1). Wechsler penti u pective descifrării unor fenomene determinat psihicul uman devine
măsurarea inteligenţei sînt probe prin recurenţă, la rîndul său, un antisocial (infracţional, delictual).
subiective specifice. Subdetermi- Printre formele d., mai frecvente
adresate unor aptitudini ce încep nările mecanice, fizice, chimice, important factor de determinare
să regreseze treptat după ado- a transformării lumii. „Conştiinţa sint: simularea, hetero- şi autodis-
fiziologice, şi modelarea sociocul- trucţk), narcofilia, recidiva ş.a.
lescenţă (memorie imediată, cal- turală, solidaritatea dintre psihic. omului nu numai că reflectă lumea
obiectivă, dar o şi creează... adică: DEVIAŢIE STANDARD, numi-
cul mintal rapid ş.a.) şi altele şi social nu trebuie însă considerate tă şi abatere pătrată medie, sau
care se adresează unor aptitudini aparte şi absolutizate. Iilabo- lumea nu satisface pe om şi omul
ce pn giesează cu virsta, pînă se hotărăşte să o schimbe prin sigma (X), indicator statistic al
rîndu-se multidisciplinar, psiholo- variabilităţii valorilor individuale,
în pragul bătrîneţei, aici, aptitu- gia evită şi trebuie să evite reduc- acţiunea lui" (Lenin).
dini regresive (R) şi progresive DEUTERANOPIE, cecitate cro- în jurul medici aritmetice. Se cal-
ţionismul. Astfel, încercarea de culează însumînd pătratele devia-
(P). Indicele de d.m. II.D) se asimilare în psihologie a d. meca- matică parţială constînd din inca- ţiilor individuale şi împărţind la
calculează ţinînd seama de rezul- nicist a genera' deformări şi grave pacitatea perceperii distincte a numărul indivizilor (efectiv); se
tatele obţinute la R şi la P după simplificări. La nivelul conştiinţei culorii verzi; în consecinţă, su- obţine astfel varianta, iar rădăcina
şi conduitei umane acţionează o biecţii afectaţi de d. nu diferenţia- pătrată a variantei este tocmai
formula: ID = . Dacă, prin pluralitate de legi nespecifice şi ză verdele-deschis de roşu-în-
chis, violetul de albastru. d.s. (numită şi abatere-tip). într-o
specifice, dinamice şi statistic , co- distribuţie a valorilor individuale
succesive măsurări, se constată o mutativ ierarhizate şi cu structuri
accelerată creştere a I.D. se poate DEUTERONEURON, al doi- după legea „normală" (Laplace-
variabile. Inventarul şi clasifica- lea segment al căilor somestezice Gauss), reprezentată grafic prin-
presupune un proces psihopato- rea legilor parţiale psihologice sau oligosinaptice (primul fiind proto-
logic grav. tr-un clopot, în intervalul cuprins
mixte (psihofiziologice, psihofi- neuronul). Din axonii d., situaţi între două d.s. de o parte şi de
DETERMINISM, teorie privind zice, psihosociale, psiholingvistice in coarnele dorsale ale măduvei,
raporturile necesare, sistemele de alta a mediei se găseşte 95% din
etc.) sau a celor specific psiholo- este alcătuit fasciculul spino-tala- efectiv, deci acest interval poate
legi, ansamblul interacţiunilor şi gice, cum sînt necesitatea impli- mic care se termină în talamus, de
dependenţelor proprii realităţii şi fi considerat ca unul de „normali-
cativă, reversibilitatea, motivaţia unde informaţiile sînt conduse la tate". Cînd distribuţia nu este
anumitor domenii particulare. In etc.) constituie încă o problemă scoarţă de un al treilea neuron,
psihologie, principiul de a cărui gaussiană, se preferă procedeul
deschisă. E. Tolman, C. Osgood, talamo-cortical. docilelor sau centilelor. D.s. şi
promovare depinde constituirea S. Rubinstein consideră că spe- DEVIANŢĂ, termenul desem- varianta sînt folosite în numeroase
ştiinţifică. Ideea despre psihic ca cificul d. în psihologie constă în teste de semnificaţie în psihologia
zonă a liberului arbitru, lacună în aceea că, factorii externi sînt refrac- nează caracteristicile anumitor
lanţul d. universal este neştiinţi- comportante de a se abate de experimentală.
taţi, filtraţi, prelucraţi prin inter-
fică, în secolul nostru psihologia mediul condiţiilor interne neuro- la normele acceptate în interiorul DEVOTAMENT, atitudine de
constituindu-se prin treptata ei subiective. între subiect şi obiect unui grup sau al unei societăţi, ci insacrarc faţă de o idee, o per-
infirmare. Ca ştiinţă pozitivă, fun- este o interacţiune şi orice tra- puţind conduce la conflicte între soană sau colectivitate în baza
dată pe concepţia materialist-dia- tare univocă generează erori capi- individul deviant şi grupul sau ataşamentului indisolubil faţă de
lectică a d. şi urmărind descoperi- tale (mecanicismul reflectării pa- societatea respectivă. în genere ace'ista. Faţă de obiectul d. so
rea unor legi obiective, proprii sive, idealism fiziologic, d. psi- d. se referă la abaterea de la nor- uuinifostă constant bunăvoinţă,
psihicului şi comportamentului psihologic abisal freudian). La nive- malitate atît psihologic şi psihia- grijă, ajutor, susţinere, mergîn-
hologic, a exclus şi invalidat ideea lul omului, cel mai înalt şi spe- tric cit şi v.ilonco-noriviativ. ]î.;i'.: 'Ui~ş,e piuă la identificarea do
eronată despre un d. spiritualist cific organizat sistem cu autore- interese.
determinata variabil de mai mulţi
192 193
D D
DEXTERITATE, abilitate mo- fenomene conştiente, grupe simul- a"resiv, cu stări afective labile, ni l'.iijlologia şlimţilică este conce-
torie superioară comliţionînd miş- tane dar incomplete ce se năpu- comportament contr.idit toi iu. un- puta in spiriml dialecticii materia-
cări precise, rapide şi ingenioase. tesc unele asupra altora, ca şi ui festă o conduită individualist,i liste. Se are in vedere faptul că iu
Astfel sînt aptitudinile practice de mişcările care ar fi trebuit să fi" si are adesea tendinţă spre toxico- d. psihicului şi comportamentului
reparare a unui mecanism, de reunite normal în aceeaşi con- manie. Are, uneori, crize epilepti- contribuie factori biologici, socio-
dactilografiere rapidă şi corectă, ştiinţă şi sub aceeaşi putere". Kr- ce, pusee nevrotice sau psihoiice, culturali şi nemijlocit, psihici.
de manipulare a strungului sau de zultă că d. p. se datoreşte mm prezintă fragilitate psihică. Ter- Fiecare din aceşti factori este nece-
execuţie a mişcărilor digitale in incapacităţi de coordonare, gru menul e utilizat şi în sens larg sar dar nu şi suficient. Fără o
cintatul Ia vioară sau pian, de parc, sinteză. pentru a caracteriza indivizii in- ereditate normală şi în condiţii
tragere la ţintă, de aruncare a. DEZANGAJARE, se referă, in stabili, dezordonaţi, cu tulburări de imaturizare organică nu e posi-
mingii la coşul de baschet ete. psihologie, la sfera motivaţioiial- de caracter. D.p. poate fi de origine bilă o d. optimă. în absenţa „so-
In şcoală prin d. se denumeşte un afectivă constînd într-o „stin- ereditară sau poate apărea in cializării", enculturaţiei, educa-
obiect de studiu implicînd acti- gere" sau anihilare a motivelor, urma unui traumatism, a unei ţiei, nu se pot elabora conştiinţa
vitate practică sau artistică, com- intereselor, năzuinţelor, sentimen- infecţii sau se datorează unor şi personalitatea umană. însăşi
plementar în raport cu obiectele telor ce angajau pe subiect ante- condiţii nocive de mediu. activitatea mintală conştientă şi
ştiinţifice fundamentale. rior într-o activitate sau relaţii-. DEZINVESTITIE, în psihana- constructelc de personalitate con-
DEXTERIMETRU, aparat des- D. poate fi iniţial voluntară iar liză, proces invers investiţiei pul- tribuie, în virtutea autoorganiză-
tinat probării abilităţilor motorii apoi devine habituală, participa- sionale (ataşare la o reprezentare, rii şi autoreglajului, la propria
simple, a coordonării mişcărilor. rea personală la urmărirea unui un obiect, o instanţă) şi deci de lor d. D. se conformează princi-
Larg uzitat este dexterigraful (pri- scop, la acţiune sau viaţă a gru- privare a acestora de încărcătură piului dialectic al trecerii determi-
mă variantă Sollier şi Drabs -- pului, încetînd. afectivă. Prin d. reprezentarea nărilor în autodeterminare. liste
1930) propunînd parcurgerea unor ajunge să-şi piardă valoarea afec- însă necesar ca să se ţină seama
DEZAVUARE, atitudine şi sanc- de faptul că factorii arătaţi nu
labirinturi din decupaje în plăci ţiune morală exprimată nu numai tivă (sens timetic) şi să fie indi-
metalice cu un creion metalic, ferentă. acţionează izolat ci intercorelat
prin desolidarizare faţă de o şi interdependent şi că ponderea
orice atingere a bordurilor de- anumită persoană, nu numai prin DEZVOLTARE, categorie filo-
elanşînd o sonerie şi fiind înregis- lor nu este egală. H. Wallon a
dezaprobarea actelor sau ideilor sofică care se referă la totalitatea reproşat lui Piaget că nesocoteşte
trată ca greşeală. cuiva, ci şi prin condamnarea şi transformărilor ireversibile pe- rolul maturizării în psihogeneză.
„DEZAGREGARE PSIHOLOGI- înfierarea celor care încalcă anu- trecute în natură şi societate, care S. Rubinstein subliniază unitatea
CA, expresie, introdusă de P.Ja- mite norme. duc la o schimbare calitativă de factorilor, dar şi rolul central
net, desemnînd ipoteza sa cu pri- DEZECHILIBRU PSIHIC, disar- sens ascendent în pofida momen- al activităţii şi determinărilor
vire la cauza diferitelor maladii înonic a vieţii psihice, a persona- telor de regres pe care le cuprind. educative. El scrie: „Organismul
psihice ca rezidind în slăbirea sin- lităţii; apare datorită prezenţei Are la bază lupta dintre tendinţele se dezvoltă funcţionînd; omul
tezei psihice. Referindu-se la bol- unei trăsături psihopatologice exa- contradictorii specifice sistemelor adult, muncind; copilul se dezvol-
navii psihici, Janet scrie: „lu- gerate sau a unei configuraţii materiale. La om d. este un proces tă prin educaţie şi învăţare, in
crurile se produc astfel ca şi cum de astfel de trăsături. Se referă prin care se realizează noi struc- aceasta constă legea de bază a
lenomencle psihice elementare ar Ia elemente ale unor personalităţi turi funcţionale care diferenţiază d. psihice a copilului. " Determi-
li tot aşa rle reale şi numeroase ca psihopate (schizoidism, hiperemo- comportamentul ducînd la o mai narea social-istorică şi educaţia
si la indivizii cei mai normali, tivitate, ciclotimie etc), tulbu- bună adaptare la mediu. în psiho- sistematică îndeplinesc un rol
dar nu ar putea, din cauza unei rarea unor tendinţe pulsionale logie, considerînd continua deve- conducător în d. A fost de mult
slăbiciuni speciale a sintezei, să fundamentale (sexuale, agresive nire a structurilor psihocompor- timp depăşită concepţia lui \Y.
se reunească într-o singură per- etc.), trăsături nevrotice, tulburări tamentale, existenţa psihicului Stern despre d. ca o endogenie, ca
cepţie, într-o singură conştiinţă ale. funcţiilor cognitive şi, în unele într-un perpetuu stătu nascendi, o simplă şi treptată exteriorizare
personală... şi astfel dau naştere ia ca-airi, tulburări organice. Dez- d. a fost amplu dezbătută şi for- a unor structuri date. S-a afirmat
două sau mai multe grupe de echilibrai ui este instabil, impulsiv, mulată ca un principiu de bază.
194 195
13*
D
D constrîngeri şi iniţiative, dintre
este în acelaşi timp şi principala imaginea de sine şi viziunea altora
teoria constructivismului în d. hică individuală se produce îi modalitate de interacţiune cu asupra sa etc. Treptat psihoge-
pt-raoiiiili t u l i i şi at>-ista pe Kizi < u i i î c i t u l '.] . n b i m p e r i u l d . ' • . • J C . ' M I - ambianţa. D. este stadială. Fie- neza capătă tot mai mult carac-
principiului interacţiuni ;t. IL.Tlio- c i i l t i i r a l . ' . A. i . e o n f i e v ai vi ,< ' .1 care stadiu, după Piaget, prezintă teristici tic personogeneză. Aceas-
mae remarca iapiu! ci în pro- însuşirea îiKxlelel'.i de a'iiuni •: o structură de ansamblu, deci ta pentru că, pe măsura acumu-
blema d. psihice au intervenit, a cunoşt inielor d<- CU re Copil ,,rc. o calitate specifică, se bazează lării interpolărilor, subiectul de-
grave deformări din cauza fu- a iizrază la. om... primipiui eseu pe stadiul anterior şi pregăteşte vine tot mai apt de extrapolări
conceperii autonomiste a d. fie ţiai al dezvoltării ontogcnetice şi clementele stadiului următor. Or- originale, întrucît sînt filtrate prin
;i considerării omului — a un pro- anume reproducerea în însuşirii, dinea în care se succed stadiile ansamblul condiţiilor sale interii'.;
dus ])asiv al împrejurărilor exter- şi capacităţile individului a însu- este invariabilă şi se impune cu şi deci creşte cota sa de contri-
ne. Marx remarca, în urmă. cu şirilor şi capacităţilor speţei uma- necesitate. AstL-1 nu este posibilă buţie în interacţiuni şi se afirmă
mai bine de un secol, că omul ne, constituite istoric". Astfel, d. apariţia gîndirii abstracte înain- odată cu tinereţea, cu integrare,t
capătă un caracter concret-istn tea c'elei concrete sau a motiva- socială în asumarea de roluri
este în aceeaşi măsură influenţat ţiei secundare, înaintea celei pri-
de împrejurări în care înseşi îm- ric şi se subordonează principiului responsabile, ca agent al d. so-
istorismului, degajîndu-se de re mare. Există o serie de legi psi- ciale şi al propriei d. psihice, deci
prejurările sînt influenţate de el. hogenetice de care educaţia tre-
L. Vîgotski a criticat, la vremea gularităţile evoluţiei biologice, ca personalitate constituită.
buie să ţină seama. O caracteris-
sa, teza pedologică despre inde- încercările de a aplica în psiho- tică logică a psihogenezei, re'.e- DIADOCOKINEZIE, după Pie-
pendenţa d. de activitatea de logia genetică umană legea bi<>- vată de L. Vîgotski, este caracte- ron, capacitate de a executa miş-
învăţare, dar nu a acceptat nici genetică a lui E. Haeckel („onto- rul ei sistemic. Funcţiile sau pro- cări alternative în succesiune ra-
identificarea d. cu învăţarea, con- genia repetă filogenia") nu au dus cesele psihice nu se dezvoltă se- pidă, şi prin sincronizări bilate-
siderînd că între acestea două sînt la nici un fel de rezultate conclu- parat una de alta, ci în raporturi rale, cum sînt învîrtirea pumni-
relaţii complexe ce se modifică dente. Este adevărat că, aşa cum. necesare una cu alta. Altfel decît lor. Se verifică prin testul mario-
de la o etapă la alta. învăţarea arăta Goethe — societatea merge prin aceste interacţiuni intraspe- netelor. Pierderea d. este numită
bine organizată nu se situează în mereu înainte dar individul o in cifice, ce mijlocesc interacţiunile adiadocokinezie.
coada d., nu este o simplă benefi- întotdeauna de la început,— însă. globale cu ambianţa socio-uma- DIAGNOSTIC, în înţelesul cu-
ciară a condiţiilor oferite de aceas- psihogeneza se întemeiază pe o nă, d. psihologică nici n-ar fi rent al termenului, d. este o recu-
ta, ci este o generatoare de noi con- anume etapă, în care sînt rezu- posibilă. în fiecare stadiu însă noaştere, o identificare a unui pro-
diţii de d. învăţarea raţional cons- mate, selectate şi condensate rezul- unul din procesele psihice ocupă ces, fenomen sau a unei individua-
truită trage după sine d., îi lărgeşte tatele întregii d. istorice, socie- un loc dominant în raport cu lităţi, pornind de la detalii carac-
posibilităţile ţi perspectivele, se tatea fiind orientată mai mu't celelalte. Astfel sînt în ordine — teristice. D. medical recunoaşte, in
situează în fruntea d. şi generează către cerinţele viitorului decît spr • emoţia, percepţia, reprezentarea cazul concret, o anumită boală; d.
astfel de structuri şi procese car,', reproducerea trecutului. Fncul- şi memoria, voinţa, gîndirea, sen- psihologic identifică semnele unui
fără învăţare şi educaţie nu ar ji turaţia se bazează pe alte meca- timentele superioare şi imaginaţia. proces sau unor însuşiri, preci-
fost posibile. Astfel, procesele psi- nisme comparativ cu embriuge- D. psihologică fiind multifac- zează apartenenţa la un anume
hice secundare(gîndire, voinţă etc). neza. Forţele motrice ale d. soci- torială, se produce totuşi conform tip de personalitate etc.
nici n-ar putea apărea în baza ale sînt în acelaşi timp şi factorii unor legi dialectice cum sînt tre- DIAGRAMĂ, construcţie gra-
unei d. spontane, fiind construite determinanţi ai d. psihologice indi- cerea de la cantitate la calitate, fică exprimînd dezvoltarea şi va-
prin învăţare latentă şi mai ales viduale. Concret, după cum arată apariţia şi depăşirea contradicţii-
dirijată. L. Vîgotski socoteşte însă A. Leontiev, copilul se dezvolta lor, negarea negaţiei. D. psiholo- riaţiile unor fenomene supuse stu-
că d. se produce nu numai în baza în sistemul relaţiilor de cooperare gică a copilului presupune con- diului sau o serie de rezultate
învăţării dar şi în baza situaţiilor în comunicare cu ceilalţi oameni, fruntarea dintre cerinţele subiec- statistice. Poate fi obţinută şi
sociala integrale, în care este prin activitate. Asupra fiecărei tului şi exigenţele ambianţei, din- cu ajutorul unor aparate de iu-
inclus copilul în fiecare etapă a etape a d. individuale îşi pune pe- tre aspiraţii şi posibilităţi, dinlie
vieţii sale. Neîndoielnic, d. psi- cetea activitatea diriguitoare care
IOT
196
D D
DIALECTICĂ (gr. , Se i-nihl 1 ui<-ş(e apoi ,,poi I ret u("
telor si ;i demonstraţiilor ştiin- care se ocupă de sibteniul de mvă- cu\iniuliii, aşa cum e.->te elapie-
din r//',' -- cu. /i'iiein - - a vorbi, ;i ţifice. ' ţţunint, de formele de organizate,
discuţii), sistemul legilor Celor mai ciat ca semn in sine (ca structură
DIALOG, forma fundamentală principiile, metodele, mijloacele sonoră) de către subiect. După
generale ale dezvoltării naturii, şi cea mai obişnuită de realizare a şi scopurile procesului instructiv
societăţii şi conştiinţei, în aceiaşi cum se vede, nu este evaluat însuşi
comunicării interumaiie, în care şi de relaţiile dintre pedagog şi conţinutul semantic, ci numai sen-
timp metodologia generală a cu- două persoane sau mai multe elevi. D. modernă se îmbogăţeşte sul afectiv paradigmatic. Cu toate
noaşterii realităţii. în opoziţie cu (plurilog) fac schimb reciproc de prin principiile şi metodele pro- acestea d.s. îndeplineşte un rol
metafizica, d. afirmă, imitatei mesaje în scopul obţinerii unui gramării, prin problematizare şi indiscutabil în selecţia lexicală.
materială ;i lumii în infinita ei acord mintal sau al cooperării in euristică şi tehnici audio-vizuale. l'rin extensiune, tehnica d.S. a
diversitate de obiecte şi feno- realizarea unei acţiuni. In depen Accentuînd latura informativă a fost aplicată în studii de perso-
mene aflate într-o perpetuă inter- deuţă de funcţia pe care o înde- instrucţiei d. se angajează in nalitate şi psihologie socială şi
acţiuni; şi interdependenţă. Ksen- plinesc în comunicarea reciprocă planul educaţiei intelectuale şi al aceasta cu rezultate fecunde. In
< ială în d. este legea unităţii şi interlocutorii, participanţii la d.. educaţiei în genere. Iii afara d. număr de subiecţi se evaluează
luptei contrariilor prin care se sînt pe rînd emiţător şi receptor, generale există o serie de d. spe- pe sine şi pe alţii după una sau
explică mişcarea, ca automişcare. idealizarea unui i. presupune exis- ciale care se ocupă de metodele mai multe scale cu 7 trepte,
1 )ezvoltnrea în lumina d. presu- tenţa unui cod comun (de exem- predării anumitor obiecte de în- după care se procedează la alcă-
pune salturi calitative pe bază plu, limba în care se vorbeşte tre- văţămînt în anumite tipuri de, tuirea de matriţe, la analiză fac.-
de acumulări cantitative şi se buie cunoscută de toţi partene- şcoli. Sînt metodicile în care se torială etc. Tot aşa se constată cum
realizează conform principiului rii), a unui referent comun (obiec- accentuează latura concret teh- anumite grupe sau categorii se
negării negaţiei. Se distinge o d. tul comunicărilor) şi a unui con- nologică. apreciază pe sine şi pe altele etc.
"biecfivă, proprie naturii şi soeie- text comun — situaţia obiectivă DIDACTICISM, modalitate de- DIFERENŢIERE PSIHICĂ, în-
(ăţii şi o d. stibisc'ivă proprie în care are loc comunicarea. Frec- fectuoasă de educaţie şi instruc- suşiri şi grupe de însuşiri psiho-
cunoaşterii şi activităţii. Lenin a vent, în cadrul instituţiilor so- ţie, în care se pune accentul exclu- comportamentale după care se
enumerat psihologia printre ştiin- ciale, d. este supus anumitor exi- siv pe comunicarea şi pe însu- deosebesc între ei indivizii, mi-
ţele menite să aducă contribuţii genţe mai mult sau mai puţin şirea dogmatică a unor reguli, nor- crogrupurile, categoriile şi marile
precumpănitoare la dezvoltarea d. statuate, care adaugă cadrului me şi cunoştinţe şi pe criiica exa- colectivităţi umane. D.p. sînt cali-
în constituirea psihologiei ştiin- lingvistic comun, norme sociale gerată, permanentă, supărătoare tative sau cantitative, prevăzînd
ţifice metodologia d. marxiste a obligatorii (forme de adresare, a conduitei celui educat. D. ne- gradaţii şi confruntări de struc-
adus şi aduce contribuţii de in- dreptul de întîietate în adresări ţinînd seama de complexitatea turi. Se stabilesc în raport cu un
apreciabilă însemnătate. Sîntînţe- e t c ) . Exemplul cel mai familiar personalităţii copilului, creează model general al personalităţii sau
lese dialectic raporturile obiect- este modalitatea d. profesor-elev, deseori rezistenţă faţă de învă- grupului şi, de regulă, uzează de
snbicct, dintre conştiinţă şi acti- în cadrul procesului de învăţă- ţare, educaţie. Kigiditatea în încadrarea în tipuri (v.) Obiect
vitate, procesul trecerii de la sen- mint. Pamfil şi Ogodescu (1974; educaţie şi înăbuşirea libertăţii de cercetare al psihologiei dife-
consideră d. ca reprczentînd mo- şi spiritului activ al copilului sau renţiale.
zorial la logic şi unitatea lor Con- dalitatea de realizare a conştiin-
tradictorie, saltul de la fiziologic tînărului sînt indicii ale d.
ţei prin opoziţiile eu-tu-el. DIFERENŢIAL SEMANTIC, fe- DIFERENŢIERE SENZORIA-
ia psihic, polarizarea afectivă şi LA, proces de distincţie a unor
caracterologică. Toate marile rea- DIATERMIE, procedeu tera- nomen de mediaţie (comparare)
însuşiri sau puncte foarte apro-
lizări din psihologie fie că aparţin peutic de încălzire a corpului pi iu în relaţiile lingvistice, evidenţiat piate. Pavlov a descris reflexul
unor dialecticieni deliberaţi sau intermediul unor curenţi electrici prin tehnica cu acelaşi nume, pro- de diferenţiere bazat pe inhi-
1111, confirmă tezele d. De e\., de inaliă frecvenţă ce se dezvoltă pusă de C. Osgood (1954). Se biţie activă. în experimentele lui,
psihologia genetică, realizată de între doi electrozi aplicaţi pe ' dau rînd pe rînd cuvinte ce trebuie diferenţierile se obţin prin apli-
l'iiiget, deşi nu s-a ghidat de (!., piele. să fie apreciate după o scală în carea de întăriri deosebite la cei
totuşi relevă o d. prin forţa i'ap- DIDACTICA (gr. diihili-tlli^ •• termeni bipolari: frumos-urît, cle- doi stimuli. La om primează,
in-înicii\), ramură a, pedagogici gant-grosolan, ascuţit-rotuud etc.
198 199
D D
după cum arată B. Ananiev, d.s. si mai multe laturi alterne avem menea, alegerile variază în func-
prin valori de semnalizare de- în termenii teoiiei jocurilor, plata
polilenui. Un exemplu tipic de <!., jucătorului A este âus în du apta ţie de stwtuţa în seiin de ale-
osebite n reflexelor de orientare ce este în atenţia teoriei jocin • • geri, în ultimul <iecenin, d.p. a
şi investigaţie. La baza neuitaţii fiecărei celule, iar plata jucătorului
lor şi deciziei, este d. prizonier:/'*. B este jos în stingă lieeârei celu- fost e-niiv; de la 2 la îi jucători
şi în general a sensibilităţii dile- (d.p.) Aceasta este cel mai ÎMI- pastrindu-se relaţiile dintre plăţi
renţiale este activitatea reflexă le. Cel mai bun rezultat este x;!
a creierului.
lizat ,,joc" de sumă inconstantă < M care se obţine cînd unul recunoaş- şi cerinţa cu plata jucătorului să
doi parteneri care nu au voie >,'i te iar celălalt neagă. Dacă însă nu se schimbe indiferent de poziţia
DIFICULTATE ŞCOLARĂ, ob- comunice între ei. A şi lî sînt iun* ambii urmăresc acest rezultat, am- în serie.
stacol în calea învăţării şi educat iei prizonieri, fiind acuzaţi de o in bii vor recunoaşte şi vor obţine _ DILETANTISM, originar, in
şcolare a respectării regimului de fracţiune comisă în comun. Ei sin ; plata Xţ. Acesta este un punct timpul Renaşterii, avea o semni-
activitate şcolară. Poate Ii di; ţinuţi şi interogaţi separat, fără de echilibru al jocului, el fiind un ficaţie pozitivă caracterizînd per-
diferite feluri: întîrziere a maturi- a putea comunica între ei. Fie- soanele ce cutezau să se avînte
zării, debilitate mintală, carenţă care poate să recunoască sau nu comportament raţional conform
teoriei minimax, abaterea de la în variate şi dificile activităţi
nfectivă, instabilitate motorie sau infracţiunea, reacţia anchetaţi)- artistice şi ştiinţifice. în epoci
afectivă, nivel cultural scăzut, omi- rilor fiind cunoscută de ei. Dac," această alegere puţind atrage pier-
deri mai mari (x,). Paradoxul modernă capătă tot mai mult TIU
siune în însuşirea unor informaţii ambii neagă a fi comis infracţiu- sens peiorativ corelîndu-se cu
de bază, hipomnezie, omisiune nea, sînt eliberaţi (plata Xj). Dac, constă în faptul că doi jucători
„neraţionali" care ar alege ambii inaptitudinea entuziastă, slaba ca-
în formarea unor operaţii şi pro- ambii recunosc, sînt condamnat i lificare profesională, semidoctis-
cedee de lucru intelectual,' devi- (plata x 4 ). Dacă A recunoaşte negarea, ar obţine un rezultat
mai bun (xj). Acest joc urmăreşte mul. Pe linia perseverenţei în-
anţă de comportament ş.a. înlă- infracţiunea iar B o neagă, atunci tr-o activitate sau mai multe,
turarea d.ş. presupune studiu de B este condamnat la o pedeapsă conflictul interior al subiectului
caz, descoperirea cauzelor, acţiu- mai mare pentru infracţiune plus dintre tentaţia spre cooperare care-1 atrag pe subiect, dar pen-
nea asupra acestora, tratare indi- pentru încercarea de a induce în (răspunsul „NU") şi cea spre tră- tru care nu este dotat şi pregă-
viduală adecvată, recuperare prin eroare (plata x 2 ), iar A este eli- dare („DA"), care poate asigura tit, se ajunge pînă la iresponsa-
integrarea în colectivul şcolii. berat şi primeşte şi răsplată pen- un rezultat individual mai bun bilitate şi impostură. Nu se ex-
DILEMĂ (gr. di{s) — doi,' lan- tru că a contribuit la elucidarea (D. Rapaport, A.M. Chamach — clud însă posibilităţile de realiza-
ma — argument), tip de raţiona- cazului (plata x 3 ). Relaţia^ între 1964). Au fost introduşi mai mulţi re finală printr-o fază de ii.
ment disjunctiv-ipotetic. în cazul plăţi este deci x3 xt x4 x 2 . în for- indici pentru analiza proprietă- tranzitoriu. în psihologie, ca in
d. simple, una din premise este o ma matricială, jocul arată astfel: ţilor matricei de plăţi şi a răs- orice ştiinţă nouă cu aparenţă
judecată disjunctivă, care enunţă punsurilor date de subiecţi în de accesibilitate şi facilitate, d.
două laturi alterne ale unei alter- serii mari de jocuri. „Avantajul este foarte dăunător, fapt demon-
native, iar celelalte două premise strat printre altele de pretenţia
J U C A T C >R(A) x 3 +'x 4 unor persoane fără înaltă califi-
sînt judecăţi ipotetice, care au J
uu mediu al competiţiei" : ~ —-
acelaşi consecvent (antecedentul
uneia este prima latură alternă,
iar antecedentul celeilalte este a
u 'vi DA |
X i + Xo
care de specialitate de a for-
mula diagnosticuri şi prognos-
ticuri prin aplicări de teste, sau
doua latură alternă); concluzia c \ V — ~ ; indicele este invers pro- de a pretinde că nu au nevoie de
este o judecată categorică, iu A no 3 porţional cu cooperarea. „Plata specializare pentru a discuta pro-
\ *
cazul d. compuse, premisele ipo- blemele de psihologie.
tetice au consecvent diferit, iar T
X, \ ,„„ x1 + x2-;-x.,-;-Xi
2
\ medie per proba : ~ DINAMIC (gr. dyv.amikos -
concluzia este o judecată disjunc- n \ I puternic), care este în continuă
tivă. Cînd alternativa dată în ju- R este direet proporţională cu coope-
decata disjunctivă are trei laturi DA rarea. Modificarea raportului în- mişcare datorită unor impulsuri
alterne avem trilema; dacă sînt X tre plăţi duce la modificarea com- externe sau prin autopropulsie
5 \ ^ ca automişcare. Studiul mişcării,
portamentului jucătorilor. De ase-
200 201
D D
r a p o r l a t !••> l i n i ] ' , l a i ' ă a ţ i j i e > . < a ~ fiecaic nln'i-r'l pr< >k't:l h l i l u - v n p i i cu inteligenţă normală. D. randamentul scăzut al activită-
ilM i|<: ji>rl''l'' illiplr. .iii , i'.-.lc
,t|->l-I l i ' '-' ' ' | ' l ' 1 u l i i i i • , ( ! - \ , i / n | i In
co
este însoţită de tulburări ale ţii şi pentru lipsa de emotivitate.
c l l l H K n s,tit ( l l l c j ] i.i I n , i . S p e c i i l e
blu. ('el'1 d' 'ii,i iin.i;.;it|i n ni' -, organizării spaţiale. Kste o de- DISCRET (lat. discretus de In
pentru psihologie este dinamis- miteiite ale aceluiaşi obiect au ficienţă tranzitorie şi remedia- discernere — a separa, discriminai,
inul evolutiv, dezvoltarea, în o dispoziţie spaţială diferită. \ uzual, calitate a celui ce se com-
psihanaliză, d. presupune con- pare în condiţiile unor perturbai ' 'DISCERNĂMÎNT, capacitatea portă cu discernămînt, nu se
flict fie forţe în conştient sau in- nervoase, în stări fazic şi *. intelectuală de a opera distincţii amestecă în treburi ce nu-1 pri-
conştient. K. l,evviti si-a eilili- instalează cronic în cazul sin, între esenţial şi neesenţial, de a vesc, păstrează secretul, este re-
cat ca d. sistemul său de psiho- hismului cxlrcin. sesiza cele' mai fine deosebiri in- zervat, modest, moderat, nu cau-
logic, întrucit aceasta pune ac- tre lucruri, de a înţelege cu sub- tă să iasă în evidenţă. Discreţia,
centul pe torţele ce acţionează DIPSOMANIE (gr. dtpso, sel.-.
mania •-- nebunie), nevoie liipei- tilitate şi a aprecia nuanţat. mai ales cu sensul de păstrare
într-un cîmp de tensiune. Coni- DISCIPLINĂ, modalitate a con- a tainelor altora şi a celor pro-
portamentul reprezintă o modi- dimensionată patologic, irezisti-
bilă şi impulsivă de a consuni duitei şi activităţii culte, superior prii, se opune indiscreţiei.în inter-
ficare a cînipului si os te pus in organizate şi sistematizate; ca- pretările psihologice, termenul de
dependenţă de acesta. lichide în cantităţi exagerate. S<
manifestă periodic succedînd stă- racteristică a persoanei, constînd d. se foloseşte pentru a califica
DINAM'lSM, în filosofic, cu- rilor depresive. Termenul de d. atît extern cît şi intern din sub- inaccesibilitatea fenomenelor su-
rent ce acordă prioritate forţe- nu este folosit numai ca simptom ordonarea conştientă faţă de prin- biective la observaţia directă,
lor, energiei, deseori tratînd subal psihozei alcoolice. Trebuie to- cipii, norme, dispoziţii superioa- caracterul subtil, „imponderabil"
stanţa materială ca un deri- tuşi făcută o deosebire între d. re. D. se manifestă nu numai prin al stărilor subiective, iar în sta-
vat al mişcării; în psihologie, ca o compulsiune de consuni ex- executarea conformă unor ordi- tistica psihologică se estimează
ansamblul pulsiunilor, motivelor, cesiv- de lichide, ce apaie la interne şi normative dar şi prin orga- ca, d. valorile extrem de mici,
tensiunilor şi tendinţelor ce sus- vale relativ mari, de prolidepsia nizarea autonomă a conduitei infinitesimalc. ale unor valori ob-
ţin conduitele şi determină con- diabetică unde setea exagerai â autocontrolate după criterii de ţinute în măsurarea unor inter-
tinue modificări în dezvoltarea este condiţionată de pierderea ordine şi consecvenţă în îndepli- vale, intensităţi de reacţie, pro-
lor, ce nu permit o viziune sta- marc de lichide prin rinichi (poli- nirea deciziilor. D. implică o porţii etc.
tică asupra personalităţii, întrucît urie). organizare superioară • a tuturor DISCRIMINARE, diferenţiere
aceasta este în continuă interac- proceselor psihice cum ar fi per- sau distincţie care la nivel inte-
ţiune cu ambianţa în care inter- DISARTRIE (gr. dys - greu,
arilion — articulaţie), tulburare a. cepţia, gîndirea, atenţia, voinţa, lectual, prin delimitări concep-
vine, de unde şi restructurările în afectivitatea. O măsură a d. tuale, devine tranşantă, catego-
însăşi organizarea personalităţii. limbajului, caracterizată prin
confuzie în articularea cuvinte- este stăpînirea de sine şi raţiona- rică. Se opune confundării, ames-
DiNAMOGEN, proprietate ' a litatea, între d. şi iniţiativă crea- tecului sincretic şi operează com-
stimulilor externi şi interni, a lor, ca şi prin modificări ale rit-
mului, intonaţiei şi expresivită- toare nu este o incompatibilitate parativ precizările necesare gîn-
trebuinţelor şi motivelor, a reac- atîta timp cît d. se constituie, la dirii logice. Descartes arăta că o
tivităţii emoţionale de a dinami- ţii vocii. Se observă în unele
boli ale sistemului nervos, în para- nivel valoric superior şi trece în idee nu poate fi clară dacă nu
za organismul, de a creşte ten- autodisciplină. este distinctă. M. Ralea considera
siunea psihică şi spori capaci- lizia generală progresivă, în unele
intoxicaţii alcoolice. Este de ori- DISCONFORT SPIRITUAL,lip- că a fi inteligent înseamnă şi
tatea de acţiune. J. Xuttin dis- ,,a distinge punctele de vedere".
tinge im segment d., energizant gine cerebrală. Simptomele disla- să sau realizare insuficientă a
lice grave sînt similare d. uşoare. confortului spiritual într-un grup Într-un sens specific, în teoria
al motivului. modernă a. percepţiei, d. semni-
Forma extremă a d. este anai- sau organizaţie. D.s. se dato-
DIPLOPIE (gr. diploos — du- tria, manifestată prin imposibili- reşte deficienţelor în relaţiile fică faza a doua a procesului per-
blu, opsis — vedere), formă de tatea pronunţării cuvintelor. interindividuale şi de grup, lip- cci'liei senzoriale identică cu dife-
vedere 1 «inoculară anormală da- sei de echitate, instalării unui renţierea, cu detaşarea i'bieetiiiui
DISCALCULIE, perturbare în ii; n landul <e','iiai/e obicHe. Se
torită cliscoonlonării timpurilor mecanismele înţelegerii şi efec- climat nefavorabil ele. D.s. este
vizuale monoculare astfel îneît o cauză foarte importantă peni ni icalizcaza global .şi apoi pe uni-
tuării operaţiilor de calcul ia
202 ?03
D D
lăţi structurale (Forgus). Apă- vocale şi a timbrului. Pronunţii jului oral. deficiente motorii -:i.
une de operaţii intermediare c<> in unele cizuri, perturbai i emo-
i'îjid în prelungirea detectării este se distribuie pe faze, în vedenii poate fi nazali bau iJiguţiiă h-
condiţionată de aceiaşi factori {nd datoraţi unor dtf'Cţnim ..ie ţionale. ]'.. Vt-r7a a -;tudiat d. l;
atingerii unui scop. Un maxi- la iii'văzât orii ce uzeazj d.
obiectivi şi subiectivi ca şi aceas- mum de d. este proprie gîndirii. construcţie sau de si î uctui'ai ;• a
ta. 13. Lomov, Oşanin, Lcplat actului emisiei şi de surmenau-a UraiJIe. D. se combate prin te-
Kaţionamentul este o formă <1« rapie logopedică.
dovedesc că pragul optim de d. cunoaştere d. Comunicarea vei sau uzura aparatului fonematie.
sau pragul operativ trebuie să DISFORIE, dispoziţie afectua DISIMULARE, acţiune princare
fie de 5 — 6 ori mai mare decit bală arc de regulă forma discur-ui cineva tăinuieşte, ascunde sau îşi
lui. La Kant d. se opune intuiti- astenică; stare opusă celei d.
cel minim diferenţial. D. depinde euforie, implicînd insatisfacţie, maschează in mod conştient un--
de indicii relevanţi şi de formarea vului, precum generalul se opui!'- le stări sufleteşti, sentimente etc
particularului. impresii penibile, depresiune şi
la subiect a unor modele percep- aceasta, în mod trecător sau du- Sint frecvent întîlnite în viaţă
luale prin coordonarea unei serii DISFAZIE, în general, ceea ce rabil. Uneori d. anunţă o maladie. situaţiile cînd cineva îşi ascund •
de repere (Eriksen). Excesul de în logopedie poartă denumire,! De regulă, d. este un rezultat al mînia, bucuria, dragostea, uneori
indici, de dimensiuni ale semna- de „afazie", cu deosebirea că nu împrejurărilor de viaţă şi poartă chiar opiniile, datorită unor mo-
lului Îngreunează d. (Pollack). Cel semnifică anularea comunicării şi pecetea profilului afectiv al tive diverse (minore sau majo-
mai uşor se realizează d. semna- decît în cazuri foarte rare, subiectului. re, egoiste sau altruiste etc.) sau
lelor rezultate din combinarea bolnavii disfazici dorind întot- a convenienţelor sociale. Clovnul
deauna să comunice. D. reprezintă DISFUNCŢIE, reacţiune a că-
a doi sau trei indici (G. Miller, rei consecinţă este scăderea adap- care apare în arena circului ve-
Iii. Popescu-Xevcanu). tulburări de limbaj (dis — diii- sel, exuberant şi care face, prin
cultate, tulburare, phasis — vor- tării, a integrării unei structuri.
DISCRIMINARE SOCIALĂ, în a unui subsistem la sistemul din poznele sale, să irumpă în ho-
psihologia socială şi sociologie, bire) care au la bază totdeauna hote de rîs întreaga asistenţă,
o tulburare organică, neuronală, care face parte. în sens psiholo-
termenul denotă tratarea favo- gic, alterarea activităţii normale poate să fie în fapt trist, dar
rabilă sau defavorabilă a unei de origine centrală, în generai profesiunea îi cere să-şi ascundă
fiind vorba de leziuni ale centru- a unei funcţii ce are ca rezultat
categorii de persoane, care nu fenomene patologice de dezadap- adevărata stare afectivă. Se spune
are legătură cu activitatea reală a lui vorbirii (în frontal 3, tempo- despre o persoană bolnavă că
ral şi parietalul inferior), de na- tare. Destructurările pot avea loc
persoanelor tratate astfel. De obi- în sens negativ (hipofuncţie) sau disimulează, atunci cînd îşi tăi-
cei, discriminare (socială, rasială tură vasculară, tumorală sau trau- nuieşte boala, spre a nu stîrr.i
matică, în aprecierea tulburării în sens pozitiv (hiperfuncţie) ex.:
etc.) este inspirată de prejudecăţi hipermnezie-liipomnezie. îngrijorarea familiei, a colecti-
şi este un reflex mai mult sau mai comprehensiunii şi expresiei lim- vului de muncă. Comandantul
puţin direct al împărţirii socie- bajului, trebuie avut întotdea- DISQNOZIE, deficienţă cons-
tînd dintr-o recepţie difuză şi militar . pe frontul de luptă îşi
tăţii în grupări antagoniste. Uzu- una în vedere eliminarea unei disimulează temerile cu privire la
al, d.s. denotă tratarea defavo- stări psihotice, a unei stări pro- incorectă sau chiar din absenţa.
percepţiei vizuale a formelor şi situaţia precară a unităţii sale.
rabila a unor categorii sociale, funde de deteriorare cognitivă spre a nu provoca panică în
rasiale, etnice etc. (demenţe) sau a unei nedczvol- contururilor.
DIS GRAFIE, perturbare a în- rîndurile ostaşilor etc. D. poate
DISCROMATOPSIE, nume ge- tări cognitive (oligofrenii). D. im- fi întîlnită şi ca o trăsătură ne-
pun un tratament logopedic, de văţării scrisului, anomalie a ac-
neric ce semnifică tulburări ale tivităţu grafice exprimată în sub- gativă a caracterului, atunci cînd
reînvăţare a limbajului. în ca- o persoană egoistă, intrigantă,
vederii culorilor şi care include drul d. sînt descrise: surditatea stituiri, omisiuni, inversări de li-
daltonismul, tritanopia, defecte tere şi silabe sau fuziuni de cu- mimează sinceritatea, loialitatea,
verbală, intoxicaţia prin cuvîr.t, simplitatea. în acest ultim caz d.
ale vederii di- şi tricromatiee. amnezia verbală, parafazie, ale- vinte. D. se mai manifestă prin
neregularitatea desenului litere- este echivalentă cu ipocrizia, im-
DISCURSIV-DISCURSIVITA- xie sau cecitate verbală, disîn- postura, în medicina legală, disi-
TE, caracteristică, a. unei activi- taxia şi j.irgoiioj;j<'i;i. lor şi dispunerea lor anarhică
în pagină. Se consideră că la mularea este întîlnită în acele
tăţi piihice de a fi procesuală, de DISrONIE, tulburare a vocii. baza d. sînt deficienţe ale dezvol- situaţii cînd unii indivizi tăimi-
d se desfăşura printr-o succesi- a registrului şi calităţii aiineteior tării auzului fonematie şi limba- iesc unele boli reale, cu scopul de
20-1 205
D
D îedticerii şi evitării sale, anlre-
caracteristicilor esenţiale ale co-
nind persoana sau grupul în mo-
1 r
:t olijilli" Hllel' f'jloa .i> ( n l i ţ i u e K M
vent înlilnil.i în copilării1. ''\ Im» municării verbale (caracterul :<-
iui n i p>j.,t. c a r o ti'L'-il.i i,dit.jli
pinâ la \ îi.l.i de 3-1 .nu o ;.| .,,, dresativ, situativ, comunicativ si dificarea respectivelor elemente
incompatibile cu staici de buala, normală, li/.iologică. Kste c de subtext). Aşadar, d. evolu- cognitive şi afective, a atitudini-
camuflarea unor soiinic, vătă- ?,ii,"i de anomalii sau leziuni , i. ează fără modificări ale funcţiei lor, comportamentului şi aceasta
mări cu scopul do ;i induce în eroa- mecanismelor de fonaţie şi de ;:n limbajului şi ale aparatului logo- prin interacţiuni psihosociale cu
re organele judiciare e(c). în culare periferice (ale limbii, din motor. Sub diferitele ei aspecte. s'-ns compensator, echilibrator.
psiîiiiiti'io, li- este observată la ţilor, buzelor, vălului palatin et. d. se întîlncştc în nevroze, psihoze D.c. are surse individuale —conse-
unii bolnavi mintali, care se pre- de factori psihologici (imitări 1 d. si psihopatii. cinţă a deciziei luate, a unei tenta-
fac sănătoşi (afirmă că nu mai către copil a tulburărilor de voi- ' DISMEOALOPSIE, iluzie vi- ţii, a unui efort sau fapt comis —şi
au halucinaţii, idei delirante ele). ta re a părinţilor) sau de o edu mterpersonale, efect al anticipării
DISJUNCŢIE (lat. disjuncţii) - caţie necorespunzătoare. ('< mu- zuală ce constă în impresia că
obiectele sînt alungite sau lăr- eronate a mediului social, al deza-
separare, diversitate), relaţie lo- tarea acestor tulburări se reali- cordului cu altă persoană, al con-
gică între două enunţuri. D. ex- zează prin aplicarea, unor metod* gite. formării publice forţate (de către
clusivă cînd d. leagă numai două şi procedee speciale psihopeda- DISMNEZIE, perturbare a me- grup) a individului. Anticiparea
propoziţii care nu pot fi nici gogice de către logoped. moriei. Se referă la slăbirea uno- apariţiei surselor posibile de diso-
adevărate şi nici false împreună. ra din procesele memoriei cum nanţă permite evitarea acesteia şi,
D. neexdusivă este conectivul lo- mală DISLEXIE, perturbare anor- ar fi fixarea, retenţia, recunoaş-
a mecanismelor citirii l<•<• totodată, elaborarea unor modali-
gic adevărat, cînd cel puţin una se terea sau reproducerea. Unii au- tăţi de reducere a ci sau chiar de
dintre propoziţiile conectate este lacune)efectuează cu deformări, erori, tori folosesc termenul cu un în-
simbolurile citite nu sini convertire în factor motivaţional
adevărată, şi fals, cînd toate pro- precis identificate, ţeles global, cuprinzînd atît hi- al unor comportamente valoroase
poziţiile sînt false. clar înţelese pomneziile cît şi hipermnezia.
.şi corect reproduse. Dacă pen- (autoclarificări, căutări laborioase,
DISMORFOFOBIE, iluzia de finalizate cu instituirea conso-
DÎSKINEZIE, perturbare a co- tru copilul de G —7 ani astfel de modificare a schemei corporale
ordonării mişcărilor ce se re- dificultăţi sînt normale, pentru nanţei, interacţiuni psihosociale,
ce constă în impresia de modifi- cum sînt confruntarea principială
flectă cu deosebire asupra exe- şcolarul mai mare ele pun pn>- care a corpului în întregime sau
cutării acţiunilor motorii com- blemo mcdical-pcdagogice. D. sînt de opinii, argumentarea ponde-
a unei părţi din corp, însoţită rată a propriilor opinii, emitere şi
plexe. de multe ori însoţite de al ie de stări afective penibile.
DISLALIE (gr. dys — dificil, tulburări de limbaj cum sînt di.-;- recepţionare efectivă A aprobării
lalein — a vorbi), tulburare a grafia şi disortografia, dar pol DISOCIERE, operaţie, opusă sociale, persuadarea altora sau apel
asocierii, necesară în reorgani- la alţii pentru cristalizarea proprii-
vorbirii, caracterizată prin defi- exista şi izolat. Cauzele d. ţin. zările intelectuale şi afective, dar
cienţe în pronunţarea unor su- de cele mai multe ori, de pertur- lor convingeri, cooperarea în
putînd afecta grav structurile de luarea deciziilor etc).
nete sau grupe de sunete, vorbi- barea orientării spaţiale, de arit- personalitate şi unitate a euhii.
rea în ansamblul ei fiind normală. mie, de tulburări afective. Ke- DISONANŢĂ COGNITIVĂ, re- DISORTOGRAFIE, tulburare a
Formele de d. sînt variate: im- drusarea trebuie să pornească di- laţie semnificativă de nepotri- însuşirii ortografiei. Este legată,
posibilitatea pronunţării unor sula identificarea cauzelor şi să
procedeze la înlăturarea lor. vire sau nearmonizare a două struc- do dislexic dar persistă un timp
nete (r, s, z, j etc.), pronunţarea turi psihice (nu numai cognitive, si după ce aceasta a fost înlăturată.
deformată, neclară, incorectă a DISLOGII, tulburări ale lim- ci şi afective, atitudinaleetc.) apar- DISPARITATE, calitate a două
unor sunete, înlocuirea sunetelor bajului, atît sub aspectul formei ţinînd aceleiaşi persoane sau mai serii de a fi situate în puncte
care nu pot fi pronunţate cu alte cît şi al conţinutului, consecu- multora. Teorie psihologică ela- spaţiale diferite; caracterizarea
sunete (r prin 1, v prin f), vorbire tive tulburărilor de gîndire, tul- borată de L. Festinger (1957). A- proiecţiilor retiniene monoculare
nazonantă etc, manifestări care burărilor de logică, fără un sub- cest fenomen personal sau interde a nu fi identice, abătîndu-se
personal dizarmonic este trăit ca discret de la horopter (ca loc geo-
ne determină deseori să apreciem strat neurologic evident şi caiv înei ric al puiir.lelor corespondente)
vorbirea cuiva ca fiind srsîită, se traduc printr-o alterare mai o stare confuză, tensională, e:t,
disconfort psihic, gi-nennd nevoia şi aceasta intnieif fiecare oelu
peltică sau pe nas. D. este frec- mult: sau mai puţin profundă a
207
206
D D
recepţionează aceiaşi stimuli sub sens şi care orientează pe subiect rele de artă şi, în genere, cadrele dispozanţi în raport cu structurile
unghiuri şi într-un mod puţin într-un anumit mod, făcîndii-1 estetice. La acestea ar trebui să motivaţionale şi de personalitate.
diferit. Prin suprapunerea cen- chiar să aştepte sau să caute eev.i. se adauge factorii sociomorali, Ce anume influenţează mai mult
trală a celor două cîmpuri vizuale să tic cu deosebire sensibil la um-l<- factorii organizationali şi de grup. d.a. unuia sau altuia este o pro-
se obţine efectul de adîncime sau situaţii şi înclinat spre anumit. D.a. secundară, ca o stare difuză blemă de mare importanţă prac-
relief. Cînd d. rămÎJie în anumite conduite. D.a. semnifică în primii' si' generalizată, relativ stabilă, tică pentru psihologie. Se pare că
limite, ea mijloceşte vederea tri- tind o stare afectivă gene ral irul,}, avînd o intensitate medie şi un odată cu vîrsta creşte influenţa
dimensională, dar depăşirea aces- difn:ă, mai mult sau mai pul: anumit „colorit" sau un ton afec- factorilor sociali şi profesionali,
tor limite, din cauza unor defec- ii'!' nsăşi totuşi latentă, reprecu':: tiv dominant, ca un fond latent adultul devenind extrem de sen-
ţiuni organice sau funcţionale, II ii fitul afectiv pe care se de ;•••,,': al vieţii emoţionale, se defineşte sibilizat la realizarea rolului şi
duce la vedere dublă sau diplo- i"wt:fii şi procese emoţionale 'u\,i în primul rînd ca un efect suma- menţinerea statutului său. în di-
]>ie. toriu şi semnificativ al împrejură- namica d.a. trebuie să se ţină
le. Se consideră că d.a. rezult;, seama şi de fenomenul contagiunii
DISPERSIE, indice de disper- din acumularea şi aglutinarea eun i- rilor psihosociale pe care subiec-
sie, coeficient rezultat din raportul le parcurge. Vorbind în termenii afective ca şi de dezvoltarea dispo-
ţiilor într-un fond de trăiri con- lui H. Murray, în d.a. se temati- ziţiei la nivelul grupurilor mici sau
tul unor valori individuale cu tinue, generalizate. J. IK'lny si mari. D.a. individuale au ca „me-
\ alorile medii admise şi care se Pichot caracterizează d.a. ca i'iiu.| zează selectiv evenimentele. Şi în
limbajul uzual deosebirea dintre diu de incubaţie" climatul sau
situează în afara acestora. D. „sfera timică ce înglobează ton t • • atmosfera grupurilor din care indi-
unei populaţii statistice se cele două tipuri de dispoziţie este
afecţiunile.. .ea înglobează totodat a marcată prin întrebări diferit ori- vidul face parte. Atît la nivel
apreciază raportînd deviaţia stan- manifestarea cea mai elemen- entate: „cum te simţi" şi „cum îţi individual cît şi la nivel grupai,
dard la media aritmetică; expri- tară şi cea mai generalizată". merge". Dispoziţiile sînt stări deri- optimizarea d.a. sau climatul aces-
mate procentual, defineşte coefi- D.a. sînt expresia rezultativă a vate, persistente şi instalate în- tora are o însemnătate excepţio-
cientul de variabilitate. unor desfăşurări emoţionale dar tr-un plan de fundal în raport cu nală în aceasta, nu numai în
DISPONIBILITATE, în neurofi- ele sînt şi premisele pentru declan- cîmpul actual de conştiinţă. Con- ordinea existenţială, ci mai ales
ziologie, cîmpuri corticale şi me- şarea unor noi emoţii. Ne referim diţionarea lor este extrem de vari- în interesul activităţii sociale.
canisme care încă nu au fost la d.a. secundare determinate cir- ată întrucît ele sînt un acompania- Potrivit cu împrejurările, dispo-
explorate şi utilizate; se apreci- cumstanţial şi nu la cele primau: ment al tuturor relaţiilor şi eveni- ziţiile sărbătoreşti, de lucru, ste-
ază că în decursul unei vieţi nor- determinate de stările şi consti- mentelor, în acelaşi timp d.a. sînt nice, entuziaste, competitive, an-
male subiectul nu reuşeşte să tuţia organică. Nu putem face în- proiective, influenţînd tonalitatea trenante, tonificate prin siguranţa
utilizeze decît maximum 15 — să între acestea o diferenţiere netă percepţiilor şi amintirilor noastre. de sine sînt preferabile predispo-
~d% din potenţialul său neuro- pentru că d.a. propriu-zise includ Zilele 'de sărbătoare par să do- ziţiilor despre sine, blazate, aste-
nal, în psihologic, sînt calificate dispoziţia organică ca pe o com- bîndească o luminiscenţă speci- nice, de superficială agitaţie sau
cn d. informaţiile, cunoştinţele, ponentă a lor. N. Levitov în mo- fică. D.a. nostalgice încadrează supraîncordare şi nesiguranţă. Fi-
abilităţile, valorile afective, care nografia despre stările psihic.: amintirile într-o atmosferă idi- ind calificate de către unii autori
nu sînt implicate direct în activi- (1964) enumera ca principale cau- lică. A fost de mult depăşită inter- ca mediu psihoenergetic, d.a. stau
tatea cotidiană dar constituie ze ale d.a. : 1) stările fizice sau pretarea d.a. ca rezultantă aditivă la baza tuturor acţiunilor şi au o
rezerve pentru dezvoltarea crea- organice; 2) faptele de viaţă şi a unei serii de procese emoţionale mare însemnătate pentru funcţio-
toare a acesteia şi reprezintă indi- îndeosebi relaţiile dezvoltate in recente. Dispoziţiile rezultă mai nalitatea şi orientarea conduitelor.
catori ai bogăţiei vieţii spirituale activitate; 3) natura, peisajul şi degrabă din generalizarea emoţii- Aceasta cu atît mai mult cu cit
a. subiectului. Imaginaţia gene- influenţele fizice; 4) oamenii care lor cu semnificaţie dominantă, disla nivelul indivizilor, al grupelor
rează continuu noi d. au cea mai mare influenţă, în poziţie reflectând, în genere, modul. şi organizaţiilor, d.a. sau clima-
viaţa fiecăruia existînd persoane de viaţă şi dinamica relaţiilor cu tul afectiv tind să se instaleze şi
DISPOZIŢIE AFECTIVĂ, în ge- ambianţa. în existenţa fiecăruia b~i. se stabilizeze. Levitov arată
care îndeplinesc rolul principal i:i
nere, termenul de dispoziţie semni- determinarea dispoziţiilor; 5) ope- se definesc o seric de lactori pre- că stările afective de fond pe
fică un montaj sau organizare cu un
208 300
D D
baza uiwr mecanisme de condiţio- este un mecanism de menţinere c i t ă r i m a r i de d. interviu in i o n - :.•'• n i a n i f e ; , l ă ; i i i ( i n p , . | . , , \ , - i ; u ,.,,
nare şi generalizare se trans- a securităţii emoţionale. în stă- d u c e r e a , I r.i II:-..|M > i i u i H o r . |,i ( .|»-I,-I- • • ' 1 1 \ ă . i n i l i t e u ţ i,i s i a b i l i l ă . <.il
formă în trăsături de caracter, rile psihotice, halucinaţiile şi ilu- tori şi dispeceri, in ac Iiyitatea şi in rezistenţa energică faţă de
mai precis se înscriu în structura ziile, apar ca d. ale percep- j-jţjlitară, sportivă etc. Se consi- presiune, de orice încercare ce
afectivă a caracterului. în acelaşi ţiei, depersonalizarea şi sentimen deră că U. este posibilă datorită vizează schimbarea atitudinilor.
timp, d.a. exprimă însă ceva din tul irealului sînt d. ale afectivităţii, elaborării şi activării mai multor D. izvorăşte din convingerea în
organizarea caractenală. în chip iar cabotinismul, verbigeraţi.'. dominante cerebrale. Totuşi aces- justeţea cauzei pe care o slujeşte
similar climatul afectiv poate să ,,salata de cuvinte" rezultă din tea nu sînt echivalenţi! ca intensi- şi presupune tărie a voinţei ' şi
devină într-un grup habitual, d. ale expresiei şi comunicării. tate, numai una din ele oeupînd pasiunii.
apărînd ca o caracteristică a perso- DISTRACŢIE, acţiuni şi ton- un loc principal. Celelalte focare DOBÎNDIT, se opune eredita-
nalităţii grupului (sintalitate). tacte menite să genereze stări plă- de atenţie sînt asigurate prin autorului, calificînd structurile, func-
DISRITMIE, ansamblul modi- cute şi reconfortante prin decn- matizarea acţiunilor şi deci per- ţiile, procesele şi toate cunoştin-
ficărilor anormale ale ritmului elcc- nectarea de preocupările cotidiene sistă la nivel subconştient. I n i i ţele formate şi însuşite după
troencefalogramei; indicator pen- şi de problemele grave ale exis- autori susţin că d. este reductibilă naştere, prin adaptare, integra-
tru diagnoza nenropsihică. tenţei şi evaziunea într-o sferă la comutări rapide. D. rezultă din re în mediu, enculturaţie, edu-
DISTANŢĂ SOCIALĂ, fenomen de facilitate, surpriză, umor şi antrenament şi este o calitate caţie şi învăţare. î n t r e premisele
psihosocial exprimînd măsura in regăsire de sine. Petrecere plă- diferenţială. ereditare şi tot ce este d. nu este
care membrul unei relaţii sociale cută a timpului după formula DISTRIBUŢIE, modalitate sta- o totală discontinuitate pentru
ii (îi) agreează pe celălalt (cei- odihnei active sau prin divertis- tistică de ordonare şi exprimare că d. există pe baza, prin modifica-
lalţi) şi care se determină cu aju- mente artistice, turistice, sportive, rea şi în prelungirea ereditarului,
printr-un hobby. Alt sens, distra- în tabel sau curbe a frecvenţei
torul anumitor tehnici de măsură, de apariţie a diverselor valori ale în acelaşi timp este necesar să
cum este scara d.s. a lui E. Bo- gerea atenţiei.
unei variabile sau factor. D. este subliniem caracterul constructiv
gardus, în care diferitele decla- DISTRAGERE, dispersie a aten- normală cînd se conformează al dezvoltării psihice umane şi
raţii standard marchează un grad ţiei care împiedică concentrarea curbei lui Gauss. Una din expre- caracterul esenţialmente d. al
mai redus sau mai ridicat de agree- ei într-o anumită direcţie, stare siile grafice ale d. este histograma. sistemului psihic uman.
rc a membrilor unui anumit grup deconectată atît de lumea externă DOCILITATE, caracteristică a
social, etnic, profesional ctc,. DIVERGENŢĂ, sens al coordo-
cît şi de lumea gînduri lor, subiec- nării binoculare opus convergen- celor ce se supun cu uşurinţă al-
DISTHIMIE, concept sumato- tul fiind prea puţin permeabil la ţei. Prin d. axele oculare formea- tora. D. este o trăsătură de carac-
riu ce semnifică modificări pato- informaţii şi neputînd să coordo- ter negativă, e.xplicîndu-se prin
neze informaţiile de care dispune. ză un unghi, fiecare^ din ochi
logice ale dispoziţiilor afective: fixînd un alt punct. în modelul slăbiciunea voinţei şi prin lenea
anxietate depresivă, indiferenţă Poate fi im revers al concentrării
atenţiei subiectului la ceva, ceea intelectului elaborat de Guilford de a ghidi, lipsa de răspundere.
afectivă, apatie, angoasă etc, se foloseşte termenul de d. pen- Opunîndu-se spiritului de inde-
DISTORSIUNE, în psihanaliză, ce îl deconectează de alte circum-
stanţe şi stimulări pe care nor- tru a desemna producţia intelec- pendenţă şi combativitate, d. este
modificare inconştientă sau sub- tuală extrem de liberă, elaborînd necritică, nediscriminatorie, ma-
eonştientă a unor imagini, pro- mal ar fi trebuit să Ic perceapă.
Se mai înţelege prin d. atenţiei o pluralitate de ipoteze şi admiţînd nifestîndu-se, în genere, prin su-
iecte, gînduri care sînt inaccepta- ca valabile mai multe soluţii. punere faţă de cei mai lari,
bile pentru conştiinţa axiologică, atragerea şi abaterea ei asupra
unui alt obiect decît cel semnifica- Gîndirea d., strîns asociată cu mai insistenţi, mai reactivi sub
dar prin modificare (deghizare, fantezia, reprezintă, după J. Guil- raport emoţional.
relativizare) capătă şanse de a fi tiv pentru situaţia în care se află
subiectul. ford, principalul mijloc al crea- DOCIMOLOGIE, disciplină no-
acceptate. D. implică simboli- ţiei.
zare şi condensare ce nu exprimă DISTRIBUTIVITATE, caracte- uă, iniţiată de H. Pieron şi în-
conţinutul latent. D. este un feno- ristică a a t e n ţ i e i c o n s t i n d din DÎRZENIE, calitate voluntară, rudită cu psihotehnica, al cărei
men ginerii eu existenţă norma- ui m ă r i r e a c o n e o m i f e n i ă a mai rezultată din reunirea consecven- obiect îl constituie raţionaliza-
lă sau anormala. în nevroză d. m u l l o r obiecte sau a c ţ i u n i . Soh- ţei, fermităţii şi cutezanţei. D. rea metodelor de examinare şco-
21C 211
D D
Iară. Scopul fi eîte ca, punmd în momentul cîncl animalul ?<•• orientată spre obiectul său. Deşi DRAMATIC, în arta, ceea ce
in lumină factorii subiectivi f'->' hrăncte, mişcările de înghitir-- acest obiect este întrevăzut sau implică acţiuni intense şi rele-
er-are (jelaWile dintre- exam in;.i- devin din ce in ce mai puternici-, proiectat conştient, d. încă nu se vante, desfăşurări pregnant-con-
Inr r L examinai, cadtv'e de r» !<•- dar membrei..'nu mai sini animal echivalează cu un act voluntar, flictuale, succesiune de evenimen-
i inţă deosebite dintre examina- de nici im fel de mişcări". \\. dar apare ca o premisă a acestuia. te şi situaţii impresionante, aiun-
f uri), să conceapă mijloace ş! iinţi- reprezintă, după Uhtomski, şi i: (Lachelier: „tendinţa este sub d. gînd la un deznodămînt. Prin
iice de prevenire a erorilor şi să principiu de lucru al sistemului nu si d. sub voinţă"). Controlul vo- transfer, termenul este aplicat
perfecţioneze procedurile de exa- vos central, întotdeauna con. . luntar duce la selecţia, împlini- ni psihologie, desemnînd accentul
minare şi sistemul de acordare tarea reflexelor implicând o d. rea sau represiunea d. pus pe acţiune şi conflictualitate,
a calificativelor sau a notelor. D. sau, după Pavlov, ca un concep! DOTAŢIE, ansamblu de însujiri pe rezolvarea de probleme şi
i.şi propune ca în urma a variate foarte apropiat, o zonă de optim., funcţionale ereditare şi înnăscute angajări tensionale. R. Politzer,
experimente să stabilească nor- excitabilitate (şi deci reflexf'ge- care,' în urma dezvoltării psihice solicitînd concentrarea studiilor
mele şi condiţiile unei aprecieri nă) sau, după alţi neurofiziok.gi, si a educaţiei, condiţionează per- psihologice asupra faptelor con-
corecte şi complexe a pregătirii, efectul de facilitare (de Bahnung!, formanţe înalte în activităţi de crete, a vieţii şi conduitei subiec-
capacităţilor şi perspectivelor legea neurobiotoxiei, formulat;; diverse tipuri. Realizările precoce tului în societate, preconizează
elevilor (V. Pavelcu). de A. Kappers. Cercetările psihu- se pun pe seama unei înalte d. o psihologie d., ca formulă de
fiziologice dovedesc o deplină co- naturale. Copiii supradotaţi sînt psihologie concretă.
DOGMĂ, DOGMATISM, învă-
ţătură sau decizie provenită de respondenţă între dinamica d. apreciaţi de unii psihologi ca pre- DRIVE, termen preluat din
la o autoritate intelectuală sau şi dinamica atenţiei. V. Pavelcu zentînd şi o anumită fragilitate engleză, care desemnează o ten-
politică şi care este adoptată şi declară că d. reprezintă şi un sau dizarmonie psihică şi de dinţă impulsivă, de natură mai
urmată întocmai, foarte rigid, fără principiu explicativ al psihologici. aceea necesită un regim atent de mult instinctivă, constituind un
a se ţine seama de noile date ale DOR, sentiment complex indi- educaţie şi instruire. Se recoman- motiv puternic, direct şi spontan
cunoaşterii şi de situaţii; opus vidualizat în etosul românesc, dă evitarea dezvoltării unilaterale al comportamentului. Sinonim cu
scepticismului şi inovaţiei crea- şi consolidarea personalităţii prin imbold lăuntric, pulsinne; Trich,
exprimînd dorinţe calme dar in- în lb. germană.
tive. D. exclude orice fel de îndo- tense, senine dar şi chinuitoare, multiple mijloace de antrenament.
ială şi blochează cunoaşterea refu- implicînd o notă de plăcută con- După QI sînt socotiţi suprado- DROGOMANIEv. NARCOMA-
zînd chiar evidenţa, aşa cum pro- templaţie retrospectivă (nostal- taţi cei care la bateriile de inteli- XIE.
cedează religia, din sistemul căreia gie) dar şi impulsuri tot mai genţă depăşesc punctajul de 120. DROMOMANIE, tendinţă ire-
provin termenii. O analiză subtilă presante spre acţiunea de a rein- D. are o mai mare importanţă zistibilă spre vagabondaj, mani-
;i spiritului dogmatic se datoreşte tegra condiţiile existenţiale au- pentru reuşita în activităţile artis- festată în stări psihopatice de
lui L. Blaga. tentice, a reveni în locurile nata- tice şi sportive, în rest putîndu-se origine toxică, în stări post-critico
le, în sînul familiei, în atmosfera obţine, pe baza exerciţiului şi edu- ale epilepsiei, după encefalite sau
DOMINANTĂ, termen introdus traumatisme craniene.
de Uhtomski pentru a desemna culturală originară. Termenul este caţiei, performanţe dintre cele
zona cerebrală sau focarul de exci- polisemantic, relevînd prioritar mai înalte, în condiţiile unei d. DUPLICITATE, făţărnicie, pre-
taţie ce domina la un moment anume sensuri afective în depen- de nivel normal. In sens negativ făcătorie, falsitate, ipocrizie. D.
dat şi, după cum arăta Pavlov, denţă de context. Este însă intra- se disting şi copii subdotaţi care este opusă sincerităţii şi cutezan-
atrage spre sine influxurile ner- ductibil, nu în virtutea poliseman- reclamă forme speciale de educa- ţei, trădează deficienţe caracter i-
voase provenite din alte zone ale tismului său, ci întrucît exprima ţie şi compensare. ale, cel în cauză fiind apreciat
creierului. Experimentul clasic al dialectica vieţii spirituale a ro- ca „om cu mai multe feţe".
mânilor. DOXOMETRIE, sistem de deter-
lui A. Uhtomski: „Excitindu-se minare şi măsurare statistică DURATĂ, distanţa temporală
scoarţa cerebrală a unui animal DORINŢĂ, trebuinţă conştien- a opiniilor sau a altor particulari-
cu curent electric se obţin miş- dmtre două evenimente. Este per-
tizată, tendinţă către o stare tăţi comportamentale ale unei cepută şi totodată reprezentata.
cări ale membrelor acestuia. Dacă emoţională satisfăcătoare sau că-
însă aceeaşi excitaţie se practică tre o acţiune, activare emoţională populaţii. Pragul duratei percepute vaxi-
212 213
D D
ază intre I cs. la senzaţiile audi- încordată, tăioasă, sfredelitoare: faţă de factorii ,i;>,nyj\ i. în ,inu- ii u n i l a t e r a l . ! :,;oi icei jirt'i:a; cel
tive şi 1(1 cs. la cele vizuale. li) localizare şi extensiune: ime- iiii'te l i n i i l e . . e m n , i l e ! e ,il-i. e î n - ce. (In-iii.ine .ic IM c o n c e n l ie,i/a
1'. l'raisse stabileşte prezentul psi- diată, ascuţită, punctiformă, per deplinesc 1111 ml util biologie. (oala eneiîn. piiiepeH'il şi inte-
hic în limitele a două secunde. culantă: c) desfăşurare în timp: Totuşi dincolo de aceste limite ele ligenţa, împotriva adversarului. D.
Stiuctura acestei d. mici este nc- stabilă, fulgerătoare, ritmică, ţâră se dezvoltă ca fenomene patolo- individualistă, pătimaşă, de cele
omogenă, intervalul paiind scurt gănată, pulsativâ); d) intensitate gice de o variabilă gravitato. In mai multe ori. este nocivă şi
piuă la 0,5 sec, indiferent piuă Ia puternică, medio, slabă. vagă. Sen- consecinţă, în clinică, d. excesive distructivă moral chiar pentru
1 sec. si lung între 1 şi 2 sec. zaţia de d. este provocată de trans- se combat prin anestezie ;;enernlă persoana ce o cultivă. Xumai o
H. liergson consideră că d. este miterea impulsurilor pe oricât' sau locală, analgezic de sugestie motivaţie superioară, de principiu,
experienţa timpului trăit şi ast- din fibrele aferente inclusiv t>r- şi psihoanalgezie (v.). poale justifica moral d., dar şi
fel face o deosebire între timpul minaţiile libere nemielinizate. Nu DUŞMĂNIE, ansamblu de ati- atunci, implicînd fermitate şi
psihic şi cel fizic. Stările emoţiona- se cunosc centrii corticali da; tudini negative şi acţiuni, izvo- combativitate; d. nu se întreţine
le neplăcute sau încordate şi lipsa Iv. liîkov, A. Pşonik, V. Cerni- prin satisfacţia distrugerii, ci prin
rîte din ură şi orientate spre
de ocupaţii interesante tind să govski au dovedit posibilitatea lupta pentru salvarea şi promova-
dilate percepţia duratei şi să com- înlăturarea, înfrîngerea, distru-
provocării senzaţiilor de d. prin rea unor valori superioare.
prime reprezentarea ei, pe cînd condiţionare la excitanţi neduie- gerea unor forţe opuse. D. poate
stările plăcute şi activităţile in- roşi. Riddoch şi Crilchley (19M7)
tense produc efecte contrarii. a r a ' ă c j talamusul reprezintă struc-
J. Piaget notează: „durata inter- tura principală a d. fără localiza-
nă nu este decît timpul acţiunii re, cortexul parietal intervine iu
proprii: oricine zice acţiune, zice localizarea d., iar cortexul fron-
relaţii, între subiect şi obiectele tal în aprecierea senzaţiei dure-
asupra cărora el acţionează". D. roase. Se consideră mediatori
sînt evaluate perceptiv, prin evo- biochimici ai d. : histamina, sero-
care şi prin prospectare. Conştiinţa tonina, unele polipeptide, bradi-
umană realizează o interpenetra- chinina etc. Se disting patru ti-
ţie între trecut, prezent şi viitor. puri de d.: a) superficială sau
Modificarea subiectivă a d. nu cutanată; b) profundă, muscular-
impietează asupra măsurării d. articulatorie; c) viscerală; d) cen-
obiective prin reperele şi mijloace- trală sau ceialică. Alrulz deosebea
le de care dispune civilizaţia. două tipuri de â,:pvinutrăşi secun-
DURERE, sensibilitate algi'că, dară. Prima este strict localizată,
complex de senzaţii semnalizînd a doua este iradiată. E. Jones.
agenţii şi procesele de distrugere M.orley, R. White au dovedit că
prin traumă, presiune, distensie, acelaşi excitant provoacă o dublă
inflamaţie, ardere, blocaj al ţesu- senzaţie de d.: una rapidă şi alta
tului organic. Reflectă atît stimu- mai întîrziată. Prima d. este scurtă
lul nocicoptiv cît şi însuşi pro- şi pătrunzătoare şi a doua mai
cesul distructiv. Se distinge de prelungită şi profundă. D. este
suferinţă sau d. psihică, care repre- solidară cu o multitudine de vari-
zintă o reacţie emoţională la ate modilicăii somatice si psihice
situaţia dală. Senzaţiile d. pi'e- ce indepline-.c funcţiuni de aleiiâ,
zinlâ: a) calităţi: mată, ardere, avei l>. arc, restabilire, rezistenţa
214
DICŢIONARELE ALBATROS E
tea şi e a e s t e asigurată prin ziţie, fif.'prt-iie, tristele, supărare,
reglările de tip cibernet'e. în stare de abandon, lie : în sens
E
psihologie, J. J'i"gei a adoptat pozitiv, prin iritnre, m nie, in-
principiul e. ca fundamental pen- dignare, revoltă, ngnsivitate.
tru sistemul său în care se con- E.e. este favorabil pentru acţiu-
fruntă mereu asimilarea şi aco- nile dificile, efectuate în con-
modarea, aceasta din urmă ope- diţii critice, întrucit permite con-
rînd restructurările pe care le vergenţa tensiunilor asupra obiec-
impun noile informaţii asimilate. tivului acţiunii, nu perturbă fa-
Astfel, prin e. se trece de la o cultăţile intelectuale şi facilitea-
stare la alta. Prin acomodări ză execuţia cu un consum econo-
sînt generate noi structuri ce vor mic de energie. Dimpotrivă, d.e.
permite noi tipuri de asimilare restrînge şi perturbă economia ac-
ş.a.m.d. Inteligenţa însăşi apare tivităţii. Pentru a-1 preveni şi
ia J. Piaget ca o optimă şi pro- înlătura, se recomandă o scrie
gresivă echilibrare. Parametrii de măsuri, cum sînt evitarea
echilibrării dinamice sînt: 1) cîm- situaţiilor conflictuale, acordarea
pul de aplicaţie cuprinzînd tota- corectă a aspiraţiilor cu posibi-
ECFORARE, una din operaţiile noaşferea, care este declanşată litatea de obiecte şi evenimente ce lităţile, creşterea nivelului de
colo mai importante alo memoriei, sau asociată do prezentarea !a sînt asimilate şi la care se pro- măiestrie profesională, reprima-
prin care diferitele mesaje infoi- „intrarea" sistemului, a obiectu- duce acomodarea; 2) mobilita- rea reacţiilor impulsive prin con-
maţionale stocate sînt reinte- lui sau a elementelor materialului tea, ce se defineşte prin mări- trol voluntar.
grate în dinamica interacţiunii despre care trebuie furnizată in- mea distanţelor spaţiale şi tem-
subiectului cu mediul. E. constă formaţia şi reproducerea, care con- porare accesibile operatorilor sis- ECHIPĂ, grup mic cu o bună
în operaţiile de extragere selectivă stă în absenţa obiectului de re- temului; 3) rezistenţa opusă dez- structurare funcţională şi avînd
ţi activă a informaţiilor stocate ferinţă, între cele două forme ale echilibrării; 4) stabilitatea sau obiective precise de îndeplinire
•prin decodificarea lor, adică prin „output"-ului sistemului mnezie capacitatea sistemului operaţio- a unei operaţii sau gen de acţiuni,
există o deosebire calitativă, si nal sau emoţional de a se com- membri dispunînd de roluri dife-
reconvertirea lor în informaţii ope- renţiate, coordonate de un con-
rante. Selectivitatea e. implică nu doar de circumstanţă, ea ţi- pensa şi reechilibra. De fiecare ducător. Coeziunea şi solidari-
totdeauna o luare de decizie sau nînd de organizarea şi integrare;; dată e. se reconstituie la un alt tatea ca şi gradul înalt de parti-
o succesiune de decizii. Decodi- internă a structurilor mnezice. nivel. cipare definesc spiritul de e.
ficarea se realizează prin reutili- ECHILIBRU, stare staţiona!;! ECHILIBRU ŞI DEZECHILI-
zarea dimensiunii temporale, inde balans între forţe contrari:, ECHIPOTENŢIAL, egalitate de
caracteristică pentru un sistem. BRU EMOŢIONAL, formă parti- potenţial funcţional; termen fo-
formaţia ceforată fiind raportată culară a e. psihic, constînd din losit de C. Lashley cu referire
totdeauna, pe baza adresei de E. propriu sistemelor vii este acţiunea contrară a intensităţii la faptul că toate ariile scoarţei
memorie, la o structură informa- e. „fluent" sau „curgător": sis- celor două categorii de trăiri afec- cerebrale pot dobîndi şi exerci-
ţională care serveşte drept reper. temele sînt deschise, se produc tive polarizate: stenice şi aste- ta orice funcţiuni.
De obicei, dar nu obligatoriu, în el transformări ireversibile nice, pozitive şi negative; stare
acest reper este reprezentat de dar se menţin prin consuni de ener- ECHITATE, 'originar, egalita-
de tensiune relativ omogenă, nite, definită cu înţelesul de
structurile informaţionale prezen- gie la o oarecare „distanţă" de vel de activare moderată cu
te. Eficienţa e. se apreciază în starea de e. termodinamic ce echi- dreptate socială raportat la o
evitarea excesului sau deficitu- orînduire şi un sistem de valori,
funcţie de viteza sau promptitu- valează cu moartea. Gradul de lui de mobilizare energetică. D.e.
dinea, de adecvarea sau fidelitatea „rezistenţă" a e. faţă de influen- de unde aprecierea pozitivă sau
se poate instala fie în sens nega- negativă a structurilor funda-
şi de completitudinea ei. E. se ţe sistematice sau accidentale tiv, fiind marcat prin indispo- mentale, a acţiunilor şi compor-
realizează în două forme: recu- (perturbaţii) defineşte stabilita-
817
216
E
l.uiii-iilc-liir grup,de ,s.m iudivi-
acordă o atenţie deosebită carac- turilor şi acţiunilor altor per-
\ < lll i i i ' l l l l l l l l i 11 I. Complexul |i,
(in.ilc. ('.ili-'ţm ic iniij al,i i mpli- 1
teristicilor sale constructiv cul- soane. ])acă, de pildă, cineva îşi
ii' , ii. sibilini. /'< •/«( iihiui, co,-' .,
tural-informaţionale e t c , precum ridică braţul, şi bolnavul proce-
e a l ă i u r o i i s t 1 1 u i i c a iili-;i I u r i t i u " s o - creierului. I leplasarca ecoului Me- si modalităţilor de reacţii în dează la fel. E. se însoţeşte frec-
cialiste şi c o m u n i s t e ; pornindu-se dian semnifică deplasarea stria- «rup la aceste caracteristici. Cer- vent de o ecolalie şi este un
de la poziţia egală a tuturor şi turilor mediane de către un pn,
fiecăruia, în raport eu mijloacele cetările de e. fie psihologice, fie so- simptom caracteristic pentru schi-
ces le/ional. E. este utilizai,'i ciologice au relevat încă în urmă zofrenia catatonică.
<le producţie şi întreaga avuţie curent în diagnosticul etiologi,
şi cultura socială se prevede cu 4 — 5 decenii influenţa diferită ECOSISTEM, ansamblu cons-
al tulburărilor psihice din cadru a caracterelor asupra echilibrului tituit din biotop şi biocenoză, pre-
recompensarea şi atribuire;', de proceselor expansive mtracranic'it
statute după rolul îndeplinit, după psihic, calităţile relaţiilor dintre supunînd autoreglarea în cadrul
şi ajută la delimitarea focarul ir oameni, procesul de formare a ti- relaţiilor dintre organismele vii,
contribuţia adusă astfel incit echi- lezional cerebral în cazul su-
librul între individual şi social nerei generaţii ş.a.m.d. în momen- ca şi dintre acestea şi factorii
piciunii de afecţiune psihică ]>< tul de faţă una dintre problemele mediului abiotic. Intervenţia in-
să nu fie perturbat, să se acorde fond organic.
prioritate intereselor generale şi de bază cu care se ocupă e. este tempestivă a omului în e. na-
ECOESTEZIE, semnale soir.a- aceea a adaptării la viaţa urba- turale a dus frecvent la deze-
să se evite orice fenomen de
nedreptate, avantajele nejustifi- toestezice false ce se dezvoltă nizată şi tehnicizată, în parti- chilibrarea acestora, uneori ire-
cate şi situaţiile defavorabile. E. după modelul ecoului. In jurul cular problema poluării mediului versibilă.
socialistă cunoaşte o continuă sau în regiunile opuse unui pune; din marile oraşe (poluare chi- ECOU, efectul produs de o
perfecţionare. real stimulat apar alte senzaţii, mică, sonoră, „morală") şi a undă acustică care, prin reflec-
ca un ecou, în urma propagai i; găsirii de mijloace şi căi pentru tare, se întoarce la sursa emiten-
ECMNEZIE, simptom (hiper- difuze a excitaţiei. reducerea sau prevenirea acesteia. tă, cu o intensitate suficientă şi o
mnezie) de amintire momentană, ECOLALIE, fenomen patolo- întîrzierc necesară pentru a putea,
extrem de intensă, frecvent de ECOLOGIE UMANĂ în socio-
gic de „vorbire după ecou", de logie, studiul relaţiilor dintre fe- fi percepută ca distinctă de unda
tip eidetic, a unor fapte ce pă- repetare automată a cuvintelor directă.
reau uitate. Se întîlneşte în iste- nomenele umane, biologice şi so-
şi gesturilor interlocutorului. Se ciale şi spaţiile naturale, mai ECRAN SENZORIAL, zonele
rie, epilepsie şi în stări de şoc numeşte ecofrazie cînd constă din
emoţional. ales artificiale (oraşe, întreprin- senzoriale de recepţie ale scoar-
repetarea propoziţiilor. Se in- deri, locuinţe) în care se desfă- ţei cerebrale, active şi în absenţa
ECOCHINEZIE, tendinţe infan- tîlneşte la debili, în stări demen-
tile de a imita actele sau şoară acestea, relevîndu-so atit stimulului sau anticipîndu-1 pe
gesturile modelului, persoanei ţiale etc. influenţele „spaţiului" asupra vieţii acesta. Cadru sau fonti subiectiv,
preferate, în prezenţa şi în ab- ECOLOGIE (gr. oikos — ctisa. sociale, cît şi influenţele organi- cîmp pe care se conturează ima-
senţa acestuia. logos — ştiinţă), ştiinţă multi- zatoare exercitate de viaţa so- ginea. Reprezentările mentale se
disciplinară în dezvoltare, care cială asupra organizării spaţiale. dezvoltă normal pe acest fond.
ECOENCEFALOGRAFIE, meto- Fenomenele psihoindividuale şi
studiază relaţiile dintre organisme ECUAŢIE PERSONALĂ, expri-
dă de investigare a integrităţii şi mediul lor de viaţă. E. iniurn '• cu precădere cele psihosociale mare metaforică a specificului
sistemului nervos central prin ţine seama, pe de o parte, de o se află într-o incontestabilă in- conduitei individuale fundamen-
folosirea ultrasunetelor. Ultrasu- caracteristică esenţială a mediu- teracţiune cu factorii ecologici.
netele de frecvenţa 1—6 mega- t a t ă pe o organizare internă sin-
lui uman, aceea de a fi produs de ECONOMIA EFORTULUI, ten- gulară, în sens restrîns, reacti-
cicli, emise de o sondă emiţă- activitatea oamenilor, iar pe de dinţele individuale de a elimina
toare-receptoare (cu cristal piez- altă parte, de o caracteristică vitatea particulară la stimuli,
din acţiuni excesele de efort prin
zoelectric) străbat pielea capu- esenţială a omului însuşi, aceea înlăturarea sau simplificarea unor antrenînd variaţii individuale ale
lui, osul, meningele, substanţa de a fi un organism colectiv, adi- componente, prin adoptarea for- timpului de reacţie. în particu-
cerebrală şi sînt reflectate sub că o societate. Din acest motiv. mulelor celor mai eficiente. lar, coeficient de corecţie ce
forma unui ecou median de către alături de aspectele fizice şi bio- ECOPRAXIE, reacţie patolo- tieluiie introdus în înregi.-,! tarile
structurile subiacente — pereţii logice generale ale mediului, se gică de imitare automată a ges- mi\!e aparat-oin.
219
218
E E
EDUCAŢIE, în sens extensiv, socializării individului". Cei mai prognoza socială ce impune o caţională, care pune în valoare
fenomen social de dezvoltare, mulţi pedagogi (la noi, St. Stoian, reconstrucţie şi optimizare umană. [.remisele e,-editare si c o n d i ţ i i l e
fnmare, constituire a oamenilor N. Apostolescu, Şt. Bîrsăncscin A.S. Mal:art-nko a d'-lsnit ol..n c- cif m e d i u , n 1 i r m î n d n - s e c a veri-
ca subiecţi ai acţiunii, cunoaşte- afirmă o ştiinţă a e., întruu: tivul e. ca un program al !<>:- tabil constructivă. Incluzînd -,
lii şi valorilor, prin comunicare aceasta presupune considerare • mării personalităţii mu'uial -'.d in irucţia, e. uzează de \ a r i i i
şi exerciţiu, prin modelarea com- unor legi obiective, economice dezvoltate, caracteristice pentru mijloace directe şi indirecte, d a "
p- ii-tamcntului lor şi integrarea socia'e, psihologice şi chiar a uiu-; omul nou. în legătură cu această se organizează într-un sistem uni-
in activitate şi relaţiile sociali1; relaţii legice proprii actului edu- abordare marxistă a problemei tar ce urmăieşte formarea unii
m sens restrictiv, sistemul de caţional. Fiind o activitate coi., se determină şi strategia e. „in, personalităţi integrate şi integra-
: a i uni^faule şi acţiuni dirija1,; ştientă şi de generare a conduii. - prin şi pentru cokcU\". AL,;;;-: bile- în societate şi prin acea-ta,
(••'.rlicnt şi organizat in vederea lor conştiente, este genera toa: a delimitat următoarele la l u a apta de autodepăşire. în conse-
</. / •ruiimirii formaţiei n prc:cnfaii- de libertate. Optimismul pcd.i:,''-- ale e. comuniste: intelectuală, cinţă eficienţa operei educaţio-
[il"r ii'ii'iir genei aţii, în raport cu gic susţine: „E. poate tot ei' morală, estetică, fizică şi poli- nale se probează, prin altele, prin
un :'hiccti;> ideal şi in conformitate (Helvetius). Aceasta însă mi di: • tehnică, în e. comunistă se pune trecerea e. în autoeducaţie. Aceas-
i u cerinţele actuale şi de perspec- colo de determinanţi implicai: un accent deosebit pe latura ta presupune ca luîndu-se în con-
ticâ. în termeni operaţionali, ac- cum sînt cadrele dezvoltării so- formativă, de constituire a pro- sideraţie particularităţile individu-
ţiunea globala exercitată de com- ciale şi condiţiile evoluţiei p- - cedeelor de gîndire, a deprinderi- ale şi de vîrstâ ale celor educaţi
portament sau personalitate for- hice ctc. Optimismul pedagog lor intelectuale şi practice, a îii ordinea depăşirii progresive a
mate asupra unor comporta- nu poate fi considerat în af;T,; motivelor, convingerilor şi atitu- acestora, să se restructureze adec-
mente sau personalităţi în curs determinismului social-istoric. !n dinilor proprii omului nou. Dar vat metodele de e. şi relaţiile din-
de formare. După R. llubert: e. intervin nemijlocit fenomene aceasta implică realizarea unei tre educatori şi educaţi. Progre-
„<<u<ami>hil acţiunilor şi influ- psihice. E. cliiar a fost definii unităţi dintre instrucţie şi e., siv se accentuează metodele de
cu'c/or exercitate voluntar, de căi re ca „o transformare a psihicii!;;: astfel ca învăţarea să fie maxi- lucru independent al copiilor şi
o ,'Huţa umană asupra alici funie individului". F.A. Delmas ni-.'; mal formativă, să aibă ca efecte tinerilor. Progresiv se echilibrează
depăşirea oricărui hospitalism şi autoritatea educatorului cu cea a
::-.!ia)ie". E. semnifică, (din punct notează: „trebuie să ne ferire izolaţionism şcolar, legarea şcolii colectivului de elevi şi a fiecărui
de vedere etimologic) creştere, de a crede că ameliorarea indivi de viaţă şi formarea elevilor educat în parte. Aceasta nu în
cultivare. Aceasta se produce zilor prin educaţie rezultă dl;'- prin îmbinarea comunicării cunoş- sensul reducerii autorităţii edu-
insă spontan şi implicit în con- Ir-o entorsă a legilor psihologice. tinţelor cu exersarea şi calificarea catorului, ci în cea a creşterii au-
diţiile activităţii, sub influenţa Dimpotrivă, este o consecinţă . în procesul muncii productive. torităţii celor educaţi care apar
modelelor culturale, în procesul acestora". Totuşi, în virtutea, com- P.C.R. a trasat direct sarcina tot mai mult în rolul de subiecţi
adaptării sociale — deci în re- plexităţii socioantropologice şi i-, integrării învăţămîntului, cerce- ai propriei e. Sub raportul conţinu-
laţiile vitale şi accidentale cu torice a fenomenului e., acc-s;a tării ştiinţifice şi producţiei. în tului purtînd întotdeauna, obiec-
mediul socotit educogen, — şi nu poate fi redus la o psihologi--- faza actuală de revoluţie socia- tiv şi programatic, amprenta orîn-
sistematic dirijat finalist în fa- aplicată cum au încercat s-o f,e. ,i listă şi tehnico-ştiinţifică, e. nu duirii sociale şi a poziţiilor de
milie, şcoală, organizaţii, viaţă unii inovatori ai pedagogiei (1-v. se limitează numai la copii şi clasă, e. este susceptibilă de a fi
publică. Cele două laturi ale fe- CIapare.de, Decroly, recent ii. tineri, ci se adresează în diverse evaluată în perspectivă istorică
nomenului e. sînt complimen- Skimier). Aceasta cu atît mai forme şi adulţilor, devenind un drept retrogradă, conservatoare
tare., diir pedagogia ca ştiinţă mult CU cit obiectivul (ide.du.' proces permanent. Este depăşită sau progresistă.
a e. se concentrează asupra celei sau programul educaţional) mi concepţia pedagogică conform că-
('"•a cloiui. Avînd un rol condu- poate fi elaborat numai pe ba/ - reia rolul primordial în dezvol- EDUCAŢIE FIZICĂ, proces pe-
cător, e, dirijată şi sistema: ;i.ă unor considerente psihologe e, , tare ar reveni eredităţii, aceasta, dagogic orientat cu precădere
e.-te, după W. james, o artă. iar prin implicarea şi suboid- -iia, . alături de mediu, urmînd să fie spre dezvoltarea fizică armonioa-
după E. Duikheim, „o tn'rucă si. aecsioia, s.ită de cele ofej'iic- de optim coordonată cu acţiunea edu- să, întărirea sănătăţii, formarea
şi perfecţionarea deprinderilor de
220 221
E E
iuiv-:ire, ridicarea capacităţii d«' centrilor de comandă de la dii< — GELB, într-o cameră întune- EFEMINARE, accentuată dez-
muncă. :i oi'.(.înişmului, aviud o rilelo nivele ale sistemului ma •
•,• coasă, suprafeţele de catifea nea- voltare la bărbat a unor forme
contribuţie lurgă pe phui iustnic- asigură acţiunea e.; la oui, i n ' gră, se albesc dacă sînt iluminate sau a unor forme de comportament
tiv-educativ. Prin conţinutul acti- plinesc funcţia de e. segment. ' direct dar rămîn negre dacă în din tip feminin.
vităţii şi formele de organizare, sistemului muscular şi ale e. l::. calea fluxului luminos se pune o EFERENT, impuls şi traiect
c.f. exercită o influenţă multila- endocrin. mică bucată de hîrlie albă; -II KL- nervos ce porneşte de la centrii
terali asupra dezvoltării psihici' MHOLTZ- KOHLRAUSCH, su- cerebrospinali spre periferie, la
EFECTUL KIRLIAN, efec; i muşchi, organe de simţ, organe
a copiilor pe planul proceselor cog- electroluminisccnţă obţinut cu ap. praevaluarea luminozităţii supra-
nitive şi voluntare ale activităţii feţelor cu o saturaţie cromatică interne; direcţie centrifugă pro-
torul curentului de foarte înal; • prie nervilor motori (şi altora!
şi conduitei ca şi asupra formării tensiune şi radiofrecvenţă, i.n ridicată; —LIEbMANX, estompa- prin care se transmit comenzile
şi dezvoltării personalităţii. produce ionizarea în strucian rea prin adoptare negativă a unei la efectori. Contrar: aferent.
EFECT, răspuns determinat de vii la limita de separare a um., culori dispuse pe fond acromatic EFORT, conduită conativă de
o cauză cunoscută sau necunoscu- medii electrice biologice diferii si privită cu fixitate; — SHEK- mobilizare, concentrare, accele-
tă; fenomen obiectiv ce intervine prin impedanţa lor precum şi 1, RINGTON, cînd în vederea bino- rare a forţelor fizice şi psihice iu
in anumite condiţii (în acest sens limita de separaţie a acestora d- culară, intermitenţele de stimula- cadrul unici sistem de autoreglai
?o foloseşte în psihologie), e. mediul electric extern. Pescar' tie se sincronizează la cei doi ochi, conştient (la om, prin regresiune!
Iiind precizate după conţinutul rea marginală realizată în a a - nivelul frecvenţei critice de fuzi- şi aconştient, în vederea depăşirii
lor sau după numele descoperito- condiţii tehnice este omogena, - une se ridică cu circa 8% ; — l'Z- unui obstacol, a învingerii unei
rului. Astfel sînt: 1) e. stereofonic produce prin sumarea temporala NADZE, după prezentarea repe- rezistenţe a mediului şi a propriei
constînd din apariţia „volumului" a unui număr aleator de imagini tată a două cercuri cu diametre persoane. W. Wundt îl apropie
sunetului în urma emisiei conco- fundamentale obţinute prin c!'e, i de senzaţiile de inervare eferentă.
pelicular electronografic. FVnu- deosebite, înlocuirea lor cu două
mitente din diferite surse; 2) cercuri egale duce la supraevalu- W. James consideră că c. îşi arc
e. de mascare, în care un stimul menul a fost descris pentru prima originea în centrii cerebrali. P.
dată în anul 1898 de către fizicia- area celui ce-1 înlocuieşte pe cel
mai puternic reduce acţiunea mic şi la subevaluarea celui pla- Janet defineşte sentimentul de
altuia mai slab implicînd percepe- nul şi medicul polonez Jodko \ a r e. ca „o conştientizare mai mult
kiewicz şi, ulterior, dezvoltat -i sat pe poziţia celui mare; — ZEI-
rea lui; 3) e. microfonic constînd GARNIK, informaţiile privind sar- sau mai puţin adecvată a condui-
în sinergia recepţiei auditive şi reconsiderat prin cercetările lui tei de acceleraţie". Se pare că e.
S.O. Kirlian şi V. Kirlian (IWMI. cinile reduse la capăt se reţin mai
dezvoltarea de biocurenţi în co- implică esenţial finalitatea şi deci
hlee; 4) e. perceptive, consemnate Efectului marginal (aura) i-au I'CM bine decît cele privind sarcinile
se caracterizează prin focalizare,
de Michotte, sînt variate dar con- atribuite semnificaţii în transmi- rezolvate. adecvare la obstacol, încordare
stau toate în modificarea relaţiilor terea informaţiilor de ordin*psi:n>- EFECTUL TARE, iluzie după şi unificare a resurselor fizice,
perceptive în condiţii artificiale energetic. S-a demonstrat depen- care intervalele de timp influen- psihice şi intelectuale.
denţa e. Kirlian numai de caracte- ţează asupra percepţiei interva-
sau aparente, de exemplu două risticile electrice pasive ale me- EGO v. EU
obiecte aruncate în aer par a se lelor spaţiale. De ex.: dacă 3 punc-
diului electric biologic şi mediu- te echidistante sînt iluminate suc- EGOCENTRISM, după Piaget,
trage unul pe altul; 5) e. de grup, lui electric proximal. caracteristică a gîndirii copilului,
constînd în ireductibilitatea capa- cesiv, cu un timp mai scurt între
primele două şi unul mai lung constînd în nediferenţierea con-
cităţii de acţiune a grupului Ia EFECTUL L U I : - A U E S B E R G , ştiinţei de sine de conştiinţa lu-
suma potenţialelor individuale, e. între ultimele două, distanţa pri-
constînd din diformarea imaginii mă parc mai scurtă dccît cea de-a crurilor sau, altfel spus, în absenţa
explicat prin interacţiunile in- conştientizării diferenţei dintre
trrne ale .trupului ş.a. unui pătrat ce este rotit rapid; doua. Fenomenul contrar, cînd
— FERE, constatat în investigaţ iile acţiunile asupra obiectelor, apar-
intervalul spaţial influenţează asu- ţinînd subiectului şi obiectele asu-
EFECTOR, organ'activ de răs- cutanogalvanice, constă în mic- pra intervalului temporal apa-
puns la stimulii clin mediul ex- pra căruia, acţionează subiectul,
şorarea rezistenţei şi mărirea rent, se înmieşte efectu! slab. aparţinînd lumii exterioare lui.
tern sau intern. Impulsurile coiiductibilităţii electrice a pielii;
222
E
E nală a milioane de neuroni, ce
ELECTROENCEFALOGRAFIE descarcă cu aceeaşi frecvenţă,
îu absenţa acestei diferenţe, co- dcticuhii. 1) Ceea ce se referă la (E.E.G.), tehnică şi metodă pa-
pilul îşi centrează întreaga cunoaş- esenţa şi semnificaţia lucrurili .•• raclinică uzuală de investigaţie, în aceeaşi fază şi în acelaşi timp.
tere asupra activităţii proprii, '1) (în sens psihologic) ceea ce (...., care permite înregistrarea biocu- Traseul E.E.G. este rezultanta
n./ultimi de aici o serie de defor- feră imaginilor create de fante.,:,, renţilor cerebrali. Metoda a fost predominanţei funcţionale a unuia
mări ale realităţii cum ar fi: realis- o pregnanţă datorată detaliile.; iniţiată de către Hans Berger, în din cele două sisteme difuze
mul', artificialisnml, precauzalita- pe care nu le dă simpla percepcw 1929, care a arătat că potenţia- asupra tonusului cortical. El poate
Ica ctc. E. i se opune procesul de- a obiectului. lele neregulate pot fi înregistrate oscila între o intensă stare vigilă,
ccntrării, al cărei rezultat este ELABORARE, proces de trair- subvoltat şi asincron, ca urmare
ajungerea la cunoaşterea obiectiva formare a unor date, de cornii v,r cu ajutorul unor electrozi, fixaţi a acţiunii sistemului reticulat ac-
a lealităţii. E. se datorează ire- ţie mintală sau eficient-materij j . . . pe cutia craniană. Aceste poten- tivator ascendent (S.R.A.A.) şi
\ ersibilităţii operaţiilor gîndirii, frecvent anevoioasă, etapă d. ţiale fiind însă foarte mici — 45 — de somn profund, cu ritm lent
iu măsura în care ireversibilita- definitivare şi împlinire şi/sa:; 75'J.V — trebuie amplificate, fapt sincron şi de mare amplitudine.
tea atrage după sine absenţa nece- obiectivare a unui proiect. l az ;
r ce se realizează cu ajutorul elcc- E.E.G. constituie sub acest ra-
sităţii şi în măsura în care necesi- executivă a acţiunilor voluntari troenccfalografuhii. Acesta culege, port un indiciu obiectiv al nive-
tatea, opunîndu-se arbitrariului idem a procesului de creaţie (II înregistrează şi analizează activi- lului stării de vigilenţă, reprezen-
subiectiv, este ea însăşi marca Wallas). La J. Guilford, unui tatea bioeleetrică transcraniană a tînd aspecte foarte variate între
obiectivitătii. din factorii creativităţii. în psi- generatorilor cerebrali în condi- cele două extreme. Aspectul
ţiile în care metabolismul şi în
EGOISM' (lat. ego— eu), trăsă- hologia freudiană e. este transfor- primul rînd consumul de oxigen normal al E.E.G. este determinat
tură morală ce se caracterizează marea şi combinarea coerenta a al celulelor corticale este nealte- de succesiunea, cu regularitate rit-
prin situarea propriilor interese, datelor psihice, astfel îneît sa fie rat. După A. Fessard, E.E.G. ar fi mică a undelor, ce diferă ca frec-
mai presus de interesele grupului transfigurate în simbolica visului expresia variaţiilor lente de poten- venţă, formă, amplitudine şi du-
social din care individul face par- (în care mai intervine o e. secnn- rată şi care se grupează în frec-
te, mai presus de interesele gene- ' dară, de condensare şi de integra- ţial de la nivelul neuronilor pira- venţele fundamentale ale scoarţei:
rale ; opus generozităţii şi colectivis- re într-un scenariu. midali corticali, ale căror den- ritmul alfa, beta, tetha şi delta,
mului. E. este reflexul psihologic ELAN VITAL, la H. Bcrgson: drite apicale, orientate radial şi înregistrarea traseului E.E.G.
al unei situaţii sociale: proprie- forţă primitivă omogenă care este perpendicular pe scoarţă, formea- se face prin derivaţii bipolare,
tatea privată asupra mijloacelor orientată în multiple direcţii di- ză dipoli electrici alterni somato- cînd diferenţele de potenţial se
de producţie şi relaţiile de ex- vergente (viaţă vegetativă, in- dendritici. Biopotenţialele lente de înscriu între doi electrozi activi,
ploatare. stinct, inteligenţă) şi care ar ex- la nivelul dendritelor şi potenţia- plasaţi pe scalp, şi unipolare, în-
lele postsinaptice străbat me-
EGOTISM, atitudine rezultată plica (nonintelcctualist) efect- •!;•
creatoare, chiar la nivelul fii" diul conductor eterogen şi ajung tre un electrod activ şi unul in-
din egocentrism şi egoism, ma- genezei biologice. E.v. este, dii|>.' mai diminuate şi distorsionate la diferent, de ex. pe lobul urechii.
nifestată negativ în planul rela- acest autor, şi motorul evoluţi-i. nivelul scalpului, de unde sînt Bioritnmrile fundamentale ale scoar-
ţiilor interpersonale prin exage- apoi culese, amplificate de apro- ţei sînt: Ritmul alja — oc este ele-
rarea propriei valori şi cultivarea ELECTRODIAGNOZĂ, deter- mentul principal al E.E.G. uma-
excesivă a propriilor interese, prin minare, prin procedee electroeu- ximativ un milion de ori şi înscri- ne şi se caracterizează printr-o
însingurare şi autoadoraţie. cefalografice, electrocardiografcr, se pe hîrtie, sub forma unei curbe amplitudine de 40 — 80[xV, cu frec-
sinusoidale — electroencefalogra- venţă de 12 — 14 c/s şi durată de
EIDETIC (gr- eidos — 'formă, electromiografice, cronaximetrice ma (notată tot cu E.E.G.). Activi-
esenţă), tip, descris de E. Jacnsch, e t c , a alterărilor patologice din tatea bioeleetrică cerebrală spon- 80—110 milisecunde. în stare de
dispunînd de capacitatea unor re- organe, sistem nervos etc. Utili- tană se desfăşoară ritmic şi se men- iclaxare completă frecvenţa nu-
prezentări mintale excepţional zată curent în clinici pentru a ţine constantă, datorită mecanis- delor este identica, pei toate regiu-
de vii şi complete, ca şi cum o- melor de sincronizare loca' i, ca-
!
nile ambelor >'iuii-i--rc. Au)* luu-
biectele ar fi actual percepute detecta, îu stare de veghe SJU re integrează activitatea funcţio- este insă mai n u r e de
ele subiect, dar fără perturba rea somn, unele :(• uoinene nedecela-
numită halucinaţie. C:pus auaei- bile prin observaţie directa.
225
324 15 - D i c ţ i 0 nar rie m.holosie
E
partea emisferei nedominante şi apar ca expresie a. unor leziuni
se înscrie grupat in fusuri cu du- localizate sau avînd o moilologie crine. 1'intre modificările fune- caic siut delectat 1 3 şi amplificate.
rată de 0 , 5 - 3 sec., sincrone şi refulată (monomorfe) şi o ampli- ţ i o m d e bioelc''..li i'.c o s P i u m l K a- Biocmeniu mu-culjii apar '-M\I
simetrice în ariile posterioare ale tudine mare ele constituie proiec- tie b i n e c u n o s c u ţ i i o au litinu forma de potenţiale trifazice sau
celor două emisfera, occipital, ţia la distanţă a unei leziuni sul>- iile alfa şi tetha ascuţite, care polifazice cu o amplitudine de
temporal posterior şi parietal. corticale. Modificările li.li.C. pot exprimă o stare de biperexcita- 500 a V şi durata de 4 — 6 milise-
St imul ti vizuali, concentrarea a- fi funcţionale şi patologice. M<>- bilitate corticală, precum si fo- ( unde. U.M. este reprezentată de
tcnţiei, calculul mintal, duc la t/ilicările fuiii-jidtia/e (ni.f.) sini carele de unde lente tetha, sinu- un neuron cu fibrele musculare
diminuarea sau la dispariţia K.A., expresia unor tulburări ale rit- soidale şi ascuţite, localizate în inervate de acesta. Detectarea
fenomen cunoscut sub denumire,i murilor biologice, determinate fie regiunile temporale stingi, care biocurenţilor se face cu electrozi
de reacţie de blocare. Ritmul beta de stări de tensiune psihică tran- se descriu în unele stări depresiv- cutanaţi sau profunzi, iar cule-
— [i, reprezintă fenomenele de ex- zitorie, emoţii intense, nelinişte, nevrotice, în depresiile dominant gerea potenţialelor poate fi fă-
citaţie ale scoarţei şi exprimă ac- frică, anxietate, fie de oboseală, endogene sau reactive şi în psiho- cută prin derivaţii unipolare, bi-
tivitatea bioeleetrică particulară surmenaj sau somnolenţă. în ra- patii. Se presupune că aceste tul- polare şi multipolare, Eleclro-
a regiunilor frontale si rolandice. port cu factorii emoţionali se burări bioelectrice sînt expresia miograma normală în stare de
Are o frecvenţă de 14 — 30 e/s descrie un indice crescut de alfa, unor disfuncţii ale rinencefalului, repaus nu evidenţiază activita-
şi o amplitudine de 5 — 30 uY. Cu o iar în stările de nelinişte, tic frică care se proiectează bioelectric pe te electrică, doar potenţiale de
continuitate greu de stabilit, acest şi anxietate Cote adesea menţio- scalp, apărînd mai ales în deriva- inserţie de scurtă durată. La efort
ritm apare in forme variate, une- nată desincronizarea traseului. Mo- ţiile temporale ale emisferei
dominante. Modificările patologice muscular apar U.M. sub formă
ori puţind avea aspect sinusoidal. mentul destinderii psihice se ex- de vîrfuri bifazice. In funcţie de
Se blochează în timpul pregătirii primă bioclectric prin repartiţia se pot grupa în două categorii:
modificări globale ale traseului, ce intensitatea contracţiei se dis-
sau efectuării unei activităţi mo- ritmului alfa. Stările emoţionale ting trei tipuri de trasee: traseu
torii. Ritiintl ictlui— 0, are o mor- cronice menţin traseul plat desin- se referă la amplitudinea sau frec-
venţa ritmurilor, din acest punct simplu, reprezentat de potenţia-
fologic sinusoidală, cu frecvenţa cronizat continuu. Reacţiile de fu- le simple individualizate ce se
de 4 — 7,5 e/s şi o amplitudine de rie şi de niînie se reflectă bioclectric de vedere fiind descrise traseele
aplatizate, supravoltate, bradi- repetă cu frecvenţă de 4—12
50 ;xV, provenind din regiunile prin bufeuri de tetha, localizate în c/s; traseu intermediar, ce se ca-
temporale, temporo-frontale, tem- regiunea fronto- temporală. Modifi- ritmice şi tahiritmice; modificări
izolatei focale, care apar la o anu- racterizează prin apariţia nume-
poro-parietalc şi predominind une- cările funcţionale mai pot fi induse roaselor U.M. care cresc în inten-
ori în derivaţiile temporale ale în unele perturbări eudocrino-mc- mită regiune a creierului şi cu-
prind toate derivaţiile pe o perioa- sitate şi care apar la contracţia,
emisferei dominante. Acest ritm tabolice şi hiper-sau hipofiroidie, musculară moderată; traseu inter-
.iparc la omul adult sub formă hipoglicemie, hiperparatiroidism, dă scurtă de timp. Acestea pot fi
de tip iritativ, ca: vîrfurile, un- ferenţial, caracterizat prin poten-
de unde sporadice, în proporţie hiperinsulinism, hipocaleemie etc. ţiale fuzionate, cu frecvenţă de
de 10—12%. Xu se blochează la sau de afecţiuni psihomatice: astm, dele ascuţite şi complexul vîrf-
hipertensiune arterială, hipoxia undă, sau de tip lezional, cu apa- 40 — 60 c/s, dă aspect sinusoidal
stimuli vizuali, iar stările emoţio-
nale determină exacerbarea lui. anemică şi afecţiuni cardiovascu- riţia undelor delta, aplatizarea traseului şi apar la contracţii
Uiluml delta — A, este caracterizat lareşi cardiorespiratorii. Unele mo- traseului sau silentium electric. musculare puternice. Modificările
printr-o frecvenţă de 0,5 — 3,5 e/s dificări pot apare în cursul terapiei Undele delta sînt de două feluri: patologice ale electromiogramei
şi o amplitudine de 150 — 200;A V, cu substanţe psihotrope şi psihoto- polimorfe şi monomorfe, fiind de pot fi întîlnite în unele afecţiuni
care este insă variabilă, cu o mor- ne. Aceste modificări funcţionale obicei expresia proiecţiei corticale neurologice, cum ar fi afecţiuni
Jologie sinusoidală sau polimorfă. sînt pasagere şi se menţin atîta timp a unor leziuni profunde. ale neuronului motor periferic
Kste întilnit ca ritm fiziologic la cit durează cauza care le-a produs. şi miastenie, — tulburare de con-
sugaci în stare de veghe, iar la Ele dispar în momentul relaxării ELECTR0MI0GRAFIE ( F M . ducere şi transmitere neuromns-
adult in stare de somn profund. psihice sau în urma corectării G.), tehnică de înregistrare a culară, în unele boli musculare,
La omul adult. în st.uv de veghe ele I ullimărilor metabolice sau endo- potenţialelor bioelectrice ale uni- miotonii şi miopatii, în tetanie şi
tăţilor motorii (U.M.) ce apar în în tulburări motorii de etiologie
cursul contracţiei musculare si
227
15*
E E
ni'.'U-boli'-ă. în psihiatrie H MG. vare, oboseală, maladie mentală, anemii grave. Sîut contraindi- pectarca sistemului de statute
tste 1t.i]'.-.;!f.\ p..utru dii'.'tio^ti- i ' - i i x a r e , o.>ii'.i.].trare t î c . <i.P. cate de asemenea la peisoane peste si roluri existente în societate.
c a r c a spa-"motili'.i i.x divei *e t î i o - Yazilescu, 197G). A f o i t de ;<••.. 60 de ani. Tehnica e. constă în EMBRIOGENEZA SISTEMU-
logu şi în s t u d i u l - i <li iermin;\r< :i iriene.i d e c e l a t ă o ..radiaţi'. 1 bio- aplicarea cîte unui electrod umed LUI NERVOS, dezvoltarea sis-
fazei do r.omn oniric, s o m n u l u i de logiri de interferenţă" între don,' pe cele două, regiuni fronto-pan- temului nervos uman în viaţa
m iivaţie, p r e c u m şi în u r m ă r i : e,i sau mai multe persoane şi a!' elale, iar după declanşarea curen- ( uibrionară. lîstc un proces ce de-
obiectiva a terapiei intensivi 1 cu cărei caracteristici (structură, cu- tului electric se produce cri/.a i>etează foarte timpuriu. în zik-k
i l r i i r o l c p l i i e. loare) depind şi de relaţiile inte-r- convulsivă cu lazele ei tipice; 7—8 se formează primele două
ELECTRONOGRAFIE, ansam- per-' ;na!o. tonică, c'ionică, comatoasă şi de foiţe embrionare, ectodermul, şi
blu de metode elcctrograiice (uzind ELECTROOCULOGRAriE (S trezire, fiind insa precedată de cedodermui, iar din ziua a 15 —10 .i
de ciectrolmniniscenţă), metode O.G.), metodă de înregistrare .; o fază de spasm electric şi o faz-j. ia naştere placa cordo-mezoderma-
caracterizate prin trei element:1 mişcărilor oculare, în raport cu de latentă. iă. în ziua a 18-a, din ectodenn
distincte: cuantificarea emisiei axele verticale şi orizontale sau ELECTR OTONUS, totalitatea începe formarea tubului neural,
e!< ctronice, efect de cîmp contro- eventual doar în raport cu axe!' modificărilor de excitabilitate şi pe linia mediană posterroară, pi in
Lit, scintilaţie diferenţiată. Ima- orizontale, prin electrozi de con- conductibiiitate provocate în nerv mvaginarea plăcii neurale (sau
ginea electronografică reproduce tact de argint, plasaţi şi fixaţi la trecerea printr-o porţiune din- medulare). într-o primă etapă
distribuţia cîmpului electrornng- în mod adecvat. tr-însul a curentului continuu. .-_• formează jgheabul neural, i.^r
netic generat de impulsuri de ELECTROŞOC (E) sau TRA- ELEGIAC, caracteristică a stă-
înaltă tensiune prin volum, con- intre zilele 21 şi 31 cele două
TAMENTUL ELECTROCONVUL- rilor psihice, de lungi durată, ue- creste ale jgheabului se vor uni
ductorul biologic, precum şi pro- SIVANŢ (T.E.), introdus de Cer- semnînd emoţii şi sentimente de
cesul de ionizare din mediul elec- în sens cranio-caudal, formînd
cetti şi Bini — 1937, constă în melancolie, tristeţe, nostalgie. Ixi.i- tubul neural, care este învelit în
tric proximal organismului. Ana- producerea, în scop terapeutic nifestarea elegiacă exprimă vi-
liza imaginii relevă trei efecte a unor crize epileptice, cu ajutorul mezoderm. în acest mod, tubul
sare şi predispoziţie pentru su- neural, de origine ectodermieă,
distincte: efectul pelicular (care altui stimul epileptogen, decît ferinţa psihică. Termenul este
constituie elementul fundamental cel cunoscut pînă atunci (cardia- pierde legătura cu restul ectoder-
folosit şi pentru a indica speţa mului, rămînînd în interiorul
al descărcărilor marginale de tip zol) şi anume curentul electric. corespunzătoare de lirism.
Kirlian), efectul electromorf (tra- Actualmente indicaţiile pentru t\ unui canal, limitat de mezoderm
duce modificările distribuţiei cîm- ELEVAŢIE, elevaţia spirituală (din care provine scheletul şi, în
sînt limitate doar la anumite stări presupune interiorizarea valori-
puîui electromagnetic în organis- depresive, la bufeuri delirante, şi acest caz, craniul şi coloana ver-
mul viu), efectul de ionizare în lor culturale şi capacitatea de tebrală). Tot în acest stadiu,
cu totul excepţional la stări receptare şi de adeziune la cele
mediul electric proximal, cu evi- maniacale, schizofrenii şi ia deli- cele două orificii ale tubului neu-
denţierea stratului de ioni poroşi mai înalte idealuri sociale, artis- ral — neuropori, aflate la polul
rurile cronice în faza productivă tice, filosofice; înălţare şi înălţime
aderenţi la structura vie şi a io- şi doar atunci cînd există o nc- eranial şi cel caudal se închid.
nilor gazoşi liberi. Metodele sînt spirituală. în etapa următoare, celulele tu-
reactivitate la chimioterapie sau EMANCIPARE (lat. E-mancipo,
invenţii româneşti (FI. Dumi- în cazuri de urgenţă (cînd, îsi bului neural din zona dorsală,
trescu, 1975). Efectul pelicular crizele de melancolie, există ris- -are.d. manus — mină şi ca] cre provenite din crestele neurale
şi cel de ionizare a mediului elec- cul sinuciderii). T.e. sînt contrain- — a lua), ieşire de sub tutelă in migrează, prin mişcări amoebo-
tric proximal organismului sini: dicate la copii sub 10—12 ani, baza capacităţii de a trăi şi ide în sens lateral, fragmentîn-
dependente de reflexele psihogal- la bolnavi cu tulburări cardio- acţiona independent. Cu privire du-se în grupe ce se succed seg-
vruiice. în psihologie, înregistră- vasculare, pulmonare, în cazn! la comportamentul tinerilor, e. mentai, şi formînd mai tîrziu
rile e. au evidenţiat modificări unor afecţiuni ale sistemului osteo- vizează neconcordanţa între ceea ganslionii spinali. Celulele aces-
ale efectului pelicular şi de ioni- articular, al unor boli infecţioase ce cred tinerii că sint şi că pot tor ganglioni, numite neui'ibl.i-
zare a mediului proximal de miele ivbviic, în afecţiuni organice ale face, şi ceea ce realmente ei poL şti, \ or emite preluiigiri iet.ro-
stări psihologice particulare: ener- creierului, decalcifieri masive sau înfăptui. E. nu trtluie coniun- grade, in sens central, care pă-
dată cu hberlmajid şi cu nues-
£28
E
E
(rund in tubul neural, forinînd hidian. Aceste formaţiuni for-
rădăcina dorsală si altele în sens mează ulterior diferitele structuri liică un nou tip do «.ompoi Umicn ce.-xaf şi l'uwlii un •'!'•('/. mai
pori feric, care se conectează cu diferenţiate ale creierului, cu ca- apare din .dl 'ii a ut' i H >! l.<~ i .1 ) / • ' . * ; •• "V i n l i 1 '•••! ni c :
1 o i t 11 1 1 -
miotomii şi dermatomii corespun- racteristici specifice de structură putea li redus la .u,r-,t.i. liup.i lurc. iu timp ce alee tele sini mai
zători, reprezentiud procesul de şi funcţionare. La om în struc- Drever, descriere a unui lip de puţin numeroase şi se integrează
lormare a nervilor senzitivi. Nc- tura scoarţei emisferelor, zona evoluţie ciud ceva nou apare din într-o schemă, destul de simplu,
uroblaştii din zona ventrală a cea mai extinsă o reprezintă nco- interacţiunea şi recombinarea fac- a instinctelor, fiind doar reorga-
tubului neural emit la tel prelun- cortexul. Paralel cu dezvoltarea torilor preexistenţi; se poate opu- nizate cultural, e. propriu-zise
giri periferice care, forniînd ră- encefalului, în procesul dezvoltării ne e.şi la tradiţii' (în antropologia sini extrem de variate şi diferen-
dăcina nervilor motori, lateral lată embrionare, în zona trunchiului, culturală). ţiate după valori superioare. Aici
de ganglionul spinal, intră in tubul neural, avînd la centru ca- EMERGENŢĂ, caracteristică a este locul să vorbim despre bu-
trunchiuri nervoase comune cu nalul ependimar, dă naştere mă- sistemelor dinamice şi complexe curie şi tristeţe, iubire şi ură,
rădăcinile posterioare, fonnînd duvei spinării. în măduvă, corpii de a product: efecte ce nu sînr admiraţie şi dispreţ, simpatie
nervii spinali, în număr de 31 de celulari se aşază central, forniînd reductibile la posibilităţile păr- şi antipatie, speranţă şi deznă-
perechi. Printr-un proces asemă- substanţa cenuşie în formă de ţilor componente, ci rezultă din dejde, satisfacţie şi insatisfacţie
nător se formează şi nervii cra- ,,H", iar prelungirile acestora, sau interacţiunea acestora. însuşirea sau indignare, plăcere şi neplă-
nieni. în secţiune sagitală, într-o ale celulelor din zonele superioare sistemelor superior integrate şi cere sau dezgust etc... Fiind bine
primă fază după închiderea tuale sistemului nervos central, se dispunind de autoorganizare şi delimitate ca sens, întrucît, aşa
bului neural, se poate observa, situează periferic, formînd sub- autoreglare. cum arată H. Wallon, urmează
la extremitatea craniană a tubu- stanţa albă. în coarnele ventrale EMETROPIE, posibilitate nor- matriţele sociale, e. prezintă tot-
lui neural, o dilatare, datorită (anterioare) ale substanţei cenu- mală a refracţiei oculare, deter- odată şi modele clare de bipo-
proliferării neuronale din această şii se vor găsi motoneuronii, iar minînd focalizarea în centrul re- laritate. După cum se vede,
zonă, forinînd vezicula cerebrală în coarnele dorsale (posterioare) tinian, în absenţa acomodării. toate e. sînt date în cupluri de
primitivă, despărţită de restul se găsesc neuroni de asociaţie, în acest fel percepţia distanţei contrarietate valorică, confor-
tubului prin infundibul (şanţ ven- prin care se conduce aferent sen- infinite se realizează pe retină în mîndu-se unei scheme similare
tral). Aceasta într-o etapă ulte- sibilitatea somatică. condiţii de repaus. logicei, cea a afirmaţiei şi nega-
rioară se divide, dînd naştere la EMOTIVITATE (lat. emotio, de ţiei. Totuşi, dialectica afectivă
EMERGENT (lat. emergere — este mai bogată şi complexă decît
prozencefal, situat la polul api- a ieşi, a se arăta), teoria evo- \a eniovere — a mişca), predispozi-
calşi la rombencefal. în faza urmă- ţie spre resimţirea frecventă, vie cea intelectivă întrucît nu tinde
luţiei emergente, teorie idealistă să rupă unitatea contrariilor, tră-
toare se formează vezicula optică şi metafizică cu privire la pro- şi intensă a emoţiilor, reactivitate
şi evaginaţia hipofizară, din emoţională neobişnuita, emoţiile irile e. fiind real biunivoce, mai
cesul dezvoltării, creată în demult sau mai puţin ambigue şi
prozencefal şi din cadrul romben- ceniul al treilea al secolului apărînd pînă şi la cele mai neîn-
cefalului se formează o parte semnate incitaţii şi generînd dis- avîndu-şi nucleul dominant si-
al XX-lea de filosofii englezi t u a t undeva pe scara valorilor
numită mezencefal. într-o etapă S. Alexander, C.L. Morgan. Teo- poziţii afective profunde şi, even-
mai avansată, prozencefalul sau tual, de durată. între extremele pozitive şi nega-
ria susţine că apariţia noilor tive, e. complexă fiind întotdea-
creierul anterior se divide în telen- calităţi este absolut spontană şi EMOŢIE (lat. cmnvere — a miş-
cefal cu bulbul olfaciic, pedun- ca), fenomen afectiv fundamen- una gradată şi pluritonală. în
imprevizibilă; ceea ce rezultă fapt, într-o împrejurare de viaţă,
culul olfactic, emisferele cerebrale dinăuntrul unui obiect sau struc- tal ce se dezvoltă fie ca o reacţie
şi pedunculul optic, şi in dienee- spontană şi primară, în forma omul încearcă concomitent mai
turi fără ca să se poată delimita multe feluri de e. în legătură cu
t'al format din talamus şi hipo- o relaţie simplă de determinare: e. primare sau afectelor, fie ca
fiză. Rombencefalul se divide procese mai complexe, legate de constelaţia motivafională şi com-
apariţia din ceva a altceva, even- plexitatea relaţiilor subiectiv-obi-
si el în meteneefal, format din tual calitativ diferit, putîndu-se o motivaţie secundară şi care re-
cerebel şi protuberanta si in pre/.iniă, după sistematizarea eclive. în timp ce afectele se ex-
indica sui sa dar nu şi cauzele primă foarte puternic în compor-
mieleilf efal, forumul bulbul ra- exacte. Astfel, iu dezvoltarea psi- noastră, e. propriu-zise. Acestea
sint tranzitive dar s» dezvoltă pro- tament, uneori consumîndu-se în
230
231
E E
expresii şi getică, e. complexe m î m o i n t e n s ă necesit;'. ° mobili- Pentru e. motivele *"\nt surse in- p l e x ( p e r c e p t i v , intHi-'ctn.-il, a f e c -
sint, de regulă, t>va in.ii ciah z a r e a loiţt.kir orîiiniinulLii ::•<• terne de aterentaţk' s:ui, cum t i v ) <c se p u i i " (i>'/v< iii a la u r i i
exprimate, dnr pcep.stj într-un de ao ea );n p o t l'i tfii?ţinu1 e un1 le spune A. Storr, „reso;Sun i'nni- m u l t e n i v e l e ]'•' t r i ' e e t o r i a in-
mod mai rafinat şi urwînd unel<- timp mai îndelungat. în acer. trice". V. Pavelcu, arătînd că conştient-conştient şi cnre este
tipare sau convenienţe sociocul- caz răspunsul secundar exprimă motivele se alimentează din pro- gcneral-uman, fiind implicat îu
turale. Deosebirea este ca între perioada de recuperare si este, priile lor efecte", subliniază in- adoptarea rolului social, în cunoaş-
rîs şi zînihet sau între plins şi in genere, marcat prin stări de fluenţa retroactivă a trăirii e. terea psihologică empirică, în
mimică a suferinţei morale. 1 apt deosebită apatie şi depresiune.'1 asupra surselor ei. îndeplinindu-şi orice act de comunicare inter-
este că e. complexe beneficiază în genere, deosebirea dintre afe>:f rolul de reglaj circumstanţial pi in umană (senzitivitate interper-
de TIU grad mai mare de conştien- şi e. se explică prin aceea că ii; alertă, activare selectivă şi re- sonală). în monografia sa despre
tizare şi intelectualizare. G. Du- timp ce afectele se supun cu gre>! echilibrare, e. parcurge în exis- e., S. Marcus opinează împotriva
mas face deosebirea între triste- învăţării, fiind refractare la acea- tenţa umană o traiectorie asemă- tratărilor unilaterale „considerînd
ţea pasivă, ce este însoţită de sta, dar totuşi influenţate de în- nătoare cu cea a unei rachete fenomenul e. ca pe o interrclaţ>
un sentiment do descurajare şi văţare, e. complexe sînt întru ce e lansată dintr-un punct şi între cognitiv, afectiv şi organic '.
slăbiciune şi tristeţea activă toiul achiziţii ale învăţ avii şi edu- cade în altul, năseîndu-se, desfă- Abilitatea empatică (de a identi-
în care subiectul se revoltă îm- caţiei, asemenea motivelor care />' şurîndu-şi evantaiul mai mult fica şi prezice dispoziţiile şi actele
potriva privaţiunii ce îi este im- întreţin. La adult, domină stimulii sau mai puţin vertiginos şi apoi psihice aie unei alte persoane,
pusă, protestează., strigă, se la- de ordin social, modele de con- dispărînd. După fiecare e., in- J.P. Guilford) este un factor di-
mentează. Tot aşa se distinge duită, limbaj, relaţii interperso- tervin restructurări şi noi acu- ferenţial. Abilitatea empatică con-
bucuria pasivă, discretă şi calmă nale, în constituirea stării de e., mulări de pulsiuni modelate. stituie cea mai importantă com-
şi bucuria activă care este exu- aceşti factori jucînd un rol de- EMPATIE (EINFUHLUNG), ponentă a talentului artistic, în-
berantă mergînd pînă la exaltare. clanşator. Prin mecanisme aso- insimţire, intuiţie simpatetică (H. deosebi actoricesc (întruparea ro-
J. Delay şi Pichot tratează foar- ciative, arată J. Delay şi Pichot, Bergson), identificare afectivă (Th. lului — Stanislavski). S. Marcus
te sugestiv trecerea de la afect sînt evocate situaţii anterioare Lipps, M. Scheler), transpunere. demonstrează că în transpunerea
la e., care, în terminologia lor, cu valoare emoţională. Se con- Fenomen semnalat de reprezen- scer.ică o mare pondere are imagi-
sînt denumite ca răspunsuri ime- stituie astfel un montaj emoţional tanţii romantismului german (Ko- naţia dirijată. în procesul e. intră
diate sau secundare. „Răspun- prin cumularea stimulaţiilor ante- valis, Jean Paul) şi interpretat perceperea gesturilor şi expresii-
surile emoţionale secundare nu rioare, în fiecare împrejurare teoretic de Th. Lipps care consi- lor altuia de la care se porneşte
decurg în maniera rigidă a răs- aceste montaje intervin într-un deră cunoaşterea ca o imitaţie în intuirea stărilor lui subiective,
punsurior imediate... Ele pot ca, anumit mod. învăţarea afectivă internă a obiectelor (îndeosebi imaginaţia substitutivă (G. Al-
plecînd de la acele răspunsuri se referă desigur, în primul rînd, a persoanelor) şi o proiectare a iport) ce constituie o bază pentru
i mediate, să îmbrace forme diverse. la motivaţia secundară dar nu se stărilor interne asupra acestora, declanşarea (introecţia) aproxi-
Un exemplu tipic este cel al răs- reduce la aceasta întrucît pri- subiectul astfel trăind în sine mativă a aceloraşi trăiri şi prin
punsului secundar ce succede veşte şi maniera de desfăşurare viaţa altuia, tinzînd să fuzioneze, proiectarea lor asupra acestui
fricii. în cursul catastrofelor co- a proceselor e. în acest sens se să intre în consonanţă afectivă
lective, după răspunsul emoţi- cu altul. Se deosebeşte de sim- alter ego, a înţelegerii lui (A. Koc-
vorbeşte despre cultura afectivă. stler). Deci e. constă clin identi-
onal primar, care este comun Specificul trăirilor e. constă şi patie, aceasta fiind o stare emo-
tuturor, unii subiecţi dezvoltă în marea lor mobilitate, în aceste ţională conştientă, constînd în ficare ca modelare în propriul
rapid un comportament adap- condiţii semnalîndu-se şi refă- „a simţi cu", pe cînd e. înseamnă eu, prin gîndire, simţire sau
tat circumstanţelor, alţii prezin- cîndu-se mereu echilibrul dina- „a simţi în", a tinde spre, a trăi acţiune, a eului altcuiva (prezent
tă, pentru o scurtă perioadă, o mic cu împrejurările concrete, viaţa afectivă a altuia. Restrînsă sau imaginar) şi din proiecţie 1
agitaţie agresivă, iar alţii par, ceea ce permite ca prin succesive la relaţiile interumane şi la per- ca „expulzare acului sprenon-cu '.
dimpotrivă, cufundaţi într-o pro- reechilibrări personalitatea cu tot ceperea şi crearea operei de artă J. Guillaurain consideră că iden-
fundă apatie. Stările de frică şi sistemul ei de cerinţe să evolueze. e. s-a dovedit a fi un proces com- . tificarea şi proiecţia corespund
233
E
celor i.ii'u.'i ditni'ii -iuni a d a p t a t i v e pasi\ isiu iutrucit subiectul '•-(•• diencefalul şi telencefalul (emis- prin excese de imitaţie), în t i m p
i c l r v a i c i.l'-' I Ji.i Lcct: a -unilarea i c u m p l i t iii-u m u l t ( , i u n l a t . t " i ferele cerebrale).Ksle organul esen- ce la o virstă m a l u i ă ea d e v i n e
aconn M 1; 11 c i , lniay.iuai ca unui per- de ( o u t e i n p U i (.• decit de acţiune. ţial al realizării vieţii de relaţie. reflexivă., s e l e c t i \ ă , c r e a t o a r e . A -
sonaj sau situaţii t i n d e să declan- In plus, rămînînd Ja discreţia si- ' ENCEFALITĂ, proces inlla- c i . i t u r a ţ i a (v.) e s t e , i n ai. e s t s e n s ,
şezi- stările afective c o r e s p u n z ă - tuaţiilor variabile, empirismul este înator afectînd porţiuni cerebra- o r e - e n c u l t u r a ţ i e , e o n s t i n d in asi-
1'>ai'- geneiînd o s t r u c t u r ă repro- tributar accidentalului, mi par- le, datorită unor tau/e \ a n a i e : m i l a r e a n o i l o r «.uiiipoi t n m e n l e ş i
(iuctivă. ce si> linalizează p r i n t r - o vine la sistematizări riguroase virale, bacteriene, chimii .<• (mai v n l o r i si în c e h ii i! >r-uva l o r cu c e ! , '
p a r t i c i p a r e subiectivă psihologic, şi, în varianta sa idealistă, devine ales infecţioasc. dar şi toxice, ca v e t Iii ( M . H i r s k o v i t H .
— a u t e n t i c ă . Aceasta nu î n s e a m n ă relativist şi agnostic. Teza despr în alcoolism, sau alergice), sub- E N D O C R I N O L O G I E , disciplină,
însă d<.păşirea n o r m a l u l u i prin în- fundarea e. a cunoaşterii rămia* acutc sau cronice. l>upă stratu- b i o l o g i c ă a v î n d ca n b i e i t ;. l.'.ndi le
s t r ă m a r e a f -uliu şi pierderea funcţiei însă o premiză indispensabilă a rile sau componentele cerebrale cu secreţie internă, l ' n m u l tra-
de control. Se iutcrpolcază însă gnoseologiei materialiste. Uneoi i afectate, e. antrenează diverse t a t d e c . a f i ^ t p u b l i c a t î n 190s>
încă o secvenţă în programul se foloseşte termenul de e. ea tulburări vegetative, motorii, inte- de către C I . 1'arbon. Hormonii
subiectului şi aceasta poate avea, sinonim cu experimental.liste nu lectuale si psihocomporUimentale. îndeplinesc un rol important at't
conştient sau inconştient, influ- abuz întrucît experimentul ştiin- ENCEFALOPATII INFANTILE, în procesele organice cit şi în cele
enţe asupra comportamentului ţific este subordonat teoriei şi termen generic pentru afectarea psihice, de unde studiul relaţiilor
său. Toţi subiecţii îşi asimilează implică dirijare şi organizări spe- psihohormonale de care se ocupă
creierului (şi în special a cortexu- psihoendocrinologia {v. i.
modele cu care se identifică cog- ciale, în psihologie e. înseamnă lui) de un factor agresiv (traumă,
nitiv şi afectiv nu însă fără o experienţial şi califică faptele de tumoare, maladie) perinataiă, ante- ENDOFAZIE, " formulare- ver-
interpretare sau acomodare per- cunoaştere comună şi de activitate rior maturizării depline a siste- bală interiorizată, lipsită de re-
sonală. Keferindu-se la e. ca tră- pătrunsă de practicism şi nu con- prezentarea mentală a propriei
sătură de bază a personalităţii, mului nervos. Clinic se manifestă
dusă după ultimele date ale ştiin- prin perturbări neurologice (de- voci. Sinonim cu limbajul inte-
S. Marcus scrie: „manifestată ca ţei . rior.
o conduită participativă, conştientă ficit motor, epilepsie) şi psihice
EMPIRISM, doctrină care nea- (înapoiere mintală, instabilitate ENDOGEN, originar, din sfera
şi inconştientă, aparentă şi ina- gă caracterul înnăscut al unor proprie organică (ex. caracteris-
pareniă, fată de un model de com- psihomotorie ş a . ) .
principii raţionale, pune la baza tică a senzaţiilor viscerale). Opus
portament uman, facilitind un act ENCEFALOZĂ, afecţiune cere- exogenului, ce caracterizează sti-
cunoaşterii experienţa senzorială, brală cronică, caracterizată prin
de cunoaştere, de comunicare inier- restrînge validitatea cunoaşterii mulaţiile venite din mediul ex-
umană cu valoare predictivă ca şi leziuni degenerative (şi nu infla- tern. Unele psihoze ,,endogene"
la ceea ce poate fi verificat prac- matorii-infecţioase) ale ninsei neu-
un act de ulentijicare afectivă, em- tic şi experimental. într-un sens se datoresc precumpănitor fac-
patia devine o însuşire proprie con- apropiat — restrîngerea la fapte ronale (de origine metabolică sau torilor ereditari, spre deosebire
diţiei umane". concrete nesistematizate şi prelu- vasculară eventual autoimunita- de cele în care rolul esenţial îl au
crate raţional, la rodul experienţei, ră). factorii din mediu (ex. o infec-
'EMPIRIC, calificare a ceea ce
rezultă din experienţa imediată cu cu minimum de teoretizare sau de ENCOPRESIE, incontenenţă a ţie, alcoolismul, traumele psihicei.
lucrurile şi prin acţiuni concrete, justificare doctrinară. în acest materiilor fecale ce survine la unii ENERGETISM, concepţie ştiin-
toate fiind accesibile observaţiei, sens L. Vîgotski divide noţiunile in copii, analogic eiiuiiziei, în timpul ţifico-filosofică, dezvoltată la înce-
puţind fi înregistrate prin organele empirice şi ştiinţifice. somnului nocturn. putul secuiului de \V. Ostuald,
de simţ. Deci definit prin practic şi ENCULTURAŢ1E, desemnează care presupunea că în natură fe-
perceptibil spre deosebire de teore- ENCEFAL, partea principală a (în antropologia culturală) pro- nomenele pot fi reduse, în ulti-
tic, doctrinar, speculativ, axioma- sistemului nervos central situ- cesul de asimilare a valorilor şi mă instanţă, la energie, putindu-se
tic, construitdeductiv. Empirismul ată în cutia craniană. E. cuprinde comportamentelor, sub forma unei neglija aspectul substanţial (ex.
este legat de senzualism (opus în alcătuirea sa: trunchiul cere- învăţări continue pe t o a t ă peri- striKtura alomică). IV lingă unele
raţionalismului, de inductivisrn bral (mezencefal, puntea lui Va- oada vieţii, fu copilărie e, < -Ac eneijii li::ii e -i chimice, p-ihicul
(opus constructivismului logic),de globală, nciliteii n ţ i a t ă (suferind şi ar reprezenta forma tipică a unor
rolio, bulbul rahidian), cerebelul,
234 235
c.ii'i! iliicc l,i, obţinerea, unei s t ă r i
d<: pl.Hcre. S'J piesiipune, că in
proces psihic, nuii comeini Iul relaţie interfuncţională prin care la care se recurge în descrierea
.sistemul nervos ceninil există pe ut ni semnificarea;>eti\ it.1l ii p-.- aptitudinilor.
se ajunge la conceptul de proces
mecanisme speciale de calcul caro Iiicc ce dispune de un maximum di pishic. Atributul de f. aparţine FUZIUNE, act de suprapunere
apreciază în fiecare moment valoa- plasticitate. Totuşi,- în sistematicii curentului de psihologie creai de şi unificare a două imagini ale
rea fiecărei variabile hedonice. psihologiei, conceputul de f. se T Dewey, Ivi. Claparede ş.a. aceluiaşi stimul în vederea bino-
Informaţia rezultată în urma aces- menţine cu sens de categorie spe- culară sau auzul binaural. Tre-
tei operaţii se include ca parte cifică de acţiuni legate de anumi- (V. PSIHOLOG -E FUNCŢIONA-
componentă a programului de te mecanisme. Considerăm nece- NALĂ). cerea de la perceperea intermiten-
reglare a comportamentului. F.h. sară menţionarea următoarelor FUNCŢIONALITATE, proprie- tă a unei stimulaţii la un conti-
se referă la tendinţa de a acţiona, f. psihice: senzorială, mnezică to- tate a unui sistem de a funcţiona nuum perceptiv implică f. Prin
în sensul evitării dezagreabilului nică, a verbalizării, a automatiză- intens şi calitativ-superior, în extensiune termenul desemnea-
pentru obţinerea plăcerii. E sino- rii, tensional-afectivă, comunici ză fenomene analogice în plan in-
nim cu principiul plăcerii din psih- tivă, de reglaj şi de integrare. în raport cu programul său şi în
matematică, f. defineşte o lege de noi circumstanţe. Caracteristică telectual şi afectiv.
analiză.
FUNCŢIA REALULUI (princi- dependenţă între două mulţimi
piul realităţii din psihanaliză), or- [variabilă dependentă şi variabil;!
ganismul tinde la satisfacerea tre- independentă: y = f(x)j. în acest
buinţelor plăcerii), dar este con- (al doilea) înţeles termenul e fo-
strîns de mediu să se acomodeze losit sau
în descrierea psihofiziologică
psihosociologică.
cerinţelor realităţii exterioare, să
se adapteze la realităţi. Sub in- FUNCŢIE SIMBOLICĂ, funcţie
fluenţa experienţei şi educaţiei caracteristică intelectului, cons-
omul învaţă să renunţe la plăcerea tînd din diferenţierea semnifican-
imediată pentru a evita o suferin- ţilor (imagini secundare, cuvinte)
ţă sau pentru o satisfacţie viitoare şi a semnificaţiilor (obiecte, re-
mai importantă, subordonîndu-se laţii, însuşiri, idei).
tot mai mult principiului realităţii, FUNCŢII MENTALE, funcţii de
în detrimentul principiului plă- înregistrare, de reglare şi de elabo-
cerii. Tendinţă a organismului de a
alege un drum mai dificil care rare la nivelul cortexului, desfă-
poate duce în unele cazuri la un şurate în plan mental: discrimi-
efect adaptativ mai mare. nări şi identificări perceptive,
ajustări motorii, înţelegere, evo-
FUNCŢIE, mod de lucru a unui cări asociative, creaţii imaginati-
sistem de dependenţă de anumite ve, raţionamente, rezolvări de
condiţii exterioare. Categorie bio- probleme. Trebuie distinse de
logica indicînd ceea ce efectuează funcţiile senzoriomotorii şi de
util (pentru organism) un organ emoţiile primare.
sau sistem de organe în chip specia-
FUNCŢIONAL, ceea ce ţine de
lizat şi relativ stabil. Conceptul
o funcţie, este expresia ei şi se
a fost preluat de psihologie dar
produce sub regimul ei. L. Vî-
a fost parţial înlocuit cu acela de
gotski a introdus conceptul de
286
E E
voase şi nu exercită o influenţă daţie se observă, în special, In individului uman, pornind de la le" sînt codate, în forma codului
recurentă asupra acestora, cum cazul crizelor majore de e. Se premisa că acest studiu este capa- genetic, în acizii nucleici (mai ales
afirma J. Huxlcy. Demonstra- mai întîlnesc şi criza minoră, auto- bil sâ ne ofere învăţăminte cu în cromozomi) şi sînt supuse com-
rea funcţiilor reflectorii, construc- matismul epileptic, criza vege- .privire la evoluţia cunoaşterii, binărilor, erorilor de copiere, alte-
iive, şi reglatorii a psihicului ca tativă etc. aparţinînd unei colectivităţi de rărilor (mutaţii). Ca atare, e.
.ilare afirmă rolul esenţial al EPISTEMOLOGIE (gr. episte- adulţi, întrucît orice adult, inclu- este strîns legată de problematica
acestuia în viaţi şi înlătură e. me — ştiinţă şi logos — studii1), siv în societăţile cele mai pri- unităţii în diversitate a lumii vii,
EPI GENEZĂ, teorie conform <:ă- teorie a cunoaşterii ştiinţifice, di mitive, începe prin a fi copil. de problema conservării în timp a
roia ţesuturile şi organele apar ciplină filosofică efectuînd stu- E.g. se vădeşte a fi astfel o cerce- tipului speciei, a individualităţii,
diu! critic al principiilor, ipotezelor tare interdisciplinară, care face a varietăţii individualităţii, a ge-
treptat, în cursul ontogenezei, din apel la tehnici ştiinţifice variate: nezei noului în cursul evoluţiei.
1-auturi mai simple, formate an- şi rezultatelor cunoaşterii ştiin
ţifice în vederea stabilirii stru< - logica, istoria ştiinţelor şi psiholo- E. este o „moştenire" de la părinţi
terior. turii logice, specificului şi valorii gia dezvoltării. Originalitatea pe („zestre ereditară"), dar nu o
EPILEPSIE, maladie a encefa- de adevăr al acesteia. Tinde tO care o reclamă e.g., în raport cu transcriere a însuşirilor părinţilor,
lului datorată unor descărcări neu- cîevină o metateorie sau ştiinţă epistemologiile filosofice tradiţio- ci a genelor acestora (care pot
ronale cu expresie specifică paroxi- despre metodologia cunoaş nale, este tocmai transferul pro- să nu se manifeste la părinţi,
stică, ce apar în urma unor trau- terii ştiinţifice. Sens apropia;, blemelor epistemologice de pe te- cum a arătat, primul, Gr. Meu-
matisme, tumori sau altor cauze. de cel al gnoseologiei dar, după renul filosofici, unde nu avem la del). Deosebim azi o e. nucleară
Se. desfăşoară gradat, putîndu-sc uncie opinii, la care ne ralicm. dispoziţie decît reflecţia, pe tere- (purtători fiind cromozomii) şi
urmări succesiunea următoarelor în gnoseologie ar trebui să s • nul ştiinţei, unde reflecţia este una citoplasmică; legile de bază
patru grupe de manifestări: a.) faza includă nu numai schemele gene- dublată de observaţie şi experi- ale e. nucleare au fost descifrate
-prodromală se instalează cu cîteva rice şi obiectivate ale cunoaşterii, ment. Psihologia genetică se va de Mendel şi T.H. Morgan; meca-
ore sau zile înaintea crizei proci şi psihologia proceselor cogni- prelungi astfel în e.g. din momen- nismele biochimice — de J. Wat-
priu-zise, prezentînd tulburări con- tive. tul în care structurile mintale son, Crick, Nierenberg, Ochoa etc.
ştiente, difuze, sub formă de ale adultului, pe care ea îşi pro- abia acum 20 de ani (şi numai par-
tremurături, parestezii, apatie, EPISTEMOLOGIE GENETICĂ, pune să le explice prin evoluţia ţial). E. caracterelor morfologice şi
anorexie, constipaţie, palpitaţii, teoria dialectică a cunoaşterii mintală a copilului, vor fi nu biochimice este mult mai bine cu-
irascibilitate, anxietate; b) ama ştiinţifice care face apel la meto- ale unui adult oarecare, ci vor noscută decît e. însuşirilor psihice,
dele istorico-critică şi psihogenc- constitui structurile elementare ale (aceasta este atestată, la animale,
se apropie foarte mult de criza tică (J. Piaget). Această teorie a
epileptică şi, fiind conştienti- adultului ca om de ştiinţă. Altfel de datele etologiei, iar la om de
cunoaşterii ştiinţifice este dialectică spus psihologia genetică se pre- studiul aptitudinilor familiale şi
zată, unii bolnavi găsesc timpul în sensul că încearcă să explice
necesar pentru evitarea acciden- lungeşte în e.g. atunci cînd cu- de compararea gemenilor). Se
cunoaşterea ştiinţifică prin deve- noştinţele, ale căror mecanisme poate afirma cu certitudine că
telor din timpul crizei; prezintă nirea ci şi nu se mărgineşte la
aspecte motorii, senzitive, vis- de formare le studiază, vor fi nu ceea ce învaţă părinţii nu se trans-
a o constata ca pe un dat. Metoda elemente ale unei cunoaşteri comite la copii (biologia modernă
cerale, psihice; c) accesul convul- istorico-critică este denumită asi- mune oarecare, ci vor dispune de a infirmat teza „caracterelor ere-
siv sau criza comitială are o apari- fel întrucît încearcă să reconsti- un minimum de caracter ştiin- dităţii", susţinută de Lamarck)
ţie brutală, pe fondul pierderii tuie istoria cunoaşterii ştiinţifice ţific; aceasta şi explică apelul la şi, de asemenea, că diversitatea,
conştiinţei; prezintă o fază tonică ca fapt social prin prisma logicii ştiinţele specia Uzate sau caracterul psihologică umană are şi o rădă-
de rigiditate motorie urmată de ci interne. Metoda psihogenetică, de cercetare interdisciplinară a cină ereditară (cel puţin pentru
o fază clonică însoţită de mişcări cchivalînd cu folosirea rezulta- e.g. constituţie, biotip, comporta-
bruşte şi dezarticulate; d) faza telor psihologiei genetice în scop Lin ment). Ceea ce e enditar nu coinci-
stcvloroasă încheie accesul epilep- U'isUmolo^H.e, studiază deveiu- EREDITATE, traiu-misic de spe- de totdeauna c.i ceea ee este c-yi-
tic prin respiraţii.' ;' 'o'-otoasă si rea i.anoaşterh :iu la nivelul uni;- cificitate. <le ,,mf>aj.V specificate, ^cni'.'.d („din naştere' ; diversele
hipotonic pielun^nâ. Aceasta gra- mlaţu în genere, ci la nivelul de-a lungul geuexaţiilur: „mesaje-
340 Ml
16
E
caractere ereditare apar la dife- socio-fiziologice şi biologice ale grală a energiei omului impune 1-jnriaţiei De aceea P. se ocupa,
rile momente ale virstei) sau omului, care o va conduce sau o organizai'! a pi"' e...uhu de mini' i, de între;', '-.j..li. mul oni-iU'i ; in.v
cu ceea. ce este familial (unele va manevra. Astfel, in timpul a interacţiunii dintre oin-ni.işina- incdiu. cvidenţniidu -se următoa-
note comune într-o familie ţiu de celui de-al doilea război mondial mediu, astfel îneît să se armonizeze rele direcţii: de concepţie, este
obiceiuri comune, de influenţe de a iost realizat; un avion care din optim solicitările de toi, felul care acţiunea e. ce intervine în procesu
mediu comune). în mod greşit se punct de vedere tehnic putea să pe adresează omului cu posibili- de proiectare, de gândire, a noi
vorbeşte despre o c, patologică şi atingă performanţe ridicate, dar tăţile sale. Aceasta priveşte mi unelte, maşini, instalaţii, procese
in cazuri de transmisie de la mamă nu a p u t u t fi condus de nici un numai pe muncitorul izolat, ei de muncă; de corecţie, priveşte
la făt, prin placentă sau lapte pilot. Ulterior, progresele auto- si echipele, colectivele de muncă. secţiile de producţie intrate în acti-
ţex. sifilis „ereditar"). Hrcdobio- matizării şi diverselor tehnologii Or, consumul energetic uman este vitate şi urmăreşte corectarea si-
logia se numeşte, curent, genetică au dus la solicitări sporite neuro- condiţionat atît de factorii fizici, tuaţiilor în care nu s-a ţinut seama
!a nu se confunda cu psihologia psihice şi senzoriale în procesul fiziologici, economici, cît şi psi- de posibilităţile şi cerinţele omului:
genetică). în ordinea psihologică de muncă. Orice greşeală la noile hici şi sociali. Acest fapt obiectiv de producţie, este ramură a e. care
interesează premisele creditare. locuri de muncă implică pagube a impus conlucrarea diverselor studiază procesele' de producţie,
EROOQRAF, aparat pentru in- chiar mult mai mari decît in ştiinţe despre om în studiul multi- repartiţie, circulaţie, consum, în
vestigarea şi măsurarea lucrului condiţiile tehnice anterioare. încă lateral al proceselor de muncă. întreaga lor complexitate, atît
mecanic muscular, în speţă al la sfirşitul secolului trecut Î:Y. în mod deosebit au fost solicitate în stadiul de proiectare cît şi în
unei mîini sau al unui deget, sta- laylor aualizînd metodic mişcă- psihofizHologia, psihologia şi psi- cazurile după intrarea în activita-
bilind timpul de funcţionare şi rile de lucru a determinat ritmu- hologia socială. E. se ocupă cu te; de produs, studiază mijloacele
mnrcînd curba oboselii (Mosso). rile de muncă cele mai eficace, studiul mişcărilor şi postulării de muncă, atît cele noi, care abi.i
ERGONOMIE (gr. ergon — eliminînd gesturile inutile. 1 Mi- în muncă, de ambianţa fizică (ilu- urmează să fie fabricate, cît şi
muncă şi nomos — lege), termen, cind mai departe studiul mişcărilor minatul şi cromatica, tempera- cele care se utilizează în scopul
propus şi definit prima dată în Frank şi Lillian Gilbrcth au dove- tura, umiditatea, ventilaţia, zgo- modificării lor. în ultimul timp
1949 la o conferinţă la Oxford dit, dcscompunînd mişcările in motele şi vibraţiile) şi relaţiile cu s-a concretizat şi sub forma ates-
de K. F.H. Murrel, prin care se micromişcări, că procesele de mun- solicitările biologice şi fiziologice tatului ergonomie al produsului,
înţelege gruparea ştiinţelor bio- că pot fi simplificate, iar capaci- (durata muncii, efortul muşchilor, care stabileşte solicitările la care
logico-medicale şi psi'iologico-socio- tatea de muncă poate creşte, eli- oboseala senzorială şi cerebrală), este supus omul în condiţiile folo-
l'igice, în corelaţie cu- ştiinţele teh- minmdu-se efectele dăunătoare. precum şi cu cele psihice (oboseala sirii produsului. Aceasta îi con-
nice, în vederea cercetării relaţiilor Despre cartea lui Gilbert ,,Stu- psihică); de asemenea de ambian- feră mai multă competitivitate. în
şi posibilităţilor de adaptare op- ţa psihosocială (relaţiile de cola- plus, beneficiarul dispune de in-
diul mişcărilor " (1911), V.I. I.enin formaţiile necesare pentru selec-
timă reciprocă, în condiţii date, a notat: „L'n minunat exemplu borare-nccolaborare, situaţiile con-
atîl a omului la munca sa cit şi flictuale, cele de satisfacţie sau tarea, orientarea profesională şi
a muncii la om, iu scopul creşterii de progres tehnic în capitalism insatisfacţie e t c ) . Obiectivul prin- organizarea muncii legate de folo-
eficienţei tehnico-economice, a opti- ducînd spre socialism." Preocupă- cipal al e. îl constituie perfecţio- sirea produsului ; activităţilor, stu-
mizării condiţiilor satisfacţiei, mo- rile pentru economia de energie narea sistemului om-maşină-me- diază munca din punct de vedere
tivaţiei şi rezultatelor muncii, con- umană în procesul muncii au con- diu şi vizează tot mai mult trans- antropologic, fiziologic şi al igie-
comitent cu menţinerea sleirii de să- tinuat, dar o serie de eşecuri, ferarea de la om, pe seama maşi- nei; informaţională, este ramura
nătate şi favorizarea dezvoltării per- înregistrate de ingineri specialişti nii, a funcţiilor de recepţie şi e. care face apel mai ales la psiho-
sonalităţii. Apariţia e.a fost deter- în organizarea muncii, din cauza prelucrare a informaţiei şi chiar a logie, studiind procesele de per-
minată, de imposibilitatea rea- grijii exclusive pentru producti- unor funcţii de decizie, după ce cepere, analiză şi decizie legate
lizării de noi maşini şi instalaţii vitate, a scos la iveală rolul fac- în istoria muncii de pînă acum a de fazele producţiei; bioergonomia,
cu înalte performanţe tehnice, fără torului uman, factor care, în noile trecut pe seama maşinii funcţiile studiază organismul în timpul
a studia soluţiil«' tehnice şi din condiţii de progrr* t:',r,iic, devine de agent motor, de prelucrare teh- muncii (oboseala şi durata zil.'i
punct <lc vedere al Umilelor psiho- primordial. Valorificarea inle- nologică si de transmitere a inde lucru, pauzele, repausul, ora-
242 243
16*
E E
rul, mnnci în schimburi e t c ' ' ; sen ctr ). Rezultatele excelent" >>>
! mijlocit numai prin gîndire şi Astfel e. cuprind atît tulburările
iot'Oc Yi'.L'H'.iAi'..?, e-.:e ca L.oêet di- ţinute p;m e. au determin ti
fixată categorial. în psihologia cantitative ale scnzorialilăţii. cum
mensionarea locului de ninin:.!, a t x citii U r c a procedeelor ei
r
i i:-
existenţialistă, natura lui a fi în sînt : hiper- şi hipoeste/iilc, cil.
orcanelor de comandă a. ma ; inilor aii" boii cronice (tuberculoză, re:: opoziţie cu faptul de a fi. Structu- şi pe cele calitative: iluziile, halu-
şi instalaţiilor în funcţie de dimen- mal ism). ralismul contemporan identifică cinaţiile funcţionale, haludno:-
siunile antropomctrice, factorii fi- EROARE, se pot deosebi e. <]• e. cu modul de organizare sui dele, pseudohalucinaţiile şi halu
ziologici şi de ambianţă fizică. cunoaştere, e. /adică, e. de r:;J • structura fenomenului. Lenin a i/mafiile psihosenzoriale. !Nu
ERGONOMIE INFORMAŢIO- re, e. mouilă etc. în toate n o v atras atenţia asupra mersului pio- meroase e. apar doar ca fenomene
NALĂ, apelează., în special, la cazuri, e. este o abatere de la v gresiv al cunoaşterii îa trecerea de secundare unor tulburări ale nive-
psihologie, studiind comunicaţiile- luarea de referinţă (adevăr, no- la o e. de un anumit grad la alt.i lului cunoaşterii abstracte. In
dintre oameni şi maşini după sche- mă, standard etc). Teoria e. >• ' mai profundă. acest sens în cadrul e. pot li
ma stimul-răspuns, sau dintre măsură este esenţială în bionr ESTETIC, ceea ce corespunde incluse şi agnoziile.
schimburi, echipe, ateliere, după trie şi psihometrie. E. probai:' frumosului din natură, societate EŞANTION, parte a unei popu-
schema fluxului tehnologic. Ea este o mărime calculată utilă i şi om, ceea ce în rapurt cu anu- laţii (în înţeles statistic populaţia
foloseşte şt aparatul matematic testarea semnificaţiei diferenţe;• •> mite criterii în evoluţia social- e'te orice mulţime de obiecte,
al teoriei informaţiei. dintre două medii de eşantion. istorică dobîndeşte sau reprezin- inclusiv fiinţe sau grupuri de
EROTISM, înclinaţii 'sexual tă o valoare de ordin artistic. Ca-
ERGOTERAPIE (gr. ergon — racteristică a gustului, emoţiilor, fiinţe, delimitată cu preciziei,
muncă, therapia — tratament), exagerate, de tip patologic, ji; chiar o populaţie de observaţii
psihologie, e. desemnează dispo- sentimentelor şi atitudinilor u-
metodă de tratare a unor boli prezentînd valori specifice şi care (date) a cărei reprezentativitate.
psihice prin efort fizic, prin muncă. ziţia de excitare a unor zor.. iu raport cu populaţia permite
corporale (piele, mucoase gb.n sînt provocate sau evocate ant 1-
E. sau terapia prin muncă an cipativ în considerarea unor struc- extinderea, cu o precizie determi-
drept scop sustragerea bolnavului dulare, uretră, anus, organe s- nată, a concluziilor obţinute din
xuale) şi de a produce plăceri turi armonice, a unor relaţii
de la trăirile sale patologice, fa- semnificative, a unor procese sur- studiul e. la ansamblul populaţiei.
vorizarea contactului cu lumea sexuale. Avantajele cercetării pe e. (sau
prinzătoare din lumea naturală
înconjurătoare şi crearea unui EROTOMANIE, iluzie delirau'.• şi umană. Calificare a formei co- «elective) în locul cercetării unor
climat psihic favorabil de linişte, bazată pe credinţa că eşti iubit, respunzătoare de conştiinţă axio- populaţii, în totalitatea lor (pe
de comunicativitate şi sociabili- în cazul repetatelor infirmări logică. care o analizează recensămintele
tate. Munca poate contribui la a acestei convingeri, de regn: \ sau enumerările complete) sînt
intervine conversiunea în agr. ESTETICA COMPORTĂRII, ca-
vindecarea, la consolidarea re-mi- racteristici ale conduitei confrun- evidente. Volumul observaţiilor
siunilor şi la pregătirea bolnavu- sivitate; formă delirantă în ca • poate fi redus, ca în anchetele
bolnavul este convins că este iub:' tate cu normele de frumos sau
lui pentru reîncadrarea sa în urît, bine sau rău. E. c. valorilor de opinie, de zeci, sute sau chiar
societate. E. aplică numeroase pro- şi dorit de aproape toţi repreze:: răii de ori, ceea ce asigură exe-
tanţii sexului opus pe care-i în ti: estetice şi etice se prezintă în
cedee potrivit cu vîrsta, preocu- unitate. De unde aprecierile de cutarea lor operativă, reducerea
pările anterioare, preferinţele bol- neşte. Se consideră că e. este ge- costului de realizare, a timpului
nerata de o puternică tendinţe comportare frumoasă, gest urît
navului şi în funcţie de caractctul etc. de prelucrare a datelor e t c De
bolii. în spitalele de psihiatrie sînt homosexuală refulată şi proiectat.'; cele mai multe ori cercetarea
organizate ateliere de muncă pen- în exterior sub o formă modificată. ESTEZIOPATII, grup de simp-
tome, întîlnite în diferite buli exhaustivă este imposibilă. O
tru bolnavii adulţi (de ţesături, ESENŢĂ, definită (în opoziţie- problemă importantă asupra că-
de covoare, împletituri etc), iar psihice, caracterizate în princi-
cu fenomenul) ca sistem de reia- pal prin diferite tulburări a!e sen- reia statistica s-a concentrat în
pentru copiii bolnavi, sub îndru- ţii generice, necesare, interne, cor- decursul ultimelor decenii (ajun-
marea unui personal educativ com- zorialităţii — sen/;;ţii, percepi ii,
stituind fondul, natura, modali- reprezentări —, fiind însoţite ' şi • '.îmi la rezultate remarcabile) a,
petent, se organizează activităţi tatea de autodeterminare, de- :••".' r aceea c. :-t ibilini 1 ;t se po ile.
instructive, educative şi distrac- de modificări conipoit.imeriudo
finitorie pentru un obiect sau mai mult sau mai puua evidente. de exacte a piuccdunior caic per-
tive (traforaj, jocuri mecanice, de- fenomen. Kste descoperită în mod
244
E
mit unui e.să reprezinte o popula- stimulii diferenţiali, care, în tim- de conţinutul, modul de interco- tmziuil, asemene i ştiinţ'"1!1 >r IM-
ţie eu o precizie determinată, pul unei serii de probe, rămîm- rejarc şi redlizaie iu \\,y\.\ ,i t\11'i!, . i !'• t h z ' . / r u i \ ţ n 1 i r u [ !• \ h , i -
precum şi a acelor proceduri de invariabil, în timp ce ceilalţi iau acestora (St. Stoica). Deşi implică usliv al leiMimeiielor i ultui ii popu-
analiză statistică ce preniit ex- diferite valori), abatere e. (v construcţii integrate printr-un ide- lari". Se diferenţiază de etnologie,
tinderea rezultatelor obţinute din JDKY1AŢIA STANDARD) el. al, 6» Ştiinţifică îşi recunoaşte iz- in special, prin tehnica de pre-
observarea unui e. asupra întregii Iu teste e. este reprezentat de voarele în realitatea socială şi zentare a fenomenelor studiate
populaţii, l'tilizarea observării se-- anumite scări valorice, la cap- tine seama dependinţele obiective iilescriptiv-comparativ). Mij Incul
i<i tive este acceptată de ştiinţă sînt raportate diferite perfoi mau - si posibilităţile societăţii şi ale ei de expresie este, prin excelen-
numai cu condiţia respectării aces- ţe individuale. indivizilor privind realizarea eît ţă, monografia.
tor proceduri, în caz contrar rezul- ETALONARE, tehnică de ca- mai avansată a valorilor ei ier. ETNOLOGIE, ştiinţa care stu-
tatele puţind duce la erori a tegorizare a valorilor sau perfor- E. beneficiază de înv&ţâininlele diază comparaţiv cultura materi-
căror gravitate nu poate fi esti- manţelor unei populaţii detenni istoriei şi ale meditaţiilor filo- ală şi spirituală a popoarelor,
mată. E. stabilit este seninifica- nate, eşantion reprezentativ, la sofice, dar se construieşte speci- organizarea lor socială. Se opreşte
ti<' (reprezentativ) cînd se con- un test oarecare. Pe baza acestei fic în raport cu orînduirile sociale cu predilecţie asupra popoarelor
struieşte după anumite indicaţii tehnici matematice se obţine o si cerinţele progresiste istorice. extraeuropene, aflate pe o treap-
statistice inclu:iv.d păi ţi direct scară valorică de referinţă, care Se deosebeşte de morală care tinde tă <le cultură mai puţin com-
proporţionale cu grupele ce consti- permite situarea unei valori indi- să fie înţeleasă mai mult ca ansam- plexă, dispunînd de mijloace teh-
tuie diversitatea calitativă a popu- viduale, prin raportarea la ansamblu de fenomene normate speci- nice mai puţin dezvoltate, lipsite
lat e: (virste, profesii, nivele cul- blul valorilor obţinute de o popu- fic sau o disciplină pragmatic fiind de un _sistem de scriere.
turale ele.). laţie, la un anumit nivel şi inter- educaţională. Totuşi uzual, inter- ETOGRAMĂ, diagrama com-
EŞEC, nereuşită, insucces, în- pretarea ei în conformitate. S" vine şi folosirea unui termen în portamentului ; prezintă diferite
fringere totală sau parţială în disting" două tipuri de e.: decila- locul celuilalt. Psihologia con- grade de specificitate la mamifere,
îndeplinirea unui proiect, reali- jul-centilajul, care grupează per- tribuie la e. prin analiza şi expli- antropoide şi hominide. Modelele
zarea unui scop, obţinere a ceva. formanţele în clase, astfel incit carea fenomenelor psihosociale a comportamentale au apărut şi
Cauzează starea de frustraţic cu fiecare clasă (decilă sau centilăj formării deprinderilor, sentimente- s-au dezvoltat tot atît de carac-
evoluţii negative, reluare a ten- să acopere acelaşi procentaj de lor şi conceptelor morale, a con- teristic ca şi tipurile de organizare
tativelor. Gradul de c. depinde populaţie şi procedeul normaliză- stituirii conştiinţei morale şi dez- anatomică sau fiziologică, fie-
si de nivelul de experienţă al rii, în care clasele sînt separate voltării comportamentului auto- care din nivelele dezvoltării bio-
subiectului. Psihologia existen- între ele de intervale de perfor- reglat prin norme morale. logice puţind fi caracterizat prin
ţialistă analizează condiţia de e. manţă echivalente, în funcţie de ETIOLOGIE, (gr. aitia-cauză, aceste „modele comportamentale",
considerată ca implicaţie a con- medie sau median. logos-ştiinţă), disciplină care stu- care includ anumite note etologi-
diţiei umane. Sentimentul e. este ETHOS, ansamblu de trăsături diază cauzele unui fenomen (în ce esenţiale. Astfel, la mamifere
considerat un complex centrat culturale specifice aparţinînd unui speţă — maladii) dezvăluind ori- componentele caracteristice ale
pe certitudinea subiectivă a e., grup, prin care acesta este diferen- ginile şi evoluţia sa. Psihosoma- unei e. sînt tipizate specific pentru
astfel provocîndu-1. ţiat de alte grupuri şi indivi- tica susţine e. psihică a diverse majoritatea actelor motorii sau cu
ETALON (engl. — standard), dualizat. Modul de a fi, fiziono- maladii somatice. componente motorii, cum ar fi:
termen prin care se înţelege un mia spirituală a unei naţiuni. ETNOCENTRISM, fixare a vie- locomoţia, hrănirea, băutul, con-
model sau itn timp de referinţă, Se deosebeşte de logos, ce semni- ţii culturale a anei populaţii asu- struirea adăpostului, modul de a
care serveşte drept reper in com- fică cunoaşterea pură, dar, după pra propriilor caracteristici na- explora mediul şi comportamen-
paraţii de diferite genuri. Ter- Joja, cele două se condiţionează ţionale cu tendinţa de închidere tul „social". în cadrul acesteia
menul are o aplicabilitate foarte reciproc. în acestea şi de a nu accepta din urmă intră comportamen-
largă vorbindu-se astfel de: grup ETICĂ, disciplină filosofică ce influenţe din afară. tele de comunicare, agonistice
(.'., sursă e. (de ex. a luminii), •,e o c u p ă <lc s i - l i 111 n I \ II li i r i l i ir, ETNOGRAFIE, ştiinţa care pre- (luptă, atac, apărare şi agresiu-
stimul c. (n-prezentat de unul din normelor si categoriilor morale, zintă descriptiv cultura unui popor, ne), sexuale şi parentale. La antro-
240 247
E E
poide apar, în plus, comportamen-- de specie ci se grupează, ca vnn- ştiente, fie inconştiente faţă de ctJe es!e rodul tendinţelor de a cău'.a
tele legate de viaţa. In „"rup", ante individuale în jurui ir'ur run- mai importante i:iter;.-3e şi valori. un model, adesea acesta fund
caacterizate prin Stirmalizare dele culturale. Procesul de înca- In psihologie, sub denumiri a rô expresie a amalgamării mai mul-
vocală, expresii faciale, mimice şi drare a naturii umane individual' se înţelege acea subsiructură a tor tipuri extrase din viaţa de re-
gestuale, manipularea obioctelur, este enculturaţia, în urma cărei personalităţii care asigură echili- laţie a individului. E.i. este o
curiozitate, imitaţie şi o marc;uă omul ajunge să nu mai aibă do,'- brul între tendinţele profunde, ge- forţă puternică în determinarea
creştere a importanţei semnalelor motivaţii biologice ci îndeos': nerate de funcţionarea biologică valenţelor comportamentelor, a
vizuale şi auditive în dauna celor soi iale, culturale etc. a organismului, pe de o parte, şi performanţelor, a stilului deviată.
olfactive şi gustative. La hotni- ETOLOGIE, denumire dată d normele primite prin educaţie, ca EUFORIE (gr. eu - bine,
n ide, componenta esenţială şi J. St. ÎUill studiului cnvactt relo: si realitatea obiectivă pe de alta phoros — purtător), tulburare în
caracteristică a e. o reprezintă ni faptelor morale sau al tradiţiil- parte. Eul înţeles ca ansamblul sfera afectivă, manifestată prin-
t oinportamentul verbal-articulat şi moravurilor (W. Wundt) pi- • însuşirilor personalităţii este alcă- 1 r-o stare de bună dispoziţie exa-
şi intenţional şi gindirea abstrac- luat recent de zoopsihologie c tuit'din următoarele ansambluri: gerată, veselie, exuberanţă, feri-
tă. Dezvoltarea puternică a func- denumire a studiului obiectiv;: eu fizic sau biologic ce are iu cire, toate nemotivate, în absen-
ţiilor inhibitorii a generat mari comportamentului animalelor î vedere atitudinile corporale care ţa unor cauze exterioare sau pro-
posibilităţi de diferenţiere a sem- se identifică cu schema corpora- vocate de motive neînsemnate,
nalelor şi a reacţiilor ca şi de mediul lor. E. obiectivă ce-şi pp lă; eu spiritual alcătuit din totali- care nu justifică aceste trăiri. In e.
amînare a reacţiilor. Comporta- pune descripţia exactă a compor tatea dispoziţiilor psihice înnăs- se exprimă anormal atitudinea
mentul uman complex rezultă ca tamentului instinctiv indiferen cute sau dobîndite; eu social ce subiectului faţă de realitate. E.
o consecinţa a elaborării unui mode orice consideraţii fiziologice t are în vedere atitudinile faţă (iu se desfăşoară, de obicei, pe fondul
del interior, psihologic al acţiu- psihologice şi e. comparativă <.•• relaţiile sociale ale individului. unui tonus de activitate psiho-
nii. Omul proiectează înainte de confruntă comportamentul diferi- Allport se întreabă dacă ideea de motorie crescut, evidenţiat prin-
a realiza, el nemaitrăind în mo- telor speţe (K. Lorenz). Problem. eu este necesară şi nu ar fi cazul tr-o accelerare a proceselor gîn-
mentul actual, ci în viitor, pe importante ale e. sînt cele legat' să fie înlocuită cu alta ceva mai cu- dirii, a asociaţiilor de idei, a unui
baza experienţei trecute. De ase- de ereditatea comportamentului, prinzătoare, incluzind simţul cor- limbaj bogat, rapid etc. De ex.:
menea în e. umană comportamen- de filogeneza sa, de valoarea adap poral, sW/-identitatea, autoapre- un bolnav, aşa cum se observă în
tele înnăscute au slăbit pînă la dis- tativă, de biocomunicaţie (Tei' cierea, seif- extensiunea, gîndirea tabloul clinic al psihozei mania-
pariţie în favoarea comportamen- brock), de transformarea uno- raţională, imaginea de sine, ten- cale, are un simţâmînt de bună-
telor învăţate. Ca urmare compo- comportamente în sociosemna!" dinţa proprie, funcţia cunoaşterii stare excepţională, de sănătate
nentele esenţiale şi definitorii ale (ritudlizare, J. Huxlcy), de rol'..: — toate acestea fiind denumite şi vigoare, este de o veselie debor-
e. omului constau în modalitatea învăţării şi al jocului etc. E proprium. dantă, optimist, lucrurile indi-
specifică de cunoaştere a lumii, el are implicaţii mult dezbătute în ferente altădată îi provoacă bucu-
fiind receptiv la orice detaliu al psihologia umană (agresivitatea — EU APERSONAL v. SINE. rie, manifestări care se menţin
lumii, indiferent dacă are rele- K. Lorenz; dragostea — Eibes- EU IDEAL, proiecţie a imaginii chiar dacă bolnavului i s-ar întîm-
vanţă biologică sau nu. O altă feldt). S-a insistat şi asupra rezi- de sine, aşa cum persoana gin- pla o nenorocire. Dispoziţia su-
notă definitorie, care deosebeşte duurilor instinctive ale vieţii d•• deşte că ar trebui să fie. In teoria biectivă bună se exteriorizează
omul de animal se referă la vînător-culegător a oamenilor pi'i psihoanalitică, e.i. este o formă prin rîs zgomotos, mimică vie,
originea stereotipurilor dinamice, mitivi, viaţă care a durat mili- de manifestare a supraeului. La gesticulaţie bogată. E. este întîl-
care, la om, sînt în majoritate oane de ani (C. Morris, Tiger:. unii, e.i. este formulat în termeni nită în faza maniacală a psihozei
sociale, ele fiind învăţate în con- EU (EGO), conştiinţa de sn: , fermi, la alţii, el apare abia con- maniaco-depresive, în intoxicaţiile
formitate cu anumite modele cul- nucleul sistemului personalităţ; turat. Cercetările au demonstrat cu alcool, faza terminală a tuber-
turale variabile în spaţiu şi timp. în alcătuirea căruia intră cunoş- că proiecţiile persoanei, aşa cum culozei, ca post-reacţie a hepati-
Stereotipurile umane nu sînt, ca tinţele şi imaginea despre si;i'\ apar în e.i., sînt mai transparent.: telor şi altor boli somatice. Une-
urmare, „standardizate" la nivele precum şi atitudinile fie con- pentru un observator extern, de- ori e. moderată n-are legătură cu
cît pentru persoana însăşi. E.i.
248 249
E
E
lite dintre organism si mediu, oda- |. Huxley caracteriza „progresul
.-Isiiilf p a t o l o a u e <r-?t<? u n d ; j t tf-in- edificat"? pnn raţk'i un<~-nt pi,IM tă cu Lamarck şi Darwin se im- biologic." ca fiind în acelaşi timp
p " i .•iti.vril;il, v i u , i | M i • ub iu 11 u< u- .'ibil u.,. 1 V>(v,.!J ; .,l.f,itc:_:i<.' .i. iu pune ideea e. în ordinea interac- inevitabil şi imprevizibil. Schmal-
ţe Umilit i: p ^ i h o t i'ope (alcool, vat.îrii „prin descoperire" ( |. Urii ţiunii dintre organism si mediu. hausen interpretează e. cibernetic
„yaz ilariant" — protoxid de azot). UIT) conform căreia elevii a'.ţi.. ţn psihologie conceptul de e. eonsiderînd retroacţiunca şi au-
EUGENIE Igr. cu - bine, bun nîud predominant independi-ni deţine un loc central. toreglajul. în aceste condiţii se
şi !;ei)L'ti — naştere, generaţiei, ajung să redescopere anumite ade înlătură reminiscenţele de fina-
teorie cari' susţine că populaţiile văruri ştiinţifici». E. se baze.i/.. EVOLUŢIONISM, concepţie o-
pusă fixismului şi afirmind trans- lism inexplicit. E. modern se
umane pot fi ami'liorate prin mă- pe producţia divergentă a ghidi integrează tot mai mult în teoria
suri biologice ile inspiraţie gene- rii ( f. Guilford), pe inteligent formările continue ca mod de
existenţă a universului. Cristali- dialectică a dezvoltării. Pentru
tică, disciplină preconizată de 1". fluidă (R.B. Cattell). Se d e o s e b i psihologie dezvoltarea şi istoris-
Galton către 1870 şi sugerată, de te de algoritmică prin faptul că nu zat iniţial în biologic, e. a dobîn-
dit o primă formă odată cu I.a- mul constituie un principiu ce
principiul selecţiei naturale (din prescrie reguli fixe de operare t ; condiţionează statutul ei ştiinţific.
darvinism), urmărind ameliora- vizînd originalitatea, cultivă cum- marck care susţine că organismele
rea biologica şi mentală a noilor biuatorica liberă, admite muhipl. se transformă sub influenţa mediu- EXALTARE, stare emoţiona-
generaţii prin asigurarea unui fond soluţii, solicită indefinit disponi- lui conform legii exersării şi a lă de scurtă durată dar foarte
ereditar valoros. Ea implică re- bilităţile imaginaţiei şi gîndin legii transmiterii ereditare a ca- intensă, exprimînd o adeziune
glementarea actelor de reprodu- creative. Deşi nu-şi limitează pn> racterelor dobîndite. Darwin in- profundă la înfăptuirea unui act
cere prin interzicerea participării cedeele e. apelează cu precăder. troduce 5 factori (varietatea in- sau la izbînda unei idei. E. duce
la proliferarea speciei, a indivizi- la analogie, modelare, personif1- dividuală, ereditatea, suprapopula restrîngerea controlului compor-
lor cu tare indezirabile şi promova- care, analiză prin sinteză, recuri i laţia, lupta pentru existenţă şi tamental, fiind apropiată stării de
rea celor ce ar putea să asigure licăre, transpoziţie, experiment selecţia naturală) din a căror supraexcitare.
nou-născuţilor o bună ereditate. „pentru a vedea," s.a. (v. PROCE- interacţiune rezultă evoluţia, li. EXAMEN, operaţie de recol-
Recomandările e. au fost pînă la D E E EURISTICE). Haeckel a formulat principiul: tare sistematică a informaţiilor
progresele geneticii în mare mă- „ontogenia repeta filogenia", a cărui despre ceva în vederea unei eva-
EVENIMENT, fapt, întimplare valoare este relativă. H. Spencer
sură utopice, iar fascismul a com- ce se produce în anumite condiţii luări; sistem de verificare, prin
promis grav această orientare afirmînd universalitatea e. consi- probe orale, scrise sau practice a
de spaţiu şi timp, distingindii-ê deră că evoluţia se trece de la omo-
asimilînd-o în politica sa rasistă, prin noutate şi caracter neobiş- cunoştinţelor, deprinderilor şi ca-
represivă. Azi se mai includ în e. gen la heterogen printr-un proces pacităţilor intelectuale ale unui su-
nuit, provocînd „senzaţie". în de diferenţieri şi integrări progre-
şi măsurile de ameliorare a condi- informatică are un sens muli biect care a beneficiat de instruc-
ţiilor de existenţă a oamenilor în sive. Ignorînd latura calitativă a ţie şi aspiră la promovarea şcolară
mai general, referindu-se la orice transformărilor, H. Spencer se si-
scopul ridicării calitative a eredi- sursă actuală de informaţie. Astfel sau profesională. Odată cu dez-
tăţii umane. Recent e. s-a con- tuează pe poziţia e. plat. Odată cu voltarea învăţămîntului şi creş-
e. este orice atribut al unui obiect, epocalele descoperiri ale geneticii
cretizat pozitiv în aşa-numitele relaţii etc. terea rapidă a exigenţelor faţă
„consultaţii genetice" şi s-a com- (Th. Morgan), privind mecanismele de profesiuni, e. îşi modernizează
pletat prin cufenie, asigurarea EVOLUŢIE, în sens larg, pro- eredităţii, s-au pus in evidenţă mu- metodele şi conţinutul în sensul
medico-igienică a unui fenotip ces de dezvoltare care cuprind-' taţiile accidentale ce pot interveni verificării mai profunde a cunoş-
echilibrat şi vital. atît schimbările cantitative cu în genom. Deci nu poale fi vorba tinţelor, a probării eficacităţii
şi cele calitative; serie de transfor- numai de influenţele mediului. lor, a măsurării obiective a apti-
EURISTICĂ (gr. hewiskein — a mări continue dar lente (opiiM- însă genom ui cuprinde şi gene tudinilor corespunzătoare şi a
afla), disciplină metodologică ce celor date de revoluţie ca transfor- reglatoare, iar fenotipul este su- creşterii gradului de obiectivitate
se ocupă de mijloacele descoperiri- mare radicală şi saltilormă), dn- pus selecţiei. Raportul cu mediul şi precizie a estimărilor. Docimo-
lor şi invenţiilor; mod de operare cînd prin acumulări cantitative Li nu este întrerupt, după neodar- lu'jia se oi upă de problematica c.
intelectuală prin sisteme deschise apariţia unor noi calităţi. în tiu1.]1 vinistul \Vaddi]i;,ion, i . n r inimile
dar active, de tipul întrebării, ce în biologia preevoluţionistă si- fenomenul de asimilare genetică. EXCITABILITĂŢI-;, pi..pi iei.i-
problemei, ipotezei libere sau cultiva ideea armoniei presuibi- te a matei iei vii de a n a e ţ i o n a
251
50
E E
la modificările ambianţei pi iu problemă necesară procesului de ?
c
c u r i o z i t a t e u m a n ă t a b u i e la- tului şi angoa ei, a p'-rsonalităţn
modificări reversibile ale structu- învăţare. •jpiulate ia iiiud r a ţ i o n a l , prin aşi- ,a wiiiţ'.i de ai:(o'.Upăşire ( j . P
rii şi funcţionalităţii sale. Cea mai EXERCIŢIU ÎN ÎNVĂŢARE, *gurarea unei asimilări OJ -.ime a Saitre. t.M. Akrleau-Ponty).
mare e. o posedă celulele nervoase acţiune secundară învăţării, i! cerinţelor şi informaţiilor; m n r i EXOGEN, caliticnre a ' s t i m n -
şi cele musculare. Reacţia orga- f.ipt o prelungire şi adineire a n . astfel se ojunge ia realizarea < i hi- lil'u- şi stimulaţiilor provenite din
nismului este generalizată, la ni- "iiu caic elevul aplică şi îmi.- librului permanent dintre oxi;1 an- a tara organismului. Opus enj.o-
velul metabolismului, şi speciili- găteşte cunoştinţele sale, îşi [-, tă, şi posibilitate, între dificulta- <;• ţiului.
zaiii, la nivelul ţesutului respectiv. meazâ deprinderile intelectuali tea sarcinii şi capacitatea elevu- EXORCISM, ritual religios me-
Intensitatea reacţiilor este, de practice. Nu numai la matemat;. lui de a o îndeplini. „Kxigenţa ra- nit să alunge, pe baza unor foi-
obicei, mai mare decît intensita- gramatică, educaţie fizică şi liu : ţională" trebuie raportată la toa- mule magice, ,,spiritele rele" din
tea modificărilor ambianţei care manual se prevăd exerciţii dar şi ! te aspectele muncii educative dm corpul celui bolnav, apreciat ca
.1 provocat o, deoarece energetica orice alt obiect de învăţăniînt. : familie, şcoală, societate, deci fiind ..posedat de diavol".
reacţiilor depinde de rezervele genere, prin exerciţiu se înţelege 1 lărgită sfera ei de acţiune, şi pri- EXPANSIVITATE, dispoziţie a
interne; excitantul le dedanşea-a, 0 rezolvare de problemă nouă, . vită din diferite unghiuri de vede- personalităţii, fixată caracterial,
dar nu le alimentează. (Termenul aplicarea în condiţii concrete re: asigurarea accesibilităţii ce- coustînd din tendinţa do a sta-
mai vechi: iritabilitate). variate, a unor cunoştinţe s. rinţelor şi informaţiilor, la o vîr- bili rapid contacte interperso-
operaţii deja predate elevul-1.' stă dată, dozarea efortului fizic nale sincere, viu calorate afec-
EXCITANT (STIMUL), repre- şi intelectual al copilului în dife- tiv, de a se exprima pe sine ener-
EXHIBIŢIONISM, tendinţă de .
zintă orice factor de mediu care te expune în public frapant rite forme de activitate etc. gic şi fără reticenţe.
declanşează modificări reversibile indecent, de a te etala nef ir : - EXISTENŢIALISM, curent filo-
în materia vie. Un e. se caracte- EXPANSIVITATE SOCIALĂ,
rccurgînd şi la cabotinaj penii, sofic concentrat asupra analizei latură a sociabilităţii, care de-
rizează printr-o anumită natură, a atrage atenţia cu orice p;\ t. şi interpretării existenţei umane.
intensitate, distribuţie în spaţiu semnează capacitatea individului
chiar şi a scandalului, asupra pr Se prezintă în diferite variante, de cuprindere în sfera relaţiilor
i.extensitate) şi în timp (protensi- priei persoane. Originar seninii''' avînd ca promotori pe S. Kicr-
tate). a unui număr mai mare sau mai
simptomul de expunere în pul,;: kegaard, M. Heidegger, K. Jas- mic de elemente umane, ale colec-
EXCITAŢIE, proprietate fi- a organelor sexuale. Se află 1. pers, J . P . Sartre, G. Marcel, A. tivului din care face parte, pe
ziologică fundamentală a organis- debili mintali, demenţi, dar şi 1 Camus. Avînd, de regulă, o orien- baza unor legături preferenţiale
melor cu sens de activare (declan- indivizi cu inteligenţă normal... tare umanistă, e. oscilează între motivaţionale de ordin psiho-
şare, susţinere ritmică, accentua- 1 maturitate afectivă. metafizică şi dialectică în înţe- social şi moral. Legăturile prefe-
re) a activităţii unui organ nervos legerea raportului dintre esenţa renţiale se fac pe baza unor
sau de alt fel. Proces nervos de EXIGENŢĂ RAŢIONALĂ, p u - şi existenţa umană, ancorînd ine-
supune adaptarea (potrivirea) exi- modele (mintale, comportamen-
bază ce se realizează în unitate vitabil într-un individualism, ge- tale) ale indivizilor umani, care
contradictorie cu inhibiţia. genţelor (a cerinţelor, sareinilm nerator de viziuni pesimiste dar
ia posibilităţile subiectului > -.- sînt formate prin raportare la
EXECUTARE, finalizare efec- şi protestatare asupra caracteru- cadrele axiologice specifice unui
ceptor de a le înţelege şi de ;;. !-. lui accidental al existenţei umane,
tivă a unui act, cel de-al "patrulea traduce în faptă. Natura şi gr.: grup sau unei societăţi date.
icrmeii al activităţii voluiuare condamnate la înstrăinare, aban- După N.C. Matei e.s. se situează
dul solicitării sau interdicţiei ma donate în neant etc. Apropierea
implicînd punerea în funcţiune nifestate, de ex. faţă de elev, t:••. - pe un loc intermediar între tre-
de marxism, încercată de Sartre, buinţe şi tendinţe, în virtutea
a electorilor, împlinirea prin obiec- buie puse de acord cu interese' • nu accede totuşi la recunoaşte-
tivare. si aptitudinile acestuia, trebui' unităţii indestructibile a persoanei
rea valorii regeneratoare a revo- ca structură bio-psiho-socială şi
EXERCIŢIU, repetiţie frecv eută duiate. raţiona!, a Ut: sub rapo;- luţiei socialiste. în legătură cu
vi i/u-iee a unei activităţi iu \r- cantitativ cit şi calitativ. Exigi--!' -. este rezultatul a două nivele de
filosofia existenţialistă a fost ela- investigare, perceptivă şi epis-
drsea insuşirn şi perfecţionării ri ( i'xj'^r-rală f-iv' i r i / . c j / â eşeiiii,.
borată şi o psihologie adecvată
•i iui ni.,! 11 I'.T (](pian.Ion şi a ob- : -i ei a r e . p r o v o . ; i a . . i n t o x i c a ţ i i ;;:!.•'- temică. E.s. este variabilă în
tematicii sensului vieţii, a proiec- funcţie de orientarea anticipativă
u n e n i viu pei tv--i:iKui'je; p r o b ă B..;I
253
E
E
toiilor care condiţionează apari- laborator maximalizcază precizia
niul"|- de luciu şan de tniupoi-
i'oiivUf-'iit.i. către un ;)ir;L<inbbi
r
ţia unui fenomen dat şi studierea in detrimentul realismului. Pentru
t ,1 I > , IC o l t . l t c n l l l l j l ' " li d. ,11-
de - t i i i i i . i l . i i i i r l . T l i' ij |.i 1' i 'imp.ii-.it consecinţelor fiecărui.i asupra res- introducerea realismului in situa-
c. u modelul epistemic lormal an- lucil h.iu ;;iup. iu condiţiile vie
pectivului fenomen prin neutra- ţiile artificiale de laborator s-a
terior, l'rin l e s t u l socionietric se ţii şi practicii sociale. E. este rezul- lizarea celorlalţi, astfel discrimi- ajuns la iniţierea aşa-numitului
c;dculea/ă un indice de e.S. (i.e.s.j tatul unei structurări pioi;reMVe nindu-se între factorii reali şi cei e. prin simulare sau simulativ.
pe baza loiimilci lui <"<. ISastin: a informaţiilor şi operaţiilor pe aparenţi, ajungîndu-se la esenţa în continuare, e. psihologic se con-
e.S. (limită inferioară şi s u p e r i o a r ă ! baza observaţiilor şi exersărilor fenomenului" (CI. Bernard). Aceas- fruntă cu o serie de dificultăţi
••••
- M--1.8. Se calculează mai in- nemijlocite, luînd în genere fap- tă disociere a factorilor se face cum sint: din raţiuni umanitare
1 îi trei p a r a m e t r i — 1) median.i tele aşa cum se prezintă, ele, fără metodic şi nu prin tatonare, pre- şi tehnice subiectul uman nu poa-
!
M | p r e f e r i n ţ e l o r e x p r i m a t e <le o preocupare de interpretare teo- supunînd organizarea cîmpului te fi supus oricăror acţiuni ex-
îi'regul grup prin valorizarea retică, de formulare a unor ipo- experimental şi elaborarea unei perimentale; animalul nu poate
i \•) preferinţelor (p dintre teze şi probleme ştiinţifice. .Luat strategii de explorare a acestuia înlocui omul în măsura în care
p.v în acest sens pragmatic şi comun, pentru a obţine rezultatele scon- acest fapt este realizabil în studiul
atracţie şi respingere. M = termenul de e. se deosebeşte de ace- tate cu efect minim şi a efectua fiziologiei umane; nu se poate
X la de experiment şi totodată in-
(X — numărul total de subiecţi); măsurători. Strategia cercetării acţiona asupra obiectului studiat
dică domeniul bazai al cunoaşterii experimentale include următoa- comod şi după dorinţă mai ales
'1) abaterr-a Standard (8) 8 — imediate, precumpănitor impli- rele elemente: alegerea ordinii cînd acesta se află pe. trepte su-
cite sau empirice, relativ deosebite
X-l r^rr ~yîr de sistematică şi teoria ştiinţifică.
de studiere a factorilor fenome-
nului dat, alegerea formei apara-
perioare celei pe care se desfă-
şoară acţiunea de cercetare indi-
X-l )• Totuşi distincţia aceasta nu ex- turii cu care se experimentează viduală sau în echipe restrînse
3) «radul de olilicitate al curbei clude, ci presupune continuitate şi alegerea regimului în care tre- (ca în cazul studierii fenomenelor
(A,) sau asimetria ei — A., — şi interpenetraţia, dintre e. prac- buie adus fenomenul pentru a fi psihice de masă). Experimentarea
tică, propriu-zisă şi cea califi- mai uşor abordat. E. psihologic strictă, acolo unde obstacolele
— -" -— , — obtinîndu-se cată ca ştiinţifică. Aceasta mai
X - l . 8 se distinge prin preocuparea de a sînt prea mari, poate fi substituită,
ales în epoca actuală de afirmare discrimina, pe căi indirecte, fap- de pildă, prin analiza sistematică
o anumită valoare ,,t" pen- a unei strînse unităţi şi complexe tele de ordin subiectiv şi a degaja a datelor de observare şi măsu-
tru un anumit A3. Pe baza. interdependenţe dintre empiric şi relaţiile dintre subiectiv şi obiec-
acestor trei parametri se calculează rare (confruntarea acestor date
ştiinţific. tiv nu numai sub aspect cantitativ cu schemele teoretice deţinute de
limita inferioară (l.inf — M — t.8) EXPERIENŢĂ FIZICĂ, expe- ci şi calitativ. Astfel, în psihologie cercetător.)
şi limita superioară (I.sup — M -j- rienţa rezultată din activitatea cercetarea arc în vedere însăşi na-
-I- t . 8 ) a e . s . diferenţiată după obiecte şi din tura stimulilor obiectivi şi modul EXPERIMENT PSIHOPEDA-
EXPECTAŢIE, aşteptare, pre- constatările privind lumea mate- cum ei sînt filtraţi prin cond iiile GOGIC, metodă a pedagogiei şi
gătire şi orientare a unui sistem rială în baza acţiunii nemijlocite interne pentru a se reconstitui des- psihologici pedagogice constînd din
spre o acţiune sau eveniment, asupra obiectelor. făşurările procesuale şi produsele modificarea unor elemente de
stare adecvată unei stimulaţii EXPERIENŢĂ L0GIC0-MA- psihice la care se ajunge. Un obiec- conţinut, metodică sau organi-
ce eslc numai anticipată. Hoppc TEMATICĂ, experienţa rezultată tiv central al e. psiholog'c este ac- zare în procesul instructiv-educa-
(1930) a introdus termenul de din coordonarea acţiunilor min- ţiunea considerată ca fapt com- tiv în vederea surprinderii efec-
nivel de e. care defineşte nivelul tale şi din abstractizări de la portamental sau demers mintal. telor produse asupra evoluţiei
d.e evaluare retrospectivă de că- acţiunile subiectului, iar nu di- Principalele forme de e. utilizate psihice, şi comportamentului ele-
tre subiect a performanţelor pe rect de la obiecte. în psihologic sînt e. de laborator vilor. E.p. se desfăşoară în condi-
care Ie-a obţinut în îndeplinirea şi cel natural. E. natural tinde să ţiile fireşti ale activităţii şcolare
EXPERIMENT, metodă funda- maximalizeze realismul, în detri-
unei sarcini. mentală de cercetare ştiinţifică şi deci nu pe iartă un caracter arti-
mentul preciziei, pr eind C. de ficial. Astfel, in scopuri e\[>eri-
EXPERIENŢĂ, ansamblul cu- avincl ca operaţie centrală diso-
noştinţelor, deprinderilor si ttb- cierea factorilor: ,,separarea fac-
355
254
£ E
mentale, se poate schimba orarul, (i'.rplictms) ce se aplică fenome- nah (N. Herbert) sau forme pri- evoluţia spre simbol a e.e., dez-
introduce noi cunoştinţe şi metode nului (Hempei). Valoarea e. < . mare ale comportamentului emo- voltarea lor complexă în raport:
de predare, restructura' ordinea c o n d i ţ i o n a t ă d e adevărul p n , p , ţional care prin asimilare gene- cu activitatea şi cu ceea ce mai
predării cunoştinţelor etc. Pupă /ii iilor explicante, a descript, rează trăirea internă (W. James, tîrziu N. Fridja numeşte „referenţi
1:0 se aplică măsurile respective faptelor şi de eficienţa, model,ilvr N. Lange). J. Watson confundă situaţionali, cauze specifice de re-
se verifică prin observaţii M ' \ p l i c a t i v ce se construieşte, d r ; e.e. cu însăşi emoţia ca formă spe- acţie, valori şi valenţe implicate",
probe rezultatele obţinute. E.p. J. Piaget, printr-o astfel'de c .•: ' cifică de comportament. Adevă- între mecanismele fiziologice si
-•(! poate limita la constatări, Prin diiii.ire a legilor î n e î t u n e l e di, • rul este că ceea ce numim e.e., stările subiective sau comporta-
însăşi esenţa sa însă e.p. este for- ele să po;i!"\ fi construiie sa>: , - întrucît este semnal pentru un ment emoţional, de cele mai multe
mativ, adică îşi propune ca • : •">. (t>n.;tniHc deductiv, pornin ; , altul, constituie un raport comu- ori, nu sînt relaţii univoce (An-
efectueze cercetări în însuşi p;-- la ceklalte. Ştiinţele m o d n nicativ, este, înainte de toate, drews). Totodată omul dispune
eesul instruirii şi educării ele-, i- u/ează de diverse tipuri de e v . după cum arată încă Descartes, de o extraordinară labilitate func-
1»ir, cercetarea apărînd doar ca o c i t i i (cauzale, funcţionale, si •:•,. . o componentă a complexului reac- ţională şi motrică condiţionată
implicaţie a operei de formare turale, teleologice, pn>l •.:!;.: tiv, emoţii-comportament-emoţii, de existenţa sa activă. Piderit
intelectuală, estetică şi morală Ih-r- etc.) t o a t e acestea fiii,.! h i v . . aflat în raport biunivoc cu centrii şi apoi Boring şi E. Titchener, în
a elevilor. De aceea, în şcoală t ă ţ e n i t e şi în psihologie. şi stările interne ce poate activa baza unor ample cercetări con-
nu sînt recomandabile experimen- EXPLORARE, d e n u m i r e a. a- sau depresa (descărca) tensiunea crete, au relevat nenumărate va-
te ce nu contribuie prin ele in- tiyitâţii de orientare, inve^'. i'.v- internă. Plînsul fie accentuează riaţii fiziognomice privind modi-
şi Io la educaţie. tie. perceptivă sau de d e t c c i i ' . suferinţa, fie o reduce. Deşi e.e. ficări ale buzelor, muşchilor fa-
EXPERTIZĂ, operaţie diagnos- E-;'e a l c ă t u i t ă din reacţii observa • de bază (constînd din contracţii ciali, ale ochilor şi privirii e t c ,
tică şi estimativă asupra unui live s i s t e m a t i z a t e şi conduse dup.'l şi relaxări musculare, mişcări fiecare din acestea avînd o semni-
caz sau situaţii concrete, efec- o strategie. convulsive, vasodilataţii şi vaso- ficaţie în contextul global al ini-
tuate în intervale scurte, de concentraţii), fiind circumscrise micii ce presupune o sinergie mus-
EXPONENT, în statistica psi- unor mecanisme psihofiziologice
specialişti dotaţi cu o mare com- culară (G. Dumas). De aceea pot fi
petenţă. Prin e. se constată şi ex- hologiei, defineşte m ă r i m e a o)>v- generale, sînt comune tuturor oa-
raţionalâ a caracterelor cnirl.i 1 ': compuse variabil, fiecare din com-
plică, formulîndu-se un consult menilor (G. Dumas, C. Thompson) ponentele ei îndeplinind pentru
:sau recomandare. în psihologii sau individuale, în vederea în- în rest, ele cunosc o diversificare
cadrării lor tipologice. un altul rol de indice iar siste-
aplicată se recurge la e. capacită- şi organizare conform condiţiilor mul indicilor oferind observatoru-
ţii de muncă, a normalităţii p'-i- EXPRESIE EMOŢIONALĂ, la- adaptative şi socioculturale. Dar- lui un complex integrat de infor-
hice, a capacităţii intelectuale, a tură a modificărilor motrico-seu"<- win a demonstrat că e.e. sînt maţii despre starea subiectului.
elevilor de diferite vîrste eh\ toTii, mimico-pantomimice şi g;-— reziduuri ale unor acte adaptative E.e. pot fi spontane, habitualc fi
EXPLICAŢIE, acţiune gnostică tice în relaţia directă sau i-ui: desfăşurate (atac, fugă) şi se voluntare. Ele se structurează tipic
vizînd relevarea modului de de- rectă cu pr.lsiuni motivaţioii.Je, menţin întrucît anticipă, prepară şi variabil, individual în condi-
terminare a unui fenomen sau a stări şi procese emoţionale, i'. şi susţin demersurile adaptative ţiile activităţii şi comunicării soci-
unei categorii de fenomene. Vi- Eraisse remarcă dificultatea dis- (încordare, poziţie de atac, accele- ale. Eraissc arată că societatea pe
zează dezvăluirea cauzelor, teme- tingerii e.e. de alte configuraţii rare a circulaţiei sangvine, semi- de o parte selecţionează expresiile
iului de producere a fenomenelor. miir.icogesticuiare cu un conţinu:, deschidere a ochilor etc.) şi influ- bazalc dezvoltînd pe unele şi
De ace.ca se sprijină pe cunoaş- operatoriu, indicativ sau desipia- enţează pe cel care este, de exem- inhibînd pe altele, pe de alta cre-
terea legilor şi condiţiilor calitativ, tonico-energetic nespecilK, plu, atacat (scr'şnetul dinţilor ează „un veritabil limbaj niimic
tive şi cantitative ale fenomenului Sub raportul interpretării e.e. provoacă teamă). Matalon anali- in care semnele prelungesc şi diver-
sau evenimentului. E. porneşte de urmează aceleaşi modcio ca n zează o scrie de comportamente sifică expresiile spontane". Landys
ia o descripţie concretă a ceea teoriile euio'iei. Pot fi conţii! ia- emoţionale idciuificîiul în organi- iibserva.se că, fiind în cea. mai
ce e s t e de e x p l i c - • ;V i *• \ ••• v.dnv.' > ' ••' •' (•/•', u . :
t e •.••iuVi'L' • v t i . ! ] ! ' i l ă r i . • .',.•• zarea l<>r componente bioadapla- mare măsură învăţate ("rb'i con-
şi recurge la cunoştinţe c;euţ;aie tive clare dar totod t':â staiuialcaz i genitali posedă o mimică foarte
256 257
17 — Dicţionar de puhoicK-::e
E
E actorului importante valenţe sim- lare anterioară a aceluiaşi focar.
săracă), e.e. se stilizează pînă la asupra poziţiilor mîinilor care bolice, în chip necesar corelată cu Consecinţă ii/ică a suprasolici-
stadiul de limbaj deliberat şi joacă în e.e. un rol aproape 11,1 tralispozabilitatea, e. actoriceas- tării in usc ular-articulat orii.
convenţional. O. Klineberg şi aşa de important ca şi fizionomia că defineşte capacitatea întruchi- EXTRAPOLARE, operaţie de
alţi etnologi relevă diversitatea facială. Copiii învaţă treptat să pării scenice. G. Keacşu defineşti; extragere a unor date, scheme,
de semnificaţii a gesturilor în recunoască e.e., după Cates, în e. ca „însuşirea aptitudinală com- modele, valori, dintr-un domeniu
diverse culturi. A scuipa înseamnă următoarea ordine: ris, suferinţă, plexă, înglobînd putinţa de a si de a le extinde asupra altor
dispreţ la europeni şi manifes- mînie, oroare, surpriză, disprrţ. proiecta pe plan mintal şi do a domenii; implică ipoteză şi se
tare a benedicţiunii la unele popu- Folosind fotografii de actori, Fe- exprima adecvat şi sugestiv, în- apropie de transfer. în psihologia
laţii arabe. Dirijarea inimicii per- leky, H. Sehlosberg, C. Osgood tr-o situaţie dată, o idee sau o experimentală, continuarea curbei
mite ca, după eticheta tradiţio- ş.a. au constatat că aceleaşi ex- stare psihică". Această aptitudine unor date dincolo de limita de
nală din unele culturi asiatice, să presii pot fi variabil interpretate complexă se dezvoltă la diverse valori a faptelor observate.
se zîiubească la înmormîntarea şi nu se pot obţine identificări niveluri implicînd elaborări spon-
corecte din partea tuturor subiec- tane, dirijate şi de improvizaţie. EXTRAVAGANŢĂ, ieşire din
celor apropiaţi pentru a nu obliga comun, manifestare bizară, deze-
pe participanţi să încerce sufe- ţilor. Sînt mai slab recunoscute
EXTAZ, stare a celui ce este chilibrare, dereglaj al conduitei,
rinţe morale. E.e. este o formă expresii de bucurie şi mirare decit
cele de groază şi dispreţ, l'n copleşit de ceva ce-1 depăşeşte excentricitate, încălcare a bunu-
specifică de comunicare (M. Ralea). cu totul şi-1 absoarbe; presupune lui simţ. Cervantes remarca: „tot
optimum de comunicare prin e.e.
Fenomenul nu se reduce la con- imobilitate, depresiune a funcţii- ceea ce nu-i firesc e rău". E.
intervine între persoane ce se
tagiunea afectivă ci implică şi lor vegetative şi sub raport afec- poate fi provocată de lipsa de
cunosc bine, mai ales înăuntrul
„parametri asociaţi cu dimensiunile tiv, după P. Janet: „un senti- maturitate şi de echilibru spiri-
familiei şi care deci posedă şi
semnificaţiei emoţionale" (Davitz). latura individualizată a codului ment de fericire, de bucurie in- tual sau poate fi o sfidare a opi-
Conţinutul e.e. nu este şi nu e.e. G. Neacşu a studiat feno- exprimabilă, care fuzionează cu niei publice. E. echivalează cu
poate fi la om pur emoţional, menul transpoziţiei expresive. toate aspiraţiile spiritului". E. originalitatea ieftină, de supra-
incluzînd şi componente cognitive. este o trăire la limita superioară faţă, reflex al crizei de originali-
De la o anumită vîrstă, copiii nu EXPRESIVITATE, calitatea u- tate în cultura personală.
a valorilor estetice, morale, inte-
mai plîng singuri, dacă n-au vreun nui proces psihic sau a personali-
lectuale, dar are şi o ipostază EXTREMISM, atitudine ce nu
motiv serios. Dezvoltîndu-se ca tăţii de a-şi modela structura şi
psihopatologică de tip obsesional. cunoaşte moderaţia şi gradaţia,
un limbaj parţial, e.e. trebuie „în- conţinutul în chip relevant in
EXTERNALIZARE, proces de situarea pe poziţiile unei doctri-
cadrate în ansamblul activităţii comportament; comunicare din-
proiectare în afară a imaginilor ne duse pînă la ultimele ei con-
generale a presonalităţii" (G. Nca'c- tr-un sistem în altul cu efecte de secinţe, astfel îneît devine dogma-
şu). Vorbirea implică o notă emo- accentuare ce reliefează şi impune obiectuale şi spaţiale, luîndu-se
tică, absurdă. E. se poate mani-
ţională şi orice e.e. este, în fapt, mesajul; proiecţie în comporta- în particular cazul vederii. Si- festa prin fanatism, ascetism,
obiectivarea unor atitudini (H. ment şi mai ales în stilul acestuia nonim proiectivităţii imaginilor. moralism insolent. E. presupune
Wallon). Lectura e.e. prezintă, de a dinamicii interne a personalită- EXTEROCEPTOR, receptor pierderea simţului măsurii şi a
aceea, aceleaşi probleme ca şi ţii. Deci, stil personal de com- realismului.
dependent de stimulaţiile exteri-
perceperea şi înţelegerea oricărui portament. Se disting e. fiziogno-
limbaj verbal. Este necesar să se oare cum sînt văzul, auzul, tactul, EXTROSPECŢIE, privire în afa-
mică, motorie, emoţională, verbală,
identifice natura, specia emoţiei mirosul (Ch. Sherrington) deo- ră, observare obiectivă a compor-
gestică, artistică etc. E. vorbirii
exprimate şi să se urmărească sebit de proprioceptiv (muscular) tamentului, opusă introspecţiei.
uzează de intonaţie şi accente (pe
indicii expresivi pentru a codifica carcT. Slama-Cazacu le apreciază şi interoceptiv (visceral). Contrar aparenţelor, omul este
concret intensitatea şi structura ca fiind comutatoare de sens), de EXTINCŢIE, diminuarea sau precumpănitor extrospectiv.
stării emoţionale (R. Woodworth, mijloace lexicale, sintactice, to- absenţa răspunsului la stimularea EXTROVERSIUNE, organizare
Kramer, Coleman). Carmichael,
ponimice şi semantice (Artiomov). unui focar motor după o stimu- a personalităţii, orientate precum-
Roberts si Wessel atrag atenţia
E. dobîndeşte in comportamentul
359
258 17*
OICŢIONARELE ALBATROS
pănitor spre lume, ataşate de EZOTERIC, sens al unor ma-
obiecte şi oameni, deschisa pentru nifestări şi acţiuni comunicativi.-
F
o cil mai activă comunicare cu cei de n fi destinate unui număr redn ,
din jur, de unde şi facila adap- de iniţiaţi, ai şcolii, profesiunii
tare la mediu; opus inlrocersiuitii. şi sectei respective, l'rin e. s<
EXUBERANŢĂ, stare afectivă desemnează, extensiv, inaccesibi
generată de trăirea intensă a unei litatea unor consecinţe prin com-
bucurii, manifestată printr-un plicarea şi incifrarea lor inutil.j.
comportament nestăpînit, explo- fastidioasă şi confuză. Opus exote
ziv iară a, depăşi insă limitele per- ricuiui care prevede Comunicări'
mise. E. este caracteristică persoa- cu toţi cei interesaţi, ca şi accesi-
nelor foarte comunicative. bilitate.
FABULAŢIE, construirea în nită în sindromul Korsakoff şi in

plan fictiv, cu ajutorul cuvintelor, presbiofrenii. F. este întîlnită, ca
a unor situaţii, evenimente sau o caracteristică esenţială, şi în
personaje prin invenţie ca anga- parafrenii, prezentînd o excepţio-
jare într-o anumită direcţie, nală proliferare imaginativă.
indiferent de faptul dacă subiec- FACILITARE, efect Balinunt;,
tul crede sau nu în cele pe care le producerea unui răspuns mai in-
relatează. Se disting două tipuri tens la un stimul-tcst a unui punct
de î.: una care poate fi calificată cortical, cînd mai ales această
ca normală şi care se Sntîlneşte stimulare este precedată de una
frecvent la copii sub influenţa condiţională decît atunci cînd
lecturii, filmelor, şi în general a este aplicată singură. De aseme-
evenimentelor care acţionează punea, f. presupune o asemenea
ternic asupra imaginaţiei lor. Jn influenţare între două puncte cor-
acest caz subiectul este conştient cale întrucît stimularea unuia per-
că fabulează. O altă formă este mite declanşarea răspunsului al-
cea patologică şi eminamente intui punct. Activitatea psihică
conştientă, subiectul fiind con- este mijlocită de astfel de factori
vins de adevărul şi realitatea f. cum sînt atenţia, deprinderea,
F. patologică apare ca sindrom aptitudinea. în relaţiile interper-
sonale şi grupale se manifestă
în tulburările de memorie, dato- fenomenul de î. socială constînd
rate unei dezorganizări a memo- în efectul energizant al interacţiu-
riei, a „telescopării" şi ameste- nii de tip cooperator asupra tu-
cării amintirilor în fluxul percep- turor proceselor desfăşurate in
tiv actual. F. are, in acest caz, comun (sarcini practice, rezolvare
un caracter mai mult sau mai de probleme, comunicare, etc).
puţi» oniric F. este abilei intii-
861
sebit în funcţionarea I. J'roble- care subiectul este prezent şi
FACTOR, în matematică, ter- stimularea sintezelor în zonele nielo esenţiale de c u c depind in care eşto figurată, într-o ma-
men care înmulţit cu altul con- relativ inhibate; 14) folosirea refle- întemeierea şi reuşita i.uniliei niei îi mai muit sau mai puţin
tribuie la un produs, in psiholo- xelor de ambianţă; 15) realizare,i iar mai departe, pe plan maero- diformată de procesele defen-
gie şi ştiinţele sociale indică unui stereotip extern favorabil social, procesele demografice, for- sive, îndeplinirea unei dorinţe
o unitate funcţională, o trăsătură, FACULTATE PSIHICĂ, sti m marea tinerei generaţii şi a viito- şi, în ultimă instanţă, a unei
un element constitutiv care ac- tură funcţională, posibilitate de rilor cetăţeni şi membri adulţi ai dorinţe inconştiente". l>arg uti-
ţionează specific şi trebuii; să lie a întreţine un anumit gen de re- societăţii, constau în criteriile lizat în psihanaliză, termenul
considerat în interacţiunea sa laţii psihice şi a dezvolta o activi valoric-personale de selecţie a de t. se referă la o formaţie ima-
cu celelalte elemente în descrierea tate senzorială sau mintală spe- partenerilor maritali, în acordul ginativă sau fantezistă particu-
sau explicarea, fenomenului glo- cifică. Garnier (1852) socotea că interpersonal al cuplurilor, în coe- lară, care nu corespunde realului,
bal. Teoria şi analiza factorială f.p. sînt independente una de ziunea grupului în faţa obstaco- este o producţie iluzorie şi con-
sînt larg utilizate în cercetarea alta, supoziţie care nu s-a confir- lelor şi a frustraţiilor, în climatul stituie unitatea componentă a
psihologică. mat. Termenul de f. are sens de afectiv şi moral pe care-1 asigură viselor, a reveriilor (vise diurne)
FACTORI DE PROGRES, ca- capacitate, iar după unele inter- copiilor, în capacitatea de a le intervenind ca elemente ale vieţii
tegorie taxiologică introdusă de pretări sens de funcţiune, liste transmite în mod adecvat aces- fantasmatice a subiectului şi în-
Gh. Zapan, desemnînd condiţiile, depăşit, pe cale de a ieşi din u/. tora habitudini, cunoştinţe şi nor- deplinind un rol important în
regulile şi normele ce contribuie FAMILIE, în pofida extremei me de comportare, precum şi în etiologia nevrozelor. Freud no-
la optimizarea activităţilor. Zapan varietăţi structurale — de origină a le forma trăsături importante tează: „Cînd ne aflăm în pre-
încearcă să. adopte regularităţile istorică — sau culturală —, nota ale viitoarei personalităţi. Toate zenţa unor dorinţe inconştiente
activităţii de sistematizare re- proprie a f., ca instituţie socială aceste probleme psihologice şi aduse la ultima şi cea mai ade-
flexă a creierului ca factori de avînd la bază alegerea reciprocă multe altele de acelaşi gen au vărată expresie, sîntem forţaţi
care trebuie să se ţină seama în a partenerilor maritali este de. generat o problematică de cerce- să spunem că realitatea psihică
organizarea oricăreia dintre acti- a asigura reproducerea speciei, tare vastă şi diversă (ajunge să este o formă de existenţă parti-
vităţi. Aceştia sînt: 1) realizarea în condiţii socioculturale deter- amintim că psihanaliza îşi trage culară ce nu ar trebui să fie
unei zone de excitabilitate optimă minate. Astfel, conform definiţiei originea din aceste probleme), confundată cu realitatea mate-
pe cortex în raport cu activitatea lui CI. Levi-Strauss, f. este un în care, de regulă, psihologul s-a rială". Aceasta se referă cu deo-
respectivă; 2) formarea unor noi grup care îşi are originea în căsă- întîlnit cu antropologul, sociologul,
demograful etc. sebire la f. inconştiente, precum-
legături temporare pe baza activi- torie, fiind alcătuit din soţ-soţie pănitor onirice, despre care Freud
tăţii cît mai multor analizatori; şi copiii născuţi din unirea lor FANATISM (lat. fanaticus — arată că „sînt, pe de o parte,
3) folosirea acţiunii de transfer şi (grup căruia i se pot adăuga şi inspirat de zei, fanum — tem- înalt organizate şi noncontradic-
evitarea interferenţelor; 4) asigu- alte rude), pe care-i unesc drep- plu în care se dădeau oracole), torii întrucît au ' pus în profitul
rarea unei intensităţi optime a turi şi obligaţii morale, juridice, iniţial, termenul se raporta la lor toate avantajele sistemului
stimulilor; 5) întărirea legăturilor economice, religioase şi sociale doctrinele religioase şi desemna conştient şi judecata noastră le
temporare; 6) diferenţierea excitan- (inclusiv drepturi sau interdicţii intoleranţa şi cruzimea manifes- distinge cu greu de formaţiunile
ţilor; 7) interacţiunea diferitelor sexuale). Ca grup social întemeiat tate faţă de cei de altă credinţă; acestui sistem; pe de altă parte,
procese corticale; 8) folosirea in- pe alegerea reciprocă a partene- mai larg, f. exprimă adeziunea
teracţiunii celor două sisteme de ele sînt inconştiente şi incapa-
îilor maritali, cu roluri şi statute dogmatică la o idee sau la bile să devină conştiente. Ori-
semnalizare; 9) menţinerea con- precise asociate membrilor lui, o orientare şi activitatea nestă-
stanţei relative a stereotipului şi ginea lor inconştientă este de-
apoi avînd habitudini, ţeluri şi vilită de nimic în vederea rea- cisivă pentru destinul lor". La
componentelor sale; 10) realiza- aspiraţii comune, şi în cele din lizării scopurilor şi condiţiilor
rea sintezelor şi generalizărilor; acest nivel f. apare ca efect al
urmă (dar nu ca importanţă) asi- impuse de ideea respectivă.
guri ud creşterea progeniturii, com- „unei investiţii hâlucinatorii în
11) stimularea schimbărilor în FANTASMĂ, după Laplanche amintirea unei satisfacţii". Prin-
(impui elaborării stereotipului; ponentele psihologice personale şi
interpersonale joacă un rol deo- (1967), „scenariu imaginar în
12) generalizarea stereotipului; 13)
2<Î2
F
tre f. inconştiente, Freurl acor- veste predispoziţia sau rezis- în funcţie de poziţia verigii co-
creatoare, îndeosebi ru construc- nexiunii inverse în schema de
da un loc important dubioaselor ţiile ini.'i.«ist ice c? dispun <:1•
' un tenţa la oboseală. F. prezintă
f. originare ce se referă la viaţa importanţă in considerare1:! ca- organizare a sistemului se pot
grad maxim di; libcitate şi •«.• distinge două categorii de f.:
intrauterină, la experienţe ar- îndepărtează mult de real -J pacitâţii de muncă, la angajarea
haice infantile de autocratism, în acele profesiuni care prezintă extern, care are loc în cadrul
chiar de posibil. interacţiunii sistemului cu me-
complex de castraţie etc. C'ît FAPT, sinonim al fenomenului solicitări speciale (muncă de
noapte, efort fizic mai mare etc), diul şi unul intern, care se reali-
priveşte f. conştiente ce apar sau adulai; transformarea ini- zează la nivelul interacţiunii
în reverii (ca produse ale elabo- ţiată şi împlinită. în psiholo- precum şi în diagnosticarea de
către medic si psiholog a neadap- subsistemelor, conferind stabili-
rării secundare a viselor) aces- gie, evenimentele specifice de tatea internă a sistemului. în
tea sînt „scene, episoade, ro- comportament şi viaţă psihică tărilcr la muncă, a căror cauză
majoră e oboseala. funcţie de gradul de complexi-
mane, ficţiuni pe care subiectul asupra cărora poartă cercetarea. tate a operaţiilor pe care le efec-
le construieşte şi pe care şi Io 13azâ a cunoaşterii ştiinţifice. FEEDBACK (RETROACŢH'- tuează mecanismul de comandă
povesteşte în stare de veghe", FASCINAŢIE,'efect de imobi- NE, CONEXIUNE INVERSĂ), se disting: f. simplu, care constă
între acestea forme de f. sînt lizare a mişcărilor, tensiunii afec- unul din principiile ciberneticii, doar în operaţii de comparare,
altele intermediare, f. liminale, tive şi actelor intelectuale, sub in- care desemnează informaţia pro- între valoarea dată a mărimii
care „se apropie foarte aproape fluenţa unei stimulaţii excepţio- venită de la efector sau de la reglabile şi valoarea reală a mă-
de conştiinţă şi rămîn acolo nal de atractive sau de pericu- „ieşirea" sistemului, semnalizînd rimii de ieşire şi f. complex, care
fără a fi perturbate atîta timp loase. Uzual, se înţelege prin 'diferite efecte, condiţii noi şi realizează în plus şi alte operaţii,
cît n-au investiţie intensă". Ast- f. starea-liniită a subiectului eficienţa acţiunii executate sau cum ar fi cele de selecţie, de co-
fel, f. apar ca un fenomen privi- copleşit de scenele la care asistă, a comenzii elaborate. Informaţia relare a elementelor stocate în
legiat, întrucît, după Laplanche, de performanţele şi valorile pe inversă se adresează ca mărime memoria sistemului cu cele ac-
realizează „procesul de trecere care le percepe şi de care nu se informaţională din nou „intrării" tuale etc. în funcţie de sensul
între diversele sisteme psihice: poate desprinde. sistemului pentru ca acesta să-şi acţiunii semnalelor conexiunii in-
refulare şi reîntoarcerea refula- FATALISM {Ut. fatum — des- modifice activitatea în funcţie verse asupra valorii actuale a
tului". S.' Freud nu găseşte însă tin), doctrină filosofică sau de de scopul propus. Eile prin- mărimii reglabile, faţă de o va-
o deosebire calitativă între di- origine mistică în conformităţi'1 cipiul de bază al adaptării ori- loare iniţial dată sau faţă de
versele tipuri de f.: „Fantas- cu care evenimentele din lumi cărui sistem la mediu, prin reacţia punctul de echilibru, se disting:
şi viaţa omului depind de soartă, efectului asupra cauzei şi înche- i. negativ, autoreglare, stabili-
mele clar conştiente ale perver- garea circuitelor reflexe autor e-
şilor, care, în condiţii favorabile, destin, fatum. Teorie a predes- zatoare, corectoare a perturba-
glatorii, realizînd astfel coechili- ţiilor, care realizează o reducere
se pot transforma în compor- tinării faţă de care voinţa omu- brarea dinamică şi în acelaşi
tamente angajate, temerile de- lui ar fi neputincioasă, ea în- sau înlăturare a oscilaţiilor va-
timp autodelimitarea sistemului fa- lorilor mărimii reglabile de la
lirante ale paranoicilor, care se săşi exprimînd ceva din destin, ţă de mediul său specific. Ca fe-
proiectează asupra altora cu un în variante moderne, cum sînt valorile date, înscrise îu progra-
nomen natural f. se manifestă mul de funcţionare a sistemului;
sens ostil, fantasmele inconşti- cele ce apar în filosofia lui Spi- la toate nivelele de organizare
ente ale istericelor, pe care le noza sau V. Conta, termenul el menţine coordonatele sistemu-
ale materiei, îmbrăcînd diferite lui în limitele anumitor valori.
descoperim, dincolo de simpto- este utilizat impropriu, avînd un forme în cadrul diferitelor sis-
me, prin psihanaliză, acestea sens apropiat de determinism. Semnul de „—" înseamnă că f.
teme. F. este un element compo- are sens contrar, faţă de discor-
coincid prin conţinutul lor pînă FATIGABILITATE, caracteris- nent inseparabil al mecanismu-
la cele mai mici detalii". tică individuală privind gradul danţa dintre valoarea reala a
lui de autoreglare si în acelaşi parametrului reglabil şi o va-
FANTEZIE, în genere, sino- de rezistenţă la oboseală şi tot- timp o însuşire a organizării unui loare dală. Informaţia trimisă
nim cu imaginaţia. Există to- odată nivelele de solicitare la care sistem în 'ansamblu, ca rezul- înapoi la centrul de comandă
oboseala survine. S-au stabilit tantă a însuşirilor subsistemelor tinde să se opună la distanţa-
tuşi tendinţa de a considera f. tipologii ale oboselii, ale diferen- şi a combinaţiilor lor (Klaus).
identică numai cu imaginaţia ţelor individuale în ceea ce pri-
264 265
IC;I, mărimii reiţLif..' l.il.i, du ni.î- rivată, din acesta, la jii\ el <;ni- direcţie, linia se înclină în sens
IPIIH.'.-I- cai o îi'Û;-!'.i.
;
î i
1
l.i. 1 i n i ' - trai fiind .II 11\ aţi. dup.i l'.K. Aţin în continuare după un model
cultural. J. Faure arată că f. contrar; — BEZOLD-UKUCKE,
mi teoriei |ii;ii;cli«'Mi', f. negativ hiu -— aixepfori ai acţiunii, perceperea tonalităţii cromatice
este caracteristic proceselor de după Iul. ISernstein — modele si masculinitatea rezultă din
asimilare, ca o tendinţă vecto- necesare ale viitorului, după (',. tipul de relaţii ce se instituie; depinde de gradul de iluminare
rială ;i subiectului în relaţia sa Miilor, K. Pribram şi E. Galnn- între reprezentanţii celor două a ei; — DOV1Î, depinde de luciul
cu mediul, tendinţă de a aborda ter — planuri ale conduitei şi sexe după valori acceptate de- obţinut stereoscopic prin prezen-
şi a reduce necunoscutul la cu- imagini ale situaţiei. C) a doua semnînd statute diferenţiate. Tra- tarea la fiecare ochi a cîte unei
noscut, de a asimila situaţiile coordonată ar fi cea a controlului, diţional f. este denotată prin suprafeţe mate, alb şi gri; -
noi pe ba/a schemelor operaţio- de la subsistemul efeetor, par- sensibilitate, inteligenţă analiti- HONI, 'găsit de Wittreich (1952),
nale consolidate şi standardi- venind permanent şi secvenţial, că, preocupări pentru frumos şi se referă la faptul constatat la o
zate. F. pozitiv amplifică osci- prin retroaferentaţie, la centru, promovarea valorilor morale, sen- femeie cu numele de Honi, care,
laţiile valorilor mărimii de re- informaţii asupra modului cum timente durabile, intuiţie psi- in cazul cunoscut al observării
glare de la o valoare dată, pe se efectuează acţiunea şi astfel hologică şi pricepere educativă. unor fizionomii de bărbaţi prin-
baza datelor informaţionale. F. subsistemul reglator poate să Din modelul f. tinde să fie elimi- tr-o fantă, le percepea deformat
pozitiv realizează latura acomo- transmită comenzi suplimentare, nată slăbiciunea şi dependenţa. (iluzia Ames), dar percepea co-
dativâ a adaptării, lărgind per- corective, de sancţionare, de mo- FENOMEN (gr. phainomenon rect fizionomia soţului aflat in
manent domeniul zonei regla- dificare ctc. Important este deci — ceea ce apare), desfăşurare aceleaşi condiţii; -MAXWELL,
bile a unui sistem şi deci a capa- operatorul, în raport cu care f. particulară şi obiectivă, accesi- sau fenomenul entropie, constînd
cităţii sale antientropice. F. po- va fi pozitiv sau negativ, deter- din menţinerea unei pete în
minînd trecerea de la o stare bilă organelor de simţ, deci di-
zitiv se traduce ca autoexcita- rect constatabilă. Se defineşte în cîmpul vizual, corespunzător nu-
ţie, autoîntreţinere, rcalizînd aco- la o alta, preconizată a fi mai culei retiniene, în condiţiile adap-
bună — atingerea unui ţel, sau unitate şi opoziţie cu esenţa. în
modarea prin depăşire, pe baza psihologie, I. indică, în genere, tării la întuneric; — PANUM,
elementelor de anticipare şi pro- avînd sensul invers, al menţi-
nerii stării existente sau al re- ceva local, tranzitoriu sau, prin dacă unui ochi i se prezintă o
iectare (recent au fost introduşi, venirii la starea preexistentă. specificare, un raport, un efect verticală, iar celuilalt două ver-
ca fiind mai semnificativi, ter- Autoreglajul, reductibil la coce intervine cu necesitate în ticale apropiate, prin fuziunea
menii defecd bsfore şifeedforward). mandă şi control, implică suc- anumite condiţii (de ex. î. Phi). binoculară prima verticală se con-
în plan psihologic, î. pozitiv se cesiv şi simultan ambele tipuri P. Janet a propus o distincţie topeşte cu una din cele două,
traduce ca o tendinţă vectori- de f., deci o unitate a contrari- între f. şi fapt, acesta din urmă dar i se conferă acesteia o oare-
ală a subiectului uman, de a inilor. Aspectul comunicaţional al fiind precis determinat şi avînd care înclinare; - PURKINJE,
terpreta şi a modela o aceeaşi sistemului psihic nu poate fi considerînd un optimum de vizibi-
situaţie, prin procedee operaţio- o structură accesibilă descrip-
detaşat de caracterul său in- ţiei, pe cînd f. implică transfor- litate a tonurilor în jur de 550m;x,
nale diferite, prin descoperirea trinsec, finalist, teleologic (A. Ro- culorile albăstrui se văd cel mai
într-o oarecare situaţie dată a marea continuă. F. psihice re-
senblueth) asigurat, structurat prezintă o categorie aparte, în- bine în obscuritate şi dobîndesc
unui alt principiu de relaţionare prin schcmele-bloc cu f. In ul- oarecare strălucire; —TROXLER,
a elementelor. F. permite să se tima vreme se insistă mult asu- trucît, direct, nu sînt accesibile
decît introspecţiei, în măsura în în privirea fixă, punctele situ-
depăşească modelul clasic al ar- pra elementelor de anticipare în ate în zona vederii periferice se
cului reflex prin acreditarea ge- psihocibernetică şi de aceea se care acesteia i se acordă credit.
nerică a reacţiilor circulare, mai B. Teplov demonstrează carac- estompează treptat şi dispar din
recurge la termenii de feed-be- imaginea perceptivă; — WER-
bine-zis a interacţiunilor circu- fore, feed-forward. terul mijlocit al cunoaşterii f.
lare dintre subiect şi ambianţă. psihice. THEIMER, cunoscut sub denu-
.Viei, devin esenţiale două coor- FEMINITATE, caracteristică FENOMENUL LUI:-AUBERT, mirea de fenomenul phi, consta-
donate: programul şi sarcina de- psihică a individualităţii cu o în observarea unei verticale lumi- tat experimental prin perce-
bază biologică, dar constituită perea unei linii luminoase între
noase dacă se înclină capul într-o
366 267
j şi la cel comportamental, în îutilni şi în alte sfere dec ÎL cea
două becuri electrice apropiate că „relaţia este totul, iar reia- c
a reliiriei.
si care so aprind succesiv cu o situaţiile sociale comrtte. F. e.;te
tele nu înseamnă mai nimic." legată strîns de convingerile in- FIABILITATE, categorie ciber-
frecvenţă de peste. 18 ori pe se- Şcoala de la Wurzburg şi-a asu- netică şi ergonoiniră ce expri-
cunda. Succesiunea de imagini dividului şi de organizarea lor
mat studiul fenomenologic al volitivă. Calitate a atitudinilor mă rezistenţa hi soli ci lan , jituc-
apropiate duce la fuziune şi de- gîndirii opus celui logic. Se ada- Itonalitatea superioară şi t/e du-
plasare, astfel explicîndu-se miş- de a fi stabile, inflexibile, rezis-
ugă şi un sens extensiv privind tente faţă de forţe opuse. rată, eliberarea maximă de perico-
carea aparentă. oria; descriere de procese su- lul deteriorării unor disp<>~,it; re
bicc< ive fio şi pe calea reconsti- FER0M0N, termen care de-
FENOMENOLOGIE, curent fi- fineşte „ectohormoni", substan- sau aparate tiitnicc; siguranţa
losofic si psihologic bazat pe tuirii lor cu mijloace imlirec (<• în desfăşurarea comportamentului
(V. DESCRIERE FENOMENO- ţe secretate de un animal şi
ideea cunoaşterii directe a feno- care influenţează comportamen- uman, în funcţionarea unei ma-
menelor mintale şi a descrierii LOGICĂ). şini sau a unui sistem oiii-ina-
tul sau dezvoltarea unor indivizi,
lur concrete. în varianta lui Ji. FENOTIP, rezultatul „vizibil" conspecifici sau nu. La multe şină-mediu. Poale fi definită şi
Husserl (1900) apare şi ca o eon- si conslatabil din organism, răs- animale f. joacă un rol însemnat măsurată fie ca probabilitatea
ii molare introspectivă nemijlocită puns al genomului faţă de in- în sexualitate (poate şi la om), realizării cu succes a unei anu-
a esenţelor şi formelor pure ale citaţiile şi tensiunile mediului. reproducere, organizarea vieţii în mite performanţe (opusă pro-
spiritului, lumea şi conţinutul Selecţia nu vizează în mod di- comun (ex. la albine). Parfunm- babilităţii de apariţie a unei
referitor la ea fiind puse în pa- rect genele, ci f., în funcţie de rile pot fi considerate, pînă la erori sau disfuncţionări), fie prin
ranteză. Proccdînd la o exami- comportări mai mult sau mai un punct, ca f. artificiali. timpul mediu pentru o eroare.
nare critică a f., H. YVald scrie: puţin adaptate. într-adevăr, ac- F. sistemului om-maşină-mediu
tivitatea esenţiala a f. este FETIŞISM (port. fetico — vra- depinde de f. fiecărei compo-
„în fenomenologic, esenţa lu- jă, magie), practică a cultului
crurilor nu se află „dincolo" de reprezentată de comportament, nente şi de modul de aranjare
acesta asigurînd circularitatea re- faţă de obiecte, despre care se a componentelor: în serie (ne-
lucruri, în cer, ci „dincoace" de crede că posedă forţe suprana-
lucruri, în străfundul eului uman. laţiilor dintre organism şi mediu; funcţionarea unei componente
organismul îşi alege mediul, mo- turale, magice sau că pot mij- atrăgînd după sine nel'uneţio-
Husserl mută ideile platonice dificîndu-1 în măsura în cari' loci relaţiile cu astfel de forţe.
din obiect în subiect. De aceea narea întregului sistem) sau în
depinde de el (Piaget). Reacţiile „Fantezia încălzită de dorinţă paralel (defecţiunea unei com-
în fenomenologia lui Husserl ide- fenotipice fiind un rezultat al — scrie Marx — creează la fet'i-
ile nu mai sînt „lucruri", ci „in- ponente neantrenînd defecţiu-
„normei de reacţie" al genoti- şist iluzia că un lucru material nea întregului sistem). Menţine-
tenţii". Lucrul este unitatea din- pului (fondului genetic) şi, tot- poate să-şi modifice proprietă- rea f. la valoarea proiectată con-
tre un complex de senzaţii şi odată, presupunînd interacţiuni ţile sale materiale numai pentru stituie scopul principal al activi-
o esenţă logică. Cunoaşterea spon- constante între acţiunea organi- a-i satisface poftele lui". Aceeaşi tăţii de întreţinere.
tană făureşte lucrul, iar cunoaş- zatoare a reacţiilor şi influenţele iluzorie atribuire de însuşiri, ca
terea filosofică dezvăluie esenţa mediului, comportamentul devi- proprietăţi intrinseci ale obiec- FIDEISM (lat. fides — cre-
care a participat la făurirea lui. ne un factor important al evolu- tului iar nu ca obiectivare a dinţă), doctrină de origine si
Reducind fenomenul la percep- ţiei însăşi. unor acţiuni şi relaţii sociale, factură teologică afirmînd, ira-
ţie si esenţa la concept, f. pre- intervine — după Marx — în ca- ţionalist, prioritatea credinţei re-
tinde că depăşeşte opoziţia din- FERMITATE, tărie, atitudi- zul mărfii. Aici se produce feti- ligioase asupra ştiinţei. în va-
tre fenomenul perceput şi per- ne de adoptare rapidă, conşti- şizarea, produsul muncii fiind rianta modernă, echivalarea cre-
cepi ia fenomenului. Husserl nu entă şi de durată, a unei poziţii evaluat independent de condiţi- dinţei cu ştiinţa, prin afirmarea
mai face nici o deosebire între în situaţiile problemă; rezistenţă ile reale ale producţiei, ca avînd realităţii obiective a conţinutu-
reflectat şi reflectant. F. încear- în apărarea şi promovarea unei o valoare „în sine" iar nu o va- lui credinţelor şi prin susţinere;1.
că să topească obiectul şi su- decizii. Se opune ezitantei, su- loare în relaţiile de schimb şi că la baza fenomenelor studiate
biectul în relaţia dintre obiect gestibilitâţii şi tendinţei spre aban- de utilitate. Deci f. se implică de ştiinţă se află ..voinţa divină".
şi subiect. Fenomenologii cred don in faţa greutăţilor. F. nu şi ca o iluzie cognitivă ce se poate Prin ext., la unii autori recenţi,
se referă numai la planul ideal
269
F
f. <['• • . • t . ' i n l i f i i / ă i'ilul |>i!'po!i<lc- s d i e i m i : a s p e c t a l f u n c ţ i i l o r r.-o'Mii-
1 FILANTROPIE (gr. philan- sibilitatca studierii detaliate ţi
î c n t al c uii\ i!i;:<til"i'
i
afri_t.i u t i v e c a p b<; refni.t l a a c e l e i n i m .
thropia, — iubire de oameni), multilaterale, atît a procesul v.:
in d e [ j nil c a adevărului şlmiţilic de cunoaştere concretă, intui- de producţie în ansamblu, cit şi
sau al orientărilor filosofice. tivă, care apar subiectului drept doctrină şi atitudine ce se ex-
primă prin ataşamentul faţă de a diferitelor elemente ale acestuia.
FIDELITATE (lat. fidelitas.-a.'is „copii" ale realului, mai precis Totodată, procesul de productiv
— credinţă, devotament), per- ale unor stări reale. Există tn-i oameni şi tendinţa de a-i ajuta.
sistenţa atitudinilor faţă de F. presupune înţelegerea şi com- cercetat poate fi înregistrai cu
varietăţi fundamentale de cu- o anumită viteză, iar pe ecran
sine, de alţii, faţă de ideile şi noştinţe figurative: 1) percep- pasiunea altor persoane, dar şi
convingerile adoptate. F. im- capacitatea de a renunţa la unele poate fi reprodus şi cu altă viteza
ţia („copie" a unui obiect, rea- (încetinită sau accelerată). Da-
plică ataşamentul faţă de o ca- lizată în prezenţa acestuia); 2i satisfacţii personale. Cultivarea
uză şi capacitatea de depăşire a f. trebuie să evite ostentaţia. torită acestui fapt, devin acce-
imitaţia (reproducerea motorie sibile vederii acele elemente ale
unor bariere — interne şi exter- efectivă în prezenţa sau în ab- Actele f. nu se pot substitui re-
ne — în vederea respectării zolvării reale a problemelor so- procesului, care nu se pot per-
senţa obiectului); 3) imaginea cepe la observările vizuale obiş-
obligaţiilor asumate. în tehnica mintală sau reprezentarea (re- ciale şi optimizării cuprinzătoare
psihodiagnozei, f. reprezintă una şi de perspectivă a condiţiilor nuite. Aparatul de filmat poate
producere, „copie", imitaţie a fi utilizat şi la efectuarea obser-
din calităţile măsurii, respectiv obiectului, interiorizată şi pro- vieţii omeneşti.
FILIAŢIE DE IDEI, expresie vărilor instantanee. în acest scop
constanţa şi omogenitatea datelor dueîndu-se în absenţa obiectului aparatul se plasează în aşa fel
obţinute printr-un test aplicat de — spre deosebire de percepţie). metaforică relevînd emergenţa
asociativă, naşterea ideilor una îneît să surprindă în cîmpul său
mai multe ori aceluiaşi subiect. Se adaugă formele sau figurile toată zona de muncă ce se ana-
Aceasta presupune ca fiecare (schemele) logice. Acestea nu din alta prin desfacerea implica-
probă sau subprobă să aibă o ţiilor şi combinaţiilor spontane. lizează, înregistrările pe peli-
sîiit însă figurative în sens con- culă se declanşează cu ajutorul
„adresă" exactă, să privească un cret, intuitiv. FILISTINISM, mărginire şi ne- unui impuls electric, la inter-
anume fenomen, o relaţie sau loialitate, prefăcătorie, conti- vale neregulate şi întîmplătoare.
însuşire. între testare şi re tes- FIGURĂ, formă, contur sta- nuă modificare a comportamen-
tarea de mai tîrziu trebuie să bil, închis şi individualizat. Se tului după calcule meschine, ten- în acest caz, aplicarea metodei
se obţină o corelaţie de 0,80 — detaşează ca o structură dintr-un dinţă spre a obţine aprobarea f. are următoarele avantaje: se
0,90 pentru ca să se ateste î. cîmp global. Figuri ambigue, ima- celor puternici şi admiraţia celor asigură o obiectivitate mai mare
sau fiabilitatea testului. gini în care diferenţele percep- slabi. F. este expresia egoismu- a înregistrărilor; se pot efectua
tive dintre fond şi figură nu lui şi lipsei de ideal. Iniţial a un număr mai mare de observări
FIGURABILITATE, în expre- sînt atît de pregnante, putîn- fost atribuit mai ales micii bur- zilnice; se pot obţine probabili-
sia psihanalitică, „luarea în condu-se înlocui una pe cealaltă. ghezii germane din timpul lui tăţi dorite într-un timp scurt;
sideraţie a figurabilităţii" se re- FIINŢĂ, în sens filosofic, ceea Goethe. se obţine o importantă economi*-
feri la cerinţele cărora se supun ce există în chip absolut dincolo de timp pentru observator; se
fenomenele onirice şi anume se- de toate schimbările şi aparen- FILMARE, ca metodă de mă- asigură o precizie mai mare a
lecţia şi transformarea gîndurilor ţele; entitate ontologică a omu- surare şi analiză a consumului rezultatelor. în unele cazuri,
şi dorinţelor, astfel îneît să fie lui luată în genere sau în sec- de timp de muncă, permite în- cînd trebuie să se înregistreze
reprezentabile în imagini, mai venţele sale existenţiale (M. Hei- registrarea proceselor de muncă procese efectuate de către mai
ales în imagini vizuale. Deci clegger). în teoria marxistă î. pe peliculă, aşa cum au loc ele mulţi executanţi sau la un loc
sînt selecţionate acele semnifica- semnifică existenţa omului. în în realitate, putîndu-se înregis- do muncă cu mai multe puncte
ţii care se pretează la puneri psihologie se desemnează prin tra situaţia pe unul sau mai de lucru (deservirea mai multor
în scenă vizuală iar deplasarea f. omul ca realitate procesuală multe locuri de muncă şi apoi maşini), se foloseşte f. cu mai
este polarizată către imagini. şi globală, omul ca personalităţi reproduce pe ecran ori de tîtc multe aparate, aşezate în mai
luat în ansamblul tuturor atri- ori este nevoie, în vederea stu- multe poziţii, în aşa fel ca in
FIGURATIV, ceea ce caracte- dierii şi a eliminării greşelilor obiectivul [iecăruia din ele să
rizează o formă, un contur, un butelor, relaţiilor şi determină- existenţe în procesul muncii ana-
ansamblu de linii şi suprafeţe, o rilor sale. intre numai o anumită parte a
lizate, în acest fel se- crecaiâ p>t-
270
271
F
locului de muncă.. Indiferent du sitate a selectării mai riguroa ,, afective şi voliţionale, f. volun- ţinerii rezultatului celui mai bun,
scopul f. şi de numărul do apa- a mesajelor, în funcţie de capa- în conformitate cu principiul gene-
tar. ral al economiei.
rate folosite, se pot aplica două citatea sistemului, se suprapune fINALISM (lat, finis — scop),
procedee principale de filmare: senzorial. Din punct de vcd<T< FIXARE MNEMONICĂ, proces
1) cu frecvenţa normală sau ac- doctrină teologică-religioasă ex- iniţial al memoriei, bazat pe întă-
cibernetic este un sistem de con- plicînd lumea şi mai ales viaţa
celerată; 2) cu frecvenţa înceti- trol automat al mesajelor de in- rirea şi sistematizarea legăturilor
nită (sub cea normală). Metoda prin scopuri date, prin predes- temporare în condiţiile repetiţiei
trare, bazat pe un mecanism i'ecd- tinaţie. Negată de materialismul
poate fi aplicată în aceleaşi con- back de inhibiţie a penieiiei şi sub influenţa semnificaţiilor.
diţii, în studiul acţiunilor artis- mecanicist, î. a fost depăşit de Activitate de stocare a informa-
Acest mecanism realizează oii i - materialismul dialectic, proble-
tice, didactice, militare, sporti- rea pe baza unor indici ni uit ţiei.
ve ctc. ma relaţiilor dialectice cauză-
mai complecşi, legaţi de strucri- efect, structură-funcţie, fiind re- FIXAŢIE, ataşare excesivă, pînă
FILTRU, FILTRAJ, dispozi- rile de semnale. Mesajele selec- considerată prin cibernetică, prin la obsesie, faţă de o idee, un
tiv, operaţii de selecţie a mesaje- tate de receptori sint supuşi- relevarea autoreglaj ului în baza obiect, o persoană; stagnare a
lor informaţionale, în termeni de unor prelucrări, care constitui- unui program care, la rîndul dezvoltării afective la un anumit
acceptare a unora şi respinge- un preproces de f., definind pn său, se constituie şi cunoaşte o nivel, stabilizare a unei tendinţe.
rea altora, pe baza unor criterii mul stadiu al atenţiei. Caracte- devenire. Opus determinismului. Printre tulburările memoriei se
elaborate în cadrul unui proces ristica lui este că poate manipu- cunoaşte şi amnezia de f., constînd
la mai multe mesaje concomitent FINALITATE, termen ce expri- din incapacitatea de a fixa şi a
de autoreglaj. F. se realizează mă scopul reglării şi descrie carac-
pe mai multe nivele mărind ast- în canalele paralele. Tot la nive- reţine materialul informaţional.
lul atenţiei se realizează şi un teristicile rezultatului la care tre- Noţiunea de f. este, în general,
fel capacitatea discriminativă a buie să ducă o acţiune reglatoare,
sistemului psihic. La un prim al doilea î., mult mai riguros, cuprinsă în cadrele unei concepţii
reducînd mulţimea mesajelor în lumina parametrului f. acţiunea genetice, implicînd o progresie
nivel f. se realizează pe baza dis- sistemului în raport cu un anu-
poziţiei analizatorilor de a re- aferente la un singur mesaj care ordonată a libidoului, la un
cepţiona selectiv proprietăţile sti- să poată fi apoi prelucra' de sis- mit obiect nu dobîndeşte atri- anumit stadiu. In afară de orice
mulilor, prin admisia unor frec- temele de organizare a compor- butul de reglatoare dccît dacă referinţe genetice, în cadrul teo-
venţe, intensităţi, tonalităţi etc, tamentului. Acest f. se reali- duce la obţinerea unui efect pozi- riei freudiene a inconştientului,
şi prin respingerea altora, din zează la un nivel semantic, foarte tiv concret, fie pe planul organi- {. se poate considera ca desem-
cauza inadecvării structurale sau complicat, mesajele aferente fiind zării interne, fie în interacţiunea nînd un mod de inserţie a anu-
a lipsei de valoare de semnalizare supuse în prealabil unui proces cu mediul ambiant. F. se poate mitor conţinuturi reprezentative
a respectivelor calităţi. F. la de analiză şi recunoaştere care asocia acţiunii reglatoare, prin (experienţe, imagini, fantasme;
acest nivel f. senzorial, realizează are rolul unor preprocese de se- însăşi schema de organizare a sis- care persistă în inconştient nealtc-
o selecţie pasivă (prin specifici- lecţie. F. semantic se realizează tem'ii ui, pentru anumite influ- rateşide care rămîn legate pulsi-
tatea structurală a analizatori- printr-un mecanism de feedback, enţe externe, prescriindu-se anu- unile. în general toţi oamenii, în
lor), cît şi una activă, ca rezul- controlînd ambele nivele de f., mite transformări şi operaţii, ca mod special nevroticii, rămîn ata-
tat al modificării unor parametri selecţia nerealizîndu-se aleator, în cazul mecanismelor homeosta- şaţi, într-o manieră mai mult sau
ai receptorilor, sub acţiunea sis- ci pe baza unei decizii sau unei zice sau ce se elaborează în mai puţin deghizată, în ceea ce
temului nervos central. Un al secvenţe de decizie. Acestea sînt cursul evoluţiei individuale pe priveşte modul de satisfacere,
doilea nivel de f. tonic se reali- elaborate fie pe baza unor ele- baza procesului de adaptare şi de o experienţă infantilă, de un
zează prin mecanismele atenţiei, mente simple (ca intensitate, nou- învăţare. Cînd un sistem posedă anumit obiect sau de un tip de
ele asigurînd orientarea activă tate etc), regăsindu-se la nivelul un repertoriu mai larg de acţiuni relaţie arhaic. F. în teoria lui
a organismului către selecţia anu- f. senzorial şi al reacţiei de orien- reglatoare în raport cu unul şi J-'reud asupra libidoului este defi-
mitor mesaje, ajustarea antici- tare, fio po baza unei structuri acelaşi obiect, se cerc să fie aleasă nită prin persistenţa caracteristici-
pa tivă receptoare şi executorie. informaţionale complexe elabo- acţiunea cu gradul de f. cel mai lor anacronice ale sexualităţii. F.
Astfel atenţia apărută ca nece- rate de mecanismele cognitive, pregnant, pentru asigurarea, ob- poate fi nu-unlcstă şi actuală sau
372 273
18
F
caracterizează tipul f. prin itilro- I LOYD-MANN EFECT, r« -
poate constitui o virtualitate pre- în psihologie, s-a manifestat ten- pre/inU clertul d<- kt.dliuck al
valentă, facilitînd organizarea versiuue şi stabilitei" < ruoijonal.i.
dinţa de a descifra particularită- FLEXIBILITATE, factor al in- rezultatelor mici anchete aduse
comportamentului pe un nivel ţile psihice după cele fizionomie e la cunoştinţa celor anchetaţi.
inferior de complexitate (regre- teligenţei şi după J. Guilford şi
N. Porta (1586), J.K. Lavatt, , al creativităţii constînd din res- Experimental s-a constatat că
sia). (1781) au dezvoltat fiziognoniKi tructurarea eficientă a mersului „priza de conştiinţă" a rezulta-
FIXITATE FUNCŢIONALĂ, ex- ca artă a cunoşterii caracten Im gîndirii în raport cu noile situaţii telor unor anchete duce la inten-
presie utilizată de promotorii după f. în lucrările acestora - (Carter, 1952), în posibilitatea de sificarea opiniilor şi atitudinilor
studiului gîndirii din şcoala de manifestă tendinţe de discrimi- a opera cu uşurinţă transferul (din în sensul proclamat de rezultatele
Ia Wiirtzburg şi de şcoala Gestal- nări rasiale. Lombroso, orientin planul perceptiv în cel figurai si anchetei. F.-M.e. poate fi utilizat
tistă pentru a desemna stabili- du-se similar, leagă tendinţele în cel conceptual) şi în abilitatea atît în tehnica propagandei cît
zarea şi rigiditatea cunoştinţelor, criminale de caractere înnăscute, orientării gîndirii în direcţii cit şi în acţiunile de educare colectivă.
deprinderilor şi structurilor inte- exprimate în f. primitive, mon- mai diferite, în capacitatea de a FLUCTUAŢIE, fenomen social
lectuale, împiedicînd astfel rezol- struoase. Nu s-a putut ajunge hi renunţa la vechi puncte de vedere cu implicaţii economice şi psiho-
varea de probleme noi, care nece- vreo confirmare a unor astfel de si de a adopta altele noi. Apreciată logice — părăsirea locului de mun-
sită flexibilitate şi restructurări. corelaţii psihomorfologice, mai ales ca rezultat al dezvoltării gîndirii, că şi angajarea în altă organizaţie
FIZICALISM, orientare reduc- în ce priveşte corespondenţele de f. nu este numai o premisă a gîn- economică, determinată de con-
ţionistă încercînd explicarea feno- detaliu. Se pare că o importanţă dirii creative ci şi o rezultantă diţii obiective (solicitările mediu-
menelor biologice şi psihice ex- inai mare decît structura anato- a ei. Ea este totodată legată de
clusiv prin concepte, relaţii, mo- mică facialii o are expresia. în lui şi/sau condiţiile de lucru) şi
motivaţie şi atitudini. J. Guilford subiective (dorinţa de a cîştiga
dele fizice (formulată de O. Neu- acest sens s-ar explica unele rezul- distingeî. figurală, semantică, sim-
rath, R. Carnap ş.a.). tate obţinute prin testul Szondi. mai bine, de a găsi condiţii de
bolică şi două modalităţi: f, spon- muncă mai uşoare, neadaptarea
FIZIONOMIE MORALĂ (gr. tană în care restructurarea date-
FIZIOLOGIE, ramură a bio- physi o gnomic; d. physis — natură, la solicitările meseriei etc). Gene-
logiei organismice, avînd ca obiect lor problemei se face de către rînd instabilitatea forţei de muncă
gnomon — cunoscător), în sens fi- individ din proprie iniţiativă, şi
cunoaşterea manifestărilor vitale gurat, f.m. desemnează tabloul are efecte economice negative.
ale individualităţii organice şi ale f. adaptativă, unde restructurarea Suplinind carenţele orientării şi
trăsăturilor morale ale individu- e dirijată. F. nu poate fi conside-
părţilor sale componente (sis- lui, îmbinarea specifică a trăsă- selecţiei profesionale t. este un
teme de organe sau „aparate", rată ca o restructurare rapidă a mecanism social spontan de adec-
turilor pozitive şi negative, „pro- mersului gîndirii, ea fiind o par-
organe, ţesuturi, celule). Metodo- filul" individual. vare a capacităţii indivizilor la
logia centrală a f. este experimen- ticularitate funcţională ce rezultă
mai mult din atitudini şi din cerinţele locurilor de muncă; f.
tul in vivo, dar astăzi e larg răs- FLEGMATIC, profil tempera- latentă — disponibilitatea moti-
pîndit şi experimentul in vitro, mental, dezvoltat pe baza tipu- exerciţiu. L. Thurstone consideră
I. un factor perceptiv care cores- vaţională pentru schimbarea locu-
chiar pentru creier. Cu psihologia lui de activitate nervoasă supe- lui de muncă dacă nu se schimbă
rioară, puternic, echilibrat-inert, punde unei supleţe de restructu-
are relaţii strînse î. sistemului rare, şi care se manifestă prin sau dacă apar anumite condiţii.
nervos şi a secreţiilor endocrine, şi avînd drept particularităţi rele- FLUIDITATE, factor al inte-
vante calmul, lentoarea, slaba facilitatea cu care se poate dis-
dar psihologia nu se reduce la tinge într-un întreg mai multe ligenţei şi creativităţii constînd
f. creierului, cum s-a crezut cîndva reactivitate afectivă şi durabili- din bogăţia, uşurinţa şi rapidi-
tatea sentimentelor, răbdarea na- structuri diferite.
(fi'jiologism). Pe de altă parte, tatea asociaţiilor între imagini sau
creierul are şi alte funcţiuni decît turală, înclinaţia spre rutină, re- idei, debitul verbal, cursivitate,
cele legate de psihism. O mare fuzul schimbărilor, compensat.! FLICKER, fenomen de fuziune
prin capacitatea de eforturi înde- parţială şi fluctuantă a senzaţiilor bogăţia ideaţiei. Guilford deose-
dezvoltare a dobîndit ştiinţa inter- beşte 3 tipuri de f.: verbală, idea-
disciplinară a psihofiziologiei. lungate şi tenace. într-un sens (licărire) în condiţiile în care sti- ţionahî şi de expresie. Impor-
special şi empiric, termenul se mai mularea intermitentă ajunge la
FIZIONOMIE, înfăţişare fizi- utilizează pentru a desemna indi- tantă considerăm că este nu atit
că, structură facială individuala. o frecvenţă critică.
UTeiilismul afectiv. 11.J. Kysenck
275
18*
rapiditatea asocierilor cît cali- inofensivi ţi nu suferă procesul ţite), algofobie (frica de durere),
tatea Jor. stare de anxietate difuză şi
normal de estompare şi obi..):ii*itr permanentă, caro se exacerbează amatitfobic (frica de praf), awaxo-
FOAME, complex senzorial vis- ri dimpotrivă devine din ce ui ,.,. prin declanşarea unor paroxisme fobie (frica de vehicule), amlrofobir
ceral, sistemic, semnalizînd de- tiuti întărită de contactul cu obiu- ec apar fără motiv aparent. După (repulsie faţă de sexul masculin),
l'icitul de substanţe alimentare în tul sau situaţia fobică. Ea nu pna Th. Kibot, pantofobia ar fi o tineinofobic (frica de curenţi de
organism şi dezvoltîndu-se în le- te fi explicată sau raţionali/,it,"i frică de tot şi de nimic, cu fixări aer), aslrafobie (frica de fulgere).
gătură nemijlocită cu activarea şi scapă controlului voluntar, h de moment în raport cu hazar- ataxofobie (frica de dezordine),
trebuinţei corespunzătoare. De aici faţa acestor stări de anxiet,:i. dul circumstanţelor. în monofobii autofobie (frica de a fi singur),
un pregnant tonus afectiv. Dife- paroxistică se constituie de c] sau î- sistematizate, anxietatea antomizofobie (frica de mirosuri
rite puncte de vedere asupra căi- mai multe ori conduite de apir.n, S
e fixează asupra unui anumit neplăcute care ar proveni de la
lor de producere a semnalului: cum sînt: conduita de evitau- obiect, în mod durabil, pierzin- propria persoană), chenofob'.e (frica
fiămînzirea generală a organismu- găsirea unui truc sau diferite stra- du-si caracterul difuz. Procesul de încăperi goale), charofobic (aver-
lui şi deci transmiterea informa- tageme securizante. După H. Ev. fobie are o anumită tendinţă de siune faţă de o stare de bună
ţiei pe toate căile posibile, modi- f. reprezintă o sistematizare s i n organizare, de la frica intensă, dispoziţie), claustrofobie (frica de
ficarea compoziţiei chimice a sîn- deplasare a anxietăţii asupra unui cu° toate manifestările ei subiec- spaţii închise), cleptofobie (frica
gclui şi influenţarea directă a obiect, persoane sau situaţii. F. im- tive şi obiective, declanşată de a nu fi victima unui furt sau
creierului (Schief, 1921, W. Pen- pune individului forme de reacţii doar la' perceperea obiectului res- teama obsesivă de a nu comite
field şi Erickson, 1942), accelera- specifice, o „luptă contra-fobicâ". pectiv, pînă la includerea altor un furt), clitrofobie (frica de fe-
rea mişcărilor peristaltice (W.Can- care nu sînt altceva decît meca- obiecte, fiinţe şi fenomene, gene- restre închise, de aer închis),
nisme de descărcare tensională. !•'. ralizînd f. la o adevărată catego- cremnofobie (frica de prăpăstii),
non, 1943), impulsurile de co- cromatofobie sau ereutofobie (frica
este întîlnită în toate formele de rie de stimuli, care capătă aceeaşi
mandă expediate de creier (G. Mul- valoare ca şi cel iniţial, la care s-a de a nu roşi în public), demono-
ler). Se disting senzaţii de f. nevroză, ca şi în depresiune, me-
lancolie, deliruri sistematizate ete. realizat condiţionare, putîndu-se fobie (frica de diavoli), dinofo-
bazale, ce mediază comportamen- chiar desprinde de caracterul situ- bie sau vertigofobie (frica de ame-
tul alimentar şi senzaţii însoţi- Ca simptom prevalent este întîl-
nit în nevroza fobică, comporta- aţionad şi perceptiv şi să apară sub ţeală), dismorfofobie (ideea— obse-
toare, care accentuează pe prima. forma anticipării anxioase, cu- sivă, prevalentă, delirantă — de
Apetitul exprimă atracţia speci- mentul nevroticului nelimitîndu-se
doar la această anxietate speci- noscută ca fobo-fobie (frică de a avea un defect fizic, inestetic,
fică spre hrana trebuitoare orga- frică). După tipul de stimul f. de obicei al feţei), fagofobie (frica
nismului. Senzaţia de f. se împli- fică, ci este complicat prin meca- de a se îneca cu alimente, de a
nismele sale defensive, care tind sînt nenumărate pentru că, prac-
neşte ca un impuls spre acţiune tic, orice obiect, fenomen sau înghiţi), farmacofobie (frica de
să deplaseze sau să substituie medicamente), fotofobia (frica de
în vederea restabilirii echilibru- situaţie poate căpăta această va-
anxietatea şi tensiunea interioară, lenţă! După Regis (1923), f. se lumină), galeofobie sau fatofobic
lui. Accentuarea stării de f. duce cu o teamă excesivă faţă de un
însă, pe măsura trecerii timpului, împart în patru categorii: f. de (frica obsedantă de pisici), gatna-
pericol extern — „alibi". Fobi- obiecte, f. de spaţiu şi mediu fobie (frica de căsătorie), ginofobie
la apatie, inaniţie, pasivitate, cul proiectează în exterior drama
în mod paradoxal gravele defi- social, f. de boală şi moarte, f. (frica de femei), glosofobie (tea-
sa mergînd pînă la o adevărată de fiinţe (în special animale). ma de a vorbi, constînd în aştep-
cituri alimentare de durată nu negare a lumii sale interioare, ima-
mai pun individul în alertă, ceea Clasificarea aceasta nu are o im- tarea anxioasă a nereuşitei pro-
ginare, rămînînd însă în perma- portanţă deosebită, pentru că prin nunţării unor cuvinte), heliofo-
ce reprezintă un grav pericol. nenţă prizonierul acesteia. în bie (frica de lumina soarelui),
FOBIE, teamă patologică, ob- mecanismele lor nu se deosebesc.
raport cu complexitatea tematicii Dăm mai jos diferite forme de hematofobic (frica de a vedea
sesivă, de intensitate dispropor- f. au fost împărţite în pantofobii f., în ordine alfabetică: acrofohie sînge), hiilrofolve (frica de apă),
ţionată, cu obiect precizat. F. (f. difuze) şi monofobii, concen- (frica de locuri înalte), agora- hoiuiuofobic (frica de. a comunica
apare ca o reacţie de o intensi- trate asupra unui singur stimul. fobie (frica de spaţii d'"-;diiMv), cu oamenii), nccrof^hio (frica de
tate exacerbată faţă de stimuli în cazul pantofobiilor, domină aihtnofobie (frica de lucruri asru- cadavre şi de tot ce este in legă-
276
277
F F
tură cu moartea), nosofobie (frica FORMAŢIE PSIHICĂ, concepi lice, alcătuiţi din neuroni de t;di<~
dintre focarul de conştiinţă şi de ba/ă in psihologie, sinonim cu foitd- variata, cu iui «U.i H l ' 1 1 t i
de îmbolnăvire şi de boli — can- zonele de penumbră ale acestei,i
ccrofobie, radiofobie, si filo fobie ş.a.), coiistructiil psihic, apropiat di: <|c 12;/., pîn.'i la peste 90!'., C11 uu
FOND MENTAL, cîmpul lăim- ceea ce Leontiev numeşte un organ contur stelat, triunghiular sau
;• udiofobicifrica de efectele dăună- trie, subiectiv al operaţiilor ini:
toare ale radiaţiilor ionizante), lcctuale, nivel de desfăşurări.' s: funcţional şi desemnînd, în genere, fusiform, cu dendrite ramificate
sitofobia (frica de a înghiţi ali- integrare simbolică, superioară o structurare psihică complexă şi l.i mică distanţă de corpul celular
mente), taferobie (frica de a nu cîmpului perceptiv. stabila, o organizare sintetică cu o în dendrite secundare, lungi şi
fi îngropat de viu), talasofobie funcţionalitate caracteristică pen- divergente. Axonii au aspect si-
(frica de mare .şi de valuri). FOR INTERIOR, sferă mii. tru subiectul respectiv. Se disting nuos la început, cu cîteva ramuri
lanalofobie (frica de moarte), /<>- tală de evaluare spirituală a eve- f. p. intelectuale, afective, cona- colaterale şi bifurcat în formă de
xo fobie (frica de otrăvuri), zoo fo- nimentelor, sistem al judeci tive şi de tip heterogen, cele de „T", fiind proiectaţi longitudinal
l/i a (frica de animale)' ţilor de valoare desfăşurate după personalitate. Intrînd cu necesi- cu 1—2 ramuri ascendente şi una
criterii lăuntrice, personale în tate în alcătuirea psihicului, f.p. descendentă. Neprezentînd o or-
FOCALIZARE, orientare spre opoziţie cu criteriile obiectivi se exprimă particular într-un stil.
ţintă, fixarea unui punct din cîm- impuse actual din afară. ganizare precis orientată a ele-
pul perceptiv şi după acest model, FORMAŢIUNE REACŢIONA- mentelor neuronale componente,
FORMALISM, proeminenţă a LĂ, în psihanaliză, atitudine sau ca celelalte segmente ale sistemu-
concentrarea conştiinţei asupra formei în dauna conţinutului
unui element sau idei. W. Wundt deprindere opusă dorinţei refu- lui nervos, f.r. este considerată
în învăţare indică preocupare,i late şi acţionînd împotriva reali-
şi de asemenea W. James apreci- pentru însuşirea semnelor iar jiu ca o formaţiune nespecifică. As-
ază atenţia ca f. a conştiinţei. în zării acesteia. Este o manifestare pectul de reţea al f.r. este conferit
şi a semnificaţiilor. în comporta- a ambivalenţei afective în care
electroencefalografie zonele de f. ment şi relaţii interindividualr de dispoziţia multidirecţională şi
dorinţelor frustre şi spontane se difuză atît a corpurilor neuronilor
sînt semnalate prin întreruperea grija exagerată pentru convenţii, opun pulsiunii ce le contracarează
undelor lente, prin desincronizări. latura formală fiind transformată cît şi a prelungirilor acestora (re-
cum sînt ruşinea, dezgustul, scru- ticul). La diferite nivele, densita-
FOND-FIGURĂ, relaţie defi- într-un scop în sine. pulozitatea. F.r. sînt la baza
nitorie a dinamicii cîmpului per- FORMALIZARE, operaţie ăr tea celulelor variază, variind deci
supra-eului. Freud vorbeşte des- şi numărul sinapselor, ceea ce îi
ceptiv. Exprimă raporturi mo- abstragere a elementelor funcţio- pre „diguri psihice" ca stavile în
bile între figură ca element ce nal-comportamentale ale unui calea libidourilor. Alături de su- conferă o notă de nespecificitate
se impune în primul plan al actu- sistem, indiferent de natura lui blimare, f.r. îndeplinesc un rol în plus. F.r. se caracterizează în
lui perceptiv şi dispune de clari- substanţial-calitativă şi transpu- important în dezvoltarea virtu- general prin existenţa unui număr
tate şi fond care reprezintă suma nerea acestora într-un limbaj lo- ţilor şi caracterelor umane. relativ mare de sinapse, structura
elementelor cîmpului perceptiv gic sau matematic în vederea fa- sa fiind deci în cea mai mare parte
cilitării investigaţiei ştiinţifice şi, FORMAŢIUNE RETICULATĂ, polisinaptică, devenind astfel poli-
rămase în „umbră". în funcţie do lanţ de nuclei, caie nu aparţin
semnificaţiile stimulilor, de carac- implicit, în vederea desprinderii valentă, sub raport informaţional.
teristicile psihoindividuale ale su- laturilor şi aspectelor specific nici unui nucleu de nerv cranian, La nivelul ei trec mesaje, aparţi-
biectului (vîrstă, experienţă, per- şi diferenţiatoare sau a celor nici nucleilor de releu ai siste- nînd diferitelor modalităţi senzo-
ceptivă, motivaţie etc), raporturile generale şi definitorii. mului cerebelos sau sistemului riale, însă această transmitere
între cele două elemente se put FORMANTĂ, caracteristica de lemniscal, situaţi la diferite nivele, este nedelimitată şi relativ difuză,
schimba, devin fluctuante. Se ba/ă a unui sunet complex c< pe verticala nevraxului. F.r. se astfel îneît se creează în interiorul
structurează acele elemente ale întinde de-a lungul măduvei spină- ei posibilitatea unei largi inter-
permite diferenţierea lui de altei* • acţiuni între diferitele fluxuri in-
cîmpului devenind figură care sint şi identificarea lui calitativă indi- rii, a trunchiului cerebral, pînă
relevante sau sînt relevate prin la formaţiunile diencefalice. Nu- formaţionale aferente, adăugînd
actualizarea unor gestalturi sau ferent de componentele armonice, la o nespecificitate structurală
de elementele supraadăugato va- cleii propriu-zişi ai l.r. sînt re- şi una funcţională. Delimitarea
modele. W. Wundt consideră că prezentaţi de substanţa cenuşie
analogic se organizează relaţiile riabili-, de inl.oii-uUHe. Este o nucleilor f.r. se face pe baza
anumită modelare a frecvenţelor. a calotei bulbo-ponto-mezencefa-
10
279
F
aspectelor de întindere a nucleilur, tiv, în formaţiunea reacţiona ... presupune a consta şi varia după mul nervos este mai slab cu atît
de structură neuronalii şi pi.' baza apărarea eului predomină pe i.ui,| cemtilatea de suh.itanţă fioiiţio- sensibilitatea este mai mare. îu
conexiunilor, acestea fiind cîte- în f.s. predomina dorinţa ineim nalâ." stocată sau stocahilâ în genere, f.tl. nu punte fi tratată
odată singurele indicii ale diferen- şli'-mâ ce se sal isface indiivi t neuroni (Pavlov). Xeurobiochimia univoc ea un indice de valoare
ţierii lor anatomice. După Sager, printr-un Ersatz. Formaţiunea di a avansat în cunoaşterea compo- a personalităţii. Dacă din punct
Mareş şi Neştianu (1965), se put compromis este produsul eoni 1 i. ziţiei acestor substanţe odată de vedere biologic, medical şi
delimita următorii nuclei — cla- Lelor defensive (Laplanche şi l'u.i cu descoperirea ADN, ARN ele. al capacităţii generale de lucru
sificare făcută pe baza celei a lui talis). De cantitatea stocată depinde f.n. este o calitate pozitivă, sub
Brodai, Meessen şi Oiszewski: FORMĂ, modul de prezent,ir- energia, capacitatea brută de lucru alte raporturi rămîne neutră în-
nucleul reticular lateral, nucleul şi organizare a unui obiect s.ii a sistemului nervos. Cînd neuronii trucît nu predetermină forţa psi-
parame'dian, nucleul tegmental fenomen, figură, structură, scliem., cerebrali ajung la o stare de rela- hică sau intelectuală şi celelalte
pontin, nucleul gigantocelular, nu- funcţionala. în psihologic ai tivă epuizare, deci ating plafonul valori ce ţin de aptitudini, inte-
cleul pontin caudal, nucleul pon- înţelesuri deosebite după conţi- lor funcţional, intervine — cu efec- ligenţă., caracter. De menţionat
tin oral, nucleul reticular ven- nuturile cu care este indestructi- te blocante — inhibiţia de protec- că termenii de „forţă" şi „energie"
tral, nucleul reticular al rafeului, bil legată. în gestaltism o f. ţie, în continuare suprasolicitările nu au în psihologie acelaşi înţe-
nucleul reticular parvocelular, nu- este socotită bună cînd prezintă pot duce la nevroză. întrucît les ca în fizică.
cleul dorsal al tegumentului, nu- regularitate, simetric, continui- plafonul, ca blocaj, oboseală, in- FORŢĂ PSIHICĂ, prin distincţie
cleul ventral al tegumentului, tate şi simplitate, iar în condiţii!.• hibare intervine la diverşi subiec- faţă de forţa fizică sau nervoasă,
î.r. mezencefalică (însens restrîns), coerenţei, a riguroasei interdepen- ţi, la diverse grade de solicitare a indică intensitatea trăirilor psihice
substanţa cenuşie periapeductală denţe a părţilor este apreciată sistemului nervos, s-a ajuns la Iposibil — opusă celei nervoase)
şi nucleul interstiţial. F.r. reali- ca f. tare. concluzia că I.n. este o variabilă şi, în general, capacitatea, randa-
zează din punct de vedere struc- diferenţială şi Pavlov a adoptat-o mentul, eficienţa activităţii psi-
tural şi funcţional o largă conver- FORMĂ SPORTIVĂ, stare spe-
cială, nivel de preparaţie psiho- ca principală însuşire în stabilirea hice în baza susţinerii afectiv-
genţă a excitaţiilor diferitelor mo- tipurilor de activitate nervoasă energetice corespunzătoare. Se mă-
dalităţi senzoriale, acestea par- fiziologică, rezultat al unui an-
trenament sistematic, realizat în superioară. Este o însuşire con- soară după efectele ce rezultă din
curgînd un traseu polisinaptic, stituţional-nativă după care, în cauze psihice. Forme particulare:
fiind expediate la scoarţă într-un vederea obţinerii de performan-
ţe sportive maxime. Principalii linii mari, se disting tipurile: pu- forţa motivelor, a scopurilor, a
mod difuz. F.r. realizează acti- ternic şi slab. Această diviziune convingerilor, a ideilor, a raţiunii.
varea sau tonificarea cortexului indici psihici ai f.s. sînt: acuitate
senzorială specifică, mare capaci- este însă prea simplă şi tranşantă Nu poate fi redusă totuşi la di-
prin impulsurile nespecifice trans- întrucît f.n. se dispune gradual mensiuni cantitative întrucît se
mise ascendent acestuia. Starea tate de coordonare senzomotorie:
nivel înalt al parametrilor aten- într-un registru foarte mare. Con- recomandă în principal prin sem-
de vigilenţă rezultă din activarea temporan, se calculează coeficien- nificaţii şi valori. în sistemul lui
cortexului prin f.r. ţiei; desfăşurarea rapidă a diver-
selor procese ca: reactivitate cres- tul de f.n. 'Kebîliţin). în evaluarea P. Janet, sinonim al tensiunii (v.).
„FORMAŢIUNE SUBSTITUTI- cută, percepere rapidă, vite/â f.n. se folosesc, în afara pragului FOTOCRONOMETRARE, me-
VĂ (germ. Ersatzbildung), în psi- mare în activitatea de orientări, inhibiţiei supraliminare, şi alţi todă de măsurare şi analiză în
hanaliză, acele formaţiuni care de înţelegere a situaţiilor şi adap- indicatori cum sînt rezistenţa la mod critic a duratei elementelor
înlocuiesc, în actele ratate, în tare 'a deciziilor, încredere in stimulii adiacenţi, volumul activi- unui proces de muncă sau a tim-
construcţii metaforice, umoristice, forţele proprii, dorinţă de între- tăţii reflexe, intensitatea induc- pului de folosire al utilajului sau
în vorbe de spirit, formaţiunile cere, claritatea ţelului, scopului ţiei negative, particularităţile ira- de mişcare şi transformare a
inconştiente corespunzătoare. Ast- — succesul, motivaţia pentru suc- dierii şi concentrării proceselor obiectului muncii, prin combina-
fel prin î.s. dorinţele sînt înlocuite, ces. _ ' nervoase etc. Teplov demonstrea- rea fotografierii cu cronometra rea,
ceea ce produce o satisfacţie, iar ză că sensibilitatea 'calculată du- în anumite perioade de timp. în
FORŢA NERVOASĂ, dimen- pă pragul minim) este o mărime 1 impui f., observările se fac prin
conţinutul inconştient este sim- siunea energetică de bază a siste-
bolizat după un mecanism asocia- inversă faţă de f.n. Cu cît siste- procedeul de cronometrare con-
mului şi activităţii nervoase. Se
280 281
F
tiuiţii. S e aj>licit a U t petit ni :ina- FRENEZIE, comportare inlciis
li<M •ţradukti de iolo:-iie .1 timpului colorat;!, afectiv, întreţinută piin- lizează viaţa psihică, împiedică psihosociale şi interpretată ca un
de mutici,, cit şi pentru stabilirea, tr-o nesecaţii şi debordantă cnri- creaţia şi favorizează formarea fenomen central al vieţii şi rela-
duratei de execuţie a anumitor gic, scăpind mai mult sau mai unui'grup reactiv separat. F. este ţiilor afective. Definiţiile care
operaţii sau elemente ale acestora, puţin de sub controlul raţiunii, un semnal de alarmă trăit cu s-au dat se centrează unilate-
în cazul cînd executanţii efectuea- ajungînd uneori pînă la adevărate; intensitate, a cărei creştere peste ral asupra unuia sau altuia dintre
ză o serie de lucrări ce se repetă stări de delir. un anumit nivel duce la spaimă. cele trei elemente ale procesului
la intervale neregulate (de ex. FRENOLOGIE, denumire veche FRIGIDITATE, în sens larg, de I.: 1) cauza sau situaţia frus-
studierea activităţii muncitorilor şi abandonată a psihologiei. I )- slăbiciunea sau absenţa dorinţelor trantă în care apar obstacole şi
la maşini-uneltc în producţia de tenor, denumire a curentului sexuale (libido) şi totodată inca- relaţii privative printr-o anumită
serie mică sau de unicate a de caracterologie lansat de Gali pacitatea de a resimţi, în mod fi- corelare a condiţiilor interne cu
lucrărilor în activitatea de con- la începutul secolului trecut prin resc, plăcere în condiţiile actului cele externe, după noi, — o
strucţii-montaj). Ca şi fotografie- postularea unei relaţii de cores- sexual. Poate rezulta din defecţiuni împrejurare de viaţă ce gene-
rea, această metodă se aplică la pondenţă dintre proeminenta cir- anatomofiziologice, dar frecvent rează insatisfacţii; 2) starea psi-
procesele de muncă, care au cle- cumvoluţiilor cerebrale şi gradul are o etiologic de ordin psihic, hică de f. constînd din trăiri
mente cu durate mari. F. se face, de dezvoltare a funcţiilor psiliice putînd fi un simptom nevrotic, conflictuale, suferinţe cauzate de
de regulă, asupra muncii unui respective — „vizibilă" prin relie- o consecinţă a refulării, a neîn- privaţiune, anxietate etc,; 3) reac-
executant individual, a unui uti- furile craniene corespunzătoare. ţelegerilor cu partenerul, a fricii ţiile comportamentale şi în genere
laj sau obiect al muncii şi, numai Se bazează pe ideea unui locali- de sarcină sau, după psihanalişti, efectele f. care, după E. Hilgard,
în cazuri excepţionale, asupra zaţionism îngust şi rigid. Studiile a refuzului condiţiei feminine. pot fi imediate sau amînatc şi de
unui executant colectiv (pînă la asupra structurii şi masei creie- In aceste cazuri se poate remite durată. Dintre reacţiile proprii f.
3 lucrători), atunci cînd, prin na- rului unor oameni de geniu nu au se citează agresivitatea care poate
tura procesului de producţie, lu- prin psihoterapie. In sens clinic,
dus la rezultate concludente. Stu- f. este incapacitatea femeii de a fi orientată asupra obiectului f.
crarea (operaţia) nu se poate exe- diindu-se creierul unui om cu- sau, prin comutare, asupra orică-
cuta decît prin cooperarea mai atinge orgasmul, fiind cel mai
noscut prin ceea ce a fost remar- des întîlnită în cadrul isteriei. rui alt obiect (R. Sears constată
multor executanţi ca, de ex., ope- cabil în cursul vieţii, se poate că violenţa conduitelor agresive se
raţia de armare în minerit sau FRUSTRAŢIE, fenomen com-
descoperi un anumit substrat plex de dezechilibru afectiv ce măreşte în dependenţă de inten-
montajul panourilor prefabricate anatomo-fiziologic particular, dar sitatea motivaţiei frustrate); re-
în construcţii-montaj. în acest apare la nivelul personalităţii în
din studiul creierului unui necu- chip tranzitoriu sau relativ stabil, gresiunea la modalităţi inferioare
caz, f. va cuprinde executarea noscut nu se poate afirma ceva
întregii operaţii. ca urmare a nereali zării unei de comportament (primitivizarea);
despre eventualele lui capacităţi dorinţe, a obstrucţionării satisface- depresiunea şi reacţiile de aban-
FOVEA, depresiune în centrul (Pines). Aceasta pentru că în rii unei trebuinţe, a deprivării su- don; după opinia noastră, aici
petei galbene (macula lutea) a creier sînt fixate nu numai anu- biectului de ceva ce îi aparţinea trebuind să fie adăugate, ca o
retinei în care se găsesc numai mite premise, posibilităţi, dar şi anterior, în ordinea materială sau variantă, şi procesele de com-
elemente receptoare de tipul co- capacităţile ca atare. în plan proiectiv şi afectiv. F. pensaţie corelate cu tendinţa de
nurilor. Zona cea mai sensibilă intervine şi atunci cînd, după ex- escaladare a dificultăţilor şi do-
a retinei. FRICĂ, reacţie emoţională de
presia lui N. Sillamy, „subiectul bîndirea de performanţe în acelaşi
tipul afectului care survine cînd sau în alt domeniu. După inter-
FRECVENŢĂ, categorie statis- subiectul ajunge într-o situaţie se înşală în speranţele sale". Ter-
tică indicînd repetarea unui fenomenul a fost introdus de Freud ca pretarea dată de V. Pavclcu, fe-
primejdioasă fără a fi pregătit denumire a stărilor de privaţiune nomenelor accentuate şi cronice
men la intervale regulate sau pentru aceasta. Spre deosebire de de f., acestea se instalează ca o
variabile. In fenomenele periodi- pe care le resimte subiectul în condi-
teamă care se referă la un obiect ţiile nercali zării libidoiirilor sale: speţă de complexe, cu un conţinut
ce, f. indică numărul perioa- şi anticipă primejdia, f. implică apoi f. a fost extrapolată in cele C'juspunzătur complexelor de in-
delor pe unitatea de timp. un factor de surpriză. F. para- mai diverse domenii, inclusiv cele ferioriiate descrise de .\. Adler.
282
283
întotdeauna ea c u c rezult .itul unui cadrul ".'u.ial sui profesional in
_\M omitem, în acest sens, nici mulle ori f. nu se leagă do tre- care ;al iiei. tul f.ste integral.. Sub
complexele de superioritate ce se proces reflexiv de atribuire a miei
buinţe bazale, ci de trebuinţe d>' intenţii răiu-oitoare fluentului fi n. •• aei.'-it asprei, eva apat olor;ic s.iu
opun compensator celor de infe- performanţă, de identificare so- patologie, f. es'.e insolită, lip-ata
rioritate. Depăşind un anumit trant'. Multe din stările de. i. i-;i
cială, de realizare profesională. au originea în mediul intern al de scop, iraţională, apare ea o
nivel de toleranţă f. duce la în acest cadru participarea mai tendinţă de nereţiuut şi este frec-
consecinţe patologice. în genere subiectului fiind determinate ' de
ales în stadiile iniţial şi final al' propriile inferiorităţi sau incom- vent repetată. La copii şi adoles-
însă f. este un fapt inevitabil şi conştiinţei la f. este evidentă. cenţi, f. sînt o consecinţă a ma-
firesc ce are, după 15. Zeigarnik, petente. Ceea ce considerăm, aşa-
T. Ku.iică (H)74) subliniază fap- dar, că este caracteristic f. este daptării, reacţii la dificultăţi, rear-
1. Dumbo, K. F.ewin, efecte tul că de existenţa unei f. propriu ţii la opoziţie faţă de ambianţa
activatoare. „Educaţia, notează conştiinţa unei stări de privaţiune,
zise nu putem vorbi decît în lu- care va da naştere unei tensiuni familială, şcolară, profesională,
X. Sillamy, nu constă în suprima- mea umană undo întîlnim, in sînt manifestări ale instabilităţii
rea frustraţiilor, ci în dozarea lor în emoţionale, unei nevoi de descăr-
strînsă legătură cu limbajul, pro- care,' stare explicată uneori prin emoţionale sau ale unor malfor-
funcţie de rezistenţa subiectului." cesele de evaluare, interpretare maţii caracteriale. La adulţi f.
După opinia noastră, este necesar reaua intenţie a altcuiva, alteori
şi retenţie prin care se va acorda fiind găsită în propriile incom- ţin nemijlocit de patologie, fiind
.să facem o distincţie între f. ce situaţiilor de blocare şi contrariere corelate de infantilism, epilepsie,
se exprimă în stări şi comporta- petente, sau, alteori, este nedeter-
un sens precis: cel de privare, de minată, subiectul frustrat nepu- crize de amnezie ş.a.
mente locale şi î. ce determină păgubiro, de lipsiie de un drept. FUGĂ DE IDEI, accelerarea
structurări de personalitate, de tînd-o lega de o cauză adecvată
Este limitată, prin urmare, şi, reală. în acest ultim caz, omul proceselor intelectuale în condiţii
unde şi un profil al frustratului, implicit, insuficientă definirea f. de supraexcitare, succesiunea ra-
cronic decompensat şi cu tendinţe aflat în starea de tensiune caută
numai prin blocare, prin ohs/cirn/. o pricină, fiind gata să descarce pidă, automatică a gîndurilor care
mai mult sau mai puţin eficiente ,,Xu orice blocare, arată T. Rudiea rămîn neîncheiate şi se leagă prin
de supracompensare. Elocvente, chiar şi în mod neadecvat starea
(H)77), nu orice conflict semnifică sa de tensiune, dînd naştere, ast- asociaţii superficiale exprimîndu-
sub acest raport, sînt studiile o situaţie de frustrare... l'onome- se într-un limbaj grăbit, incoerent
asupra copiilor frustraţi materia!, fel, la numeroase ocazii de con-
nul propriu-zis de f. se naşte mi- flicte reale, obiective cu cei din şi cu frecvente comutări ale sen-
comunicaţional, afectiv (carenţă mai în cadrul unui raport social, surilor. Simptom al psihozei ma-
afectivă) şi care, mai tîrziu, prejur." S. Rosenzweig clasifică tipu-
în condiţiile prezenţei unui con- rile sau modurile personale de maco-depresive.
zintă „sechele" de tipul egotis- flict motivaţional uman, iinpli- FUGĂ ÎN BOALĂ, expresie
mului, izolării, agresivităţii, de- reacţie la f.: 1) Tipul cxtrapitnitin
cînd cu necesitate actul evaluării reacţionează la f. acuzînd un metaforică utilizată în psihiatrie
pendenţei, hipersensibilităţii etc. şi interpretării prin care persoana, şi psihanaliză cu înţeles de
Psihanaliza tratează f. îndeosebi obiect, o persoană exterioară de î.
frustrată atribuie conduitei per- trăită. Formele de manifestare ale abandonare în maladie (nevroză,
ca formă a conflictelor inconştien- soanei frustrante acel sens specific psihoză, maladie somatică) în
te, iar efectele acestora se manifes- extrapunitivului diferă în funcţie
fenomenului de f.: reaua intenţie de particularităţile subiectului, scopul degajării de un conflict
tă prin declanşarea mecanismelor acţiunea in sensul privării, păgu- psihic. Subiectul „beneficiază" de
de apărare a euhii cum sînt refu- putînd fi: acuzarea altuia, agre-
birii de un drept, de un bun indi- sivitatea, revendicarea etc. 2) maladia lui şi de aceea o cultivă
larea, derivarea, substituţia, pro- vidual; de aici şi sentimentul ipohondrie, o accentuează prin
iecţia, identificarea ş.a. Rezultă Tipul intrapunitiv se acuză pe
tic nemulţumire şi chiar de revoltă sine însuşi de insatisfacţiile sufe- conversiune, o caută ca pe un
totuşi că efectele îndepărtate ale pe care-1 trăieşte persoana frus- refugiu. F. în b. implică complace-
f. sînt din cele mai variate şi rite făcîndu-şi reproşuri care ajung
trată. Dar chiar şi această defini- pînă la autopedepsire. 3) Tipul rea în suferinţă şi acceptarea sta-
aceasta în dependenţă de organi- ţie a. f. rămînc îngustă, ea nu epui- tutului de bolnav ca fiind cel
zarea personalităţii care, prin impunitiv nu acuză pe alţii şi
zează toate condiţiile! în care poaii nici pe sine cînd este frustrat. mai convenabil pentru subiect.
nivelul şi sensul pretenţiilor şi apărea f. in lumea umana. Nn FUNCŢIA HEDONICĂ, ansam-
riiviî-e'rtor sale, poale ajunge FUGĂ, sindrom de evaziune de
intotdeauna î. apare in cidi ui la domiciliu, din localitate, din blu de impulsuri, tendinţe şi reacţii
M la aiitofrusi rare. f) cdr. mai unui rapoi ( social diiri ! ; nu
285
G
în secvenţa codurilor, echivalente neza), deosebit, întrucît defineşte
G
unei mutaţii, se realizează modi- nu numai ceea ce este ereditar,
ficarea mesajului genetic. dar mai ales ceea ce este dobîndit,
GENERALIZARE, operaţie a determinat de mediu, educaţie,
"•îndirii constînd diji: a) reunirea învăţare, activitate. Piaget de-
neaditivă, sinteza însuşirii* >r rele- monstrează că geneza proceselor
vate ca fiind comune mai multor psihice se produce prm interiori-
obiecte sau situaţii; b) extensiu- zarea şi exteriorizarea acţiunilor
nea mintală a respectivelor con- prin asimilare şi acomodare.
densate informaţionale asupra în- Genetismul pune în psihologie
tregii clase sau categorii de obiecte accentul pe dobîndirea, formarea
si fenomene considerate. Se reali- conduitelor. Metoda g., constînd
zează în unitate cu abstractiza- din investigarea psihicului in dez-
rea mijlocind-o pe aceasta şi voltarea sa, ocupă în psihologia
sprijinindu-se pe rezultatele ei contemporană un loc privilegiat,
pozitive. Depăşeşte însă abstrac- fiind considerată cea mai bună
GAMMAENCEFALOGRAFIE nali (rahidicni),ce conţin lesă I urile tizarea prin revenirea la real în şi fecundă cale de analiză a func-
(SC1N TI GRAFIE C ERE I i K .V- neuronilor periferici ai traiect <-lur care identifică însuşirile defini- ţiilor şi proceselor complexe.
LĂ), tehnică ce se bazează pe senzitive, g. sistemului S/;JJ/.V/V. torii pentru o clasă de obiecte GENIU, persoană cu o dotaţie
înscrierea impulsurilor radioac- de o parte şi de alta a coloanei wr- sau relaţii. După A. Lalande excepţională şi însuşi ansamblul
tive ale regiunilor lozionalo ale lebrale, g. lui Casser, ce supouă g. constă din inducţie, analogie de calităţi ce duc la realizări de
creierului. G. se realizează prin nervul sensibilităţii cefalice. s. şi conceptualizare. în ordinea însemnătate istorică; creativitate
injectarea de izotopi radioactivi iui Corii, ce susţine neuronii n-- psihică, g. presupune interioriza- emergentă ce deschide noi dru-
(seruni albiitnina I 1 3 1 — RISA, ceptori ai căii auditive, dimpreună rea de acţiuni şi detaşarea unor muri în cultură, tehnică, istorie.
Xenhydrin — H g 2 0 3 sau P-'lreth- cu axonii celulelor lui Corti ete. invarianţi prin grupuri operaţio- După aprecieri clasice, g. nu este
nctatul de Na — Te"). în mod nor- l'ncori g. se masează în plexuri nale reversibile. Pavlov utilizea- hotărît numai de sistemul de apti-
mal exsstă zone de concentrai ie g-mglionare printre fibre nervoa- ză termenul pentru a califica tudini şi de vocaţia creativă, ci şi
electivă a substanţei radioactive, se şi musculare. fazele primare de iradiere a pro- de cerinţele obiective ale societăţii
care corespund maselor muscula- GEMELOLOGIE, ştiinţa despre ceselor nervoase, ceea ce permite şi culturii. Engels arăta că Renaş-
re şi sistemului arteriovenos. în gemeni, cuprinzînd, mai ale-;, r.u - declanşarea reacţiei şi la alţi terea a avut nevoie de titani şi a
cazul unor leziuni, aceste substan- tode de studiere a gemenilor in stimuli dccît cei condiţionali. produs titani. Conform psiholo-
ţe manifestă o preferinţă de sto- vederea unor concluzii interesind Există mai multe nivele de g. giei anglosaxone g. se amplasea-
care în regiunile lezionale active eredobiologia. privind schemele perceptive şi ză la nivele de Q.I. superioare,
ale creierului, izotopii concon- GENĂ, unitate funcţională de• I.i mai avansate cele ale imaginilor de peste 140. Aceasta este însă
trîndu-se de 20—30 de ori în nivelul nucleului acidului de/oxii i- mintale şi în continuare o plurali- numai o latură a fenomenului,
leziunile cerebrale datorită creş- bonucleic, constituită din cod"ui tate de nivele în ordinea intelec- care, psihologic, este polivalent,
terii permeabilităţii barierei hema- cu o secvenţă specifică, reglind tuală. G. Kostiuk vorbeşte despre
toencefalice, leziunea devenind implicînd, în termenii lui A. Mas-
sinteza cîte unui anumit tip. de. generalizări ale generalizărilor. low, creativitatea excepţională.
sursă de radiaţii gnmmn. proteină. Printr-un proces de re-
plicare cnzimatică semiconserv,'- GENETIC, în sens biologic, ceea GEN OM, ansamblul genelor; sis-
GANGLION NERVOS, forma- ce ţine de gene şi de procesul de
ţiune multicelulară la nivelul că- tH'ă dintr-o g. rezultă două e p i i tem de elemente (gene) interde-
reia se reali/ează conexiunile hi- identice, această proprietăţi' .-tind dezvoltare determinat de acestea, pendente, purtător al unor carac-
naptice nervoase. Exista g. spi- la ba;:a, eredităţii. Prin schimbări în psihologie are un sens mai larg tere ereditare sau genotipice. Di-
(privind formarea, naşterea, ge- feritele combinaţii genetice joaca
288
289
G
restructurare a cîmpului. l'rinci- «îÎNDIRt:, proces psihic, se-
G pala deficientă a ace^tm oirn-i c u n d a i , în sensul formalii lui
im rol mai important decît muta- lului (genetică) studiază aceste constă, in i-x.jgeraiil,. a p l i c i te }"• ba.-:d celor primaii', dar avind
ţiile, fiind subordonaţi; unor legi legi prin prisma structurării p;i- s i î n i g n o r a r e a s a u r i i b a p i c i i c - • <\< un rol şi <> î n s e m n ă t a t e centrală,
de echilibrare în cuprinsul mare- liiee. flagrantă a fenomenului invăţ.":rii definitul ie peni ni cm, întrucî;,
lui fond genetic al populaţiilor. GEST, mişcare voluntară sau si ' activităţii. Legile gesi-lti-t.- hazlndn-se pe cunoşi iniele ela-
GENOTIP, ansamblul „mfor- involuntară cu funcţii de expresie, iile percepţiei sint ccin!irmai.e. borate sircial-i.-'.torie, actede la
maţnloi" ereditare cari-, prin inter- simbolizare, intervenţie activă: GESTAŢIE, perioadă secundară s t r u c t u r i infern.', la reiaţii nece-
acţiune cu mediul, realizează fapt do conduită eu o anumilş în realizarea gnulii.) şi imagina- sare, la ceea ce este general şi
r-notipul (v.). semnificaţie. Ansamblul structu- ţiei creative, ocupînd o durată esenţial. EngcU a r a t ă că g. esi •
GERIATRIE, latura de inter- ra! de g. defineşte o gestică. inai mare de timp, in care subieeiul ,,1'perare ev. noţiuni". Prin noţiune
venţie a gerontologiei, vizând pro- I,n surdomuţii cu emisfera stingă nu este concentrat conştient ;;su- luată ca unitate informaţională,
filaxia modificărilor (ic involuţie lezată se constată afazie gestualu. pra operei sale fiind reţinut de selectiv Condensată, referită ia
şi recuperarea indivizilor afectaţi GESTALTISM, curent psiho- alte activităţi, dar beneficiază de un domeniu, ca idee şi prin m---
di: fenomene majore de îmbătrî- logie, fundat de M. Wcrthcimer, restructurări, combinaţii, accen- dul de operare prin care noţiun.--:
niri! a organismului; medicina \Y. Kohler. K. Koffka, care susii- tuări şi îmbogăţiri ale materialu- ca fapt de cunoaştere se forme
băliîneţii (la noi în ţarii, dezvol- ne cu argumente experimentale lui, ce intervin datorită unor in- ză şi funcţionează, -- ne referi';:
tată de C I . Parhon şi Ana Aslan). primordialitatea întregului asupra, fluenţe indirecte şi activităţi psi- la operaţiile intelectuale — s<-
GERONTOLOGIE, ramură a părţilor în activitatea psihică. G. hice inconştiente. Corespunde, du- delimitează g. de alte proc; se
ştiinţelor medicale urmărind cu- porneşte do la conceptul de cîmp pă perioadele creaţiei propuse de psihice. Descartes t r a t a extensi\-
noaşterea caracteristicilor organis- şi pune în centrul procesualităţii H \V alias, incubaţiei. g. pe care o considera cugetare
mului bătrîn şi a patologiei sale psihice principiul organizării prin GIGANTISM (G! GANTOSO- şi o identifica cu orice act mental:
sueeifice. G. socială, orientare rela- cari' se realizează Gestaltul. struc- MIE), creştere excepţională a c .r- „a voi, a înţelege, a imagina, a
tiv nouă în cadrul _<;., punind nc- tura sau forma. Sînt ii ci fcluii pului şi îndeosebi a membrelor simţi... nu sînt decît diverse m•>-
i'entul, dintr-o perspectiva in- d • timpuri: fizic, cerebral, şi per- în urma unor perturbaţii hiper- duri de a gîndi, toate aparţinind
b'rdisciplinară, pe factorii so- ceptiv, î n t r e acestea se declara t'uncţionale ale hipofizei (de obi- spiritului". în această viziune
ciali de natură să influenţeze relaţii de izomorfism. Gestaliul cei — adenom eozinofil). Este
rezultă din organizarea cîmpului. g. se identifică cu conştiinţa de
într-un sens sau altul procesul de înrudită etiologic, patogenic cu sine: Cogito ergo suni. liste adevă-
îmbătrînire. Postulatele teoriei percepţiei for- acromegalia (exces de hormon de
mulate de M. Wcrtheimer sint: rat că nici un fapt de conştiinţă
GERONTOPSIHIATRIE, ramu- a) percepţia este structurată încă creştere). nu e posibil fără g. dar aceasta
ră a psihiatriei, care se ocupă de de la început; b) întregul este GIMNASTICĂ, sistem de exer- mi înseamnă că orice fapt de
tulburările mentale (H'j survenite 'perceput înaintea părţilor, ierar- ciţii fizice, selecţionate şi efec- conştiinţă, orice alt proces psihic
la vîrsta senescenţei (demenţele hi1, fiind ascendentă iar nu des- tuate periodic în vederea dezvol- este reductibil la g. Rclu'md pe
pp'seiiile, senile etc.) şi de profi- cendentă; c) nu sînt distincţii tării optime şi a întreţinerii Aristotel, care, dincolo de acti-
laxia şi tratamentul lor adecvat. între percepţii şi senzaţii; d) orga- funcţionale a organismului. G. vitatea organelor de simţ, pentru
GERONTOPSIHOLOGIE, ra- nizarea stimulilor în ansamblul suedeză îşi propune asigurarea a trata g. recurge la conceptul
mură, relativ nouă, a psihologiei percepţiilor nu se face prin hazard. unei dezvoltări armonice. Se dis- de „entelehie", de ceea ce îşi are
vizînd cunoaşterea modificărilor G. cunoaşte o variantă nat i\ ist •• ting g.: fundamentală, igienică, în sine scopul este deci activ ei
(> .ihici: concomitente imbătrinii ii şi alta genetistă. Sub.:pret icre.' medicală, artistică şi sportivă, fi. o formă a formelor", Descartes
e . n i n ' j l o g i c o . l n t l ' - u n s e n s ni.ii r r s - contribuie şi ia echilibrul psihic, a pus accentul, în tratarea lui
unităţii dintre anali/ă şi sinic-:.
tiiji.a, g . e i l e u t i l i z a t ă ca, m e l u d o - sporind c a p a c i t a t e a de efort vo- „cogito "pe metodă, pe un mod de
a dus la o sene de aurniaţn discu-
l"gie de cunoaştere a legilor gene- tabile. G. işi propune, în acelaşi luntar. organizare superior, echivahdiil
rale ale procesualităţii psihici? spirit, şi interpretarea proceselor cu raţionalitatea, întemeierea !•,-
induse prin prisma destruetnrării iu1eieclu.de. eonsidcvmd că i •. ,' >I- GIRUS v. C f C U M V O L l Ţ f E
psihismului uman, înfr-un mod varca, <le probleme rcpre<::n'ă o
invers cel ai în care psihicul copi-
19*
G
gicH. Percepţia gîndită, deci inter- siderată însă frontal, nongenetie G
pretaţi rj.th.inal devine act de si anistoric, g. ca funcţie caiudî], tot mai mult o convergenţă. Im- gîndeşte pentru că posedă impli-
corrtimtj, dar percepţia ca atare superioară percepţiei, rsu a putut portante, semnificative devin nu caţii ale g. Actul mental nu rezul-
poale cMsla şi exista la animale, fi enractcri/.iiă deeît prin pr. <•-••- elementele variabile, ci invarian- tă doar din transpoziţia tale quaL-
fără. a fi gîndită şi deci conştien- sul de abstract izare-generali/.ii < tele, elemente şi relaţii evidente de la fizic la subiectiv, mentalii!
tizată, însăşi g. nu este un pro- şi prin structura sa logică, luai;'- sau' ascunse, dar indicate prin fiind nu un simplu duplicat al
ces exclusiv conştient. în orice atît formal-normativ, cit şi sui. constanţa efectelor. Informaţia fizicului, ci o realizare cu alte
ea/, dincolo de senzorial, care raportul necesităţii a legdor *pi-i i - despre invariante devine regla- mijloace şi în condiţii specifice.
este primar, bazai, intervine inte- fice activităţii de cunoaştere \- torie. Analiza şi sinteza de tip Abstracţiunea este un exemplu in
lectul organizat logic. în istorii ci'ste caracteristici sînt fundamen- intelectual, presupunînd segrega- acest sens. în psihologia secolului
filosofici, pornindu-se de la ])es- tale şi definitorii pentru g. luată rea de clemente sau relaţii şi reu- al XX-lea, geneza actelor inte-
eartes, s-au detaşat senzualismul în accepţiunea psihologiei care, nirea lor în aceleaşi condiţii sau lectuale este înţeleasă fie ca rezul-
(J. Locke, D. Hume, Helvetius) fiind o ştiinţă particulară, îşi pro- în alt mod, se aşazâ pe canavaua tînd din interiorizarea şi generali-
ce considera g. raţională doar un pune analiza fenomenelor con- acţiunii practice care operează zarea actelor ntotorii îndeplinite
derivat al simţurilor şi raţionalis- crete de g. şi explicarea lor. Este material disjuncţii, reconjugări,
adevărat că orice noţiune are un sau observate (P. Janet, J. Pia-
mul (Kant, E. Husserl) ce ajun- coordonări. Abstractizarea şi gene-
conţinut general-esenţial, rezul- get, L. Vîgotski, A. Leontiev,
gea să susţină că imaginile sînt ralizarea, presupunînd: prima —
tat 'din abstractizarea efectuai a P. Galperin), fie ca rezultînd din
proiectări ale raţiunii, deci deri- înlăturare, respingere a ceea ce
vate din aceasta. Aceste polari- de omenire şi recuperată de indi- perfecţionarea activităţii psihice
se dovedeşte prin variabilitate
zări obţinute prin absolutizarea vid. Tot aşa de adevărată este sub influenţa actelor practice şi
nesemnificativă a fi particular
fiecăruia din cele două nivele teza lui Goblot, despre faptul că sociale şi în urma însuşirii limbii
şi retenţia a ce este prin invarian-
ale cunoaşterii, senzorial şi logic, noţiunea nu poate fi gînditâ decit şi culturii (H. Wallon,' S.L. Ku-
tă general şi prin semnificaţie
intervin întrucît: a) activitatea prin judecată, prin raportare la esenţial, secunda — integrare binstein). Actul fizic rămîne însă,
psihică este considerată exclusiv alte noţiuni, întrucît, cum arăta sintetică a datelor abstrase într-un în ambele interpretări, la baza
individual nu şi social; b) proce- Lenin, fiecare din concepte este model ierarhic şi raportarea la actului intelectual. Odată cu inter-
sele senzoriale sau raţionale sînt legat cu toate celelalte. „Do ce" o serie, clasă, domeniu al realu- punerea g. ca o activitate mentală,
concepute ca avînd loc în subiect, se întîmplă însă aşa şi „cum" este lui, sînt de asemenea premise şi modelată după cea practică şi
dar nu ca aparţinîndu-i lui, ca determinat procesul de g.? în rezultante ale mulţi valenţei acti- extrăgîndu-şi anumite procedee
fiinţă socială; c) nu se ţine seama sens global, răspunsurile la aceste vităţi şi experienţe practice. W. şi conţinuturi din aceasta se depă-
do unitatea dintre cunoaştere şi întrebări presupun afirmarea uni- James considera că a gîndi în- şeşte alternativa falsă senzualism-
practică; d) nu se ţine seama de tăţii dintre gnoseologie şi ontolo- seamnă înainte de toate „a face". raţionalism, pentru că întotdeauna
ontologia (existenţa reală) atît gia umană. Prin condiţiile exis- Se referea la selecţie, ordonare, g. se bazează pe empiric, porneşte
a particularului, reprodus senzo- tenţei şi devenirii sale omul, în combinare, construcţie pe plan de la el dar, modelîndu-se acţionai,
rial, cît şi a generalului, esenţialu- genere şi în speţă, este o fiinţă mental. J. Dewey, P. janet, transformă conţinutul dat empi-
lui, reconstituit logic. G. nu este activă, angajată vital în procesul H. YVallon, A. Liublinskaia recu- ric, îl restructurează şi îl depăşeş-
un dat, ci un produs al cunoaşterii colectiv al transformării practke nosc jşi existenţa unei g. „în acţiu- te. Pornind de la E. Husserl repre-
şi acţiunii ce se constituie la fiinţa a mediului. Acţiunea efectivă ne", în orice caz acţiunea fizică. zentanţii şcolii de la "Wurtzburg
cu potenţial uman numai şi numai este interacţiunea mediată instru- materială şi acţiunea sau operaţia (X. Ac'h, K. Marbe, K. Koffka)
in condiţiile activităţii sociale. G. mental cu mediul care, totodată, mintală sînt convergente. Ele se susţin că specifică pentru g. nu
există perpetuu „in stătu nascen- provoacă noi interacţiuni obiec- intermodclează şi îşi trag puterea este reproducerea, fie şi în formă
di", iar nu „in stătu constituenţii" tive, utile prin efectele lor, Aici, una din şi una prin alta. Actul schematică, generalizată a ceea
pentru că atît la nivelul societăţii între necesitatea subiectivă, uti- fizic se fundamentează pe un mo- ce este palpabil, ci este cunoaşte-
cît şi al individului g. nu-şi înce- litară, şi necesitatea obiectivă, ce del cultural elaborat şi transfor- rea reconstitutivă, mijlocită a
tează niciodată dezvoltarea. Con- apare ca invariantă, se produce mat social-istoric şi de aceea nu impalpabilului, a ceea. ce există,
este doar o aplicare: a ceea ce se dar nu se oferă direct pcicepţiei.
292
293
G
ă în „soniudiMteu seinihj/e- subiectiv, altminteri. G. este „"/'<-
W. Sînt deci semnale de gtad rărea azupra operafiilor", cb/e pio-
l>;ncolo de exagerarea şi izolarea 1
laţii. Activitate; , intelectuala im secundar intrucit le intr-ica/j. C<:;H! ;i produsul courdoiui '•">
mmni-niului abstract al cunoas- poale fi izolată de conţinutul e> si înlocuiesc pe cele diiecle, pn- p>rm care in \n ianfii obiectuali şi
l<iii, jirin postularea unor iilei obiectiv. Aceasta este, după opi • mare. înăuntrul sistemului doi de relaţionali sînt scgycgali, actur'i
pure, lipsite de orice „ingredient" in;1 noastră, sistemul relaţii'"! semnalizare se pot însă, cu uşurin- zali, corelaţi între ei şi refer:!; !a
miuitiv, şcoala de la WiirUbiirg C'!t-\U"i'!tilc şi -necesare, propw ţă, decela mai multe nivele şi realitate. Nu se pot separa cunoş-
arc meritul (le a relev;', tendinţa reii'.itătii. Ceea c în diversitate.] deci integrarea şi semnalizarea tinţele de instrumentele operatorii
g. de a opera abstract .w generic, 111 Miii nu este contingent ci iiwa . prezintă o pluralitate de gi.ule. şi verbale, prin care se efectuează
prin care se opune, fio şi tranzito- n.'iiii, Mibsiunabil la o clasă •':• Sub raport cibernetic, sistemul cunoaşterea. Mai mult deeil. ,;iit,
riu, concretului senzori:1,!. Trece- ob'ecto şi lenomene (relaţii de c ••• intelectual sau g. se caracteri- după cum demonstra Yigots'.ii,
re.i de la senzorial la logic repre- m u n i l a t e sau generalitate) sau ! . zează ca fiind maximal descins, fiecare nouă cunjştinţa, obţiniile
zintă un salt şi are un caracter relaţii determinative, expriminO mai bine zis, permeabil la noi infor-
dialectic (Lenin). Xumai prin prin intermediul altora, Ia rind.-;'.
necesitatea obiectivă, constitui' maţii, şi cafiind dotat cu autoorga- ei decine instrument mijlocii"*'
abstracţiune şi în numele genera- in o p r o b a b î l i t a i e mereu creseiii- nizâre' şi autoregla]. Dispunînd
lului si esenţialului se poate con- pentru dobindirea de alte cMii>?tl;i.-
dă c o n ţ i n u t u l g. Altfel spus, dai â de un cod specific şi superior, de
• razico şi subsuma particularul realitatea este u n i t a r ă în infinita ţe. în aceasta constă autoorga-
ordinul I I I , care se realizează la nizarea codului integrativ şi si,V:-
-.i fenoincnalul. în acelaşi timp. ei diversitate, g. este procesul ps: • nivelul zonelor asociative terţ ivire
prin acumularea şi coordonarea iiosocip.l de reconstituire a ceea <v bolizant pe care se întemeiază g.
si operează în sensul comprimării Pentru ca informaţiile să fie in'e
abstracţiunilor se poate reface, este unitar, coerent, coariiculat ;.;• - codurilor-imagine, aînlocuirii prin-
din diversitate, unitatea obiectu- ce.'-ar — dincolo da diversitate. Toc- tr-un semnşi al raportării discursi- grate şi unificate sistemic este n---
lui în forma „concretului logic" mai de aceea, g. însăşi arc o struc- ve la situaţia existentă pentru su- cesar ca şi operaţiile să fie grupate
(Marx). Persista însă întrebarea: tură unitară, constind din marele biect (M. 'GOIU), sistemul g. se şi structurate sistemic. în acest
la ce se referă generalul şi esen- sistem de concepte intercorelate. prezintă ca un hipercomplex agre- sens este semnificativă concepi ia
ţialul, co conţinut obiectiv, po- mat bine spus, de intercorelaţii din gat de prelucrare a informaţiei prin operaţională asupra g. pe care o
sibil, au acestea? Definirea g. care, în punctele nodale, emerg categorializare şi esenţializare, cultivă J. Piaget. Pornind de la
ca reprezentînd „reflectarea gene- înţelesuri, semnificaţii sau noţiuni. construind modele prin care su- obiecte şi acţiuni, copilul cucereşte
ralizată a obiectelor şi fenomene- L. Vîgotski vorbea despre „pira- biectul se orientează şi se con- prin reconstrucţii şi construcţie
lor realităţii" este incompletă, mida noţiunilor" la care se delimi- duce în viaţă şi activitate, depă- realul, r>c baza experienţei sensi-
pentru că specificul g. nu poartă tează mai multe niveluri, dinamica şind condiţiile de ide ci nune, sau, bile şi prin intermediul acţiunilor
asupra obiectelor şi fenomenelor internă a acestui sistem integrat cum spunea Marx, ridieîndu-se la din care îşi trag originea operai.ii-
particulare, iar dacă „reflectă" ierarhic, deci „piramidal", consti- nivelul universalelor. Orice ghid le. Sînt trei nivele de trecere de
si în măsura în care o face g. tuind procesul g. cu direcţiile sale este informare asupra informa- la acţiune la operaţie: 1) sen~ori.:-
1 rebuie să se refere la ceva ce este ascendente, descendente şi trans- ţiei, conectare între două sau mai tnotoy — de acţiune, efectivă asu-
obiectiv general. Generalitatea versale, respectiv inductive, de- multe segmente informaţionale. pra realului; 2) nivelul operaţiilor
nu este doar rodul construcţiei ductive şi analogice. Aceste trei Aceasta este însă numai una din concrete, rezultat din interioriza-
g. aşa cum susţinea pozitivismul moduri de operare sînt interde- caracterizările gîndului, cea privind rea acţiunilor şi gruparea în sis-
logic. în realitate, generalul există pendente şi interconectat-, ele conţinutul. Pentru ca noţiunile teme reversibile, 3) functiim-a,
in forma particularului, esenţia- fiind reciproc-complimentare şi să se formeze şi să fie corelate semiotică şi limbajul. Pe această
lul este o modalitate necesară pro- iniervenind concomitent. Sub ra- variabil în gînduri este necesar ca traiectorie se produce o „schema-
prie iVn miencl'-r. G. Ie eunoast• port psiliofiziologic, fiecare puni i ele să dispună de un suport opera- tizare progresivă" în ordinea echi-
mijlocit, prin variate ini'deif:ri, nodal al sistemului constituie un ţional. Informaţiile conceptuale librărilor asimilării cu acomoda-
simbolizări, construcţii, dar nu integrator ce cuprinde pe toţi Cei derivate sînt rodul unui anumit rea, cele două dimensiuni ale adap-
generalizează arbiirar făia ca Mibordona \\ şi este cuprins in mod de operare şi nici nu există tării. De aceea termenul, predonu-
acţiunile sa fie C >r< labile, be şi cei supraordonaţi. I >upă l'avlov
aproximativ, cu ceva existent de semnificat ia reflexelor verbale
295
G G
nant la Piaget ca şi la E<j. Cla- nit, ,,esentialmente reversibile". sînt coordonate logic si matema- flectantă care depăşeşte şi inte^rea-
part'de, H. Wallon, Thorndike nu Concomitent, o acţiune este exe- tic, g- putîjid să se orientere ţpre :ă cor.-:tfuc}iilt anterioare". în li-
este acela de g., ci de inteligenţă, cutata in cele două sensuri air teratură se menţionează similar
e a 'însăşi, să se examineze refle-
care este e-enţialmente practica, parcursului, o operaţie se lea;,'j xiv şi să construiască, în virtutea „abstractizarea abstractizărilor"
mijlocind reuşita prin structurări de inversa (negativa) sa (ex. adu relativei autonomii la care ajun- şi „generalizarea generalizărilor"
şi utldizări de relaţii şi apărind, uare-scădere), fiecare operaţie 1 ge, raţionamente ipotetico-deduc- (Ci. Kostiuk). Acomodările con-
după P. Janet, în forma ei sen- a re reciproca sa (A :. - B e:.t< tive. Grupul operaţiilor formalr, vergente cu depăşiri sînt meca-
zoriomotorie, înaintea limbajului. I! - -• A.; x este fratele lui v după denumite aşa întrucît operaţiile nisme ale progresiei integrărilor
G. reprezintă un nivel mai avan- cam y este fratele Iui x). Reverii sînt aplicate altor operaţii, dis- şi, in genere, a extragerii de noi
sat al inteligenţei, luată ca pro- bilitatea implică un invariant U< pune de largi posibilităţi combi- idei din propria experienţă. Dis-
ces. Inteligenţa este „organizare biectual sau relaţional) mijlociu- natorice la acest nivel, realul tincţia introdusă încă de O. Selz
constînd într-o construcţie de conservarea conceptelor; cea prii. fiind depăşit prin posibil. Consi- între g. reproductivă şi cea pro-
structuri operatorii ce porneşte inversare permite discriminarea derînd că operaţiile intelectuale ductivă şi creatoare trebuie înţe-
de la coordonarea generală a acţiu- claselor şi coordonarea lor în cla- influenţează asupra obiectelor, leasă în sensul tendinţelor g. de
nilor". Este „o interacţiune con- sificări, iar cea prin reciprocitate spaţiului, timpului şi cauzalităţii a se subordona realului şi totodată
tinuă a subiectului cu obiectele, permite degajarea sistemelor de sau' necesităţii, vom constata de a-1 depăşi. G. se angajează si-
deci o dublă mişcare de asimilare relaţii de tip logic. Aceasta din odată cu g. reflexivă nu numai multan în două direcţii: de interio-
la structuri şi de acomodare a. urmă dezvoltată, mai tîrziu, va o gamă largă de combinaţii posi- rizare reflexivă şi de exteriorizare
acestora la real". Restrictiv, face posibilă disocierea formei de bile, ci şi faptul că însăşi necesita- experimentală. Reproductivul şi
int'ligenţa constă din coordonări conţinut şi operarea tranzitorie tea este cumva subiectiv repro- productivul se mijlocesc reciproc,
ale operaţiilor reunite în ansam- cu modelele formale, abstracte. dusă în forma a ceea ce J. Piaget alternativ se separă şi se reunesc.
bluri sau structuri. Coordonarea Odată cu constituirea grupului numeşte necesitatea logică (de Deprinderile intelectuale sînt in-
este identificată de J. Piaget dublei reversibilităţi, „nu are loc ordin implicativ). Inferînd legi dispensabile în g., dar g. nu
cu autoreglajul. Operaţiile de aso- pur şi simplu o juxtapunere a ale obiectivitătii, g. îşi implică devine productivă decît prin res-
ciere-disociere, intersecţie, ordine, inversărilor şi reciprocităţilor, ci propriile legi ce ţin de subiectivi- tructurări (M. Wertheimer). Re-
corespondenţă, incluziune, depla- o contopire operatorie într-un tate. Adevărurile relative la care versibilitatea operaţională tot
sare etc. ajung să se grupeze în tot unic, în sensul că fiecare ope- g. parvine sînt condiţionate de mai accentuată duce în acelaşi
„sisteme de ansamblu" ce, sînt me- raţie va fi de acum încolo în ace- indisociabilitatea dintre subiect timp la stabilitatea grupului ce se
reu deschise spre hune şi mereu laşi timp inversa unei alte operaţii şi obiect în cunoaştere. Conceptele reechilibrează, acomodîndu-se, dar
repliate asupra lor hişile, în vede- şi reciproca unei a treia, ceea ce prezintă un nivel de structurare şi la o fecundă mobilitate construc-
rea echilibrărilor cognitive. Rele- face posibile şi transformări: di- empiric şi altul superior, prin sis- tivă. Inteligenţa operaţională pre-
văm ca dimensiune coordonativ- rectă, inversă, reciprocă, iar in- tematică şi esenţialitate, nivelul supune compozabilitate, asociati-
operaţionalâ esenţială a sistemu- versa celei reciproce fiind tot- ştiinţific. Şi acesta este însă vitate (drumuri ocolite, diferite
lui de ansamblu — reversibili- odată corelativa (sau dubla) pri- relativ. G. se construieşte în pro- drumuri spre aceeaşi ţintă) şi
tatea. Cunoaşterea este construcţie mei operaţii". La acest nivel înalt cesul cunoaşterii şi acţiunii şi la tranzitivitate (aceleaşi operaţii
într-un grup operaţional de trans- de dezvoltare intelectuală ce se fiecare nou demers îmbogăţin- generalizate se aplică şi la alte si-
formări. Pe plan senzoriomotor se constituie în preadolescentă şi se du-se şi structurîndu-se deschide tuaţii). R.B. Cattell semnalase
întîlneşte reversibilitatea ca posi- afirmă, do regulă, în adolescenţă, noi perspective pentru cunoaşte- distincţia dintre inteligenţa crista-
bilitate de a reface un drum, de_a nu se mai operează doar cu noţiuni re şi acţiune, circuitul interacţiu- lizată şi cea fluidă, iar J. Guil-
reveni la punctul de plecare. în ce se reunesc în judecăţi, ci se com- nilor cognitive cu lumea dezvol- Iford, în modelul intelectului, pre-
timp ce percepţia urmăreşte însă bină între ele înseşi judecăţile, tîndu-se „în spirală", spre infinit. vede o producţie convergentă şi
iti nerarii ce sînt ireversibile, ope- formulate ca propoziţiuni. Opera- G. îşi are în propriile sisteme ger- alta divergentă, ce evoluează con-
raţiile intelectuale ce mijlocesc ţiile concrete, purtînd asupra menii dezvoltării. J. Piaget vor- comitent pe mai multe planuri.
noţiunea sînt, pentru că au deve- claselor de obiecte sau relaţii, b e ş t e d e s p r e o „abstracţiune re- Se reia astfel opoziţia mai veche
296 297
TT"
G
dintre modelul lui E. Thorudike, „sediual interacţiunilor colecti-. <'...
al inteligenţei prin i,încercări şi punct de intersecţie sau sinteza", fnultifa~ic, disciirsicita/co fiind o performanţională, de rezolvare, a
erori" sau tatonare r-i modelul lui ca „sistem cu autoreglat, făcînd notă caracteristică g. Dai.ă f-.eul- •problemelor, cei mai mulţi autori
X. Ach, al „tendinţelor determi- parte din marele sistem social". tatea g. depinde d<- rcMirsÛ; in- văzind în aceasta nota defini-
nante", reconsiderate recent ca Xu se poate gîndi fără un supoi i terne, informaţionale ;i opei :-.ţio- torie a g. în realitate sînt trei
strategii ale g. (O. Miller, J. Uru- senzorial (imaginile persistă ma- nale, mofivaţionale si aptitudi- modalităţi solidare ale g., consi-
ncr). în realitate diversele laturi siv în g.) după cum nu se poate nale ale subiectului, eficienţa g. derate sul) diverse unghiuri (v.
sau modalităţi funcţionale ale. fără adaptarea unui cod efici«-jii e probează în raport cu mediul invăţare, înţelegere, rezolvare de
g. sînt inseparabile, nu pot exista de comunicare. Cuvîntuî, sau alt'- s
probleme), care trebuie urmărite
una fără alta şi trec ui;a în alta. în care subiectul trăieşte şi acţio-
simboluri acceptate social, im i'euiru a întregi schema cunoştin-
în acest sens este concludentă este numai un purtător al mesaje- nează. Construcţiile mintale sint
menite să semnifice esenţial reali- iel'ir elementare despre g.
relaţia dintre transformările de lor, ci intră în mecanismele inti- GLANDĂ PITUITARĂ v. HI-
tip algoritmic caracterizate prin- me ale g. întreg sistemul limbii tatea şi propriul <>u şi să proiec-
tr-o înlănţuire standardizată a devine obiect şi apoi structură a teze activitatea. Orice senniificare roFizĂ
operaţiilor şi transformările eu- g. care însă fiind esenţialmente este şi o anticipare a ceea ce est: GLANDE ENDOCRINE (glan-
ristice desfăşurate liber, explora- cognitivă are o dinamică mult in esenţă şi poale deveni un obiect. de eu secreţie internă), forma-
toriu, printr-o construcţie con- mai complexă decît cea pe care Purtînd asupra proceselor obiec- ţiuni specializate in secreţia unor
tinuă de ipoteze şi verificare a lor o prezintă vorbirea. Această dina- tive, g. îşi asumă sarcini de pri- substanţe (hormoni) care se varsă
în plan mental sau în experiment mică izvorăşte dintr-o motivaţie, diejie. G- emerge din trecut si se diiect in singe şi care au acţiune
efectiv. Minsky evaluează pro- pe care genetic, în bună măsură, orientează spre viitor. Ceea ce o îeglfitorie asupra organelor şi
cedurile euristice în chip superior, şi-o dezvoltă, şi este călăuzită de tensionează şi obligă la construcţii ţesuturilor. Reglarea endocrină
dar ceea ce a fost euristic devine intenţii, se subordonează unor pla- sînt situaţiile de obstacol. în aces- cu acţiune difuză şi mai lentă
algoritmic, şi g., în situaţii comu- nuri mentale. Frecvent activitate situaţii problematice afît pro- este auxiliară celei nervoase, fiind
ne, nu s-ar putea dispensa de pro- tea de g. este orientată finalist gresele cît şi eficienţa g. sînt la rîndul ei controlată de siste-
cedurile rutiniere, mai economi- şi implică veritabile eforturi vo- maxime. Aceasta pentru că, psi- mul nervos. Spre deosebire de
coase şi sigure. La rîndul lor pro- luntare. Expîorînd resursele infor- hologic, g. rămîne întotdeauna reglarea nervoasă, care este com-
cedurile euristice rezultă frecvent maţionale asigurate de memorie un proces vital, de adaptare prin plexă, mult diferenţiată şi rapi-
din redimensionări şi modificări cu care se intersectează, g. se depăşirea cognitivă a obstacole- dă, reglarea endocrină e continuă,
ale prescripţiilor algoritmice. Deci desfăşoară ca o activitate multi- lor. Aceasta însă implică funcţia deşi filogenetic este primordială
între cele două tipuri de operare fazică şi multiplanică, întotdeauna de decizie a g. G. este considerată (întîlnindu-se şi la plante). Se-
se închide un circuit care însă ră- uzînd de dispoziţiile funcţionale şi ca un proces de decizii secven- creţiile endocrine ca elemente
mîne deschis în raport cu realita- interne şi întotdeauna desemnînd ţiale. Decide însă subiectul prin constituente ale mediului intern
tea. G. devine creatoare mai ales prin conceptele sale şi referindu-ie g. sa iar nu g. ca funcţie abstrac- şi ca mediatori chimici ai funcţii-
cînd tratează euristic situaţii care la real. Putînd fi definită ca mo- tă, în psihologia contemporană, lor nervoase exercită o anume
ar putea fi depăşite momentan, sa- dalitate superioară de comunicare g. este studiată în trei perspec- influenţă asupra vieţii psihice,
tisfăcător, cu mijloacele algorit- culturală cu mediul, g. devine tive: a) genetică, de formare a fapte de care se ocupă endocri-
mice, prestabilite şi verificate. Ar fi parte integrantă a existenţei su- conceptelor şi structurilor opera- nopsihologia. G.e. principale sînt:
însă o mare greşeală dacă am izola biectului, semnalînd şi mijlocind ţionale prin învăţare spontană şi, epifiza, hipofiza, tiroida, para-
diferitele conduite intelectuale, toate evenimentele, construin- mai ales, dirijată; L. Apostel tiroida, timusul, suprarenalele şi
dacă am personifica g. tratînd-o clu-se în raport cu sarcinile adap- consideră că g. este reductibilă
aparte, ruptă din contextul siste- glande sexuale.
tative specifice şi ghidînd acti- la învăţare; b) funcţională, perma-
mului integral al subiectului social vitatea continuu. în raport cu GLANDULA TIROIDEA v. TI-
nentă, cea a înţelegerii ca decodi- ROIDĂ
în continuă interacţiune cu lumea sarcinile ce şi le propun, procesele ficare noţională, identificare a
sa. G. aparţine subiectului ca de g. se desfăşoară larg şi evident GLOBALIZARE, percepere t o -
semnificaţiilor, de unde şi atri-
butul de inteligentă; c) adaptat)V- tală difuză cu o slabă realizare a
discrimina n i - Â. . Meili consideră
298
209
G
G structură în care orice trăsătură trasate lung semnifică subexci-
îşi găseşte semnificaţia numai tare. O clasificare mai nouă
g. un factor do inteligenţă constînd maxime, a drumurilor critice, a
prin relaţia cu celelalte trăsături (N. Sillamy) pretinde la urmă-
<lin „reunirea într-un tot a ele- ordinii unor operaţii sau a ramifi-
si în raport cu întregul (A. toarele corelaţii: scriere verti-
mentelor". caţiilor raţionale ale unei pro-
Athanasiu). Scrisul depinde de o cală — fire rezervată şi discretă:
GLOSOLALIE, sindrom do uti- bleme.
serie de condiţii exterioare (pe- •măruntă — minuţiozitate, aten-
lizare de către alienaţi a unui GRAFIC, metodă de prezen- niţa, hîrtia, forma grafică învă- ţie; etalată — personalitate ex-
limbaj primitiv şi fantezist tare a unor date sau informaţii ţată etc), de o stare momenta- pansivă, încredere în sine; slriusă.
de construcţie proprie; spre de- pe diferite suporturi, prin linii, nă (graba, o boală acută) sau de înghesuită — timiditate, pru-
osebire de g. în glosomanie cu- curbe, puncte, figuri, rezumînd iu
anumite condiţii permanente, (ex. denţă, avariţie; răsfirată — spi-
vintele nu au un sens constant conţinuturi simbolice anumite ra-
şi nu există nici o schiţă de or- o boală cronică), condiţii în rit clar şi lucid, caracter
porturi cantitative. Limbajul gia-
ganizare sintactică. Alienaţii precare aspectul general al scrierii independent; filiformă — precipi-
lic se referă la toate senim-lr
tind că vorbesc în limbi străine. poate fi păstrat, ducînd însă la taţie, astenie; omogenă, constan-
adresate văzului ce pot fi manipu-
late de majoritatea oamenilor. modificarea unor trăsături. Pe tă — spirit coerent, echilibru;
GNOZIE, capacitate percepti-
vă de recunoaştere a obiectelor postulează o dependenţă cauzală simplă — simplitate şi natura-
GRAFOLOGIE, studiul scrisu- între trăsăturile grafice şi pro-
după însuşirile'lor palpabile. leţe; tipografică — cultură inte-
lui în vederea determinării iden- cesele psihice (cu mai multă sau lectuală, originalitate; ornamen-
GRADIENT, relaţie exprimînd tităţii şi particularităţii autorului mai puţină îndreptăţire). Scrie- tală — vanitate, căutarea efec-
creşterea unei variabile în raport lor. Termenul introdus de Michon
rea fiind o înregistrare, o entului; impersonală — absenţa
cu o alta, pe o anumită direcţie (1872) care vorbeşte despre o
gramă a proceselor activităţii originalităţii; fermă — rezervă,
sau în direcţia unui punct maxim ; fiziologie grafică constînd din
nervoase superioare, studiul ei discreţie, prudenţă; clară — gri-
exprimă un raport de covarianţă studiul mişcărilor, al funcţiilor,
ascendentă. St. Hali a introdus va trebui să fie făcut dinamic, jă, atenţie, sinceritate; ordonată
al combinaţiilor trăsăturilor. Cre-
expresia g. de scop, constînd în picux-Jamin adaugă „rezultan- întrucît ca nu rămîne identică în — spirit lucid, imaginaţie dis-
accelerarea mişcărilor unui su- tele" (combinaţii între trăsături) timp, ci se schimbă în anumite ciplinată, echilibru; rapidă —
biect animal sau uman, pe mă- ajungînd la un adevăr atomism limite, urmînd evoluţia persona- activism, imprudenţă. Se parc
sură ce se apropie de ţinta sa. psihografic. L. Klages consideră lităţii în timp. Cercetările şi ob- că scrierea ne poate oferi date
scrierea ca o unitate, studiind-o servaţiile făcute arată într-ade- revelatoare sub aspectul spiri-
GRAF, figură formată dintr-o văr că evoluţia şi modificările
în ritmul, intensitatea, direcţia, tului analitic şi al stilului cog-
mulţime de puncte sau noduri personalităţii determină modifi-
şi distribuţia ei pe hîrtie. Aceasta nitiv. Raportată la caracter, ea
legate între ele prin săgeţi sau
introduce principiul expresiei du- cări ale scrisului. Cercetări inte- nu ne poate revela valorile mo-
arcuri. Punctele simbolizează ele-
pă care orice mişcare exteriori- resante s-au făcut pentru a se rale şi estetice, ci mai curînd
mente de diferite naturi, între
zează mobilul, interesul subiec- vedea expresia diferitelor tempe- gradul şi stabilitatea unor de-
care se poate stabili o legătură
tului. C.I. Parhon abordează pro- ramente şi a constituţiei în scris. prinderi. G. oferă unele indicaţii
oarecare (ex. cauzală). Teoria g.
abstractizează sensul fizic al g. blema relaţiei dintre scriere si S-a remarcat că metoda scrisului privind voinţa. în schimb pre-
creînd un instrument ce este fo- personalitatea somatopsihică. C. 1. este o metodă valoroasă şi în tenţiile ridicate de unii grafo-
losit pe scară largă, în special Parhon apreciază scrierea ca pe diagnosticul tipologic. Moreau şi logi cu privire la posibilitatea g.
in metodele cercetării operaţio- un adevărat seismograf ce înre- Delestre împart scrierile în 3 de a prevedea modul de acţiune
nale care urmăresc găsirea indi- gistrează dinamica personalităţii. categorii: 1) caractere regulate, al individului, viitorul său. nu
cilor de eficacitate maximă. în analiza unei scrieri se pleacă echidistante, ceea ce indică spi- ţin de o tratare ştiinţifică a pro-
Această teorie permite constru- de la particularităţile fiecărui rit calm; 2) caractere lovite, ine- blemei. G. se relevă ca o metodă
irea unor algoritmi aplicabili în grafism, a ceea ce s-au numit gale, dezordonate, fără aliniere, parţială în studiul omului şi
rezolvarea a numeroase probleme genuri şi anume: forma, dimen- ceea ce exprimă violenţa; 8) trebuie de aceea să fie corelată
din domenii variate de activi- siunea, direcţi.i, presiunea, \ i- caractere moi, fără accent si cu celelalte metode ale caracte-
tate: determinarea drumurilor de teza, continuitatea şi orinduiiei.
lungime optimă, a fluxurilor scrierii. Scrierea apare ca '.'
301
300
vulogiri. liste folosită în medi-
cină pentiu relevaiea. unor a ; -
G
co rezida i n l r o relaţie seuniili-
e a t n ă . Ktâpîîui'.i de catie :-u-
r
jH'cto ale anormalităţii (ex. :,i:ii- biect a acestor structuri şi a \< GREGARISM, tendinţă a in- în alt domeniu. G.der. al indivi-
sul paranoicului este încetinit, gulilor de transformare di linest" divizilor de aceeaşi speţă de a zilor este determinant în consti-
cu abu^ de sublinieri şi majus- competenţa sa lingvistică, Dr> se reuni şi coexista în mulţime tuirea sa de atitudini, valori etc.
cule), in erirninali-tică es1'- lo- din cercetările făcute in rapui i nestructurată sau turmă, pier- GRUP MIC, ansamblu relaţia
lor-ită ca metodă de identiiieare cu g.g., a lui N. Clionir.kv. n- zîndu-şi orice autonomie indi- redus de indivizi aflaţi în relaţii
a autorului scrisului. zultă că propoziţiile JIU sînt e.i,;-. viduală. inter personale de cooperare, co-
GRAF0MAN1E, tendinţă pa- valonto sub raportul prodispu GROTESC, partic-ilaritate a i-'K.i.'icnrc, autoritate, apreciere,
tologică spre exprimare în scris ziţiei lor spre actualizare şi ,. unor ansamburi de imagini şi for- c a ;<>cuţA etc. mai mult sau mai
sau spre a scrie pentru scriere. funcţionalităţii lor, considerai MI mulă artistică accentuînd uritul, i>i''ai ".ni'tcirc şi constituind ,,ce-
GRAMATICĂ GENERATIVĂ perspectivă psihologică, modelai contradicţiile monstruoase şi în- lula" fundamentala a psihologiei
(TRAN SFORMATTVĂ), limba generativ apare ca fiiind prea fricoşătoare, situaţiile absurde, os- ^••cia'c, la acest nivel desfăşwîn-
nu este doar un sistem stabil de puţin plastic întrucît nu ţin. tile omului. în teatru g. este dit-se fenomene psihosociale de
codificare, ci reprezintă un an- seama de factorii prelingvist i. ; realizat şi prin bufonerie. în- li'jj'.i cum sînt interacţiunea, in-
samblu nelimitat de propoziţiuni şi de motivaţie, de component,. frîngerea personajului grotesc re- ter comunicare a şi iuterinflueuţa
rozul i~atc dinlr-o combinatoricâ interpretativă şi de planurile in- prezintă, după 1. Colt, o depă- (!.'. C.olu, 1974). Coordonatele
verbală, pentru care — cum sus- terne ale acţiunii verbale. şire a situaţiilor absurde şi o psihosociale alo g.m. sînt: nor-
ţine X. Chomsky — subiectul GRANDOMANIE, atitudine iv- demistificare. mele şi valorile (constituite într-un
normal are predispoziţii native. vorîtă dintr-o hipertrofiere a con- GRUP, colectivitate umană ai sistem valorico-normativ), struc-
Generarea prepoziţională este ex- ştiinţei de sine, datorită căreia cărei membri se află în raporturi turile (reţeaua relaţiilor de sta-
trem de bogată şi plastică, as- individul se apreciază pe sine şi de interacţiune, în -conformitate t u t şi de rol de comunicare, pu-
pectul său fiind acela al unei se comportă ca fiind foarte inte- cu anumite norme prestabilite tere şi valoare) şi comportamen-
structuri în formă de arbore în ligent, foarte valoros, „indiscu- (R.K. Merton, 1968). Sfera notele (unificate şi stereotipizate).
care fiecare ramură, presupune tabil superior altora". G. este ţiunii de g. este mai restrînsâ Principalele criterii de diferen-
mai multe variante de ales. Se dată de incapacitatea individului decît cea a noţiunii de colec- ţiere a microgrupurilor de macro-
porneşte ele la un enunţ formal de a se autoaprecia corect şi de- tivitate. grupuri sînt următoarele: mărimea
din componentele de bază din a rivă din individualism. Deseori GRUP DE APARTENENŢA, sau talia grupului (microgrupu-
căror transformare rezultă alte g. frizează ridicolul şi provoacă grupurile primare din care face rile sînt alcătuite din 2—3 pînă
enunţuri. La baza acestor trans- ironie. în psihopatologie esu: parte individul şi după care se la 30 — 40 de membri, A. Mihu,
formări ar sta g.g. propusă de mai frecvent întîlnit termenul du modelează. Do pildă, familia, iar n'.acrogrupurilo au dimen-
X. Cliomsky şi care, după Brcs- „idei de grandoare" asociate ce! echipa profesională, unitatea po- siuni care cresc relativ nelimitat);
son, „permite construirea enun- mai adesea ideilor delirante de litică, comunitatea locativă sau frecvenţa interacţiunilor (micro-
ţurilor celor mai complexe ale persecuţie şi întilnito în para- sportivă. grupurilc permit o reunire a tu-
limbii, pornitul de la un sisieui noia şi în schizofrenia paranoidâ GRUP DE REFERINŢĂ, ter- turor membrilor în acelaşi loc
foarte simplu de categorii de de- şi, mai rar, în stările maniacale. men, introdus de H . H . Hyman, şi acelaşi timp, ceea ce este tot
mente şi reguli de transcriire". definind grupul la care un indi- mai puţin realizabil pe măsură ce
GRATITUDINE, sentimentul de cresc dimensiunile grupului); foca-
Pornind de la structuri ce sînt ataşament, îndatorire şi bună- vid se raportează ca membru
susceptibile de restructurare con- sau din care ar vrea să facă lizarea atenţiei, (de la micro- spre
voinţă, faţă de o persoană cari' m.iorugrup descresc posibilită-
form unor reguli, fiecare propo- te-a ajutat, ţi-a făcut mult bine. parte. G.de r. determină sau in-
ziţie se situează într-un cînrp fluenţează comportamentele şi ţile membrilor de u, se concentra
G. reprezintă o nuanţare mai b...- <i eipra acol'juşi probleme); iden-
generativ. Există structuri de gat afectivă decît recunoştinţa atitudinile celor care se identi-
suprafaţă de ordin fonetic şi fică cu el, dar în mod diferen- tificarea (sentimentul apartenen-
şi presupune delicateţe, simţă- ţei la un grup sau conştiinţa con-
lexical şi structuri de profunzime minte înalte. ţiat, anumite persoane putînd
să reprezinte un g.de r. într-un diriei de membru descreşte, de
anumit domeniu şi alte persoane asemenea, prin trecerea de la
302
303
G G
micro- la macrogrup). Microgru- trolul (tendinţa grupului de a regl.i şcolară, în principal, grupu- adaugă şi g. alcalin. Se disting
purile conţin cele mai pregnante conduita membrilor săi), struţii u,:- lui autoanalitic competent — R.l\ şi senzaţii de g. derivate sau mixte
manifestări de ordin psihosocial, rca (dezvoltarea unei ierarhii a s ! .•- 3ales — etc.) şi la grupurile de re- şi senzaţii g. nespecifice. Cores-
acest fapt constituind unul clin tutelor în cadrul grupului), perno n- ferinţă (cele care exercită cea mai punzătoare celor 4 senzaţii de
principalii factori ai studierii lor bilitatea (măsura in care grupul ,ui- mare' influenţă asupra unei per- bază există şi 4 tipuri de receptori
prioritare de către psihosociolo- mite cooptarea de noi membri;. soane, modelele şi valorile lor g. (metoda excitării puncti-
gie. La nivelul mierogrupuriior, flexibilitatea (gradul de inform.: fiind decisive pentru formarea forme). G. este dependent şi de
relaţia de grup păstrează caracte- litateşi de libertate în grup), omo- s
i dezvoltarea respectivei per- starea internă a organismului.
risticile planului psihosocial ele- genitatea (similitudinea carai.;< soane (J. Maissonncuve). Rela- Caracterul gnostic al g. este in-
mentar, de ordin interpersonal risticilor psihice şi sociale <<':• ţiile infragrupale în cadrul macro- dependent de nota afectivă agre-
— direcţionare, coerenţă, ser- membrilor), tonul hedonic (nij- grupurilor, în special la nivelul abilă sau dezagreabilă. Recep-
vire a unor interese particulare sura în care condiţia de membru ,il claselor sociale şi al naţiunii, cu- ţia g. este activă şi pasivă. Con-
—, adăugind însă structuri re- grupuluiîşi asociază un sentimeui nosc o amplificare a aspectelor trastul g. apare ca efect al postac-
de plăcere), intimitatea (gradul de formale, din punct de vedere ţiunii şi depinde de concentra-
laţionale noi şi scopuri care vi- ţia substanţclor-stimuli; induc-
zează satisfacerea nevoilor între- apropiere reciprocă a membrilor, psihosocial, afirmîndu-se cu preg-
j . Moreno), forţa (măsura î n caic nanţă fenomenele interactive in- toare şi induse. Amestecul g. apa-
gului grup şi, mai mult, ale unor directe, de la distanţă, cum sînt re în forma mascării. Acţiunea
structuri sociale mai largi, de grupul are sens pentru membrii săi j.
participarea (măsura angajării in informaţia colectivă, propaganda, unei soluţii de amestec provoacă
unde şi caracterul suprainterper- cultura, moda, modelele educa- două senzaţii distincte, după cum
sonal al acestor raporturi. Prin- sarcinile de grup), stabilitatea (men-
ţinerea grupului ca atare cit mai ţionale, opinia publică, zvonurile, fuzionînd două senzaţii g. dife-
cipalele funcţii ale g.m. sînt: conştiinţa de grup. rite dau naştere la o a treia sen-
de integrare socială a individului, mult timp). Microgrupurile se dife-
renţiază între ele după variate GUST, modalitate de recepţie zaţie, numită complexă sau aso-
de reglare a comportamentului şi ciativă, care joacă un rol important
relaţiilor interindividuale, de se- criterii tipologice: după modul de a proprietăţilor chimice ale sub-
participare se disting grupuri de stanţelor solubile. Există două în modelarea şi stabilizarea colo-
curitate productivă etc. Printre apartenenţă şi de contact; după ritului emoţional-afectiv al g.
ipoteze cu privire la recepţia g.:
proprietăţile de bază ale micro- tipul de legătură (personală-im- a) Renqvist (1919) pune apa- Compensaţia g. nu se realizează
grupurilor se înscriu: talia (re- pcrsonală), după gradul de institu- riţia excitaţiei pe seama unor pro- totdeauna în formă absolută şi
dusă), distribuţia spaţială (aran- ţionalizarc, grupuri primare (psiho- cese fizice; b) Lazarcv (1922) nu se extinde asupra tuturor
jamentul membrilor sau structura sociale sau informate) şi secundate invocă procesele de ordin chi- g. de bază. în alt sens, mai com-
microecologică a vieţii de grup), (formale sau organizaţii sociale); mic. Submodalităţi ale g. pentru plex, g. semnifică o preferinţă
conformitatea, acceptarea şi res- după raportul grupului cu scopuri- sărat, acru, dulce şi amar la care motivată prin valori estetice sau
pectarea efectivă a normelor de le colective, grupuri de bază (gru- Hahn, Kuckulies şi Tacger (1938) de alt fel.
grup, consensul (adoptarea de ati- puri-scop, centrate pe sarcină);
tudini asemănătoare faţă de ace- după raportul grupului cu un obiec-
laşi obiect), capacitatea de auto- tiv ştiinţific, grupuri artificiale
organizare, dinamică (K. Le- (experimentale sau de laborator)
win), coeziunea şi eficienţa sau şi naturale; după permeabilitatea
productivitatea. Din întrepă- intrărilor şi ieşirilor, grupuriînchi-
trunderea parametrilor proprie- se şi deschise. Grupuri creative pot
tăţilor de bază rezultă o serie fi naturale sau pot fi constituite
de proprietăţi derivate ale micro- formal (A. Osborn). Pentru pro-
grupurilor, cum sînt: autonomia cesul de educaţie se subliniază
(gradul în care un grup funcţio- condiţia de mediu educogen
nează independent de altul), con- la g: tipurile de fot mare (clasa
304
II
DICŢIONARELE ALBATROS re şi la- persuau'-'r săualuase. ,..,(,. sini d'.'za va ui a ja.t i in i\< [>• >i t cu
o
formă simpla <]-. halva n u l i ' ' semenii lor, datorită faptului n"<
auditiva. H. pot r,ă atingă 1 •.•.if>-• a u " dfficierţ.5 :.cn7.oi i-ilâ, motoi ie,
formele de sensibilitate. Cele mai mintală sau orice altă infirmi-
frecvente sînt h. auzului, urmate tate, în categoria handicapaţilor
de cele ale văzului, mirosului. sînt incluşi subiecţii cin; sini
pipăitului, gustului etc. Conţinui ui orbi, surzi, surdomuţi, ;> celor eu
li, este legat, de obicei, de expe- infirmităţi motorii (şchiopi, pa-
rienţa de viaţă. Afectiv h. put ralitici), precum şi cei cu dife-
avea un caracter favorabil sau rite forme de înapoiere mintală.
nefavorabil. Spre ex., „vocile" în dorinţa de a veni în ajutorul
sînt agreabile, elogiază sau, dim- acestor subiecţi, au fost create
potrivă, au un caracter duşmă- diverse metode şi procedee edu-
nos: proferează injurii, invective;, cative, care să le uşureze situaţia,
obscenităţi etc. H. determină şi care să-i apropie cit mai mult
si o conduită corespunzătoare: posibil de omul fără deficienţe.
bolnavul îşi astupă nasul la „mi- Tehnica modernă este din plin
rosurile pestilenţiale", răspunde folosită în construirea unor in-
„vocilor", se fereşte de „animalele strumente, dispozitive, echipa-
HABITAT, ansamblu de con- tatea unor bias-wri produse de sălbatice" văzute etc. H. este un mente, care coroborate cu proce-
diţii oferite vieţii de către mediul acest efect. simptom. întîlnit în numeroase deele educative contribuie la re-
ambiant (de către un eco- HALUCINAŢIE, tulburare a afecţiuni neuropsihice. Fanatis- ducerea gradului de deficienţă
pv.tom). Termenul nu trebuie deci percepţiei manifestată prin i\y\. mul mistic, uneori, generează h. sau la facilitarea proceselor de
înţeles numai (sau în primul rînd) riţia unor imagini de tip peri;'-; - cu un conţinut religios. compensare. Educaţia deficien-
iu sens geografie-topografic (pen- HALUCINAŢII PSIHICE v. ţilor se face în instituţii speciale,
tiv fără să existe un obiect sau unde se realizează pentru copil
tru care este mai potrivit terme- fenomen real, care să stimuleze P3EUEOHALLCIXAŢ1I
nul de biotop). HALUCINOGENE, 'substanţe un învăţămînt adaptat infirmi-
corespunzător organele de simţ ; tăţii respective, iar pentru adult
HABITUS, ansamblu de tră- tulburare psihică denumită iu chimice capabile de a induce feno-
sături caracteristice, persistente, mene halucinatorii (ex. mari- se depun eforturi în vederea re-
limbajul popular arătare, vedenie. adaptării lui la o nouă profesiune.
proprii, particulare unei persoane; Reprezentarea este luată drept per- juana, mescalina). Halucinoidc,
se referă m;ii ales la constituţia fenomene psihopatologice de for- Prin extensie, handicapată este
cepţie a unui obiect prezent. Spre considerată orice persoană care
somatică. Hubilual, ceea ce re- mă halucinate rie situate între
zultă clin exerciţiu, fiind automa- exemplu, subiectul bolnav aude reprezentări vii şi halucinaţii este pusă într-o situaţie foarte
tizat, devenind obişnuit. Ilabi- voci, împuşcături, dar acestei vagi, care nu izbutesc să deter- dezvantajoasă ei.
titare, obişnuire cu un excitant. nu sînt determinate de voci. mine convingerea bolnavului asu-
împuşcături reale; vede animale, HANTISĂ (POLTERGEIST),
HALO EFECT, reprezintă con- pra existenţei lor reale.
oameni, scene de groază, dar denumire dată unor fenomene de
tagiunea răspunsurilor în cadrul HALUCINOZE, fenomene de telekinezie (v.) constînd din acte
care n-au o cauză externă cte. proiecţie imagistică (de aspect
anchetelor prin chestionar, da- fizico (mişcări de obiecte, zgo-
Fiind, după Ball, o „percepţ' 1 ' halucinator), al căror caracter
iorită atit iradierii afective a fără obiect", h. este o falsă y- ;'- mote) ce ar fi provocate numai
miei întrebări asupra cleilaite. artificial şi patologic este recunos-
<."pli<\ intnicit nu reflectă e--w. cut de către bolnav, care le apre- prin inducţie psihică.
ci i şi orgai'i/ării logice a răspun- I'eniru bolnav insă li. are un ca- ciază în mod critic. HAPTIC, termen introdus de
surilor izvoiită din necesitatea racter de obiectivitate, îi dă im- HANDICAPARE, denumire da- Revesz, desemnînd calitatea tac-
de coerenţă a personalităţii. în presia realităţii, uneori este con- tă situaţiilor în care unii subiecţi tului activ sau palpaţiei, indi-
tehnica chestionarului este nece- vins de existenţa actuală a obive-
sar să se aibă în vedere posibili- tu'ni ei. Tiuitul urechii, care apa-
397
20*
306
H
cînd ceea ce ţine de modalitatea tată, contemporan, prin încadra- H
tactilo-kinestezici. rea în seria fenomenelor a k a , diul sistemului conurilor. H. poate
HAŞIŞ, substanţă extrasă din torii, interpretate probabili-,T ir insidios şi progresiv, fiind foarte
frecvente formele de debut pseu- fi datorată şi avitaminozei A.
cînepă indiana, drog inhalat prin aproximate cu ajutorul le<.',il,,,- HEMIANOPSIE, formă de a-
fumare. Produce euforie, ilari- donevrotic urmat de o rapidă
statistice, explicaţia fiind sir>. - instalare a elementului discor- gnozie vizuală pentru jumătate
tate, stări confuze şi extatice, rată de teoria, jocurilor. J. IY, dant manifest. Bolnavul trăieşte de cîmp, considerat pe verticală
urmate de apatie. Prin intoxicare get şi B. Inhelder au studiat e\p.- într-o stare de reverie, incapabil sau orizontală.
se ajunge la destructurarea. per- rimental, la copii, formarea <-:,,, de a se concentra, sau se lansează HEMIOPIE, restricţie a ve-
sonalităţii şi demenţă. Avînd în ceptului de h., folosind planin • în sisteme de ideaţie pseudoştiin- derii unei părţi laterale a cînipu-
vedere urmările, h. constituie un înclinate pe care bilele alinierau ţificăetc. în general h. se manifestă lui vederii binoculare, rezultată
adevărat pericol atît din punct într-una sau alta din diivrti< printr-o absurditate comporta- din defecte ale sensibilităţii arii-
de vedere al sănătăţii, cit şi din ş.a. Subiecţii ajung pe la 6 7ai,. mentală, comportament pueril şi lor retiniene sau proiecţiilor cen-
punct de vedere social. să aprecieze h. ca situîndu-se I,! capricios, acte stupide cu o notă trale.
HAZARD, fenomen întîmplă- jumătatea de drum între ordii],. de clovnerie, cu reacţii emoţio- HEMIPLEGIE, defect al moti-
tor, ce este sau pare a fi impre- şi dezordine, ca fiind ceva ce ,,n-- nale inadecvate şi nemotivate, lităţii, caracterizat printr-un de-
vizibil, excepţional sau contin- zistă" la încadrarea în operaţi ii- predominînd o euforie „vidă" şi ficit parţial sau total al posibi-
gent, în raport cu necesitatea lor intelectuale. Piaget scrie neproductivă. lităţii de a efectua mişcări volun-
previzibilă. Cournot consideră că „ideea de h. o implică pe acer , HEBETUDINE, stare de tul- tare ale membrelor unei jumătăţi
h. este o intîlniye accidentală ce de operaţie combinatorie, în care burare a conscienţei ce se carac- a corpului. Pareză sau paralizie
pare a fi intenţionată. G.V. Ple- faptul fortuit constituie o frac- terizează prin dezinserţia şi înde- a unei jumătăţi a corpului, dato-
hanov interpretează h. ca între- ţiune completivă". Studiul moti- părtarea bolnavului de realitate; rită afectării emisferei cerebrale
tăiere a două serii determinative. vaţiei prognosticurilor formulate el oferă impresia că nu mai este opuse sau a căilor de acces către
Engels înţelege întîmplarea ca de subiecţi în decursul expen- în situaţie (care i se pare străină), aceasta.
o formă de manifestare a nece- mentului-joc demonstrează că gîn- că nu realizează şi nu poate HEMISOMATOGNOZIE, sen-
sităţii, o completare a necesităţii direa probabilistă se situează la stăpîni situaţia în care se află timentul absenţei unei jumătăţi
ce-şi croieşte drum prin mulţimea un nivel avansat al dezvoltării (G. Ionescu). a corpului, convingerea inexis-
întîmplărilor. Pentru subiectul intelectuale (U. Şchiopu, J. M.in- HEDONISM (gr. hedone - plă- tenţei acesteia, în ciuda contro-
cognitiv, h. apare ca un eveni- zat). cere), teorie antică, legată de lului vizual.
ment „al cărui mecanism se com- HEBEFRENIE, (demenţă pre- numele lui Epicur, ce impune HERMAFRODITISM, prezen-
portă ca şi cum ar avea o inten- coce), formă tipică gravă, cu un evitarea neplăcerilor de orice fel, ţa organelor genitale de ambele
ţie" (H. Bergson), de unde încli- potenţial evolutiv mai accentuai asigurarea unor condiţii minime sexe la acelaşi individ. Ginan-
naţia de a pune totul pe seama al schizofreniei, care se caracteri- în care acţiunile umane să aibă drii sînt subiecţi feminini cu carac-
norocului sau ghinionului. Poin- zează printr-o evoluţie nefavora- numai satisfacţii. Plăcerea per- tere masculine, iar androginii
care afirma însă că h. este o bilă, prin tendinţa spre o demcii- sonală ar fi unicul scop al activi- bărbaţi cu aparenţă feminină. La
măsură a ignoranţei noastre iar ţiere profundă cu „tocire" afec- tăţii şi comportamentelor umane. om h. este cu totul excepţional
J. Jaures remarca că h. se pre- tivă, comportament nerod (lăp- Principiu preluat de psihanaliză. (anomalie, monstruozitate),în timp
zintă în antiteză cu raţiunea dar nu pische Verblodung — Kraepelin), ce la specii inferioare de animale
HEMERALOPIE, defecţiune a este răspîndit (ca şi la plante).
poate fi înţeles fără raţiune. Mar- incoerenţă şi inconsistenţă accen- vederii, numită popular „orbul
xismul nu acceptă nici totala t u a t ă cu privire la toate valorile găinilor", constînd din absenţa HERMENEUTICĂ^ disciplină,
reducţie a h. la necesitate, ceea sociale. Distinctiv, în tabloul cli- capacităţii de vedere crepuscu- dezvoltată, iniţial înăuntrul teo-
ce naşte fatalism, clar nici abso- nic este sindromul negativ de lară şi nocturnă, datorită blocării logici şi apoi preluată de filosofic,
lutizarea h. care ancorează în discordanţă şi rapiditatea evo- congenitale su.i survenite a siste- care se ocupă ele interpretarea
indeterminism. Problema este tra- luţiei. Debutul h. este, în general, mului baitonaşelor din retină, textelor saturate de simbolică,
în condiţiile funcţionării norma- analogii, abstracţiuni, in vederea
le a vederii diurne prin interme- dezvăluirii sensurilor lor ascunse,
308
309
II
H fi corectat prin ochelari cu len- independenţei acest.ua. la n hiper-
tile biconvcii'. trofiere a trebuinţelor, şi gene-
hi logica şi epistemologia con- iKniiK.v prin manifestări ea: pa- rează inevitabil conflicte. II. s<
temporană cuvîntul desemnează HIPERMNE^SE, predispoziţie
loare sau roşcată, tremurat uri. exagorată, pînă la patologic, de poate manifesta şi faţă de tineri
disciplina înţelegerii şi interpretă- palpitaţii, inhibări. Opus Iiit-,-. sau adulţi.
rii informaţiei ştiinţifice. masivă şi insistentă aducere amin-
i moliiitălii. te, aceasta depăşind cadrul nece- HIPERTIMIE, exagerare a to-
HETERONOM,' rezultat din- HIPERENDOFAZIE, exagerai, sităţilor fireşti; patologic li. se nusului afectiv. H. maniacalii,
tr-o altă lege sau dintr-o cauză a limbajului interior, ce tind'' :,, dezvoltă în cîmpul obsesiilor şi cu euforie, jovialitate, expansivt-
externă. Opus autonomiei. J'i.i- .se sonoi izeze şi să st: obiectiv.- fobiilor; opus hipomneziei, în caic t a t e ; h. dureroasă, cu depresii şi
get constată că în dezvoltarea sa similar halucinaţiei. funcţia reproductivă a memoriei anxietate: me'anco'ie.
morală, copilul trece de la lieie- HIPERESTEZIE, creştere a in este slăbită. HIPERTIROIDIAN, tip carac-
roiiomie, CÎJHI normele se impun, i teusităţii senzaţiilor şi percep!;, terizat prin excesivă producţie
se comandă şi el se supune lor, HIPERPROSEXIE, tulburare
lor datorită coboririi pragului MU predominant cantitativă a aten- de secreţie a tiroidei, mai precis
numai atîta timp cît este con- z'U'ial, care determină o supra ;t w a hormonilor iodaţi tiroidieni.
trolat, la autonomie morală, ba- ţiei ( D I Ş P R O S E X I E ) , caracte-
sibilitate la excitanţi subliminil, rizată prin exagerarea orientării Manifestări psihologice: insomnii,
zată pe necesităţi interne si pe care pînă atunci nu erau pei.;-- hipercxcitabilitate, exaltare, emo-
raţionament moral. selective a activităţii de cunoaş-
j'uţi sau care erau percepuţi aii.i- tere. H. îmbracă un aspect ge- tivitate exagerată, iritabilitate, in-
HIBERNARE, fenomen do că- vat in funcţie de imensitatea !-•;. neral în stările maniacale, refe- stabilitate, stări haiucinatorii mi-
dere într-un somn profund cu Astfel, persoanele respective su- rindu-se la întregul aspect com- nore, pe un fond de pierdere în
reducerea proceselor organice şi portă mai greu nu numai atin- portamental sau prezintă o mani- greutate şi tahicardie, — prin me-
hipolcrmic la unele organisme în gerea cutanată, dar şi zgomotele. festare de mai mică amplitudine, tabolism crescut.
cursul iernii. Se poate provoca lumina ele. Se întilneşte in ie- în stările de excitaţie sau de into- HIPNAGOGIC, calificare a stă-
artificial la om în scopuri tera- noada de surmenaj, de supra;'. .li- xicaţii uşoare. In majoritatea rilor de somnolenţă ce preced som-
peutice. citare nervoasă şi fizică, in sta- cazurilor însă, h. au un caracter nul şi cînd pot apărea imagini de
HIDROCEFALIE, mărire a cra- diile prediomale sau de debut ai< selectiv, manifestîndu-se cu pre- tip halucinatoriu, fără ca subiec-
niului prin creşterea anormală a bolilor infecto-contagioase, în de- dilecţie într-o anumită sferă a tul să le acorde credit. Există
cantităţii de lichid cefalorahidian. butul unor afecţiuni psihice. vieţii psihice, sau sub un anumit imagini li. ce, nu ţin de vise, în-
HILOZOISM (gr. hyh - sub- HIPERKINEZIE (gr. hiper --- conţinut ideativ. Astfel, la melan- trucît subiectul nu este în stare
stanţă, materie, zoe — viaţă), ve- peste, k inc in — a se mişca), ter- colici, h. este îndreptată în spe- de somn. Stările h. pot fi totuşi
che şi desuetă doctrină ce susţine men folosit într-o dublă accep- cial asupra ideilor depresive, iar considerate ca intermediare între
că întreaga materie, inclusiv cea ţiune: a) în neurologie prin li. la cenestopaţi şi ipohondriei, vigilitate şi somn.
anorganică este dotată cu viaţă se înţelege un sindrom carac'. este orientată asupra fenomeno- HIPNAPOMIC, denumirea stă-
şi chiar cu atribute psihice. rizat prin apariţia unor mişcai; logiei somatice, dezvoltate de rii de fază hipnotică, care sur-
HIPERACUZIE, acuitate audi- involuntare, cum sînt, de ex.. aceşti bolnavi. H. la deliranţi vine în timpul trezirii (faza de
tivă superioară, ieşită din comun; ticurile; b) în psihiatrie termenii! este legată în special de tema deli- trecere de la somn la veghe). în
subiectul înregistrează cele mai de h. este folosit pentru a desemna rului. Gradul cel mai înalt de h. această fază pot apare imagini
slabe sunete. Opus hipoacuziei. o activitate motorie exagerată este manifestat de fobiei şi obse- haiucinatorii.
HIPERALGEZIE, exagerarea debordantă şi nemotivat continuă sionali. H. poate interesa atit HIPNOPEDIE, disciplină (apă-
sensibilităţii dureroase, caracte- HIPERMETROPIE, defect ana- atenţia voluntară cît şi cea invo- rută recent) care se ocupă, după
rizate prin scăderea pragirui şi luntară. V. Eliznicenko, de „introducerea
asocierea cu tonalităţi afective tomic al vederii, datorită fapt'.i'in
că diametrul anterioposterior ,[l, HIPERPROTEJARE, atitudine şi fixarea informaţiei în memoria
din cele mai neplăcute. Opu.-; omului în timpul somnului natu-
hipoalgeziei, ce semnifică o rela- globului ocular este mai scurt deci -. de grijă excesivă şi protejare
maladivă a părinţilor f.".ţâ de copiii ral" , întrucît în diverse faze ale
tivă insensibilitate nlgieă. cel normal. în acest caz im.i- somnului se menţine o anumită
lor, ceea ce duce la nedezvoltarea
HIPEREMOTÎVITATE, reacti- ginen se formează înapoia ret im-i
vitalo emoţională cwigerată; se (,,vedere lungă"). Defectul poate
311
3J0
M.
H II
receptivitate faţă de stimuli. O acesteia. După N. TniH>iV-e>- •, punct de vedere electrofiziologic, rinencefalului; sediul unor reacţii
povestire şoptită la urechea uimi V. Gheorţ;hiu ş.a. li. este iui „pi..- h. se aseamănă cu starea de ve- instinctive şi al unor reacţii afec-
subiect ce doarme va putea fi ulte- cedeu complementar al invirăr i, ghe Şi ftu cu 'JCâ1'1"3- de somn. în tiv* primare.
rior recunoscută de acestei, iară facilitînd automatizarea r>rn in. ,. afara cuvîntului. un factor al HfPOESTEZIE, scădere rela-
rilor şi dobîndirea de noi depnn. jj# ests monotonia. Charcot şi tivă sau gravă a ansamblului
ca el să poală preciza în ce con- apoi E. Bleuler a introdus me-
diţii a mai auzit-o. După primul dori". H. ca tehnică a învăţ,n: sensibilităţii generale sau a sensi-
toda h. în tratarea maladiilor bilităţii unora dintre organele
război mondial, A. Sviadaş, în se restrînge la sarcini repetitiv •• psihice (hipnoterapia). lUaiorov,
I.R.S.S., şi H. Gernsback, în de consolidare reproductivă de recepţie, prin creşterea pra-
sila noi V. Gheorghiu au recurs la gurilor senzoriale.
S.U.A., au făcut demonstraţii cunoştinţelor, rezervînd timpii această metodă pentru a studia
concludente asupra învăţării în din stări vigile pentru sartin HIPOFIZĂ (GLANDĂ PITl'-
diversele nivele ale activităţii ITARĂ), glandă cu secreţie in-
timpul somnului. Cercetările ulte- majore de învăţare. Totuşi p. nervoase, care prin h. pot fi izo-
rioare (Ch. Simon, \V. Emmonds, căile specifice h. se pot adăugi ternă din regiunea hipotalamicâ,
late experimental. Ghiliarovski care prin secreţii hormonale asi-
B. Kurtis, V. Kulikov, V. Zuhar, şi noi informaţii, dar din cele in;>: şi K. Platonov consideră suges-
simple, cum ar fi semnificaţi;! gură reglări organice de mare
1. Puşkina, V. Bliznicenko ş.a.) tia de diverse grade, realizată prin importanţă cum sint: creşterea,
au dovedit posibilitatea relaţiilor cuvintelor străine, date geogra- cuvînt, drept mijloc central al dezvoltarea sexuală, funcţiona-
hipnopedice, dar numai în anu- fice şi istorice, formule chimici-. psihoterapiei. H. este şi un mij- rea şi reglarea altor activităţi
mite condiţii şi în anumite limite. HIPNOZĂ, stare indusă arti- loc de analgezic. întrucît prin endocrine. Interacţiunea dintre
Cele mai potrivite pentru învă- ficial, asemănătoare somnului, pro- h. se pot genera perturbări, agra- hipofizâ şi centrii nervoşi ai hipo-
ţarea hipnopedică sînt primele sta- vocată prin sugestie sau pe alic vări ale maladiilor, aplicarea meto- talamusului este realizată prin
dii ale somnului: somnolenţa, som- căi (ex. fixarea unui obiect stră- dei este rezervată medicilor spe- secreţii „endocrine" speciale aie
nul superficial şi somnul nepro- lucitor). Subiectul hipnotizat ră- cializaţi. Disciplina care se ocupă neuronilor (neurohormoni) şi mij-
fund. Nu se recomandă practi- mînc în relaţii de comunicare cu de h. a fost intitulată hipnologie. locită de un sistem port de capi-
carea masivă a inducţiilor hipno- inductorul şi, în anumite liniile, HIPOACUZIE, diminuare a ca- lare, descoperit de anatomist ii
pedice, acestea, prin efecte cu- execută comenzile acestuia. Deci pacităţii auditive. Termenul este români Fr. Rainer şi Gr. T. Popa.
mulative, putînd produce pertur- „somnul" este parţial, persistînd,
după cum arată Pavlov, anumite întrucîtva ambiguu, deoarece de- HIPOMIMIE, încetinire (sau dis-
barea funcţiilor fireşti ale som-
nului. Subiecţii induşi trebuie aleşi puncte de veghe. Efectul hipno- semnează toate formele de scă- pariţie) a mişcărilor periferice ale
dintre cei mai sugestibili şi antre- tic este de regulă explicat prin dere a auzului, atît a celor uşoare, expresiilor emoţionale, diminuare
naţi specific pentru a se „racor- forţa reglatorie a cuvîntului, prin discrete, cît şi a celor severe. a reacţiilor mimice ce acompani-
da" la informarea hipnopedică. sugestibilitatea subiectului (de re- în general, noţiunea este folosită ază comportamentele obişnuite.
Se formulează o serie de cerinţe gulă isteroidal, dar nu exclusiv) în cazurile acelor subiecţi care HIPOPROSEXIE, diminuare a
şi faţă de limbajul utilizat: fraze şi după unele opinii, şi printr-n aud greu, care au auzul tulburat, orientării selective a activită-
scurte, accent pe predicate, adre- dotaţie specifică a hipnotizorulm, dar care pot distinge sunetele ţii de cunoaştere. H. face parte
sare în stil de comandă, dar into- care ar dispune de o anumita suficient să înţeleagă cuvîntul tot din categoria disprosexiilor
naţia calmă, specifică amintirii, forţă prin care s-ar impune.
Ipotezele lui Messmcr despre mng- rostit. H. copilului poale influen- (tulburări cantitative ale atenţiei),
înregistrată la magnetofon „lec-
ţia" se emite cu o intensitate mij- netism, animal, fluide etc. au ţa negativ însuşirea şi folosirea putînd fi de intensitate variabilă
locie. Sarcinile de învăţare pe căzut în desuetudine. Dacă există corectă a limbajului, iar mai şi ajungînd în stările confuzio-
care şi le propune h. în condiţii o componentă specială a relaţii- tîrziu — şcolaritatea. nale grave chiar la aprosexie.
latente, cînd subiectul nu poate lor hipnotice, aceasta s-ar părea HIPOCAMP, circumvoluţie ca- H. se întîlnesc de obicei în stările
fi deplin activ, sînt legate de pro- să fie de aceeaşi natură cu cea im- re formează un arc de cerc ce de- de surmenaj, astenie, irascibi-
cesul de învăţare din stare vi- plicată în relaţiile telepatice. Cer- limitează corpii caloşi şi consti- litate şi anxietate. H. se întîl-
gilă şi activă, fiind complementare cetările mai noi au arătat că, clin tuie la om partea principală a neşte de asemenea în toate stă-
312 313
II
rile dr insiilicienl a dezvoltai <• sini trecute categorii SMI v.ni H
cognitivă (oligofrenn). ci sa iu ante, liecveuţj variant 1 loi , i,
reprfY.i'jit.iyi. p u n coloane viit vii, din nou, un echilibru per- străvechi, era reprezentat spiri-
î-tănjjt; d« deteriorare t'.igtutiv.A turbat. Stările do trebuinţă se
cale, înălţimile lor fiind prnpoi- tul, considerîndu-se că sălăşlu-
(l>rodemcnte si demente). H. se declară în urma perturbării h. ieşte real în corp şi-1 conduce.
manifestă în grade variabile, în ţionale cu frecvenţa. Distribuţii,
astfel reprezentată, poate fi uni- iar după restabilirea acesteia in- Denumire, dată de \v. Penfield
toate stările confuzionale. aces- tervine reducţia de tensiune (('. (IM7) proiecţiei corticale pro-
tea fiind în directă legătură cu modală, bimodală, în S, in I
in U e t c ; de ex., dacă Ţ>I-J:• 1,. Huli)- Totuşi, unele trebuinţe se prii jceptir-som a toestezice, în ini-
starea de trezire corticală sau me- declară anticipativ iar viaţa esle cit din schematizarea ei rezultă
zodiencefalică. în schizofrenii, h. reprezentăm rezultatele unei i i
o'tări de opinie publică, o h. i', o împletire de h. şi evoluţie. Xn o figură umană cu trunchiul
îmbracă un caracter special, da- orice adaptare sau reglare este redus şi cu membrele, buzele şi
torită comutărilor motivaţionale V indică curente de opinie o|.'i
se şi, relativ, tot atit de pulei- homeostatică Cannon deosebind degetele amplu reprezentate, in
incomprehensibile ale acestor bol- si reacţii de emergentă ca cele din funcţie de densitatea receptori-
navi. n i ce.
ceea ce s-a numit slress (\\). lor din aceste zone.
HIPOTALAMUS, zonă cere- HOBBY, termen american, făr.i
întrebuinţare ştiinţifică, prin ra- HOMEOTERMIE v. I Z O T E k - HORMISM, curent psihologic,
brală situată în regiunea ventrală MIE dezvoltat de \V. McDouciall (1928),
a diencefalului (la baza creierului). re se indică o ocupaţie extrapro-
fesională, susţinută de pasiune, in HOMINIZARE (IIUMAXIZA- pi'in care se susţine dirijarea com-
Participă la reglarea proceselor RE), proces al devenirii omului portamentelor umane prin in-
vegetative prin intermediul unor care subiectul îşi investeşte dis-
ponibilităţile sale creative, con- sub raportul tuturor însuşirilor stincte, prin forţe motivaţionale
structuri nervoase (orto şi para- sale definitorii. Include antropo- primare, impulsive, denumite hor-
simpatice) şi endocrine (hipo- sumîndu-şi agreabil timpul liber.
geneza dar se referă şi la perioada mc.
fizare). HOLISM (gr- holas - întreg:, HORMON, substanţă chimică
de după apariţia speţei umane,
HIPOTIMIE, diminuare a tonu- teorie după care întregul esîe purtînd asupra etapelor pro- elaborată de celule, ţesuturi M
sului afectiv. Este caracteristică, întotdeauna primordial, mai mult cesului de emancipare culturală organe speciale (glande endo-
după unii autori, stărilor schizo- şi altceva decît suma părţilor. crine) cu rol de mesager chimic,
a omului în condiţiile istoriei, destinat să funcţioneze ca sti-
frenice; opus hipertimiei, în care în psihofiziologie este reprezen- asupra adîncirii şi ascensiunii mul morfogenetic sau ca exci-
intervine exaltarea afectivă, eu- t a t ă de C. Lashley. în filosofie fenomenului de personalitate prin t a n t fiziologic şi psihic.
foria sau depresia profundă. reprezintă o variantă de „perso- asimilarea şi crearea de valori, HOROPTER, 'concept teoretic,
HIPOTIROIDIAN, tip caracte- nalism". între h. şi socializarea omului
introdus de Helmholtz, semni-
rizat prin slaba funcţionare a HOMEORHEZIS, lege a dez- fiind raporturi foarte strînse. H.
iicînd locul geometric al puncte-
glandei tiroide, de unde lentoare, voltării desemnînd echilibrări şi poate fi concepută ca un capitol
sintetic al antropologici culturale lor corespondente din cele două
apatie, inexpresivi tate, înclinaţie reechilibrări progresive.
şi al psihologiei istorice. Procesul retine. Explică fuziunea celor
spre insensibilitate; opus hiper- HOMEOSTAZIE, termen apar-
h. este continuu şi poate fi tra- două imagini retiniene şi vede-
tiroidianului, care este energic, ţinînd lui \V. Camion şi care de-
tat şi prospectiv. rea în relief.
hiperemotiv, agitat. semnează tendinţa organismelor
HOMOSEXUALISM, relaţii HOSPITALISM, modalitate a
HIPOTONIE, stare de slab tode a menţine constanţi parametn;
sexuale efective, dar anormale, creşterii u n u i i n d i v i d în c o n d i -
nus muscular sau nervos; opusa mediului intern, restabilindu-le ni-
velul atunci cînd acesta este per- între reprezentanţi ai aceluiaşi ţii de spital, s a n a t o r i u , orfelinat,
hipertoniei.
sex (pentru cazul în care partene- în c o n d i ţ i i de lipsă a r e l a ţ i i l o r
HISTERIE v. I S T E R I E turbat. Fenomenul fusese remar-
rii sînt femei: lesbianism; pentru afective c u m a m a sau p e r s o a n e l e
HISTOGRAMĂ, reprezentare cat şi de Claude Bernard. In sen;
relaţiile între un bărbat şi un care-1 îngrijesc; de aici, i n a d a p -
grafică a valorilor obţinute într-o psihologic, se referă la orice com- copil: pederasiie). t a r e la c o n d i ţ i i l e dificile a.le vieţii,
cercetare statistică; pe orizontală portament care conferă fiinţe
HOMUNCULUS, figură um.ină iiv i p a r i t a t e de idrnt il'icare eu
miniaturală prin care. în mituri alţii, lip.-,ă de r e z i s t e n t ă fală de
314
315
H
I
solicitări biologice şi psihice du V. COMPORTAMENT DEVI Y\T
tip obişnuit. HUMANIZARE v. IIOM1N1-
HULIGANISM, încălcarea con- ZARE
tinuă şi flagrantă a normelor de HUMANOLOGIE, denumire d.i.
convieţuire socială. H. prcsupunu tă de noi ştiinţei multidisoipli-
dominarea impulsivităţii asupra nare despre om, considerat L.,
controlului raţional şi constă din sistem unitar biopsihosocial. IVi,.
comportamente dezordonate, scan- tru a desemna ştiinţa unit,117,
daloase, provocatoare în cadrul despre om, termenul de H. esl..-
social. Condamnarea h. se reali- mai potrivit dccît cel d'- antrop.,-
zează prin oprobiul public, dar 1 igie care se referă, de regula,
şi prin aplicarea legilor juridice. la aspecte biologice.
IATROGEN, caracteristică eti- forma lor cu realităţile pe care Io

ologică a unei maladii de a ti desemnează.
produsă sau agravată prin suges- ICTUS EMOŢIONAL, bruscă
tie pe cale psihogenă de către scădere a tonusului conştient sub
medic, tratament sau condiţiile influenţa unei emoţii puternice,
spitalizării. Babinski (1908) a liste însoţit de o inhibiţie motorie
arătat că medicii care căutau totală, de un blocaj emotiv sau
simptome specifice ale isteriei (şi) intelectiv. Prin i. amne:ic
(anestezii, giobus istericus etc.) se înţelege o tulburare bruscă
puteau produce aceste fenomene şi tranzitivă a memoriei, după
prin sugestie. Pentru evitarea care subiectul se restabileşte com-
perturbărilor este necesar ca me- plet.
dic ii să se abţină de la atitudini ID v. SINE.
şi expresii exagerate, de la orice IDEAL, model de perfecţiune
m suri care ar putea genera suges- umană, morală, estetică, socială
tii maladive sau traume. sau de alt ordin la care subiectul
ICONIC, ceea ce este reproduc- sau o colectivitate aderă şi către
tiv-figurativ; caracteristică a care tinde spre a-1 realiza ca pe o
imaginilor de a fi simboluri „mo- valoare supremă. J. Piaget scrie:
tivate" în sensul izomorfismului „noi numim ideal orice sistem de
accentuat dintre semnificant (ta- valori ce constituie un tot, deci orice
bloul sau modelul imagistic) şi scop final al acţiunilor". Ceea ce
obiectul sau relaţiile semnificate. încă nu există, dar poate fi cel
Se deosebeşte de simbolurile con- puţin parţial realizat întrucît re-
venţionale şi arbitrare cum sînt prezintă motivul central şi su-
cuvintele ce nu seamănă prin prem pentru un subiect individual
317
.JL
I
-••iu <:<li:c\ iv. A. Viilor a i n t r o d u s
conceptul de eu i. sau d" imagine
anormală i. se <on->tata in un
'.•Un p a t o l o g i c mm e - e d ' i u u !
I
i. despre siu\ în viaţa tuienîoi, H n t idc(iiiou:i!i otimuhi (.<• ţ>r dată ce cuprinde masele ideea alta pentru alţii... a avea o iden-
i., configurat in imagine sau for- fluc reacţii prin mediaţia unor devine o forţă materială. titate implică, în afară de faptul
mulai prin idei, presupune o capi- idei asociate. IDENTIFICARE, operaţie lo- că ştiu cine sînt. şi faptul că şi
t ilă opţiune valorici şi stabilire 1 gică de recunoaştere a unui con- ceilalţi mă cunosc ca aceeaşi per-
IDEE, produs intelect 11.d MI soană". I. este produsul şi condi-
unui program de viaţii în care i. 1111 cuiţinul general realizat LI ţinut general într-un fapt parti-
reprezintă o „stea călăuzitoare". cular sau de stabilire a unor coin- ţia conştiinţei de sine care, la
iiiniă abstractă; în lucrări filo-
1. rezultă din experienţa raportu- sofice mai vechi termenul se folo- cidenţe de structură. în teoria rîndul ei, se dezvoltă in unitate
rilor cu oamenii, din cunoaştere,; seşte şi cu înţeles de reprezei; modernă a percepţiei i. denumeşte cu conştiinţa de lume.
vieţii marilor personalităţi şi din (are sau interpretare a unei :-MI cea de-a treia fază a procesului, IDEOLOGIE, originar, studiu
meditaţii asupra vieţii şi pro- zaţii; în uzajul psihologici con- echivalentă cu recunoaşterea (For- al ideilor, deci teorie. In secolul
priei persoane. Keprezentînd o temporane, i. este opusă imagi- gus) şi comporlînd mecanismele nostru termenul este echivalent
decisivă forţă spirituală, i. are nii intuitive şi are mai mult mi acesteia. în teoria persoanei, i. cu cel de concepţie, sistem de
o structură complexă în care noi conţinut de ghid, noţiune, c-m- este o acţiune psihică interper- idei generale îndeplinind un rol
distingem: a) sensul vieţii, direc- cept, concluzie, soluţie. Intrueii sonală de transpunere afectivă decisiv în orientarea asupra lumii
ţia în care se orientează persoana; i. exprimă şi actul intelectual, a unui subiect în situaţia celui- si diverselor sectoare ale existen-
b) semnificaţia vieţii, însemnă- intenţia, proiectul, se acceptă o lalt; confundarea de aspiraţii şi ţei sociale, efectuind funcţia de
tatea ce i se acordă acesteia şi deosebire de concept în sensul trăiri. Termenul este tot mai autoregla] social. Fac parte din
nivelul de aspiraţii; c) scopu! v'.c- subliniat de Lenin a conceptu- mult utilizat în sens psihanalitic i. acele cunoştinţe teoretice, con-
ţii sau obiectivul întregii exis- lui raportat la realitate, a unităţii precizat de Laplanche şi Pon- cepte, opinii prin care se efectu-
tenţe personale; d) modelul idea- dintre concept şi realitate. !. talis astfel: „Proces psihic prin ează reglajul sistemului social sau
lizat sau i., care este urmat, pa- este „coincidenţa (acordul) con- care un subiect asimilează un al unei laturi a acestui sistem, d"ei
sionat şi consecvent. ceptului cu obiectivitatea". Te- aspect, o proprietate, un atribut. fiecare componentă sau relaţie
IDEALIZARE, proces de re- za despre i. înnăscute, de origine al altuia şi se transformă total ideologică este, în acelaşi timp,
ducere la o schemă abstractă platoniciană, a fost de mult timp sau parţial după modelul acestuia. şi o valoare de ordin filosofic,
şi de optimizare a schemei, în- infirmată şi scoasă din circulaţie. Personalitatea se constituie şi di-
ferenţiază după o scrie de identi- politic, juridic, moral, estetic,
trucît sînt înlăturate unele con- Toate i. sînt dobîndite şi formaţi' etc. I. este compartimentul supe-
în procesul dezvoltării psilioeul- ficări". După X. Sillamy, pertur-
tingenţe cu efect negativ şi sînt bările de i., datorate de pildă rior al conştiinţei sociale. Cităm
relevate însuşirile şi posibilită- tnrale. Omul se distinge prin ra- din Micul dicţionar filosofic: „to-
pacitatea sa ca pe baza cunoştin- disocierilor familiale, antrenează
ţile de ordin pozitiv. Tratare formarea de tulburări caracteriale. talitatea ideilor şi concepţiilor
în plan ideal, de principiu, a unor ţelor acumulate şi prin recombi- care. reflectă intr-o formă teore-
narea lor să formuleze noi i. X. Poote consideră câ autoiden-
obiecte şi fenomene şi examinarea tificarea reprezintă şi o bază tică, mai mult sau mai puţin
lor teoretică, fără a ţine seama IDEE-FORŢĂ, expresie folo- sistematizată, interesele şi aspi-
sită de A. Fouille, semnificind pentru motivare.
de unele condiţii restrictive, con- raţiile membrilor unei clase sau
crete (de ex., utilizarea ideală proprietăţile dinamice ale id'-ii IDENTITATE, dimensiune cen- unei pături sociale, determinate
a resurselor creierului uman). de a acţiona în anumite cornii::! trală a concepţiei despre sine a de condiţiile obiective ale exis-
IDEAŢIE, proces psihic spon- ca forţe. în sens individual, i.-'i. individului, reprezentînd poziţia tenţei acesteia, şi care serveşte
tan de apariţie şi dezvoltare prin se identifică cu convingerile, ide- sa generalizată în societate, de- la menţinerea şi justificare;!, hi
filiaţie asociativă a ideilor; con- alurile, principiile, deci acele HM consolidarea sau la. sehimb.irea
ce sînt valori puternic a n m r a i - rivînd din aparteneţa sa la. gru-
ţinut al funcţionării discursive puri si categorii sociale, din sta- relaţiilor socialo existente". I.
a gîndirii. în înlănţuirea ideilor emoţional. La nivel soci ii si;:: izvorăşte dintr-o infrastructură
i.-f. valorile ideologice. Aiarx a tutele şi rolurile sale, din „amor-
se intercalează şi imagini. Sino- sările sale sociale" (Al. Kuhn). socio-economică şi face parte din
nim cu jocul de idei. într-o formă exprimat lapidar situaţia: d<_- iu-
suprastructura in care sînt inte-
După S.F. Ascli: „persoana are grate şi instituţiile corespunză-
o identitate pentru sine însăşi şi
318
319
I
conducă, să se apere de eventualele şi inferior, reinţie de comandă
tor diferitelor laturi ale i. Dezvol- pericole si chiar sâ ce hrănească. i
i 'uiMiuere (Janct), dar nu şi
tarea i. revoluţionare şi umaniste ID1OGRAFIC, ceea, ce repre, l l l ! : i
singularul, unic, exclusiv si L i | De aceea, el are nevoie de o per- IJiă rerui'-Ti!_i d>' li inferior la
întemeiată pe marxism îşi asi- manentă îngrijire şi supraveghere. superior. I. nu w i ' deci liniară ci
milează cele mai avansate valori atare irepetabil. Asemenea' iii;,,.
inului, expresie ce cxis(;i Jiuiii.ij Beneficiul educaţiei esfe minim. inleracţionistă. dar pn supune o
ale cunoaşterii ştiinţifice şi cul- Acolo unde se poate, se depun
turii. La nivelul persoanei şi al într-o anumită limbă, şi aie M;, ordine verticală a dominantelor,
sens intraductibil. G. Allpo; i |,,. eforturi spre realizarea unor de- în psihologie, conceptul de i.
grupului, însuşirea unei astfel de prinderi elementare Ale a se păs-
i. contribuie la dezvoltarea con- loseşte termenul de i. in e-i\!<i,,. este larg utilizat în considerarea
rizarea trasaturilor de pei>< >n,i h. tra „curat", de a se hrăni singuri. nivelelor de integrai',1 a coneeple-
ştiinţei, mai ales sub raport axio- I. este, de obicei, congenitala şi
logic. Sub dubla influenţă a rela- laie întrucit acestea par a f ex- l.ir în clasificarea motivelor si
clusiv individuale şi deci -- e.n;: însoţită de deficienţe fizice. sentimentelor, în dispunerea com-
ţiilor socialiste şi a i. se dezvoltă
atitudinile definitorii pentru omul rămînem la nivelul deseripliv - IDONEISM (lat. idoneus - apt, partimentelor de conştient, sub-
nou. nu sînt subsiimabile unui nunn- capabil de), denumirea doctrinei conştient şi inconştient, în ordo-
generic. Aşa cum se prezintă nV epistemologice relativiste şi neo- nare;' valorilor etc.
IDE0M0TRIC1TATE, originar, ex. încrederea in sine, sociabili- rationaliste, dezvoltate do F. Goii- IEŞIRE (engl. ou/put), desem-
dirijarea motricitatii prin idei; tatea etc. la un anumit individ, sath şi discipolii săi. în opozi- nează acţiunea unui element nsu-
uzual, activitatea discretă, im- nu se prezintă la nici un altul. ţie cu apriorismul şi rigiditatea
plicînd microcontraclii şi micro- pra altor elemente ale sistemului
I. întrucît e singular nu poate li speculativă, i. este mereu deschis sau acţiunea sistemului asupra
yelaxăi'i musculare coordonate ca- însă obiect de ştiinţă ci numai la experienţă. I. după promotorul
re însoţesc involuntar percepţia mediului prin intermediul pre-
de realizare artistică, literară. ei, este acea filosofic „care acceptă lucrării informaţiilor de intrare.
şi mai ales reprezentarea mintală Exagerarea opoziţiei dintre i. să-şi confrunte în fiecare moment
a actelor motorii şi de asemenea Informaţia de la i. unui sistem
şi nomotetic trădează neînţelegerea principiile cu ansamblul experien- sau subsistem este purtată de
limbajul intern. C. Jackson a dialecticii: gcneral-particular-sin- ţei noastre; care, din principiu,
constatat că vorbirea în gînd este semnalele sau mărimile de i.
gular. recurge la controlul cunoaşterii Există o anumită corelaţie între
însoţită de i. corespunzătoare a celei mai evoluate şi se străduieşte
aparatului fonator. S-a constatat IDIOLALIE, limbaj inventat. intrările şi i. sistemului exprima-
confuz şi neinteligibil; formă a constant să formuleze teoria cu-
şi variabilităţi electrofiziologice noaşterii idoneiste după gîndirea tă, în cazuri speciale, de „funcţia
dislaliei. de transfer". Conexiunea directă
odată cu acte ideomotorii imper- cea mai exigentă, adică după
ceptibile în momentele în care IDIOSINCRAZIE, reactivitate reprezintă un transport de sub-
anormală, constînd din sensibi- gîndirea ştiinţifică". Principiile
subiectul îşi imaginează că efec- de bază ale acestei concepţii stanţă, energie sau (şi) informaţie
tuează anumite acţiuni. întru- lizarea la acţiunea anumitor fac- de la intrare spre i., iar conexiu-
tori chimici, fizici, biologici sau afirmă: a) caracterul sumar al
cît prin înregistrarea evoluţiilor adevărurilor şi continua evoluţie nea inversă — un transport de
de i. se pot obţine indicii asupra psihici. De obicei se foloseşte ca informaţie de la i. spre intrare.
sinonim pentru alergie. a ideilor; b) constituirea cunoaş-
acţiunilor gîndite de subiect, unele terii, nu pornind de la norme Tendinţele de decalare a mărimi-
persoane specializate în obser- IDIOTIE (gr. idioteia — sim- fixe ci prinlr-o continuă reorga- lor de i., faţă de variaţia în timp
varea vizuală şi mai ales tactilă plitate, ignoranţă), cea mai gravă nizare şi reinterpretare în raport a mărimilor de intrare, este redusă
a actelor de i. pretind că pot formă de înapoiere mintală (necu datele experienţei (V. Tonoiu). de conexiunea inversă negativă
„citi gîndurile de la distanţă". dezvoltare psihică). Testele psi- şi amplificată de conexiunea in-
Ideograma este curba ce rezultă hologice apreciază că bolnavul IERARHIE, caracteristică a versă pozitivă. La om, prin inter-
din înregistrarea 1. cu aj utorul nu depăşeşte nivelul mintal al oricărui sistem (social, psihic, mediul funcţiei de transfer, (ope-
ideografului. unui copil normal de 2 ani. Su- biologic) de a fi structurat pe rator uman general) se realizează
biectul afectat de i. este lipsit mai multe nivele dispuse pe verti- prin convertirea valorilor mări-
IDIOGLOSIE, vorbire neinte- total de înţelegere, posedă un cală şi afiate în interacţiuni de
ligibilă din cauza omisiunii unor mii de intrare. Sub impulsul
limbaj elementar, redus la emite- supraoidonare şi subordonare. I. constelaţiei motivaţionale infor-
sunete, a unor interversiuni şi rea unor sunete sau a unor cuvinte semnifică relaţia între superior
substituiri. izolate, este incapabil să se auto-
321
320 21 — Dicţionar de psihologie
rmţia este prelucrată şi valorifi- IGIENĂ MENTALĂ, an-nublu
cată pe baza, matriţelor logice. rea largă, şi măsurile în scopuri de seamă în emanciparea cultu-
du cunoştinţe, criterii, metode i rală a maselor, în revoluţia bur-
IGIENA MUNCII, ramuri me- procedee de ordin medical, psi- profilactice.
dico-psihologică, compartiment al hologic şi pedagogic \ izînd c.ot- ILUMINARE, sumă sau densi- gheză democrată, în pregătirea
psihologiei muncii, ce se ocup/i srrrurea stiiuituţii minlah' şi /••,;- tate a căderii luminii pe o supra- mişcării socialiste, in eliberarea
de influenţele condiţiilor fi/iee Iiicr, (i:;i:_!iira>nt ranthuiifnluliii i,i faţă măsurată prin joii. Prin naţională. La noi, i. a fost repre-
de muncă asupra muncitorului (II li l/uh'U mtclt'i rlltl'â IM t:-l/,ii,'l analogie cu percepţia vizuală zentat de Şcoala ardeleană, de
(acţiunea vibraţiilor, zgomotului, auruicv lAjului şi a dc::vt>lU'u ii /• .i. în psihologia clasică, caracteri- generaţia de la 1848, de fondatorii
temperaturii înalte ele). In scopul Iiice ((normale. I.m. porneşte di- Ia zarea efectului de conştiinţă clară. de şcoli româneşti Hcliade-Ră-
conservării şi valorificării supe- recomandările de raţionalizare :; Sinonim cu insight (engl.), ein- dulescu, Gh. Lazăr, Gh. Asachi
rioare a capacităţii de lucru i.m. alimentaţiei, odihnei şi efori ulm, sicht (germ.) sau momentul „aha" ş.a.
prescrie recomandări asupra con- de asigurare a condiţiilor < .plim.- (K. Biihler) din înţelegere şi ILUZIE, tulburarea, mai mult
diţiilor optime de muncă în dife- de ambianţă şi se ocupă, în om- rezolvare de probleme. Sub raport sau mai puţin pasageră, a pro-
ritele sectoare ale producţiei: tinuare, de alternanţa între ;!• - cognitiv, i. înseamnă surprinderea ceselor reflectorii, finalizată cu
siderurgie, industria construc- tivitatea fizică şi intelectuală, elementelor necesare ale relaţiilor deformarea produselor acestora
toare de maşini, industria chimică, de variabilitatea formelor de ac- dintr-o situaţie (problematică), (imagini perceptive, intelective,
transporturi etc. tivitate intelectuală desfăşurate, prin intermediul unui instantaneu stări afective, reacţii motorii).
IGIENA MUNCII INTELEC- de organizarea optimă a activi- demers operaţional. I. este deci Tulburarea de tipul i. se înscrie,
TUALE, disciplină ce se referă cu tăţii şcolare, administrative sau un moment de salt calitativ în cel mai adesea, în limitele norma-
deosebire la mijloa~ele de evi- ştiinţifice, atît din punct de vede- cunoaştere. H. Wallas a denu- lităţii, produeîndu-se prin îmbi-
tare a surmenajului şi eforturilor re al eficienţei procedeelor cît si mit astfel cea de-a treia fază a narea particularităţilor obiective
iraţionale în activitatea de învă- a bugetului de timp, de optimi- procesului creator, urmînd după ale ambianţei în anumite situaţii:
ţare şcolară şi în munci intelec- zare a relaţiilor interpersonale şi incubaţie sau germinaţie (V. condiţii critice ale ambianţei,
tuale în genere. în preocupările de serviciu şi de eliminarea fac- IMAGINAŢIE). stări fiziologice critice (oboseală,
i.tn.i. intră nu numai criteriile ge- torilor care generează stress sau ILUMINISM (it. illuminismo — febrilitate, trecere somn-veghe sau
nerale de igienă dar şi probleme ale surmena]. Competenţa i.m. se epoca luminilor), în sens mai veghe-somn), durate reduse de
odihnei active, ale organizării şi extinde şi asupra atmosferei cul- vechi, doctrină centrată in jurul expunere a stimulului, influenţe
distribuirii pauzelor ca şi altele turale, a luptei împotriva lite- conceptului de iluminare inte- ale condiţiilor de lucru specifice
de raţionalizare a muncii inte- raturii şi spectacolelor nocive, a rioară pe căi iraţionale, mistico aparatelor psihofiziologice etc.
lectuale, cum sînt timpul de alcoolismului şi toxicomaniei ele. (Swedenborg); uzual, denumire a O parte din iluzii sint datorate,
lucru în raport cu vîrsta (după Principii ale i.m.: înalt randa- secolului luminilor (Franţa, Ger- în cea mai mare măsură, unor
Pratusevici, de 5 ore pentru ment în condiţiile economicităţii mania sec. al XVIII-lea) şi a fenomene de ambianţă care fur-
şcolarul mic, 7 — 8 ore pentru efortului, asigurarea adaptării so- mişcării declanşate do gînditorii nizează analizorilor informaţii e-
preadolescent, 8 — 9 ore pentru ciale cu maximă evitare a con- iluminişti pe linia combaterii ronate (mirajele, care sint efectul
tînăr şi mai mult de 10 ore flictelor, asigurarea securităţii in- obscurantismului religios, a dog- fenomenului de reflexie totală;
pentru adult), poziţia corectă la dividuale şi sociale. Considerată matismului şi asupririi prin difu- „frîngerea" unui obiect scufundat
scris şi lectură, alcătuirea ora- sub raport psihomedical, i.m. zarea adevărurilor ştiinţifice des- în apă, care este efectul refracţiei;
rului, însuşirea şi utilizarea celor urmăreşte trei categorii de obiec- iluziile meteorologice etc,). Kfcc-
mai bune procedee de studiu, tive: 1) studiul cauzelor tulbură- pre natură, societate şi om, pentru
libertate şi ridicare culturală a tele deformatoare ale i. pot fi
formarea intereselor cognitive şi rilor şi bolilor mintale şi al dificul- contracarate prin explicarea, feno-
ştiinţifice, apelul la mnemotehnică tăţilor în dezvoltarea intelectuală : oamenilor. Lcnin arata că numai
2) depistarea cazurilor de 1ulbu- pe baza transformării revolu- menului, adaptarea la situaţia
ş.a., toate în vederea creşterii critică, formarea atitudinii critice
randamentului oricărei munci in- rn.ro mintală, consultaţii şi asis- ţionare a societăţii se pot reali-
telectuale. tenţă psihomedicală; 3) infornui- za idealurile de cultură şi uma- fjţă de deformare, utilizarea unor
nism. Totuşi i. a îndeplinit un rol cadre de referinţă, etc. Gh. Zapan
322 323
21*
1
a constatat că în activitatea exemple de 1. perceptive. I. Miilh f păşirii ei prin imimagini noi ce mi '•'-. transpune în practică. I.a arest
profesionala unele i., ce par a fi Lyer constă din faptul că don/. aparţin memonei, tdeşi îtitot' nivel, al ,,operai n cu iniL-'-(ini , î.
generale, sînt înlăturate, datorită linii egale, din care una avînd ! una memoria este rezervorul i. se dezvoltă ca o formă aparii*
exerciţiului cotidian în măsuri capete unghiuri deschise iar la alt,. Chiar atunci cind i. reeonMiuue a inteligenţ'.i (J. lîernisl. depiu-
şi manipulări (strungarul nu are unghiuri cu liniile spre intern •• un real, pe baza unor descrieri zind de imeriorizan-a acţiunilor
o serie de i. spaţiale). Sînt situaţii par a fi inegale din cauza efeeli !.: verbale, şi a altor indicatori indi- materiale, de constituirea grupă-
cînd i. constituie simptome ale de cîmp comprimat sau dilat.ii recţi, ea nu se confundă eu amintirilor şi grupurilor operaţionale
unor tulburări patologice de na- I. oculo-girală se referă la impre-,,, rea concretă întrueît nu rezultă ' [ . Piaget), de implicarea unor
tură somatică sau psihică. După tic deplasare a unui punct luinin. dintr-o percepţie ei e^te o recon- operatori verbali (II. Wallon).
natura şi nivelul produsului psihic în întuneric. I. lunii la ori.': strucţie, nouă cel puţin pentru care, după opinia noastră, pot
deformat, se distinge între i. ce pare mai mare decît la zen- subiect. G. Baehelard remarcă: avea funcţie de „vehicuhttori" ai
perceptive, mo/orii, inteleclive, din cauza unui efect de apărem.- prin imaginaţie, noi abandonăm imaginilor, rămînînd însă disi-
afective, mixte. Cele mai multe distanţă mai mică la orizon:. "cursul ordinar al lucrurilor. A mulaţi, în „spatele" lor, iar nu
studiate sînt i. perceptive, în ca- T. lui Aristotel constă din imprim percepe şi a imagina sint tot aşa evidenţi ca în cazul gîndirii ab-
drul acestora fiind cunoscute i. că între două degete încrucişai. de antitetice ca prezenţa şi absenţa". stracte. Spaier a demonstrat exis-
optice, auditive, ponderale, haptice ce ţin o bilă, în absenţa controlu- Prin „dinamism evocator" şi prin tenţa unei gîndiri concrete, prin
(tactile), cutanate, gustative, olfa- lui vizual, par a fi două bile iiitm- faptul că urzeala imagistică, la imagini figurale, dotate cu valenţe
ctive, mixte. Dată fiind impor- cît contractul se face cu părţii' care se ajunge, nu este trăită ca conceptuale. Noi am adoptat
tanţa efectelor lor asupra activi- exterioare ale degetelor care. '<!<• im eveniment, ce face parte din denumirea de imaginaţie concep-
tăţii i. optice s-au bucurat de regulă, nu ating un acelaşi obicei experienţa subiectului, construc- tuală pentru o formaţiune cu o
cea mai mare atenţie din partea IMAGINAŢIE, proces psihic se- ţiile de i.'se deosebesc de amintiri. evoluţie inversă celei ce este
cercetătorilor. Dintre acestea, cele. cundar, solidar şi analog cu Acestea sînt întotdeauna retro- denumită „concept figurai".
mai reprezentative sînt formele gîndirea, de operare cu imagnr spective pe cînd compoziţiile i. Această tendinţă de identificare a
ambigui şi i. optico-geometrice. mintale, de combinare sau c<-;-- sînt prospective sau atemporale. ideii şi imaginii nu se poate însă
Formele ambigui, numite şi figuri s/rucţie imagistică purtînd asiip>i< In ordinea transformării reconsti- împlini decît în cazul cunoaşterii
reversibile, nu prezintă distinct realului, posibilului, viitorului şi tutive sau constructive, i. este lor şi relaţiilor geometrice. în
figura (obiectul) şi fondul per- tinzînd spre producerea noului paralelă cu inteligenţa, întrueît rest, imaginea ca formaţiune con-
cepţiei, astfel că fiecare compo- în forma unor reconstituiri intui- poartă asupra unui necunoscut tinuă şi compactă, structurată
nentă — privită fix un anumit tive, a unor „tablouri" mintal.', pe care îl depăşeşte compensator spaţial, rămîne deosebită de ideea
timp — poate deveni alternativ planuri iconice sau proiecte. "YVumU sau anticipativ. I. este, în acest abstractă. Nu este însă posibilă
cînd figură, cînd fond; intervine o caracteriza ca ,,facultatea de a sens, al depăşirii realului, sino- o gîndire care să nu implice ima-
în acest caz fenomenul de reversibi- reprezenta în mod viu obiecte !-.- nim cu fantezia. în actul creator, gini, extrase din experienţa sen-
litate. I. optico-geometrice constau sau facultatea de a inventa, d°- i. şi inteligenţa se corelează strîns. zorială sau derivate din con-
în modificarea proprietăţilor geo- a concepe". Th. Ribot defineşti- J. Dewey considera că fantezia strucţii abstracte, ca ilustrări,
metrice ale figurii date — mări- i. ca ,,proprietatea pe tare o serveşte ia extinderea şi comple- concretizări ale acestora (P. Me-
( i."
me, formă, direcţie — cînd sînt imaginile de a se asamb'a în tv:r- tarea realului. Originea i. rezidă yerson). în consecinţă, gîndirea.
adăugate linii sau alte elemente binaiii noi". în psihologia con- în muncă, din care se extrag logică şi i., după cum observa
la figura de bază: intervin feno- temporană, i. nu mai este referită scheme transformative, ce vor sluji Th. Ribot, sînt complementare
mene de contrast, inducţie, ira- la actul elementar al reprez*vJărr minţii pentru a transforma datele şi, sub anumite aspecte, solidare
diere, închidere în interiorul altor (v.) reproductive, deci la fixar.-.;. experienţei sub impulsul unor pînă la identificare. Totuşi nu
figuri, supraevaluarea anumitor şi evocarea vie a unei experiei';;- dorinţe şi în raport cu un scop. există suficiente argumente pen-
parametri, transformări intramo- în forma imaginilor, ci este ii- -• Marx a semnalat, ca atribut spe- tru a dizolva complet i. în gîn-
dale, la nivelul analizorului vi.'uil limitată ca pr; ees şi prodn.- .<! cific uman, capacitatea de a dire, aşa cum procedează o serie
etc. Dam hi continuare citeva restructurării experienţei, al de- construi iniţial în minte şi apoi de autori americani. Faptul că
324 325
I
i, evoluată implică şi simbolismul indicai" de Tli. Kibot, (• . ••
. n o ta-
dil lor, nu sînt explicabile decît în plan imaginativ apar obiec-
verbal, iar imaginile suit, uneori, rile au relevat în operativitat- i
îrT contextul întregului s'stem psi- tele şi evenimentele corespunză-
descompuse prin abstractizări re- imaginativa forme tot mai com-
hiC uman. Fidel perspectivei fe- toare dorinţei, speranţei, invi-
flectante şi reconstituite pe baza plexe şi variate, implicind reor-
nomenologice, Sartre scrie: „Ca- diei, dragostei, urii, geloziei, fri-
do scheme logice, nu justifică ganizări de structură, ci-iitiTui
racteristica esenţială a imaginii cii, grijii, recunnşt mtei sau răz-
ignorarea faptului că in timp tematice în ordinea interacţiuni,
mintale este un anumit mod pr bunării, mulţumirii s:m nemul-
ce gîndirea tinde spre polarizarea dintre subiect şi lumea sa, inii
care-l are obiectul <!>• a ii e.li^cn* ţumirii, plăcerii sau neplăcerii,
conceptuală, spre construcţia idca- taţii, identificări, condensări, de-
în însuţi sinul pvc:cntci sule.'' Viei succesului sau insuccesului. Şo-
ţionalâ, teoretică, avînd ca moda- plasări, simbolizări e t c , toate
intervine o sinteză a timpurilor curile- emoţionale- pot genera fan-
litate definitorie raţionamentul, pornind de la conceperea i. i ,i
şi o coordonare a lor. Alain apre- tasme, viziuni cvasionii iee si
i. tinde spre o plenitudine intui- fiind procesul psihic cel mai st ii n»
cia că rolul deosebit al i. in si- <_ vasilialueinatorii. Dugas constată
tivă, mentală, spre construcţii corelat cu toate celelalte procese
tuarea exactă în timp se rlalo- şi o corespondenţă de ritmuri
similisenzoriale complexe şi intui- psihice şi ca exprimînd fidel
reşte facultăţii speciale a aces- între i. şi afectivitate: ,,Faza
tive, eliberate de orice reglemen- dinamica personalităţii. Dealtfel,
teia de a cumula, şi a reconstitui de exaltare a sentimentului co-
tare (fantezia transformă imposi- tehnicile proiective studiază di-
respund» fazei de imaginaţie con-
bilul în posibil ideal), forma defi- namica personalităţii prin inter- timpurile. Ed. CÎaparede arată
structivă, faza de depresiune emo-
nitorie a i. fiind combinatorica mediul producţiilor imaginative că funcţia principală a i. este
tivă, fazei de i, destructivâ şi
nestînjenită, ce duce la proiectul şi deci, permit şi o explorare „prepararea viitorului". J.I\ Sar-
disociativă." Psihologia dinamică
imaginai", la un construct dotat nemijlocită şi a i. Teoreticienii tre observă că în percepţie obiec-
a lui K. Lewin sugerează cel
în plan mental cu concretitudi- comunicării prin imagini au ela- tul este „întîlnit" de conştiinţă, mai bine „structurarea în cîmp
nea realului, oricît ar fi acesta borat conceptul de sintactică ima- pe cînd în i. conştiinţa este aceea de tensiune" a unei astfel de inter-
de îndepărtat de datele obiective. gistică. Aceasta nu este o sim- care îşi „dă" un obiect". Această modclări a afectivului cu ima-
Gîndirea operează mai mult pe pla reproducere a sintacticii lin- construcţie a irealului printv-un ginarul, pentru că este o inter-
verticala inductiv-deductivă în gvistice. Sub raportul preciziei, real mintal cvasiconcrct implică modelare, mai ales în planul i.
timp ce i. se deplasează pe ori- combinatorica imagistică este colaborarea psihismului în to- artistice, iar nu doar, aşa cum
zontala situată la un anumit nivel inferioară celei verbo-conceptu- talitatea sa şi are ca ax genera- încearcă unii psihanalişti s-o do-
între concretul perceptiv şi ab- ale dar este mult superioară din tor interacţiunea dintre afectiv vedească, o univocă transpunere
stractul logic, operînd de predilec- punct de vedere al posibilităţilor şi cognitiv. în această privinţă a dinamicii afective în plan ima-
ţie prin analogie şi transpoziţie. şi al plasticităţii. Schematizînd, cea mai importantă particula- gistic. Ribot pune problema mo-
Desigur i. poate uza de toate gîndirea corectează aglutinările ritate este izomorfismul, concor- tivării însăşi i. ca rezidind esen-
schemele operaţionale ale gîndirii şi sincretismul imaginativ, iar danta , congruenţa dintre dina- ţial în „trebuinţa invincibilă a
logice dar în acest fel ea rărnîne i., prin bogăţia ei, suplineşte mica afectivă şi urzeala imagina- omului de a reflecta şi reproduce
o speţă concretă a acesteia în lipsa de materie şi de dinamism a
tivă sau mai bine zis conţinutul propria natură în lume." Acor-
timp ce specific i. sînt operaţii gîndirii. Forţa prolifică a sin-
imaginat. Xe explicăm această dînd emoţiei rolul de ferment al
ce ar putea fi considerate ca tacticii imaginative nu se ex-
corespondenţă sau echivalenţă creaţiei, Kibot atrage atenţia
paralogice, prezentînd o varie- plică numai prin polivalenţa ima-
prin aceea că în i. se exprimă nu asupra faptului că la baza aso-
tate şi o mobilitate excepţio- ginilor, fiecare din ele prezen-
numai segmentul energizor, ci cierilor-disocierilor sînt relaţii
nale. A. Osborn a inventariat o tînd o multitudine de însuşiri,
şi segmentul direcţional al mo- emoţionale de tip preferenţial
serie de procedee ale i. dar nu fiecare însuşire devenind un punct
tivelor. Interesele îşi recrutează sau repulsiv, că analogiile pot
considerăm că se poate încheia de contact sau de corespondenţă
perpetuu, imaginativ, obiectele fi primordial emoţionale (stări
vreodată inventarul, înţrucît i. cu altele. Filiaţia şi metamorfo-
lor. Constructele imaginate sînt sau sentimente similare), apoi
îşi constituie operaţiile „din mers". zele imaginative trebuie puse în
de cele mai multe ori propriomu- devenind imagistice. I. ca func-
De la modelul asocierii-disocie- legătură şi cu alte caracteristici
tivate. Stările de expectaiiţâ ge- ţie de sinteză (St. Zissulescu)
rii, al analogiei şi metaforei, ale imaginii, care însă, la rîn-
nerează imagini corespunzătoare. poartă însă, după cum arata
326
I
Kibot, şi asupra înseşi slarilor riale e c o n o m i e i Iibidin,ile (c,n'i- păşirii. Dorinţele nasc imagini
omoţ lonale. (*•. Duiaiul ci in.li ' d e
visele se bazează ]io exponenta
!-',''l i s i c ţ , f i i n d i m p l i :;i.e i i ; p, si combinatoriu! imagistică, dar
L-'i finalmente i. ,,im est" ultccxu
subiectului, dar ele inşii" consti-
\ r > ' z â s a u o o n t i i b u i n d p r i n i.,< psihanaliza nu acordă însemnă-
L[ acel proiect la cai'.' îvpre-
tuie la rînclui lor, experienţe .-,u-
lii;u'ea cai harsisu!i:i şi p i n i n tate faptului că imaginile; înseşi
/.'. ntările biective ce se integrează in ex-
il l la-a asi- P'-il:.,iţio, la l i o n i c >-.!a/.ie. | • işi reciutează suporturi afec-
n u ! ; i U ; şi m o d e l a t e do ' ătr<: i ni- a'-"astâ pfivip.ţă trebu'c ; , ..
perienţa profundă a subiectului.
Ceea ce psihanaliza accentuează t i v şi t ransfoijnă motivaţia şi
peiativele şi pulsiimile subiec- li.'iă si-.uii.i d e f.-iţ'l:'! ineoir: trăirile a l e c l i v . Or, in lorinaiea
t u l u i " , lin Io, 111 p i i n e i p a l , p i u i c - U d e i al d e o s e b i r i i d i n t r e 1 iua v,
c t e caracterul criptic, de sim-
cs
bolizare i o a n e îndepărtată de "inoţiilor artistice, moi ale şi in-
l u l do v o l e i o ai l u i S. i'"rt"ud şi ( ( ; i i l i i i u t u r i l e d i ' ;'!':vL cu '- i:i flcct u-ile iactorul inductiv est"
caii-, admilind existenţa unor a o ' > t r i s i n t a s o i i i i l e , a ! t fol s p u . pulsiunca originală, a viselor şi
a oricăror altor construcţii ima- i.; după corcelăril'.' lui Stanis-
pulsiuni, enormii l i b i d i n a l e , u n- • ii \ M i i - i ( e i î n c ă r c a t u l i C : J : I ; I - ' : lav.-ki, im|irepuările presupuse,
s.iuni iibi.ro, a l i a t e !,i inter-,. r;i;i c o - a l ' e i . l i\-e a d i \ - e : - . s e i o r ;•'!; g i i : , ginare. La aceasta duc mecanis-
deci imaginate, sînt cele ce de-
:.• u n a l i c u l u i ou psihicul, ara',"• l;i. t l i v e i .-<: i v T s . i a n e ( \ " . S ă h i " ••• mele de apărare (v.) ii eiinti clanşează şi iiitreţui emoţia see-
Î ' ' ' N Ş [ ea, de îeûlă, puisuiude n u ) , ( o n s i d . r i i u l ş i s e n s u l ;,i'c - printre care, în legătură eu i., nică. M. Kalea observă: ,, I'rin-
I n u l să se ,, inves!< -..sca", ]. i;in- t i v a l i m a g i n i l o r , v o m î j j i»-?«-^ < • sînt de amintit: fantezia, inleli t<u-'-piiiL'rca imci'jinalira în si-
dll-:>C (io O l e p i e / u i H a i o Sail do m a i iiilie u . i i ' ă ţ i ' e v a l o r i c e ' i ; u o - leasă ca realizare imaginară a tuai ui celor ce ii" solii iiii asis-
liii g r u p do r e p r e z e n t ă r i , c!o -.'biee- ' ! o î i . . d . - o o g n 1 1 i v o e e s e c e r i.:u.''iY i . dorinţelor frustrate; sublima- tenţă morală >e poate ohjiiic îm-
t o h a u e v e n i m e n t e . J.n a l ţ i K r - <•' fi î m p l i n i U ; (1). J,iii'.iLP.ei, rea, ca satisfacere a dorinţelor părtăşirea cuioliitor." C J . Du-
meui, pulsiunile se proiectează, dacă wnn i'dăuga, şi i.'iierpr.'t:!- frustrate prin proiectarea şi efec- easse arată că în cazul empalici
variabil, în imagini iare persisiâ rea. mconşiieiituiui ed fiind un tuarea altor activităţi, de cu to- „ne introducem pe cale imagi-
c a a.tare î n l r - u n e î n i p a l i n c o n - limbaj al cărui discurs se ba- tul altă natură. Sublimarea este nară in altul", momentul afectiv
ştionttiiui, c o n c e p u t ca fiind e m i - zează pe o strucluiă, care nu deseori invocată pentru a ex- de simpatic fiind ulterior, f.
i i a n i o n t o r l i n a m i c , s p o n t a n , cuii- este consubstanţiala cu/ni con- plica i. creatoare în orice domeniu l'iol'u a demonstrat experimen-
•fhctual. J v n d e n t c ă p r o i e c t a r e a ştient, conservîndu-şi „altoi ita- de artă, ştiinţă, organizare, pre- tal că comportamentul simulat
atingo şi sfera conştientă, do. tea", vom ajunge la concepere,, supunînd' fără demonstraţii că se însoţeşte cu anumite stări
i n u l o d o r i n ţ e l e c u u n s c o p eUir
interacţionistă v, proceselor L i. şi orice creaţie îşi are un prim emotive ce pot li relevate prin
obiectivat. „Viaţa noastră psi- depăşind subiectivismul psiha- movens în pulsiuni bazale ce indicatori obiectivi. în baza cer-
hică, scrie S. I'roud, creşto din nalitic, dincolo de intevaci iuniie au fost deplasate şi convertite, cetărilor pe actori, S. Marcus
contrastul diiUro lealitate si îm- infrastrueturpje, vom conside- simbolizîndu-se într-un alt mod. conchide: „Realizarea identifică-
ra determinante iiHeraeUuniio Încercările de a explica expan- rii cu modelul se produce pi in
plinirea dorinţelor." In determi- subiect-mediu, persoană-istovie.
nismul inl'rapsihic freudian, cu siunea i. creatoare într-un do- intermediul proceselor cognitive
Freud are meritul de a fi ampla- meniu, prin sublimare sau prin (percepţie, asocieri reproductive
toată unilateralitatea şi caracte- sat i. în contextul macrosisLe-
ml său ipotetic, găsim o scrie necesitatea compensării şi su- şi imaginative) care Iii rîndu-le,
mului de personali late şi de a ii pracompensăni complexelor de declanşează stări afective." Dacă
do indicaţii şi sugestii ce se re- relevat rolul ei în constituirea
feră nemijlocit la i. Am putea inferioritate (A. Adieri rămîne este să luăm în consideraţie
şi exteriorizarea personalităţii. însă foarte neconvingătoare. Mult „ponderea proceselor psihice par-
insă califica contribuţiile lui Aceasta se leagă de centrarea,
Freud ca re/uliînd, după opi- mai reuşită este relevarea de ticipante în empatie, greutatea
pe vise ca „via regia," în dezvă- către A. Adlcr a imaginii ideale specifică cade pe procesul ima-
nia noastră, dintr-o impresio- luirea inconştientului şi care ginativ, pe actul înţelegerii şi
nantă imaginare a i. l/apt csle despre sine şi în genere a modelu-
sînt date şi ca prototipuri ;..!•; nu pe cel afectiv". Deci, i. nu
că procesul intervine in toate i. în oricare din ipostazele ci. lui ideal în care i. îşi dezvăluie
odată cu capacitatea de selecţie cite un simplu derivat al stări-
instanţele (inconştient, subcon- T'.'tu.;.i. ,,sintactica." vis-ului ci lar afective ci dparo, ia formele
ştient', cC'n.-licnt) la toalo ni- forma piimară tio i. eMe dernivi şi asimilare, valori'.ă şi pe aceea,
de reglare a personalităţii in or- ei evoluate, ca modelare ii. rolu-
A't-lclc de integrale (sirio, eu, su- de luat iii seamă. I\ehido'U i;;u;, rilor pe c.-iio nubiictul le asinii-
l^riieu) si sint escioial suburdo- dinea aut<"'doveiuni si j.aiorie-
I
I inţei de sine şi a conştiinţei de venţie tehnieo-ştii.uţifică, aces-
loază din cîmpul social şi tinde tinge de imaginar". Mulţi psi- lume. într-una, subiectul plon- tea se estompează, dispar. Si-
să le îndeplinească. Toate aces- hologi au teoretizat indisociabi- jează în sferele propriilor trăiri mondou arată fă imiuliii pre-
tea nu duc la o disociere dintre litatoa dintre subiectiv şi obiectiv, si suportă influenţele mediului, supune compatibilizarea unor
afectiv şi i., dar tratează acest dintre ireal şi real, dintre exis- în cealaltă subiectul nu este pa- structuri heterogene şi punerea
raport mai nuanţat şi într-o tent şi fictiv în planul i. Un scri- tient, ci agent, el se implică în lor în raporturi funcţionale. Deci
ordine a reciprocităţilor. L. Yî- itor de subtilitatea lui A. Gide mediu şi-1 transformă nu con- relaţia subiectului cu obiectul
gotski recunoştea că i. este pare însă să precizeze „în dome- form logicii ilogice a propriilor este mijlocitoare, scopul fiind
„extrem de bogată în momente niul sentimentului", deci aco| u trăiri, ci conform logicii acţiunii corelare interobiectuală. Sartre
emoţionale" dar acestea, mai a'es, unde trăirea emoţională iuz>,> si realului. Opera de artă, in- si apoi Pli. Malrieu, au arătat
în reverie, notînd că „legătura nea za cu împrejurările reale M venţia tehnică, sistemele ipo- că i. dispune de „puterea de a,
cu stările emoţionale nu este fictive. O astfel de fuziune du-,i tetice de teorie ştiinţifică, planul depăşi prezentul printr-o enormă
sau nu reprezintă baza exclu- la extrem intervine ca ataie activităţii practice, nu poate li extensiune a cîmpului de con-
sivă" a i., care nu se epuizează efectul simplu, spontan al jo- ştiinţă". Sursa acestei depăşiri
prin această formă, cu atît mu numai în vise, parţial în reverii. cului imagistic, pentru că im- este opoziţia în subiect dintre
mult cu cit, scrie L. YJgotski: Dincolo de acestea, în stare de plică proiectare strategică, or- imperfecţiune şi corectitudine,
„Dacă vom analiza forma i. conscienţă, lucrurile se schimbă. ganizare amplă şi multiplanică, dintre disparitate şi coerenţă.
legată de inventivitate şi de in- De fapt H. Rugg (1965) apreciază convergenţă etc. De aici, necesi- După Ph. Malrieu, i. „este con-
venţia activă aplicată realităţii, că locul adevărat al i. este o sitatea fixării scopului, a căutării duita care realizează maximum
vom vedea că aici activitatea i. tuaţie de graniţă sau punctul de punctelor de sprijin, a dirijării de identificări posibile între ter-
nu este subordonată capriciilor despărţire al conştientului de in- secvenţiale, a proiectării mintale, meni ireductibil opuşi. Ea sta-
subiective ale logicii emoţionale." conştient. Formele evoluate în în genere a efortului voluntar. bileşte între ei corespondenţe,
încereînd o sinteză fără a ţine i. nu mai pot fi puse în categoria Bernis notează: „I. este expe- numai făcîndu-i să participe unul
seama de nivele, J. Bernis no- fenomenelor incongruente din rimentare mintală, spirit orien- la altul într-un fel de fuziu-
tează: „Impulsul dă naştere punct de vedere gnoseologic. Cu tat spre previziunea apropieri- ne, dar descoperind între ele ana-
imaginii unui eveniment posibil toate aporturile venite de la inlor şi excluziunilor, pe care are logii, ce se pot situa pe trei
care satisfăcând dorinţa îi mă- conştient şi manifestate spon- puterea să le prezinte înainte planuri:... afectiv... perceptiv sau
reşte forţa. în schimb, imaginea tan, discriminarea între real exis- de a le justifica." Deci, aici par- reprezentativ... funcţional...". în
stimulată arată obiectul dorit tent şi ireal, fictiv, posibil, se ticipă cu necesitate subordonarea mit, i. „construieşte o lume în
sub diverse aspecte, toate sedu- constituie la adultul normal tot la obiect şi condiţia acţiunii deşi, care nici un element nu este stră-
cătoare, diversele nuanţe ale sen- aşa de spontan. Diferenţierile cum recomandă Osborn, cute- in faţă de altul". în mitologie,
timentului derulîndu-se uneori lui Vîgotski, arătate mai sus. zanţa trebuie maximal stimu- dar întrucîtva şi în artă, preocu-
contradictoriu." De aici, atracţia se explică desigur prin aceea ca lată sub semnul dictonului: „to- parea de punere în corespon-
mai mare pe care o exercită formele superioare de i. se eman- tul este posibil". Fapt este că denţă, de alcătuire, dincolo de
asupra subiectului obiectul-fan- cipează parţial de reglajul brut în susţinerea i. constructive cu aparenţe, a unui tot coerent,
tomă în comparaţie cu obiectul emoţional şi intră într-o măsură destinaţie obiectiv-productivă, in- face foarte relativă graniţa dintre
real. Deci intercondiţionare: „ima- mai mare sau mai mică sub re- tervin nu numai structurile mo- posibil şi imposibil. Aceste cate-
gine şi sentiment în perpetuă gia organizării şi conducerii vo- tivaţional-afective, preferenţia- gorii gnoseologice sînt însă şi
reacţie, sînt două elemente între luntare. Se pare că un astfel de le, ci şi activările tonice (V.N. istorice. într-un sens pozitiv ceea
care este greu să afli cine este reglai intenţional, conştient sau Miasişcev, D. Lindsley), care ce rămîne sub semnul miraco-
cel care are iniţiativa". A. Gide semiconştient, se impune cu pre- fiind nespecifice sînt şi neutrale. lului este trecerea unor segmente
consideră că „omul încearcă ceea cădere în i. orientată obiectual într-o operă de artă se mai pot din imposibil în sfera posibilului.
ce-si imaginează că încearcă (lia- şi c u i b t i net iv. S-ar parei chiar identifica preferinţele şi respin- Pentru aceasta, nenumăratele
ieste emoţional) şi în domeniul ciî se pot detaşa di'iiă : u i b " - l .in[•• gerile autorului, dar într-o in- disponibilităţi generate de i. şi
sentimentului realul im se dis-
reia le ale i. ca in cazul ci -.t
331
330
depozitate într-o sferă a ficţiu- dezvoltată optim ca o conduita
I
nii, reprezintă u condiţie nece- simbolică în joc (Piaget, A. Lij trece cu vederea faptul că efor- alternarea concentrării şi re-
s;uu. Ştiinţa şi tehnica, organi- blinskaia, F. JVfunuilfcnko), eva- tul voluntar este deseori însoţit laxării (A. Osborn, 1965), prin
;;m.i şi practica nu se pot insă luată mai complex prin include- de stări penibile, nefavorabile echilibrul dinamic dintre inipli-
dispensa de selecţie după cri- rea în muncă (Istomina), prin pentru planul fantezist. în con- care-detaşare, luciditate-abandoii
teriul de plauzabilitate (G. Po- consumul de artă, prin învăţa- secinţă, în sistemul lui Osborn, (J. Bruner, 1965), se urmăre-
lya). Reflexia critică intervine rea ce ar putea aduce, ciupa intenţionalitatea şi reglajul vo- şte o fuziune a experienţei in-
pe tot parcursul i. şi gîndirii opinia ^psihologiei contemporai'e. luntar au fost reduse la elemente terne cu cea externă, o inte-
creative (li. Hilgard). Aceasta mult mai mare contribuţie i,i ale unui regim de punere în func- grare multinivehiră, infraperso-
Iuncţionează însă ca o cenzură formarea i. ireative. J. Moreno ţiune, finalizare şi întreţinere a nală şi interpersonală (A. Mas-
şi introdusă de ia început, poate a relevat creativitatea ca un,i activităţii i-, astfel incit să se iow, 1959). Cea mai sugestivă
îngreuna şi limita demersurile din dimensiunile relaţiilor in- obţină o maximă hiterconnmi- din prezentările fazelor proce-
i. ca şi stilul apropiat acesteia, terpersonale. A fost demonstra- careconştient-meonştient (II. Wil- sului i. creatoare aparţine lui
de producţie intelectuală diver- tă dependenţa efervescenţei i. lis). Se 'vorbeşte despre „o sin- Wallas şi indică ordinea: prepa-
gentă, postulată de J. Guil- de climatul psihosocial, de stilul teză specifică între disciplina in- rare, incubaţie sau germinaţie,
J'ord. Deci, raţionalizarea este de conducere a colectivelor ca telectuală şi abandonarea ima- iluminare şi elaborare sau veri-
necesară fiind direct corelată cu şi de perspectivele generale ale ginativă" (M. Covington, 1968), ficare. Ceea ce germinează în
eficienţa, dar în ordinea producti- dezvoltării sociale. Prinsă într-o despre „inducerea deliberată a sfere extraconştiente ajungînd
vităţii i. este dăunătoare ca şi reţea de comunicare, 1. se acti- unei stări de conştiinţă alterată la noi asocieri şi restructurări
teama ce însoţeşte autocenzura vează conform propriei logici de în care structurile obişnuite şi este desigur o tematică indusă
(A. Osborn). Pentru J. Piaget, constituire şi cîştigă atît în pla- convenţionale ale experienţei sînt conştient de la început pentni
creativitatea este sinonimă cu nul inserţiei grupale, cît şi în sfărîma'tc" (F. Barron, ' 1963), ca după un timp, să intervină
i. creativă. Ajungînd la conclu- cel al realizării individuale.'Dar despre amplasarea procesului i. iluminarea ca o conjugare a ac-
zia fermă, că i. este procesul psi- activarea organizată a i. nu poate în regim de „conştiinţă perife- tivităţilor inconştiente şi con-
hic predilect al creativităţii şi fi obţinută decît prin inducţie rică" (A. Koestler, 1964) sau de ştiente, în felul acesta, i. crea-
fiind puşi, practic, în faţa sar- voluntară, în timp ce, tradiţio- „conştiinţă prefocală" (L. Thur- toare apare ca o manifestare a
cinii activării i. şi asigurării nal, erupţiile creatoare ale i. stone). K. Hartmann, L. Kubie personalităţii în lume, ca răs-
unei cote superioare de origina- erau considerate a fi spontane, ş.a. preconizează antrenarea pro- puns original la solicitările şi
litate a ei, psihologii contempo- dependente de stări de inspi- ceselor preconştiente în imagi- necesităţile de progres ale me-
rani au avut de înfruntat un raţie ce nu puteau fi programate. nare, iar E. Kris (1952) lansează, diului social. Dacă imago-idea-
ghem de contradicţii. în primul I. voluntară este un fenomen în legătură cu i. creatoare, for- ţia originală nu este rezultatul
rind, i. era concepută ca o acti- real dar nu este niciodată i. mula „regresie voluntară şi tem- unei suprasolicitări a funcţiilor
vitate individuală, intimă, cu pur voluntară. I. voluntară este porală în slujba eu/ui", în sen- conştiinţei şi a gîndirii logice,
performanţe accidentale, or, acum superioară prin focalizare şi con- sul de regresie la procesele pri- acestea apărînd numai ca mo-
se pune problema cooperării de ducere conştientă, dar, după mare, inconştiente sau precon- mente în dinamica integrativă
grup şi a concentrării tematice. majoritatea opiniilor, mai să- ştiente ce au un grad mai marc a sistemului psihic, în relaţie
Succesul creativităţii colective racă, schematică prin confor- de libertate şi flexibilitate. în cu lumea, atunci cum se poate
este printre altele şi o confirmare marea la modele raţionale, mai legătură cu aceasta se recomandă asigura productivitatea valorică
a originii şi dependenţei social- puţin liberă, mai puţin origi- „acceptarea provizorie a impul- a sistemului psihic şi în speţă a
istorice a i. ca formă de comuni- nală în elemente dacă nu în an- surilor primare". în consecinţă, i. ca proces psihic multinivelar,
care culturală cu lumea, derivată samblu, decît i. neintenţionata prin regresie la nivele inferioare, întreţinînd cele mai strînse re-
din imitaţie (Taine, H. Wallon), (şi aceasta relativ involuntară), unde cotnbinatorica nu se su- laţii cu toate celelalte procese
din tendinţa de a fi ca altul care beneficiază din plin de apor- pune restricţiilor logice, urmată psihice? Răspunsul a fost dat
(Malrieu) şi de a face ca altul, turile inconştiente. Xu se poate de o revenire la reglate şi control in cadrul elaborării teoriilor crea-
logic (G. Smeidler, 1965), prin tivităţii şi constă in principal
332
333
fii, scopuri, modele, ceiinlr şi ti o a e i i i . t t e n t i a i e ;'.,ni •. u b i e c l i -
în două secvenţe: 1) însuşirea termina fenomenul de i. crea- perspectivi', mai ale, ideologii e, \ izare, LOirtruire a cev.i ia l o r
{. creatoare se opune, prin in.,ă,.i
I
şi antrenarea operaţiilor (pro- i n t i m • > >jii» 1 tix u n e i l o g i c i . • • J I \
toare. Contradicţia dintre dezvol-
cedeelor) de i. creatoare, şi î) tarea liberă, nelimitată a proce- natura ei, rialului, incercind sa. nu e>te nu i exclusiv cognitivă,
formarea motivelor şi atitudinilor sului i. şi cenzura critică a io-i realizeze deplin scopurile şi va- ni( i exclusiv afectivă, ci este
creative. Scriitorul englez So- înlăturată de A. Osborn prin lorile, să opiimi'i/e, :-.,"i deter- integrat iv personală sau gru-
merset Maugham a intuit fap- inducerea unei atitudini de re- mine mereu un altceva -.' l m pală, dar apoi visele se raţiona-
tul că i. ,.se dezvoltă prin exer- ţinere a criticii în momentele d* altfel, in fond, subiectul, prin i. lizează, reveriile se transformă
ciţiu şi contrar credinţelor co- producţie imaginativă şi priii sa, opunînd lumii obiective, lu- in resurse de energie şi sugestii,
mune este mai puternică în tim- interzicerea criticii în grupele mea sa subiectivă, formulată în proiectele originale trec în lapte
pul maturităţii decît în timpul de creativitate. Ulterior, noii- termenii de completitudine a unui de creaţie, cu un cuvint, urinează
tinereţii". A. O.sborn a înarmai idei, care trebuiau să fie cît mai real, dar care numai parţial, în- decentrarea ca extrapolare iu
pe participanţii la cercuri crea- multe şi mai variate, sînt exa- totdeauna parţial, se transfor- proiect realizabil şi, finalmente,
tive cu un cît mai mare reperto- minate şi triate critic de un grup mă în realitate. De aici şi situa- în realizare obiectiva. Discutînd
riu de procedee euristice şi ima- aparte. Din toate cele ară/a/v ţia ambiguă, paradoxală a i. i. la nivelul economiei personali-
ginative astfel îneît, în faţa fie- rezultă că în cadrul sistemului ca facultate a subiectului prag- tăţii este necesar să se ţ i n ă sca-
cărei teme aceştia să încerce, psihic uman i. se dezvoltă ca un ma de relativa autonomie şi
matic, cognitiv şi axiologic. Fără continuitate a procesului i. Des-
n u d pe rînd, fiecare procedeu subsistem tributar tuturor celor- extensiuni şi disponibilităţi ima-
combinatorie. Gordon şi-a în- lalte subsisteme, dar individuali- făşurarea continuă a i. se pre-
ginative, acţiunea, cogniţia şi zintă la diverse niveluri de orga-
temeiat sinectica (v.) pe un sis- zat prin strategia transformaţi vă valorile sînt paralizate, subiec-
tem de analogii. Totuşi i. crea- şi combinativă, alternînd dezor- nizare dar întotdeauna implică
tul devenind steril, incapabil să anumite convergenţe tematice.
toare nu este reductibilă la o teh- ganizarea şi reorganizarea, dis- prospecteze şi să se prospecteze
nologie. Pentru a genera combi- rupiia cunoscutului şi forţarea B. Ananiev a denumit „imagini
dar dilatarea şi închiderea i., de sprijin" acele imagini ce ocupă
naţii valoroase este necesar ca corespondenţelor ipotetice, succe- încercarea de a substitui acţiu-
înseşi motivele şi atitudinile in- siunea şi simultaneitatea, comuta- un loc central în desfăşurările
nea cu proiectul, cunoaşterea cu imagistice, în jurul cărora gra-
teriorizate să reprezinte valori, rea semnificaţiilor şi generarea supoziţia, valoarea cu trăirea
l'h. Malrieu demonstrează că de noi semnificaţii — în ordinea vitează şi de care se leagă toate
autistică, deconectează şi înstră- celelalte. Este un model, caracte-
efectul B. Zeigarnik se manifestă construirii, sub imperiul necesi- inează pe subiect de lume, ceea
şi în plan imaginativ prin ati- tăţilor acţiunii, a compensaţiei, ristic mai ales pentru i. artistică,
ce se echivalează cu un fenomen dar valabil în genere p e n t r u ceea
tudinea imperioasă de desăvîr- în genere a echilibrării cu lumea
şire a acţiunii, de împlinire a de patologie psihoindividuală şi ce sînt tendinţele de autoorga-
şi cu sine, a unor ansambluri di- culturală. Problema ce se pune
structurii. Dealtfel, creativă se namice de imagini ce simboli- nizare ierarhică. Corelativ, in-
dovedeşte a fi nu motivaţia uti- zează necunoscutul din sine şi în .legătură cu i. şi pe care o tervine şi relativa autonomie,
litară (ce nu poate avea în i. din lume, absentul, posibilul, compune într-un mod specific (al explicată atît prin interacţiuni
decît efecte compensatorii) ci ponentele complimentare şi ne- anticipării şi disponibilităţilor) în- interne cît şi prin desfacerea suc-
motivaţia cognitivă intrinsecă cesare ale vieţii omului ca per- săşi i. este aceea a echilibrului cesivă a implicaţiilor ce i n t r ă în
(curiozitate, interes), cea este- sonalitate, deci ca membru al so- optim dintre gestiunea persona- joc, ceea ce duce la o logică a
tică şi de creştere. Neîmpăcarea cietăţii. I. exprimă cel mai -preg- lităţii şi participarea ei activă procesului de i. B. Teplov ob-
eu banalul, opoziţia faţă de nant şi acut unitatea si coniui- la viaţă şi progres. Continuînd serva că faţă de caracterele sau
rutină, nonconformismul şi nmi- dictia. mai ales cea dintre stihiei' analiza în termeni piagetieni, situaţiile imaginate, creatorul de
convenţionalismul, sentimentul şi obiect. Strict tributară reilei - problema este aceea a echilibru- literatură nu este liber să decidă
noului şi aspiraţia spre origina- tării realităţii, din care îşi c.\ lui dintre asimilare şi acomodare oricum, întrucît personajele „tră-
litate sînt numai unele din ati- trage unităţile şi schemele, într-o şi a coordonării dintre centrare iesc" în mintea sa şi se comportă
tudinile creative ce Irebuie su- şi mai mare măsură tribul ai ă şi decentrare. I. debutează prin- conform propriilor trăsături, ast-
gerate şi formate, pe fată de sistemul social, de ivla-
335
334
fel încît s-ar părea, încep; ud dele socioculturale, fiind tiii.n la expresie şi reali-Tire. Una^f- priei persoane în lume, idealul
dmtr-o anumita ta:ă, citatorul tară bicnalici ţ-i secuiului (,iiL f
ia este derularea calmă, contem- ae viaţă apare ca o structură
,,asistă" la „iiIrtLiil irnatrinativ", din purii;t de vedere al conţinu- plativă într-un circuit aproape generalizată a imaginarului cu
pe care 1-a inuir.it, il-jr tiu iară 1 ii 111 i cît şi a stilului. în existent Închis a imaginii. I. este un tra- tacite funcţiuni de autoreglaj
a „descifra" i-venimeiii ele şi a individuală subiectivă, continui- valiu, activitatea de elaborare strategic. F.ste şi ceea ce demon-
le conferi relief şi coerentă. bazată pe imaginar, într-o si- strează esenţial rolul anticipă-
tatea şi asamblarea imagis'ică <\ •- rilor şi construcţiilor de i. în
Această situaţie este eu atît linesc, ca foi niaţhme permanent,",, tuaţie de viaţă. In acest sens,
mai pregnantă in domeniile i. imaginarul apare ca premisă şi anticiparea şi construcţia atît
un imaginar. T< -micimi, cu a omului cît şi a lumii sale.
tehnice şi ştiinţifice, T. Creţii a aminteşte despre caracteri/au-a produs al i. Considerăm însă că
elaborat o modalitate semnifica- a i edificator ar fi să nu se des- IMAGINE, ' p r o ( 1 " s a ! reflec-
dată de Tain<- spiritului ca po . m
partă dinamica de conţinut, să
tivă a i. ştiinţifice, i. geometrică, lipier de imagine, a fost an-edi tării senzoriale a unui obiect
particularizată prin puritatea fi- ie ţină seama de faptul că i. printr-o senzaţie, percepţie sau
t a t de J . P . Şart re şi re referă include imaginarul ca pe com-
gurală a imaginilor ce au ca reprezentare; formaţiune intui-
în prii cipal la fondul, domeniul ponenta sa fundamentală, aşa tivă, schematizată la diverse ni-
atare şi semnificaţie de concepte, creat de i., care se integn a/a in
prin cinetismul şi transformabili- cum gîndirea include fondul de vele ale generalizării senzoriale
realitatea psihică, deşi nu est,- cunoştinţe acumulat. Adoptînd, rcdînd mai mult sau mai puţin
tatea lor conforme unor operaţii
sau reguli specifice, implici ud un echivalent al realităţii obiec- în cadrul principiului interacţio- izomorf structura unui obiect sau
un control logic riguros, dar tive, implicînd iluzie, ficţiune, nist, schema tratării sistemului i. categorii de obiecte sau relaţii.
conservînd un caracter ideal, de- o lume aparte, corolar noematic prin corelaţia dintre potenţial Model figurativ rezultat atît din
gajat de substanţial, transfor- (referenţial) al i. Această lume i- şi activ, ne vom putea apropia percepţie cît şi din acţiunile in-
mările fiind reversibile şi vir- maginară este opera subiectului. de interpretarea unitară a diver- telectuale. Se disting i. primare,
tuale. W. Mills a atras atenţia dar este totodată o modalitate selor forme şi niveluri ale i. perceptive şi i. secundare, dezvol-
asupra rolului i. sociologice în de a fi (omul-proiect) şi un an- Visul este activarea fragmentară tate în absenţa stimuiilor ori-
constituirea obiectului ştiinţe- samblu ce mijloceşte relaţiile cu a unui imaginar închis. Reveria ginari şi constituind conţinutul
lor sociale. O covîrşitoare im- lumea, pentru că imaginarul, este activarea preferenţială, spon- reprezentărilor. I. secundare sînt
portanţă are i. tehnică în civili- scrie Ph. Malrieu, „este totdea- tan-contemplativă, a unui ima- considerate de Kant o punte
zaţia contemporană. Dealtfel, toa- una puţin un instrument de di- ginar parţial deschis spre sine între sensibilitate şi înţelegere,
te domeniile de activitate prile- vinaţie..., un factor de investi- şi spre lume. Asociative imagi- iar Alain le caracterizează ca
juiesc constituirea unor forme gaţie şi de depăşire". Considerat native spontane sînt fenomene prim stadiu al ideii. Totuşi, ideea
specializate de i. şi aceasta, cum secvenţial ca „repriză, situaţie a locale sau nodale, rezultate din ce poate fi implicată în sau adău-
menţiona Lenin, chiar în sfera imaginilor spontane într-un' c i- activarea sistemului imaginar. I. gată i. se distinge de aceasta
abstracţiunilor matematice. Cînd dru ce le conferă semnificaţie", reproducţii'ă sau reconstitutivă pre- prin abstracţiune şi escnţiali-
se vorbeşte despre i. sau fantezie imaginarul nu se prezintă don-- supune deschiderea convergentă tate. La nivelul i., generalizarea
ştiinţifică se are în vedere, atît ca o sferă intimă în care subiec- a potenţialului imaginar asupra rămînînd intuitivă, nu depă-
modelarea mentală concretă a tul, consimţind la iluzie, la amă- unui fapt absent sau simbol. şeşte limitele comunului sau ale
relaţiilor ştiinţifice concepute ab- girea de moment, se retrage în- I. creatoare transgresează cele- caracteristicului obiectual. Ter-
stract, cît şi operarea liberă, an- tr-o sferă de vis şi reverie, de lalte forme de i., dar se indivi- menul are mai multe sensuri,
ticipativ-ipotetică cu datele şi reconstituiri şi proiecte capti- dualizează prin activarea am- enumerate de P. Meyerson ast-
codul ştiinţei. Ca orice alt pro- vante, ci este şi un mod de a plă şi divergentă a sistemului fel: 1) model ilustrativ sau exem-
ces psihic, dar mai mult decît ieşi din sine. Aceasta pentru că imaginar, cu o deschidere maximă plu concret; 2) metaforă artis-
oricare, i. se constituie prin- insatisfacţia de lume ce incită spre sine şi lume, sub semnul tică; 3) fenomen de persistenţă
tr-o istorie a sa şi acumulînd la imaginar este dublată de insa- intenţionalităţii, finalizîndu-se senzorială ca 1. consecutive sau
achiziţiile acestei istorii. Neîn- tisfacţia de imaginar care nu-şi printr-o reconstrucţie de sistem. acte de memorie concretă; 4)
doielnic i. se dezvoltă după mo- este s'.esi suficient, ceea ce incită Perspectiva asupra lumii şi pro- după T. Fechner ş.a., ceva deo-
336 337
22
I
I
Schit de memorie, reprezenl iiul IMAGO, in psi|]r,ii.;li/,1, ,,.
proiecţia in intuitiv a conjtrue- p r e z e n t a t e i n c . > u ş t i r n t . > , vA<< :,w,, cire şi nu implică interpretări. a adaptării. I. altuia, a arătat
ţ iilor intelectual' 1 ; S) fenomen i m a g i n a i a s a u c l i ş e u u i ' '-'îi.-i i . m £ţţ. priveşte datele conştiinţei aces- J. Baldwin, este integrată într-un
intei'uiediar î n d e percepţie şi d o b i u d i l , ci; se r e f e r ă la un p e^° fiind întotdeauna altei' şi a lui ego. I. ca acomodare
forma sau produ-uil tuturor pro- relaţiilor iuterperMUM le mi ir!; mijlocite. Memoria i. se referă nu se referă însă mimai la per-
ceselor scn/i :rialr; 7) (in p-.ilio- n iile de s u b i e c t . I'; iu ii:o-i m, • la reţinerea informaţiei pe o scurtă soane ci şi la lucruri. I. este,
logia modernă) tenueiiul, iv- diul l\, s u b i c c i u l îl p e i c c p r durată (de secunde, pinăla 1' —2'). după Piaget, „trebuinţa euhti de
sirîns Ia i. secuu-dart1, constă interpretează pe altul, formu ceea ce se asimilează prezentului a retrasa perpetuu, pentru a se
loază judecăţi despre el şi i-,; psihic şi asigură continuitatea adapta, istoria lucrurilor, iar că
dintr-un simbol figurativ şi in- această reproducere este cor-
tuitiv, desemnînd tiu real sau dezvoltă sent imentele faţă di acţiunii.
el. în i., realul este întrucii\, porală sau mintală puţin importă".
fâcincl parte dintr-un proiect de- IMITAŢIE, după Piaget, ,,ac- II. Wallon defineşte reprezentarea
terminat nemijlocit de pulsiu- diformat prin mecanismele i; tul prin care un model este repro-
conştientului. ca o „imitaţie interiorizată a lu-
nile subiective. Acest ultim sens dus (ceea ce nu implică neapărat crurilor". Aici intervine o i. amî-
este promovat de psihanaliză. IMANENT (lat. in — în, M reprezentarea acestui model, pen- nată constînd din prelungirea aco-
în activitatea psihică i. îndepli- mânere -- a rămîne), ceea i •• tru că el poate fi doar perceput)"...; modărilor şi refacerea lor prin
nesc funcţiuni atît ele reproducere râinînc mereu înăuntrul unui ir- după Pieron: „reproducerea activă schiţări imitative sau ajustative.
cît şi de anticipare. Se disting i.: nonicu sau sistem întrucit ţinr a modalităţilor de comportament I. reprezentativă se realizează prin
statice, cinetice şi de transfor- de esenţa sau structura sa in- percepute la o altă fiinţă". Există jocul simbolic în care sînt mode-
mare. Sub alt raport se pot dis- timă nefiind dependent de fac- acte de i. la animale, mai ales la late obiecte, personaje, acţiuni,
tinge: i. simultane, i. succesive tori exteriori; lăuntric, intrin- cele superioare (antropoide). în acelaşi sens se poate vorbi
şi i. stări. Dezvoltarea i. depinde sec. O. Mowrer a constatat că reflexele despre funcţiile imitative ale dese-
de procesele din care iac parte IMBECILITATE, deficienţă grade i. nu sînt necondiţionate ci nului. Observăm însă că, evoluînd
şi anume: memorie, imaginaţie va în dezvoltarea mintală; estr dobîndite şi presupun coordonări progresiv., i. dobîndeşte alte cali-
sau gîndire. în primul caz i. congenitală şi se situează, sub oculomotorii, acustico-fonatorii tăţi şi nu mai poate fi calificată
este subordonată unor norme de raportul gravităţii, între de- etc. I. este un mecanism al învă- decît prin extensiune ca i. Aşa t.
fidelitate reproductivă, în al doi- bilitatea mintală şi idioţie. Se ţării, mai ales în forma sa primară, deliberată şi intenţionată, deci vo-
lea este legată de combinatorica apreciază că dezvoltarea min- de învăţare latentă şi spontană. luntară prezintă cu totul alte ca-
fantezistă, iar în al treilea aso- tală a unui imbecil nu depăşeşte Astfel, copilul reproduce prin i. racteristici decît i. spontană. Daci.
ciată şi subordonată operaţiilor nivelul mintal al unui copil nor- mişcările, gesturile, postura, vorbi- la baza talentului actoricesc sînt
logice. P. Meyerson caracteri- mal de 7 ani. Cel afectat de i. rea celor din jur, şi aceasta, prin unele înclinaţii spre i., nu se
zează i. ca „regina şi centişe- este, parţial, educabil. El poau- preluarea schemelor de acţiune, poate califica drept i. şi empatia,
reasă a gîndirii". în 1927 Spaier fi învăţat să so autoservească, fără a sesiza motivele respectivelor transpoziţia, întruparea perso-
scria: „Gîndirea explicită sau să respecte normele de compor- acţiuni. I. are loc doar la suprafaţa najelor ctc. G. Tarele a constatat
implicită, intuitivă sau discursivă, tare igenice şi civilizate şi chiar interacţiunilor inter individuale, însemnătatea i. în viaţa şi evo-
exprimată deplin sau prin sim- să efectueze operaţii simple, de constituind (şi la adult) un mij- luţia socială dar a exagerat nemă-
muncă manuală. loc de învăţare elementară a ro- surat cînd a redus societatea la
pla aluzie, posedă întotdeauna lurilor sociale. J. Piaget remarcă
o anumită denotaţie concretă IMEDIAT, dincolo de senMii un ansamblu de indivizi ce se
„acomodarea... nu atinge echili- imită reciproc. I. rămîne un pro-
care constituie punctul său de uzual, care indică o maximă re- brul deeît cu condiţia de a da
plecare şi de care nu se poate ducţie a intervalului dintre don,: ces primar, elementar, simplu cie
lucrurilor ceva. pozitiv, adică copii modelare directă şi spontană.
rupe complet fără a-şi pierde evenimente, are şi înţelesul ik stabile sau reproduceri ce anunţă
întreaga semnificaţie şi raţiunea nemijlocit, direct, spontan. Sînt i. IMORAL, care se referă la atitu-
reprezentările propriu-zise. Toc- dinile şi conduilelr ce se opun
de a exista." datele percepţiei senzoriale ce sr mai în aceasta eonsl ă inii 1.iţi.i".
prezintă fără nici un fel de juijlo- si contravin normelor morale. 1 n
Deci i. ţine de iattira aeomoilativă
338
339
22*
{ pe cel de care s-a impregnat rînd din instincte, trebuinţe, de-
sens absolut, negare conştientă a une globală a două propoziţii), j n r beneficiind de protecţia şi prinderi; sînt impulsive acţiunile
moralităţii. Se deosebeşte de amo- t e n ţ a ' uuii- P ff ii nn acest scurt con-
asiste neelaborate critic, desfăşurate
ral care înseamnă străin de morală la nivel mai înalt încă două felini
de i.: una între operaţiişi alta îm -•,. tact, Jn perioada critică timpurie, fără sau cu diminuarea autocon-
Jn sensul ignorării voite sau nevoi- trolului, dar impunîndu-sc în mod
te a valorilor morale, în sensul propoziţiuni. Relaţiile prin i. sini se formează deci un tip de conduită
psihologic sincronice pentru i., afiliativă ce funcţionează ase- imperios, ca expresie a unei nece-
indiferentismului faţă de criteriile sităţi interne (foamea, de ex.).
moralităţii. după Piaget, „constau într-m- menea unui instinct, deşi nu repre-
raport necesar şi extratcmpoi.i; zintă întrutotul un instinct. Posi- în dezvoltarea sa progresivă, omul
IMPLEMENTARE, termen in- bilitatea i. începe cînd puiul de ajunge să-şi stăpînească i. dar
trodus de disciplina creatologică şi IMPOTENŢĂ PSIHICĂ, st şi să utilizeze prin conversiune,
semnificînd integrarea în practica de incapacitate a iniţierii sau fin animal devine capabil de locomo-
ţie şi dispare cînd îşi formează energia i. în scopurile după care
socială a noilor idei şi invenţii, Uzării actului sexual din in<>U\. se dirijează.
propagarea, aplicarea şi transfor- psihice, cum ar fi: autosugCsi i reacţii de frică ce determină evi-
blocaj emoţional provocat ,!• tarea obiectului mobil în loc de IMPULSIVITATE, dispoziţie spre
marea în bunuri sociale a ceea urmărirea lui. Unii cercetători excesul de reacţii spontane, pri-
ce este nou. hiperexcitaţie, de exacerbare,-) do- mitive şi necontrolate conştient;
rinţei, condiţionarea negativă, fo- trasează o analogie între răspunsul
IMPLICAREA EULUI, concept prin zîmbet la copii şi i. de la caracteristică a temperamente-
al psihologiei sociale ce desem- bia, refularea traumatizantă ci. lor insuficient luate în stăpînire
Se tratează cu succes prin psiho- animalele inferioare. între 2 săp-
nează suscitarea, într-o măsură tămîni şi 6 luni, copiii acordă prin autoregla] ui caracterial; une-
inaltă, a atitudinilor şi credinţe- terapie. ori simptome de întîrziere a
mai mare interes figurilor umane
lor individuale de către o situaţie IMPRESIE, efect lăsat în con- decît altor tipuri de figuri. dezvoltării psihice sau a unor per-
fără echivoc. Ambiguitatea situ- ştiinţă de un factor din afară, IMPROVIZAŢIE, ansamblu pro- turbări de comportament. în
aţională, conflictele valorice, nepo- gînduri, imagini înregistrate în me- cesual de răspunsuri şi acţiuni forme patologice apare în epilep-
trivirea cu expectaţiile subiectului morie, excitaţie, efect psiliofizio- spontane ce rezultă dintr-o expe- sie şi unele psihopatii.
a datelor de inediu, blochează logic al unei stimulări senzori- rienţă, dar sînt ajustate şi dez-
luarea de atitudini. I.e. fiind anga- ale care este la baza unui aci INADAPTARE, nerealizare a
voltate, organizate şi efectuate adaptării la un minimum de ce-
jare şi intervenţie activă, este perceptiv. în esteziologie i. arc „pe loc", în raport cu situaţia
şi o condiţie a creşterii performan- înţelesul de percepţie nefinalizată rinţe sociale de ordin practic, şco-
şi exigenţele ei. Astfel acţiunea lar sau moral din cauza unor
ţei (M.Sherif). în literatura anglo- şi integrată. Uzual, reprezintă o de orice fel (artistică, didactică,
saxonă, echivalent cu „ego-mvol- reacţie superficială dar complexa deficienţe native sau survenite
tehnică, sportivă etc). nu este, ale copilului sau tînărului şi din
venieni". care este atît de ordin senzorial- ca atare, planificată şi pregătită cauze ce ţin de familie şi ambianţă.
IMPLICAŢIE, relaţie logică ce cognitiv cît şi emoţional. anterior, ci se naşte, se încheie Este un fenomen grav atît pen-
indica cuprinderea unui lucru în IMPRINTING (termen cngl : situaţional, solicitînd intens obser- tru societate cît şi pentru indi-
altul, a unei idei în alta. în logică Prâgung, germ.), cu sens de impreg- vaţia, gîndirea şi imaginaţia crea- vid, care preocupă conducerile de
i. indică o succesiune necesara nare sau întipărire, fenomen ele- toare. I. implică o stare de opti- stat şi experţii în psihologie,
între propoziţiuni: dacă... atunci... mentar, bazai şi precoce de îm a- mum motivaţional nefiind favo- pedagogie şi sociologie. După
B.Russel distinge i. materiale şi ţare, descris de K. Lorenz (193r> •. rizată de sub sau supramotivare. R. Lafon, fenomenul de i. cuprinde
formale. Uneori i. exprimă şi re- Constă dintr-o reacţie prefererJ ia la O anumită doză de i. se impune atît de handicapaţii (deficienţii)
laţia de contradicţie, în sensul (faţă de indivizi de aceeaşi spe- în oricare din activităţile com- motori, senzoriali şi intelectuali
că un termen A implică şi contra- cie' de regulă, părinţii sau, une- plexe. I. implică şi un risc, dar cît şi pe copiii şi tinerii cu grave
dicţia cu un altul B. Este implicit ori, faţă de alte fiinţe) a puiului ea poate aduce importante con- perturbări de comportament. în
ceea ce este conţinut într-un alt în primele momente de după tribuţii creatoare. afara i. cauzată de infirmităţi
sistem de idei sau relaţii. înţele- naştere (la păsări, după ieşire.i şi disfuncţii somatice există o
gerea şi explicarea, presupun des- IMPULS, autoexcitare, imbold, alta de ordin psihic implicînd per-
din ou), reacţie de impregnare prin incitaţie spre acţiune spontană,
facerea i. unei situaţii. Pidg^t dis- care se stabileşte o asocieţe f'iar '
1 turbări ale afectivităţii, insta-
tinge i. prin sincretism (ca fuzi- involuntară şi nedirecţională, izvo-
durabila, puiul urmind pretutin-
341
340
I
I
bilitate, puerilism, iniaturitate, INCOERENŢĂ, de/orgatii,.,,,,
intelect de limită, logopatn. intîr- doilea, mai cuprinzător, consideră punem de mai multă claritate în
mintala, absenţa a Irgatui il<t studiul conştiinţei decît în stu-
z.ieri mintale :;i. de asemenea, i. logice şi c < > 111 i u n i i ă ţ i 1 aţii i|, I, în contextul activităţii sau siste-
prin erori de educaţie, stări pre- mului psihic uman, ca un compar- diul i. ce continuă să fie învăluit
a c ţ i u n i c i t şi în g î n d i r e şi vorbire
nevrotice şi prepsihotice, defor- P o a t e fi t r a n z i t o r i e sau simpi,,,., timent al acestuia, şi dezvol- în ceaţă. Modelul psihanalitic al i.
mări caracteriale, vagabondaj şi al unei m a l a d i i psihice. tîndu-se in reciprocă interacţiune şi relaţiilor sale este cel mai ela-
delincventă. Combaterea şi remi- cu compartimentul conştiinţei. borat dar şi cel mai unilateral.
INCOERENŢĂ A OÎNDIRII Aceasta pentru că psihanaliza
siunea fenomenelor de i. la copii ABERAŢIE 'MENTALĂ Deci i. luat în sine nu are s>'iis,
şi tineri implica şcoli speciale, ci numai în raport cu conştientul. clasică limitează i. la pulsiuni spre
sisteme de reeducare şi, în genn)h», INCOMPATIBILITATE, nor,:,.-, Această linie de interpretare este plăcere, ce si ut. refulate, deci un
măsuri de optimizare a, familiei logică, relaţie dintre acţiuni, ni- , deschisă de Charcot şi '['h, Kibot, i. refulat şi frustrat, şi pentru că,
şi activităţii de integrare socială. sentimente ce se exclud recipr,,, este formulată de P. Janet (1896) fixindu-se asupra psihologiei sexu-
Psihologii au sarcini privind de- astfel încit nu poate exista, i, si larg dezvoltată de S. Freud ale, nu ţine suficient: seama
pistarea şi diagnosticarea cazurilor un moment dat, decît unul din şi ceilalţi psihanalişti, aceştia con- de determinările socioculturale.
şi, de asemenea, propunerea me- termeni. I. de roluri (în psiholo- cepînd i. în diverse feluri. în S. Freud a exagerat nemăsurat
todelor de compensare, reeducare gia socială) se referă la roluri care modelul freudian clasic, i. apare influenţa i. asupra conştiinţei şi
şi psihoterapie. se exclud din punct de vedere într-o triplă ipostază: 1) ca atri- posibilităţile i. de a se impune
social, de pildă acela de judecă- but al conlinuturilor psihice situ- nemijlocit în conduită, ocolind
INANIŢIE, stare patologică de tor şi răufăcător. I. de roluri tre- controlul conştient. Fiind orien-
depresiune a funcţiilor vitale şi ate în afara cîmpului de conştiinţă;
buie deosebită de rolurile contra- 2) ca un compartiment sau instanţă t a t biologist şi subiectivist, Freud
psihice; epuizare cauzată de lipsa dictorii, care deşi admise de socie- a formulat o teorie a determinis-
cronică de hrană. Survine în a aparatului psihic, avînd carac-
tate, îl obligă pe individ să desfă- teristici aparte şi exereitînd un mului psihic prin care, în mod
urma unei privaţiuni obiective şoare o viaţă dificilă ca în cazul, eronat, acordă i. un rol deeisiv-
de hrană sau a refuzului ei, dato- rol important în determinarea (re-
rar, al femeii ofiţer de marină. glarea) conduitelor; 3) ca mod spe- După Freud, i. este „reprezentan-
rită hipobulimiei şi anorexiei. INCONŞTIENT, ' ansamblu de tul pulsiunilor". Apărute la limita
Cînd se pierd 2/5 din greutatea cific de existentă a sinelui şi ca
dispoziţii, stări, procese psihofi- latură a eului şi supraeului. Re- dintre somatic şi psihic, pulsiunile
organismului moartea este imi- ziologice şi psihice care, momentan se simbolizează în imagini repre-
nentă. zultă că i. are un sens dinamic
sau stabil, nu sînt conştiente. (bază pulsională şi sediu princi- zentative, se constituie in fan-
INAPETENŢĂ, tendinţa de res- nu se conştientizează; psihismul pal al conflictelor interne) şi un tasme. După 1). Lagache, i. ope-
pingere a unor stimuli sau com- bazai sau „de profunzime"; acea spns topic (delimitat de conştiin- rează o „punere în scenă" a dorin-
plexe de stimuli într-o situaţie zonă, parte, instanţă a sistemu- ţă, uneori chiar închis). I. repre- ţelor şi aceasta fără ca, de regulă,
critică (boală, comă), în timp ce lui psihic uman ce nu intră în zintă o altă latură (ascunsă) a să angajeze activitatea conşti-
sfera conştientului, deci este (ter- vieţii p s i h i c şi existenţei perso- entă. I. este saturat afectiv, este
în perioade normale aceştia pro- men mai adecvat) aconştientă, fără nalităţii. Sistemul psihic uman dinamic dar energia libidinală se
vocau plăcere sau satisfacţie. a înceta să fie psihogenă sau investeşte în reprezentări, dînd
INCIDENTAL, cu sens de 'în- nu poate {i actual conceput fără
pregnant psihică. Se pot distingi' a considera „ambele reversuri ale naştere !a ceea ce Freud denumeş-
tîmplător, prilejuit de anumite în mare două moduri de dezvolte fantasme ca unităţi ale desfă-
ocazii, iar nu de intenţiile şi voinţa medaliei", respectiv conştientul, şi
tare a i. Primul este reprezenta! inconştientul iar psihologia ştiinţi- şurărilor i. alît in condiţii onirice
subiectului; se foloseşte ca un de ereditate şi de acele procese cît şi in stare do trezie. Pentru
atribut al observaţiei, memoriei, fică evită atît reducţia la i. cît şi la
primare şi montaje ce se elabo- conştient. După Kubinstein, con- Frcud, visele reprezintă ,,calea
învăţării, sau unor conduite cir- rează înainte de şi pe lîngă con- ştiinţa JIU epuizează viaţa psihică regală" în descoperirea i., sînt
cumstanţiale şi aceasta în opo- tiinţă. în acest fel a fost conce- a omului, iar Rieoeurs arată că este atît metodă cît şi mostre de auten-
ziţie cu desfăşurarea necesară, re- put i. în secolul al XlX-lea de t o t aşa de absurd sfi prezinţi conti>' i. în coiv.eciiilă, l'-gde cărora,
glementată raţional şi voluntar către H. Hoffding, Th. Lipps. ştientul făi ă i. i a -i i. făi fi con-
al respectivelor procese şi conduite. W. James, W. Wundt. Cel de-al ştient. Trebuie însă spus că dis- (lupă Frr-lld, '.e :Mlpim visele
ic.indcnsare, conversiune, depla-
342
343
I
sare, simbolizare) sînt identificate u în aceeaşi măsură şi plastice; medicina psihosomatică), \.struc-
re ale conştiinţei. H.Jiv sene- n
tural sau latcnt-automatic şi i.
cu ligi de funcţionaro sau meca- ,,/ u a ntnil fenomenului incou.ftu,-,/ dimpotrivă, relaţiile fişate în i.
nisme ale i. Tot prin acestea sînt. este structura sa simbolică, Junii;., sînt neobişnuit de stabile şi rigide. dinamic sau afectiv ce este în
explicate şi actele ratate, iar unii sa de oculta/ie ţi de negare. ]•• i, Tocmai de axeea 1/reud se hazar- atenţia psihanalizei. După Pavlov,
autori Ic pun şi la baza genezei o caricatură a propriei fi mic, ,, dează atribuind conflictelor şi i. intervine mai ales în condiţiile
sentimentelor. în cea mai mare subterană, o gramatică ;>, rcld!:;':,,,• complexelor fixate în i. în copilă- activităţii disociate a celor două
măsură, dinamica i. este explicată închise. Pit'cescle inconsticu'c rie, un loc important in structui ile sisteme de semnalizare. A. Lcon-
prin conflictele dintre tendinţele petrec iu a(iira timpului, au /,.- de' personalitate a adultului. liev situează în zona i. toaê relaţi-
M proiectele libidinale, spontane şi ţină consideraţie pentru rialdi.; C.G. Jung a susţinui că, alături ile senzoriomotorii şi perceptive c e
egocentrice, şi interdicţiile supra- şi se dezvoltă ca o dublură a cn; de !• indicidutil exista un i. colec- nu sint conştintizate. Apelind Ui
cidui ce se exercită prin refulare conştiente." Lacan declară că i. tiv în care sînt fixate (evident, experimentele lui Uznadze cu pri-
ia nivelul preconştientului şi prin este structurat ca un limbaj sp< - prin encullunilic iar nu prin codul vire la montaj (ustanovk'M. l'.lias-
regresare ele la nivelul conştiinţei. cific, într-un anumit mod organi- cenctic) modelele culturale de sin scrie: „Dacă recunoaştem că
Instalarea în plan inconştient a zat (în sistem închis) şi di.'piiniii<) bază ale comunităţii etnologice. fenomenele psihice nonconştiente
conflictelor ia formele frustraţiei, do „litere" ce se subordonează uimi L. Blaga a susţinut că modali- sint strîns legate de funcţia de
a complexelor şi, în cazuri mai legi gramaticale aparte. 1-Vinni tăţile stilistice ale culturii sini manipulare a informaţiei, sîntem
grave, ale nevrozei şi psihozei. Lacan imaginarul este „iluzie ne- fixate în i., pe care el ii socotea obligaţi, de asemenea, să admitem
Ana Freud a operat o clasificare cesară", cu funcţie de protecţie o realitate psihică amplă, cu o că aceste fenomene nu sînt mai
în zece termeni a (v). mecanis- şi echilibru iar simbolicul cnris- dinamică şi legi proprii şi îndepli- puţin intim legate de funcţia de
melor de apărare ale eului, ofe- punde culturalului şi semnifica- nind funcţii r.oologice. Dacă vom formare şi utilizare a twjntajclor,
rind astfel o viziune mai cuprin- tivului. Rezultă că dată fiind privi lucrurile astfel, atunci nu dat fiind că fără rolul intermediar
zătoare asupra dinamismului i. congeneritatca şi inseparabilitatea vom mai putea accepta, reducţia al acestora din urmă, transforma-
conştientului şi i., însăşi i., dobîn- psihanalitică la o singură modarea informaţiei în factor de reglaj
Cum i. este considerat un sistem litate de i. legată de o tendinţă
deschis spre sine pînă la autism deşte o organizare chiar daca nu se poate produce. Ţinînd scama
aceasta este mai slabă şi primitivă unică (Eros şi Thanatos, sau de această circumstanţă , obţinem
dar închis în raport cu lumea şi voinţă de putere, sau dragoste,
rczistînd la investigaţia conştien- L. Vîgotski arăta că i. este insen- dreptul de a considera procesele
sibil la contradicţie, iar V. Ba.-,- sau colinul!': a re ele.). Amintim de tratare a informaţiilor şi pro-
tă, tehnica psihanalitică (v.) îşi clasificarea lui G. Dwelshauvers
propune să scoată la suprafaţă, sin arată că la nivelul i. se impune cesele de formare şi utilizare a
legea „ t o t sau nimic" de unde şi a formelor de i.: 1) ereditar, orga-
să conştientizeze conflictele in- nic, instinctiv; 2) f?si!i.:fi:io!oi;ic, atitudinilor ca cei doi factori prin-
conştiente pentru a le rezolva. impulsivitatea sau spontaneitatea cipali ai inconştientului, asigurînd
f. Structurile i. sînt predominant ţinind de mecanisme şi operaţii
Preconştientul se situează în zona neuropsihice; 3) mne-Jc; -1) afec- participarea activă a acestor doi
vectoriale, de unde contribuţia lor factori la acţiunea adaptativâ a
de contact dintre i. şi conştient la cnergizarea şi dinamizarea în- tiv; 5) raţional, generator de
şi funcţionează ca un intermediar sinteze mintale; 6) latent activ organismului". Sînt numeroase ex-
treg sistemului psihic uman. în ge- perimente ce dovedesc că şi la
dintre acestea. Ralca observă că nere, trebuie ca chiar înăuntrul i. de care ţine spontaneitatea şi
Freud a admis pre- sau subconşti- telepatia; 7) automatic echivalent om se pot forma reflexe şi sisteme
să se distingă mai multe nivele de de reflexe (stereotipe, montaje)
entul pentru a sublinia mai mult organizare şi dinamism pentru ci cu subconştientul; 8) cocunştieut,
inaccesibilitatea sau greaua acce- definind după M. Princc', eut fără participarea sistemului ver-
nu se poate susţine odată ca
sibilitate spre conştient a proce- Pradines că i. este o totală neor- secundar. M. Kalea (1926). dis- bal şi fără o conştientizare ulte-
selor primare ce ţin de i. Totuşi ganizare. Dezorganizarea şi iraţie-1 tingea trei feluri de i.: ai;toi:'a/ic, rioară. Bjalava apreciază că prin
mulţi autori includ şi preconştien- xialitatea i. sînt considerate num-'* afectiv şi funcţional. L. Bellak elaborările implicite, ale unor mon-
tul ini. deşi acesta (i.) continuă să in raport cu structurile conştiente: cere să Î.C facă o ciLtind'v, netă taje, se nasc şi noi dar inconştiente
fie considerat revendicativ, ira- şi raţionale, iar nu in genpre. între i. fi:'ologir- (în considerarea mecanisme de reglare a activităţii.
ţional şi rebel la legile de organiza- Structurile i. sint dinamice clar Căreia este cel mai ni'jlt. interesată Uneori atitudinile fixate in 1.neaga
ordinea impi'ba de conştiinţă,
315
l
fost promovat prin iufioducerea o unitate vitală indesmembrabilâ
manifestările lor apărînd ca traţia acestora, da permeabilita- in primul riad sub i aport biolo-
iraţionale sau inexplicabile ca in tea graniţelor dintre i. şi conşti- principiului liberului arbitru, in
genere, prin absolutizarea autono- gic şi, mai puţin, sul; raportul
situaţiile exprimate prin dictonul ent. determinărilor socioistorice, ţi-
,,dc gustibus nnn disputandum". miei Şi activismului eului, ale
INCONŞTIENT COLECTIV, ( n . cărui demersuri ar fi imprevizi- nînd de personalitate.
l/:eud nu line seama de structu-
rările automatizate şi prezintă cept introdus de K. Jung penii i, bile. Ca şi în tizică, îu psihologie, INDIVIDUALISMW^ctrină eti-
dramatic i. afectiv şi dinamic a defini, spre deosebire de /< ,•
, < o.,. susţinerile indeterministe au spe- că subiectivistă şi j|^r' j^trieă
declarind „sintem trăiţi de forţe şticntul individual, stratul profund culat complexitatea domeniului, încereînd să-şi adaptjCi ormcle
necunoscute fără ca să ne dăm de i., avind un conţinut tran^n - identificînd determinările de tip la cerinţele existenţi£ue^,cle in-
seamn". Adevărul este însă că dividual (după L. lî.'aga.— anonim statistic cu i. dividualităţii considerată 'v:, "Jal.
nu toate şi nu întotdeauna moda- dar corespunzător schemei gen<- INDICIU, în genere, semnificant Mentalitate şi atitudine vizind
lităţile relativ diferenţiate (în ral-umane şi modelelor cultural.' concret, legat de percepţie, iar subordonarea intereselor generale
număr tic 3-4-8..., încă nedeter- proprii comunităţii etnologice cu nu de reprezentare, un dat senzo- şi a relaţiilor sociale faţă de in-
minat) ale i. sînt în conflict răspunzătoare. După Blaga în rial care semnalizează ceva. După teresele proprii, individuale. M.
factorii de conştiinţă şi insensi- i.c. se fixează trăsăturile stiKsti: •• Piaget: „în sensul strict şi limitat Gorki considera că i. este părin-
bili acestora. O dovedesc şi fap- ale culturii. Acestea rezultă Hm al cuvîntului, un indiciu este un tele tuturor josniciilor. Opus co-
tele de germinaţie (,,cerebralii: comunitatea aşezărilor, clin iimb.1 dat sensibil care anunţă prezenţa lectivismului, solidarităţii şi res-
latentă") din procesele creative în şi relaţii familiale (Levi-Strav.sr.. unui obiect sau iminenţa unui ponsabilităţii sociale.
care i. preia şi împlineşte proiecte din mituri şi tradiţii, mod de trai eveniment (uşa ce se deschide şi INDIVIDUALITATE, caracte-
şi căutări ale conştiinţei, ca în ctc. Jung propune ca unităţi com- care anunţă o persoană)". în alţi ristică a celui ce constituie un
întîmplările celebre pe care le ponente ale i.c. arhetipurile. termeni i. este agentul percep- individ; ansamblul de proprietăţi
relatează H. Poincare, Hadamarei INDEPENDENŢĂ, caracteris- tibil al unei semnalizări directe, somatice, psihice ţi psihosociale
ş.a. Xu întotdeauna i. se opune tică a celui ce refuză sau reduce bazate pe o legătură condiţiona- cu o structură specifică, singulară
conştientului, uneori este şi suba- la maximum dependenţa de alţii, tă. Se deosebeşte de semnificantul şi prin care respectivul subiect
diacent lui, este în sinergie cu preferind autonomia în baza unui verbal sau de alte simboluri ce se deosebeşte de ceilalţi. I. este rea-
conştientul. El (i.) râmînc, după sistem de atitudini personale bine operează designativ şi categorial. litatea complexă a individului,
opinia noastră, în principal o forţă conturate şi autoacceptate. !. INDIVID, unitate, definită în considerată din punct de vedere
energizantă, un factor bazai de se accentuează tot mai mult pe principal biologic (caracteristică descriptiv, dar nu şi axiologic.
dinarul zare a conduitelor, avind măsura maturizării şi dezvoltării a oricărui organism), şi care nu Deci i. poate fi identificată cu
alte legi de organizare decit con- personalităţii, reprezentînd atî<; o poate fi segmentată, disociată, persoana dar nu şi cu personalita-
ştiinţa (fapt demonstrat prin para- premisă cît şi un rezultat al aut ; • Restructurată fără a-şi pierde spe- tea. I. umană nu poate fi redusă
doxul viselor, printr-un alt mod educării. în instrucţie şi euaeaţie cificitatea; conceptul s-a impus la infrastructura biologică, la orga-
de prelucrare a informaţiei) ; I. se urmăreşte i. copiilor şi tine.ih.i în biologie întrucît organismul nism, întrucît omul ca fiinţă nu
este o verigă internă sau o treaptă în activitatea lor. La nivelul gru- nu poate fi dezmembrat fără ca poate fi conceput doar biologic.
a ierarhiei simultane a acţiunii pelor şcolare i. este implicată în proprietatea lui fundamentală, INDIVIDUALIZARE, proces de
umane. Toate actele şi procesele self-govennent sau autoconducere. viaţa, fiinţa să nu dispară. La constituire a individualităţii din
psihice conţin în acelaşi timp, i. uman calitatea de unitate indi- punct de vedere somatic şi social
componente conştiente şi i. (O. INDETERMINISM, concepţie solubilă este şi mai pregnantă
JMiller). Considerînd relaţiile com- teoretică idealistă prin care se întrucît include şi organizarea prin definirea unor structuri pro-
plimentare dintre conştient şi i. susţine inexistenţa legilor obiec- psihică, conştientă. I. este omul prii şi diferenţiale, prin care se
este necesar să se releve rolul pre- tive şi primatul întîmplărilor considerat în ce are definitoriu realizează coerenţa şi unitatea per-
dominanl esenţial si decisiv al în anumite domenii ale realită- ca sistem unitar dar fără nici o soanei. Subiectul se i. prin com-
conştientului (III stări normal'-) ţii; ri'spin;;"' df/eniunisiiiiil (cau- referire la notele de valoare. I. portamentele şi activităţile sale,
si să se lină seama de imerpeiu- zalitatea, necesitatea, legitatea este considerat fundamental ca prin reactivitatea şi stilul său. în
obiectivă); în psihologie, i. a.
347
346
I
educaţie, I, semnifică adaptare^ de inhibiţie este înlocuit de cy. i inferenţele din ce în ce mai nume-
influenţelor şi metodelor la spe- mărirea distanţei dintre impulsu-
taţie. Există Li o i.r. $imui\!,.. _:i<, rare alcătuiesc
rile care alcătuiesc influxul ner- roase".
cificul individual al fiecărui copil, (imediată;, care presupune OH.-VI INFERIORITATE, calificarea
la posibilităţile şi cerinţele sale vos, micşorarea vitezei
vi de con-
tenta unor focare de excitaţii- ducere etc. I.n. a fost constatată complexului dezvăluit de A. Adler,
adoptînd, după Makarenko, rlra- inhibiţie. La nivel medular şi , care consideră că apare cu nece-
tegia sprijinirii pe însuşirile pozi- de fiziologul Vvedenski.
unor instanţe encefalice suin DI INFATUARE, acordarea unei sitate în copilărie în urma con-
tive îp vedfrea combaterii celor ticaje i.r. simultană sau succezi.. statării i. în raport cu adulţii din
negative şL a facilitării unei dez- prea mari importanţe propriilor
asigură inervaţia reciprocă a 11101, j ăreri, merite, realizări, senti- punct de vedere intelectual, prac-
voltări armonice. neuronilor muşchilor agonişti tic şi moral. Poate fi generat şi
mente. I. aduce prejudicii rela-
INDfJCTOR, în asociaţie, caro antagonişti, desfăşurarea unor n ţiilor interindividuale, adesea de o infirmitate fizică. Complexul
provoacă relaţia cu celălalt. în flexe ritmice (alternante) soni , meritele celorlalţi fiind subapre- de i. constă într-un sentiment de.
procesele de învăţare şi de suges- tice, vegetative şi somatove^r ciate. I. izvorăşte din incapaci- neputinţă, de incapacitate de-
tie, i. desemnează subiectul care tative. Prin I.r. se explică sein tatea persoanei de a se autoapre- primantă şi se poate prelungi, fie
emite mesajul adresat celui indus. tivitatea neuropsihică şi o serie (!.• cia corect, de a judeca critic şi prin retragerea în sine şi abandon,
în hipnologie şi parapsihologic, aspecte ale structurării activităţii comparativ valorile. fie prin acţiuni energice de depă-
de asemenea, i. este cel ce suges- psihice. şire a deficienţei în cauză sau
tionează, hipnotizează, emite te- INERŢIE (opusă mobilităţi),. INFERENŢĂ (din lat. inferre de autorealizarc într-un alt dome-
lepatema, către un medium sau tendinţă a proceselor nervoase di — a duce, a introduce), strategie niu.
un percipient. a se desfăşura lent, de a stagna, a gîndirii, constînd din derivarea INFIRMITATE, diminuare sau
de a persista într-o anumită for- unui enunţ din altul sau din lipsă a unor funcţii importante
INDUCŢIE, strategie a gîndi-
mă de organizare; particularităţi extragerea, dintr-un fapt sau o ale organismului; poate fi conge-
rii şi formă de raţionament, con-
analogice ale fenomenelor mintal' aserţiune dată a tuturor conse- nitală sau dobîndită. I. este incu-
stînd din trecerea de la fapte la
şi emoţionale. I. este o însuşire cinţelor care pot rezulta. I. ime- rabilă însă organismul poate fi
concluzii generale, de la legi par-
necesară a activităţii neuropsihi- diată, după cum arată Claparede, supus unei reeducări sau com-
ticulare la teorii şi legi superioare.
ce, fără ea neputîndu-se concepe încearcă să descopere ceea ce nu pensări. I. poate fi motrice, men-
I. se sprijină pe experienţă, com-
reflexogeneza, memoria, deprin- furnizează percepţia, sau cum tală, viscerală (insuficienţele men-
pensînd insuficienţele deducţiei,
derile etc. Accentuarea i. poat.' scrie Piaget: „Subiectul face apel tale, hemiplegiile, ataxia, cecita-
dar dispunînd de o mai redusă
prezenta o caracteristică tempera- la elementele care nu sînt per- tea şi surditatea, diabetul, cardio-
rigoare de probabilitate. Bache-
mentală, iar uneori se întîlneşte cepute fizic pentru a trage dis- patiile şi pneumopatiile).
lard consideră că 1. şi conceptuali-
ca sindrom psihopatologic. juncţiunea dintre elementele fizice INFLUENŢĂ, acţiunea conşti-
zarea reprezintă aceeaşi operaţie.
INFANTILISM (lat. infantilis - date şi cele absente, care nu poate entă sau inconştientă exercitată
INDUCŢIE RECIPROCĂ, feno-
de copil), structură afectivă, fi obţinută prin mijlocirea numai de un subiect asupra altora,
men de distribuire coordonată a
gestică şi mentală, caracteristica a unora din ele." I. imediată determinînd modificări în orien-
celor două procese nervoase fun-
pentru vîrsta copilăriei, dar men- presupune trecerea de la o pro- tarea şi comportamentul acesto-
damentale la nivelul centrilor
ţinută sau reapărută la vîrsia poziţiune dată la o alta, fără aju- ra. Este de notat şi cota de retro-
nervoşi corticali şi subcorticali. La
adultă. Este legată de o întîrziere torul unui termen mediu, în timp acţiune de la cel ce suportă i.
nivel cortical, se distinge o inducţie
a dezvoltării fizice şi psihice, sau, ce i. mediată sau raţionamentul INFLUX NERVOS, ansamblul
negativă şi una pozitivă. I. r. nega-
în contextul senilităţii, de o reuneşte trei aserţiuni, după mo- biocurenţilor de acţiune, formaţi
tivă succesivă constă în faptul
regresiune. delul silogismului. I. poate fi pe baza diferenţelor de potenţial,
că procesul excitator determină,
INFATIGABILITATEA NER- atît inductivă cît şi deductivă. de pe aceeaşi faţă a membranei
după încetarea acţiunii sale, apa-
VULUI, proprietate a nervului de B. Russell scrie: „Ceea ce caracte- nervoase, în urma acţiunii unui
riţia la periferia focarului său a
a nu obosi în toată perioada acti- rizează progresul ştiinţei constă excitant şi care se propagă de-a
unui proces de inhibiţie. I.r. pozi-
vităţii, deşi pot fi observate unele In aceea că faptele devin din ce lungul membranei intr-un sineur
tivă constă înfăptui că un focar sens, bine determinat. Orice niem-
modificări fiziologice, cum sînt: în ce mai puţin numeroase şi
348 349
I
extragerea i., codificarea, semna- (l')lS) a ekiU'iat teoria statici' ă
brana celulară şi deci şi cea ner- fenomenele de \. ale psihologiei lizarea. K. Vnener (1948) arată a traiiiiuUiei bcrnnalelor <. oii:.,id'-
voasă este polarizată, datorită sociale se dezvoltă spontan reflei - că orice relaţie infoni-iaUouah'i c,->tc rinei i. ea o cantitate măsurabilă,
semipcrmeabilităţii şi selectivi- tind cu maximum de autenticita- mijlocită prin purtători materiali lăcînd abstracţie t\c- semnificaţia
tăţii membranei, pe de o parte, şi, te structurile de personalitate M si modificări cuergdice dar i. ei. In schimb a adîncit problemele
pe de altă parte, datorită reparti- dispoziţiile asociative sau n p u i . însăşi (conţinui ui ei) nu depindu codiiicăni, ale capacităţii i anal'-
ţiei inegale a ionilor în interiorul sive ale acestora. Sînt i. reiatul, de natura suportului substanţinl- lor de t raiismisie şi ale zgomotelor
citoplasmei şi în lichidul tisular. de prietenie sau duşmănie, grupu- energetic, acelaşi mesaj puţind (pcruirbaţiei). Dată Imul entropia
Aplicarea unui excitant are drept rile de distracţii sau lucru "ale fi transmis pe variate căi şi sto- unui sistem emitem, cantitatea
urmare schimbarea permeabilită- adolescenţilor, stările de spiiii cat prin diverse mijloace. De aici de i. transmisă pe un canal va
ţii membranei, permiţînd trecerea opiniile intime şi convingerii, concluzia despre caracterul sau avea o probabilitate globală ega-
masivă a ionilor de Xa în inte- etc. Marc însemnătate au liderii i. semnificata ideală a i. Semnalul lă eu suma logaritmilor fiecărui
riorul celulei, faţa externă a mem- înăuntrul micro- sau macrognij".i - este organizat ca model (paltern) semnal, devenind maxima tind
branei devenind acum negativă, rilor formale se dezvoltă cu nece- în raport cu izvorul i. ca original fiecare din evenimente este eehi-
iar cea internă pozitivă. Prin sitate relaţii, grupări şi orien- sau cauză i. 'X. Musabaeva, f. probabil. M. Golu notează: ,,vo-
aceasta se produce depolarizarea tări i. care pot fi în acord. (Uv- Iriinie). Relaţiile informaţionale lumul i. conţinute într-un s^tem
membranei, adică perturbarea c- acord sau raporturi neutral* se particularizează prin cores- complex este egal cu suma i.
chilibruhu bioelectric, reprezen- cu primele. Sub raport pra<tii pondenţa în timp a evenimentelor conţinute in fiecare componentă
t a t de potenţial de repaus. este foarte importantă compatibi- succesive cauză-efect şi printr-un a sa1'. Ivolmogorov apreciază că.
Cînd depolarizarea atinge valoa- lizarea relaţiilor formale şi a celor anumit grad de izomorfism al lor. măsurarea cantităţii de i. în sis-
rea de 10 V, valoare numită i. în condiţiile promovării echita- în concepţia sa clasică i. reduce o temul lui Shannon „permite rezol-
„nivel critic", apare potenţialul bile a valorilor. incertitudine în cadrul circuitului varea pînă la capăt a unei clase
de acţiune, care se propagă de-a emiţător-receptor, depinzînd pro- mart de probleme în care pînă
lungul membranei, creînd o suc- INFORMAŢIE, categorie de babilistic de ce poate emite stimulul la capăt n-a fost deloc clară inde-
cesiune de diferenţe de potenţial. maximă generalitate semnificau!, şi de ce poate selecţionaşi prelucra pendenţa soluţiei faţă de particu-
Pe măsură ce unda de depolari- după N. Wiener, G. Klaus, Y, sistemul de recepţie. După cum larităţile cantitative mai fine ale
zare avansează, în urma ei are loc Sâhleanu ş.a., unul din cele trei entropia fizică este măsura dezor- informaţiei". în alţi termeni: „can-
imediat procesul de repolarizare a aspecte ale existenţei materiale ganizării, aşa i. transmisăprintr-o titatea de i. se ia ca termen teh-
membranei, prin ieşirea din celulă (substanţă, energie, informaţiei serie de semnale este legală de nic, ca indicator statistic pentru
a unei cantităţi aproximativ egale si avînd diverse sensuri în depen- organizare, iar cantitativ, i. poate a descrie o gamă largă de sisteme
de ioni de K, faţă de ionii de I\a denţă de unghiurile din care este fi interpretată ca „negentropie" de comunicaţie, începind cu cele
intraţi. Propagarea i.n. prin fi- considerată. în general, i. im- şi poate fi măsurată ca logaritm mai simple — telegraful — şi ter-
bra nervoasă nu se face în mod plică o interacţiune (reală sau negativ al probabilităţii. Asupra mini nd cu cele mai complexe —
pasiv, ca un curent electric, ci virtuală) de tip comunicat ional legăturilor dintre i. şi entropia dialogul direct dintre doi subiecţi
este un proces activ de autopro- ce intervine între o sursă emiţă- termodinamică a insistat L. Bril- umani" (i\l. Golu). Această coordo-
pulsare, care se realizează cu toare şi un destinatar receptor. louin. în acest model, condiţia nată obiectiv-cantitativă a i. mă-
consum de energie. Viteza de con- Orice obiect sau fenomen consi- i. este ca mesajul să fie rezultatul surată în biţi (v.) sau în alt mod,
ducere a i.n. este în funcţie de derat fizic poate fi emiţător de i., unei alegeri din altele posibile (i. a găsit o serie de aplicaţii speci-
proprietăţile nioiiofuneţionale ale deci dispune de i. potenţială şi selectivă). Sursa trebuie să emită fice în sfera ştiinţelor biologice şi
fibrelor juTvoasc. aceasta in măsura diverşi lăţii, com- cel puţin două mesaje pentru ca sociale şi a psihologiei. Totuşi
plexităţii, structurii sau stării": prin alegere (discriminare) să se consklcrînd că i. are o deplină şi
INFORMAL, caracteristică a ce se succed. Nu orice obiect sni: obţină i. Cu cît sînt mesajele mai vitală semnificaţie numai in ca-
relaţiilor grupărilor şi organizări- proces poate fi receptor sau de ti c- noi şi neaşteptate cu atit i. este drul sistemelor cu autoreglaj, do-
lor constînd în absenţa determi- lor i., ci numai sistemele biolo- mai pregnantă. CI. E. Shannon tate cu organizare sau apte de
nărilor şi cadrelor instiuiiion-lo, gice, umnne, sociali- tehnice do-
oficiali-, formale. Raporturile şi tate cu însuşiri ce fac posibilă
351
350
I
şi social, fi d ' ^ p ă r ţ i l e de elubo-
autôrganizare (sisteme evolutive) ceptul ca segment de î. ce implii \ buie la o mai bună şi sigură recep- i.ir.-.-a s, 11 . T i ! . • i • - ' • i h - i J U R - - . - . T r v a . î j i d
a fost evidenţiată si limita teoriei condensarea, simbolirarea si <_-._,T,._ ţie prin itilâtur a..,i .•"ic>m..'i<,-l..r (.k- la c,!ill i t a U a fie i. la Clliti U i t c a
„claînx'', matematice (Shanoiiiit a lari a unei serii de unităţi i. <: (le tond dar daeâ e-,le e\ce-;ivâ. de specificare a, i. (latură călit n-
i. Gh. Zapan este printre primii Klans propune conceptul de m< îngreuiază comunicarea. Acea si ă iivâ), Bar-H.illi-1 consideră că i,
care observă inadecvarea relativă lainfonnaţie care este definit ... . caracteristică cantitativă este îiâ, smitin/ică, în sens absolut, poale
a formulei lui CI. K. Shannon la mantie şi aceasta la diferite ;: depăşită prin activisniul selec- li considerată i. jrivjiiiatică ideală.
calculul i. al cunoaşterii prin învă- voie. în acelaşi sens, V. Să'niea;:-- tiv si repertoriul de modele inter- e'va ce ne aminteşte de dictonul
ţare întrucît, odată cu organiza- vorbeşte despre i. co^v.ili-fi. in; ne (subordonate unor reguli sin- <e susţine corespondenţa dintre a
rea în procesul învăţării interve- legînd măsura în sens marsisi • tactice), de care dispune subiec- şti şi a putea. M. Bernstcin atra-
nind şi dezorganizarea; formula unilalo dintre cantitate şi călit •• tul şi care nu numai că recepţio- ge atenţia asupra necesităţii ca
Shannon înregistrează i. eronată te şi corelînd teoria i. cu lemj nează dar şi detectează, extrage 'alura semantică a i. să nu pună
alături de cea corectă, singurul ei reflectării, L.l\lXehkcr (I'>7I si prelucrează i., trece de la codi- în. inferioritate i. de comandă, ca-
sistem de referinţă fiind ignoranţa. defineşte i. ca relaţia dintre d /.-.•' ficare la decodificarea ei, desco- re formulează ordinele, alcătuieş-
Oh. Zapan consideră că entropia mulţimi (subiect şi obiect), ij, perind prin „atiibuire", semnifi- te programul acţiunii. Acesta este
şi negentropia se dezvoltă iniţial măsura i. ca, măsură a ord-nTr, caţii, particularizate ca sensuii. sensul vital şi cel mai profund
împreună şi relevă o luptă a con- mul'liII; I istărilor purtătorului (a-e; ;.•- Teoria semantică a i. (\\'eav< r) al i. ca relaţie pragmatică fără de
trariilor, dar pentru a măsura ex- lului detector) adecvat mulinna nu recunoaşte relaţiile informa- caro organismele n-ar putea. Ii
clusiv progresele organizării este stărilor izvorului (s/isnulu/ui). Lo- ţionale decît acolo unde intervin concepute ca sisteme cu autoregla j,
necesar să se ţină seama de cursul gica dezvoltării teoriei i. duce, semnificaţii. Acestea pot fi însă datorită conexiunilor inverse,
evenimentelor care, în ordinea după Vekker, de la conceptul de variabil concepute. Bar-Hillel le liste ceea ce reuneşte teoria, i. cu
învăţării,sînt,,preferenţiale". Pro- cantitate de i. ca măsură a ordo- înţelege prin negaţie care prezen- teoria deciziei şi cu cibernetica
punerea lui Gh. Zapan de a calcu- nării (mai precis a coordonării tînd toate „descrierile" pe care în sensul lui L. Couffignal de
la cantitatea de i. în sistemele celor doi termeni — mulţimi, la o i. le exclude. Vekker se referă „artă a acţiunilor eficiente" sau
evolutive cu evenimente preferen- conceptul despre caracteristici Ir la grade de izomorfism sau de recu praxeologia lui Kotarbinski.
ţiale reprezintă în fapt o centrare, calitativ-structurale ale i. ca for- producere dar acestea sînt clare Conceptele de ordine (temporală,
dincolo de cantitate, pe latura ca- mă a ordonării. V. Săhleanu no- mai mult la nivelul reperelor spa- spaţială, necesară) şi de organiza-
litativă a i. I. nu poate fi despăr- tează adecvarea şi justificarea ţio-temporare. Modul în care se re-echilibrare angajează toate as-
ţită de utilitatea ei (Ukrainţev); termenului ca in-formafie sau efectuează modelarea conceptuală pectele (cantitativ, semantic, va-
deşi nu poate fi despărţită de formare în, desigur în subiectul surprinzînd categorialul şi nece- ioric-reg'.atoriu) ale i. Totodată
procesele substanţiale şi energe- receptor ce modelează izo-morf, sarul prezumptiv poate fi numai este necesar, mai ales la om, defi-
tice (J. Zcman) totuşi ceea ce pri- respectiv izo-form datele obiec- formalizat iar nu calculat sub nit ca fiinţă informaţională, în
mează în i. este semnificaţia (Mon- tive. L.M. Vekker tratează „forma toate aspectele şi aceasta obligă sensul unei maxime capacităţi
tan). In ordinea umană contează, ordonării" ca latură de conţinut la conlucrarea te«riei i. cu psiho- de absorbţie şi producere a i.,
în primul rînd, i. ca spor de cu- a i. care se situează la diferite lingvistica şi cu epistemologia. Sub să se ţină seama de corelaţia din-
noştinţe şi ca putere de organizare nivele între o 'v.) scală a izomor- acest raport, devine determinant tre nivelele semantice (de pătrun-
(O.C. de Bauregard). Beneficiind fismelor. Deci aspectul calitativ, sistemul de elaborare şi valorifi- dere în real) cu nivelele pragma-
de instrumentaţia teoriei i., ştiin- semantic al i. caracterizează cores- care a i. cu toate interacţiunile tice (de luare în stăpînire a rea-
ţele economice, sociale, pedagogi- pondenţa biunivocă dintre cele sale infraspecifice (nivele de in- lului). Psihologia i. se ocupă de
ce, ca şi psihologia au fost nevoite două mulţimi. Nu trebuie însă tegrare, sisteme de referinţă) şi circuitele şi valorile i. ale siste-
să încerce să abordeze latura ca- omis faptul că proprietăţile şi destinaţia orientativ-adaptativă a mului uman iar psihologia ciberne-
litativă a acesteia. G. Miller ela- stările sursei sînt codificate va- i. care din i. reproductivă se tică angajează studiul multidimen-
borează, în legătură cu calculul riabil (uniform sau neuniform, converteşte în i. de comandă. sional al acestui sistem, ocupin-
elementelor ce pot fi cuprinse con- homomorf sau heteromorf) de că- Circuitele de reglaj prin fcedback du-se atît de i. cît şi de autoregla].
comitent de conştiinţa clară, con- tre receptor. Redondanţa contri- nu pot, mai ales la nivelul uman
353
353
INFRACŢIUNE, manifestare socialo a p e d e p s e i , r e e d u c a i , - a e j, re, mijlocind selectivitatea în dis- tă din negativarea reflexelor care
i'jmpf'itaiueutald deviaiit-i du-j. acei.'j a ţ i ' . ' s i b i i i t i ţ i i de f o i " - i i ' i tribuirea şi gradarea impulsurilor nu dispar ci persistă ca reacţii
l'iuă IA aberanţii, ' e i.'..'ij.-t,i in în- L i h i l i l . i ţ l k i r v i p e r f f i m-iuţr-lor i[.-. nervoase pozitive. Constatată, ini- de reţinere. O dovadă în acest
călcarea unor noime coditicate (Ic vianţiloi pe un lond modificai al ţial, la nivel periferic a fost sens o constituie fenomenul de
către o societate, manifestare cu a t i t u d i n i l o i M ' e m d r e p t a l e e ă i r e t\>i - •presupusă de I. Secenov şi demon- dezinhibare, prilejuit de noi sti-
couţijiuf. antisocial, faţă de curo se mc sociale de existenţă (Makarcn- strată de Pavlov ca i. centrală, muli şi care dovedeşte că refle-
iau anumite atiludini, prin apli- ko|. Legislaţia şi teoria, penală la nivelul activităţii emisferelor xul „scapă", mai mult sau mai
carea de sancţiuni prevăzute penal. folosită in ţara noastră includ,- cerebrale. Ch. Shcrrington a con- puţin facil, de sub tensiunea fre-
Sub raportul relaţiilor sociale, acest aspect sub forma funcţiei statat că intrarea în funcţiune a natorie. Şi mai evident decît în
indivizii trăiesc şi participă în educative a pedepsei, în vedere;; unei grupe de reflexe provoacă forma i. de stingere este carac-
diverse medii: cel ineluctabil (fa- reintegrării devianţilor, după exe- întreruperea şi blocarea altui grup terul activ al i. corticale sub for-
milie, comunitate de origine), unul cutarea pedepsei, ca membri , u prin inducţie negativă. Este fe- mele i. de diferenţiere şi a i. de
de opţiune (prieteni apropiaţi, co- drepturi depline ai societăţii. nomenul de i. externă, deosebit intîrziere. Din doi stimuli apro-
lectivul de muncă) şi unul de de !• internă, considerată, de piaţi sub raportul calităţii lor,
INFRAUMINAR (Sl/BLIAir-
constrîngere instituţionalizată. în Pavlov, a fi de natură exclusiv unul este întărit sistematic iar
NAR), stimulare sub limita de
mediul ineluctabil, un membru al corticală întrucît rezultă din con- altul neîntărit. Iniţial datorită
intensitate necesară pentru apa-
societăţii capătă o educaţie de diţionare, este elaborată şi activă, iradierii excitaţiei a generaliză-
riţia unei senzaţii (pragul minimi;
factură socială primară, iar în de unde şi calificarea de i. activă. rii primare, şi stimulul neîntărit
proces ce se desfăşoară sub nive-
celelalte două se manifestă, în Spre deosebire de i. înnăscută, ne- provoacă reacţii. Cu timpul însă,
lul conştiinţei, care nu se conştien-
special, influenţe ce pot fi con- condiţionată, care intervine spon- acestea slăbesc şi dispar datorită
tizează.
vergente, sau, în cazul comporta- tan şi univoc în cazul în care apare i. de diferenţiere. Şi în cazul în
mentului deviant, divergente. în INFRALOGIC, operaţii concre- care, la diverşi stimuli, se formează
un nou focar de excitaţie ce induce
cele trei etaje funcţionale ale te, care nu influenţează asupra diverse reacţii pozitive cum ar fi
negativ un altul sau în cazul unei
sistemului de atitudini ale indi- claselor şi categoriilor ci asupra operaţiile motorii, tot i. de diferen-
suprasolicitări prin intensitatea
vidului (atitudini faţă de oameni, părţilor obiectului, a dispoziţii- ţiere este la bază. Tot aşa unul şi
sau durata unei stimulaţii (i.
faţă de sine, faţă de muncă) se pot lor spaţiale, temporare şi a de- acelaşi stimul poate da efect pozi-
supraliminală, i. de protecţie). I.
instala disfuncţionalităţi. Apar plasării. tiv dacă este prezentat singur şi
dobtndită prin condiţionare, ac-
motivaţii incompatibile, genera- INFRASTRUCTURĂ, sistem de ţionează variabil şi comutativ efect negativ dacă este prezentat
toare de conflict, care răstoarnă relaţii între elementele funda- conform modului în care ,s-a cu un altul, care, astfel, capătă
sau dereglează raporturile nor- mentale ale unui macrosistoui. I. produs condiţionarea. Astfel un funcţie de „frînă condiţionată".
male dintre individ si societate, deţine un rol important: în deter- reflex format poate fi „stins" dacă Cînd între aplicarea stimulului con-
în aceste condiţii se nasc con- minarea fenomenelor de ansambi u, în repetate rînduri stimulul ce diţional şi aplicarea stimulului în-
flictele motivaţionale care împing fiind, de regulă, ascunsă, profun- fusese întărit alimentar şi provoca tăritor se lasă un interval de
spre i. Comportamentul i. nu dă, în societate, o i. este baza s<>- salivaţia nu mai este asociat cu timp, care, la animale, nu poate
este spontan, el se învaţă şi se cial-economică sau sistemul rela- hrana. Stimulul îşi pierde valoa- depăşi trei minute, reacţia ajunge
structurează conform unor mo- ţiilor de producţie. Psihologia rea de semnal pozitiv şi se trans- să se declanşeze numai după trei
dele, suportînd exersări îndelungi recurge la acest fenomen pentru formă în semnal negativ. La minute de la declanşarea stimu-
şi sfîrşind prin manifestări asociale a califica unele dispoziţii incon- stimulul respectiv, care nu rede- lării condiţionale iar nu odată cu
şi chiar antisociale. Dar nu toate ştiente, organizarea personalită- vine indiferent, se elaborează o aceasta. Este un fel de diferenţie-
manifestările acestui gen de per- ţii, schema personalităţii de bază. reacţie inhibitivă, negativă. Prin re în timp, pe care Pavlov o pune
soane sînt deviante, acestea co- INHIBIŢIE, proces nervos fun- i. necondiţionată se poate produce pe seama i. de întîrziere. Este i.
cxistînd cu comportamente nor- o stingere a reflexelor, în sensul de întîrrirri; cînd stimulul condi-
male. Problema care se pune în damental ce acţionează în sens
invers excitaţiei; este negativ şi dispariţiei lor. Prin i. cmidiliinhi.'ă ţional continuă să fie dat pînă la
acest cadru, în privinţa utilităţii se produce o „stingere" care rezul- întărire -;i c.sie i. vr.^/iîiilă 'urmă
îndeplineşte funcţii de frînare, opri-
354 355
23*
I I
condiţionată) cînd stimulul dat situaţii problema. I. este legată de iluminare instantanee. în zoopsi- libertate al noilor sinteze si de
iniţial se întrerupe şi întărirea se forţa individului, de impunere a hologie a fost uti!i.;at pentru a îriijiiu-îitele fr.-e\ tiitt; de apari-
aplică singură (nu pe fondul noului şi de capacitatea societăţii desemna momentul depăşi ni ob- ţie ale i. : viîul, reverin, st.u'ea
stimulaţiei asociate) după 'I' — '.V. de acceptare a acestui nou. I. stacolului în urina încercărilor şi de relaxare etc. ; dj caracterul
La om, i. cunoaşte o dezvoltare presupune cel puţin trei etape, greşelilor. în psihologia intelectu- afect iv-motiva!ional, momentul
extrem de complexă fiind suportul conştiinţa de problemă, rezolvarea lui desemnează efectul rezolutiv inspira tiv e însoţit de o puter-
analizei şi sintezei, sistematizării mintală şi rezolvarea practic-ac - al restructurării şi relevării unor nică vibraţie afectivă, care pen-
reflexe şi autoregiajului. Nu se ţională a acesteia. Spiritul de i. noi raporturi. în genere, moment tru veritabilul om de ştiin'ă
poate concepe excitaţie fără i., este o condiţie a creativităţii. de salt al cunoaşterii ce-şi su- si de artă reprezintă- nu numai
cele două procese fiind in unitate INOVAŢIE, producere a ee\ a primă mijlocirile apărînd ca ne- adevărata răsplată dar şi baza
dialectică. Faţă de excitaţie, i. nou care este asimilat şi obiect j mijlocit. apariţiei altor momente de i.
activă întleplineşte un rol de ,,dis- vat în activitate, relaţii, produse INSOMNIE, dereglare a som- Dar i. apare deseori în stări
pecer" permiţîndu-i să circule pe C. Thompson o defineşte c. nului normal, incapacitate a- de relaxare. Aceasta nu înseam-
anumite căi, să se gradeze, să se „generarea, acceptarea şi implant n- cută sau cronică de a dormi da- nă că este rodul inactivităţii ci
comute etc. Coordonarea în ac- tarca noilor idei sub forma prn(v- torită persistenţei unor centri dimpotrivă trebuie apreciată ca
tivitatea nervoasă superioară, şi selor, produselor sau serviciilor". de excitaţie din cauze organice, un efect specific al activităţii
implicit în adaptarea la mediu, Efectul de i. presupune ca noua neuronale sau psihice. Abuzul intense şi perseverente, al cău-
este direct dependentă de dezvol- idee să fie valorificată social, răs- de somnifere permanentizează tărilor continue.
tarea i. centrale. Pavlov scria: punzînd unei necesităţi, rezolvîiul dispoziţiile spre i.
„prin această inhibiţie, activita- INSTABILITATE, termen fo-
o problemă, determinînd un pro- INSPIRAŢIE, stare psihică, losit, în special, în psihopatolo-
tea de semnalizare a scoarţei gres în oricare clin domeniile vie- caracterizată printr-o puternică
este continuu corectată şi per- gia copilului pentru a denumi
ţii şi activităţii sociale. I. nu este tensiune interioară; apare în un sindrom complex caracteri-
fecţionată... în felul acesta se niciodată absolută ci porneşte de cursul desfăşurărilor ce duc la
manifestă continuu capacitatea zat prin tulburări ce îmbracă
la elemente şi structuri preexis- conturarea liniilor parţiale, u- un dublu aspect: motor şi psi-
supremă de adaptare a organismu- tente pe care le transferă, modi- neori generale, ale viitoarei cre-
lui la condiţiile ambiante, sau hic. Astfel, un copil instabil psi-
fică, recombină etc. — cota de aţii. Este, în general, atribuită homotor se află într-o perma-
cu alte cuvinte, o echilibrare mai creativitate fiind variabilă. Se oamenilor de artă, deoarece pre-
fină şi mai precisă a organismu- nentă mişcare, nu poate sta
disting i. primare ce au la bază supune un înalt grad de liber- locului o clipă, îşi mişcă neîn-
lui cu mediul înconjurător". în o idee originală şi i. derivate prin tate în elaborarea unor sinteze.
ultimii ani, P.K. Anohin a promo- cetat mîinile, picioarele, atinge
dezvoltarea şi aplicarea ideilor Dar i., fiind o etapă pregătitoare fără motiv toate obiectele, se
vat, în baza a numeroase argu- noi. Fiind condiţionate social, deci a creaţiei (condiţiile de apariţie
mente, ipoteza că i. nu este un deplasează continuu. Se vor-
pornind de la anumite posibilităţi a i. sînt, în genere, identice cu beşte despre acest exces canti-
proces nervos prin natura lui, şi răspunzând unor cerinţe obiec- cele ale creativităţii), este şi tre-
deosebit de excitaţie, ci, în siste- tativ de mişcări cg despre un
tive, i. depind şi de relaţii, ştii buie să fie la fel de prezentă în adevărat „lux de mişcări", ca o
mul complex al activităţii nervoa- de activitate, putînd fi viguros ştiinţă, activitate tehnică etc.
se, i. ar fi numai o formă condi- „irezistibilă nevoie de mişcare".
stimulate prin tehnicile de crea- Din analiza momentului i. se Imobilitatea, capacitatea de a
ţionată negativ a excitaţiei, ar tivitate. desprind următoarele caracteris-
fi o excitaţie inhibantâ, frenatorie, sta într-o anumită poziţie timp
ar fi ceea ce rezultă din acţiunea INSIGHT (termen engl., germ. tici: a) spontaneitatea, eviden- mai îndelungat în vederea des-
reciproc contrarie a două procese ţiată de apariţia bruscă a unei făşurării unei activităţi oarecare
EINSKHT), act brusc de sur- noi idei; b) caracterul de necesi- este practic imposibilă. Se a-
excitative. prindere sau înţelegere a unei re- tate, noua sinteză se impune im- firmă că aceste mişcări sînt pa-
INIŢIATIVĂ, dedanş.'.rea de laţii bai-, situaţii; apropiat ca perios şi cu evidenţă, cerînd o- radoxal, expresia instalării obo-
noi acţiuni, relevare ;;i rezol- Înţeles cu termenul de intuiţie in- biectivarea ei; c) inducţia incon- selii, în pofida aspectului gene-
varea practic-actionalâ a unei telectuala. Uneori, sensul de ştientă dată de marele' grad de ral, copilul cu I. psihică este
S57
I I
lent în mumă, neîudemîuaUc, d r u l a c e l e i a ş i f-peeii. ("oii^tri. d i n - strict ereditară o are şoară într-un cadru organizat,
incapabil să-şi coordoneze miş- gramare
numai segmentul afectiv, ten- instituţional, utilizează mijloa-
tr-'!!i lanţ de reflexe necondi-
uitilc in vederea unui • .:< op pic- ţ i o n a t e CC .!'• <\<:•!•';' M! d ]" 111 r -1 i sional al i. De aceea tendinţele ce specifice, îşi delimitează un
cis, face mişcai i di: j>risos, pa- succesiune temporala strictă a- instinctive se satisfac prin me- conţinut prin planuri şi progra-
razite, incomplete şi fără pre- vînd stimuli declanşatori spe- canisme şi acţiuni care au fost me, se orientează după principii
cizie. Sub aspect psihic, detici- cifici. Are caracter adaptativ învăţate.' Se desemnează prin didactice şi recurge? la variate
lul major al i. îl constituie ca- răspunzând necesităţilor vitali- termenul de 1. şi unele activităţi metode, toate fiind subordonate
renţele atenţiei. Copilul este inale organismului şi speciei (foa- elementare automate sau re- unor scopuri determinate S'iei-
capabil să-şi fixeze atenţia, să me, sete, reproducere etc.). I)upă flexe ca suptul, respiraţia., mer- al-istorie. Sub raportul conţi-
se concentreze într-o activitate, II. Pieron, i. are următoarei' sul. Termenul se mai utilizează nutului ce este supus unei con-
este neatent, distrat, n-are răb- caracteristici: a) actul instinc- si pentru a desemna tendinţe tinue îmbogăţiri, reînnoiri şi e-
dare să termine o activitate, tiv e îngust, specializat la una ereditare generale ca: i. de con- senţializâri se delimitează cul-
trece rapid de la o ocupaţie la din cerinţele speciei animale fa- servare, reproducere, socializare tura generală în care se înscriu
alta. Afectiv, se constată ace- limentară, de reproducere etc.;; etc. Mai rar, se desemnează prin cunoştinţele necesare şi obliga-
eaşi labilitate, dispoziţia se schim- 1>) modalităţile de comporta- termenul de i. nişte tendinţe torii pentru adaptarea actuală
bă cu uşurinţă, copilul este iras- ment instinctive sînt înscrise în naturale mai precizate (i. de şi de perspectivă la exist i:iţa
cibil, uneori impulsiv, acestea bagajul ereditar al individului, atac, de fugă, de joc, matern, de socială a cetăţeanului — şi cul-
evidenţiindu-se cu pregnanţă în ceea ce atrage după sine o uni- imitaţie). în sens psihanalitic tura de specialitate, teorei'că si
mediul şcolar: lecţiile nu sînt formitate deosebită a i. în ca- este sinonim termenului de pul- practică, a cărei pondere este tot
ştiute, temele sînt făcute de drul aceleiaşi specii; c) odată siune, care se referă la tendin- mai mare pe măsură ce se trece de
mîntuială, iar prin agitaţia deo- declanşat de un stimul specific, ţele inconştientului. Freud disla o treaptă de învăţămînt la alta,
sebită, disciplina este încălcată, i. se derulează ca o activitate tinge două {.fundamentale: i. ajungînd să se împlinească priu-
bunul mers al orelor este tulbu- unitară, continuă. K. Lorenz vieţii (Eros) şi i. morţii (Thana- tr-o calificare profesională. Fe-
rat. Şcolaritatea este nesatis- (1937), reluînd unele idei ale tos). nomenul de tranzienţă şi creştere
făcătoare, dar nu din cauza lui Craig (1918), consideră că exponenţială a exigenţelor faţă
unor deficienţe intelectuale, ci INSTRUCŢIE, sistemul de co- de profesiuni impune, la adulţi,
orice activitate i. poate fi des- municare şi influenţare organi-
a instabilităţii atenţiei. Alături compusă în două verigi succe- în toate sectoarele i, de reciclare.
de tratamentul medical speci- zată a cunoştinţelor generale şi Evaluată după nivelul ştiinţific,
sive: 1) comportament de ape- speciale şi de formare a opera-
fic, mijloacele educative psiho- tenţă (fază de căutare ce duce grad de formativitate, economi-
pedagogice sînt elemente pre- ţiilor şi capacităţilor intelectu- citate şi eficienţă, calificată ca o
la găsirea declanşatorului); 2) ale şi aplicativ-practicc în con-
ţioase în vindecarea acestor co- actul consumator (sau actul efec- pîrghie a progresului social, i.
pii. diţiile învăţămîntului. Se inte- a devenit una din problemele ma-
tor instinctiv în sens strict) K. grează în procesul global al edu-
Lorenz şi apoi S.A. Barnett (1967) jore ale epocii noastre, la perfec-
INSTANTANEU, durată foar- caţiei şi este subordonată obi- ţionarea ei contribuind diferite
consideră că actul instinctiv este ectivelor educative, urmărind,
te scurtă de timp în care, subi- pur doar la nivelul fazei ape- ştiinţe printre care psihologia şi
ectiv, nu se pot diferenţia sau prin înarmarea noilor generaţii cibernetica ocupă locurile princi-
titive iniţiale (în sensul duratei cu datele fundamentale ale şti-
ordona evenimentele sau com- variate, a acestei faze). A doua pale.
ponentele unei acţiuni. Opus suc- inţei, culturii, tehnicii şi activi-
fază este adaptată stereotip, fapt tăţilor practice, să creeze posi- INSTRUMENTAL, calificare a
cesivităţii şi discursivităţii. ce garantează eficienţa ei biologică. bilitatea şi să faciliteze integra- unor obiecte sau acte psihice de
INSTINCT, structură, pattern La om nu există comportamente rea în muncă şi societate. O>u- a servi drept mijloace sau
de comportament ereditar, pro- complexe reglate doar de me- stă din predare şi învăţare, pro- unelte pentru dezvoltarea unei
prie unei anumite specii ani- canisme înnăscute, aşa cum se supunîncl iii(ei-.H ţinn, M' oi'-ani- aei iuui şi ol)l inr-re.i unui efrrl.
male, ce variază foarte puţin întîmplă mai ales la insecte. A- zată şi de durata dintre < ..,,Ji < ]<• I.. \ i g i . t s k i : ,,iii ( • n i i i p n r i a m e n l i i l
ceasta pentru că la om o pro- didactice şi elevi. I. :,e desiă-
de la un individ la altul în ca- o m u l u i îutilniiii o seric î n t r e a g a
358 359
I
(li: adaptai! .1! tilu lai'', menite s.i .-•eereţie p a t o l o g i c ; ! , îl i j n ••.;în • -,i: i.. direa, sentimentele integrează ac- soliile (familie, grup. colectiv,
diu.â l.i stăpinirea proceselor psi- a n t r e n e a z ă m a n i / e : , L i n <l<- o n n n tele psihice elementare prin asi- so-, i.-tate) prin modelare conform
11 i • e proj)i'ii. l'rin analogie cu e a r a c t e r i a l , i a r in c a z u r i g r a v e - - milare (la o schemă) sau compri- d.iţelor şi cerinţelor sociale (encul-
tehnica, aceste adaptări put li leşin şi c o m ă . mare (însumare) şi prin raportare turaţie, sociali/are^, prin adaptare
pe drept cuvînt numite, conven- 'INTEGRALITATE, pruprii'!,i:, dinamică la un model simbolic la condiţiile; vieţii sociale. I.s.
ţional, unelti: psihologice sau in- ! . >r pi i' , ••• .
a structurilor si imagini• superior. întotdeauna i. se reali- presupune acomodări şi construc-
strumente. Folosirea i. psihologi- ti\c de a se prezenta ea ii• i ii. zează prin sinteză şi simbolizare. ţii progresive în planul personali-
ce amplifică şi extinde enorm ca un continuu, in ba./a tem!;;-.-. în acest sens este edificatoare tăţii. Kste deci o interdependenţa
pasibili tăi ik." comportamentului. d<- unificare ce se impune, i;i :•,•;<; relaţia dintre noţiune şi seria per- intre i.s. şi cea a, personalităţii, i.a
,,Cuvinlul, de exemplu, arc va- mite liniile, suplinind lacu;,i Ir ., cepţiilor corespunzătoare, dintre un moment dat integrabilitatra,
loare de i. psihic. Considerare:, mlueind discontinuul la cont i;:m noţiunea de gen şi cea de speţă. pi rsonalifăţii in unităţile sociale
exclusivistă a funcţiei i., a actelor Kste demonstrată experinu ;• j, Vîgotski punea i. la baza mo- nu este insă in raport direct cu
psihico superioare eu negarea sau şi intemeiată prin legea pregnant/. , delului denumit „piramida noţiu- pi oprietatea acesuia de a fi inte-
ignorarea conţinutului obiectiv, şi celelalte legi g>'stalti.,te (Ai. nilor". C.G. Jung explică prin i. grată în sens de organizare şi
reflectorii! al acestora defineşte, \\ ertheinier, \Y. Ivohler). (..ore- elaborarea personalităţii care ast- coerenţă lăuntrică (li. Hilgard).
în epistemologie, instrumentalis- puiule unităţii fi/ice a stimuliior. fel apare ca un suprasistem. l'$i~ INTEGRATIVITATE, în psi-
mul. J. Dewey socotea că orice Plin transfer, m on.liiiea nuri hologia cibernetică explică i. iu hologia genetică, proprietate a
teorie, este un i. pentru acţiune psihologii structuraliste şi holisle. legătură cu nivelele de codificare stadiilor constînd în faptul că
şi nu trebuie să fie apreciat din termenul se foloseşte şi pentru şi de autoreglaj. Keversui pro- structurile caracteristice unui
punct de vedere al veracităţii ei caracterizarea sistemului intelec- cesului i. este semnificarea, iden- anumit stadiu sînt integrate cu
ci numai din cel al eficienţei prac- tual, a afectivităţii şi personalită- tificarea, dirijarea acţiunilor cu titlul de elemente constitutive,
tice, în psihologie descoperirea ţii. finalitate particulară prin scopuri simple, în stadiul următor (de ex.
operaţiilor mintale a provocat INTEGRARE, proces biologic, generale, determinarea strategică operaţiile formale includ ope-
recrudescenţe instrumentaliste, neurologic şi psihic de cuprindere, a deciziilor tactice. Conexiunile raţiile concrete cu titlul do conţi-
numărul, de ex., fiind apreciat asimilare, implicare a unui ele- inverse mijlocesc mereu procesele nut). I. stadiilor explică astfel
numai ca un i. şi nu sub raportul ment (impuls, semnal, operaţie, de i. secvenţiaîitatea lor: un stadiu nu
valorii sale cognitive. Importantă informaţie) de către alt element poate urma decît după acela ale
este considerarea unităţii dintre INTEGRARE NEURONALĂ, cărui structuri le integrează în
operaţional şi informaţional, din- unificator şi supraordonat. C';.'- mecanism operativ al reţelei neu- structurile proprii.
tre reflectorii! şi i. V. H. Vroom prindere şi închidere într-au toi ronale constînd în următoarele:
a ceva ce devine astfel parte com- intrarea în funcţiune a unui grup INTELECT, cuvînt generic cu
(1964) emite o teorie a instrumen- semnificaţii variate, utilizat pen-
talităţh în motivaţia muncii, con- ponentă a întregului fi dobindcţl: relativ limitat de neuroni cu ca-
proprietăţi speeijice rezultate di a racter „ordonator", pune în func- tru a desemna totalitatea funcţii-
form căreia forţa exercitată asu- lor mentale centrate în jurul
pra unui subiect pentru a-1 deter- interacţiunea şi interdependenţa iu ţiune, simultan sau succesiv, gru-
celelalte părţi componente. I. csi-a puri de neuroni cu funcţii mai gîndirii abstracte şi logice, capa-
mina să săvârşească un act este o citatea de a gîndi, de a opera cu
funcţie a sumei algebrice a produ- caracteristică pentru activitatea mult sau mai puţin deosebite, noţiuni; minte, gîndire, raţiune.
selor dintre valenţele rezultatelor sistemului nervos (J.H. Jacks.m, ajungîndu-se astfel la finalizarea Aspect deosebit al gîndirii logice
actului şi expectanţa (probabili- Ch. Sherington, l'avlov; şi e.-tr unei acţiuni. Se instituie în acest pe care unii filosofi îl opun raţiu-
tate subiectivă) subiectului că totodată un principiu al activi- fel o relaţie între un grup neuronal nii, considerîndu-1 superior sau
acţiunea va £i urmată de dobiu- tăţii psihice considerate: ca sistem supraordonat si un grup neuronal inferior acestei a.
direa acestor rezultate. hipercomplex cu organizare ierai- subordonat.
liică. Aşa cum cortexul reali/.; a/a INTELECTUALISM, curent sau
INSULINA, hormon activ al i. tuturor proceselor ce se reali- INTEGRARE SOCIALĂ, pro- poziţie teoretică de factură reduc-
pancreasului, cu acţiune hipogli- zează in instanţele nervoase tub- ces de incorporare, a.iiniiiare a, i.ioiiistă. prin care se absolutizează,
cemiantă. în cazurile de hiper- ordoinle lot aşa conştiinţa, gin- individului Ui uni lăţi şi sisteme iuseuniăiated proceselor şi laclu-
rilor intelectuali, subapreciindu-sc
I
perfectă, raportată la o infinitate
r mării mediului de cătve nni. Recu-
I
tă ţahiiitive." Nu este deci vorba
sau negîndu-sc însemnătatea mode lucruri". Sugestii asupra i. noaştem şi la animale rudimente numai de j " c u ! combinatoriu al
tivaţiei, sentimentelor, voinţei şi se întîinesc şi la mulţi alţi iii,,. si premise de compoi tameiit in- a'-ociaţiiliu' dol'iiidite şi de for-
atitudinilor în activitatea umană sofi, printre care şi Hobbes, cav teligent, care se situează la polul marea de noi asociaţii, cum sus-
şi îndeosebi în creaţie. Sub raport oferă o viziune asociaţionistă asu- opus instinctului. „1. este un in- ţineau mulţi psihologi în secolul
social, i. exprimă reducţia proble- pra gîndirii, ca ,,o succesiune sa>i strument de adaptare care intră al XlX-lea, ci de o anumită mij-
melor vieţii sociale la cele cultu- înlănţuire de gînduri, o perinda;, în funcţiune cînd celelalte instru- locire funcţională în vederea unei
rale, ruperea de realitate, închi- de gînduri, numită discurs mm mente de adaptare, instinctul şi rezolvări. Trecînd de i. senzori-
derea în cercul abstracţiunilor, tal". Toate acestea descriu feim- deprinderea, nu mai pot face fală." oniotorie de tip animal si preli-
al speculaţiilor sterile. îr.ene ce ne permit să presupunem Comportamentul inteligent nu mi- minar uman, veritabila i. va
INTELIGENŢĂ, termen, pre- o sinonimie intre i. şi gindir, mai că se datoreşte învăţării, presupune întotdeauna o mijlo-
zent din timpuri imemorabile în sau raţiune, dar nu ne indică mi. dar prezintă o astfel de flexibi- cire transformatoare, o reconstruc-
limbajul natural, consacrat în ginea şi funcţia i., cu alte cuvinte, litate, îneît s-ar putea spune că ţie mintală în vederea atingerii
literatură, se pare, de Cicero, raţiunea de a fi a i. indifenn; se construieşte „în mers", opera- unui scop. încă H. Taine observa
ce caracterizează sub diverse unde modalitatea ei raţională, l'il,,- tiv şi adecvat situaţiilor. La ani- că ordonarea, clasificarea datelor
ghiuri, puterea şi funcţia mintii sofia este devansată de cei a căror male, după H. Jennings, E. Thorn- experienţei într-o ierarhie, uzînd
de a stabili legături şi a face legă- genialitate se sprijină pe realism. dike, comportamentul inteligent de simboluri verbale, ajunge la
turi între legături. Este ceea ce su- Leonardo da Vinci pune i. in se prezintă ca „încercări şi performanţe cînd discriminarea
gerează inter-legere, reunind două contextul vieţii. Experienţa iu- erori", explorările tatonante fiind este nuanţată, cînd sînt sesizate
sensuri, acelea de a discrimina în- dă ceea ce există, dar ea nu poate un preambul sau un echivalent nuanţele imperceptibile. 1. nu
tre şi a lega, culege, pune laolaltă. fi folosită dacă nu este interpre- funcţional al i. Adevărata 1. depă- este reductibilă la experienţă, deşi
Exprimînd acţiuni şi atribute ale t a t ă şi astfel se stabileşte nu nu- şeşte însă tatonarea prin mijloace se întemeiază pe aceasta. I. în-
omului totodată, faber şi sapiens, mai existenţa lucrurilor ce ne. deja selecţionate. în baza ex- seamnă mai degrabă o transgre-
i., ca orice categorie culminativă, interesează, ,,ci şi într-o măsură perienţelor cu cimpanzei, ce ajung sare a experienţei acumulate şi
n-a putut — nici după ce a deve- mai mare, raporturile dintre ele, să folosească beţe montate unul actuale prin descoperirea unor ra-
nit obiect al ştiinţei — să benefi- pe de o parte şi cu noi înşine. în altul sau lăzi suprapuse pentru porturi, de regulă ascunse, a căror
cieze de o definiţie clasică, prin pe de altă parte". Aceste raporturi a dobîndi fructe direct inacce- utilizare satisface un scop adap-
delimitări de gen proxim şi di- dintre relaţiile obiective şi su- sibile, W. Koehler pretinde că tativ sau transformaţiv. în acest
ferenţă specifică. în psihologie, biect clarifică epistemologic pro- animalul dovedeşte i. prin reu- sens i. ce presupune reorganizări
i. apare atît ca fapt real, cît şi ca blema 1. şi o integrează în cîm- nirea elementelor necesare (obiect- raţionale este opusă de Bergson
unul potenţial, atît ca proces cît pul existenţei biologice şi psihice mijloc şi obiect-scop) în acelaşi intuiţiei cognitive, concepută
şi ca aptitudine sau capacitate, a persoanei. înţelegem de ce Ed. cîmp vizual. Este un moment straniu şi obscur ca o forţă ce ac-
atît formă şi atribut al organizării Claparede consideră că teoriile tranzitoriu, raportarea uneltei la ţionează similar instinctului şi
mintale, cît şi a celei comporta- despre judecăţi, legi ale gîndirii scop, nefiind scutită de tatonări în prelungirea lui. I. rămîne me-
mentale. Platon vedea în „phrene- şi principii raţionale nu lămuresc prealabile. Mai importantă pare reu un proces prin care se ope-
sis" capacitate excepţională a problema i., mult mai mult obţi- a fi transpoziţia rapidă în situaţii rează diferenţieri şi recombinări
omului de a înţelege ordinea din nîudu-se printr-un studiu sin- analoage, aici i. dovedindu-se a operaţionale cu o finalitate trans-
univers pentru ca să se poată con- tetic al i., prinsă în relaţiile ei fi susţinută prin generalizări prac- formativă, fiind şi evaluată după
duce pe sine. La Aristotel facto- vitale, concepută în raport cu tice. Contopind planurile obiec- eficienţa transformării. în mod
rul cognitiv semnificat \nin „noos" datele experienţei. în consecinţa, tiv şi subiectiv, material şi ideal. curent, i. este evaluată după
este cel ce stabileşte relaţia dintre dincolo de orice speculaţii meta- H. Bergson declară că „inteli- nivel şi după dimensiunea faci-
simţuri şi reflecţie. Descartos se fizico, i. trebuie să fie conside- genţa este facultatea de a fabrica litării, implicate în adaptarea
referă la, raţiune şi sugerează i. ca rată Un /rlIOIIh'll şi 0 {<(('(/(/<T.',s/;.'.'f obiecte artificiale şi în special transformativă umană. Inutil să
„un mijloc de a-şi însuşi o ştiinţă unelte şi de a varia la infinit aceas- mai amintim aici faptul că apă-
a adaptaţii hi mediu, a tr<ni*f"i-
302 303
rînd ca o caracteristică a indivi- nelor în vederea utilizării lor în faţa de un standard mediu al aparte, a dat rezultate paradoxale,
dului, iuaniiestiit;*i în relaţiile sale- l a p i . u t Ţ I I Tiivfli.il d e I., psih.idi••.,.,. vîrstei cronologice. în aceste con- explicabile prin construcţia spe-
(.'ii ambianţa, i. este tributară, i i ' i / a i . d e v n n s e a ; : L i s l a d m l t i . ,.|',. diţii, după anumite norme şi cifică a intelectului la respectivele
prin origine şi destinaţie, existen- bora re a ştiinţei despre i. l.in n haremuri, se calculează un Q.I. populaţii. H. ileili, autorul bate-
ţei socioculturale. Exagennd în rile au mers pînă acolo incit, ,|. (v cotient intelectual) ca mă- riei de i. (ce-i poartă numele;,
chip extremi-t rolul eredităţii în concertai-, în faţa ii"niimânii * !... sură globală a i. Stabilind drept consideră că i. se determină gra-
dezvoltarea i., ]•'. Galtoii mi a con- definiţii şi accepţiuni nle 1<H::. cadru de manifestare a 1. activi- dual prin patru caracteristici:
ceput toiuM ereditatea ca un fapt milui (J. Guilford a ;nve:.ia i . , • tatea, A. Binet socoteşte că fa- plasticitate (restructurare), com-
pur natural, ci ca o acumulare a circa 400 de definiţii alo i., tf,, , cultăţile mintale se dezvoltă ine- plexitate (structurală), globa-
exersărilor prilejuite de mediul însă să Io clasifice edificator), n i . gal. El scrie: „O lipsă tic memo- iizare (reunire în tot a elementelor)
social, fiecare generaţie exerci- psiholog a declarat că i. este r , r , rie se poate asocia cu mult raţio- şi fluiditate (modificări de direcţii
tînd o influenţă enormă asupra ce determinăm prin testele do i. nament, după cum unul cu o me- prin care se evita fixismul). în
dotaţiei generaţiei succedente. Nu vom rămîne însă la aooast;. morie bună poate fi un prost ve- rest însă, li. Meili socoteşte că nu
Această teză a masivului şi ime- aserţiune pur instrumentalii ă. ritabil." I. este „o funcţie gene- există o formulă unică de i., com-
diatului transfer de la dobîndit la rală căreia îi sînt subordonate poziţia operaţională a acesteia
ereditar nu numai că este infir- cliiar dacă ne-am limita numai !,
examinarea conţinutului probii toate celelalte" dar la rîndul ei, fiind variabilă după tipuri de
mată de genetica contemporană i, este, după Binet, tributară di- activităţi şi după persoane. Există
şi că a fost relativizată prin relor standardizate prin care j,
verselor facultăţi, printre care deci o diversitate de forme de i.,
ducţia la minimum, la o minoră este măsurată. H. Miinsterbep,; iar ceea ce psihologii măsoară nu
recurge la probe, prin care cer. „înţelegerea, memoria, imagina-
semnificaţie de către analize psi- ţia, raţionamentul şi mai ales este o i. generală, ci una globală,
hologice ulterioare, dar a fost denumirea şi clasificarea unor cuvîntuî". Operaţiile care intră în ordinea statistică abstractă,
pusă în dubiu de însuşi Galton obiecte, identificarea unor forme, nemijlocit în schema i. sînt com- aptitudinea intelectuală medie.
prin sistemul său de diagnoză a memorare de litere şi cifre, exe- prehensiunea, invenţia, direcţia Am putea implica aici şi con-
i., pe care el o vede ca fiind dis- cutarea de operaţii aritmetico, (orientarea spre scop) şi cenzura ceptul tle stil cognitiv, fără a
tribuită în fiecare populaţie, în evaluarea unor intervale, construi- (critica). Bateria lui Binet-Si- ignora nivelul după care i. este
proporţii bine determinate. Tes- rea unor figuri geometrice. în mon cuprinde probe care se adre- întotdeauna calificată. Această
tele de' i., iniţiate de F. Galton, esenţă, i. se măsoară deci, prin sează fiecăreia din aceste 4 grupe poziţie se îndepărtează întru-
se adresează diferenţierilor sen- probe de clasificare, achiziţie si de operaţii, iar mai tîrziu bate- cîtva de cea a lui Spearman care,
zoriale şi coordonărilor motorii construire de ansambluri. De la ria D. Wechsler, uzînd de probe contemporan cu Binet, a radicali-
despre care astăzi ştim foarte bine început se vădeşte faptul că i., mai variate şi mai precise, va zat proprietatea i. de a fi generală
că rezultă din condiţionări. Actua- fiind pluridimensională, nu poate urma, în mare, aceeaşi schemă. (aplicabilă în variate domenii)
lizarea tematicii i. se leagă de fi investigată prin probe univoce, Pentru a testa aptitudinile inte- redueînd-o, pe baza constatării
prima revoluţie tehnico-ştiinţifi- impunîiidu-se o pluritate de pro- lectuale, indiferent de volumul corelaţiilor foarte consistente din-
câ şi răspunde unor cerinţe riguros be cu diverse „adrese", pe caro de cunoştinţe acumulat, bateriile tre rezultatele testelor intelective,
practice. In perioada de început a A. Binet şi Simon le-au organizat de i. evită apelul la cunoştinţe la un factor general (G), care
secolului al XX-lea, odată cu pro- pentru prima dată (1904) într-o rezultate clin învăţare, solicitînd ar fi omogen, reprezentînd o
gresul cercetărilor experimentale şi „baterie". Binet concepe 1. ca o răspunsuri care sînt la îndcmîna „energie mentală generală", spre
a studiilor privind procesele inte- facultate general-umană ce so oricui, indiferent de pregătire. deosebire de factorii speciali (S),
lectuale, se dezvoltă rapid tehnici formează stadial, „scara metrici Observăm însă că înseşi răspun- implicaţi numai în anumite acti-
de diagnoză a i. ca aptitudine gene- a.i"., propusă de el, bazîndu-s. : surile la teste necesită învăţare. vităţi concrete. Teoria bifacto-
rală. Putem chiar spune că pînă pe o corelare între vîrsta crono- Nu se pot despărţi cu totul ope- rialâ (G şi S) a lui Spearman sus-
în zilele noastre, râspunzînd ne- logică a copiilor şi tinerilor şi raţiile de infoimaţi.ilu pe carele ţine deci ouH'gcneitatea consti-
cesităţilor sociale masive de culti- vîrsta lor psihică, stabilită prin susţin. Aplicaiea b»ier;itor do i. tui ivâ a i., do unde gt'ticr.ilitdtc.i
vare a i., şi de selecţie a persoa- devieri în plus sau în minus, la indivizi din grupe etnologice ei ca factor comun ce facilitează
364 365
I I
performanţele în orice activitate, genetistă a 1. T. Kellcy atrage t r a t i v ă , mai b i n e zis o r g a n i z a - cial al problemei". I. apare totuşi
nu însă fără complementaritatea atenţia asupra variatelor inter- "" F o r m u l e de i, b-au dife- ca un OIOI] de opeiaru caic si1 con-
unor factori S, adecvaţi formelor ferenţe dintre factori şi consideră r e n ţ i a t şi m a i înull, fiind m e n - struieşte conştient de către su-
particulare ale activităţilor. Dis- că în constituţia lui G intră fac- ţ i o n a t e v a r i a n t e de i. practicii, biect prin deci/ie, deliberare, ex-
putele ce pornesc de la această tori heterogeni. Dacă este ha ştiinţifică, motorie, economică ş.a. periment mintal, vizînd întot-
teorie nu au încetat pînă în pre- considerăm i. nu o facultate sepa - bînt acestea diferite modalităţi deauna im scop. în acest caz
zent. Problema pare însă a fi rată, ci o modalitate de organizare ale I. generale sau numai aptitu- însă, accentul nu se pune pe grad,
pusă defectuos încă de la început. proprie întregului sistem psihii. dini complexe, specializate? Pro- ci pe mod de abstractizare şi
I. se afirmă ca generală nu nea- atunci nu putem să ignorăm a>t- blema generalităţii i. nu poate fi înţelegere, i. prelungind acţiunea
părat întrucît este expresia a fel de dimensiuni cum sînt inte- rezolvată univoc pentru că însăşi cu alte mijloace, după Piaget,
unui factor omogen (energie da- resul, motivaţia, efortul ş.a. I. definirea ei persistă relativ dis- „prin coordonarea acţiunilor în-
tă), ci mai degrabă pentru că a fost tratată precumpănitor c, tinct prin două puncte de vedere tr-o formă interiorizată şi refle-
(dimpotrivă) este expresia unor o aptitudine, criteriul de identi- — unul gnostic şi altul pragma- xivă". Intelectul devine produc-
structuri operaţionale compuse, ficare şi de evaluare al acesteia tic. W. Stern socotea i. capacita- tiv în măsura în care dimensiu-
ce se constituie treptat, după fiind reuşita în activitate. Kapor- tea sau tendinţa de realizare a nile de flexibilitate, fluiditate,
Wallon, Piaget, Guilford, şi care tîndu-ne însă la reuşită, consta- gîndirii, „un mod de a trata" originalitate şi elaborare (J. Guil-
după succesive integrări devin tăm că nu numai i. este factor al gîndirii. în acest caz, neîndo- ford) îi sînt proprii. Acestea sînt
integratoare, foarte mobile, deci mediator. Clarck Huli atrage aten- ielnic, nivelul i. generale este co- caracteristicile construcţiei func-
generice. Este concludent faptul ţia asupra importanţei tendinţei respunzător nivelului abstract şi ţionale a i. în contextul persona-
că toate sistemele teoretice şi spre efort. T. Kelley, în baza unor teoretic al intelectului, pentru lităţii, care, la rîndul ei, este ge-
psihodiagnostice privind i., con- ample investigaţii, ajunge la con- nerată de împrejurări sociale. De
cluzia că succesul şcolar depinde că acesta permite cele mai di- aceea, i. nu poate fi înţeleasă
struite după Spearman (tot pe verse şi cuprinzătoare interpre-
bază de analiză factorială), sînt de i. în proporţie de 60%, restul, atîta timp cît nu i se elucidează
plurifactoriale şi includ treapta de 40%, datorindu-se efortului tări. Se ştie însă că gîndirea ab- geneza şi nu i se precizează desti-
intermediară dintre G şi S, fac- de muncă. Desigur, în diverse stractă nu este cu necesitate şi naţia. J. Piaget prezintă stadiile
torii de grup. L. Thurstone de- activităţi profesionale raportul inteligentă. Nu este necesară nu- senzoriomotor, preoperator, de
termină 8 factori comuni: raţio- optim între i. şi efort voluntar mai înţelegerea profundă a celor operare concretă şi de operare
namentul deductiv (D) şi induc- poate fi variabil. II. Eysenck mai variate situaţii şi domenii formală ale i., arătînd că ea
tiv (I), memoria brută (M), apti- constată că în anumite profesiuni dar şi decizia optimă, rezolvarea (i.) ,,n-are nimic dintr-un abso-
tudinea numerică (N), rapidita- nivelul mediu de i. este mai in- problemelor ce intervin. Sarton lut independent, ci este o rela-
tea percepţiei (P), aptitudinile dicat decît un nivel superior. în ţine să accentueze această func- ţie, printre altele, între orga-
spaţiale (S), comprehensiunea ver- fapt, aşa cum arată C. Burt, i. ţie definitorie a i., tratînd despre nism şi lucruri", este „un termen
bală (V) şi fluenţa verbală (W). „ca o funcţie de integrare a min- I. eficace. Rezolutivitatea şi efi- generic desemnînd formele supe-
Modelul tridimensional (operaţii- ţii, este implicată la toate nivelele cacitatea implică cu necesitate rioare de organizare sau de
conţinuturi-produse) al intelectu- iar manifestările diferă nu numai momente de modelare abstrac- echilibru a structurilor cog-
lui, elaborat de Guilford, presupu- cantitativ dar şi calitativ". Deci tă şi se bazează pe înţelegere. nitive", constînd în esenţă, sub
ne 120 de factori, dintre care cea i. ca o funcţie mentală integra- D. Wechsler consideră că înţele- raport operatorii!, din „reversi-
mai mare parte au fost confir- tivă se prezintă diferenţial şi gerea deosebeşte 1. umană de cea bilitatea progresivă a structurilor
maţi experimental. G. Thomp- aceasta nu numai după o suiiâ artificială pentru că, după el, 1. se mobile construite", Piaget mai
son admite şi o combinare alea- de nivele, ci şi sub raportul fac- deosebeşte astfel şi de aptitudini. observă că i. „tinde să elimine
torie între operaţii, înşişi factorii turii şi al eficienţei. CI. Huil „Distincţia fundamentală între i. schemele de analogie înlocuin-
de grup puţind avea formule va- stabileşte pe lîngă i. ahshiif::':, şi capacităţi constă în a înţelege du-le prin deducţii propriu-zise".
riabile, neprevăzute. Aceasta, în u n a Ic/mica, apoi i. S{>ctali'i i men- în loc de a executa pur şi simplu Dacă II. Taine trata i. ca o acce-
legătură strinsă cu înţelegerea ţ i o n a t ă (le J a n e t ) şi i. adnuiii • şi aceasta constituie punctul cru- lerare neuronică, apoi se va con-
366 361
I
stata ră aceasta constă în flexi- i , c r i i t a l i V - i t ă . I n t e r e s a n t d e ţi-in-.
asocieri sau disocieri exclusiviste. r
o!::ă />;..!.'/.?>».•• a$r»ienea oci»ie-
bilifite, fluiditate care, In jindul 11:11 -, I e ;!.:.' i i p t l i l I.;"I, i l n ţ j , , , . n
însă Claparede arj.t.i ea i. ap m- i'.i.l'f. ';?,.• r u n o . i ; d ; ] , n t e p r o g r . u n r . -
I'H", presupun re\"orsiK>ilit;it<.-, tran- -;1 i l ă i i l e l u i (.'.Litti-11, i. • .i i - i : > N / ; i \.-,
în'trei ipostaze cn : 1) ,;/..> 7<(/</,<.V i.'• nnjluce-.i' astiVl de p e r f < i r n i ' i n t e
zitivitate, coordonări cumbinn- e s t e m a i p u t e r n i c ă l a v î r s i . < <•.,],;
coynitivă, diferită de reaitivnatca şi c a r e s u i t d e n u m i t e J^ti/Jciauii! -
1 lirico ctc. I. comprehensivă v;i lâriei si a bătiineţii decii i. |'j,|. emoţională şi de capacitatea de t eon-tieiaii, K , v ' I v i ! u r u l .geiier-.il
presupune o perfectă echilibrare idâ, ei- se afirmă plenar în \\, . efort; 2) capacitatea de rezol, ,in
între asimilare şi acomodare, p" adultă. Wechsler însă găsis-: \ j de probleme, Argus etc. O serie
a problemelor, prin restructurări de mari psihologi cum sini
cind i. rezolutivă va releva „aco- ful de dezvoltare a î. general. opuse automatism, lor; _ îi) posi-
modări cu depăşiri" şi aceasta cu in jurul virstei de 24 de am A. Xewel, G. Shiuv, G. Simon,
bilitate supramedie a ţîndirii în YV. Reitman, M. Minsky, O. Tiho-
alU mai mult cu cît 1. se inse- Important de semnalat este \,tl, studiul căreia este interesată psi-
rează în structurile mai complexe tul că fiind un factor global ,1, mirov ş.a. lucrează intens p e m n i
hologia diferenţială. Dacă vom a construi computeri care să nu se
ale creativităţii. Răspunsurile inadaptare, 1. se structurează in reinventaria atributele i. constînd
teligente, caracterizate prin per- condiţiile adaptării sociale, întot- lunite/.e la programe algoritmice,
în diferenţiere şi adaptare, nivel ei să fie apţi de operare euristică.
spicacitate, supleţe, adecvare la deauna concrete, implicitul ;-..•. intelectual şi înţelegere, aptitu-
situaţii concrete sînt susceptibile laţii sociale generatoare de afin.:. S-au făcut unele începuturi. Tre-
dine cognitivă globală şi rczolu-
de evaluări formale sau de con- dini, ce se corelează cu aptitudi- tivitate, atunci vom ajunge la buie spus că aceasta nu presupune
ţinut. Rapiditatea şi oportuni- nile, i. trebuind să corespund."! concluzia că, deşi i. apare ca un o simplă transpunere a. schemelor
tatea răspunsurilor nu este întot- anumitor modele culturale. Omni factor de mare însemnătate al logico-psihologice în sistemele elec-
deauna şi un indiciu de calitate, nu este, ci devine inteligent M vieţii sociale, ea îşi are originea tronice, acestea avînd particu-
pntînd fi datorate unei forme aceasta în raport cu condiţiil'r în existenţa şi activitatea socială, larităţile lor. De aici şi interesul
mai simple de i., calificată ca social-istorice, i. ca dimensiune după cum, deşi apare ca un factor faţă de comportamentul „creie-
„asociativă" sau promptitudinii a personalităţii neputînd să ti,- facilitant, productiv al învăţării, rilor electronici", de asemenea
activării vigile, căreia îi cores- generală decît în raport cu o cul- ea rezultă din învăţare, din acea studiat cu metode psihologice.
punde „deşteptăciunea", Gradul tura, într-un anumit momelii învăţare care este inteligentă, Dispozitivele cu i.a. servesc şi ca
de eficienţă al adaptării inteli- a evoluţiei ei. Din acest puiu t construind i. prin sistematizare, stimulatori pentru verificarea unor
gente nu poate fi însă redus la de vedere, asupra mijloace- formativitate, apel la înţelegere, ipoteze psihologice.
astfel de elemente, cum este vilor de psihodiagnoză ale 1. per- considerînd secvenţial punctele INTELIGENŢĂ MOTRICĂ, for-
teza de reacţie, deşi aceasta are sistă o serie de îndoieli în legă- de vedere (M. Ralea) şi la exer- mă a i. ce se manifestă în dome-
o anumită importanţă. Eficaci- tură cu artificialismul probelor sări prin cele mai variate rezolvări niul activităţilor motorii. I.m.
tatea râmîne însă dependentă de şi cu adecvarea la condiţiile cul- şi elaborări de probleme. Voinţa apare ca o aptitudine specială
complexitatea elaborării, de exa- turale concrete ale diferitelor ca- îşi sporeşte capacitatea de efort ce inserează în structura ei ele-
minarea critică a mijloacelor ce tegorii de oameni. Erorile devin numai prin antrenamentul pri- mente cognitive (senzoriale şi lo-
satisfac optim un scop (Lcontiev). evidente cînd i. este concepută lejuit de biruirea greutăţilor. Si- gice), alături de memorie şi deprin-
Conduita inteligentă se demon- anistoric şi impersonal ca o dimen- milar, i. îşi sporeşte forţa pene- deri motrice. Se manifestă în ac-
strează mai mult prin forţa şi siune strict individuală, cînd la trantă, ureînd de la un nivel de tivităţile ce reclamă rezolvarea
exactitatea previziunii, decît prin acestea, cum arată H. Salvat, înţelegere la altul şi îşi dezvoltă unor situaţii motorii, prin efec-
replicile de efect. R.B. Cattell se asociază şi transparente măsuri forţa transformatoare prin biru- tuarea unor mişcări inedite sau
distinge o i. cristalizată, aplica- discriminative în profitul intere- irea dificultăţilor cognitive, prin adaptarea mişcărilor automatizate
bilă la situaţiile-tip ale mediului selor de clasă. R. Zazzo recomanda cunoaştere aprofundată, acţiune
cultural şi o 1. fluidă ce răspunde ,,să te serveşti inteligent de inteli- la condiţiile de rezolvat. I.m.
constructivă, rezolvare de pro- presupune conştientizarea deose-
la situaţiile complet noi. Nici genţă". Una din consecinţele posi- bleme (v.).
acestea nu se disting însă după vi- bile ale acestui dicton ar fi ca bită a impulsurilor kinestezice şi
teza de reacţie care, în orice caz, 1. să nu fie niciodată concepută INTELIGENŢĂ ARTIFICIALĂ, controlul corpului şi părţilor sale.
este mai mare cînd intră în joc univoc şi să nu fie supusă unor calificare a aparatelor ciberne- Rezolvările motorii au deseori un
caracter inefabil, dar totdeauna
tice, astfel programate îneît re-
368 389
I I
t- i 111 c a r a c t e r i z a ) ' ' p r i n rapidi- uşor înţeles raţional spre d<-. prietatea conştiinţei de a fi des- predilect al celor mai strînse
t a t e , p r o n i p t i l i i d i ut\ (.<" U'loiuuc, n : c b l i >_• d ' ' i i.'i-.i '.<• (•••((• I M : IU , I, chisă spre lumea obiectivă, defi- subtile şi complexe i. şi i. De aceea,
ciiciciiţâ şi fiii.ir diMun lie. .m'nll, in h u n i U I ' ' l i i ' J i ! ,.i l i şi i ln.i | nindu-şi un conţinut. E. Husserl: interpretările psihologice se înte-
«.lupă eforturi mai îndelunga (,. Cuvîntul intenţionalitate nu în- meiază, deliberat sau nu, pe dia-
INTELIGENŢĂ SOCIALĂ, for- lectică.
mă a i. ce se referă la calitatea şi accesibil înţelegerii şi expln;,- seamnă nimic altceva decît acea
ţiei. Conform principiului cogu,,..- particularitate funciară şi generi- INTERCUNOAŞTERE v. PER-
eficienţa adaptării sociale, la pri- CEPŢIE INTERPERSOXALĂ.
ceperea în ce priveşte relaţiile cibilităţii lumii, istoriceşte, oii:, că, pe care o are conştiinţa de a
poate ajunge i. fi 'conştientă de ceva anume, de INTERES, raport de corespon-
şi acţiunile sociale, în genere, la denţă între cerinţele interne, ten-
rezolvarea problemelor psiho- INTENSITATE, forţă proprii a purt'a, în calitatea sa de cogito,
a unui obiect sau fenomen, mă- în ea însăşi, obiectul cugetării dinţele subiectului şi o serie de
sociale. P. Janet, care a introdus obiecte şi acţiuni, astfel incit
termenul, are în vedere fenome- rime tensională sau energetică, sale." G. Berger vorbeşte despre
cantitativ variabilă şi caracte- „obiecte intenţionale", pe care le subiectul se orientează activ şi
ne caracteristice epocii lui, i.s. din proprie iniţiativă spre obiec-
apărînd ca un instrument de rea- ristică atît pentru procesele fi- 'identifică cu semnificaţiile, iar
zice, cit şi pentru cele pMhh r. H. Ey subliniază că prin i. sale, tele sau acţiunile respective, iar
lizare a intereselor individuale. acestea prezintă o valenţă majoră
Capacitatea de i.s. merită să fie Bergson a încercat să rc.hu â subiectul este „donator de sen-
variaţiile de i. numai la variaţii suri", în psihologia contemporană, pentru subiect, îl atrag şi-i dau
reevaluată în raport cu cerinţele, satisfacţie. Deci, i. reuneşte tre-
valorile şi condiţiile societăţii calitative, eonsiderînd că psihi- prin I. se înţelege — orientat spre
cul se modifică numai calitativ, scop sau voliţional. buinţe, motive, tendinţe, scopuri
noastre socialiste. într-o modalitate relativ stabilă
iar nu şi cantitativ. Poziţia esu- INTERACŢIUNE (INTERDE-
INTELIGENŢĂ TEHNICĂ, for- eronată, întrucît ignoră latura de raportare activă la ceva, după
mă a inteligenţei concrete, dezvol- PENDENŢĂ), relaţii dintre ele- un criteriu de ordin utilitar sau
energetică a psihismului şi nu mentele realităţii, exprimînd in-
tată prin structura specifică şi ţine scama de unitatea dintre hedonistic. Categoria de i. a fost
dirijarea operaţiilor mentale, spre fluenţarea reciprocă şi variabile introdusă în ştiinţele sociale şi
cantitate şi calitate. Variabil:! dependenţe între elemente, ast-
domeniul tehnic, prin exercita- i. este proprie tuturor proceselor umane de către materialiştii fran-
rea raţionamentului spaţial aso- fel explicîndu-se caracterul uni- cezi. Holbach susţinea că i. „este
şi relaţiilor psihice, fiind suscep- tar, sistemic al existenţei şi dez-
ciat cu înţelegerea rapidă a rela- tibilă de măsură. unicul mobil al acţiunilor omene-
ţiilor spaţiale şi funcţionale şi voltarea ei dialectică perpetuă. şti", că priveşte obiectele de care
INTENŢIE, tendinţă subiectivă Relaţiile de i. şi i. sînt directe sau omul îşi leagă bunăstarea sa, i. fiind
cu verificarea relaţiilor posibile spre ceva obiectiv; tendinţă cu mijlocite, simple sau complexe, „ceea ce fiecare priveşte ca nece-
cu ajutorul reprezentărilor şi al un grad superior de elaborai.' accidentale sau necesare etc. Im- sar pentru fericirea sa". Helve-
imaginaţiei. I.t. trebuie să fie mintală, exprimînd secvenţial. portantă este ierarhizarea lor rea- tius acordă i. un sens extensiv,
privită ca o structură organi- prin trecerea de la motive la sco- definindu-1 ca „tot ce ne poate
zată, care depăşeşte procesele puri şi proiecte, demersurile pre- listă şi detectarea celor esenţiale
cum sînt i. dintre contrarii, ce produce plăcere şi ne poate feri
propriu-zis cognitive, fiind o di- paratorii ale subiectului de a de suferinţă". Această viziune
mensiune a personalităţii (C. Za- interveni în ordinea obieciivă; explică mişcarea ca automişcare
şi i. permanente şi necesare, prin asupra i. ca pîrghie, mobil al
hirnic). Termenul de i.t. a fost ceea ce-şi propune subiectul să oricărui progres este legată la
folosit pentru prima dată de facă în baza unei decizii, cvcnl-uu! care se caracterizează tipurile iluminişti de o concepţie indivi-
Moede. în urma depăşirii unor conflicte. de determinare. în psihologie, dualistă şi de o interpretare su-
I. rezultă din dezvoltarea segmen- aceste dimensiuni ale dialecticii biectivistă a fenomenelor sociale.
INTELIGIBIL, ceea ce poate tului direcţional al motivului; materialiste sînt maximal utili- Deşi i. se constituie în raport
fi înţeles sau descifrat prin sem- este considerată dimensiune a zate,, în afara lor nefiind posibilă cu anumite trebuinţe, ele nu sînt
nificaţii, prin reducere la un mo- autoreglajului. După fenomeno- explicaţia ştiinţifică. Fenomenele reductibile la trebuinţe şi motive
del intelectual de care subiectul logi (E. Ilusserl, von Brentano. psihice sînt rezultatul i. şi i. iiilrueît, moilelinilu-Sr social, se
dispune sau pe care şi-1 constru- Sartre), i. este condiţia actului dintre subiect si obiect, iar sis- prezintă ca relaţii sau atitudini.
mental conştient şi totodată pio- temul psihic liman estr domeniul
ieşte ad-hoc. Uzual, ceea ce e
370 371
24*
I I
Engels arăta că „relaţiile econo- umanizarea socialului şi ascen-
Cti atenţia. Mc. Pougall consideră mimai stabilitatea şi complexi-
mice ale unei societăţi anumite siunea în masă a personalităţi-
tâ „interesul fttt atenţia ui >ti<*t: t-itea siiit cele CJTI,' indica un
se prezintă în primul rînd ca inlor la nivelul i. generale, coiiu'-i -
latentă, iar atenţia (:•!••• întins în i. foiniat. Ceea ce se prezinţi c\
terese". Marx preciza: „Fixarea denţă prin perfecţionarea orga-
acţiune-. într-adevăr, in activi- un i. siumtiv şi facultativ, di:--
intereselor datorită diviziunii mun- nizării şi a relaţiilor sociale^-j
tatea de orientare şi explorare p..t pârînd cu uşurinlâ, nu este decît
cii şi relaţiilor de clasă este mult prin reciprocă identificare. Ci,iii.
fi înglobate atît atenţia cit şi un început de i. 1 >e aceea, discu-
mai evidentă decît cea a patimi- teresarea materială şi morală est.'
J. care apare astfeM'a un vector ţia despi'1 i. ca seturi motivaţio-
lor şi a ideilor." I. au deci o bază menită să accentueze convergi nţ,;
structural intern, in acest caz nale sau ca ,,atitudini tivotional-
materială obiectivă, conţinutul lor celor două categorii de i. M -.,,
însă, !• se restrînge la accepţiu- cognitive." — cum le consideră ma-
este determinat de condiţiile de determine satisfacerea lor în con
nea'sa cognitivă, fapt «are a in- joritatea autorilor (Morozova,
existenţă ale oamenilor în ultimă diţiile dezvoltării lor istorice, as-
tervenit şi în psihologie, care stu- H. Eysenck, A. Chircev ş.a.) —este
instanţă, de relaţiile de producţie. cendente. De i. generale şi de i ; l .
diază precumpănitor i. cognitive inutilă atîta timp cit nu se pre-
Fiind determinate obiectiv-social, porturile lor cu i. individuale -,<
si, uneori, şi pe cele operaţionale. cizează ce stadiu de dezvoltare
i. de diferite ţeluri, elaborate ocupă sociologia şi psihologia >,..
{. presupune motivaţie intrinsecă al î, se are în vedere. Că i. struc-
psihologic, devin factori de de- cială. în psihologia persoam i -,i
cognitivă (Beri y ne, Ilarlow, A. turat este o atitudine specifică,
terminare nemijlocită a activi- a proceselor psihice termenii! d'.-
Leontiev, V. Golu). Este impli- o dovedeşte şi faptul că fiecare
tăţii, care la rîndul ci, prin recu- i. este tratat restrictiv, într-nu
cată curiozitatea epistemică a i. poate fi corelat cu reversul
renţă, influenţează evoluţia i. sens precumpănitor funcţiona'.
cărei satisfacere produce plăcere, său negativ, noninteresul sau i. de
La nivelul sistemului social, i. Ed. Claparede îl consideră ,,f\i,-
dar nu duce niciodată la reducţia tip negativ. Acestea merită să
exprimă, prin intermediul facto- torul care ajustează, care acomo-
de tensiune, i. fiind susţinut de fie studiate, la elevi, întrucît
rului subiectiv, cerinţele obiec- dează mediul la necesităţile .-u-
motivaţia de creştere. De aici indică probleme ale_ activităţii
tive ale dezvoltării, vectorii de biedului". J. Dewey califică i.
efectul de facilitare produs de instructive concrete. în structura
necesitate proprii societăţii, cla- ea „o forţă emoţională în acţiuni.-",
i. în activitatea preferată. Se i. shv integrate nu numai compo-
selor sau grupurilor. în acest iar Strong, autorul unui renumit
ştie că la obiectele faţă de care nente motivaţional-afective, ci ţi
cadru se definesc i. generale ce chestionar de i., defineşte i. ea
nutresc i., elevii studiază peste componente operaţional - cognitive.
se disting de i. individuale, re- „tendinţa de a ne ocupa de anu-
limitele solicitate, încereînd ve- Este imposibil ca activitatea cog-
zultate din şi orientate spre con- mite obiecte, de a ne plăcea anu-
ritabile satisfacţii şi obţinînd re- nitivă dezvoltată constant într-o
diţiile concrete de existenţă a mite activităţi". E.D. Super,. ca-
zultate bune. între activitatea direcţie să nu ducă la o perfec-
individului în societate. între i. re s-a ocupat recent de problema
cognitivă şi subiect se încheagă ţionare a operaţiilor intelectuale
generale şi cele individuale pot i., le consideră a rezulta din inter-
o reacţie circulară cu efecte op- adecvate acelui domeniu de cu-
fi relaţii de opoziţie, de intersec- acţiunea structurilor interne neu-
time, încă E. Thorr-tike obser- noaştere, în acest sens i. implică
ţie, de apropiere şi coincidenţă, roendocrine cu împrejurările so-
vase că reuşita la învăţătură este şi o'trebuinţă funcţională, opera-
după caracterul orînduirii sociale. ciale şi a fi expresia raportului
stimulativă, generează i. Peda- ţiile şi deprinderile cognitive ela-
La toate nivelurile, i. se prezintă dintre trebuinţe şi condiţii obiec-
gogii au încercat să folosească i, borate asociindu-se cu trebuinţa
ca vectori activatori şi de auto- tive. Factorul comun al tuturi r
elevului în curentele şcolii active de a fi mereu exersate. Astfel
reglaj. De aceea, relevarea lor în definiţiilor este acela de relaţie
si a instrucţiei, după centre de se explică creşterea şi consolida-
planul conştiinţei sociale în ter- sau raport între o cerinţă subiec-
1. S-a dovedit însă că principala rea progresivă a i., ce se recoman-
meni de valori ideologice şi în tivă şi un dat obiectiv, care de-
sarcină a activităţii instructiv- dă prin autonomie. Scăderea şi
planul conştiinţei individuale ca vine pentru subiect interesant.
educative nu este exploatarea stingerea i. se va explica prin
relaţii vitale, este foarte impor- întrucît subiectul este interesat
î., ci formarea lor. La elevi se dezarticularea, disocierea dintre
tantă, în socialism, între i. gene- în obiect. Se impune deci orii-!;-
poate urmări cum evoluează i. componenta motivaţională şi cea
rale şi cele individuali' se reali- tarea spre oMect şi spre acţiunea
de la faze incipiente, trecînd prin cognitivă, ceea ce duce la invo-
zează progresiv o echilibrare prin cu obiectul. Este ceea ce. ,i farul
oscilaţii, pînă la stabilizarea lor luţia lor. Determinarea i. şi a
interdependenţă, apropiere prin ca in psihulogie i. sa fie corelat
(A. Chircev, D. Salade). De fapt, evoluţiei lor trebuie, de aceea,
372 373
I I
s ă n u fii' l i m i t a t ă I n î m c ; ; i s t r ; i r i ; t evaluate sul) raportul conţinui u- sau treptele K (v. teoria acţiuni- nismelor reflexe sînt localizate
prcf'tiiilelor de cunoa:>|iTe, ti sa lui, stabilităţii, s;rridului d«' d*'lilor mentale). în psihologia socia- în exclusivitate în nervii para-
1 i î i . i S ( ,1111.1 ş i ii*. 1 M t i v i t . i ţ e a c f i - r - nii f. al cm < ij;i-nţii vi dn < \ . lă i. este pus în legătură cu socia- simpatici. Fibrele din grupa A
tivu, dcslaştu ala mai ales in g e n ţ e i . ;il v a r i e t ă ţ i i ş i a l cl'ii-ji n i , , lizarea: primele roluri pe care beta şi A delta (Amassian 'l95 1,
timpul liber şi de asemenea, sa INTERFERENŢĂ,' forma neg.i- ]e învaţă copilul sînt interiori- C.G. Jung, Greutzfeldt şi Gru-
testeze şi posibilităţile operatorii tivă de interacţiune a deprinde- zate şi determină modul de a sser, 1957, Sarkisov, 1964) dau
necesare pentru cunoaşterea în rilor; deprinderea mai vecin- -•, reacţiona la situaţii şi roluri noi. proiecţii în scoarţa cerebrală, for-
domeniul respectiv (M. Roco). bine consolidată reţine lomuiiv, INTERMITENŢĂ, caracteristică mează a doua verigă componentă
Aceasta cu atît mai mult cu cit noii deprinderi şi o deformează. a unui proces ce se întrerupe (de transmisie) a analizatorului
i. nu presupune numai motive De ex., pronunţia într-o limba periodic, avînd o anumită frec- visceral. Reprezentanţa cortic.ilă
declanşatorii, ci şi tonificare de străină este influenţată negativ venţă de apariţie. Stimulare pul- cuprinde girusul postcentral con-
întreţinere, nu numai o orientare de deprinderile_ fonetice din lim- sativă, discontinuă, ce determină tral-lateral (Amassian, 1951) şi
selectivă, dar şi un activism efi- ba maternă. în sens general, o recepţie vizuală, auditivă, tac- partea mediană a cortexului so-
cient. Super a demonstrat, pe interpenetraţia de procese sau tilă, discontinuă pînă la o frec-
matosenzorial (W. Penficld şi
baza unor cercetări ample, că în operaţii. venţă critică, cînd componentele
Rasmussen, 1950). Activitatea de
prelungirea i., frecvent, se for- INTERIORIZARE, uzual, pro- subiective fuzionează integrîndu-
semnalizare a organelor interne
mează aptitudinile corespunză- cedeu al vieţii psihice de a se se într-un flux. Oscilaţiile optico-
toare. Este valabilă însă şi relaţia este integrată conform principiu-
deconecta de evenimentele clin vizuale sînt denumite flicker, iar
inversă. în activitate, organiza- cele auditive, ţhitter; termenul lui condiţionării (Pavlov, K. Bî-
ambianţă şi a se închide în sine,
rea motivatională şi cea operaţio- este utilizat şi pentru caracteri- kov, A. Pşonik).
desfăşurîndu-se introversiv prin
nală se echilibrează, ajustîndu-se zarea unor psihoze ce apar şi INTEROGATORIU, partea din
urmărirea propriilor trăiri subiec-
una la alta. M. Roco arată că dispar periodic, de tipul celor examinarea psihologică, medicală
tive. Poate evolua anormal pînă
este important să se constate nu maniaco-depresive. vizînd obţinerea de informaţii
la autism. Pornind de la V.
numai prezenţa unuia sau altuia Janet şi J. Dewey, termenul a asupra antecedentelor, evoluţiei
INTERMODAL, calitate a re-
din i., ci să se determine şi poten- dobîndit o semnificaţie nouă de- simptomelor subiective, tulbură-
laţiei sau interacţiunii dintre di-
ţialul său de activare şi manifes- finind calea prin care se consti- ferite modalităţi senzoriale, in- rilor funcţionale, măsurilor între-
tare şi mai ales factura, sau ni- tuie operaţiile şi actele intelectu- telectuale sau personologice, spre prinse etc. de subiectul cercetat,
velul său. I. poate să se reducă ale prin asimilarea ôperaţiilor şi deosebire de relaţiile sau interac- cu scopul de a lămuri comporta-
la tendinţa de informare cu asi- acţiunilor externe. înainte de a ţiunile dinăuntrul unei anumite mentul studiat.
gurarea înţelegerii, dar poate să ghidi, deci de a opera mental, modalităţi şi care sînt calificate INTERPOLARE,introducere din
se ridice ia nivelul de i. ştiin- subiectul acţionează practic şi ca intramodale. afară a unor clemente într-un
ţific, care presupune explorare, eficient. El imită acţiunea altora, 1NTEROCEPŢIE, sensibilitate anumit context. Procedeu de re-
căutare a esenţialului, explicarea o execută personal, ajunge să o viscerală, organică, formată din unire sau combinare a expe-
fenomenelor şi,' deci, formularea reprezinte şi reproducă ver- totalitatea senzaţiilor care iau rienţelor. Se constată în ideatic,
de probleme şi experimentare. bal, pentru ca finalmente să o naştere, ca urmare a acţiunii memorie constructivă şi pregnant,
Cea mai înaltă formă de i. este poată modela mintal, să o înde- impulsurilor de la nivelul organe- în imaginaţie şi viata afectivă.
i. creativ, caracterizat prin orienta- plinească în gînd. J. Piaget şi J,. lor interne (Ch. Slierriugton, 1906). INTERPRETARE, activitate
rea spre elaborarea de procedee Vîgotski îşi explică prin i. apari- Analizatorii interni sînt reprezen- hrfelectivă de stabilire a unor
originale în rezolvarea probleme- ţia operaţiilor intelectuale. Aces- taţi prin terminaţiile nervoase semnificaţii şi sensuri; înţelegeri:
lor, în descoperirea noului şi în tea devin ulterior anticipative, mielinice şi amielinice (Atnassian, discursivă sau decodificare con-
construirea de proiecte originale. extrapolîndu-se sau exteriorizîn- 1951, Patton, 1956) aferente, care ceptuală sistematică; cea de-a
I. se includ în structura persona- du-se în comportament (L. Post- culeg şi transmit influxurile fiind p a l i a fază a proci sului p e r c e p t i v
lităţii şi alcătuiesc un subsistem man, P. Galperin), J. Bruner ş.a. puternic ramificate, fonnînd ple- prin care p r i c e p l u l este integrat
orientativ. Diferenţial, I. pot fi au studiat experimental etapele xurile. Verigile aferente ale meca- verbal şi senini ficat e a t r ^ o i i a l ;
374 375'
I I
in logică „operaţia prin care se I N T O N A Ţ I E , vaiialie de ii,,,;. implică şi cunoaşterea de sine. saicim, ev rsăn situarei în alte
preci/.ea/.ă semnificaţia, unei for- ţnne ,1 unei ( mi-iuni -,, >, : . , . Conştiinţa de sine .şi conştiinţa raiiori uri e t e . T o . i i e acest'.M ii.
mule prin înlocuirea variabilelor l j H M i u Li 1 ii .i Ie V ' M ' i i , ii i d r u i i i ! , , desp're lume sînt indi.ioei.tbile. legătură cu faptul că veri.y.,
clin care este alcătuită cu argu- o iuncţie expresivă ( i u t i i !> ; i, i n t e r n ă nu p o a t e fi i z o l a t ă de
Trăirile subiective reunesc in-
mente în funcţie «le un anumit do- n . g a i i l l M i ••, a U i e m u t ; ' , p • r l ; . , i . i f , telelalte verigi ale c o n d u i t e l o r
ternul cu externul. Aşadar i.
meniu ales" (Mic dicţionar filo- poate ajunge pîuă l.i cont;::. u m a n e şi ale r e l a ţ i i l o r cu am
ca autopercepc-e, j>r<hiu«ită ht-m
zofic), în psihanaliză, i. este un re.; u n e i s e m n i f i c a ţ i i p a r a v e r b . , 1 . bianţ.i. in fn/'t ii'.n-ia.-tcrca de
autocunoaşterc constituie o latura
instrument principal în cadrul M i j l o c e s e n ţ i a l al \ o r b i r i i :,; i, ; . *n>c :;e. du.'edeşiP a 11 mult mai
necesarei a relaţiilor /:sil:h;:. 1-ăvâ
psihoterapie! pi in care se deter- b i ] i i l u i m u z i c a l . U n i t ă ţ i i ' ; i. : d'/ieită dceil cinioaJci.ii luiui.
reflexie, de exemplu, nu ar fi
mină bolnavii! să conştientizez'; numesc intoiu-iuc (Ai. ]m,.n
posibilă elaborarea teoriei. Aici oliicctiiw Kealizhu! perfoi mantr
propriile-i tendinţe inconştiente; 1. Slania-Cazacu Considera (ă i.
însă i. apare ca mijloc şi implica- ndaptative m sensul luării iu
legătura acestor tendinţe eu ac- p o a t e l i u n „ c o m u t a t o r d e s<i'-
ţie. Situaţia se schimbă ciiid stăpimre a mediului, omul, îu
ţiunile sale; efectul lor asupra ii. Shaw spunea că exista
lumea subiectivă devine obieit pofida diferenţierii iu extrover-
comportării sale. în acest sens, s u t ă d e t e l u r i d e a s p u n e ..lin tiţi si introvertiţi, se dovedeşte
şi o m i e de a s p u n e „ d a " . A c e s t . al cunoaşterii sistematice şi expli- a fi un subiect precumpănitor
i. poate fi definită ca procedeu cite. Aici nu mai intervine aso-
de readucere in conştiinţă a amin- după i.. Uneori, prin i., ,.d,f extrospectiv şi prea puţin intro-
tii ilor uitate sau a tendinţelor şi capătă sens de „nu" şi m\ei- cierea spontană a studiu eu spectiv. Aceasta fiind situaţia,
aspiraţiilor refulate. lumea, ci disocierea şi opoziţia, este explicabil de ce i., concepută
INTRARE (engl. iiipuli, n - dintre un subiect cunoscător şi
INTERPSIHIC v. I N T E R S U - prezintă în teoria comunicaţi';, ca metodă unică şi esenţială, de
un obiect al cunoaşterii, care ţine edificare ştiinţifică a psihologiei,
1JJECT.IV influenţa mediului şi a propriii'., tot de sfera subiectivă. Şi în
INTERPSIHOLOGIE, termen acţiuni de răspuns asupra unu a eşuat, de unde şi semnificaţia
această ipostază i. este, pînă ia minoră, chiar peiorativă, ce înso-
introdus de G. Tarele în legătură element sau sistem întreg. Infor-
maţia de la i. unui sistem sat: un punct, firească şi necesară. ţeşte acest termen în limbajul
cu proiectul său de studiu al Dacă nu s-ar observa şi cunoaşte
relaţiilor intcrmentale în condi- subsistem este purtată de sem- psihologiei contemporane. Istori-
nalele sau mărimile de i. care omul nu s-ar putea perfecţiona ceşte, i. ca metodă însărcinată
ţiile afirmării imitaţiei ca lege conştient. Socrate lega efortul
fundamentală a vieţii psihice. au anumite valori cantitative, de cu descrierea şi explicarea fenome-
în prezent, problematica i. este semnificaţie şi utilitate. cunoaşterii de sine cu desăvîrşi- nelor psihice descinde din filoso-
integrată în psihologia socială. rea morală. Încă de pe atunci fia clasică, din care psihologia s-a
INTROECTIE (IDENTIFICARE), însă, cunoaşterea de sine nu desprins şi reprezintă o exten-
INTERSUBIECTIV (INTER- act psihic de asimilare la pro- apărea ca o i. pură, nemijlocit siune a meditaţiei şi contemplării
PSIHIC), caracter al relaţiilor priul eu a eului unei alte per- subiectivă, după cum opera de speculative asupra vieţii psihice
psihice dintre subiecţi sau dintre soane. autoperfecţionare nu era redusă individuale. Absolutizată în psi-
subiect şi grup. Se deosebesc INTROSPECŢIE, vedere sau doar la decizii pentru sine şi hologia încă filosofică, drept unică
de relaţiile intrasubiective sau privire orientată spre interi':! modalitate de acces îu lumea
infrapsihice prin care se desem- autosugestie. Cu atît mai mult,
spre propriile stări şi desfăşurau experienţele culturale moderne fenomenelor psihice, i. se motiva
nează raporturile interne dintre subiective, spre deosebire de es printr-un ciudat amestec de spi-
diferite componente sau procese dezvăluie în cunoaşterea de sine
trospecţie, care este oriental.» importante mijlociri-comparări cu ritualism şi empirism. Psihicul
psihice. în afară, spre lumea obiectivă era considerat ca independent
alţii, observare a propriului com-
INTOLERANŢĂ, incapacitatea Termenul desemnează înainte d; portament şi chiar experimen- de materie, cel mult paralel ei,
mentală de a accepta contro- toate un fenomen sau o dimen- deci existînd prin sine însuşi, iar
versa, fapt care împinge subiectul tare cu propria persoană pusă
siune reală a psihicului. In per- în diverse situaţii speciale pen- unica modalitate de a iniţia
.să comită acte de violenţă şi. cunoaşterea, eia cea chieet sen-
de persecuţie împotriva celor cepţia obiectului este inelu;>a, şi tru a-şi dovedi calităţile şi lipsu-
percepţia de sine, a observato- rile. Autoeducarea recurge de zorială, în fapt. insă, psihic u! nu
< are exprimă opinii diferite sau poate fi despărţit de mat"rif,
afsrmă atitudini contrare. rului, în cunoaşterea h.mu c=e. asemenea la acţiuni, asumări du
1
do corp, de reacţiile comporta- priveşti pe fereastră pentru a (,. lui aparatului intelectual, prin biecţilor să rel iteze despre cele
mentale, iar cunoaşterea este, vedea trecînd pe stradă". S-:i ca
r e obiectul c-to studiat. Dez- întimplaU' cu sine iu cursul în-
de regulă, indirectă. Deşi se pus atunci problema antrenării avantajele metodei speculative :e deplinirii unei ;-.,).ic iui experi-
bazează întotdeauna pe indici capacităţilor introspective si ;i fac în continuări! simţite. Sa mentale, nu in timpul execuţiei
empirici, aceştia trebuie să fie asigurării competenţei celor ce recurs şi la empatie, subieetul- ci după aceea. ICI va reconstitui
prelucraţi, raportaţi la alte cu- o practică. în mod firesc in-,;, cercetător transpunîndu-se în si- modul cum a procedat etc. şi-1
noştinţe etc, cunoaşterea fiind în sfera conştiinţei de sine mir,, tuaţia altuia şi încereînd să re- va relata. Această metodă a
în ultimă instanţă deductivă. numai o parte din ceea ce re- construiască experienţe subiec- căpătat denumirea de retrospec-
Rezultă că în psihologia intro- prezintă activitatea psihică, des- tive ale unei alte persoane, l'ro- ţie. Persistă însă întrebarea dacă
specţionistă, însăşi punerea pro- făşurările inconştiente — a de- blema nu este însă nici pe această aceasta este i. propriu-zisă sau
blemei, sub raport metodologic, monstrat Freud — nu se hi-.i cale rezolvată pentru că rămîne altceva. în cercetările lui II.
era viciată de grave erori. Ră- facil conştientizate, mecanisnirl. în dubiu însăşi, măsura transpo- Ebbinghaus, subiecţii nu rela-
mînînd pe poziţia i. ca unică sau operaţiile şi legile activităţii ziţiei, iar mai departe toate tează „cum" au memorat, ci
metodă de construire a ştiinţei psihice, după cum remarca Sece- dificultăţile prin care i. se re- dovedesc prin răspunsurile lor
despre psihic, Kant a declarat nov, nu se oferă direct examinării editează. Nu se poate ridica un „ce" au memorat. în studiile
imposibilitatea psihologiei, întru- introspective. Apoi, datele i. sini edificiu ştiinţific pe „nisipurile asupra senzaţiilor şi percepţiilor,
cît psihicul, cu toate proprietăţile mijlocite prin verbalizare şi reia- mişcătoare" ale i. în aceste con- ei reacţionează cînd văd sau
sale „apriorice", ar rămîne un tate verbal. Or, se ştie foarte diţii psihologia obiectivă, funda- aud ceva. Or, aici intervine mai
„lucru în sine", iar A. Comte, bine că nu tot ceea ce constituie tă fiziologic şi comportamental, degrabă decît i., extrospecţia.
întrucît faptele relevate intro- simţire şi afectivitate este sus- radicalizată în behaviorism, re- Cu titlu de fapte care la rîndul
spectiv sînt prea inconsistente, ceptibil de a fi exprimat verbal. nunţă programatic, asemenea lui lor trebuie să fie interpretate,
superficiale şi fugare, a arătat Fiind handicapat de necunoscu- Pavlov, nu numai la i., dar şi
la terminologia asociată acesteia. datele i. sînt supuse unei exa-
că i. nu permite o edificare tul din sine ca şi de un necunoscut minări critice, deci devin sub-
pozitivă. Criticile adresate i. erau din afară, subiectul este înclinat Experimentul se modelează după
fizică şi fiziologie, apelînd la ordonate altor metode, de regulă
în parte valabile, clar modul să suplinească deficiturile cu plăs- indirecte. în formularea unui
de concepere a psihicului ră- muiri fanteziste, cărora să le indicatori obiectivi. Era şi este
încă greu să se renunţe la indi- diagnostic, medicul recurge la
mînea defectuos. A. Comte nu acorde valoare de adevăr. în
şi-a dat seama de caracterul catori subiectivi. Cercetările şcoli- informaţiile pe care le dă bolna-
romanul psihologic, Stendhal, vul despre stările lui organice
mult mai edificator al faptelor Dostoievski, Proust au operat, lor de la Wiirtzburg şi Marburg,
de comportament în raport cu în acelaşi timp, introspectiv şi fan- inspirate de fenomenologia lui şi psihice, dar nu rămîne la
trăirile autosesizate superficial. tezist-artistic. Cercetătorul nu-ţi Husserl, caută să revizuiască i. acestea, ci recurgînd la multe
Real, psihologia nu s-a putut edi- poate permite însă o astfel de şi să o adapteze exigenţelor alte date şi rezultate ale probe-
fica ştiinţific decit depăşind i. abordare pentru că el trebuie experimentului obiectiv. în a- lor, uzează' de un model explica-
şi concepţia ce-i conferea un rol să descrie obiectiv şi să ex- ceastă perspectivă se introduc tiv şi trage concluzii. Psihologia
decisiv, dar fără a abandona cu plice exact. Or, cînd psihologii unele corecţii. Subiectul trebuie cibernetică face abstracţie de i.
totul i. ca fenomen real şi metodă îşi propuneau o i. sistematizată, ca în timp ce acţionează, re- pentru că dispune de modele
auxiliară. I. se desfăşoară într-un se dovedeau, cu sau fără voia, zolvă o problemă, să se exprime precise şi edificatoare. Dar şi în
cadru individual, or ştiinţa poartă lor, a fi influenţaţi de propriile cu voce tare, oferind pe această acest caz se reinterpretează cu-
asupra generalului. Actul de de- ipoteze, dirijîndu-şi tacit pro- cale, a „reflexiei vorbite", indica- noştinţe psihologice de bază, care
dublare la care se recurge, su- cesele şi autosugestionîndu-se. Ca ţii, cercetătorului- asupra modului sînt legate de unele contingenţe
biectul-psiholog devenind con- şi îu fizica micropari idilelor, se cum gîndeşte şi a etapelor par- introspective. în nici un caz nu
comitent ador şi spectator, este ajmij'.ea la indisi K labilitatea diii- curse. Pentru a se evita defor- se mai poate reveni la iluzia
dilicil şi limitat, după unii chiar 1ie ceea. re aparţine obiect nlni mările, izvorîte din „dedublare", cunoaşterii nemijlocite a psihicu-
imposibil, înlrueît JIU poli „să şi ceea, ce aparţine instrumentu- într-o altă. variantă se cere sului de către psihic, a exclusivis-
inului introspectiv. Orice cnnonş- existentei individuale. Opus cx- tosoţitâ de sentimentul eviden- zie, înclinaţie spre speculaţie,
iti'f.- irite mijlocită, jL-\r pîhuloi-jia tiovi'i iunii, tei al certitudinii subiective şi pasiune pentru un domeniu, multi-
ce.ntcmpoiana, centrală pe ac- INTUITIV, ceea ce •',<:• prodm - li'armoniei cu celelalte cunoş- lateralitate, încredere în sine,
ţiune, arc un caracter muHidi~ci- simultan, iar nu discursiv; |,. tinţe (Spinoza, H. Bergson, C.G. atitudine relaxată faţă de pro-
plinar. Cunoaşterea ştiinţifică por- regulă, c a r a c t e r i s t i c ă a reil< ( - Tune H. Poincare - 1898, Kig- blemă, posibilităţi mai reduse
neşte de la date pe care le pre- t ă r i i c o n c r e t e a realităţii. [n-, nano - 1920, Hadamard - 194(1, de verbalizare (Ph. Yernon —
lucrează deductiv. I. este mai v e n t se confundă cu concretul G. Polya — 1965). I. cognitivă 1933, Valentine — 1933, Ad.-uus
mult un fapt brut dccît o me- senzorial. are la bază activitatea incon- — 1940, Kagle - 1941, J. Bru-
1odă elaborată, iar în măsura INTUIŢIE, c u n o a ş t e r e percep, ştientă a cărei direcţie este im- ner — 1970). în privinţa trăsă-
în carc-şi revendică funcţia de t i v ă nemijlocită de raţionami'1;
1 primată de analiza conştientă turilor morale ale subiecţilor in-
metodă, oricît de specifică ar fi şi (in m ă s u r a în care este posibil,, (H. Poincare — 1898). Durata şi tuitivi nu există un consens,
s-ar părea că este, trebuie înca- disjtincţia î n t r e percepţie şi eîn- efectele analizei conştiente, de- deşi sînt dezbătute cu interes
drată de alte metode, garantat ilire). Descoperire bruscă a v.,i,: pind de inteligenţă, de carac- (Westcott - 1968). După Jung
obiective şi subordonată lor. B. Te- soluţii fără conştiinţa tnodv.iv', teristici ale afectivităţii şi moti- se disting: A. a) i. subiectivă,
plov atrăgea atenţia asupra deo- de descoperire, care are loc fie vaţiei, de dificultatea problemei perceperea propriilor stări psiho-
sebirii dintre i. şi autoobservarc la primul contact cu problcmn, si de dispoziţia cerebrală. (în logice inconştiente; b) 1. obiec-
obiectivă a propriului comporta- fie după o perioadă de efort jau': general oboseala nu este propice tivă, cunoaşterea obiectelor ex-
ment. Real, la nivelul individului succes u/mată de pauză (aşci-mt- i.) Starea psihologică favorabilă terne pe baza unor percepţii
şi subiectului-robot, generic, pe tiiita inspiraţie). în prima accep- apariţiei în conştiinţă a rezulta- sublimanale. B. a) i. abstractă, solu-
care îl are în vedere psihologia, ţie, 1. este caracteristică pentru telor ' explorării inconştiente în- ţia constă în surprinderea incon-
datele i. sînt controlate şi real doilea stadiu ontogenetic al treţinute de dorinţa de rezolva- ştientă a unei legături abstracte
vizuite prin indicatori obiectivi, dezvoltării intelectuale (2 — 6 ani), re, ' este caracterizată de senti- şi este precedată de tatonări; b) i.
oferite de comportament, de struc- dar se manifestă şi la adult. îr, mentul identificării cu probleme, concretă, soluţia este sugerată de
tura acţiunilor, de sistemul rela- a doua accepţie, de i. cognitivi abandonarea unor restricţii logice, elemente perceptive, care se cioc-
ţiilor psihosociale etc. (i.c), se manifestă la toţi indi- efervescenţa gîndirii şi afectivi- nesc întîmplător cu o direcţie
vizii, dar în grade diferite, fiind tăţii, în anumite limite, (J. Guil- a gîndirii, adesea destul de va-
INTROSPECŢIE PROVOCATĂ, ford — 1967, J. Bruner). în i. gă. Direcţia constă mai mult
metodă experimentală constînd determinată de factori consti-
tuţionali şi de mediu (Jfung, cognitivă, la primul contact cu în atenţia pentru problemă şi în
în a supune un subiect unei sti- problema, aceste condiţii se cre- dorinţa de a o rezolva; tatonările
mulări definite, care comportă, 1921). în privinţa relaţiei cu
gradul de dezvoltare a gîndirii ează în situaţii premergătoare premergătoare nu se conduc după
în general, un răspuns sau o sar- recepţionării problemei. Diferiţi ipoteze logice. I. poate interveni
cină determinată. în acest fel i abstracte există ipoteze contra-
dictorii. Unele susţin că i. in- factori externi o influenţează în în geneza ideilor, dar astfel de
se cere subiectului să-şi expună măsura în care contribuie la idei supuse controlului raţional
stările subiective şi răspunsurile voluează pe măsura dezvoltării lo-
gicii şi a civilizării mediului în crearea confortului psihic. Ei singurul în măsură să le con-
sale retrospectiv. Folosită de variază de la individ la individ firme certitudine.
A. Binet şi de şcoala de la Wiirz- care trăieşte individul (H. licrg-
son, 1911, C.G. Jung — 1921;. (J. Guilford — 1967). I. cognitivă
burg. se dezvoltă odată cu creşterea INVARIANTĂ, tendinţa unei
Altele, dimpotrivă, susţin pe baza,
INTROVERSIUNE, orientare ti- datelor experimentale, că există experienţei într-un domeniu, dar imagini de a-şi menţine mărimea
pică a conştiinţei către propriul o strînsă legătură între i. cog- numai la indivizii cu anumite independent de distanţa supra-
eu, predominare a tendinţei de nitivă şi gîndirea abstractă trăsături de personalitate (C.G. feţei pe care este proiectată.
a examina propriile desfăşurări (Hi. Vernon — 1933, Westcott - Jung — 1921). în mare, perso- în percepţie, există mai mulţi
sufleteşti, de a se închide în sine, 1968, Masher şi Hansby — 1960). nalitatea subiectului intuitiv :,e
neglijînd lumea externă. După distinge prin: independenţa, uon- invarianţi, sau mărimi st.mdaid,
Cunoştinţa obţinută prin i. cog- in funcţie de care je face apre-
Le Senne nu e atît analiză intro- nitivă este de obicei o idee scurtă, conformism, comoditate, fante-
spectivă cît fixarea globală a cierea mărimii sau distanţei. I.
3S1
380
M
I I
considerat obiectual sau rela- fie dusă pînă la o coerenţă con- INVOLUŢIE, rc;>reyimie a ca- derea ''chilibruiui emoţional în
ţional este considerat a fi echiva- cretă şi funcţională. Simondori pacităţilor iuuction-j.lt; •' '-tiiR- ;-fi):.[|] j p a i i ţ i t - i fio. v e n t e şi neju ,-
lentul obiectiv al conceptului. explică progresul obiectelor teh- turale a unor ui;.;,'iu: :,-i func- tiJi< a!r a, JK inul juiuiui, a respin-
Prin asimilarea şi conservarea nice prin „reducerea divergenţe- ţiuni; regresiune consecutivă unei gerii altora. I. este opusă cal-
invarianţilor se formează con- evoluţii, caracterizînd, în parti- mului, bunei dispoziţii, atitudi-
lor dintre funcţiile structurilor cular,'modificările ce pot fi obser-
ceptele (J. Piaget). polivalente, condensarea de func- nii atente şi înţelegătoare faţă
INVENTICÂ, disciplină psiho- vate în cursul hnbătrinirii. După (le alţii. în viaţa colectivă,
ţii multiple asupra aceloraşi struc- A. Laiande, i. era opusă evolu-
logică nouă care se ocupă de turi". Usher arată că sinteza i. creează jncordare, atmosferă
studiul sistematic al procesului ţiei în sens spencerian de simpli- încărcată. înlăturarea i. presu-
şi construcţia i. reprezintă apari- ficare, omogenizare, de diferen- pune formarea relaţiilor echili-
invenţiei şi condiţiilor stimulării ţia unei noi calităţi, întrurit
creativităţii. ţiere. brate în colectiv şi cultivarea
face ca structuri separate să IPOHONDRIE, stare psihică stăpmirii de sine. în sens strict
INVENŢIE, realizare a ceva devină compatibile şi interdepen-
nou, reprezentînd un adaus la anormală caracterizată printr-o fiziologic i. este sinonimă excita-
dente. I. este o formă înaltă < •
< preocupare exagerată a cuiva bilităţii. Se întîlneşte în forme
obiectele şi cunoştinţele pre- inovaţiei, rezultă dintr-un proces
existente. I. se bazează pe desco- faţă de propria-i sănătate. Fri- majore în nevroze şi psihoze
creativ şi implică creativitate. ca'obsesivă de a nu se îmbolnăvi,
perirea unor relaţii obiective, îndeosebi ingeniozitate sau origina- IRAŢIONAL, ceea ce este con-
dar nu se reduce la aceasta, ci interpretarea unor senzaţii or- trariu sau inaccesibil explicaţiei
litate în combinarea şi modela- ganice banale ca fiind semnele
implică o recombinare de mijloa- raţionale. La Hegel, echivalează
rea mijloacelor. unor boli grave, convingerea necu irealul. în alt sens, imprevi-
ce şi cunoştinţe în vederea atin- INVERSIUNE AFECTIVĂ, re-
gerii unui scop, împlinirii unei justificată a pierderii sănătăţii, zibil, accidental şi absurd. Th.
acţionarea printr-o bună dispo- sînt forme de manifestare a ipo- Ribot consideră relaţiile afec-
intenţii (Boirel), prin crearea ziţie la o situaţie negativă din
unui ' nou dispozitiv tehnic, a hondrului. tive ca fiind în mare măsură i.
mediu şi printr-o proastă dispozi- IRADIERE, latură şi lege a într-adevăr, nu toate laturile con-
unui lucru sau (şi) a unui nou ţie la 'o situaţie favorabilă.
model sau formule ştiinţifice cu neurodinamicii, constînd în răs- duitelor umane sînt organizate şi
funcţie instrumentală, lucrativă, INVESTIŢIE, concept econo- pîndirea pe orizontală şi pe explicabile raţional (P. Meyer-
în i. se reuneşte creativ cogni- mic din teoria psihanalitică, care verticală a proceselor de excita- son). Astfel sînt superstiţiile şi
tivul cu pragmaticul, noutatea desemnează faptul că o anumită ţie sau inhibiţie, ce apar într-un credinţele religioase. Doctrinele
caracteristică rezidînd în gene- cantitate de energie psihică ••-c punct. Furia paroxistică este care subapreciază sau contestă
rarea în formă substanţială (dis- ataşează unei reprezentări, unui un maximum de i. a excitaţiei, valoarea raţionalului şi tind să
pozitiv, aparat) sau operaţională grup de reprezentări, unei părţi iar în cazul inhibiţiei, somnul generalizeze modul i. de interpre-
(procedeu de lucru practic, orga- a corpului, unui obiect etc. Deşi reprezintă un maximum de i. Prin tare a lumii şi omului se înca-
nizaţional, intelectual) a unei Freud 1-a definit destul de vag, !. şi concentrare a i. nervoase se drează în curentul iralionalist.
inedite posibilităţi instrumentale conceptul de 1. pune în evidenţă formează conexiunile temporare. IRITABILITATE, proprietate
şi funcţionale. 1. este mijlocită ideea că fiecare subiect are la Ivanov-Smolenski a introdus ter- gcneral-primară a materiei vii do
prin sinteză şi se exprimă în noi dispoziţie o anumită cantitate menul de i. selectivă pentru a a reacţiona diferit la agenţii me-
sinteze. De exemplu, descope- de energie psihică, pe care o re- desemna relaţia dintre semnalele diului. Este anterioară sensibili-
rirea unor substanţe chimice în partizează mai mult sau mai corespunzătoare de gradele I şi II. tăţii difuze şi celei diferenţiate
natură şi sintetizarea artificială, puţin proporţional în relaţiile Astfel, cuvîntul actualizează ima- (A. Leontiev).
deci i. unor compuşi chimici, sale cu lumea şi cu sine. Această ginea adecvată şi invers. IRONIE, accentuarea exagera-
cunoaşterea unor proprietăţi şi repartiţie creează o veritabilă IRASCIBILITATE, stare psi- tă a unei calităţi sau a rezulta-
relaţii" fizice, obiectiv existente balanţă energetică între diferi- hică particulară caracterizată prin tului unei acţiuni cu intenţia de
şi utilizarea lor prin i. în indus- tele i., care se referă fie la obiecte excitabilitatea exagerată însoţi- a se înţelege tocmai contra-
trie, lieuşila i. necesită r<7 siiilc'.ii o\teiioare sau fantasma!ie<\ iic tă de reacţii afective-nogative, riul. I. presupune o capacitate
Ci.wj.hiiiiilui-ic si resliuclitnnită ::u la propriul corp, I.i cu ele. supărătoare; dispoziţie către pier- superioară de surprindere a trăsă-
382 3S3
I
turilor 'i" caracter, int'.j! i'-x .nţă -i : o i ; i l i i ă t i i î . s e c i r a c t e r i - f a ?:1 t , . : n de faptul că în condiţii nefavo- cărei început ţine de cele mai
sp ont an-. itafe. I. e.ste o modali- p : i t i . . p l L - . u i c i m t e ş i sil",- j i i : , i l i i , i . , rabile stările afective negative vechi forme de cultură spirituală,
tate sociala fie sancţionare, can- H . l i v , i n a c e s t s e n : , v o r i , i n - i ii. n-au putut suferi o abreacţie; e) şi care fiind legată de dezvoltarea
poate avea efeil educativ, cînd s( n i c i u r i le c o n H k l u a ie şi (!.• ,1,., i,, . i. hipnoidă (Breuer şi Freud), gîndirii filosofice premarxiste se
nu e exagerată. hlarea personalităţii. M:\nih i, cînd starea patologică îşi are ori- încheie în secolul al XlX-lea, cînd
ISTERIE (HISTERIE), formă r i l e i. a p a r s u b f o r m ă de t < >n.-111i: ginea în stările hipnoide; f) i. psihologia dobîndeşte posibilita-
(Ic nevroză caracterizată pri.n e x p i e s i v e , d a r s i n i , , { " ' < <\'-i •' •'•••• traumatică (descrisă de Charcot); tea elaborării şi adoptării unei
hiperexpre-ivitate somatică, a. personalitatea p a t o l i i;;n a ; , j simptomele sînt de natură soma- metodologii ştiinţifice şi experi-
ideilor, a imaginilor şi a afec- de aspectele cnracteriale In:,.! tică (mai ales paraliziile) apar mentale. I.p. propriu-zisă debu-
telor inconştiente. Boala a fost mentale ale i.: sugestii,ilitat, după o perioadă de latenţă şi tează pe la mijlocul secolului al
cunoscută şi descrisă, încă clin mitomanie şi diferite tulbura; i I. sînt consecutive unui traumatism XlX-lea, odată cu întemeierea
antichitate de către Hipocrat, dar nivelul analizatorilor, la ni\-,i;;i fizic, fără a exista însă o legătură materialistă, atît biologică cit si
a fost conturată în limitei*1 nos<>- motricitatii şi prin ciemon-ira- mecanică între acesta şi simpto- sociologică a desciplinei şi prin
grnfiei moderne abia la sfîrMf'.;! tivitate (ceea ce în literaturi ,•:.< mele apărute. H. Fy, vorbind adoptarea metodei obiective şi
secolului al XfX-lea, de că're specialii ate este cunoscut su!i de personalitatea nevroticului se experimentale. Se recurge la va-
Charcot, care o considera ca o denumirea de „teatraiism al i.",. referă la structurile conflictu- riate modalităţi de analiză şi
bua.!ă somatică, care ar aparţin." I. se insera pe un fond afectiv M ale şi .la dedublarea personalită- expunere, după perioade, după
neurologiei. Iii desei ie aşa-nunii- voliţional def'.'Ctuos, bolnavii i. ţii, care este cel mai bine eviden- autori, prin studiu tematic longi-
lele „crize de isterie", care sur- prezentînd o permeabilitate ai'n- ţiată în i. Conduitele i. sînt efecte tudinal, după curente, după ra-
vin la anumite intervale şi se tivă (poechilotimic), o imposibili- simbolice pe planul conştiinţei a muri de psihologie. O însemnă-
manifestă printr-o simptomato- tate de conservare a stării afec- unor trebuinţe inconştiente de a tate primordială se acordă dezvol-
logie precisă. Bernheim este imul tive anterioare într-o situaţie afec- împrumuta de la altul imaginea tării psihologiei în secolul al
din cei care-1 contrazic pe Char- tivă deosebită. Astfel, conduitei,' de sine. XX-lea.
eot, observînd că simptomatolo- i. sînt efecte simbolice, pe plănui ISTORIA PSIHOLOGIEI, ca- ITEM (în engl. bucată, frag-
gia este identică, pentru ci bol- conştiinţei a unor trebuinţe incon- pitol al istoriei ştiinţei şi al psiho- ment), element constitutiv al
navii îşi împrumută simptomele ştiente de a împrumuta de la altui, logiei, ocupîndu-se de devenirea unui chestionar, scală de atitu-
imitînd. D< ei el surprinde maiva imaginea de sine. Psihanaliza istorică a cunoaşterii ştiinţifice a dini, inventar de personalitate,
sugestibiiitate, ca o caracteris- distinge o serie de forme ale i.: psihicului şi personalităţii. Consi- test. I. este un „punct" al unei
tică, a i. liabinski lansează defi- a) i. de conversie — unde conflictul derînd complexitatea obiectului asemenea construcţii, care per-
niţia i., care este valabilă în psihic se exprimă în simptome psihologiei, i.p. are o mare însem- mite un rezultat' codificat al
mare măsură şi azi: i. este o boală somatice (paralizii, anestezii, nod nătate pentru înţelegerea stadiu- răspunsurilor. De regulă, fiecare
lipsită de un substrat neuronal în gît etc.) b) i. de angoasă — lui actual de cunoaştere psiho- întrebare dintr-un chestionar re-
sau organic, indusă prin sugestie termen utilizat pentru a desemna logică prin intermediul recon- prezintă un i.
şi susceptibilă de a dispare prin o nevroză al cărei simptom central stituirii treptate a nenumărate IZOLAŢIONISM, tendinţă spre
persuasiune (contrasugestie). Psih- este fobia; c) i. de apărare. faze, ipoteze, confruntări, de- ruperea contactelor cu lumea re-
analiza consideră că i. are drept caracterizată prin tendinţa subi- monstraţii etc, pe care le impli- zultată dintr-un interes special
cauză conflictele refulate care se ectului de a se apăra contra repre- că geneza psihologiei ca ştiinţă sau exprimând un mecanism de
manifestă în diferite simptome. zentărilor ce i-ar produce stări explicativă (T. Dobrin). Intrucît apărare al eului, dezvoltat la
Deci simptomele i. ar constitui afective negative. Cînd Freud psihologia s-a dezvoltat în strînsă maximum înăuntrul nevrozei ob-
fenomene de „conversie" pe plan constată că apărarea există în legătură cu celelalte ştiinţe, i.p. sesionale.
somatic a conflictelor inconşti- orice formă de I., el renunţă la are im conţinut multi'disci'plinar.
ente — fapt pentru care Freurt a termen; i. de retentie (Breuer şi IZOMORFISM, HOMOMOR-
Se distinge o îndelungată peri- FISM (gr. isos — egal, morphe —
denumit această formă de nevroză Freud), caracterizată prin aceea oadă de preistorie a psihologiei
„i. de conversie." Structurile per- că starea patologică este produsă formă, hoino — acelaşi), princi-
sau de psihologie preştiinţifică al piu matematic adoptat de ciber-
384 385
"'St-
I DICŢIONARELE ALBATROS
tu'tkfi, in scopul punerii in rela- <c se rnr.!<rt.eri/i".;iza prin ' "H-'>.p>n-
ţie de corespondenţa a, unor sis- deuţa hi univocă s;iu univoca in
teme diferite, din punct de ve- tre mărimile do intrare şi de ieşire
dere substanţial-calitativ: maşini- şi prin acelaşi mod de a reac-
organisme vii, sistem social. Do- ţiona la influenţele cvU-nie. Prin-
uă mulţimi sîut i.'.onwrfc dacă exis- cipiul i.h., transformat pun in-
tă un operator care să facă posi- termediul principiului i/olum.ţin
h Hă corespondenţa biunivocă din- nalismului, permite elaborarea
tre elementele distincte ale acestora unor metode generale de abordări-
si dintre funcţiile care exprimă cibernetică a sistemelor; metod.-i.
sau definesc relaţiile respectivelor analogiei, a modelării şi a „cutiei
elemente. Caracteristica esen- negre".
ţială a i. este deci biunivociiatea IZOTERE, linii de egală sen-
corespondenţei dintre două mul- sibilitate trasate în cîmpul vi-
ţimi sau sisteme. H. reflectă co- zual al retinei. Sînt, în general.
respondenţa univocă, fiecărui ele- linii (contururi) de egală acui-
ment şi fiecărei funcţii dintr-un tate. Există i. de sensibilitate
sistem (original) îi corespunde im luminoasă absolută sau diferen- IMBĂTRÎNIRE v. SEXESCEXŢĂ cerinţă-răspuns se activează con-
element şi o funcţie precis deter- ÎMPREJURARE DE VIAŢĂ, comitent, de unde caracterul mo-
minate în alt sistem (model), dar ţială şi de sensibilitate cromatică
I20TERMIE (HOMEOTER- formulă introdusă de noi în teoria zaicat sau multitonal, simfonic
fiecare element şi funcţie dintr-al afectivităţii pentru a semnifica
doilea sistem poate corespunde MIE), proprietate a organismelor al trăirilor emoţionale ce reflectă
homeotermice de a conserva ace- situaţia obiectiv-subiectivă în care specific î. de v. Caracteristică
mai multor elemente şi funcţii subiectul se află ji pe care o tră-
din primul sistem. I. este un caz eaşi cantitate de energie calorică, pentru informaţia afectivă este
în ciuda oscilaţiilor de tempera- ieşte emoţional. î. de v. este o faptul că aceasta este în acelaşi
particular al h. Cibernetica, por- secvenţă existenţială, un sistem
nind de la principiul i.,h. strict tură ale mediului, în raport cu timp reproductivă şi reglatorie,
care însă, se produc ajustări meta- interacţionist în care sînt date î. de v. fiind cadrul ce permite
formalizat în matematică (biuni- împreună condiţiile interne, su-
vocitatea şi univocitatea), neocu- bolice, asigurate prin termore- înţelegerea unitară a celor două
glaj. Nivelul de i. este marcat biective (trebuinţe, motive, aspi- funcţii ale emoţiilor şi anume:
pîndu-se de corespondenţe sub- raţii, proiecţii imaginative, de-
stanţiale între sisteme, ci de printr-un zero fiziologic apropiat 1) reflectarea în cadrul dinamic al
de temperatura normală a cor- prinderi, capacităţi, cunoştinţe)
corespondenţe eminamente func- şi condiţiile externe obiective. în personalităţii a propriilor trebu-
ţionale, comportamentale, intro- pului, devierile pozitive sau nega- inţe, motive, posibilităţi în corela-
tive ale ambianţei, de la aceste I. de v. cele două serii de condiţii
duce principiul izofuncţionalismu- sînt complex corelate, alcătuiesc ţie cu corespondenţii Iov reali sau
lui, care postulează analogia din- valori, generînd senzaţiile de cald posibili; 2) adaptarea energetică
si rece, o ţesătură sau un cîmp. în î. de v.
tre sisteme diferite ca natura, dar sînt întotdeauna implicate tre- şi orientativă la relaţii şi acţiuni.
cutul şi viitorul prin amintiri, Stările emoţionale se includ în
previziuni, proiecte imaginative. î. de v., dar modificarea aces-
Stanislavski vorbeşte şi despre teia generează noi stări emoţionale
împrejurări presupuse. Din con- de tipul reacţiei faţă de reacţie.
fruntarea cerinţelor subiective cu Considcrînd sistemul multinivelar
datele obiective prezente sau şi al motivaţiei umane, trebuie sem-
presupuse rezultă efecte emoţio- nalate în cadrul î. de v. cazul
nale specifice. De notat că' în emoţiilor faţă de emoţii sau a
contextul î. de V. diverse relaţii sniiimontelor fată de sentimente,
2S*
1 i
ÎN SINE, în filosofia hegeliană tni a nu se dezice, socotind, în
tcrmcmtl î.s. se. aplică realităţii al lui H. Marcuse) şi faptul frus- întreţin forme parţiale şi particu-
mod greşit, ca, aceasta i-ar s(irl>i traţiei. Existenţialiştii explică î. lare de î. După cum arată parti-
fiinţei umane în măsura în cure demnitatea, Ineori termenul de. ca o contradicţie funciară. în-
aceasta nu dispune de conştiinţă î. se utilizează în sensul pozili\, dul, nu ignorarea ci studierea
de sine prin care ajunge să existe tre existenţa socială şi esenţa şi depăşirea acestor contradicţii
de tenacitate. umană ce nu se poate realiza.
pentru sine. Ceea ce este incon- duce la perfecţionarea progresivă
ÎNNĂSCUT, calitate a sistemu- Creaţia apare ca un mijloc a societăţii noastre şi aceasta în
ştient există î.s. lui de însuşiri pe care le po- de dezalienizare cu posibilităţi
' ÎNAPOIERE INTELECTUALĂ, spiritul celei mai înalte forme
sedă organismul la naştere, jn- însă restrînse (J. P. Sartrc). de umanism, — umanismul re-
insuficienţă congenitală a dez- cluzînd datele ereditare precum Acuzînd tehnocraţia ca atare de
voltării inteligenţei care se referă şi achiziţiile din perioada intrau- voluţionar comunist.
transformarea omului din scop ÎNSTRĂINARE SPIRITUALĂ,
la o stare de înapoiere momen- terină. După unele interpretări, al existenţei în mijloc al acesteia,
tană, dar care poate evolua şi de î. ţin şi însuşirile dezvoltate constă în influenţa negativă, os-
existenţialiştii ignoră însemnăta- tilă condiţiei umane a unor idei,
spre subnormalitate, dacă nu e în perioada imediată naşterii, în tea decisivă a relaţiilor şi organi-
depistată în timp util şi nu se condiţii independente de ambi- concepţii, viziuni, modele cultu-
zării sociale care în condiţiile rale — toate create de oameni —
exercita o acţiune stimulatorie. anţă şi în virtutea datumurilor capitaliste presupun tehnica drept
ÎNCLINAŢIE, tendinţa de a prenatale. Cu care se naşte cine- scop, oamenii devenind mijloace, ca şi religia — dar dovedindu-se
realiza o anumită activitate cu va; congenital, nativ. iar în condiţiile socialismului şi dăunătoare pentru ei întrucît sînt
posibilitatea de a obţine rezul- ÎNSTRĂINARE, categorie fi- mai ales în procesul avansării spre înşelătoare, împiedică înţelegerea
tate superioare. Motivaţie impe- losofică tratată ştiinţific şi socio- comunism, răstoarnă acest ra- raţională a situaţiilor, reţin de la
rioasă şi atracţie pentru acţiune. logic concret de către Marx şi port, tehnica fiind concepută ca rezolvarea efectivă a problemelor
î. se poate manifesta în raport preluată, nu fără importante di- mijloc, iar oamenii tot mai mult reale ale existenţei. î.s. nu apare
numai cu o anumită activitate formări de filosofia şi psihologia, ca scopuri. Pornind de la analiza izolat ci este secundară în raport
sau cu un grup de activităţi. Prin- existenţialistă. î. este o conse- şi explicarea î. muncii — prin cu cea economicăşi socială. î.s. ca
cipala î. umană — şi cea mai valo- cinţă a orînduirii sociale contra- relaţiile de exploatare capitalis- modalitate subiectivă de înstrăi-
roasă — este înclinaţia pentru dictorii şi a evoluţiei sociale dizar- tă ce duc în situaţia în care pro- nare este totuşi mereu legată de
muncă. Precizarea î. este pentru monice, spontane şi diformante ducătorii sînt nevoiţi, prin munca condiţii obiective perimate sau ac-
orientarea profesională, tot aşa asupra existenţei sociale, resim- lor, să sporească forţa proprieta- tuale. Există şi forme de autoîn-
de importantă ca şi cea a aptitu- ţite ca nedreptate şi limitare a rilor capitalului — Marx a de- străinare legate de diformări fun-
dinilor. autorealizării de către individ. monstrat: 1) că remediul radical ciare ale personalităţii şi de defecte
Forţele esenţiale ale omului se împotriva î. este înlăturarea orîn- ale educaţiei. O speţă străveche,
ÎNDĂRĂTNICIE, persistenţa obiectivează în produse, tehnici, duirii ce o generează şi întreţine; tipică şi radicală de î.s. este înstră-
iraţională într-o anumită direcţie, relaţii, idei, artă etc. iar în condi- 2) că celelalte forme de î. (socială, inarea religioasă (î.r.). în plan spi-
deşi se face dovada că direcţia ţiile exploatării şi asupririi, aces- politică, juridică, culturală şi spiritual efectul î.r. a fost încă clin
este greşită, ineficientă, dăună- tea exercită, prin recurenţă, o rituală) derivă din î. economică, antichitate asemănat cu cel al
toare, î., mersul înapoi sau încă- influenţă negativă, ostilă asupra sînt cauzal legate de aceasta iar unui drog (halucinogen, oniro-
păţînarea, implică un blocaj emo- oamenilor şi condiţiilor lor de dezalienizarea presupune revolu- gen, paralizant). în afara postu-
ţional, exagerată încredere în sine viaţă. Psihologic, î. este resim- ţionarea domeniilor respective. în lării unor forţe supranaturale şi
şi lipsă de consideraţie pentru ţită ca o suferinţă, ca o închidere socialism sînt eradicate principa- atotputernice, binevoitoare şi ma-
în cerc vicios, ca obstrucţionaro lele temeiuri şi forme ale î., dar lefice, determinante în chip fa-
opiniile altora. La tînăr sau la a realizării aspiraţiilor, ca nesi- socialismul, fiind o etapă de tre- talist etc, î.r. este promovată îi!
adult î. se leagă de amorul pro- guranţă, anxietate, lipsă de per- cere spre comunism, societate ce cadrul existenţei personale prin
priu şi se întîmplă ca, logic, cel f-pectivă etc. în centrul trăirii î. face posibilă deplina realizare a miturile despre nemurirea sufle-
in cauză să-şi dea seama că nu este dezvoltarea unilaterală a per- esenţei umane, prezintă totuşi tului şi despre existenţa de după
are dreptate, dar nu renunţă pen- sonalităţii (omul unidimensional unele contradicţii tranzitorii ce moarte. Acestea acţionează prin
3S8 389
î formaţional bine organizat şi re-
a lumii înconjurătoare. î. se
ficţiune compensator dar şi de- in o r d i n e a c o n s t r u c ţ i e i şi oi.Hor- par^ că este apanajul persoane- glat. N. Chomsky şi G. Miilor
rutant, iraţional în sensul deco- d u c â r i i ) c ă t r e o b i e c t k o firHvi-- - • ••, lor d^ vîrste mai avansate care (1963) au introdus conceptul de
nectării de viaţă şi lumea reală, i r a ţ i o n a l e . î n a n s a m b l u , p e căile cunosc consecinţele diverselor acte operator al î. care desemnează
de oameni şi istorie, a abando- c o g n i t i v ă , afectivă şi finalista -.- şi posedă un simţ al relativităţii. centrii funcţionali ai activităţii
nului în suferinţă şi nereali/are, realizează o î n s t r ă i n ă r i ' ;i pei., ci _ Viaţa te înţelepţeşte", cu toate integratoare a conştiinţei şi prin
a acceptării unei mizerii reale în n a l i t ă ţ i i pe m ă s u r a a f u n d ă r i i n; acestea şi la tineri este posibilă care şirul de informaţii de la
speranţa unei postume fericiri m i s t i c i s m , de u n d e d e t a ş a i ea I|I dezvoltarea î. după felul cum ştiu intrare este transformat în unul
fictive. Psihologic, î.r. se efectu- r e a l i t ă ţ i şi de n r o b l e n i r t ica inu;i sâ înveţe din experienţa lor şi a de reprezentări si structuri se-
ează prin iluzie, imaginaţie mala- nisnuilui c o n s t r u c t i v . Î.S. este [|.- altora, după modul cum ajung mantice (R. Lin'dsay — 1967).
divă, dogmatism iraţional, cre- o r d i n c u l t u r a l şi nu t r e b u i e con- să aprecieze faptele într-o per- î. presupune o serie de momente
dinţă în absurd, proiectare in f u n d a t ă cu î. psihică, de compe- spectivă complexă şi raţională. foarte strîns legate între ele şi
afară a speranţelor şi temerilor t e n ţ a psihopatologiei. ÎNŢELEGERE (lat. intellec- care, ulterior, odată cu struc-
şi „zeificare" a lor etc. Căile î.r. Î N T I P Ă R I R E , p r i m u l d i n /;,..- tio ~ act intelectual do surprin- turarea experienţei se vor com-
sînt: 1) cognitivă, introducind în- ceselc nieninriei (v.). i m p l i e i n d i u - dere a ceva în forma ideii), deco- prima. Acestea sînt: sumarea şi
tre lume şi subiect, pe măsura gvamarea (v.) consolidaţi;), repe- dificare semantică, conceptualiza- organizarea informaţiei, elabora-
religiozităţii lui, un filtru care tiţie, semnificaţie ş.a. re mijlocită de verbalizare; larea unor ipoteze şi formularea,
pe de o parte răstoarnă în sens JNTÎRZIERE INTELECTUA- tură funcţională a intelectului unor concluzii. Pavlov, pornind
spiritualist perspectivele, pe de LĂ, sindrom care cuprinde sfera uman în sensul generic al codifi- de la ideea formării noilor re-
alta, acoperă aspectele esenţiale psihică (gîndire, limbaj): din cării conceptuale şi mai ales al flexe pe baza celor vechi exis-
ale realităţii naturale şi sociale punct de vedere motor dezvolta- decodificării referenţiale. î. este
cu segmente opace; este ceea ce tente, a definit î. ca utilizarea,
rea nu se abate de la normă şi acea modalitate a gîndirii care vechilor cunoştinţe în vederea do-
prin fideism şi agnosticism, sub- se referă la o stare de moment. este cu necesitate, conştientă.
minează şi interverteşte forţa bîndirii de noi cunoştinţe. Difi-
ÎNTÎRZIERE PSIH0MOT0- în diverse limbi, termenul de î. cultăţile de î. sint în raport di-
cunoaşterii umane; 2) afectivă, posedă sensuri etimologice de-
RIE, sindrom, care cuprinde aţii rect cu distanţa dintre stocul de
exprimată în sentimentul religios semnînd acţiunea de cuprindere,
nivelul motor cît şi cel psihic cunoştinţe adecvate situaţiei de
unificat prin credinţă „oarbă" şi de punere în legătură sau în evi-
(inielectual-afectiv). Se coiv-ude- care dispune subiectul şi carac-
care este în centrul unei reactivi- denţă, de prindere, apucare sau
ră în diagnozei vîrstelor iniei. terul noilor informaţii pe care
tăţi emoţionale faţă de „împreju- sesizare. în ansamblu î. constă
ÎNŢELEPCIUNE, capacitate;! el trebuie să le descifreze, clasi-
rări fictive" concretizate specific într-o detaşare relevantă a unor
superioară de înţelegere şi jude- fice sau explice. Cercetările ge-
în pietisme, complex al culpa- relaţii esenţiale din obiecte si
care a lucrurilor, irnplichid o netice făcute asupra î. demon-
bilităţii, umilinţă, resemnare fa- fenomene, avvud însemnătatea unei
cunoaştere adîncă a realităţii. strează o pregnantă dependenţă
talistă, deconectare de realitate descoperiri sau reflectări coguitive.
expei ienţă bogată, măsură, echi- a acesteia de nivelul şi modul de
şi dezangajare în raport cu acţiu- în timp ce î. elementară se fundea-
libru între dorinţă şi posibili- organizare a sistemului intelec-
nile şi răspunderile, consolări ne- ză pe asemănări asigurate prin
tate, din care izvorăşte senină-
întemeiate, speranţe zadarnice, asimilările calităţilor comune şi tual. Un rol central îi revine lim-
tatea sufletească şi împăcarea cu
teamă de forţe malefice e t c ; pe abstracţiunilor simple, legate de bajului in procesul de î. care
sine şi cu lumea; raţionalitate ",:
această cale o mare parte din ener- scopuri practice, î. superioară şi poate fi definită şi ca un proces
conduită şi aprecierea cveniiih ;•-
gia umană" se evaporează în spa- deplină presupune, după I'iaget, de integrare şi corelare verbală.
tclor. î. se dobândeşte în urm;'
ţiile ficţiunii"; 3) finalist-voiitivă, o extensiune a conceptelor care Cercetările lui Al. Roşea demon-
unei bogate experienţe de viaţa
constînd din situarea scopului nu este accesibilă insului decît strează că preadolescenţii înţeleg
şi se opune exceselor de oiice fel.
vieţii dincolo de sfîrşitul real al prin intermediul unui simbolism niai bine ceea ce li se comunică,
î. presupune cunoaşterea de .sine
acesteia şi într-o vicioasă detur- precis şi cu condiţia suboi doniii ii vt-rbal decît Ceea re li se prr-
şi cunoaşterea lumii, o filozofie
nare a eforturilor de la obiecti- semnelor verbale unui sistem jn- KilHâ. intuitiv. Cuvintele repre-
praclie-acţională, dar şi domina-
vele reale şi eficiente (aceasta
rea de sine, ca mijloc de dominaic
391
I
zintă un mijloc superior de ana-
I
gur act. Momentul iniţial est<: de la distanţă a obiectului, ceea
liză şi sinteză şi în concluzie, cel al determinării sensului cu- de către şcolari a unor mecanisme
este mai greu să observi ceva gi instalaţii. T._ Slama-Cazacu ce pregăteşte şi anticipă implica-
vintelor, apoi al stabilirii lr^,V rea. I. se desfăşoară astfel ca o
într-un obiect complex, pe care turilor sintactice dintre cuvinte. (1959) arată că î. prin context,
doar îl vezi, decît să sesizezi în după care urmează diferenţiere; pe Ungă că duce la economie de continuă alternare de detaşări şi
baza unei indicaţii verbale. Cer- nuanţelor semantice a cuvintele'i mijloace şi timp, dar şi corelează implicări.
cetările lui Kikiforova (1959) asu- în conformitate cu contextul dat supleţea cu acceptarea celor mai ÎNVĂŢARE, activitate de în-
pra perceperii şi înţelegerii ope- Aceste trei momente se bazează ]>< adecvate sensuri dintr-o plurali- semnătate fundamentală pentru
relor literare, degajă în planul supoziţii preliminare asupra conţi- tate de posibilităţi. Referitor la adaptarea la mediu şi dezvoltarea
actualizării şi construirii imagini- nutului textului şi care influen- fazele î. se consemnează un mo- psihocomportamentală; după bc-
lor patru nivele; al imaginaţiei ţează mersul interpretărilor. în î. ment iniţial al orientării globale, haviorişti. dobîndirc de noi com-
pasive şi schematice, al asocierii ipotezele participă cu atît mai după care vor urma î. fragmen- portamente in urma acţiunii re-
cu amintiri personale, al repre- mult cu cît textul în cauză prezintă tare, pentru ca în final să inter- petate a unor stimuli asupra or-
zentărilor adecvate celor de- mai mari dificultăţi. In procesul vină, o î. integrală cu efecte de ganismului şi a fixării unor reac-
scrise în text prin disocierea de multifazic al î. textului, sini restructurare a însuşi modului ţii. Este în esenţă o asimilară ac-
amintirile personale şi, în sfîr- treptat scoase în evidenţă cu- de î. a fenomenului respectiv. tivă de informaţie (retenţie mne-
şit, al imaginaţiei reproductive vinte de sprijin sau jaloane se- Termenul de î. este sinonim cu zică) insolită de achiziţionarea
exacte, fără sprijin şi influenţe mantice şi totodată se constru- cel de interpretare. între necesi- de noi operaţii si deprinderi. Vom
ale amintirilor izvorîte din ex- iesc unităţi sintactice tot mai tatea obiectivă şi cea implica- distinge deci laturile informaţio-
perienţa personală. î. este un ample. Aceasta duce la corecta- tivă proprie gîndirii se constată nală şi operaţională (formativă)
proces continuu de sistematizare rea şi transformarea ipotezelor o deplină consonanţă atît în î. a î., considcrînd că ele pot
si resistematizare a informaţiilor. iniţiale, la înţelegerea finală, ca clasificatorie cît şi în inferarea fi inegal dezvoltate. Sub raport
Premisa globală a procesului de şi în rezolvarea problemelor com- legilor. Legile obiective sînt ex- funcţional contează valoarea adap-
î. constă în sistemul de cunoştinţe plexe, realizîndu-se ca o deplină primate în formulări riguros lo- tativâ a modificărilor de com-
de care dispune subiectul. Dar î. confirmare a ipotezei. Se face gice, un maximum de adecvare portament şi de aceea McGeoch
este numai preliminată de asi- o deosebire între î. spontană ce fiind atribuit formulelor matema- evaluează cotientelc de î. după
milarea informaţională, ea rea- presupune o operaţie rapidă de tice, î. la acest nivel presupune schimbările de performanţă re-
lizîndu-se în fapt, ca trăire a sem- integrare, recunoaştere, semnifi- deplina convergenţă dintre lo- zultate din exerciţiu. Pentru E.
nificaţiei, prin acomodare. Flexi- care şi î. discursivă ca activitate gic şi legic şi noile descoperiri de
bilitatea ca abilitate a restruc- legi ştiinţifice, determină for- Hunt, î. reprezintă o schimbare
mintală de durată, ce dobîndeşte progresivă a comportamentului
turării şi redirecţionării operative, Structura specifică a unui proces jarea unor noi structuri logice.
priveşte cu deosebire acomodarea. în genere, prin motivaţia sa incu repetarea aceluiaşi stimul,
de rezolvare a problemelor. Fe- schimbarea neputînd fi atribuită
De adecvarea acomodativă la nomenul de î. se realizează prin trinsecă şi prin planurile sale
relaţii ascunse, de detaliu, im- reconstitutive, î. este o activi- nici oboselii, nici modificărilor
integrare şi transfer. Acesta este sistemelor de recepţie sau efec-
plicate în obiect, situaţie sau însă numai mecanismul central tate participativă ce presupune
mesaj, depinde supleţea gîndirii, implicarea mentală a subiectului torii. Pentru E. Hilgard î. este
al integrării. Gîndirea nu se li- caracterizată prin schimbarea ac-
iar acomodarea, prin depăşirea mitează prin actele de subsumare în existenţa şi dinamica obiec-
informaţiilor asimilate se expri- tului, situaţiei, persoanei. De tivităţii ca rezultat al exerciţiului
la integratorii verbalo-logici. Oda- sau al reacţiei la o situaţie, în
mă în perspicacitate. Fenomenul tă cu aceasta este necesară ra- aceea în structura intelectivă in-
î. este tot aşa de diversificat şi tră, pe lîngă componente cogni- afara schimbărilor ce pot fi atri-
portarea părţilor la întreg, con- buite tendinţelor reacţionalo în-
multiform precum este în genere struirea întregului obiectual şi tive şi altele de ordin afectiv şi
activitatea intelectuală. A.N. So- coordonarea părţilor într-un an- voliţional. Sub acest raport î. născute, maturizării sau stărilor
kolov (1947) consideră că nicio- samblu. S. Jekulin .(1957) a ilus- empatetică este concludentă. W. temporare ale organismului (obo-
dată î. nu constă dintr-un sin- trat acest proces prin analiza i. G'ordon relevă şi condiţia deta- seală). După. H. Pieron î. este o
şării, a considerării din afară şi modificare adaptativâ a comporta-
39Z
393
I
I specific de î., va trebui «,d ..-.or- tea trebuie '.-fi şr rolifortno^f" spr-
meritului în cursul probelor r e - restrins î., după Piaget, ,,iii,i cih'UJiji <^;;Hit|v .;1 i . b i r ," t u l " I
petate, iar după Thorpe o modifi- vorbim de învăţare numai in UWtilor reactive .le l. N e u l - n m peni iu ui elevul nu doai :>a re-
care adaptativă a comportamen- măsura in care un rezultat (m îi î, dirijată, electuata siste- producă cunoştinţele: ci să ajungă
tului individual rezultînd clin noştinţă sau performanţă) >>i, matic în conformitate eu un să ghidească adecvat şi indepen-
experienţă. Gestalliştii au dus achiziţionat în funcţie de expi scop sau program, stabilit m dent, in construirea procesului
accentuarea caracterului adapta- rienţă. această experienţă pu chip conştient. Acer, st a se ba- concret de instruire se ţine senuia
tiv al î. pînă la confundarea aces- tînd fi de tip fizic sau de ijj, zează pe o activitate socială de în primul nud de legile: gîndirii
teia cu rezolvarea problemelor (M . logico-matematic". O altă ]>r „ a r e însemnătate. Revoluţia teh- şi numai în subsidiar de regulile
Wertheimer). Insuficientă atenţie cizare: ,,în opoziţie cu percepi i, nico-stiinţilică a obligat la elor- memorării. De aceea, trebuie să
a fost acordată însă exerciţiului. şi comprehensiunea imediată, tn turi 'considerabile pentru a dese acorde o mai mare atenţie
Rolul acestuia a fost cu deose- buie să rezervăm termenul (]i fini nu numai ce_sâ înveţi dar momentelor critice, dificile, no-
bire subliniatele asociaţionism şi învăţare acelor achiziţii ce >.]\l\ si cum să înveţi. In legătură cu dale ale procesului de î. şi să se
reflexologie. în acelaş timp î. în funcţie de experienţă, dar >, aceasta diverse discipline au con- generalizeze strategia problema-
este pusă în dependenţă de ca- desfăşoară în timp, sînt deci mi] tribuit la dezvoltarea teont/or tizării si legării invăţămiivtuhii
racterul întăririi reflexelor, deci locite iar nu imediate ca percep- învăţării. în ultimă instanţă se teoretic cu activitatea practică.
de motivaţie (E. Thorndike, Pa- ţia sau înţelegerea instantanee" urmăreşte creşterea eficienţei pro-
vlov, E. Tohnan, O. Mowrcr). De perfecţionarea metodelor de
în sensul cel mai general, ca cesului ' de î. învăţămîntul îşi
Un loc deosebit se rezervă în î., însuşire de informaţii şi formare,! instruire şi de autoperfecţionarea
propune să creeze condiţiile ne- metodelor de învăţare se leagă şi
operaţiilor pe care subiectul le de operaţii, î. se prezintă în mai cesare pentru ? optimiza însu-
execută şi însuşeşte (B. Skin- multe forme: perceptivă, sen- formarea intereselor cognitive şi
şirea cunoştinţelor şi formarea a înclinaţiilor profesionale, în-
ner). C. Osgood pune î. în de- zoriomotorie, motorie, _ verbală, deprinderilor intelectuale şi prac-
pendenţă de restructurările pe cognitivă, afectivă ş.a. în raport trucît acestea se nasc în urma
tice corespunzătoare. Procedeele succeselor obţinute în î. prin
care le provoacă noii stimuli în cu procesele psihice, î. este atit
sistemul de comportament auto- instructive devin, prin interiori- procedee eficiente. Scopul final
premisă cît şi produs. Tonic zare, operaţii mintale. De aici
reglat al subiectului. O linie de procesele sînt formate prin î. (Ui priveşte constituirea capacităţii
interpretare fecundă, a procese- sensul larg al acesteia, incheine/ însemnătatea acordată logicii de învăţare autonomă şi perma-
lor de î. este deschisă de P. Ja- şi educaţia) şi totodată în activi- obiectului de studiu şi metodelor
nentă.
net şi J. Dewey care arată că tatea de î. fiecare din procese ce se utilizează în predare. Aces-
operaţiile intelectuale rezultă din (percepţie, gîndire, memorie, vo-
interiorizarea acţiunilor fizice şi inţă) sînt antrenate ca mijloace.
verbale. în acest sens şi-au dez- De aceea î. nu poate fi redusă la
voltat cercetările L. Vigotski şi unul din procese (de. ex. memorie;
Piaget. Odată cu centrarea pe clar nici procesele nu pot fi con-
acte sau operaţii intelectuale, fundate cu î. care priveşte mai
accentul trece pe latura formativă degrabă latura lorgenetică decît
a î., deci pe structurarea gîndirii cea funcţională. în linii mari,
în raport cu cunoştinţele iar nu î. este responsabilă pentru asi-
doar prin volumul'de cunoştinţe milarea de către subiect a expe-
memorate. Piaget înţelege î. în- rienţei sociale şi pentru consti-
tr-un sens general ca asimilare tuirea personalităţii (G. Allporti.
informaţională succedată de aco- Considerînd că î. poate fi spon-
modare sau ies m i e u n a t e ope- tană, bazată pe imitaţie, s;\:i In-
raţională, ceea ce se n-duce la tenta, rezultînd din efectuarea mu i
un act de echilibrare. în sens activităţi, fără vreo preocup.ue
331
de participarea la j. J. Piagct, provoacă la copil acţiunile. Ed.
J
L S. Vîgotski, D. Elkonin ş.a. C'laparcde consideră că j., re-
relevă însemnătatea interiorizării zultind din imitativ, este tin sub-
acţiunilor şi a transformării lor stitut de activitate eficientă şi
în' procese psihice. Pentru ex- îndeplineşte un rol compensator
plicarea j. ca activitate lispsită de în sensul satisface) ii trebuinţelor,
un scop practic, utilitar, dar ne- intereselor copilului. La baza j.
cesară, inevitabilă în psihoge- sînt reacţiile circulare, ce se
neză, s-au formulat diverse teorii. formează treptat, în j . , îmbinînd
Astfel, pornindu-se de la faptul realul cu deviaţii imaginare. De
că nu numai copilul se joacă ci fapt, scopul j. constă în însăşi
şi puii animalelor superioare, bio- acţiunea de j . , el „pregăteşte vi-
logii au relevat asemănarea dar itorul, potolind nevoile prezente".
nu au înţeles deosebirile. H. Sub imperiul trebuinţelor, co-
Spencer explica j. la animalele pilul atribuie* lucrurilor obişnuite
superioare ca cheltuire a energi- semnificaţii neobişnuite, se in-
JAMAIS VU, în traducere di- cuvîntul constituie principalele ilor de prisos care la om ar fi troduce în roluri, personifică etc,
rectă, „nici.-dală vă/ut", se fo- mijloace ale j . ; 5) prin j. copilul mai mari. Este necesar însă să aceasta reprczentînd, aşa cum
loseşte în psihologie pentru a de- participă la transformarea am- se considere şi necesităţile vieţii a arătat Th. Ribot, primii paşi
semna iluzia de recunoaştere a bianţei ceea ce produce o vie de relaţie, înţelegînd j. ca un ai imaginaţiei creatoare. K. Koff-
unei persoane sau situaţii care plăcere; 6) în j. se îmbină închi- fenomen tranzitoriu de adaptare ka a relevat tocmai această
real nu face parte din experienţa puirea şi adecvarea la realitate; la ambianţă. în acest caz tre- pendulare a copilului între cele
subiectului. Se explică prin ope- 7) j. se dezvoltă continuu şi im- buie relevate deosebirile esen- „două lumi": ale realităţii şi
raţii de transfer şi analogie. plicit dezvoltă personalitatea co- ţiale dintre animal şi om. Soţii închipuirii. împreună şi nedife-
JOC, formă de activitate spe- pilului prin crearea şi rezolvarea Kellog, ca şi Ladîghina-Kots, renţiate ele ar alcătui „lumea li-
cifică pentru copil şi hotărîtoare progresivă a diverse feluri de crescînd împreună cu puii de bertăţii infantile". Un mijloc şi
pentru dezvoltarea, lui psihică. contradicţii: a) între libertatea cimpanzeu şi un copil, au con- un produs esenţial al acestei rea-
de acţiune şi conformarea la statat că ei' evoluează împreună
Sub influenţa j. se furnicarii,
numai în faza jocurilor dinamice, lizări este simbolizarea care este
se dezvoltă şi se reslrui/ureaz-ă schema de j . ; b) între imitaţie şi dezorganizat-motorii, mai de- intrinsecă j. şi al cărei conţinut
întreaga activitate psihică a co- iniţiativă; c) între repetiţie şi parte copilul intră în sfera unor este derivat la K. Koffka din
pilului. A.A. Liuhlinskaia sis- variabilitate; d) între dorinţa jocuri complexe cu desăvîrşire trebuinţele personale opuse şi
tematizează astfel particularită- de j. şi pregătirea prealabilă inaccesibile animalului. K. Gross în conflict cu realul. Este necesar
ţile j. la copil: 1) în j. copilul re- necesară; e) între ceea ce este susţinînd că j. are o fundaţie să se înţeleagă că de la începu-
flectă ambianţa şi, prin imitaţie, parţial cunoscut şi ceea ce se instinctivă, îşi arc în sine însuşi turile sale j. poartă amprenta
activitatea adulţilor; 2) j. este cunoaşte bine; f) între absenţa scopul şi anume pregătirea pentru vieţii sociale în care copilul se
un mod de dobîndire şi precizare vreunui rezultat material util viaţă. Conducîndu-se după teoria dezvoltă. Imperfecţiunile cunoaş-
a. cunoştinţelor prin acţiune; 3) şi bucuria j . ; g) între operarea biogenetică a lui Hăckel, St. Hali terii infantile nu sînt expresia
j. este o activitate degîndire cu obiecte reale şi efectuarea de susţine că în j. se reproduc sche- rezistenţei, a opoziţiei faţă de
întrucît este orientat spre rezol- acţiuni simbolice; stabilirea de mele de acţiune ale strămoşilor real. Sînt, mai degrabă, caracte-
varea unor „probleme", spre gă- raporturi în plan fictiv; h) între noştri îndepărtaţi, iii ordinea ristici ale evoluţiei fa/ice către
sirea căilor în vederea depăşirii emoţiile dictate de rolul îndepli- sedimentării lor in experienţa cuprinderea realităţii obiective
unor obstacole; 4) acţiunea şi nit şi emoţia pozitivă provocată umani. K. Btihler găseşte ex- prin însuşirea treptată a mijloa-
plicarea j. în plăcerea pe' care o celor activităţii umane. Rezulta
396
397
fiona izomorf adultului. Modela- «cop bine determinat şi în cafe
aceasta şi din diferitele clasifii ăi i pe măsura verbalizării şi a trans- re.i in }• a activităţii ^ y r v s t t ) int'-r-'i.ele. p-îrţilpr sint contrare.
ale j. care exprimă inevitabil ferului generalizator, să se afir- în ambianţă, este o lege obiec- K(/uitatul unui joc se numeşte
dezvoltarea lor stadială. Arkiu me, ca principiu ;.l reglajului iun- tivă. Este binecunoscută deter- partidă, aceasta dind cîştig de
propune următoarea, clasificare: ştient proiectiv. Dar i-a nu v.Ar minarea social-istorică a conţi- cauză unui anumit jucător sau
1) j. in care se exersează funcţiu- la început dată. copilului în fon,,;, nutului j . , faptul că şi j. retleetă. grup de jucători. Diferitele ac-
nile psiliofi ;>.o!o»ice (senzoriale, pură, nu este un efect al indica în mic, existenţa socială. S-a ţiuni executate de jucători în
motorii, intelectuale); 2) j. teh- •ţ ii lor verbale ale adultului, ( o . spus că j. este expresia compen- cursul unei partide sînt numite
nice ţi pmductire (meşteşugăreşti, pilul cucereşte regula decantm- saţiei la care recurge copilul mutări, dintre care unele sînt
constructive, industriale, agri- d-o din propria activitate de j. pentru a se întregi ca subiect. întâmplătoare, aleatoare (zar,
cole) ; 3) j. in care se reproduc care devine tot mai complexă Nu este însă o compensaţie la urnă cu bile, aruncare de mo-
unele relaţii sociale (familiale, irnplicînd cooperarea colectivă" şi care se recurge premeditat şi nedă), iar altele sînt libere, ju-
din grădiniţă şi şcoală, clin so- coordonarea procesuală. Realis- nici nu poate fi vorba de un com- cătorii putînd delibera şi alege
cietate în genere); 4) j. militare; mul regulilor determină o ten- plex de inferioritate (A. Adler).
5) j. ce realizează dramatizarea, mai multe variante de acţiuni
dinţă realistă şi în ce priveşti' Pentru copil j. este un lucru fi- posibile. în timp ce în cele mai
reluind spectacole de circ, cine- principalul instrument al promo- resc, este, cum observă Blaga,
matograf, teatru etc. Pînă acum multe jocuri de noroc au loc numai
vării acestor reguli. I>ar aceasU o „înţelepciune" a vieţii lui. iu
nu s-a. căzut de acord asupra înseamnă că în jurul copilului sau prevalent mutări întâmplă-
j. se rezolvă contradicţia dintre toare, în j.s. —concurenţă econo-
unei clasificări a j. >,u este una- realul şi fictivul nu sînt nici diso- posibilităţile copilului şi cerin-
nim acceptată nici terminologia ciate şi nici echivalente ca însem- mică, conflicte militare etc. —
ţele, modelele de acţiune impuse se realizează în mod predomi-
respectivă. Iniţial copilul repro- nătate. K. Koffka nu are drep- de ambianţă. în abordarea pro-
duce imitativ şi neorganizat unele tate şi nici Piaget cînd susţine cesului ]., o primă problemă este nant ntutări libere. în j.s. mută-
scheme ale acţiunilor externe că„ J. are semnificaţia unei rea- aceea a originei psihofiziologice rile libere presupun un plan con-
(Slavina, Fradkin, A. Chir- lităţi autonome", înţckgînd prin. a j . ( mai precis a impulsurilor ini- ştient de acţiune al jucătorilor,
cev) pentru ca la un moment aceasta că realitatea reală că- ţiale spre j. Desigur, există la o anumită strategie pe care aceş-
dat copilul să reunească mai reia i se opune este pentru copil o predispoziţie nativă spre tia trebuie s-o elaboreze şi s-o
multe acţiuni în jurul uneia cen- copil mult mai puţin reală decit j. în anumite limite, o astfel de urmeze. Strategia apare ca an-
trale (subiect) şi să evolueze pro- pentru noi. Xu este cazul să predispoziţie intîlnim şi la puii samblu de reguli care permit
cesual în j . , atribuindu-şi sieşi se absolutizeze slăbiciunea dis- animalelor superioare. Totuşi nu luarea unei decizii sau a unui şir
ca şi lucrurilor semnificaţii fic- criminării dintre real şi imaginar putem vorbi de o „programare" de decizii capabile să asigure fi-
tive. Acest tip de j. a fost numit în activitatea copilului. Xu cs1e ereditară a j. ea atare. Dovadă nalizarea acţiunii. Teoria j . , ini-
j. cu subiect sau j. cu roluri sau doar un fenomen învecinat eu faptul că în anumite împreju- ţiată în anul 1921 de către mate-
j. de creaţie. Caracteristic aces- halucinaţia. Oricît ar fi de r.r.ga- rări, j. poate să nu apară, să fie maticianul Emil Borel şi funda-
tei perioade este coordonarea jat în j. luînd perna drept fe- eliminat din circuitul dezvoltării. mentată începînd din 1928 de
acţiunilor. Important este însă tiţă sau scaunul drept automo- Ceea ce nu poate fi insă eliminat către John von Xeumann, ana-
modul de coordonare. L. Vîgot- bil, copilul „ştie" că jucăria JIU şi constituie condiţia primă şi lizează schemele situaţiilor con-
ski relevă trecerea de la nemij- e totuna cu macroobiectele (!'• fundamenta'ă a adaptării, este flictuale în care intervin capaci-
locit la mijlocit. Treptat, sche- reală utilitate. El însă arc să activitatea reflexă de orientare tăţile intelectuale ale jucătorilor
mele coordonative se detaşează fio lăsat să se joace şi manifestă şi investigaţie. şi în care rolul intîmplării este
din contextul acţiunii, devin an- în j. lui o sinceră şi candidă dă JOC STRATEGIC, situaţie de limitat prin modul de comportare
ticipative şi mai mult sau mai ruire şi mari posibilităţi de trans- conflict în care există cel puţin al acestora. Scopul teoriei jocuri-
puţin explicite. Astfel se naşte poziţie. La copil angajarea in două părţi — persoane fizice, lor este elaborarea unor recoman-
regula de j. Ea este iniţial im- situaţia de j. este dictată de o colective sau sisteme dirijate a dări pentru comportarea raţio-
plicită, este principiu al schemei necesitate de viaţă. Copilul ma- căror activitate urmăreşte un nală a jucătorilor, adică deter-
senzoriomotorii pentru ca apoi nifesta viu trebuinţa di- a ac-
minarea strategiei optime a fie- funcţii, J. trebuie proiectate si subiect) şi singulare (predicatul matice (enunţă o legătură posi-
cărui jucător. experimentate psihologic. se enunţă despre nu singur o- bilă între subiect î predicatj ;i
JUCĂRII, obiecte utilizate în JUDECATĂ, formă logică fun- biect). Pe baza cantităţii şi cali- j. apodictice (enunţă o legătură
activitatea copiilor, corespun- damentală, caracterizata pi in tăţii se disting următoarele ti- necesară). O formă de j. apodic-
zînd uneltelor adultului. J. con- afirmarea sau negarea a ceva puri de j . : universal-afivmative tică este j. de valoare, prin aceasta
stituie un suport important în despre altceva şi prin însuşirea (A) universal-negative (E), par- afirmîndu-se legătura subiectului
dezvoltarea copilului. H. 'Wullon de a fi adevărată sau falsă. Re- ticîdar-afirmative (I) şi partiatlar- cu o valoare exprimată în pre-
le numeşte obiecte ale preuceni- laţionează noţiunile intre ele, ex- negative (O); între aceste j. dicat (bine, frumos, adevăr e t c ) ;
ciei care contribuie la formarea plicitează conţinutul lor şi relevă există raporturi de contrarietate j. de valoare este corelată cu j.
ansamblului personalităţii. Ele relaţiile dintre lucrurile reflec- (între A şi E), de contradicţie teleologică (de scop) şi j. norma-
sînt un pretext de bucurii. Func- tate. Relevă fie raporturile dintre (între A şi O, E şi 1), de subal- tivă (trebuie...).
ţiile j. sînt multiple: a) acţionează obiecte diferite, în cazul j. </,> ternare (între A şi I, E şi O) şi JUSTIFICARE, particularitate
asupra simţurilor şi motricitatii relaţie, fie autoraporturile ace- de subcontrarietate (între I şi O), a unor raţionamente şi acţiuni
(atrage atenţia pruncului, îl sti- luiaşi obiect, în cazul j. de apar- care pot fi redate intuitiv cu aju- de a fi orientate către întemeierea
mulează să prindă jucăria, să-i tenenţă (aceasta fiind atributivă, torul pătratului logic. După cri- unor interese personale, satisfa-
dea drumul, s-o ţină în echili- cînd relevă însuşirea unui obiect, teriul relaţiei se disting j. cate- cerea unor năzuinţe şi senti-
bru, s-o arunce, s-o prindă.) sau predicativă, cînd relevă ac- gorice (legătura dintre subiect mente care pot să corespundă
Este un exerciţiu care formează ţiunea unui obiect). J. de relaţie sau nu unor valori unanim accep-
si predicat este necondiţionată),
gesturile, coordonarea mişcărilor. este constituită din cel puţin două, tate. După Th. Ribot, modali-
j. ipotetice (o j. categorică —
precizia şi stimulează deprinderi elemente (reiate), membrul an- tate a logicii sentimentelor.
condiţia sau antecedentul —
noi; b) contribuie la dezvoltarea tecedent al relaţiei şi membrul condiţionează legătura subiectu- JUXTAPUNERE, punerea unor
inteligenţei (trezeşte interes şi succedent, şi o copulă care sta-
fixează atenţia, ajută cunoaşte- lui cu predicatul din cea de-a elemente alături unul de altul,
bileşte tipul de relaţie (simetrică
rea formelor, a mărimii şi ulte- doua j. categorică — consecinţa interpretarea lor fără a între-
sau asimetrică, tranzitivă sau
rior la stabilirea unor ' relaţii sau consecventul) şi j. disjunctive vedea corelaţiile, interacţiunile
intranzitivă, reflexivă). J. de
logice, stimulează inventivitatea (care enunţă diferite alternative).
apartenenţă este alcătuită din şi interdependenţele; deseori
şi imaginaţia prin desfacere, După criteriul modalităţii există
subiectul j. (exprimă obiectul), desemnează o poziţie mecani-
asamblare şi construcţii noi, — predicatul j. (exprimă însuşirea j. asertorice (exprimă constata-
rea unei stări de fapt), j. proble- cistă în psihologie.
uneori întîmplătoare); c) facili- sau acţiunea obiectului) şi copula
tează afectivitatea (creează re- sau legătura celor două clemente
laţii de ataşament, cu transfer (apartenenţa sau nu a predicatului
în joc a comportamentului coti- la subiect). După calitatea j.
dian, poate elibera de sentimen- de apartenenţă se disting j. afir-
tele de agresivitate şi constitui mative (enunţă apartenenţa), j.
identificări afective de natură negative (enunţă lipsa aparte-
socială; d) promovează sociabili- nenţei) şi nedefinite (sînt afir-
tatea (în jurul j. se manifestă la mative, dar au ca predicat un
început egocentrismul, ca să facă termen negativ). După cantitate
loc ulterior unor relaţii sociale se disting j. universale (predica-
cu alţii; începe astf 1 coo- tul se enunţă după întreaga
perarea e t c ) ; e) ajută la for- clasă desemnată de subiect), j.
marea intereselor -profesionale si particulare (predicatul se enunţă
a modelelor de muncă. în raport despre o parte din obiectele ce
cu îndeplinirea optimă a acestor constituie clasa desemnată de
400
K
der distinge trei niveluri ale k.: ;-e face o distincţie între proprio-
K
cepţia somatoestezică ce infor-
a
\ de înaltă sensibilitate (degete, mează asupra muşchilor şi pos-
antebraţ, palmă, la care ar tre- turii si propriocepţie kineslezioi
bui desigur adăugaţi muşchii ce informează asupra mişcărilor
bucali, linguali şi aparatul fona- active prin fccdback senzorial.
tor); b) de sensibilitate medie KINEZIMETRU, dispozitive
(cotul, genunchiul, bazinul şi destinate să măsoare precizia
fesierii); c) de sensibilitate re- mişcărilor manuale, îndeosebi în
dusă (pulpa piciorului si altele). ce priveşte direcţia şi ţintirea.
KIMOGRAF, dispozitiv de în- \V. Jenkins (1954) serie „Sen-

registrare a unor reacţii, stări, sibilitatea kinestezică este proba-
procese (printr-o curbă trasată bil cea mai importantă dinii e
de un inscriptor pe o bandă de formele de sensibilitate de care
hîrtie ce se deplasează într-un dispune omul. Fără sensibilitate'.'
ritm uniform). Clasic, pentru kinestezică este imposibilă men-
transformarea reacţiilor în impul- ţinerea poziiiei verticale, depla-
suri adecvate inscripţiei se uzează sarea independentă, vorbirea şi
de un sistem pneumatic (capsulă participarea în alte genuri com-
Mareyj. Există şi variante elec- plexe de activitate." Receptorii
tromagnetice şi electronice. sînt dispuşi în muşchi (fusuri),
KINESTEZIE, simţ muscular, în tendoane (corpusculii Goigij,
modalitate de recepţie a propri- şi în articulaţii (terminaţii ner-
ilor mişcări şi poziţii. Relevat voase libere). Proiecţia analiza-
în 1826 de Ch. Bell. Ch. Sherring- torului kinestezic este situată în
ton arată că în constituţia ner- cortex pe suprafaţa girusului post-
vilor musculari aproape jumă- central (parietal ascendent) şi
tate din fibre sînt senzitive. El în unele puncte adiacente. Aici
introduce termenul de -proprio- prin stimulaţii electrice se identi-
ceptic (1894). Behtereva demon- fică zonele corespunzătoare în-
strează că deseori discoordonâ- tregului corp, corespunzător însă
rilc motorii, parezele şi ataxiile nu dimensiunilor spaţiale, den-
sînt cauzate nu de blocarea că- sităţii variabile a organelor recep-
ilor efectorii ci a celor aferente. toare (v. honumculusi. GolJschei-
26*
LABIRINT RAŢIONAL, expe- Te2a după care fondul ereditar
rienţa imaginaţi de Peterson, al omenirii progresează prin ma-
L
constînd din suprapunerea me- suri educative e.;te, de asemenea,
todei învăţării prin încercări şi o teză 1.
irori, cu înţelegerea materialului LAPSUS, deficienţă de moment
dat spre învăţare. Primelor li- în exprimarea verbală, aducerea
tere din alfabet li se asociază aminte sau gestică, constînd din-
primele numere, subiectului pre- tr-o incapacitate de actualizare
zentîndu-i-sc litere şi numere (moment de vid mental) sau din
si cerîndu-i-se acestuia să decode- înlocuirea paradoxală a unui ele-
ze materialul prezentat într-o sin- ment cu altul, chiar cu contra-
gură modalitate (cifre sau litere). riul său. Subiectul poate să nu-şi
LACUNAR, ceea ce se caracte- amintească lucruri binecunoscute,
rizează prin lipsa unor anumite să devină incapabil de a pronunţa
elemente din sistem. Limbajul un cuvînt banal, să spună sau
poate fi astfel cînd îi lipsesc să facă exact contrariul din ceea
unele cuvinte şi de asemenea me- ce îşi propusese conştient. Consi-
moria cînd amnezia intervine derînd că oboseala şi perturbă-
LABILITATE, instabilitatea drumului de la intrare la ieşirea, pentru anumite fapte sau inter- rile de atenţie nu explică pînă la
punctului cortical motor stimu- unică, este îngreunată mult din vale de timp. Figurile lui Landoldt capăt astfel de fenomene, Freud
lat, manifestată prin faptul că cauza multiplelor „răscruci", căi sînt 1. întrucît din cerc, patrula- presupune că faptele de inaptitu-
nu orice intensitate sau frecvenţă înfundate, variante derutante. Se ter sau triunghi lipsesc anumite dine sau substituţie din care con-
de stimulare dau aceleaşi rezul- urmăreşte timpul de, execuţie, porţiuni, ceea ce permite testa- stă I. se explică prin intervenţia
tate, iar stimulii aparent asemănă- greşelile, tactica adoptată etc rea integrării perceptive. unor pulsiuni inconştiente care se
tori nu dau răspunsuri identice. LABIRINT AL DEZVOLTĂRII opun sau înlocuiesc pe cele conşti-
LABILITATE AFECTIVĂ LAMARCKISM, doctrină evo- ente. De aceea fenomenele de 1.
INDIVIDUALE, expresie ce luţionistă, Lamarck (1809), care
(VERSATILITATE TIMICĂ), semnifică unicitatea şi marea sînt considerate ca dătătoare de
tulburare de afectivitate con- admitea, între altele, ereditatea seamă pentru autenticele tendinţe
complexitate a drumului vieţii caracterelor dobîndite în cursul
stînd în trecerea rapidă de la o şi activităţii individuale printr-o ale sinelui.
stareţele bună dispoziţie la una vieţii de către genitori, de exem-
scrie de împrejurări, relaţii, ex- plu prin antrenament, funcţio- LATENŢĂ, timpul scurs între
rea. întîlnită în manie, psihopa- perienţe practice şi spirituale, nare intensă a unor organe etc.
tii, isterie, paralizie generală momentul în care se aplică un
influenţe educative, fapte de în- L. atribuia „nevoii" (de natură stimul şi pînă cînd apare răspun-
progresivă, stări de involuţie văţare etc., toate conciliind la dez- psihică, dar în raport cu condiţii
senilă, epilepsie, hipertiroidism, voltarea psihică şi de personalita te. sul; 1. reductibilă, timp de 1.
stări de intoxicaţie alcoolică. precise de mediu) capacitatea ele care se poate scurta prin variaţia
LABIRINT MENTAL, probi a „crea" organul util. L. este condiţiilor de stimulare cum ar
LABIOLECTURĂ, citire a vor- imaginară constînd din alegerea abandonat de biologia modernă,
birii după mişcările buzelor şi unei strategii de parcurgere a fi intensitatea; 1. ireductibilă,
îşi păstrează însă popularitatea şi nedepinzînd de condiţiile stimu-
limbii celui ce vorbeşte. Aptitudi- materialului dat spre alegere; „rezistă" sub forme mascate. De
ne foarte dezvoltată la neauzitori. constă în alegerea răspunsurilor lării; 1. adevărată este 1. ireduc-
pildă, teza după care mediul este tibilă, diminuată de caracteris-
LABIRINT, tehnică de cerce- corecte, prin repetări, pînă la atotputernic faţă de zestrea ere-
tare în zoopsihologie şi psiholo- obţinerea rezultatului final. Su- ditară, sau după care reflexele ticile căilor de conducere şi a
gia învăţării, constînd dintr-o biectul trebuie să descopere prin condiţionate însuşite de părinţi modului de transmisie a impulsu-
construcţie de canale sau căi încercări succesive răspunsul facilitează dobîndirea lor de că- lui. La Freud se consideră drept
labirintice sau numai din dese- corect, în caz de alegere gre:;>it<. tre urmaşi — sînt variante de 1. 1. perioada de reducere a intere-
nul corespunzător. Parcurgerea proba se reia de la început.
405
401
s-ului sexual dintre vîrstele do act;.-i Inie a itnuigrup. avind r<-0 ,.-, ,,.
(j v* 12 ani. ttaliii .vlopldrcj decL'iik'i fn p , asupra gradului, sarcinilor şi me- luminozitate totală, egală cu suma
LATERALITATL, predominare todelor; b) coordonarea contri- componentelor; — AKISTOTEL.
h o ! n ^ U [ ; , < ' C 1 j l a şr; C c r c e U ' . l . - ă .li'ur
funcţională a unuia din segmen- buţiilor şi eforturilor; c) adopta- privind asocierea de idei în trt i
tura personalităţii diverşilor tjţ,; moduri: prin contiguitate, ase-
tele simetrice ale aparatului loco- de 1. şi influenţa acestora aMiHv rea de decizii; A) intervenţiile de
motor şi organelor de .simţ asupra stimulare şi susţinere; e) interven- mănare şi contrast; -- BUX-
grupului. S-a dovedit că nu există o SEX-ROSCOE, sau a reciprocită-
altora, aşa cum, de regulă, do- singura formulă de I. optim pentru ţiile de facilitare socială şi de
mină mîna dreaptă, tot aşa după reglementare, corecţie a proceselor ţi i dintre intensitatea iluminării şi
toate situaţiile de grup (de ex. 1. timpul stimulării retinei sau plăcii
cum o dovedeşte B. Ananiev, do- cuipe/mt. o'ttf'iitar, hotmit, cohi"- şi relaţiilor de grup. Stilurile de 1.
mină sub anumite raporturi unul a) autocratic, absolutist, distant; fotografice; dacă intensitatea este
n: calif), in diverse situaţii se potri- redusă la jumătate, durata sti-
din ochi, una dintre urechi, feno- vesc mai bine pentru rolul de b) autoritar şi protector; c) demo-
menul fiind necesar în ordinea coor- cratic, consultativ şi raţional. mulării trebuie să fie dublată
1. divei se tipuri de personalitate. pentru a se obţine acelaşi efect;
donării intrafuncţionale şi impli- Ceea ce contează este interacţi- LECTURĂ, acţiunea de a par-
cînd predominarea unor mecanisme curge vizual caracterele scrise, -BOUGER-WEBEK-FECHXEK,
unea dintre 1. şi grup, modul cum denumită legea psihofizică fun-
din emisfera cerebrală corespunză- aceasta se realizează. In afară I. cunoscînd fonemele respective şi
toare. După B. Ananiev prin asi- semnificaţia lor din ansamblul damentală, afirmă că pentru
loimali, instituţionaiizaţi, cunos- modificarea minimă a intensităţii
metria funcţională a organelor cuţi după numele funcţiilor p(> convenţional care constituie limba
perechi de simţ se realizează accen- scrisă. L. sau cititul se poate face unei senzaţii este necesar ca stimu-
care le îndeplinesc în diverse Mu- lul să-şi modifice intensitatea con-
tuări cu rol foarte important în ţenie de activitate, sînt în majori- cu glas tare sau tăcut (pentru
perceperea tridimensională a spa- sine). L. constituie o disciplină de foim unui raport constant faţă de
tatea grupurilor, şi 1. informai: valoarea sa anterioară, respectiv să
ţiului şi în genere în selectivita- ce realizează în chip fire: i bază a învăţămîntului şi pentru
tea psihică. învăţarea căreia trebuie să fie varieze în plus sau minus cu 1/30
un rol de conducere, fiind accep- pentru presiunea ponderală, cu
taţi şi recunoscuţi tacit de mem- însuşit întregul sistem de simboluri
LAŢI CE, ordonarea într-o reţea al limbii respective. L. se învaţă 1/10 gentru auz şi cu 1/100 pentru
a mai multor date. Denumirea a brii grupului, bucurîndu-sc de pres- văz. într-o alta formulare: sen-
tigiu şi reuşind voit sau nevoii şi este strîns asociată de scriere
fost introdusă în psihologie de şi ortografie. Pentru a învăţa 1. zaţia variază după o serie aritme-
către F. Gonseth şi J. i'iaget. să se impună. Aceştia pot acţiona tică dacă stimulul variază conform
în sens pozitiv sau negativ. Ma- sînt necesare anumite condiţii; un
Ultimul o foloseşte în explicarea stadiu de dezvoltare intelectual unei serii geometrice. Gh. Zapan
relaţiilor dintre structurile logi- karenko a relevat experienţa con- a adus importante corecţii acestei
versiunii rolului negativ m rol capabil să facă faţă cerinţelor res-
co-matematice şi structurile cog- pective; o stabilitate comporta- legi (care nu se confirmă decît
nitive. J. Flavell defineşte 1. lui pozitiv la 1. E:;te dezirabil ca 1. în zona valorilor medii), introdu-
formal să se bucure şi de prero- mentală adecvată, nivel intelec-
Piaget ca structuri constînd într-un tual care să nu atingă limitele cînd într-o nouă formulare mate-
set de elemente şi o relaţie sta- gativele 1. informai. matică alte. variabile şi făcînd-o
deficienţei severe. Cititul se învaţă
bilită astfel ca fiecare două ele- LEADERSHIP, rolul unui leader după anumite metode, dintre care astfel aplicabilă şi in zona valori-
mente să conţină legături ante- (conducător) care este iniţiator, di- cele mai cunoscute sînt cele ana- lor mici şi mari; — CHAKPEX-
rioare şi posterioare. Exemplu: rector sau organizator al unor acu- litico-sintetice şi global-sintetice. TIEK, după care durata stabilită-
atributul esenţial al gîndirii for- vităţi de grup; funcţiile celui c<ne în psihologie sînt cunoscute o ţii unei senzaţii luminoase este
male este orientarea către posibil conduce, dirijează, a-nlrc-netcil " serie de teste care măsoară rapi- invers proporţională rădăcinii pă-
şi ipotetic. Relevarea posibilită- grupă de indicizi. După J. M:i'- ditatea lecturii, corectitudinea trate a intensităţii stimulării;
ţilor ipotetice, recent însuşită prin sonneuve, I. este „uit sistem <!• pronunţării, reţinerea conţinutu- - DELBOEUF, privind relaţia
operaţiile combinatorii gene- conduite fixate prin şi pentru lui, reproducerea şi recunoaşterea dintre stimuli şi senzaţii (1876).
rează după Piaget, constituirea funcţionarea grupului, o condiţie unui text citit etc. Se afirmă: l)degradarea senzaţiei,
unei 1. şi calitate dinamică a structură- slăbirea ei eînd stimularea fizică
LEADER.conducător, şef, per- rii sale". Statutul şi rolul de 1. LEGEA LUI : ABXEV, snu a şi excitarea ei nervoasa îşi echiva-
soană care dirijează şi coordonează se realizează prin: a) informare aditivitfitii luminozităţilor radia- lează intensităţile; 2) progresul
ţiilor luminoase parţiale intr-o
407
sau accentuarea senzaţiei în urma lelor diferite din care se efectuează tea senzaţiilor; - KERNST, pri- cipative şi dificultatea, sarcinii
unei stimulări contrastante; 3) alegerea (1952); - 1LOOJL<\\ 1-A,. vind permeabilitatea electrochi- (1908). La sarcinile pentru subiect,
existenţa la fiecare speţă de senza- WE1SS, după care cantitatea de mică a membranelor neuronale, uşoare — iste necesară o oarecare
ţ ie a unui minimum şi a unui maxi- excitaţie electrică liminară a ner- susţine că între schimbarea con- supramotivan; pe cînd la sarcini-
mum de tensiune posibil; — DOX- vilor (produsă de intensitatea i centrării saline din masa neuronale grele — oarecare submotivare;
DERS, în condiţiile unei anumite pentru durata / a stimulativi) lă şi frecvenţa curenţilor alterna- — ZiPF, legi psiholingvistice: 1)
poziţii a capului, ochiul fiind creşte liniar în funcţie de durată. tivi sau duratele curenţilor con- numărul cuvintelor ce se întilnesc
imobil, orientarea privirii este cu o constantă b, pornind de I,,, tinui de propagare este un raport cu o anumită frecvenţă este invers
determinată numai de linia sau constanta a ca limită inferioară : invers; — PIPER, în adaptarea proporţional pătratului acestei
axul optic; — DUBOIS, privind it — a + bl; — JOST, privind la obscuritate între intensitatea frecvenţe; 2) frecvenţa unui cu-
corelaţia dintre greutatea corpu- memoria prevede: a) asociaţiile excitabilităţii luminoase şi supra- vînt este invers proporţională
lui şi masa encefalului — 1896). mai vechi pot fi reactualizate in,ii faţa explorată este un raport rangului său în ierarhia de frec-
După acest mare antropolog: uşor decît cele mai noi în aceleaşi constant; - PUTTER, intensi- venţe verbale; 3) cuvintele cele
li = KP 0 5 6 , în care E este greu- condiţii de repetare; b) memora- tatea senzaţiei este direct pro- mai frecventesînt cele mai scurte;
tatea encefalului, P greutatea rea devine maximal economică porţională cu concentrarea sub- 4) numărul de semnificaţii ale unui
corpului, iar K0>5S un coeficient dacă se respectă anumite inter- stanţelor excitabile; - RIBOT, cuvînt se leagă printr-im raport
constant pentru fiecare mod de vale între repetiţii (1897);— KIK- sau legea regresiunii progresive constant de frecvenţa sa.
cefalizare avînd valoarea de 2,8 la SCHMANN, saturaţia culorii in- a memoriei: la o vîrstă mai LEGI (ale psihologici); fiind
om, 0,7 la antropoizi, 0,4 la duse prin contrast este propor- avansată memoria funcţionează modalităţi ale determinării sau
maimuţe, 0,3 la feline şi 0,07 la ţională cu saturaţia culorii in- optim pentru faptele vechi (din raporturi necesare, esenţiale şi
rozătoare; — EMMERT, după ductoare (1927); - KORTE, în copilărie şi tinereţe) şi pesim, stabile, 1. au un caracter obiectiv
care mărimea aparentă a imagi- producerea optimă a fenomenu- pentru cele noi, recente; — RIC- şi intervin în toate domeniile rea-
nilor consecutive este proporţio- lui piti intensitatea celor doi CO, produsul dintre intensitatea lităţii, inclusiv în psihicul şi con-
nală cu distanţa aparentă, con- stimuli şi durata acţiunii lor stimulării foveale şi suprafaţa duita umană. Prezentînd princi-
formîndu-se legii constantei; variază în sens invers; — LA.M- stimulată este constant; — TAL- palul obiectiv al cunoaşterii ştiin-
— FLECHSIG, întinderea supra- BERT, conform căreia la o su- BOT, cînd impresia de lumină ţifice, 1. permit previziuni iar prin
feţei receptoare corticale este direct prafaţă care dispune de aceeaşi continuă (în cazul stimulărilor coordonarea lor se construiesc mo-
proporţională cu suprafaţa sec- luminozitate în toate direcţiile şi intermitente) este stabilizată, lu- delele de explicaţie ştiinţifică.
ţiunii nervilor periferici afe- este perfect mată, intensitatea minozitatea percepută este iden- Psihologia, dispunînd de un secol
renţi corespunzători. — FLOU- luminoasă este proporţională cu tică cu aceea a unei stimulări de dezvoltare ştiinţifică, a ajuns
RENS, excitarea prin rotaţie a cosinusul unghiului pe care ii continue, furnizată de aceeaşi can- să formuleze numeroase 1., uncie
canalelor semicirculare provoacă face direcţia căderii luminii cu titate de lumină (1834); —' VIE- (cele mai multe) avînd un carac-
mişcări oculare rotatorii. — GI- direcţia suprafeţei. Unitatea de RORDT, în aprecierea duratelor ter mixt (psihofizic, psihobiologic
RAUD-ŢEULON, imaginea unui măsura este lambertul (Lb) = scurte există un nivel de indi- psihosociologic, psihopedagogie,
obiect, fiind percepută ca proiec- a
ferenţă sub care se produce etc.) iar altele fiind specific psiho-
tată pe un plan de convergenţă — 1 lumen/cm = 1 phot; — subaprecierea şi peste care inter- logice. Acestea se caracterizează
binoculară are o mărime aparentă MARBE, timpul de reacţie a vine supraaprecierea (1860); — nu prin termeni fizici, chimici,
raportată la o dimensiune a asocierilor verbale este cu atît — WUNDT, timpul de latenţă fiziologici etc. ci prin dependenţe
imaginii în corespondenţă cu dis- mai scurt cu cît respectivele aso- al reacţiilor este direct proporţio- implicative (ca 1. gîndirii) sau
tanţa faţă de planul de proiecţie nal cu intensitatea stimulării prin semnificaţii valorice (în mo-
cieri se produc mai frecvent. (1868); - YERKES-DODSON,
şi care deci creşte cînd creşte tivaţie şi afectivitate). Explica-
distanţa aparentă;. —, HIC'K, — MERKEL, spre deosebire de optimumul motivaţional nu pre- ţiile'psihologice necesită conside-
timpul de reacţie electivă este legea Weber-Fechner afirmă di- vede o proporţionalitate directă rarea ambelor categorii de 1.
proporţional cu logaritmul semna- recta proporţionalitate dintn- in- între intensitatea motivării anti- Viziunea interacţionistă asupra
tensitatea stimulilor şi intensita-
408 409
psihicului .şi considerarea multitu- care conexiunile sînt furtifii ale te legi pornesc de la una funda-
lui!g-!l f"!"'-itcn atif'iiiiata, inc o n -
diiiei de variate determinări ce dacă sînt urmate de stări agre,,. mentală, cea a pregnanţe) s-au J
'tKllta. n -îtC-SUil p i r r r . . . jrljţif
generează momentele subiective, sau o b i e c t ; 1) 1. anticipojici: oi io-
bile (de ex. succes) şi slăbite'prin formei celei mai bune. P r m I.
şi comportamentele ne obligă ca t r e b u i n ţ ă care, pi in n a t u r a i i , ris-
consecinţele dezagreabile. în <i. pregnanţei se explică cum se
în psihologie, să operăm caicomi- că să nu se p o a l ă satisface i m e d i a t ,
meniul învăţării aceasta înseamir,, trece de la cimpul omogen la cel
tent cu numeroase I. care acţiouea.tî a p a r e en a n t i c i p a ţ i e ; Sj 1. intere-
că rezultatele bune obţinute (hi eterogen în care se pot segregu
deseori contradictoriu sau dieergeu'. sului: orice c o n d u i t ă este d a t a t ă
la creşterea interesului cogniti- forme distincte şi stabile. Crite-
Difuidta'ca explicaţiilor constă na de un i n t e r e s ; Ci) 1. interesului
dar astfel de rezultate depind >'• riile sau sublegile pregnanţei sînt :
in absenta I. ci Jn pluralitatea şi inonu nlan: în fiecare niom< ut nu
capacităţile subiectului şi in p,|. regularitatea, simetria., simplita-
diversitatea- lor. în consecinţă este o r g a n i s m a c ţ i o n e a z ă u r m î n d linia
titular de o prealabilă respectare tea, inclusivitatea, continuitatea,
imperii s necesar ca să te încerce i n t e r e s u l u i său m a i o r ; 7) !. de
I. exerciţiului, trecînd piin inc- i unificarea. Acestea şi multe altele
clasificări ale 1. implicate în con- cari şi eroii. Deci 1. .ST interferai ,/ reproducere a asemănătorului /orice
analogice sînt calificate de M.Wer- trebuinţă tinde să repete conduita
duitele umane individuale şi de şi deseori una devine a ml in theimer ca fiind intrinseci sau de
grup şi să se recurgă, în genere şi pentru acţiunea alteia. Astfel, >n prin care a fost satir-făcutâ, într-o
constelare întiucît se referă la împrejurare similară; 8) 1. ta-
îu situaţii de caz, la ierarhizarea actele de decizie se constată <• obiect, la modul cum este organi-
1. considerînd rezultatele tuturor intercondiţionarc şi competiţia tonări!', cilul situaţia este :-.tit de
zat din punct de vedere fizic sti- nouă, incit repetiţia asemănăto-
ştiinţelor. M. Bunge clasifică 1. între normele de organizare inte- mulul, independent de experienţa
în taxonomice şi morfologice cine- lectuală şi 1. polarizării afective. rului este ineficace, trebuinţa de-
subiectului. Extrinseci sint soco- clanşează o serie de reacţii de
matice, statistice, teleologice, cau- Cum 1. nu acţionează separat ci tite legile care acţionează în
-;ale şi dialectice. Referindu-se la împreună, concomitent ,şi uneori căutare, de încercări, de tatc-năii;
subiect, fiind deci în afara obiec- 9) 1. ccmbcusaţiei: cînd echilibrul
psihologie, M. Pradincs distinge: în diverse sensuri, relativizîndu-. <• tului şi exprimînd contribuţia spe-
1. de funcţionare, 1. de compoziţie reciproc, cota de probabilitate a tulburat nu mai poate fi restabilit
cifică adusă de subiect înorgani- printr-o reacţie adecvata, el
sau structură şi 1. psihogenetice. diverse I. este diferită şi variabilă. zarea cîmpului perceptiv. Jn esen-
Important este să se considere Pna puţine 1. au în psihologie un este compensat printr-o reacţie
ţă 1. extrinseci sînt cele ale mon- antagonistă faţă de deviaţia pe
că 1. nu sînt doar cauzale ci şi caracter dinamic, strict-determini st. tajului, (Einstellung, set). în ace-
funcţionale, structuraliste, fina- cele mai multe sint I. statistice şi </< care o suscitase ; 10) i. autouo-
laşi sens intervin şi influenţele iniei funiţionale: în fiecare mo-
liste, genetice etc. Cu cît un dome- aceea, in interpretările faptelor, se atitudinii asupra percepţiei (P.
niu este m a i complex cu atît impune apelul la I. iulr-itn cadnt ment al dezvoltării sale, un orga-
Fraisse, G. Murphy). nism constituie o unitate func-
tipurile de determinare proprii sistemic-concrcl. Este aproximativ
lui sînt mai variate. Sînt de men- LEGILE PSIHOLOGIEI FUNC- ţională, cu alte cuvinte, capacită-
aceeaşi situaţie ca in biologie. ŢIONALE, enunţate de Ed. Cla-
ţionat însă 1. fundamentale şi medicină, agronomie, sociologie. ţile sale de reacţie sînt ajustate
generice — cum sînt în psiholo- parede (1931): 1) 1. trebuinţei: la trebuii.ţele sale; 11) 1. celui
Din faptul că 1. relevate de psihi -
gie — reflectarea, semnificaţia, au- logie nu acţionează t o t aşa de orice trebuinţă tinde să provoace mai mic efort: un organism tinde
toorganizarea, autoreglajul, — şi cert şi inexorabil ca I. mecanicii reacţii care sînt proprii pentru a spre satisfacerea unei trebuinţe
altele particulare, ce acţionează la şi fizicii nu trebuie trase concluzii o satisface; 2) 1. extensiunii "ciu- urmînd linia celei mai mici rezis-
nivelul unui proces sau funcţiuni negative asupra valorii ştiinţifice ţii mentale: dezvoltarea vieţii tente; VZ) 1. substituirii: ci ml un
(1. memoriei, ale motivaţiei şi a psihologiei. Această valoare mentale este proporţională cu dis- scop r.u poate fi atins pvintr-o
afectivităţii ş.a.) Există şi ierarhi- ţine în principal de respectarea Iii- tanţa existentă între trebuinţe şi tehnică oarecare (printr-un anume
zări circumstanţiale de 1. De ex. percomplexităţii realităţii uimne comportament), o altă tehnică i se
mijloacele de a le satisface; 3) 1. substituie. vi:'înd acelaşi scop.
in învăţare este o competiţie şi şi de considerarea extremei labi-
situativă ordonare a acţiunii 1. conştientizării: individul devine LEŞIN, sincopă neurocirculato-
lităţi a activităţii psihocomporta- conştient de un proces, de o rela-
repetiţiei, motivaţiei, semnifica- mentale. rie cauzată de anemia acută a
ţiei valorice, ascopuluictc. Thorn- ţie sau de un obiect, cu atît mai creierului şi de depresiunea acti-
dike a formulat 1. efectului după LEGI GESTALTISTE, sistema- t î r a u cu cît conduita sa a impli- vităţii cardiace. Poate apăi'ea
tizate de către Werthcimcr, aces- cat mai devreme şi timp mai indc-
410
în condiţii de boală sau la emul a fi influenţat de determinanţi unor destine de ncînîăturat, filo- fie al unor tendinţe primar-anar-
sănătos, sub acţiunea unor factori externi şi eviiindu-i pe aceştia. sofia materialist-dialectieă recu- hiee, fie al unor iluzii maladive.
privativi sau şocanţi , cum suit: Concept subiectivist, străin* de noaşte un spaţiu de 1. în continuă Simone de Beauvoir spunea că
foamea, îi ă'juşirea, traumele psi- înţelegerea Ştiinţifică a libertăţii, extensiune prin intermediul con- a te vrea moral si a te vrea liber
hice. Este însoţit de ameţeli, întu- ce se pune în raport cu necesita- ştiinţei care, nu numai că reflectă este una şi aceeaşi decizie. Deci,
necarea vederii, tulburări vizuale tea. lumea, dar o şi creează, deci o aşa cum spunea Montaigne, ade-
şi auditive. transformă practic. Necesitatea vărata 1. înseamnă să ai o mare
LIBERTATE, categorie filoso- putere asuprii propriei fiinţe,
LETARGIE, stare patologică fică, definită în unitate cu nece- obiectivă este primordială dar
caracterizat a prin somnolenţă (pro- ea este mereu depăşită fiind anga- pentru că înainte de a fi un pri-
sitatea obiectivă, ca o înţelegen- vilegiu, 1. este pentru individ o
vocată prin sugestie hipnotică sau conştientă a necesităţii sociale si jată în deciziile şi activitatea con-
narcoza medicamentoasă), uitare structivă a omului. Subiectivita- probă de stăpinirc de sine, de
o capacitate dea decide în cunoş- cunoaştere a lumii şi a propriei
de sine, inerţie şi anestezie mus- tinţă de cauză. Se opune deci ideii tea şi conduita umană nu sînt
culară, reducţie la minimum a verigi ce ies în afara lanţului de- fiinţe, de racordare la cel mai înalt
de liber-arbitru, conceput subi- nivel al valorilor şi de promovare
activităţii vegetative, rezultată ectivist ca o posibilitate de deci- terminismului universal. Dim-
dintr-un şoc sau maladie. potrivă, sînt forme secundare şi a acestor valori. Individul con-
zie cu totul independentă de nece- ştient îşi ia în stăpînire propriile
LEVITAŢIE, fenomen dubios, sitatea obiectivă şi numai ca o intermediare ale determinării şi
necesităţii obiective ca modali- facultăţi psihice rcalizînd o uni-
susţinut de mitologia indiană şi expresie a evenimentelor alea- tate a cunoaşterii acţiunii şi vie-
de disciplinele oculte, după care, torii de ordin subiectiv. Omul nu. tăţi de autodeterminare şi nece-
sitate subiectivă. Problema nu ţii. L. este o problemă de adevăr,
datorită unor forţe neobişnuite, este liber în raport cu necesitatea dreptate şi umanism revoluţionar
omul ar putea să învingă legile implacabilă ci, în raport cu întlm- rezidă în a rupe segmentul deter-
minismului psihocomportamental constructiv. Orînduirea socialistă
gravitaţiei, plutind şi deplasîn- plarea şi este liber httrucît cunos- generează progresiv noi cadre de
clu-se în aer. când lumea, natura, societatea si de macrodeterminismul fizic şi
social (caîn cazul voluntarismului), 1. socială, politică, civică, mora-
LEZIUNE, rănire, compresie, propria fiinţă procedează la trans- lă, toate amplificînd 1. individu-
alterare a caracterelor anatomice, formări şi autolransformări. En- ci a recunoaşte specificul legilor
psihologice, şi, în genere, particu- lui conştient şi responsabil. Cea
histologice şi chiar funcţionale ale gels caracterizează trecerea la, mai înaltă formă de realizare a
unui organ în întregime sau ale comunism, întemeiată pe cunoaş- larităţile dialecticii subiective.
Spinoza spunea că este liber cel 1. este creativitatea individuală
unor părţi din acesta. Există 1. terea legilor obiective ale dezvol- şi colectivă.
externe, provocate de factori (obiec- tării sociale, ca un salt al omeni- ce trăieşte după comandamentele
te dure, flăcări, agenţi infecţioşi) rii din imperiul necesităţii în raţiunii. Amiel spunea că eşti LIBIDO, termen psihanalitic
şi care sînt vizibile, şi 1, interne, imperiul. 1. Deci 1. nu constă în liber în măsura în care nu te laşi descmnînd o tendinţă, dorinţă
cauzate de penetrarea în organe a ignorarea sau negarea legilor înşelat de sine, de pretextele, ascunsă, energie instinctivă sau
unor microorganisme sau sub- obiective ci în utilizarea lor astfel instinctele şi firea ta. Eşti liber dobîndită, izvorînd din fondul
stanţe toxice. L. provoacă tul- îneît lumea să poată fi transfor- prin critică şi energie, prin deta- inconştient şi acţionînd asupra
burări ireversibile în unele cazuri. mată în raport cu anumite sco- şarea şi conducerea propriei fiin- conştiinţei şi comportamentului
Prin extensie, 1. psihică este cau- puri care la rîndul lor sînt definii e ţe. Neîndoielnic 1. este depen- ca o pulsiune sau imbold. După
zată de disfuncţii nervoase sau în cadrul şi prin intermediu! dentă tocmai de. acest filtraj selec- Freud, 1. „desemnează forţa cu
traume psihice. existenţei sociale. în consecinţă tiv, decizie şi proiectare, în baza care se manifestă instinctul se-
prin 1. se parcurge traiectoria de echilibrării motivelor cu datele xual". Prin generalizare, este ener-
LIBER ARBITRU, noţiune filo- la real la posibil. între a şti si cunoaşterii, dar în condiţiile pseu- gia ce generează orice tendinţe.
sofică şi etică care implică în a putea este o deplină proporţio- dodeciziilor impulsive, iraţionale, C.G. Jung socotea 1. ,,o valoare
concepţiile idealiste o presupusă nalitate. Spre deosebire de fata- nerealiste, a cantonării în sfera energetică ce poate fi comunicată
libeitate absolută a omului, o lism, care absolutizează acţiu- iluziilor şi reveriilor paralizante, unui domeniu oarecare", iar La-
independenţă totală faţă de nece- nea legilor directive externe, sub- 1. se transformă în antincmul can îl defineşte ca „energie psi-
sitatea şi cauzalitatea obiectivă, ordonînd existenţa omenească siu, subiectul devenind sclav hică a dorinţei". L. pot li: sexu-
po-ibilitate de a alege oricum fără
412 413
L
iile, narcisice, obiectuale şi sim- şi energice, întrucît se d«;?l':.iş".iiă însuşi 'inii."Storului exprimă, l'unc-
citate. prin integrarea în persona- ţi-i f>p>x >i>'-cm"tj"vold a 1. (
'irul
bolice, intelectuale. Fixarea 1. este litatea agenţilor comunicării si într-un cadru situaţiv ;.-i r p l ' ' UMI
socotită ca echivalentei cu o tră- multe din condiţiile acţiunii sint mesajul este centrat asupra recep-
prin realizarea procesuală, LimbVi torului sau destinatarului, în prim,
sătură de caracter. Represiunile apare ca premisă şi rezultantă a cunoscute; d) utilizarea reprezen-
de 1. şi contradicţiile dintre ele tativă este concepută ca purtind plan apari." funcţia cunalivă s;m
1., ca latură statică, de pi"O'.;i-ari persuasivă, di" determinare a Criui
ca şi cele rezultate din refulare sociocultural, faţă, de si-.tem H" asupra desemnării a ceea ce este
duc, după psihanaliză, la dezvol- absent, fiind în raport invers cu căruia i se adresează vorbirea.
fi activitatea tranzitivă de 1. I>,n Centrarea mesajului asupra refe-
tarea unor complexe. şt înăuntrul 1. se ponte opera n 1. narativ şi evocator ca şi expu-
LIMBAJ, sistem şi activitate de nerile didactice elementare; el rentului, deci a obiectului desem-
distincţie între staticul programa- nat, evidenţiază funcţia denotaţi-
comunicare cu ajutorul limbii. tic şi dinamica conduitelor \.i- prin funcţia sau utilizarea dia-
V. de Saussure a făcut distincţia lectică a 1., Ombredane înţelege vă, reprezentativă, în genere, cog-
bale, ceea ce a dus la considerări,! nitivă. Centrării mesajului, asu-
dintre limbaşi 1. pentru a depăşi distinctivă 1. vorbire. Ar fi în<: utilizarea formală care nu se
caracterul abstract al lingvisticii ocupă de descrieri sau povestiri pra sa însăşi, îndeosebi asupra
o greşeală să se accentueze discon- modalităţii sale de construcţie, ii
(ce studia limba în sine, mai mult tinuităţile in dauna continuităţi!. ci de facerea şi desfacerea combi-
lexical şi sintactic, asemenea unei naţiilor simbolice. Algebra este corespunde funcţia pvei-ică a 1.
Limba, I. şi vorbirea alcătuiesc Se adaugă funcţia jatică, prin
geometrii teoretice) şi pentru a trei aspecte ale unui proces uni- forma cea mai elaborată a acestui
sublinia — totodată, realitatea ac- limbaj. K. Biihler distingea trei centrarea mesajului asupra cana-
tar. Psihologia se ocupă tic I.. lului de comunicare, a eonductibi-
tivă a limbii sub forma 1. ca plinind accentul pe vorbire ca ;;<<...- funcţii alei. şi anume; a) funcţia
fenomen psihologic. Termenul ce expresiv-emoţionaUl, prin care se lităţii acestuia, prin apeluri de
dalitate primordială şi fundamen- tipul: alo!, mă auzi?, este clar?,
aparţine în primul rînd psiholo- tala a 1. A. Ombredane (1933 şi exprimă stările şi atitudinile subi-
giei, rămînc subordonat, criteriu- ectului; b) funcţia conativă, prin în sfîrşit, funcţia metali-ugvistică
1952) identifică funcţiile 1. cu uti- -- presupune centrarea mesajului
lui de sistem, reunind realul şi lizările sale şi le pune într-o ierar- care se exercită influenţa asupra
potenţialul şi, implicit, actele altuia, şi c) funcţia referenţială sau asupra elementelor codului, cores-
hie de la primitiv şi spontan către punzător preocupării de a înţelege
şi resursele verbale. Vorbirea, la elaborat şi voluntar. Acest autor designativă sau cognitivă. în
parole, este actul de utilizare indi- ultima perioadă aspectele comuni- şi a fi înţeles: ce vreţi să spuneţi ?...
distinge la 1. 5 utilizări sau funcţii: trebuie să nu mă înţelegeţi altfel
viduală şi concretă a limbii în a) funcţia afectivă a 1. constă i;i cative ale 1. au fost supuse unei
cadrul procesului complex al 1. analize sistematice pe baza mode- decît în sensul că... la ce se refe-
exprimarea spontană sau semirU- ră... definiţi exact termenii pe
K. Goldstein punea la baza gîu- liberată a emoţiilor şi impulsuri- lelor teoriei informaţiei şi ciber-
dirii verbale, sau a I. semnifica- neticii. Schema de comunicare este care-i folosiţi! în genere funcţiile
lor; b) funcţia Indică sau de joc 1. ar putea fi reduse la trei: comu-
tiv „atitudinile categoriale". Este apare timpuriu la copii, care în- alcătuită din următoarele elemen-
ceea ce ne sugerează înţelegerea t e : emiţător, receptor, canal, cod, nicativă, cognitivă şi reglatori?.
cearcă stări de satisfacţie prin Modelul psihoneurofiziologic al 1.
deosebirii dintre 1. şi vorbire în repetiţii ritmate, ajustări şi con- mesaj şi referent. în această
termenii distincţiei dintre atitu- schemă conţinutul comunicării este înfăţişează un sistem hipercom-
fruntări fonetice, combinaţii de plex în care o multitudine de
dini predispozante sau statistice efect. Glumele, şi cuvintele de desigur reprezentat prin me-
şi comportament efectiv. Este saj. Acesta se poate raporta în componente vizibile sau discrete
spirit, jocul verbal ce se emanci- acţionează sincronic şi riguros
numai o perspectivă. în alta, vor- pează creator şi integrat într-un diverse moduri la celelalte ele-
birea face parte clin 1., reprezen- mente ale schemei. Corespunzător coordonat, dinamica întemeindu-se
sistem de elaborare mult ni ai cu- pe programe eonţinînd scheme
lînd forma tipică a acestuia, de prinzător şi moUvat, contribuie la fiind scoase în evidenţă una sau
I. oral. L. pornind de la celebra alta din funcţiile 1. R.' Jakobson ce pot ii considerate stadial sau
arta cuvîntului; c) utilizatv-a prac- static (Jinkin). Este de observat
formulă marxistă a limbii ca tică a 1. este menită să, declanşeze, (1960) apelează la termenul de
realitate şi pentru alţii, a conştiin- „centrare" a uit,ajului pentru a că mecanismele relativ evidente
să faciliteze şi să conducă acţiu- ale 1. (cele ce ţin de întreg apara-
ţei, ar putea fi calificat ca „limbă nea colectivă prin colaborare sau pune în evidenţă raportul domi-
in acţiune". L. se recomandă prin nant ce exprimă o anume funcţie. tul periferic al fonaţiei, articulă-
rivalitate. Este un 1. de interven- rii şi de organele de simţ), nu sînt
organizare particulară şi dinnmi- ţie promptă, cu formule concise Astfel mesajul centrat asupra
415
d u d vorbirii, m o n o l o g u l u i , d i a -
biologic, expres, destinate I. arti- tematică, constată că, la copil ce con-lider ii indii, ele de frecventă lo odiii îi i. colocviul, al 1. i n t e r n
culat ci îndeplinesc primar alte cuvintele parcurg în mare uridj- ! I i ;d e i.; v i (, i. 11 li! i i 1111 - vi n text : i şi al scri-;ului şi cititului. împreună
funcţii organice (respiraţie, deglu- toarele t r t i faze: 1) cuvint-p?,, rangul (i) hău iu ui donarea des- şi în interacţiune, acVstea alcă-
tiţie etc). în sistematizarea com- poziţiune, implieînd o reiat t. • crescătoare n fn cvi-nţelor atunci tuiesc fenomenul unitar al 1.
ponentelor aparatului vorbirii a 2) pseudopropoziţiuni sau asocn-n rf - k. deci o i'iiihtanta.. Zipt LIMBAJ INTERN, modalitate
devenit clasică împărţirea lor în de cuvinte slab sau defectuos coi ir arată că intre lungime,! cuvintelor a limbajului în care funcţiile aces-
trei categorii: 1) componente ener- donate; 3)propoziţiuni prop,iu-/i şi frecventa utilizai ii lor este o tuia (comunicativă, cognitivă, re-
getice (muşchii abdominali, dia- se. Subiectul adult este însă. de relaţie inversă; ci cît un cu, nit glat orie) sînt cel mai strîns core-
fragma, muşchii intercostali şi regulă, conştient de scopul său este luai scurt şi uşor <<V pronunţat, late. O caracterizare simplă est o
muşchii netezi ai arborelui traheo- comunicativ-cognitiv, vorbirea d, cu (Uit ci apare mai jnceent in aceea de vorbire internă, lăuntri-
branhial); 2) sistem generator (la- venind un fenomen complex m vorbire. Un model formalizat al că, ascunsă. Uzual se recurge la
ringe şi coarde vocale); 3) dispo- care se reunesc strîns inteligenţa, funcţionfirii 1. propune N. C'hom- expresii ca: „vocelăuntrică", „dia-
zitive de rezonantă (cavitatea tora- deprinderea şi memoria. în legă skv) ţV. GRAMATICĂ GK.NERA- 1-i.n cu sine însuşi" sau „monolog
cică, cavitatea bucală şi cea na- tură cu selecţia cuvintelor şi de- TIVĂ). L. natural este luat, (.a interior". Jackson considera că
zală, laringo-faringele, ' orofarin- poziţia lor in frază, uzînd de model pentru construirea de 1, L.i., nu se deosebeşte de vorbire
gele şi nazofaringele). Referindu-ne astă dată de unităţi mai larg; artificiale sau do interes tehnico- deeît prin intensitatea excitaţiei
la mecanismele cerebrale ale cum sînt sintagmele, se ridică . > ştiinţific. în genere, — după cum transmise organelor fonatorii şi că
1. trebuie să arătăm că în ansam- serie de alte probleme care privesc remarcă F. Brcsson — acelaşi in- ave aceeaşi structură ca şi vor-
blu se confirmă teza despre par- caracteristicile obiective ale sisii- divid dispune de multiple coduri birea. L.i. este modalitatea centrală,
ticiparea (desigur, sub influenţa mului lingvistic în raport cu par- lingvistice şi paralingvistice, em- specifică a vieţii spirituale, a
activărilor reticulare) a tuturor ticularităţile şi condiţiile activi- pirice, ştiinţifice, profesionale, de existenţei mentale. „Gîndirea —
ariilor cerebrale la recepţia şi tăţii verbale. Astfel, lexicul lim- argou etc. Martinet consideră că, scrie Janet — nu este altceva de-
producerea 1. Behtereva a descope- bilor moderne este foarte bogat 1. reprezintă un sistem de coduri cît o operaţie ascunsă pentru alţi
rit, prin cercetările sale encefalo- dar numai o parte din termenii săi cu o dublă articulare: la nivel oameni." însuşi misteriosul spirit
grafice, modelele cerebrale ale cu- este înscrisă în I. individuale (i;> fonetic şi la nivel sintactic. La este reductibil la „forma directă
vintelor care ţin de structurile de dependenţă de nivelul culturali şi acesta ar trebui adăugată articu- a ceea ce noi am studiat sub for-
ansamblu şi nu de fenomene loca- numai o parte din termenii ce larea psihosemantică. După L.Mor- ma limbajului interior şi gîndirii."
le. A. Leontiev generalizează teza pot fi recunoscuţi sînt utilizaţi ris, limba are trei laturi: sintactică, Prin l.i. se unifică mijloacele ver-
despre continua interacţiune din- de subiect. G. Miller (1931) a semantică şi pragmatică — ce se bale cu celelalte operaţii intelec-
tre procesele verbogenerative şi scos în evidenţă tendinţa de con- dezvăluie plenar în 1. ca: relaţii tuale, în acest sens l.i. îi revine ro-
verboreceptive. Este însă necesar centrare a unei cit mai mari can- dintre cuvinte, raportul cuvîntului lul de verigă centrală a activităţii
ca să se ţină seama de modul în tităţi de informaţie în unităţi ver-
care interacţiunile menţionate se bale cît mai reduse. Kste o ten- cu obiectele şi relaţiile dintre subi- intelectuale, de modalitate de ela-
structurează. L. rezultă din inte- dinţă real manifestată în dezvol- ect şi limbă, Prin cercetările psi- borare, a vorbirii
anticipare şi declanşare
şi scrierii. B. Ananiev
riorizarea limbii, din adaptarea tarea modernă a comunicării ver- holingvistice, 1. ajunge să fie mul- remarca: „în
limbii la existenţa şi activitatea bale şi care se apropie de modelele tilateral şi concret explorat. Punc- manifestă toatelimbajul intern se
proprie, îşi menţine caracterul de ideale ale 1. După cum arată tul de vedere al psihologiei, care ale personalităţiilegăturile interne
şi de aceea el
sistem superior organizat, sistem K. Zipf, „dintre toate compor- se ocupă de funcţiile 1., de învă- apare ca unul din mecanismele
ale cărui caracteristici se relevă tamentele umane, limbajul este ţarea lui, de formele 1. rămîne generale ale conştiinţei, mecanism
îndeosebi în vorbirea dialogată. singurul continuum pe care îl acela al tratării 1. ca o activi- ce se modifică la diferite nivele de
Psihologia genetică, pornind de putem izola cu un risc minim tate specifică sau —după formu- dezvoltare a personalităţii, odată
la ideea că semnele verbale reunesc de deformare, pe care îl putem larea lui Skinner — drept com- cu modificarea conţinutului acti-
două feluri de valori — semantice defini şi studia statistic cu o portament verbal. Sub acest raport vităţii acesteia." Aşadar l.i. este
şi gramaticale — într-o unitate mare exactitate". După Zipf. dacă dobîndeşte. un interes major stu-
417
416 27 — Dicţionar de
u n p r o c e s p i u i i l ' . u i c r e . :;•• < l < v \ o H â tic v o r b i icti j ' i iiliit u l i i i . A n a l i / i i i d oral sau scris. în acelaşi timp este prin detaşarea rle masa indivizi-
l a m a i u i t i I !•• n i v i - ) i - ş i e . \ | > ] i > i e . i z ă . i l . i t 111, • l . i . i n l e g ă t u i ;i. c i l p u i u ţ u l de remarcat şi caracterul emina- lor ce dau viaţă limbii. împărţirea
resursele personalităţii, mijlocind formării sale, Galpcrin se raliază mente predicativ pe care L. Yigotski 1. în ,,vii" şi „moarte" este relativă,
relaţiile cu ambianţa realizate sul) la interpretarea lui L. VîgotsUi îl atribuie l.i. După ci l.i. este atît timp cît I. calificate ca moarte
[urmii activităţii. Multiplicitatea care înţelege l.i. ca o f<<nn,i tir subordonat unei sintaxe predica- sint reconstituite, descifrate şi
funcţiilor, formelor si fazelor l.i. existentă şi mecanism al .xtin/irn. tive pure şi aceasta cu atît mai — măcar restrîns — reactivate.
ne obligă să mi acceptăm o sursă După 1'. Galperin, gîndirea speci- mult cu cît este accentuat carac- Real 1. nu poate fi despărţită
unică a acestuia. în psihologia fic umană este pe deplin verbală, terul său de limbaj redus la de komo loijuois si cogitavs. Aceas-
contemporană contribuţia cea mai fapt evidenţiat în primul rînd anumite sensuri şi inserat în conta pentru că — real — 1. este un
valoroasă în analiza l.i. a fost în procesul devenirii l.i. pe cale ţinutul activităţii. L.i. dispune de sistem de simboluri şi semne care
adusă de către L. Vîgotski care unică a interiorizării acţiunile ir. un maxim de libertate, sensurile există Cil atare numai prin medi-
începe prin a distinge limbajul oral Rezumativ, \.i.es!e caracterizat fun- sale putînd să se amalgameze sau aţia psihică. Apariţia 1. marchează
destinat pentru alţii şi o I. pentru cţional prin predominanta semni- să se conjuge în cele mai diverse trecerea de la indiciu şi semnal con-
sine care iniţial este tot sonor şi ficaţiilor cognitive şi a impulsurilor, chipuri. L.i. este în mare măsură cret şi anticipativ la simbolul ca
apoi se metamorfozează în l.i. Vî- intenţiilor şi planurilor reglatori:, ideomatic şi greu transmisibil in substitut al unei categorii de
gotski se opreşte asupra laturci iar structural este particularizat 1. extern. Vîgotski menţionează că obiecte şi la semnul care nu mode-
procesuale sau fazice a 1., ce se prin asonoritate, reihiclionism, con- trecerea de la l.i. (a cărui înregis- lează izomorf, ci doar semnifică
desfăşoară într-o anumită succe- centrare şi o extraordinară vite.u trare, dacă ar fi posibilă, s-ar do- categorial. Legătura dintre sem-
siune de elemente şi asupra latu- de desfăşurare. Totodată, l.i. este vedi indescifrabilă, de nerecunos- nificant şi semnificaţie, funcţia
rei de semnificare, respectiv la- saturat de imagini deseori acestea cut şi ininteligibilă pentru un referenţială a I., nu poate fi reali-
tura semantică, ce funcţionează înlocuind cuvintele şi reprezen- observator) la 1. extern este o zată decît de subiectul conştient
într-un alt regim, designările fiind tînd obiecte, relaţii, situaţii. De transformare dinamică complexă: şi întrucît acesta respectă normele
simultane. Poziţia lui L. Yîgotski aici şi o sintactică aparte a l.i. transformarea limbajului predi- sistemului lingvistic. Deci, reali-
este aceea că I. extern este pre- L.i. este fragmentar, prescurtai cativ şi ideomatic în limbaj zarea şi valorificarea 1., sub rapor-
cumpănitor fazic, iar l.i. este pre- şi omisiv. Astfel spus, cuvîiuul sintactic, desfăşurat şi inteligibil. tul conţinutului, presupune limba-
cumpănitor semantic, prescurtă- în l.i. evoluat devine un semn al Odată cu aceasta am ajunge la jul ca sistem derivat care aparţine
rile şi comprimările cuvintelor şi semnului, un semn redus la mi- însăşi analiza dinamicii gîndirii. personalităţilor sau grupurilor
propoziţiilor însoţindu-se de actua- nimum atît cît este necesar ca să LIMBĂ, sistem hipercomplex umane ce utilizează efectiv 1. Iu
lizarea semnificaţiilor şi sensurilor. se poată actualiza o semnificaţie. de comunicare socială, îndeplinind structura limbajului se reproduc
Referindu-se la sintactica verbală, Tendinţa de prescurtare este dic- funcţii esenţiale în elaborarea şi aproximativ parţial structura şi
fazică şi la semantică, dotată cu tată de însăşi organizarea sinte- conservarea culturii. Este un ma- legităţile I.
o mare pondere psihologică, el tică pe unităţi de sens a l.i. în re sistem, întrucît dispune de mai
arată că prima este caracteristică consecinţă, odată cu reducţii! LIMINAR, ceea ce se situează
multe sisteme componente, cum
1. extern, iar cea de-a doua este se realizează concentrarea sau la o limită sau la un prag senzo-
sînt: lexicul, sintactica şi seman-
elaborată şi mijlocită prin l.i. amalgamarea expresiilor verbale tica. L. rezultă din şi este supusă rial.
Conectarea lor variabilă intervine şi frazelor. Vîgotski declară că, unui proces continuu de evoluţie LIMITĂ FUNCŢIONALĂ, va-
în actul unitar al 1. în care inter- sub raportul structurii semantico, conform legilor sociale, înăuntrul loare minimă sau maximă ce mar-
nul şi externul nu pot fi despăr- cea mai importantă caracteristică căruia factorii individuali ţin de chează intrarea sau ieşirea din
ţite, iar dinamica implică diverse a l.i. constă în predominarea sen- înttmplare. Comunicarea lingvistică funcţie a unui mecanism psihofizi-
sensuri. L.i. nu este numai ceea ce sului cuvîntului faţă de semnifi- este o constituantă fundamentală a
precede 1. extern sau ceea ce îl caţie. De aici o serie de particula- ologic si corespunzător a unei acti-
vieţii sociale, a existenţei omului
reproduce în memorie ci, în mod rităţi în generarea frazeologică, vităţi psihice. Pragurile senzoriale
ca fiinţă psihică. Xu este însă
esenţial, ceea ce se opune 1. extern ca şi dificultăţile de a traduce dis- posibil ca necesitatea unui sistem indică astfel de l.f. De asemenea
ca vorbire pentru sine mult diferită cursul intern în limbaj extern, lingvistic obiectiv să sub/.i^le în anumite l.f. (cu unele variaţii
individuale) se desfăşoară vorbi-
418
27*
rea, gîndirea, memoria, emoţiile LOGOCLON1E, defe; t al vor- felor şi înclinaţiilor autentice ale read.'iplare;i bolnavilor mintali u-
etc. birii constind din repetarea ;;i_ subiectului iv. 1 IM!' Lll'.KR). / l l l l l iv io i 1 V .ie i n i lilelli : Ic j. III i-
LIPOTIMIE, pierdere bruscă conştientă a unei silabe sau ,i LOMBROZIAN, Ue la numele (iiiiaiiiice ale .ici ivit Aţii' .f ludier.
a cunoştinţei însoţită de abolirea unui diftong în mijlocul sau. iii,ii lui I.ombrozo, fondalorul unui LUMINĂ, modalităţi- de ener-
funcţiilor motorii, însă cu men- obişnuit, în finalul cuvintulin curent crinnnaii >tn.o-aiitropologic, gie radiantă, a l c ă t u i t ă din i.înipun
ţinerea funcţiilor circulatorii şi LOGOFTALMIE, paralizie p.v,l care afirmă că înclinaţiile spre şi unde eleetioiuaiMVlice. Are o n:i-
respiratorii. ţială sau totală a muşchilor (,||.;- infracţiune sînt native, indivizii t u r ă cnrpiiscularâ
p (Xewton, .Max-
LOB CEREBRAL, unitate reci:!.iri ai pupilelor (inerva 1 •• ii.' respectivi dispunind de o fizio- well, K i iin), dar şi una oniluia-
ll Kin
nomie specifică. Tipui 1. s-ar carac- ş
zultată din împărţirea monolo- nervul facial) ce se traduce in torie (l'kuic-k, Yavilov, l.miis de
imposibilitatea d e a închHe j v - teriza prin înfăţişare primitivă,
gică a emisferelor cerebrale ale monstruoasă şi anormală. l'.roglie). K.sie vizibilă în limitele
omului. Sînt cunoscuţi patru lobi oapcle (cea superioară puţ in.* i. r frecvenţelor 380—870 nune, sub
cea inferioară deloc); se inso;, v.. LONGITUDINAL, strategie a
principali: frontal, parietal, tem- psihologiei evolutive, consumi din care radiaţiile ţin de porţiunea
poral şi occipital. La acestea, se de lăcrimare continuă care " - ultravioletă a spectrului, de la
nează vederea. urmărirea continuă la aceiaşi su-
mai adaugă (după Broca) şi lobul biecţi a fenomenelor de dezvoltare 800 mmc urmînd radiaţiile infra-
limbic, în partea interioară, la LOGONEVROZĂ v. BÎl.lSl-
psihică şi comportamentală pe. roşii. în contact cu corpurile se
joncţiunea emisferelor şi acela al IALĂ. relevă fenomenele de absorbţie
perioade îndelungate ce depăşesc
hipocampusului şi girus uncinatus. LOGOPEDIE, disciplină psi- mai multe niveluri de virstă. Tipice şi reflectare.
LOCALIZAREA FUNCŢIILOR hopedagogică consacrată studierii sînt investigaţiile lui Gotschaldt şi LUMINISCENŢĂ, emisie de lu-
PSIHICE, teză a neurologiei şi şi reeducării sau terapiei corec- apoi ale lui R. Zazzo asupra geme- mină rezultată în alt mod decît
psihofiziologiei conform căreia fie- tive a limbajului deficient sau nilor care au fost urmăriţi din prin încălzire. Fenomen optic ce
care funcţie psihică este realizată handicapat 1. propune mei ode M faza pretimpurie şi pînă la cea rezultă în urma interacţiunii cor-
printr-o anumită structură ner- procedee adecvate fiecăreia din adultă. pusculare. La nivelul sensibilită-
voasă specializată (centri, zone tulburările de limbaj. ţii vizuale este sesizat ca fiind
LUCIDITATE, stare vigilă în strălucire a obiectelor. Forme de
de proiecţie). Localizaţionismul LOGOREE, sindrom de vorbire care dat fiind echilibrul emoţional,
(Gali, Broca) absolutizează aceas- neîntreruptă, anormală, prin acei. ;t 1.: fotoluminoasă, fluorescentă şi
procesele cognitive funcţionează fosforescentă.
tă relaţie pe cînd teoria echipoten- că exprimarea verbală clin mijloc optim. Claritate şi certitudine în
ţialităţii (C. Lashley) ajunge la se transformă într-un scop în sine, reflectarea conştientă. LUNATISM v. SOMNAMBU-
negarea oricărei specializări neuro- tinzînd să devină repetativă, in- LI SM.
corectă, superficială, să conţină LUDIC, ceea ce ţine de joc
nale. Pavlov consideră constelaţii- în oricare din formele acestuia, LUX, unitate a clarităţii. Cla-
le neuronale răspîndite la diverse cuvinte şi construcţii inadecvate. ritatea unei suprafeţe care primeş-
Rezultă dintr-o excitaţie patolo- de la jocul copiilor şi pînă la cel
nivele în creier prin care se reali- al adulţilor. Litdisiunl este înclina- te în mod normal şi uniform un
zează activitatea psihică şi fără gică proprie maniacilor sau carac- flux; de 1 lumen (luminare) pe
teristică stărilor de intoxicare ţia spre activităţi gratuite, soli-
a nega specializarea acestora in- tare. Ludoterapiu contribuie la 1 ni-. L l x = 10" i foţi.
dică o dinamică a l.a f.p. Com- alcoolică, angoasei maniacale etc.
pensaţia îndeplineşte un rol im- LOIALITATE, atitudine de
portant în restabilirea funcţiilor fidelitate, gratitudine si devota-
psihice după lezarea centrilor coment faţă de o persoană cu autori-
respunzători, în neuropsihologie tate, un binefăcător, o instiiuţie,
se afirmă că mai important dceit sau colectiv; prin extensiune, mod
situarea topică a funcţiilor este: de a fi deschis, sincer, demn de
regimul funcţional. A.H. L u n a încredere.
a elaborat conceptul de 1. siste- LOIS1R, (fy.), activitate Ii'»- ra.
modinamică. cie;vfâ.:mala în af.ira oeurui,:; T
obligatorii şi corcipun.'.nid doi:ii-
430
DICŢIONARELE ALBATROS M
care ca şi în actul moşitului. se limbajul colocvial este folosit pen-
extrag idei din mintea interlo- tru a denumi o pasiune de nestă-
M
cutorului şi concluzii, pe care vilit, uneori ciudată, cum este --
acesta nu ştia eă le poseda. O de ex. -- colecţionarea unor obi-
modalitate a euristicii. ecte lipsite de valoare economică
MANA, concept al credinţe- .sau estetică (se citează impropriu
lor primitive şi prercligioase, in- „mania" pentru creşterea lalele-
dicînd un flux sau o substanţă lor in Olanda). Termenul este
invizibilă, care ar determina viaţa folosit şi pentru formarea unor
si ar avea o influenţă hotăritoarc cuvinte desemnînd unele afec-
asupra, fenomenelor naturale Şi ţiuni mintale caracterizate prin
omeneşti. A constituit o premisă acţiuni impulsive, necontrolabile
pentru' elaborarea ulterioară a (cleptomanie, piromanie, dromo-
imaginii religioase despre suflet. manie etc). în sens strict ştiin-
MANAGEMENT, termen pro- ţific, m. este o stare mintală îrt-
venit din engl., care semnifică tilnită în unele boli psihice, îndeo-
metodă de gestiune raţională a sebi în psihoza mamaco-depresivă,
întreprinderii, vi.ind dezvolta- raracttri/ată printr-o creştere exa-
MACROPSIE, iluzie vizuală, ce taţie inventată ad-hoc). Originea gerată a activităţii psihice şi
constă în impresia că unele din m.i. s-ar afla, după Piaget, în rea şi coordonarea optimă a fac-
torilor uman, ti linie şi economic motorii şi prinţr-o stare de bună
dimensiunile obiectelor sînt mai sentimentul participării, care-1 fa- dispoziţie nemotivată. Bolnavul
mari decît în realitate; se dece să creadă că poate comanda în condiţiile informării complete
şi prompte şi a adoptării de de- maniacal manifestă o activitate
osebeşte de micropsie, ce are efect obiectelor sau fenomenelor fizice, tumultuoasă: vorbeşte continuu,
invers, de micşorare a unora din obiective. cizii care să slujească maximal
obiectivele propuse. Implică psi- într-un ritm accelerat, ideile se
proporţiile reale ale obiectelor. MAGNETISM ANIMAL (MES- schimbă rapid, este agitat, se
hologia socială industrială, orga-
MACROSTEREOGNOZIE, ag- MERISM), termen introdus de nizaţicnală, ergonomia şi tehnica mişcă fără rost, rîdc nemotivat,
nozie vizuală ce constă dintr-o medicul vienez Mesmer, la sfîr- de creativitate colectivă. De ase- este vesel, optimist, gesticulează,
percepere supraestimativă a tu- şitul secolului al XVIII-lea, pen- menea, implică psihologia edu- este permanent preocupat de ce-
turor dimensiunilor obiectelor ast- tru un presupus substrat al efi- caţională întrueît m. necesită va, trece repede de la o activitate
fel îneît acestea nu-şi pierd struc- cacităţii contactului interpersonal pregătirea şi formarea cadrelor, la alta. în psihoza maniaco-de-
tura cum se întîmplă în niacro- în hipnoză, somnambulism şi unele selecţia profesională etc. presivă stările maniacale pot al-
psii. forme de psihoterapie. A căzut în terna cu stările depresive. Boa-
MAGIE INFANTILĂ, compor- desuetudine, în secolul al XlX-lea, MÂNIACO-DEPRESIV, sindrom la necesită internare în spital şi
tament lipsit de valoare adaptati- cînd în hipnoză s-a pus ac- descris iniţial de E. Kraepelin; tratament psihiatric. V. PERSE-
văpropriu-zisă (pseudoadaptativ), centul pe sugestie şi autosugestie; afecţiune mentală caracterizată C\ ŢIE.
asemănător superstiţiilor indivi- mai este de oarecare circulaţie prin alternarea ritmică a unor
duale ale adultului (care şi de- în parapsihologic, neexcluzuidu-so accese de supraexcitaţie mania- MANIERISM, simptom întîl-
rivă de aici, sau sînt reminis- ipoteza unui „cîmp biologic" cu cală cu depresiuni profunde şi nit în unele boli mintale (schizo-
cenţe ale comportamentului „ma- însuşiri speciale. nejustificate psihic. Sindromul m.- frenie) şi care se manifestă prin
gic"), constînd în aşa-numita „ac- MAIEUTICĂ (gr. maieutikc - d. poate fi exprimat grafic prin- atitudini ciudate, artificiale, prin
ţiune eficace la distanţă", adică priceperea de a moşi), artă inte- tr-o linie sinusoidală. Sinonim şablonism comportamental. De
lipsită de verigi cauzale reale. lectuală, atribuită de Platou Ini cu CICLOPEX1E, PSIHOZĂ. ex., subiectul execută unele acti-
De ex., copilul ar crede că poate Socrate, constind din întrebări CIRC1L ARĂ. vităţi într-un mod deosebit, afec-
regăsi un obiect pierdut, dacă-I meşteşugite şi alte procedee ale MAN1L (gr. iiniiiiii -• nebunie),
tat, absurd. .V.li'el, mergi- ţo-
va conjura (ex. printr-o incan- demonstraţiei şi dialogului plin termen cu sensuri multiple. în păind într-un picior, îuănîneă
422 423
M M
ni scobiţi larea, vorbeşte cu o nind de la cunoaşterea cerinţei.,; turici umane (T. Bogdan). în psi- verbală şi se suplimentează cu
intonaţie speciala, uneori men- pieţei actuale şi viitoare, acj'iiiur hologia experimentală se folo- vestimentaţie, chiar deghizaj.
ţionează în vorbire1 seninele de asupra pieţei, organizare de im - seşte expresia „grup martor" pen- MASCULINITATE, profil de per-
punctuaţie; psihiatrul C.ure\iei tode, procedee şi tehnei de cer tru a indica un grup de subiecţi sonalitate construit pe premisa
considera, drept manifestare de cetare, de analiză, previziuii1- . : care nu au fost supuşi experimen- sexului, dar avînd în principal
m. iazul unui bolnav circ scria de cunoaştere a deplasărilor du, tului şi care ne servesc, prin com- o determinare culturală şi impli-
o scrisoare de dragoste iu trei comportamentul oamenilor, li, paraţi'e, să stabilim efectele ma- cînd forţă, rezistenţă, curaj, ra-
limbi d''oda!a etc. ]'"ori';el<: exa- ti irită acestui lucru se începe n; nipulării variabilelor mostre asu- ţionalitate, capacitate de reali-
gerate du comportare manierată totdeauna prin cercetarea' di pra primului grup experimental zare. Termenul a fost introdus
siut denumite bizarerii. M. ca o buinţelor consumatorilor. ]>.•,,, Pentru a desemna lotul m. se de A. Acller, care se referă la do-
exagerare şi ca o deformare a rece cercetarea pieţei trebuie - ;• utilizează şi termenul de lot de rinţa de afirmare superioară a
unor moduri de comportare, poate stabilească ce se vinde şi ce c: control- bărbatului, la lupta pentru a se
apărea în afara patologicului, ca taţi doreşte consumatorul să a:b. MASĂ, mulţime compactă de degaja de complexul de inferio-
o bizarerie caractenală, ce tră- un produs, la ce preţ să se ofer. oameni, de organisme, de ele- ritate. Masculinizarea semnifică
dează, frecvent, o şubrezenie a unde, cui, cînd şi cum se oferă mente cu caractere comune. în schimbarea de personalitate ce
fondului intelectual şi moral. ea face apel la subramurile psiho- psihologie şi ştiinţe sociale se men- merge de la feminitate la m. şi
MANIPULARE, tip de com- logiei economice: psihologia con- ţionează: acţiuni de m. ce privesc aceasta fie la femei fie la bărbaţi
portament motor restrîns la miş- sumului, studii de motivaţie (cer- întreaga populaţie; cercetări de ce nu dispun de suficientă m.
cări locale (mînă, degete) pentru cetarea pieţei) şi psihologia n- m. ce nu se limitează la un eşan- MASOCHISM, perversiune în
a, deplasa sau modifica obiecte. clamei (M. Demetrescu). tion restrîns; metode de m., cum care satisfacţia sexuală sau plă-
Prin extensie, operaţii ce produc MARTOR, persoană care asistă sînt anchetele şi chestionarele sau cerea în genere este resimţită în
schimbări într-o ordina de sti- la desfăşurarea unui eveniment scrutinul; reflexe de m. ce cuprind condiţii de dureri şi suferinţe
muli, de probe, de comportamente şi este, în general, chemată să o mare parte a organismului ş.a. personale pe care subiectul le
ale altor persoane. Forgus vor- relateze în amănunt toate datele Studiul psihologic priveşte mul- caută, întreţine, provoacă — re-
beşte şi despre o m. (sau inter- întîmplării (în justiţie). Dar din ţimile (v.). curgînd la autoflagelare, auto-
pretare) a percepţiei. copilărie pînă la sfârşitul vieţii MASCARE, suprapunere cali- mutilări, autotorturi. în sadism,
MARGINAL, ceea ce se află omul asistă la o serie întreaga tativă a doi sau mai mulţi sti- plăcerea este condiţionată de tor-
la limita unei zone, la maximum de fapte. Uneori, redarea lor se muli, fapt ce reduce posibilitatea turarea partenerului. în m. mo-
de distanţă de un centru (disper- face dificil, pentru că nu a obser- lor de discriminare; ecranarea ral, subiectul sub presiunea unui
sia medic), implicând acţiuni, efec- vat bine, nu a învăţat ce şi cum unei particularităţi psihocompor- sentiment de culpabilitate incon-
te şi caracteristici minime. în să înregistreze, alteori, în mod tamentale prin alta, de exemplu ştientă, îşi asumă mereu poziţia
psihologie se foloseşte pentru a voit, intenţionat sau neintenţio- m. temperamentului prin caracter. victimei, aceasta dîndu-i satis-
califica unele fenomene ele per- nat alterează faptele la care a Ralea foloseşte termenul de m. facţii spirituale.
cepţie periferică sau conştiinţă asistat. în psihologia judiciară pentru a desemna actul de simu-
minimă. Desemnează de aseme- se cercetează fenomenul mărtu- lare sau de adaptare la un rol. MASS MEDIA (prescurtare de
nea zona intermediară dintre nor- riei, urmărindu-se în interesul la engl. media of mass cotnmu-
mal şi patologic. în plan statistic justiţiei, posibilităţile şi valoarea MASCĂ, modalitate a compor- nicalion — mijloace de comuni-
indică scopurile ce variază din- acesteia. Sînt probleme de per- tamentului simulant pe care su- care în masă), ansamblul mijloa-
colo de limitele medii ale eşan- cepţie, atenţie, memorie, inter- biectul o adoptă mai mult sau celor de comunicare în masă şi
tionului şi deci, pot fi eliminate. pretări, motivaţie care fac ci anume: radioteleviziunea, cine-
mai puţin deliberat pentru a ascun- matografia, presa, discurile şi
fiecare mărturie să fie relativă, de ceva şi a demonstra altceva
MARKETING (engl. to markrt trebuind să fie considerată critic publicaţiile de mare tiraj, care
— a cumpăra, a vinde), concepţie dar fără a îndreptăţi un total ce nu-i aparţine, dar in rare este vehiculează aceleaşi informaţii că-
care are in vedere luarea in con- scepticism faţa de valoarea măr- interesat. Cuprinde inimica, pan- tre milioane de oameni, contri-
siderare a cererii şi a ofertei por- tomimica, gestica, expresa itatea buind la definiica unei culturi de
424 425
M M
masă. McLuhan distinge medii control, oferirea de cunoştinţe luciMt). Asupra construeţiei şi turale definitivii a mecanismelor
sau mijloace „calde" cum sînt suplimentare etc. M. de î. ci- modului «Ic utili/au- a, m.d. se intelectuale, ceea. ce mijloceşte!
scrisul, radioul, cinematograful, bernetice, prin conexiunile inver- reflectă principiile şi metodologia autonomia lor, de in. emoţională
care transportă mesaje comple- se detaliate şi operative creea/,1 didactică. reziduul în diferenţierea emoţiilor,
te fărâ a lăsa loc interpretărilor depline posibilităţi de control si MATRICE, în statistică, tablă stabilizarea sentimentelor şi ca-
personale, şi medii ,,rcci", cum autocontrol, mareînd, sub HU-M de valori numerice dispuse în pacitatea de control a lor şi m.
este televiziunea, care au o den- raport, o netă superioritate fin;, crupe, ranguri şi coloane, tabel socială caracterizată prin deplina
sitate redusă şi incită la partici- de formele tradiţionale de instru- centralizator al corelaţiilor dintre adaptare Ia condiţiile vieţii şi
parea activă a publicului. Con- ire. Totuşi limitarea la progra. teste, sau dintre o serie de fac- activităţii sociale şi prin partici-
sumul de masă al culturii în con- mări liniare, ramificate sau mix- tori; m. funcţională, sistem uni- parea responsabilă la acestea.
diţiile tehnicilor moderne de cote, aduce cu sine un pericol di tar de operaţii neuropsihice. MATURIZARE, sistem de pro-
municare, generează anvimite efec- „mecanizare" a activităţii didae- MATRICE SOCIOMETRICĂ, re- cese biopsihosociale concurînd la
te psihice pozitive şi negative, tice. Mai mult decît în predarea alitate socială intimă, la baza o evoluţie individuală încheiată
care au fost cercetate de o serie M. de î.s-au dovedit utile în exa- căreia se află legătura psiholo- cu starea de maturitate. în m.
de psihologi (Lazarsfeld, Moles, minarea riguros-obiectivă a ele- gică spontană simpatetică, fără un rol important revine progra-
Schramm). Psihosociologia inves- vilor sau concurenţilor. O impor- examinări prealabile de motive, mării native, care, în condiţii
tighează reacţiile publicului şi tantă perspectivă deschid m. de dintre oameni care interacţio- normale de echilibru cu mediul,
cerinţele acestuia în vederea î. cu programarea euristică. Psiho- nează, creînd grupuri. Este con- mijloceşte creşterea şi organiza-
realizării unui acord între mesa- pedagogia are importante pro- stituită dintr-o structură socială rea funcţională. M. nu poate fi
jele de m.in. şi exigenţele dezvol- bleme de rezolvat privind con- afectivă între atomii sociali (care insă detaşată de condiţiile me-
tării culturale. struirea, programarea şi utiliza- se manifestă prin atracţii-respin- diului şi de activitatea de învă-
rea m.de î. ca verigi ale proce- geri, indiferenţă), detectabilă nu- ţare şi educaţie, care sînt la om
MAŞINĂ DE ÎNVĂŢAT, insta- sului instructiv, condus de ca- mai prin analiza sociometrică. decisive. La nivelul psihic şi de
laţie mecanică, electromecanică drul didactic. MATURAŢIE, procese interne, personalitate factorii de m. şi
sau electronică, — la nivel supe- desfăşurate în etape succesive ale de educaţie sînt interdependenţi
rior —, construcţie cibernetică, a- MATERIALE DIDACTICE, mij- şi trec unul în altul (S. Rubin-
loace extrem de variate (cărţi, copilăriei şi adolescenţei, care
vînd destinaţia de a transmite constau în creşterea şi structu- stein). R. Lafon scrie: „în reali-
cunoştinţele elevului, de a evalua, scheme, grafice, hărţi, tablouri, rarea deplină a funcţiilor vegeta- tate este un dublu proces: unul
verifica şi corecta cunoştinţele diapozitive, filme, mulaje, rechi- tive şi senzomotorii, conform in- anatomic, prin mielinizarea axo-
de care elevul dispune, de a pri- zite, machete, instrumente, apa- formaţiei ereditare şi sub influ- nilor, care permite izolarea cen-
lejui extensiunea şi precizarea rate de laborator, utilaje, obiecte enţa mediului şi condiţiilor de trilor şi a fibrelor, altul neuro-
cunoştinţe ca şi antrenamentele naturale etc.) ce servesc procesu- viaţă. psihofiziologic, prin stabilirea
în rezolvarea de probleme. M.de î. lui instructiv, iacihtîndu-1, îmbo- conexiunilor intersinaptice dato-
sînt mijloace predilecte ale instrui- găţindu-i conţinutul şi mărin- MATURITATE, stare funcţio-
• nală fizică şi fiziologică la care rită intervenţiei mediatorilor chi-
rii programate şi condiţionează clu-i eficienţa. Restrictiv m.d. sîm mici, prin trecerea de la o activi-
avantajele aduse de aceasta: adap- cele ce poartă sau exprimă cu- se ajunge printr-o dezvoltare
stadială şi care prezintă un sis- tate bioelectrică nediferenţiată la
tarea la tempoul elevului, rele- noştinţele. Extensiv sînt toate o organizare diferenţiată şi prin
varea schemelor operaţionale, mai obiectele utilizate nemijlocit in tem complet de posibilităţi, ce
se conservă stabil în etapa vîr- organizarea marilor sisteme func-
ales algoritmice, operarea cu „paşi instrucţie şi îndeplinesc constant ţionale neuropsihice, datorită unui
mici", promptitudinea în comuni- un rol instructiv, fie că sînt doar stei adulte. Se distinge o m. bio-
fiziologică, constînd din împlinirea mecanism de învăţare, sub influ-
care, înregistrare sau evaluare, mijloace de comunicare (cpiclia- enţa stimulărilor şi a educaţiei,
întărirea răspunsurilor corecte şi scop, reţea de televiziune şcolară)1 proceselor de creştere şi structu-
rare funcţională a organelor şi o ajungîndu-se la circuite funcţi-
respingerea erorilor la fiecare din sau de antrenament şi calificau onale din ce în ce mai complexe,
,,paşi", crearea unor nelimitate (utilaj sportiv sau niu/ical. ini tti. psihică, in care concură moda-
lităţile de m. intelectuală de struc- ce presupun de asemenea un ine-
posibilităţi de repetare şi auto- lajc de atelier şi materiale de pru-
430 4?7
M M
canism afectiv, care determina ijitinderea m.s. Spre p\-1<~rior m.s. aspiraţii) şi aceasta, mai ales, în MECANICISM, orientare meto-
starea de -plăcere şi «le interes este alcătuita din eordoan.- ii,> studiul personalităţii. Tn psiho- dologică reducţionistă ce încear-
intr-un mediu care satisface tre- substanţă albă, alcătuită la ii:,. logie metodele de măsurare sînt că să aplice legile si principiile
buinţe." Considerînd locul pe ca- dul ei dmtr-un complex de fibt-,. foarte variate şi se bazează în mecanicii newtoniene la inter-
re-1 ocupă m. biologică în dezvol- nervoase, majoritatea mielnini genere pe interpretarea statis- pretarea unor fenomene mai
tare (v.j, trebuie să adăugăm şi In substanţa albă, în inx-di.u.-, tică a unor răspunsuri la stimuli complexe, cum sînt cele biolo-
sensul specific psihosocial al pro- vecinătate a substanţei cenuşii, administraţi sistematic, în ace- gice, psihice, sociale. Omul-ina-
cesului de m. ce se referă în ge- se află mici insule de subMaiu.'i leaşi condiţii şi la populaţii omo- şină al lui Lamettrie (1748) con-
nere la emanciparea personalităţii, cenuşie, dispuse în reţea. Ele i,,n- gene sub raportul experienţei, stituie un exemplu de ni., dnr
ce devine independentă, aptă de slituie substanţa reticulală a m.s. vîrstei şi condiţiilor de mediu. Se totodată şi de materialism meta-
activităţi şi răspunderi sociale. Din punct de vedere funelioji.ii are în vedere curba de distribu- fizic, nedialectic şi deci inconsec-
D. Super insistă asupra m. inte- m.s. îndeplineşte trei mari funcţii: ţie Gauss, erorile posibile în eşan- vent, în secolul nostru prin m.
reselor şi înclinaţiilor ce duce la funcţia de centru reflex, îndrpH- tionaj şi aplicare a probelor, fide- se înţelege pe de o parte o metodă
ni. profesională. Stadiile dezvol- nită de centri somatomolun M simplificatoare şi liniară, nedia-
visceromotori, funcţia de COOK'.I,- litatea şi validitatea probelor etc.
tării produc efecte de m., de sta- Problema m. în psihologie sînt lectică, pe de alta, o teorie reduc-
bilizare a aptitudinilor şi atitu- nare a reflexelor, referindu-se Lt ţionistă, şi aceasta în sensul igno-
realizarea unei anumite ordini amplu dezbătute şi au devenit rării complexităţii faptelor psiho-
dinilor. M. psihica şi profesională obiectul unor reuniuni ştiinţifice
alcătuiesc un continuum care, în desfăşurarea reflexelor şi în sociale şi a unei interpretări a
proporţionarea intensităţii acţiunii internaţionale. Este foarte impor- lor simpliste nu numai de tip
în lumea contemporană extrem de tantă elaborarea unei psihome-
complexă şi în continuă schim- efectorilor şi funcţia de conducere, mecanic dar şi fizic, chimic, bio-
îndeplinită de substanţa albă şi trii care să nu vină cu forme din logic. Există şi în psihologia ci-
bare, capătă forma unui labirint afara cercetării psihologice, ci
nesfîrşit şi nu pe aceea a unei anume prin căile ascendente (sen- bernetică elemente de m. sau fizi-
zitive) sau spinoencefalice şi căile să-şi elaboreze modalităţile de calism.
linii drepte ce se opreşte într-un calcul adecvat desfăşurărilor psi-
punct. descendente (motorii) sau euce- MECANISM, în psihologie are
falospinale. hice, în acest sens operează psiho-
MĂDUVA SPINĂRII (MEDUL- logia matematică (P. Suppes, un sens foarte general şi nu se
LA SPINALIS), parte a sis- MĂSURĂ, valoare a unei mă- Luce, Gh. Zapan ş.a.). reduce la un aparat de tip meca-
temului nervos central, situată rimi, calculată prin raportare la nic, ci semnifică substratul ma-
în canalul vertebral şi alcătuită un etalon sau scală. Este o deter- MECANICA IDEILOR, după J. terial, modul de producere al psi-
dintr-un cordon nervos cilindric, minare cantitativă, exprimată de Herbart (1824), apariţia şi men-
regulă, numeric, dar care se situ- hicului subiectiv, prezentîndu-se
t u r t i t antero-posterior. M.s. se ţinerea 1. în conştiinţă printr-un la diverse nivele ca m. biomeca-
ează la un anume nivel calitativ
împarte în patru regiuni: cervi- şi, conform dialecticii marxiste, proces în care forţa şi energia nic, biofizic, biochimic, biofizio-
cală, toracală, lombară şi sacrală. reprezintă unitatea cantitativu- (echivalentul atenţiei) sînt trans- logic şi operaţional. Tendinţele
M.s. este învelită, ca şi întregul lui cu calitativul. Mai precis, prin ferabile, de la un conţinut la altul, mecaniciste nu se semnalează
nevrax, de trei membrane mezo- interpretarea m. se stabileşte şi după relaţii matematice analoage decît prin reducţionism şi prin
clermice, care la acest nivel for- valoarea calitativă a fenomenului celor din tn. Este o teorie desuetă, ignorarea valorii reflectorii sau
mează meningele rahidian. M.s. estimat. Măsurătorile presupun tipic mecanicistă. creative a conţinutului psihic şi
este formată clin substanţă cenu- compararea datelor cu standar- specificului fenomenal al acestuia.
şie, dispusă, pe secţiune, spre duri din aceeaşi familie. Pot fi MECANICĂ SOCIALĂ, mod de
m. directe (ce se integrează în interpretare pozitivă a fenome- Real, prin relevarea tot mai pro-
interior, sub forma literei „ I I " .
De fapt, substanţa cenuşie este standard sau barem) si indirecte, nelor sociale, încercare de socio- fundă şi exactă a diverselor ni.
dispusă pe coloane, ea fiind alcă- operate prin factori intermediari, logie de inspiraţie fiziealistă a ce se suprapun sau implică pro-
tuită din neuroni, fibre nervoase stabiliţi în cadru! cercetării con- matematicianului român Spiru gresiv, studiul psihologic se con-
amielinice şi nevroglii, pe toată crete (temputil personal, nivel de Haret. solidează ştiinţific şi materialist.
428 429
M M
Este necesar să se înţeleagă că cotit instanţa ce asigură constanţa
toate formele de mişcare ale mate- individuală, ni. de a.a e. se pun Mecanisme de Funcţiuni
riei, în cele mai rafinate şi compe scama sa deşi nu au îiitoulc-a- \ apărare
plexe stadii ale lor, concură la una caracter conştient şi sini I Refuzul realităţii Protejarea eului de o realitate neplăcută prin
producerea efectelor psihice şi foarte diverse. Laplanehe şi l'on refuzul de a o percepe.
deci nici un fel de ni. nu este ex- talis notează: „Apărarea, iiitr-nn
clus din modelul explicativ al psi- mod general, se referă la ex<.i!,: Satisfacerea dorinţelor frustrate prin realizări
ţiile interne (pulsiuni) şi, electiv, Fantezia
hologiei. Totuşi, fiind informaţio- imaginare.
nale şi reprezeutind momente de la acele reprezentări (amintii i.
salt calitativ, faptele psihice nu fantasiile) de care pulsiunile MIU Compensaţia Mascarea slăbiciunii prin accentuarea unei
sînt reductibile la m. deşi nu sînt legate, la acele situaţii c;i pal ii li- trăsături dorite sau hotărîica pentru frustraţie
posibile fără acestea. S. Rubiti- să declanşeze excitaţia şi în mă- într-o anumită arie prin suprasatisfacerea
stein arată că „creierul este orga- sura în care aceasta nu este com- alteia.
nul psihicului dar nu izvorul său". patibilă cu echilibrul şi de ai i-c.i
Psihicul este mediat prin m. dar este dezagreabilă pentru ea. Afec- Identificarea Creşterea sentimentului valorii prin identifi-
nu reflectă (decît în cazuri pato- tele neplăcute, motivele sau sem- carea cu persoana sau instituţia care prezintă
logice) in., ci lumea externă, re- nalele de apărare pot fi de ase- faimă.
laţiile subiectului cu mediul său menea obiecte ale apărării. Pro-
social. în psihologia contemporană cesele defensive se specializează Introjecţia încorporarea valorilor externe şi a etaloanelor
cele mai bine şi relevant studiate ca mecanisme de apărare, mai în structura eului în aşa fel îneît individul să
mult sau mai puţin integrate nu mai fie la dispoziţia bunului plac al amenin-
m. fiziologice sînt cele ale procese- eului. Marcate şi infiltrate asupra
lor senzoriale şi mnezice, ale aten- ţărilor externe.
pulsiunilor asupra cărora poartă.
ţiei, limbajului, deprinderilor şi m.de a. a e. iau deseori alura unor
temperamentelor. La nivelul pro- Proiecţia Plasarea blamului pentru dificultăţi pe seama
compulsiuni şi operează, cel puţin altora sau atribuirea propriilor sale dorinţe
ceselor secundare, m. sînt foarte parţial, în mod inconştient". în imorale altora.
complexe şi fiind în cea mai mare multe cazuri conceptul de apă-
parte dobîndite, avînd caracter rare este apropiat de cel de inter-
de acţiuni interiorizate şi variabil Raţionalizarea încercarea de a proba că un comportament
dicţie pentru evitarea dezechili- este „raţional" şi justificabil şi astfel vrednic
constituite operaţional în raport brului şi neplăcerii. Ana Frcud în- de sine şi de aprobarea socială.
cu factorii sociali, ridică mari cearcă o sistematizare a m.de a. a e.
probleme de modelare, v. OPE- şi enumera : refularea, regresiunea Represiunea înlăturarea gîndurilor dureroase sau pericu-
RAŢIE, TEORIA CONSTRUC- formaţia reacţionară, izolarea, anu- loase din conştiinţă.
TELOR, MONTAJ, MATRICE. larea retroactivă, proiecţia, in-
MECANISME DE APĂRARE troiecţia, reîntoarcerea spre sine, înlăturarea dorinţelor periculoase prin exage-
A EULUI, în psihanaliză (uneori Formaţia reacţională
întoarcerea spre contrar, subli- rarea atitudinilor şi tipurilor de comporta-
dat ca „apărările eului"), repre- marea. J.B. Colcman (1950), cu ment opuse şi uzarea de acestea ca de „bariere".
zintă o serie reprezentativă de unele modificări, a sistematizat
operaţii care se opun ruperii echi- şi definit m. de a. a e. după cum Deplasarea Descărcarea sentimentelor, îngrădite uzual de
librului şi dezagregării individua- rezultă din tabelul său pe care-1 ostilitate, pe obiecte mai puţin periculoase,
lităţii biopsihice. întrucît eul so- reproducem în continuare. dintre cele ce iniţial au dat naştere la emoţii.
430 431
M M
r şi Sm constituie ră'•.pînmil me- psihosomatică; c) afecţiuni sau
, , I n s u l a r i •:. a r c a " ,-M ia p a s i v i t a t e spre a diat şi atUosUmiib.rea din par-Uvi maladii p silios< >n lat ice, c u m s î n t
t-niotiolialfl. iăni tul. organismului. Mediatia este con- astmul, hipertensiunea arterială,
cepută ca un sistem de autoivelaj. nevrozele de organ, de felul ulce-
J zola rea
S c o a U ' i e a m i c i s . i n i n i a f e c t i v e c l i n t i -i» s i l u : • t i , • Cînd se produc reacţii de mediere rului, dermatozele, reumatismul
])linâ do prejudicii sau separ,irea uimr atn'i (r m ), ele produc şi autostiuiuiarca cronic etc.; d) nevrozele de con-
dini incompatibile prin componentele, \'>;;\< (S^)'care pune în mişcare anumite versiune sau isteria, cu o simpto-
impermeabile. secvenţe instrumentale de răspun- matologie de tip neuropsihiatnc.
suri (R)- Orice stimul evocă la Alexander, pornind de la psihana-
R e t r a g e r e a la un nivel de d e z v o l t a r e in,, subiect o serie de reacţii dar prin- liză, consideră că perturbările psi-
Recesiunea hic inconştiente, complexe, frus-
timpuriu hnplicînd răspunsuri m a i pul;:, tre acestea există una singură
m a t u r e şi uzuale, la un nivel de a s p i r a ţ i e m.,, care poate efectua mediatia se- traţii, predispun la anumite afec-
coborît. mantică. Teoria ni. se centrează ţiuni somatice, fiecare individ
asupra proceselor de semnificare dispunînd, în acest sens, de un
prin semniiicanţi verbali. C. Os- profil psihic. Afecţiunile psiho-
"Repararea răului ispăşirea şi astfel neutralizarea actelor M good este unul din fondatorii psi- somatice apar, fie ca rezultat
dorinţelor imorale. holingvisticii. El a propus şi al expresiei vegetative directe,
diferenţialul semantic. din stări emotive prelungite (trau-
Satisfacerea dorinţelor sexuale frustrate prii MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ, me şi drame), fie ca o consecinţă
Sublimarea activităţi substitutive nesexuale. a epuizării scoarţei cerebrale, fie
modalitate a medicinii moder-
ne, fundamentată prin lucrările ca expresie simbolică a unor ten-
J.P. COLEMAN: Abnormul psychofrgy lui Pavlov, K. Bîkov, W. Can- dinţe (limbajul corpului). La copii
and modern life. non, Freud, H. Selye etc, şi şi tineri, după Huyer ş.a., sînt
Chicago, Scott Foresman, 1950, p. 95. axată pe principiul interacţiunii în mod deosebit de resortul m.p.:
şi unităţii dintre neuropsihic şi a) tulburările funcţionale (crizele
tre stimulul (ideea) iniţial şi re- somatoorganic, dintre spiritual nervoase, insomnie, tulburări de
MECANIZARE, proces care se limbaj, durerile, ipohondria, ano-
caracterizează prin înlocuirea for- zultatele finale, care constituie şi anatomo-fiziologic. M.p. studia-
scopul investigaţiei. ză rolul unor factori psihici în rexia ş.a.); b) stările de tensiune
ţei musculare a omului cu forţa psihice; c) marile entităţi morbide
mecanică a maşinii, care preia MEDIAŢIONISM, teorie psi- etiologia unor maladii organice
sau funcţionale şi de asemenea, de felul astmului, afecţiunilor cu-
executarea unor operaţii la un hologică elaborată de neobeha- tanate, obezităţii, diabetului, ma-
nivel mai ridicat, în ceea ce pri- vioristul Ch. Osgood (1953) în efectele sau componentele psi-
hice ale unor astfel de maladii. ladiei lui Basedow, isteriei şi
veşte forţa, rapiditatea, ritmul prelungirea şi prin generalizarea epilepsiei; d) hospitalismul; e)
şi durata. teoriei variabilei intermediare (CI. (G. Ionescu) în consecinţă, bol-
navul fiind tratat nu doar ca tulburările de comportament.
MEDIATORI CHIMICI, sub- Huli şi E. Tolman). în esenţă ni.
constă în afirmarea că între sti- un organism ci ca o personali- MEDICO-PEDAGOGIC, expre-
stanţe care intervin în facilitarea tate diferenţiată, se urmăresc atît
transmisiei sinaptice a excitaţiei mul şi reacţii comportamentale sie de origine franceză, purtînd
se intercalează procese interne simptomele psihice, cit şi cele asupra acţiunilor conjugate de
nervoase şi musculare. Principa- organice în vederea stabilirii unui
lii m.c. sînt: acetilcolina, produsă mediatoare, care pot face ca ia terapie medicală, plus educaţie
un stimul să se elaboreze ceîe diagnostic complex, iar terapeu- intensivă şi reeducare, întreprinse
de fibrele colinergice, noradrena- tica include pe lingă procedeele
lina, produsă de fibrele simpatice mai variate reacţii, iar aceeaşi în cazuri de deficienţă sau situaţii
proprii medicinii, şi psihoterapia. la limita între normal şi patologic.
(adrenergice), apoi serotonina, his- reacţie să fie pusă în dependenţă R. Lafon distinge în sistemul m.p.
tamina, dopamina etc. de diverşi stimuli. în locul for- s. următoarele laturi: a) atitudinea MEDIE, în statistică, valoarea
MEDIAŢIE, interpunerea une- mulei clasice şi liniare S-R, Os- psihosomatică; b) simptomatologia centrală sau măsura mijlocie a
ia sau mai multor idei (acte) în- good propune S-rm-Sm-R, în care unei serii sau unui grup de date,
432 433
M M
n p i (Vi'ii(îi)il tendinţa Tti luip.i la distinge un III. cosmic, itl. uniuni!, MEGALOMANIE (gr. inegal - şi realist, considcrînd proeminenţa
;i serici sau grupului respeitiv. ni. sociocultural, ni. /'fojcsiiiiuil, in, niare, mania — nebunie), stare binelui în lume, cursul de amelio
Prin calcularea m. (aritmetice sau familial ş.a. în altă incidenţă •-,• psihopatologică caracterizată prin rare a acesteia şi posibilităţile
r-ediano) se pot determina obiec- are în vedere m. fizic şi m. sj'iil- alterarea autoaprecierii propriei largi de optimizare ce pot fi rea-
li\- abaterile in plus sau m i n u s a tual. Omul nu este numai prodig personalităţi, în sensul amplifi- lizate prin eforturi consecvente
al tn., îndeosebi al celui sotial, cării importanţei sociale a aces- MEMORIE, proces psihic de
p >i i'ormanţclor. Repartiţia nor- teia. Megalomanii nu numai că
m.iiă M reală a datelor esle d a t ă de dar şi agent al transformării m. stocare fi destocare a informaţiei,
Ksenţial este că omul ca persona au sentimentul patologic al gran- de acumulare si utilizare- a expe-
curba lui Gauss. în statistică se doarei propriei personalităţi (se
folosesc diferite tipuri de m.: litate face parte din sistemul so- rienţei co«uiti,:c. Se dezvoltă în
cial şi se dezvoltă solidar cu acesta. consideră a fi: artişti sau savanţi două etape: 1) memorarea, ce
armonică, geometrică ete. de renume mondial, eroi sau con-
Cultura defineşte în chip esenţial cuprinde fazele întipăririi şi ale
MEDIERE ASOCIATIVĂ, aso- ducători celebri de oşti), dar se conservării; 2) reactualiza rea. în
ciaţie între doi termeni între care condiţiile de existenţă ale omului
ce este tot mai mult capabil să şi comportă ca atare. Se întîlneş- forma recunoaşterii sau a repro-
mi poate fi stabilită o legătură lo- te în unele boli mintale (para- ducerii, în formă elementară (sen-
gică, decît odată cu apariţia unui stăpînească m. natural. TotuM
dependenţele de m. persistă. în noia, schizofrenie). zorială) şi pînă la nivelul recu-
al treilea termen, interpus. MELANCOLIC, temperament noaşterii, m. există si la anima-
MEDIU, concept biologic de- raport cu omul, ni. se dispune în
cercuri concentrice mergînd de la hipotonic, rezultat din tipul slab lele superioare, dar ca m. cogni-
semnînd realitatea în mijlocul de activitate nervoasă superioară. tivă cu un conţinut sociocultu-
căreia se află şi vieţuieşte un or- cosmic şi pînă la cadrele sociali'
imediate. Sub acest raport este- Se caracterizează prin redusă ca- ral, este caracteristică omului. Se-
ganism şi mai ales totalitatea fac- edificatoare teoria cîmpului ela- pacitate de lucru în condiţii de cenov apreciază m. ca „piatră
torilor şi condiţiilor ce influenţea- borată de K. Lewin. De relaţiile cu suprasolicitare, slabă rezistenţă unghiulară a dezvoltării psihice",
ză nemijlocit sau mijlocit organis- m. se ocupă ecologia. Există şi o neuropsihică, dar şi printr-o acută întrucît fără m. nu este de con-
mul şi eu care acesta se află în psihologie ecologică. sensibilitate. Dificultăţile de a- ceput formarea proceselor supe-
interacţiune. Filogenetic, m. este daptare la condiţiile vieţii sociale rioare, a conştiinţei şi personali-
factorul determinant al evoluţiei MEDiUM, persoană care da- tăţii. M. îndeplineşte rolul de,
torită unor particularităţi specia- sînt compensate frecvent prin re-
biologice. Pe măsura adaptării trageri în sine, trăiri profunde, premisă şi produs al tuturor celor-
la m. organismul îşi sporeşte capa- le (în primul rînd sugestibilitate) lalte procese psihice. Reflcctînd
este aptă de „percepţie extrasen- reverii. H. Eysenck observă înalta
cităţile de reacţie şi utilizare ac- corelaţie dintre acest temperament trecutul, fiind o funcţie a sedi-
tivă' şi selectivă a condiţiilor de zorială" sau de comunicare para- mentării şi reactualizării selective
psihologică. Originar m. este un şi introversiune. M. sînt capabili
m. Astfel se definesc condiţiile de de acţiuni migăloase, ce implică a experienţelor, Itl. contribuie ca un
subiect uşor accesibil hipnozei. suport indispensabli pentru învă-
existenţă ca acele condiţii din m. Apoi această „permeabilitate" a analiză de fineţe şi multă răbdare.
total cu care organismul întreţine MELANCOLIE, depresiune psi- ţare, dar nu unicul suport al
fost extinsă asupra telepatiei. Se acesteia. Se face distincţia dintre
relaţii vitale. în acelaşi ni. fizic parc că în astfel de raporturi in- homorală, tristeţe permanentă in-
diverse tipuri de organisme îşi spirată de pesimism şi însoţită de m. social-istorică şi m. personală,
tervine şi compatibilitatea dintre care este tributară faţă de p"ima.
constituie diverse sisteme ale con- m. percipient (mai ales în stare de un complex de culpabilitate. Din-
diţiilor de existenţă. In legătură colo de o anumită limită devine Sub raportul conţinutului, m.
transă) şi hipnotizor sau inductor. p o a t e fi senzorială, corniiirri, efec-
cu aceasta se propune ca m. vital patologică şi se înscrie ca un simp-
r.ă intre în definiţia organismelor MEDULLA SPINAL1S, v. MĂ- tom alternativ în psihoza mania- tivă sau motorie. D u p ă d u r u t ă şi
ce nu pot fi concepute decît în DUVA SPINĂRII. codepresivă. M. înseamnă şi o funcţie se situează la. trei nivele:
unitate cu ni. lor. în genere m. MEFIENŢĂ, dispoziţie spre anxietate depresivă. 1) in. imediată, ci' persistă doar
trebuie considerat un macrosistem MELIORISM, (lat. meilor - cîteva secunde sau minute şi prin
bănuială nejustificată, aşteptări' care se asigură continuitatea ac-
pus în raport cu organismul (sau anxioasă a răului, teamă continuă mai bine), doctrină filosofică ce
persoana umană) ca un cadru de repudiază pesimismul în avanta- ţ i u n i i ; 2) ni. senilă sau mijlocie,
de a fi înşelat şi de a suporta da- cu d u r a t ă de ci leva ore, prin
referinţă. In r a p o r t cu o m u l se jul unui optimism relativ, critic
une.
434 4IÎ5
28*
M
M
însemnătate de;. i-.ivă pentru me- in legaturi şi o dată cu întreg
care se asigură continuitatea ac- pentru a fixa informaţia şi a, o morare, în vi/iunea contempo- sistemul psihic, va rellecta ca-
tivităţilor cotidiene; 'A) m. ăe lun- putea recupera la nevoie. Asl|e| rană tn. ne mai apare doar ca rai.-u.-nstii.iJe acestuia şi va de-
gă durată, pcrsistînd peste ani şi sînt crestăturile, nodurile, d o e . vin efect sau o funcţie spontană pinde ele condiţii ale exerciţiu-
prin care se asigură continuitatea nele, simbolurile şi în principul a ţesutului neuron, ti. Desigur, lui, organizării şi motivaţiei. In
conştiinţei şi unitatea, personali- limbajul şi mai ales scrisul. M. există un substrat material al legătură cu aceste trei criterii
tăţii. Se înţelege că sfera celor se înscrie în reţeaua de comuni- tn. şi ştiinţa contemporană a rea- pot fi clasificate nenumăratele
trei tipuri m. este inegală, m. caţii informaţionale din soi j r - lizat 'remarcabile progrese in legi şi regularităţi ale ni. pe care
imediată avînd o sferă de cuprin- tate, m. individuală fiind mode- dezvăluirea lor. (v. Eugramare). le-a demonstrat psihologia ex-
dere mult mai mare dc-cît cea lată şi întreţinută de m. şi <<,- Pentru fixarea informaţiei este ne- perimentală. Un dicton antic
medie, care la rindul ei este mult mimicaţia socială. Halb\va< li-; a- cesară o perioadă de „consolida- arată că „repetiţia mater studii >-
mai cuprinzătoare decît m. de rată că în ni. socială acţionează' ţie", în care intervin restructurări rum est". Ebbinghaus a urmărit
durată sau m. propriu-zisă. Nu- legi specifici-, iar F. lîartlett ar..t,. infraneurale şi se elaborează en- efectul repetiţiilor asupra m., dar
mai o mică parte din m. imediată că diverse tipuri de cultură in- grama. Somnul favorizează con- a constatat că acestea, fiind strict
trece în cea medie ş.a.m.d. Sub fluenţează variabil m. individu- solidaţia. E.N. Sokolov consideră necesare, nu sînt în raport liniar
raportul reglajului m. poate fi ală, solicitîîid-o într-un anumi; că responsabili pentru păstrarea cu reproducerea. Există fenomene
:>iv"luv.tară sau intenţională şi mod şi punmdu-i la dispoziţie informaţiei sînt anumiţi neuroni de subînvăţare şi de supraînvă-
voluntară. Există şi forme specia- din ariile asociative ca şi glia ţare, optimă fiind o cotă modestă
lizate de m. conform activităţii mnemoscheme convenţionalizat'
prin care se reunesc experienţa adiacentă. în genere, mecanis- desupraînvăţare, dar nu una exa-
ce este precumpănitor exersată. mul neurofiziologic al ni. se iden- gerată de natură să determine
Se presupune existenţa unor mon- socială şi cea individuală. A. Leon-
tiev şi Tolman de asemenea tifică cu mecanismul formării re- efecte blocante. După A. Jost
taje mnezice sub influenţa cărora flexelor, legile reflexogenezei (1907), „dacă două asocieri sînt
se asimilează mereu informaţii, relevă rolul semnelor în m., sem-
ne ce apar ca mijloace în raport avînd şi valoare de legi ale m. de intensitate egală, dar una este
î n c ă Aristotel observă că m. C. Voicu a demonstrat că există mai veche decît cealaltă, o nouă
huită în sine este produs al con- cu semnificaţiile, ce sînt snopuri.
P. Zincenko a făcut analiza com- o oarecare dependenţă a funcţio- repetiţie va favoriza mai mult
ştiinţei noastre în prezent dar, nării tn. de tipul de sistem nervos. asociaţia mai veche decît aso-
luată ca indicaţie la altceva, este parativă a acţiunilor cognitive şi ciaţia mai recentă". Deci materia-
a celor mnezice, arătînd că pri- La baza stocării sînt circu-
copia a ceea ce lipseşte. Deci ite cortico-talamico-reticulo-cor lul învăţat mai de mult timp,
propriu m. este ca evocînd tre- mele le devansează pe secundele, dar relativ uitat, se poate reînvă-
ticale (W. Penfield), sînt relaţii
cutul în raport cu necesităţile iar acţiunile mnezice formate pe între cele două emisfere (Sherry) ţa mai uşor decît unul însuşit mai
prezentului (H. Pieron), să facă baza celor cognitive, se disting ceea ce numim urmă avînd un ca- recent. Lyon (1914) a demonstrat,
impHcit distincţia dintre trecut şi prin finalitate mnezică şi prin racter de sistem dinamic (P. în legătură cu amploarea mate-
prezent. Respectiv să reflecte tre- detaliere, concretizare şi efort de Anohin). M. presupune o sistema- rialului de memorat, că dacă ma-
cutul ca trecut şi să facă distinc- însuşire exactă a materialului. în- tizare a sistemelor după D. Hebb terialul creşte în progresie arit-
ţia dintre real şi imaginar. M. văţarea presupune variabile inter- şi Pringle. în consecinţă, cele metică, timpul de învăţare creşte
este în raport necesar cu per- acţiuni dintre acţiunile cognitive mai importante pentru formarea în progresie geometrică. Robin-
cepţia şi conştiinţa timpului. Ja- şi cele mnezice. Pentru ni. este şi progresele m. sînt mecanismele son arată totodată că în condi-
net consideră ca m. s-a con- caracteristică strategia fidelii ă- operaţionale, de tipul acţiunilor ţii egale de exersare sau repetiţie,
struit istoriceşte prin acţiuni so- ţii faţă de sursa de informare şi a mentale mnezice, menţionate mai materialul mai lung se aminteşte
ciale menite să lupte cu absenţa, exactităţii reproducerii. De aceea, sus. Vom considera deci că m., mai bine decît cel mai scurt.
şi să faciliteze adaptarea, la acele în actele mnezice se recurge la în condiţii normale, este prea Contează deci mărimea lanţului
dificultăţi pe care le produce puncte de sprijin, la constituita, puţin legată de particularităţi de asocieri posibile. Levitan arată
vremea. 1\ J.'inet a delimitat o uii'ir unitfdi tematice, la compa- ale eredităţii şi fiind, în esenţă, că la acelaşi număr de repetiţii
clasă de acţiuni, numite Mine'ice, raţii si clasificai i şi in genere !.t o funcţie complexă ce se formează mult mai bine se reţin povestirile
pe care subiecţii le întreprind sistematizare, aceasta avind o
437
436
M M
(Ieril fra/eie izolate. Kleelul »ele pe fi . u ţ u i e n l c , aee>.|e;i .,,, este gradul de activism al învă- Astfel s-a dezvoltat mnemoteh-
Kcsloii d(>vcdeşte Uituci < ,i |>!a- r e / o l v,"\ 1<>1. iu (le|>( l l d e n l ,i (|,. ţării, în legătură cu aceasta, A. nica. După constatările noastre,
siuva î n t r - o serie o m o g e n ă , ;i volumul materialului şi de posi- Smirnov şi ''• Zincenko arată că cel ce posedă multe şi bine siste-
unui element heterogen, facili- bilităţile subiectului (Pechsiein memoria involuntară devine tot matizate cunoştinţe are şanse să
tează memorarea acestuia. Tot aşa, Vn material voluminos nici mi asa de productivă ca si cea vo- achiziţioneze, fără mari eforturi,
după Foucault, în memorarea poate fi însuşit decît pe pârii luntară. J'>. Ananiev arată că noi cunoştinţe pentru că reuşeşte
iniei serii sînt favorizate clemen- dar este important ca aei >ie, după desfăşurarea unei activităţi. să le clasifice optim, să le pună
tele de la început si cele de l-i sfjr- să fie delimitate logic (ta unităţi ce nu este ghidată de scopuri în raporturi clare faţă de cele vechi
şit, mijlocul fiind dezavantajat, didactice) şi ca ele să fie MH.H - ninezice, mult mai bine se an.iu- etc. A. Smirnov arată că pentru
în activitatea mnezică, decisivă siv cointegrate (A. Smirno\ .. ţesc scopul şi rezultatele activi- randamentul ni. tot aşa de impor-
Date fiind segmentele a,b,t\... \ tăţii decît mijloacele cu care ea tant ca şi înţelegerea este acti-
este calitatea. Ku este suficient a fost efectată. ('.. Katona (1940) viMiml. Acesta depinde de motiva-
să repeţi standardizat, orbeşte, învăţarea să se producă în ordi-
nea a + b -f ab -f c + abc si apoi mulţi alţii au demonstrat ţie >i efort. Dacă materialul este
la nesfîrşit. A. Smirnov arată că memorarea este direct propor- deosebit de semnificativ, răspunde
că repetiţiile variate, făcute în + a — x. Odată cu dezvol-
tarea intelectuală şi cu virMa ţională cu intensitatea şi gradul unor cerinţe sau interese puter-
diverse forme, sînt mai produc- de organizare a acţiunii cu obiec- nice ale subiectului, el produce o
tive decît cele uniforme. Fiecare segmentele ce se construiesc di-
vin tot mai mari şi cuprinzătoare, tul respectiv. Dacă organizarea astfel de mobilizare, îneît poate
repetiţie trebuie să însemne o angajează toate elementele unei fi însuşit dintr-o chită, fără repe-
adîncire şi perfecţionare a acti- memoria adultă tinzînd spre glo-
bali zare (Gates). Witaşek a ară- situaţii, atunci m. va reuşi să tiţii speciale (dar probabil nu
vităţii cognitive. Apoi regimul tat că repetiţiile trebuie să înde- Ic cuprindă în egală măsură pe fără repetiţii mintale). Deci nu
repetiţiilor trebuie adaptat optim plinească şi o funcţie de control toate. Aceasta pune însă în evi- doar repetiţia guvernează proce-
la volumul şi gradul de dificul- asupra gradului de însuşrie a denţă relaţia dintre memorarea sele de m., ci si semnificaţiile ce
tate al materialului. Astfel, dacă cunoştinţelor şi de aceea este logică sau cu înţeles şi memorarea determină retentii şi reactualizări
materialul are proporţii reduse şl necesar să se facă şi repetiţii „mecanică" a unor materiale, ce selective. F. Golu a subliniat
este uşor accesibil, este preferabilă fără apel la sursă, deci să se spu- pot să posede sau nu un înţeles. însemnătatea motivaţiei episte-
însuşirea lui prin repetări con- nă sau să se scrie „pe de rost". McGeoch a stabilit că la acelaşi mice, intrinseci actului de învă-
centrate sau comasate; dacă el este Lecturile alternate cu recitări sîn' număr de repetiţii, numărul sti- ţare. Hulrock a arătat că la şco-
prea voluminos şi prezintă difi- de 2-3 ori mai productive sub ra- mulilor memoraţi este cu atit lari aprecierea laudativă a rezul-
cultăţi, este necesar ca repetiţiile portul garantării reproduceri'm, mai mare cu cît este mai mare tatelor celor învăţate creşte mai
să fie eşalonate. Există însă şi o decît lecturile efectuate mim ui U: gradul lor de semnificaţie. Kste mult decît sancţiunile, produc-
problemă a intervalului dintre gînd (R. Woodworth). Subliniind clar că memorarea logică este tivitatea memorării, dar lipsa
repetiţii; după cum arată T. însemnătatea repetiţiilor prin re- mai productivă decît cea mecanică oricărei aprecieri, pozitive sau
Cook, intervalele prea mari favo- producere autonomă noi am pre- şi este totodată o m. autentică, negative, se răsfrînge dăunător
rizează uitarea, iar cele prea venit asupra fenomenului dcnuiuit iar nu o simplă reproducere me- asupra memorării. în legătură cu
scurte contribuie la oboseală. H. de noi „iluzia învăţării" în cerc, canică. Totuşi în unele cazuri cînd fenomenele cotidiene şi acciden-
Pieron a arătat că intervalul elevul, familiarizat cu materialul, materialul prin sine însuşi nu tale de m. s-a discutat mult
optim dintre repetiţii depinde crede că dacă-l poate reciinouţl< . are un sens (denumiri, ani, nu- afirmaţia lui Frcud, care susţine
atît de sarcină, de material, cît şi îl poate şi reproduce, fapt pe c<u\ mere de telefon etc.) şi memo- că subiectul, sub influenţa incon-
de caracteristicile subiectului.Kim- nu l-a verificat în prealabil. însămi rarea mecanică este necesară. ştientului, are tendinţa de a
ble (1949) arată de asemenea că reproducerea trebuie să fie exer- Apoi trebuie să se ţină scama reţine evenimentele plăcute şi de
în fiecare etapă este preferabil sată. Aceasta considerînd că rede tendinţa firească a subiectu- a uita tot ceea ce a fost, pentru el,
să se facă un număr mai redus producerea este un proces mai difi- lui uman de a înzestra cu un dezagreabil şi penibil. Astfel s-ar
de repetiţii. Cît priveşte alternati- cil şi complex decît recunoaşte- sens şi a încadra intr-o schemă explica fenomenele paradoxale de
va dintre repetările globale şi rea, în genere ceea ce contează şi materialele lipsite de sens. uitare (lupMiMiri) a unor nume de
439
M M
persoane sau imitaţii etc. Cer- tul ei. Dacă subiectul îşi propune toare a informaţiei vizuale-, au- genelor în ereditate, elaborată
bă reţină un material pentru o ditive, kinestezice sau verbale, a, de J.C. Mendel (1822 — 1884), con-
cetările au dovedit că, aici fiind trăirilor afective stenice sau aste- siderat părintele geneticii. în ur-
implicat un fenomen do m. anumită dată, îl va putea rcpio-
duce la data respectivă, dar ulte- nice. Se consideră că proemi- ma cercetărilor bazate pe metoda
aleeiivă, contează mai mult decît nenţa m. afectivă se înscrie iii hibridării experimentale, Mendel
seninul stenic sau astenic al tiăi- rior ii va uita în ritm accelerai
Kste efectul Ebert-Meumann, i.i- dotaţia artistică (M. Bcjat). Ex- comunică în anul 1865 următoa-
rilor, intensitatea acestora (Har- perienţa generică sau profesio- rele concluzii: ereditatea este un
ictt). Se re lin mai hine eveni- re se formulează astfel: în;,'r:i-
rui pentru o anumită dată con,h- nală de care dispune subiectul, i.•numen care poate fi studiat cu
uiculrlc intens trăite afectiv, com- Ivnează uitarea după această di- influenţează atit memorarea cit precizie; trebuie să se distingă
parativ cu ^cele indiferente (I). tă. Se înţelege că montajul de a şi reproducerea. Bartleti dind spre un re caracteristică, ceea ce se
Kapaport). în genere m. trebuie învăţa fără termene limitativi'. memorare subiecţilor săi studenţi vede (fenotip, cum a fost numită
pusă in raport cu structura ac- pentru viaţă, favorizează, în ace- figuri de animale exotice n< cu- mai tîrziu totalitatea caracte-
tivităţii pe care o slujeşte, îndeo- leaşi condiţii de efort, m. de du noscute lor, a constatat tendinţa risticilor) şi factor, ceea ce stă la
sebi prin fixarea snopurilor în rată. Asupra procesului de ni. de reducţie a figurilor la modele baza caracteristicii (numit ulte-
raport cu anumite mijloace (A. influenţează întreg sistemul de comune în fauna binecunoscu- rior genă, ansamblul genelor for-
Leontiev). Efectul Zeigarnik, de- personalitate cu orientările >i tă a subiecţilor. în reproducere, mînd genotipul); factorii eredi-
monstrat prin retenţia mai bună atitudinile ei. Un experiment ai faptul amintirii şi ce! al raţiona- tari sînt independenţi unii de
a datelor probelor pe care subi- lui Murphy (1943) dovedeşte <a mentului se interferează aşa de alţii şi fiecare dintre ei guver-
ecţii nu au putut (fiind între- după examinarea unui text ce strîns, îneît nu pot fi disociate. nează o anumită caracteristică
rupţi de la lucru) să le rezolve conţinea argumente pro şi con- De aici tendinţa spre construe- observabilă; transmiterea carac-
tra unor orientări politice, su- tivitate în reactualizare, subiec- teristicilor de la o generaţie la
decît a celor pe care le-au dus tul raţionînd pentru a reconsti- alta se face după o anumită
la bun sfîrşit constă în persis- biecţii dovedesc că reţin, de două-
trei ori mai bine argumentele tui şi uneori completînd, reunind ordine. în anul 1900, aceste
tenţa tensiunii în sistemele de sau combinînd inexact aminti- precizări au fost redescoperite
acţiune, ce susţin sarcinile între- în acord cu atitudinile lor reale,
decît cele care dezavantajează rile sale. Th. Ribot este primul prin cercetări independente efec-
rupte şi relativa descărcare a din cei care a constatat la bătrîni tuate de C. Correns, E.V. Ţscher-
poziţia lor. în legătură cu situa-
tensiunii prin executarea sarcini- ţii de acest fel, P. Fraisse a pro- fenomene curioase de reminis- mak şi H. de Vries, fiind ridicate
lor, în cazul de faţă tensiunile pus reformularea unui dicton, în cenţă şi de slăbire a memoriei la rangul de legi ale eredităţii.
sînt integrate în intenţiile subiec- sensul: „spune-mi ce ţii mai bine evenimentelor recente. El a for- Astfel, au fost formulate urmă-
tului de a îndeplini sarcinile. minte, ca să-ţi spun ce fel de mulat legea m. regresive, ce se toarele legi: uniformitatea pri-
Intenţionalitatea expres mnezică om eşti". Personalitatea apare ca caracterizează prin product ivi- mei generaţii hibride; segrega-
(„să ţin minte, să nu uit") se un selector mnezic atît în memo- tea amintirii evenimentelor înde- rea sau disjuncţia genelor în
răsfrînge pozitiv asupra produc- rizare cît şi în reproducere. Odată părtate şi mari dificultăţi în me- generaţia a doua' hibridă; com-
tivităţii m. W. Jenkins dînd la cu vîrsta creşte productivitatea morarea evenimentelor recente şi binarea liberă a genelor sau segre-
două grupe de studenţi un materi- atît a memoriei involuntare eh. actuale. Pavlov explică legea lui garea independentă a caracte-
al spre examinare şi instruind şi a celei voluntare. între cele Ribot prin slăbirea, odată cu bătrî- risticilor.
numai una din ele asupra nece- două forme de memorie inter- neţea, a inhibiţiei active şi dezin-
hibarea reflexelor mai vechi, MENINGITĂ, maladie inflama-
sităţii de a-1 urma, a constatat că vine o relaţie reciproc comple- torie a membranelor meningiene
mentară, una beneficiind de rezul- care sînt şi cele mai trainice.
şi cei din cealaltă grupă şi-au Fenomenele de m. evoluează în cu etiologii variabile (de obicei
propus singuri să-1 ţină minte. tatele celeilalte şi funcţionînd în infecţionare), dar avînd, de re-
unitate. Asupra proceselor de ni, mod ondulatoriu între retenţie
Este o autoinstruire energică, şi uitare. gulă, importante consecinţe ne-
foarte frecventă şi generală. lm- se resfrîng particularităţile funcţi- uropsihiec. Sechelele senzoriale se
portantă este nu numai prezenţa onale ale subiectului, ceea ce du- MENDELISM, concepţie refe- concretizează în cecitate sau sur-
intenţiei innezice dar si conţinu- ce la o memorare precunipaili- ditate intcEiaîJ M tulburări ves-
ritoare la comportarea şi rolul
411
440
M M
tibulare. Cele psihice constau în sele psihocorticale, de spirit. Si- foloseşte, de a s e m e n e a p-jiltu a e u c f e e l e 11.1111• i H ' ' • • * • 11<•. M. p r o -
debilitate mintală de diverse gra- nonim cu subiectiv, diferenţial caract'eti/a. iu i m ă ţ . M c pui Iunie.i d ' K e. (» d j l a 1 : i l e ,l, I M l ! ]MI 11] i p e t -
de şi tulburări caracteriale de de comportamental şi opus obiec- din c u r b a r ă s p u n s u r i l o r ce r ă m i u ceput, perturbări ale percepţii i
tipul instabilităţii sau obsesiei, tivului, în psihologia clasică: ca- la acelaşi nivel (niveau de soulicn). formei şi maxime intensificări
î n l r u c î t sechelele psihice se pot lificare a conştientului aecesi;,ii MESAJ INFORMAŢIONAL, an ale percepţiei cromatice.
accentua, sînt necesare, încă din introspecţiei. în acest sens ( l,i- samblu de date, imagini sau i- MESMERISM v. MAGXK-
cursul desfăşurării bolii, măsuri parede consideră mentali/are, dei despre stările reale sau po- T1SM AXLMAL.
psihoprofilactice şi psihotera- echivalentă cu conştientizarea, î sibile ale unui obiect. Are ca METABOLISM, proces prin ca-
peutice. susţine însă că şi fenomenele p-i purtător material un grup de re se efectuează schimbul de sub-
hice inconştiente ar dispune ,],• senine sau litere aparţinînd stanţe între organism şi mediu;
MENOPAUZĂ, oprirea ciclului unui anumit alfabet. Mesajul se
menstrual la femeie, aproxima- această calitate (Kauh). Slnu- totalitatea reacţiilor biochimice
turile şi conţinuturile m. rezulta formează prin operaţia de se- din celule şi ţesuturi prin care se
tiv după virsta de 45 de ani, ca lecţie şi îmbinare a elementelor
urmare a încetării funcţiei ova- originar din interiorizare sau mei:- consumă sau se eliberează sub-
talizare. Referitor la aceasta l'ia- informaţionale. în planul re- stanţe şi energic. Există diverse
riene (producerea ovulelor şi se- cepţiei ' informaţiilor la nivelul
creţia hormonilor). Ca şi în cazul get scria: „Legea fundamentală stadii şi forme specializate ale
ce pare să regizeze mcntaliza- analizatoarelor, se întîlnesc me- m. în ansamblu, m. comportă
fenomenului fiziologic analog în- sajele elementare, care reflectă
tîlnit după 55 de ani la bărbaţi rea progresivă a acţiunii este, două procese opuse şi complimen-
într-adevăr, aceea a trecerii de o componentă elementară a obiec- tare: de asimilaţie (anabolism)
(andropauza), m. declanşează o tului-stimul, avînd valoare de
serie de manifestări psihofizio- la ireversibilitate' la reversibili- şi de dezasimilaţie (catabolism).
tate, altfel spus, mersul spre un indice de recunoaştere. Obiectul Actele şi eforturile psihice se
logice şi psihice cu o amplitu- este însă recepţionat în multitu-
dine şi coloratură care fac să se echilibru progresiv, clei ini t prin datoresc catabolismului, întrucîi
aceasta din urma." dinea componentelor sale, îneît presupun consum de substanţe
vorbească despre atingerea în în reţetele neuronale se reconsti-
aceste momente a unei vi iste cri- şi energii. Asimilaţia informaţio-
MENTALITATE, mod de orga- tuie din fluxul total de mesaje nală sau psihică are alte meca-
tice. Plăcerea şi facultăţile de nizare a activităţii inteli.< tnale elementare un mesaj de ansamblu
îndeplinire a actului sexual scad, nisme decît asimilaţia anabolică.
considerată clin punct de vedere referitor la întregul obiect. Mesa- S-a încercat totuşi să se formuleze.
oboseala se instalează mai uşor, al structurilor logice si ;;! valo- jele elementare corespund senza-
apar frecvente stări de insomnie, o tipologie după predominarea
rilor afective directoare, cum sînt ţiilor, iar mesajele de ansamblu anabolismului saiu catabolismu-
iritabilitate, tensiune marc, tră- convingerile şi credinţele. M. mij- corespund percepţiilor cuplate, de
iri de tip anxios în legătură cu lui (H. Wallon). în genere, dina-
loceşte orientarea specifică in obicei, cu semnele verbale care mica in. se exprimă în dinamica
viitorul, se îngustează cîmpul ambianţa socială şi înţelegerea desemnează obiectele respective
intereselor, modurile noi de viaţă trebuinţelor primare şi a tensiu-
sau interpretarea evenimentelor. şi totodată exprimă noţiunile, nilor. După Freud, aparatul
sint acceptate cu greutate şi cu Fiind relativ stabilă, este ca- categoriile ce reflectă sub rapor-
reţineri nostalgice, adaptarea la psihic încearcă mereu să se con-
racteristică pentru subiectul in- tul esenţialităţii diferite clase de formeze unui principiu al constan-
cei din jur, mai ales tineri, este dividual sau colectivităţi, pre- obiecte. Mesajele se recepţionează
grea, conştiinciozitatea în acti- ţei, deci să asigure un balans al
zentîndu-sc ca un sistem de ati- de către subsisteme specializate, tensiunilor în sensul homeosta-
vitate este subminată de lipsa tudini afectiv-cognitive. Este denumite: traductori de intrare",
iniţiativei etc. Pentru diminua- ziei. De aici şi semnalarea acută
pendentă de asimilarea modele- la nivelul cărora se realizează a acumulărilor de tensiuni (îu
rea acestor manifestări se ape- lor culturale şi de experienţa de decodificarea lor şi recodificarea
lează la diferite remedii, cele mai momentele de dezechilibrare) ca
viaţă. într-un cod specific (la nivelul şi tendinţa de descărcare sau eli-
eficiente fiind de ordin psiho- analizatorilor, se convertesc în
social (atitudini şi interacţiuni MENŢINERE, folosit în psiho- berare a lor.
logie pentru a desemna stadiul influx nervos).
compensatoare). METAPS1HIC, fenomen psihic
de d e z v o l t a r e în ("are < 1 e -ieiv,i a
MESCALINĂ, substanţă psi- neobişnuit sau care nu a do-
MENTAL, crea re line de minte, M i e r l a ! d a r o r g a ni-.ni u i s e m e u
hotropă de provenienţă vegetală,
Sau mai larg, de stările şi proce- line intr-o stare constantă. Se bîndit încă o explicaţie ştiin-
443
413
M M
r
i l f i c ă . P r i n t r e f e n o m e n e l e n i . .;înt tiţii necesar iniei repp 'dureri ra- intinicare unilaterală sau reali-
ac< l>'a de iele [nit ie (Liiiiniliitaiv rei., le într-un timp dei i.Titun u fenomen fundamental cît şi ca m.
<"vtra.senzorialâ a ghidărilor ia ue achiziţia iniţială în rapoi:
zînd o distribuţie inegală a schim- fundamentală, în studiul'condui-
distanţa), pi'ecoi\niţie (presimţire eu numărul de repetiţii nec<-,.
bului de informaţii între profesor tei, acţiunea apare atît ca fe-
şi prezicere neelaborată raţio- acestei achiziţii. Se obţine . -:
şi masa de elevi (unii părînd a nomen reprezentativ cît şi ca
nal), telekinezie (acţiune meca- fel valoarea relativă a economi'
fi uitaţi). Kste necesar ca m.s. m. centrală etc. Totuşi ni. nu
nică la distanţă fără instrumente repetiţiilor în reachiziţie.
să fie cît mai apropiată de prinse reduce la reproduceri şi con-
materiale) etc. cipiile moderne ale euristicii. slalări decît rareori. Mai ales m.
METODA SOCRATICĂ, p, METODĂ (gr. vwtndns — ur- experimentală, recurge la com-
METAPSIHOLOGIE v. PA'RA- ceuiiră inductivă, dialectică, >; mărire, cale, itinerar), originar binare de relaţii, la tehnici îm-
PS1HOLOG1E. desfăşurare a unui dialog, u. cercetare, apoi cale şi sistem prumutate din alte domenii, la
M ETATE ORIE, elaborare teo- lizată de filosoful grec Socr.r de proceduri prin care se ajunge modele ipotetice, ajungînd ast-
relică asupra uneia sau mai ca o replică la metoda exp• •/ la un rezultat, fie că m. este an- fel (ca în tehnică) la construcţii
multor teorii, altfel spus o teorie ti vă de instruire şi la metoda (U... ticipată, fie că se constată re- şi inovaţii de obiecte şi de inter-
;i teoriilor. Se referă îndeosebi matică de cunoaştere. I oi i troactiv. M. este o structură de relaţii funcţionale, deci la creaţie.
la aparatul conceptual al ştiin- primară a euristicii. Printr-o - ordine, un program după care METODELE PSIHOLOGIEI
ţelor sau al unei ştiinţe şi serveşte rie de întrebări şi răspunsuri • !! se reglează acţiunile practice şi deţin un loc important şi au rol
pentru elaborarea sistemelor for- rijate de conducătorul unei <i:- intelectuale în vederea atingerii decisiv în realizarea ştiinţifică şi
malizate şi pentru integrările niul- cutii se urmăreşte clarificai •. • unui scop. „Ideea de metodă, în asigurarea eficienţei practice,
tiuisciplinarc. unor lucruri ignorate sau nega * scrie A. Lalanclc, este întotdea- tot aşa sau chiar mai mult decît
METEMPSIHOZĂ (gr. me- de interlocutor. Constituie leu una aceea a unei direcţii defini- în alte ştiinţe. Constituirea psi-
tcmpsychosis — deplasarea su- damentul metodei interogativ bile şi urmată cu regularitate hologiei ca ştiinţă este legată de
fletelor), interpretare mistică des- sau tehnicii de învăţămînt pii:: într-o operaţie." M. este de aceea critica şi trecerea pe plan se-
pre mutaţia sufletelor (concepute întrebări şi răspunsuri din cadr; structurată ca un invariant stra- cundar a introspecţiei, şi de adap-
ca autonome) de la un organism didacticii moderne. Relativ P tegic ce-şi subordonează varia- tarea metode! orftobiective proprii
la altul, putînd trece de la plante cent, s-a demonstrat însă c;, bile tactice. Orice m. are un ca- ştiinţelor naturii, îndeosebi a "ex-
la animale şi la oameni etc. în- această metodă nu asigură to- racter instrumental, este o moda- perimentului. M. Bejat afirmă că
truparea sufletului după moartea tuşi atingerea unui înalt nivel ile litate de intervenţie, de infor- psihologia se naşte ca ştiinţă ex-
individuală, ar fi supusă unei lo- intercomunicare în procesul iu- mare, interpretare, acţionare. perimentală. Caracterul obiectiv
gici a purificării avînd un curs structiv-educativ, deţinînd sem- Aceasta nu înseamnă însă că m. şi mijlocit al cercetării psiholo-
progresiv după comportarea in- nificaţia unui pseudodialog, a este exterioară domeniului real gice se corelează cu adoptarea
dividului. unui învăţămînt expozitiv ca- căruia se aplică. Dimpotrivă, m. unei concepţii materialiste şi şti-
METODA CONSTRUCTIVĂ, muflat. Astfel, gîndirea inven- rezultă din cunoaşterea preala- inţifice asupra psihicului şi con-
modalitate de testare a inteligen- tivă, critică şi participarea ele- bilă a domeniului şi se. formulează duitei umane. între biologie, neu-
ţei generale şi a structurilor de vilor se menţin auxiliare, pr - prin conversiunea relaţiilor celor rofiziologie, medicină, sociologie,
personalitate, care apelează la fesorii monopolizînd în eoni; mai generale şi specifice dome- etnologie, antropologie, pedago-
tehnici cum ar fi: construcţia nuare iniţiativa şi responsabili- niului în modalităţi instrumen- gie, pe de o parte şi psihologie pe
figurilor pe bază de modele, tatea, abuzînd de întrebări di- tale şi normative. De aici şi co- de alta, a avut loc, în ultimul
asamblarea de obiecte, desenul rective care cer neapărat răspun- respondenţa dintre denumirea le- secol, un permanent şi reciproc
liber sau după o temă dată etc. suri acceptabile şi ignorînd î:i gităţilor sau legilor şi cea a me- schimb de metode. în acelaşi
METODA ECONOMIEI, me-
mare măsură întrebările nonm- todei: dialectica este atît cea timp s-a consolidat sistemul de
todă teoretică a studiului deter- rective sau stimulatorii (cart; în- mai generală lege a dezvoltării metode al disciplinelor mixte cum
minării şi evaluării retenţiei mne- deamnă elevul la căutarea răs- cît şi m. uii!vrr.-,a!ă. a investiga- sîut psiholiziologia, psihoncuro-
monice şi a uitării progresive. punsului, la exprimarea mai cl.nâ ţiei şi intcrpift;irii; iu studiul îo;ia, p.ihofiidea, psiholingvis-
Se determină numărul de repe- şi mai rimplâ), instituind o co- Creierului, reflexul apare atît ca tica, psihopedagogia, psihosocio-
444
445
M
logia, psihocibernetica ş.a. Astfel marea, fotografiei ea /i|. i de mun- tul dintre | >r şi elevi ea
şi cele pe care le oferă psihologia dimensiune
repertoriul metodelor (Ic caro u- matematică şi logistică. Acestea că ş.a- O metoda il.isii.'i ;, i mereu importantă a
zează psihologia a sporit conside- fecundă este metoda analizei pro- realizării unt In elaborarea
printre care menţionăm calcului lor tn. sînt ( "pendenle de teoria
rabil. Cit priveşte specificul meto- corelaţiilor, analiza factorială duselor activităţii creatoare. în
delor psihologice, în sensul restrîns diagnoză şi cercetare este necesar generală a < dacticii, de teoriile
analiza variaţionalâ, calculul in-
al cuvîntului, acestea se caracteri- formaţional şi probabilistic ş.a. ca să se aleagă metoda adecvată psihologice ale învăţării, de spe-
zează prin: 1) adoptarea faptelor au devenit indispensabile în i •, ••
,. - si fidelă, să se utilizeze mai multe cificul cognitiv (logica obiectului
de comportament ca indicatori cetarea psihologică moderna. < > metode care să se controleze şi de învăţămînt), de experienţa
ai stărilor şi relaţiilor interne, su- nouă şi deosebit de fecundă pei- completeze reciproc şi la nevoie să şcolară. Punctul de convergenţă
biective; 2) considerarea naturii spectivă deschid metodele psiho- se inoveze metode noi sau să se al m. este cel al mijloacelor şi me-
stimulilor, deci evaluarea lor ca logiei cibernetice. în psihologii.. adapteze cele cunoscute, condi- todelor, de unde şi noua denu-
obiecte ale reflectării; 3) confrun- pe lingă metodele de cercetare in- ţiilor concrete. Psihologia este mire de tehnologie didactică. To-
tarea datelor „subiective" cu ce- tensivă şi extensivă, un rol de- ştiinţa cu cele mai numeroase, tuşi m. este subordonată scopului
le obiective; 4) abordarea pre- osebit revine metodelor de prog- diversificate şi plastice metode pedagogic, de unde şi eforturile
cumpănitor genetică a investiga- noză şi diagnoză (v. psHiodUi^nn. de cercetare, diagnoză şi aplicare. de antrenare a celor mai avan-
ţiilor şi subordonarea laturii za, v. tesle) şi de asemenea, me- METODICĂ, sistem de pres- sate date ştiinţifice (psihologie,
funcţionale celei genetice; 5) todelor aplicative (psihoterapeu- cripţii şi de procedee, tehnici, logică, matematică, cibernetică)
abordarea precumpănitor siste- tice, educaţionale, psihoergono- mijloace de orice fel, prin care în vederea modernizării m. în acest
mic — personologică a faptelor mice, organizaţionale ş.a.). (a este concretizată (adecvată unui sens, v. PROGRAMARE, AL-
elementare şi considerarea inter- şi în alte ştiinţe, în psihologie. domeniu sau unor scopuri) apli- GORITMI/. ARE, EURISTICA,
acţiunilor dintre persoană şi am- fundamentale sînt metoda obser- carea unei metode sau unui grup ANTICI PARE OPERAŢIONA-
bianţă, dintre mental şi compor- vaţiei şi experimentul. în afara de metode. în psihologie, prin LĂ.
tamental, dintre cognitiv şi afec- experimentului de laborator, ce ni. se înţelege modul concret de METODOLOGIE, cu înţeles de
tiv etc.; 6) orientarea formativă cunoaşte o excepţională dezvolta- lucru (considerat într-o ordine ştiinţă despre metode, denu-
.şi constructivă a cercetărilor re în legătură cu progresele tehni- şi dat pînă în detalii) în cercetare, meşte în principal teoria ştiinţi-
psihologice în sensul educaţional, cilor (mai ales clectrofiziologice), diagnoză, învăţare, psihotera- fică a metodelor de cercetare şi
terapeutic, de optimizare a acti- psihologia utilizează formula de pie, raţionalizare a muncii etc. mai ales de interpretare, ansam-
vităţii productive şi relaţiilor elaborare proprie, a experimen- în pedagogie iti. denumeşte dis- blul principiilor după care o dis-
interumane e t c ; 7) orientarea tului natural. Apropiată de aceas- ciplinele didactice speciale pri- ciplină se călăuzeşte şi constru-
spre latura calitativă a fenome- ta, şi de o mare fecunditate în vind condiţiile, metodele şi pro- ieşte, concepţia privind mijloacele
nelor şi utilizarea măsurilor can- psihologia medicală şi în psiho- cedeele adecvate predării şi în- lezvoltării unui domeniu de cu-
titative în scopul degajării ca- logia genetică şi apoi şi în cea. văţării unei materii de învăţă- noaştere sau (şi) acţiune. Sub
racteristicilor calitative. Consi- socială, este metoda clinică. Adău- mînt (scris-citire, aritmetică, is- acest raport: fiecare din curen-
derînd caracterul hipercomplex găm şi metoda analizei de caz. In toric etc). După Şt. Bîrsănescu tele sau şcolile psihologiei pre-
al faptelor psihocomportamentale, studiul genezei trăsăturilor de m. „stabileşte locul materiei res- zintă şi o m. ce apare ca latură
în cercetarea psihologică, mai personalitate se foloseşte de mult pective în cadrul planului de în- sau chiar ca punct de pornire al
mult decît în sectorul fizico- timp anamneză (v.) sau biogra- văţămînt, scopul şi sarcinile ei doctrinei. Astfel psihologia com-
chimic şi biologic, se instituie o fia psihologică. Odată cu expan- instructiv-educativo, programa- prehensivă are ca m. comprehen-
strînsă interdependenţă între me- siunea psihologiei sociale o larga rea conţinutului, formele şi mij- siunea sau intuiţia, behavioris-
todele de investigaţie şi metodele răspîndirc au dobîndit: ancheta. loacele de predare (privind pe mul îşi centrează m. pe raportul
de interpretare ce se corelează cu chestionarul, interviul, analiza de profesor) şi cele de învăţare S-R, psihanaliza deserveşte con-
metodologia teoretică. Cu titlu de conţinut, metoda grafelor ş.a. In (privind pe elev), raportul din- comitent şi teoria generală şi ni.,
mijloace, ale metodologiei interpre- psihologia muncii industriale se tre elev şi materia de învăţămînt". ca şi psihologia reflexologică, psi-
tative, intervin metodele statistice foloseşte anali/a operaţională, fil- Aici ar trebui adăugat şi rapor- hologia clinică, psihologia ciber-
416
44T
M M
n e t i c ă e t c . î n t r - u n - i n s m a i n_L->
şi grupale, variaţie-, pli'ti;e>;;l putut fi umanizaţi, probabil din dical. După Worff, nouă din
ti ins, j i i i n ni. se ilfi'inr uo a;i-,am-
r'oiiaidi-raţia-flesconsiili-raţi.ti , , cauza faptului că elaborarea lim- zece cazuri sînt determinate psi-
blul metode!'>r de c a r e dj.^pune o
disciplină, în chip abuziv ter-
r e g i m u l de l u c r u şi r e p a u s u l , i , i : . bajului şi gîndirii necesită utili- hologic. Se crede că m. afectează
Icmul este folosit şi cu Înţeles
i n f l u e n ţ e a z ă g r a d u l d e oiiiK.-.ii, zarea perioadei copilăriei cînd, 7 — 8 procente din populaţie şi
strict tehnic ca metodică sau ca
prin eşalonarea pauzelor, dui.n , m. nefiind încheiată, sistemul predomină în special la femei si
propedeutică, după cum spune
timpului de odihnă, relaxai-.., nervos este maximal plastic. citadini. II clasificată ca o dezor-
lî. Ilolzner, ca un plural ne-
si d i s t r a c ţ i a . MIGRAŢIE, schimbarea habi- dine psihofiziologică sau psiho-
lornial al metodei. T. l'arsons MICROSOCIOLOGIE, d u p ă Cin tatului, la distanţe mai mici somatică de tip cardiovascular.
solicită însă o revenire la sensul vitch, marea ramură a sociolo- sau mai mari, fie periodic (sezo- Predispoziţiile ereditare se con-
de bază cînd arată că m. nu se giei care se ocupă de grup. i nier, sub influenţa climatului şi sideră că joacă un anumit rol
referă „în primul rînd la metodele mici şi de relaţiile iuterpers. • • în căutarea hranei, fie m. în ve- în 50 — 80% din cazuri, dar cauza
de investigaţie experimentală cum nale. Este o modalitate de socjc derea unor condiţii mai bune precipitantă este de obicei stressul
ar fi statistica, ancheta etc. IC logie concretă şi în acelaşi tim;. de viaţă). M. este studiată la psihic, deşi unele atacuri pot fi
preferabil să le numim pe aces- de psihologie socială. Acest nuni. păsări, peşti şi mamifere etc. La grăbite de oboseală, foamete, ni-
tea tehnici de cercetare. M. este a fost adoptat şi de J. Moreno oameni este cunoscută din cele vel hormonal anormal, insolaţio
considerarea fundamentelor gene- care fundează primul sistem de nu mai depărtate timpuri sub de- sau, după unele cercetări recente,
rale ale validităţii procedurilor MIELINIZARE, proces de for- numirea de m. popoarelor, cau- consumarea unor alimente bo-
ştiinţifice şi sistemelor lor. Ca mare în jurul fibrelor nervoase a zele iniţiale ale ni. au fost co- gate în tiamină, ca brînza, cio-
atare, ea nu este nici o disciplină unor teci protectoare şi izola- mune: climat, căutarea unor locuri colata sau citrice vechi. Stressul
strict ştiinţifică, nici una strict toare de mielină (substanţă albăi. mai bune pentru hrană, fuga acţionează asupra sistemului ner-
filosofică". Pe parcursul fibrelor teaca <!•' • de inamici (uneori forţarea m. vos vegetativ, producînd dilata-
mielină este întreruptă de aşa- •de către aceştia). M. este preg- rea arterelor craniene sensibile
MJASTENIE, afecţiune ce se nuniita strangulaţie — Ranvier,
manifestă priutr-o continuă şi ea însăşi fiind acoperită de o al' a • nant influenţată de factorii so- la durere. Deşi durerea este, de
intolerabilă oboseală a muscu- teacă nemielinică a lui Schwana. • ciali şi economici. Un fenomen regulă, localizată într-o parte a
laturii striate, avînd tendinţa Face parte din maturaţie şi si : foarte accentuat în ultimele de- capului, uneori este bilaterală sau
de blocaj asupra funcţiilor res- încheie în adolescenţă. M. ar- • cenii îl constituie m. de la sat trece dintr-o parte într-alta.
piratorii şi deglutiţiei. consecinţe psihice legate de îm- " la oraş. M. are un aspect demo- Această stare durează rar mai
MICROCLIMAT, ansamblul fac- plinirea capacităţii funcţionale a : grafic, dar este studiată şi de mult de cîteva ore, şi durerea
torilor legaţi de mediu, de am- sistemului nervos. Prin m. trans- alte ştiinţe ca economia, antropo- poate avea diferite forme: di-
bianţă, de condiţiile generale în miterea impulsurilor nervoase ' logia, sociologia etc. şi prin efec- fuză, ciocănit, vibraţie, presiune
care se desfăşoară munca, şi este mult facilitată şi amplificata. 1
tele ei formează şi un obiect de sau menghină. Profilul persoane-
care exercită o influenţă directă Influxurile nu se mai propagă studiu psihologic, atît al compor- lor afectate de migrenă e bine
asupra muncitorului. în funcţie din aproape în aproape ci în salturi v
tamentelor colective cît şi indi- definit (Worff, 1937, 1948). Sînt-,
de natura lor, aceşti factori pot de la o strangulaţie Ranvier la a 11 a. -viduale. în general persoane ambiţioase,
li grupaţi în: a) factori de am- Totuşi, odată cu m. încetează şi MIGRENĂ, durere de cap pu- tind spre perfecţiune, sînt înalt
bianţă fizică (iluminatul, tempe- evoluţia structurală a sistemului 'ternică şi repetată, de obicei competitive, tinzînd să fie exa-
ratura, zgomotul, aerisirea, umi- nervos, ceea ce face imposibil'' 'de o parte a capului, şi acompa- gerat de critice în raport cu alţii,
ditatea, culoarea industrială etc); sau extrem de grea elaborări! 'niată frecvent de greţuri, vărsă- dar incapabile de autocritică. Se
1>) factori de ambianţa psihoso- unor sisteme funcţionale aşa d. adaugă tulburări sexuale, în spe-
complicate cum sînt limbajul turi, pete în. faţa ochilor, diaree cial frigiditate şi abstinenţă. Cînd
cială (bună dispoziţie-indispozi- sau constipaţie. Durerea de cap
ţie, colaborare-noncolaborare, in- memoria de durată, reglajul vo- sînt învinşi, dezamăgiţi sau frus-
teresul-dezinteresul, disciplina-in- luntar. Copiii-lup regăsiţi dnpa êste una din cele mai vechi de- traţi, „ţin totul înăuntru" (intro-
disciplina, relaţii interpersonale vîrsta de 12 — 14 ani nu au mai zordini înregistrate şi probabil versiune) şi pot păstra resenti-
«oel mai răspîndit simptom me-
448
449
Z9 — iDicţlonar de psihologie
M M
mente pentru lun«i perioarlo do Există o m. spontanii, moi ale; (Sutter). Deci nu este „un produs lului. Pentru copilul mai mare şi
timp. Aceste trăiri reprimate cre- ]-i copii (cmd pling, rid, de miiih i al instinctului" (AJlendy), printre pentru adolescent obiceiul de a
ează tensiuni emoţionale care ac- şi la adulţi cmd se aild iiib stârci condiţiile tn. figurînd: existenţa minţi r.-ble un simptom care poate
tivează sistemul nervos simpatic unor emoţii puternice. Există şi materialului imaginar, a limbaju- indica fie o suferinţă afectivă, fie
si trimite vibraţii sanguine în m. convenţională determinată în lui care-1 exprimă şi a unui eu refuzul de a se integra în realita-
arterele craniene. Atenuări tem- medii sociale (zîmbetul, min.i capabil de alegere între corespon- te, fie o anumită disarmonie in
porale pot fi obţinute prin utili- gravă, întristată, datul din cap denţă şi anti- sau non-corespon- dezvoltarea personalităţii sale, ce
zarea sedativelor, dar o m. per- în semn de salut, de afirmare denţă. Pe plan ontic m. poate fi poate fi generator de tulburări mai
sistentă necesita de obicei o psi- sau negare). Pe lîngă m. de natura iluzorie, reală sau necesară, l'e grave în viitor. M. la această vîr-
hoterapie intensivă. socială, există m. originale, tipice plan gnozic relaţia minciună-ade- 'Jă trebuie considerată ca un
unei singure persoane. M. este un văr este deosebit de fecundă în „rebut" în relaţiile copil-medr.i
MILITANT, persoană care ac- (Lafou). Motivările sînt variate:
ţionează, luptă tenace pentru un mijloc auxiliar de conuinicaiv. domeniul noilor ipoteze ale ştiin-
Piderit, G. Dumas, la noi Gh. Xeac- ţei ceînfruntăvechile „adevăruri", pentru a evita o pedeapsă, pen-
scop, un principiu, o cauză cu tru a-şi crea un avantaj, din plă-
valoare socială, politic, cultural, şu au studiat m. relevînd extraor- aproape depăşite la momentul
dinara plasticitate a faciesului1 respectiv. Pe plan axiologic valo- cere, pentru a ajunge în centrul
opunîndu-se contemplativului, pa- atenţiei adulţilor etc. Profilaxia
sivităţii. O acţiune militantă im- uman şi posibilităţile incalculabili rizarea se face fie în raport cu
de compunere din variate poziţii criteriul progresului istoric, fie cu acestor m. pentru a fi atît cuprin-
plică schimbarea stării de spirit zătoare şi încununată de succes
a unei colectivităţi, orientarea şi nuanţe ale elementelor (ochi, normele morale sau estetice con-
buze, nări, sprîncene, frunte, o- densate de opinia publică respectiv trebuie să se desfăşoare într-un
şi activarea maselor. climat de încredere reciprocă, fără
MIMETISM, capacitatea ani- braji, bărbie, rotire şi poziţie a. gustul public dominant al epocii.
capului etc.) unor expresii m. cu Pe plan sociologic pune problema suspiciuni sistematice şi fără ocoli-
malelor de a-şi schimba dimen- pasionantă a stabilirii şi măsurării rea dezvăluirii vreunui adevăr,
siunile, culoarea, forma, în virtu- anume semnificaţii. M. alcătuieşte chiar atunci cînd el implică dis-
tea agenţilor mediului înconjură- un cod complex şi în replică se gradului de comunicare reală în-
ridică o serie de probleme în le- tre constituenţii sociali, indivi- trugerea unor false mituri ale ado-
tor, pentru a se apăra prin camu- duali sau de microgrup. Pe plan lescentului. Educatorul nu trebuie
flare. Asemănare între animalele gătură cu descifrarea ni. de către să uite nici o clipă adevărul: „co-
şi obiectele mediului lor fizic şi alţii. Nu toate expresiile sînt la psihic, m. este un act de compor-
fel de inteligibile. Există o specia- tament deosebit de complex ce pilul care minte este fie nesatisfă-
biologic. Prin extensie, în relaţiile trebuie evidenţiat, elucidat şi cut de realitatea înconjurătoare,
interumane, m. exprimă imitaţia lizare a m. în raport cu culturile. fie nemulţumit de sine însuşi"
sub oricare din formele ei. în Uneori aceleaşi gesturi fiziogno- apreciat în contextul tuturor fac-
mice au în diverse colectivităţi torilor de personalitate şi în func- (Allendy). M. la adultul normal
sens restrîns şi peiorativ, m. este ţie de vîrsta psihică şi de starea este un fenomen cu frecvenţă şi
imitarea formală a comportamen- semnificaţii deosebite. pondere variabile, dependente de
tului cuiva, adaptarea la circum- de normalitate sau anormalitate
MINCIUNĂ, act psihosocial cu psihică generală sau secundară. sistemul relaţiilor interpersonale
stanţe în vederea obţinerii unor rezonanţă plurivocă: ontică, gno- Copilul mic, pînă la 6 —7 ani, este şi de trăsăturile de personalitate
avantaje materiale sau morale, zică, axiologică, sociologică, psi- un pseudomincinos care trăieşte din care rolul preponderent revi-
în această accepţie, termenul hică, psihosocială etc. M. este o într-o lume mică proprie(combina- ne caracterului. Ea include o
identifieîndu-se cu cameleonismul. simplă opţiune nonconformistă în- ţii sui generis de real .şi imaginar), gamă extrem de largă de forme
MIMICĂ (etimologic, arta de a tre realitate şi ficţiune, nu este ce-i apare alterată doar adultului, de manifestare de la cele benigne
imita, aptitudinea de a imita). orice a doua posibilitate a limbii care nu pătrunde sensurile metafi- (m. convenţională, scuzabilă) pînă
în psihologie, ceea ce se exprimă veşnic prezentă, ca eventualitate, zice şi simbolice ale limbajului la cele maligne, cum ar fi frauda,
prin modificări în musculatura în actul afirmării oricărui adevăr, copilului. Pentru educator singura trădarea etc. Depistarea lor este
facială, în priviri, joc fizionomie, ci „abaterea deliberată, conştientă grijă este ca jocul acesta să nu se mai anevoioasă dată fiind expe-
mişcări ale buzelor etc. Ca adjectiv de la sistemul de corespondenţe transforme în obişnuinţă şi înde- rienţa de viaţă anterioară de care
se foloseşte în expresii ca „alfabet social admise între realitate şi osebi să nu aducă avantaje copi- beneficiază aciuitul şi care-1 ajută
mimat"; substantiv, m. expresivă. anumite forme de exprimare"
450 451
29*
M M
să mascheze totul sub aparenţe care se mai manifestă efectul unri
înşelătoare. După depistare este imagini similare pe fimbclr localizarea, caiitat-'-a organică, a< - 1». ibilitaie.-i comunicării directe
vorba de o operă de reeducare în retine, dînd naştere unui efect de ţiunea reciprocă a p<inik.t • i con- a omului cu iuiţclo supiairvun ale.
care societatea acţionează cu mij- relief. ştiinţa de sine", d. II. Mead pre- < aracteristică pentru IT!. este de-
loace morale şi juridice. Şi aici MINIMUM SEPARABILE, pi,,-
feră să renunţe la localizarea in- precierea observaţiei şi raţiunii
unghiular spaţial începînd de I, trenâ a m. şi să o trateze interac- şi afirmarea supremaţiei sentimen-
esenţialul este să înţelegi de ce tionist, pentru că m. „mai mult tului şi intuiţiilor iraţionale. Rea-
adultul a minţit şi să înlături con- care devine posibilă discriminai' ,• se manifestă decît există", pentru litatea sensibilă este respinsă în
diţiile care i-au înlesnit in. M. vizuală a obiectelor; prag absok că punctul ei de emergenţă este profitul alteia prezumtive şi inac-
patologică apare la subiecţi deze- al vederii obiectuale, care în- atunci cînd organismul este ca- cesibile simţurilor. Termenul de
chilibraţi mintal, fio datorită tul- nu antrenează şi claritatea, S- pabil să manifeste semnificaţii obscurantism califică m. sub ra-
burărilor primitive ale personali- disting uncie contururi dar în m. pentru alţii şi pentru sine însuşi... portul nesocotirii cunoaşterii ra-
tăţii, fie unei situaţii nevrotice. oscilant şi nesigur. mintea este esenţialmente im ţionale şi verificate şi a preferinţei
Cele din prima categorie, care au MINIMUM VIZIBILE, unghiul fenomen social... " M. este o con- pentru ocult. Deseori misticii con-
scopuri utilitare, sînt stereotipe, minim sub care trebuie privit HI duită lăuntrică în sensul restric- fundă realul cu imaginarul; ei sînt
lipsite de imaginaţie şi uşor depis- punct faţă de o linie, pentru a-l tiv, fără a implica elemente de aşa de ataşaţi de imaginar îneît
tabile, ni. oligofrenilor se apropie vedea, pentru a percepe contrac- comportament extern. Behavio- se consideră' iluminaţi. Tocmai
de pseudominciună. M. nevrotică tul faţă de fond, în vederea obiec- riştii califică reducerea studiului de aceea polarizarea mistică de-
arc în schimb un caracter insolent, telor. Este pragul minim la caii psihologic la fenomene psijiiec vine opusă culturii şi condiţiei
incredibil, inutil, gratuit şi deci obiectul îşi semnalează prezi-ma interne ca mentalism (V. CÎ.MP umane contemporane. Expansiu-
în aparenţă este inexplicabilă. fără a putea fi diferenţiat. Pi ci PSIHIC). nea masivă a culturii laice pre-
Ea este însoţită, de regulă, de ordinea pragurilor percepţiei vi- supune, cu necesitate, demistifi-
zuale este de m~ vizibile, m. sepa- MIOPIE (gr. niyops, mvein —
alte tulburări de comportament a închide; ops — ochi), tulburare care şi reală umanizare.
(agresivitate, furturi, tulburări de rabile, m. cognoscibile.
MINTE, sistemul stărilor, or- a vederii, denumită în limbajul MIŞCARE, modul de existenţă
somn, enurexie etc.) curent vedere scurtă, caracterial materiei, ansamblul deplasări-
MINI-MAX, expresie folosită ganizărilor şi proceselor neuropsi-1 zată prin imposibilitatea de a lor interacţiunilor, transformări-
în teoria jocurilor şi apoi în teoria hice definind sfera subiectivă d' vedea obiectele aflate la oarecare lor ce se produc pretutindeni, în
deciziei şi care denumeşte o stra- existenţă şi acţiune şi dispunîn'i distanţă. Este cauzată de creşterea tot ce există şi în diferite forme,
tegie, formulată în termeni com- de o relativă autonomie în rapon1 capacităţii de refracţie a cristali- la diverse niveîe începînd dinăun-
plementari, menită să ducă la op- cu situaţiile obiective actuali . nului sau alungirii globului ocular, trul atomului şi pînă la sfera con-
timizarea deciziilor şi implicit Deşi implică discriminări percep- care determină focalizarea razelor ştiinţei umane. M. este absolută
a comportamentului. M. semnifică tive, imagini consecutive şi reglai" paralele, într-un punct aflat înain- pe cînd repausul este relativ pen-
obţinerea valorii maxime, a cîşti- ale comportamentului, m. semni- tea retinei, astfel îneît imaginea tru că nu poate fi constatat decît
gului minim posibil, spre deosebire fică îndeosebi modalităţile psih'ee apare neclară, estompată. M. se în raport cu anumite sisteme de
de strategia maximin care semni- secundare de asociere a ideilor, corectează cu ajutorul lentilelor referinţă. M. este caracterizată
fică maximalizarea cîştigului mi- evocări, raţionament, construci i: divergente. cantitativ şi calitativ, sub acest
abstracte sau imaginative. La raport distingîndu-se diferite for-
nim posibil. acest nivel planul subiectiv s.tu MISONEISM, (gr. raiseo - a
MINIMUM COGNOSCIBILE, mental se extinde dobîndind sl-> urî, neos — nou), atitudine ostilă me de m. a materiei (dupăEngels:
pragul minim începînd de la care bilitate şi activism pregnant. 1 '- faţă de orice este nou şi implică mecanică, fizică, chimică, biolo-
zual termenul este utilizat în le- schimbări. Caracteristică pentru gică, psihosocială). La acestea se
obiectul este clar perceput con- adaugă şi m. cibernetică. Ştiinţele
form configuraţiei sale şi este iden- gătură cu funcţiile de orientare, mentalităţile primitive conserva-
planificare şi evaluare. După ("- toare sau reacţionare. se centrează pe o formă a m., dar
tiiieat. MISTICISM, viziune religioasă progresul lor duce la precizarea
MINIMUM INSEPARABILE, Allport, , caracteristica cea ir • şi completarea tabloului formelor
centrată pe taină, obscuritate şi de m. ale materiei. Formele supe-
«tradatie unghiulară minimă sub importantă a minţii o constituiei avînd ca principiu credinţa în
452 453
\
M
M zare pînă la implicarea unei „unde lor, „adevărate" exagerează în-
rioare de 111. izvor j>c din iele îacole etc. în condiţiile exir-frnfrj de miracol" a posibilităţilor unui timplările lor cinegetice, cu sco-
ijif'-rioaie (genetic oi imicţional) soi Kilo te pot Kk'nUJica bur-elf personaj (artist, sportiv, medic) pul de a întreţine o bună dispozi-
il.ir nu bhil reductibili1, la ac,c"->le.t construcţiilor mitologice. l.i\\ a unei tehnici (cum este cea a ţie.
precum psihicul nu o reductibil Strauss descoperă, prin metod,! computerilor), ti unei terapii sau MIXOEDEM, nedezvoltare, a-
ia fiziologic iar sudaiul nu (-ti1 structuralistă, teme generale al- rnedicaţii etc. Sînt aşa-zise m. trofiere a glandei tiroide—congeni-
reductibil la psihic. Totuşi, on- m. şi consideră că în gene/a ],.; normale şi care in zilele noastre tală sau provocată de o boală
tologic .şi ceea ce este psihic, su- determinantă este opoziţia dinii'' sînt destul de trecătoare. Sînt şi infecţioasă şi avînd uneori, drept
biectiv poate fi consiliera! o formă natural şi artificial, iar după M in. aberante, cu totul nocive, cum consecinţă, debilitatea mintală.
extrem de complexă şi rafinai ă, Eliade, explicarea. nai uivJulii; sînt cele privind proprietăţile „mi- MIZANTROPIE, atitudine ge-
subtilă de ni. Aici însă trebuie adă- prin cultural. Psihanaliştii, por- raculoase" ale drogurilor ş.a. neralizată de dispreţ şi ostilitate
ugată şi dimensiunea informaţii- nind de la Freud, văd în figurile MITOMANIE (gr. mytlios - faţă de om. Uneori are un carac-
lor, semnificaţiilor, valorilor. îs'iels mitice proiectarea unor complexe mit, mania — manie)," tendinţă ter relativ, echivalmdu-se cu neîn-
Bohr socotea că este o apropiere ancestrale. M. Eliade atrage aten- patologică de a minţi. M. se ma- crederea în oameni şi convingerea
între fenomenele atomonucleare ţia asupra funcţiilor sociale al'' nifestă prin denaturarea adevăru- că elementele negative din struc-
şi cele psihice. Psihologia porneşte ni. viu dotat cu sacralitate şi lui sau prin născocirea unor în- tura umană pînă la urmă devin
de Ia m. musculară din care se relevă pluralitatea semnificaţiilor tîmplări extraordinare de către predominante. în istoria culturii
alcătuiesc operaţiile şi acţiunile acestora. Frazer a periodizat is- un subiect, cu scopul de a atrage orientarea mizantropică a avut
şi urmăreşte corelativ procesele toria culturii în trei etape: ma- atenţia celor din jur asupra sa. De variate înţelesuri, inclusiv acela
mintale, de factură şi semnifica- gico-mitologică, religioasă şi ştiin- regulă m. nu urmăreşte scopuri de poziţie realist-critică faţă de
ţie superioară, ca şi relaţiile psi- ţifică (începînd de la Renaştere), utilitare ci îşi are scopul în însuşi om.
hosociale. Deci psihologia investi- implicînd o progresivă demitizare. faptul minciunii. De obicei, mi- MIZERIE PSIHOLOGICĂ, du-
'ghează din propria perspectivă în istoria culturală a popoarelor tomanul este eroul propriilor sale pă Janet (care a introdus această
un evantai larg de m. discrete se descoperă şi m. lipsite de conţi- povestiri imaginare şi este deose- expresie) „este o slăbiciune mora-
sau desfăşurate. nut mistic şi care apar ca legende bit de satisfăcut cînd anturajul îi lă particulară constînd în nepu-
MIT, fabulaţie despre acţiunea cu o anume semnificaţie istorică dă crezare, îl consideră inteligent, tinţa subiectului de a reuni, de
unor forţe supranaturale, prin şi psihologică, ca arhetipuri ce per- onest, altruist, cunoscător profund a condensa fenomenele sale psi-
al vieţii. Mitomanul este conştient hice şi de a le asimila".
care se prezintă originea unor mit descifrarea trăsăturilor carac- de absurditatea ticluirilor sale,
clemente ale lumii obiective sau terului naţional. Astfel sînt, la noi, MNEMOTEHNICĂ, ansamblu
dar întrucît capacităţile sale fizi- de procedee la care se recurge în
ale vieţii omeneşti. Deşi se prezin- m. Mioriţei şi m. Meşterului Ma- ce sau psihice nu îi dau posibili-
tă ca o construcţie fantasmagorică nole. Astfel de m. implică, după Gh. scopul memorării unor date dispa-
tatea unei afirmări reale, recurge rate dificile. De regulă, se recurge
lipsită de validitate cognitivă şi Achiţei,,,povestirea deformată din la minciună, găsindu-şi astfel o
asociată cu utopia, m. este pro- perspectiva aspiraţiilor, ideilor şi la m. pentru a conferi pe cale ar-
satisfacţie afectivă. Alterarea ade- tificială un sens materialelor de
clamat prin credinţă ca fiind ade- preocupărilor diferitelor generaţii, vărului din m. poate avea urmări
vărat şi se bucură de autoritate a unor întîmplări necontrolabile, memorat, pentru a le integra în
negative, ducînd în unele cazuri sisteme ordonate. De pildă, în-
pentru a impune aderenţilor săi petrecute eindva în trecutul în- la neînţelegeri, certuri, la înve-
norme de conduită. Wallon ex- depărtat", însăşi opera de artă tr-un număr de telefon se încear-
ninarea relaţiilor dintr-un colec- că descoperirea unei reguli de
plică m. ca o extrapolare fantastică ar presupune o doză de mitizare. tiv, dintre soţi sau prieteni. Ca
a acţiunilor umane. Este un fe- iar căderea ei în. desuetudine ar construcţie a lui sai> a unui ra-
simptom patologic şi ca fapt nede- port cu alte cifre semnificative pen-
nomen de reflectare la nivelul corespunde demiti'ării, întrucîi. liberat, m. se întîlneştc în isterie
imaginilor slab controlate sub nu mai răspunde aspiraţiilor pu- tru subiect. Tot aşa, diverse de-
şi în psihopatii. Există şi o formă numiri de obiecte pot fi inserate
raportul raţional. Explicarea este blicului, în sens contemporan un convenţională, întîlniiă la vînă- îiilr-o povestire. M.nu este decisi-
înlocuită cu descrierea şi naraţiu- m. este im fapt psihosocial (b- tori şi pescari, care în relaiurilu vă pentru dezvoltai ea memoriei
nea despre origini, apariţi, imi- apreciere exagerată, de absoluti-
455
454
M M
şi îndeplineşte, în raport cu aceas- (Mecinikov). Omul pare a fi sin- subiectivă — acordat profesiuni- MODALITATE SENZORIALĂ,
ta, doar funcţii auxiliare. gura fiinţă care are conştiinl;, lor respective. formă specifică şi distinctă a re-
MNEZIC (gr. mnemozis, de la inevitabilităţii tn. sale — izvor di MOD DE VIAŢA, concept socio- laţiilor senzoriale întreţinute prin-
numele unei zeiţe, — cu înţeles dramă şi de aspiraţii la nemurire logic semnificînd felul în care este tr-un anumit canal sau analiza-
de aducere aminte, memorie), Cercetările psihologice au ară IM concepută, organizată şi asigura- tor şi ducînd la acelaşi tip de sen-
ceea ce ţine de memorie, face par- că, exceptînd m.prin tortură, tă cu mijloace viaţa într-o anume zaţii (tactile sau gustative sau
te din aceasta. Nu este corect să tetanos sau intoxicaţie cu stri; colectivitate; totalitatea mijloa- dureroase etc); m.s. complexe
se folosească în loc de m. termenul nină, momentul m. clinice ins celor, modalităţilor şi formelor (văzul, auzul şi kinestezia) dis-
de mnestic, pentru că acesta, implică suferinţe. utiliz'ate de o colectivitate (comu- pun de mai multe submodali-
sugeraeză un alt înţeles. MOBILITATE, mărime fizi-f, nitate urbană sau rurală, pătură tăţi. Percepţia este totdeauna
MOARTE, stare a organismu- a deplasărilor şi vitezei lor; in sau clasă socială, popor sau gru- plurimodală.
lui după ce viaţa a încetat, fie în genere, caracteristică a mişcării. puri de popoare) in vederea satis- MODĂ (lat. modus — manieră),
organele vitale (ni. clinică), fio în neurofiziologie, ca/acteristu .1 facerii trebuinţelor şi aspiraţiilor ansamblu de atitudini şi obişnuin-
în toate celulele. Astfel, m. cli- proceselor nervoase implicînd vi- materiale şi spirituale. Sociologia ţe trecătoare, fenomen tranzito-
nică este mai curîncl un moment, teza lor de desfăşurare şi gra- modului de trai corelează factorii riu de cultură, îndeosebi de este-
în timp ce m. biologică este un pro- diente de transformare pe 'care Ir care influenţează viaţa cotidiană, tică cotidiană, prin care se afir-
ces care durează zile. Pe de altă implică. în tipologia activităţii economică, cultural-spirituală a mă valoarea unor forme noi de
parte, într-un organism pîurice- nervoase superioare — o însuşire unei colectivităţi, studiind dina- vestimentaţie, expresie fiziono-
lular există, continuu o reînnoire a fundamentală a proceselor ner- mica schimbărilor în m.d.v. Cer- mică, comportament etc. şi se
materiei vii care include m. unor voase, testată prin vitezele de cetarea m.d.V. obligă la conside- neagă valoarea formelor corespun-
celule şi naşterea altora (în fiecare reacţie, prin indicatorii vitezelor rarea concretă a tuturor factorilor zătoare mai vechi. Efemeritatea
zi, creierul unui om adult pierde iradierii şi concentrării, a induc- implicaţi şi anume: tradiţii, obi- valorilor m. se conjugă cu super-
zeci de mii de molecule). M. natu- ţiilor reciproce, a formării şi ceiuri, nivel al forţelor de produc- ficialitatea faptelor la care se
rală este m. „de bătrîneţe", în stingerii reflexelor şi îndeosebi, a ţie, relaţii economice şi sociale, referă şi se explică prin identifi-
timp ce tn. obişnuită survine, la construirii şi transformării stereo- organizare a muncii şi a habita- carea frumosului cu noul cronolo-
om, prin boli şi accidente. M. cli- tipurilor. M. psihică are sensuri tului, condiţii de sănătate, confort, gic, chiar dacă acesta rezultă din-
nică trebuie deosebită de m. apa- mai complexe şi variate, echiva- petrecere a timpului liber, odih- tr-o reeditare de forme. Veblen
rentă, stare potenţial sau spontan lîndu-se fie cu adaptabilitatea la nă, raport dintre trebuinţele expri- explică m. prin tendinţele anticon-
reversibilă avînd, la prima ve- situaţii noi, fie cu plasticitatea mate şi gradul ca şi modul de formiste ale oamenilor şi prin do-
dere, aspectul unui deces. Progre- M. socială desemnează posibili- satisfacere a lor, stadiul dezvol- rinţa de evaziune din comun. M.
sele medicinii au făcut ca unele m. tăţile de modificare sau schimbare tării, aspiraţiilor materiale şi spi- este interpretată ca un fenomen
clinice autentice să fie învinse a statutelor într-un sistem social. rituale, nivel de cultură generală, de agitaţie estetică a epocii noas-
(reanimări), dar o m. clinică du- MOBILITATE SOCIALĂ, ter- structură profesională a populaţiei, tre implicînd raporturi operative
rînd mai mult de cîteva minute menul aparţine sociologiei şi ilus- gradul de asigurare a dreptului între inovator şi imitator. Konig
duce la leziuni cerebrale ireversi- trează „mişcările" persoanelor de, la muncă şi la învăţătură, nivelul explică m. prin competivitatca
bile; în consecinţă, semnele pato- la un strat social la altul, de la o moral al conduitelor etc, to;;\.t interumană şi nevoia de afirmare
gnomonice ale m. sînt căutate în clasă la alta, în interiorul unui fiind considerate în cadrul orîn- personală. Se parc că acest feno-
electroencefalograme. Teama de sistem social particular. Sorokin a duirii sociale concrete şi în perspec- men exprimă întrucîtva stările
m. a fost legată de un instinct de studiat m.s. pe verticală. De obi- tiva dezvoltării social-istorice. de spirit şi aspiraţiile de masă.
conservare, dar teama umană cei, schimbarea de profesiune înre- M.d.v. prezintă o mare însemnă- Elementele de cod ale m. sînt
do m. este un fenomen mult mai gistrată de la tată la fiu este un in- tate şi pentru psihologie întrueit, însă diferite la diferite populaţii
complex. Unii autori au vorbit dicator al mobilităţii (ascendent': pornind de La el se explici feno- şi JIU pot fi detaşate de fondul
despre un instinct al tn. la b.ltriui, b,iu descendente), in funcţie do menele de personalitate şi de psi- culturii globale şi stabile. M.
tradus prin dorinţa de a muri prestigiul social — ca dimensiune hologie socială. se explică desigur pluralist şi
456 457
M M
ceea ce o singulari/cază este efe- tatelor studierii m. la original, MODEL NEURAL AL STIMU- ales cu sprijinul psihologiei, ciber-
meritatca ei, conştiinţa că ceea M. reflectă doar parţial originalul. LULUI, sistemul muiodiuauin ;i neticii, sociologiei ţuospeetive şi
ce este astăzi valid, dar convenţio- M. de tip cibernetic, de pildă, reflex ce nicdi.i/.ă reflectare.1 sti- a discipline'loi tehnice. Toate aces-
nal, se va perima în scurt timp. reflectă schema de principiu ;, mulului sau transformarea sa tea obligă la mari progrese ale
MODEL (MODELARE), obiect autoreglării şi organizării origi- într-un semnal. D. Hebb (1949) pedagogiei şcolare. Este necesar
(sistem) teoretic sau material cu nalului, doar anumite caracterV - susţine că astfel de modele se ea m.î. să ţină seama de condiţiile,
ajutorul căruia se pot cercel n tici funcţional-comporta mentala, construiesc la nivel cortical medi- cerinţele şi perspectivele concrete
indirect proprietăţile unui alt deci conţinutul şi structura dina- ind percepţia. E. X. Sokolov a ale ţării noastre.
obiect mai complex numit origi- mică a proceselor de comandă s: explicat neurofi/J. ilogic ni. n. al s. MODESTIE, trăsătură de carac-
nal. După E. Gcllner poate con- control, bazate pe schimbul infor- în cadrul circuitului eortico-ret i- ter rezultată diiur-o apreciere
stitui un m. ,,oricare din obiectele maţional dintre obiect şi ambiant;:. cular-cortical, relevînd caracterul obiectivă a propriilor calităţi şi
dintr-o serie ce formează un M. tinde concomitent să se apro- de sistem funcţional unitar al defecte. M. exprimă raportarea
continuum". Poate fi un obiect pie de obiect pentru a-1 aproxima reflexului de orientare, stingerea echitabilă a propriului compor-
artificial ce imită pe altul natural mai bine, şi să se depărteze de acestuia în urma ajustării prin tament şi al produselor activităţii
sau un m. conceptual, un m. el, pentru a i se aplica mai eficient- reflexe adaptative, defensive şi personale, în genere a persoanei
constînd din descriere verbală o metodă inaplicabilă origina- sensoriale la stimul, în ansamblu tale la ceilalţi membri ai societăţii,
şi de asemenea o teorie cu valoa- lului. Construirea unui m. se ba- intervenind modificări în reactivi- la valorile sociale autentice, uni-
re de m. După Caius Iacob (1969) zează pe formularea unei ipoteze tatea, labilitatea şi sensibilitatea tă cu preocuparea de a nu te
termenul de m. are numeroase ac- cu privire la natura diferitelor analizatorului. Acestea se stabi- supraaprecia şi a nu te suprapune
cepţiuni în ştiinţă şi anume: ma- caracteristici ale originalului, iar lizează la un optim al percepţiei colectivului. M. comunistă este
cheta la scară redusă, ilustrare prin modelări succesive se ajunge şi atenţiei prin relaţiile recipro- corelată cu solidaritatea colecti-
sau descriere a unui fenomen, îa elaborarea unei teorii,care explice (contrare) dintre excitaţie şi vistă şi cu devotamentul faţă de
că cît mai cuprinzător origina- inhibiţia din reflexul de orientare interesele generale. M.nuînseamnâ
analog sau simulator al unui felul. Reflectarea psihică reprezintă
nomen, schemă de funcţionare, şi din arcul reflexului condiţio- deloc subaprecierea propriei per-
o modelare sui generis, subiectivă nat. „ „ „ sonalităţi ci, din contră, o sporire
teorie a unui fenomen ş.a. Ca a realităţii obiective. Psihologia
m. al materiei, matematica pro- MODERNIZAREA INVAŢA- a demnităţii umane şi un efori
utilizează din plin metoda mode- continuu de autodepăşire. Este
pune sistemul de axiome. în fi- lării—teoretice şi experimentale — MÎNTULUI, operaţie permanentă m. luptătorului, a constructorului
zică este m. un ansamblu de pro- a psihicului, a proceselor si de punere a învăţămîntului în preocupat de echitate şi de promo-
prietăţi descrise matematic prin funcţiilor psihice care reprezintă acord cu cerinţele actuale şi de varea tuturor valorilor, iar nu
anumite ecuaţii. Există deci m. ele însele o modelare a realităţii. perspectivă ale dezvoltării socia- acea m. cu efect distrugător pen-
de diverse grade în ordinea sche- între original şi m. trebuie să le, întrucît există tendinţa învă- tru demnitate şi care se califică
matizării, generalizării, esenţiali- existe o relativă simetrie, iar ţămîntului de a rămîne în urmă, drept umilinţă.
zării. Am putea vorbi despre mo- pentru ca m. să fie eficient trebuie de a se fixa în forme tradiţionali-
del de modelare, deci despre m. să îndeplinească anumite cerinţe: zate, necesitatea m.î. devine acu- MODULARE, în acustică, evo-
secundare, terţiare etc. Ansamblul să fie simplu, să fie izomorf sau tă şi necesită mari eforturi mai luţia undei conform unei legi de
de procedee practice sau teore- homomorf, deci fidel originalu- ales în etapa actuală de revoluţie periodicitate sau în raport c;<
tice prin care se transformă şi se lui, să fie relevant, să aibă un ca- socială şi tehnico-ştiinţifică. M.î. altă undă cu care se interferează,
cercetează originalul prin m. său, racter generalizat, deci să nu repre- priveşte conţinutul, formele de în psihofiziologie şi psihologie.
reprezintă mc/oda modelării. La zinte un „original" individual, ei organizare şi metodele, toate aces- m. are un înţeles apropiat de a!
baza modelării stă analogia sau unul categorial. Modelarea psi- te trei laturi trebuind să fie rein- modelării; cum un proces se modi-
similitudinea anumitor canielc- hoeibernet ică este eininnnirnie tegrate într-un nou sistem de fică corespunzător altuia (afecti-
ristici nlo celor două obiecte şi tune'ioiuilă, din;iinii\"i, sî =.ii• 11•:•..t mare eficienţă instructiv-educa- vitatea după intelect), organul d:
posibilitatea de trnnsfer a rezul- şi esle de esenţă informaţională. tivă. Se realizează m.î. prin simţ (ochiul, mina) se modulea-
eforturi multidisciplinare şi mai ză după obiect (A. N. Leontiev}.
439
M M
nile militare. în stările de m.p. ze ale modalităţii unice. Sînt du-se în afara unei relaţii de co-
MOLAR, global, luat în totali- forme de m. materialismul con- municare cu alţii ca o vorbire cu
tate, opus analiticului molecular. comunicarea iTiteruniană are un secvent ca şi idealismul de extre- sine sau pentru sine (solilocviu).
în psihologie semnifică curentei'? caracter predominant afectiv, re.i- mă. Energetismul este şi el un Prin interiorizare apare ca m.
ce consideră comportamentul şi lizîndu-se prin imitaţie şi conta- m, Descartes a susţinut că a Ut intern. Intervine. în copilărie ca
psihicul macroscopic, fără a se giune, ce poate determina genera- materia cît şi spiritul există fie- limbaj egocentric, după J. Pia-
opri la detalii. lizarea unor stări de constern.-irc, care autonom, de unde dualismul. get, sau limbaj rcglatoi, după
MOMENT PSIHOLOGIC, ter- resemnare, sau abandon. int"i- în secolul nostru au apărut şi L. Vîgotski, se dezvoltă ulterior
men întîlnit îndeosebi în presa venţia unor persoane energice sin: concepţii pluraliste. Materialis- ca m. adresat, dar apare episodic
sportivă, şi în limbajul colocviul cu autoritate, scenele import.mi. mul dialectic fiind un m. consec- în forma solilocviului util sau
si care desemnează acele manifes- pot exercita o influenţă copleşi- vent, recunoaşte însemnătatea, parazitar. în afecţiunile psihic
tări ce apar în comportamentul toare asupra individului sau gru- activismului, influenţei recuren- solilocviul poate dobîndi o dez-
unui individ sau al unei grupări pului, canalizîndu-le comporta- te asupra materiei a factorilor voltare paroxistă şi apare ca un
umane, ce desfăşoară activităţi mentele într-o direcţie pozitiva deviaţi din aceasta, a spiritului, simptom.
intense de maximă însemnătate, sau negativă, m.p. poate fi depă- energiei, informaţiei, valorilor MONOTONIE, rezultă din re-
la apariţia unor situaţii dificile, şit. Răniîne exemplară interven- etc. petarea continuă şi uniformă a
critice, ce le pun la grea încercare ţia lui Miliai Viteazul la lupta de MONOAURAL, stimularea au- unei operaţii de durată scurtă.
potenţialele fizice şi psihice. M.p. la Călugăreni, cînd prin exemplul ditivă parţială adresată sau înre- M. duce la scăderea capacităţii
este consecutiv unei supraîncor- de vitejie a reuşit să scoată oastea gistrată de o singură ureche, cu de muncă. în cazul muncilor
dări nervoase sau a unei trăiri- romînă dintr-un moment critic, excluderea celeilalte. Modalitate monotone, randamentul scade
interne intense, ce depăşeşte pra- condueînd-o spre victorie. Pregă- parţială şi unilaterală a auzului. spre mijlocul zilei de muncă şi
gurile liminare ale activităţii neu- tirea psihologică corespunzătoa- Este ceea ce-i restrînge posibili- creşte accentuat spre sfirşitul
ropsihice. Manifestările psihice re poate preveni apariţia m.p. tăţile, îndeosebi sub raportul ori- zilei. Trebuie făcut distincţie între
ale m.p. sînt de un polimorfism în fazele critice ale activităţii. entării în spaţiu. Similar, se defi- sentimentul de m. şi plictiseală,
ce variază de la stări de delăsare, MONGOLISM (BOALA 'LUI neşte şi interpretează monoocn- care provoacă o stare de somno-
relaxare, diminuare a încrederii LANGDON-DOWN), boală con- lar (cu un singur ochi), monoma- lenţă, şi sentimentul de saturaţie
în forţele proprii sau dificultăţi genitală, caracterizată prin întîi- nual, în palpaţie şi acţiuni, cu o psihică, care poate fi provocat şi
de a ieşi din impas, la stări de ziere în dezvoltarea psihică «i singură mină, monoglotic, prinde activităţi nemonotone, dar în
derută, dezorientare, pînă la ac- corporală şi printr-o conformaţi.' tr-o singură zonă gustativă etc. care e hotărîtoare atitudinea nega-
Jiune de panică şi iraţionalitate. deosebită a feţei. Copiii bolnavi MONOIDEISM, după Th. Ri- tivă faţă de muncă, lipsa de inte-
în formele sale accentuate m.p. sînt afectuoşi, cu o tendinţă pro- bot, stare a proceselor intelectua- res pentru activitatea efectuată.
este comparat cu situaţia de sur- nunţată spre imitaţie, dar nivelul le în care o singură idee ocupă lo- Pentru înlăturarea efectelor nega-
prindere şi dezorientare cînd eşti mintal este foarte redus. Majorita- cul central în gîndire, tot restul tive ale m. în muncă, ergonomia,
trezit din somn. în stările de m.p. tea cazurilor se datoresc unei anevu activităţii interne fiind concen- recomandă: schimbarea alternati-
este imposibilă obţinerea unor ploidii — unui cromozom supli- trat în jurul acesteia. în patologie, vă a posturilor de muncă în de-
rezultate deosebite. De aceea, mentar (trisomie 21). stările isterice, somnambtiîismul, cursul zilei sau de la o zi la alta,
suporterii unei echipe de fotbal MONISM (gr. tnonos — unu, psihozele ideilor fixe sînt de obi- alternarea schimburilor de lucru,
îşi încurajează favoriţii în anumite singur), concepţie filosofică ce cei centrate pe astfel de idei, ima- reducerea zilei de lucru, adăugarea
faze ale jocului exclamînd că gini, amintiri ce devin obsedante unor stimulenţi variaţi cum sînt
afirmă la baza întregii existenţi- muzica şi exerciţiile fizice.
acum este m.p. de a înscrie golul. a unui singur principiu, respectiv pentru bolnav.
Crearea unor m.p. adversarului reduc existenţa la o singură mo- MONOLOG, formă a activităţii MONTAJ (-eri'n. EinstcUun?,
este o parte componentă a tacticii verbale desfăşurată de un Miivur engl. sef, r u s ă itstu.ii'<~.:ka, fr. uvi'ii-
şi strategiei psihologice în compe- dalitate (materie, spirit, energiei
celelalte însuşiri şi fenomene fiind subiect, irnplirind adresarea către fage), concept, propus de Ehren-
tiţiile sportive şi mai ales în acţiu- alţii, care ascultă, sau produetn- felds şi dezvoltat de Uznadze şi
considerate ca derivate sau ipote-
460 tei
M M
şcoala psihologica gruzină, ce defineşte specific prin conţinutul oricare din a c i i v i t ă ţ i preexist.i IM. ceiurilor şi deprinderilor din cul-
desemnează o nnuinită stnutitiă psihologic al interacţiunii diulr- J
şi se c o n s t i t u i e ii'.n ni. i tiihok';'.ii tura unui popor, a unei claê . J U
internă duhindi/ă la nivel incon- trebuinţă şi situaţie. Se subliniază gruzini (Natadze, lihava, BjaLn.i a unei i olcctivităli mai restiinse,
ştient şi care se manifestă ca o discu deosebire natura, dinamică a etc.) au dovedit experimental că, care reglează comportarea mem-
po:iţie dinamică, fiind un fel de- ni. şi funcţia predispozantă sau in diversele sale ipostaze şi la di- brilor în cadrul colectivităţii,
atitudine latentă ce se impune în de orientare pe care m. o exetvii.'t verse nivele de complexitate şi aeţionînd ca norme si modele ce
corn'parlament, producînd efecte pornind de la conexiunile interii' de generalizare, fenomenul ni. se impun tuturor. M. sînt i o a n e
de un anumit gen. M. este disponi- proprii activităţii. Teoria ni. a participă în absolut toate proce- semnificative pentru ceea ce re-
bilitatea de a săvîrşi o anumită, pornit de la reinterpretarea unor sele şi activităţile psihice, le mijlo- prezintă etiopsihologia, specificul
acţiune, orientată spre satisface- experimente clasice privind ilu- ceşte pe acestea, întrueît ni. se psihocultural al unei colectivităţi.
rea unei trebuinţe concrete într-o ziile. Astfel transpunând în pl.m structurează în chip global în
barestezie, iluzia lui Charpentn 1 , MORFEM, cea mai mică uni-
situaţie concretă. După Uznadze, personalitate, însuşi modul per- tate lingvistică care dispune de o
ni. se fixează la nivelul personali- l'znadze dă subiectului, legat la sonalităţii, la un moment dat,
ochi, în fiecare mină cîte o bilă semnificaţie proprie; construcţii
tăţii, iar ansamblul m. constituie fiind o stare de m. Tinzînd să genetico-motorii ce constituie
suportul psiliofiziologic al perso- de lemn, una fiind mai mare şi identifice legile psihologiei cu legile
mai grea. Aceasta de 15—20 de componente ale cuvîntului. Un
nalităţii. Prin m. se realizează o elaborării şi funcţionării m., in sunet se califică drept ni. întrueît
unitate între trebuinţă şi situa- ori, de fiecare dată subiectul tre- ultimii ani, psihologii gruzini sus-
buind să ridice mîna cu bila ni.ii este recunoscut ca făcînd parte
ţie. Observăm o similitudine cu ţin că m. este o formaţiune aptă sau putînd să facă parte dintr-un
grea. Apoi i se dau bile egale ca de autoorganizare specifică şi de
conceptul de temă şi temalizare valoare şi greutate dar subiectul cuvînt şi deci să fie transcrisă sau
din teoria personalităţii elaborată autoreglaj specializat. Trebuie în- înlocuită cu litere şi semne orto-
continuă încă delO— 15 ori să ani te să să observăm că şi în cazul teo-
de H. Murray. Uznadze evocă no- că pe una dintre bile o simte ea grafice .N. Jinkin scrie: „Ca sistem
ţiunea de m. pentru a explica riei m., ca şi a celorlalte teorii psi- de pronunţare cuvîntul este alcă-
fiind mai mare şi mai grea. Este hologice, tendinţa spre universa-
şi soluţiona pozitiv fenomenul efectul de m. care, în cazul de tuit din sunete, ca sistem semni-
inconştientului care n-ar fi alt- lizare promovată odată cu multi- ficant — din morfeme."
faţă, se stinge treptat, mai repe- plicarea indefinită a variantelor
ceva dccît totalitatea m. acumu- de sau cu oarecare întîrziere în posibile, produce efecte contrarii MORFOLOGIE, MORFOLO-
late în cele mai diverse situaţii şi raport cu gradul de inerţie a sis- în sensul estompării specificului GIC, caracterizare sau studiu al
care se reactivează selectiv pe temului nervos al subiectului. Sînt fenomenului de m. şi a transfor- formei (structurii) unui ansamblu,
lingă conştiinţa subiectului dar însă sute de variante ale experi- mării lui într-un principiu care, în biologie, a orgatielor şi organis-
susţinînd-o pe aceasta. Fiecare mentelor ce evidenţiază efecte după părerea noastră, intră în mului, în psihologie m. semnifică
din activităţile întreprinse de de m. şi în multe cazuri se relevă convergenţă cu mediaţionismul o modalitate de abordare a lim-
subiect duc, implicit, prin deri- fixaţii definitive ale m. Faptele şi constructivismul. bajului şi, după G. Allport, a per-
vaţie, la elaborarea sau modifica- sînt în afară de orice îndoială.
rea de m. în acelaşi timp, fiecare iar psihologii gruzini dovedesc că MORALĂ, sistem de reglemen- sonalităţii ce este analizată, „tră-
acţiune a subiectului este prece- persistenţa percepţiilor sau judecă- tare a convieţuirii sociale în raport sătură cu trăsătură", încereîn-
dată, orientată şi susţinută de ţilor diformate nu se explică priii cu un ideal, prin intermediul unor du-se prin corelarea şi ierarhi-
acea „sfera de activism" care activitatea conştientă a subiectu- principii şi conform unor norme. zarea acestora să se identifice
este 111. Pranghişvili a declarat că lui ci prin mecanisme sau forma- Se disting relaţii, comportamen- structura de ansamblu a persona-
între ni. şi stereotip dinamic este ţiuni ce s-au elaborat în plan in • te şi conştiinţă morală. în psiho- lităţii. Se poate, de asemenea, con-
o corespondentă, că acesta din conştient dar se impun cu necesi- logie se analizează motivele, considera şi analiza m. activităţii,
urmă constituie substratul neuro- tate conştiinţei. Nu este vorba doar vingerile, sentimentele, scopurile, aptitudinilor, a oricăreia dintre
fiziologic al ni. Totuşi m. nu este de iluzii. Acestea sînt mai edifica- conduitele şi structurile de con- procesele psihice. Corman a pro-
considerat un concept fiziologic toare în ce priveşte elaborarea ace- ştiinţă în ordinea valorilor morale. pus o morfopsihologie, deci o psi-
ci unul psihologic, întrueît: el se lor formaţiuni ce constituie iu. fu MORAVURI (din lat. mos, hologie întemeiată pe interpreta-
moris — obicei), totalitatea obi- rea structurilor morfologice. Arnin-
•Îfî2 463
M M
ticipării. în altă accepţiune pen- aici diverse stări emoţionale (do-
tim şi biotipologiile întemeiate ganizarea şi coordonarea lor. Ca- rinţe, teama, repulsie, anxietate,
pe m. corporale. pacitate de deplasare de la un Io.. tru care optăm, m. este un factor
declanşator al acţiunii şi numai pre- frustraţie, năzuinţă etc.); 3) obiec-
MORGANISM, concepţie biolo- la altul. în sein diferenţial, sti- te şi împrejurări imediate sau ima-
gică 'lonumită şi teoria cromozo- lul comportamentului motor ca- zenţa acesteia este probantă pen-
tru'ni. ca drive sau imbold insti- ginare, care dobîndesc funcţie de
mială a eredităţii, bazată pe desco- racteristic pentru individ. scopuri; specific pentru om este
peririle genetistului Tli. H. Mor- MOTIV (MOTIVAŢII':), act srn gator. Pentru ca trebuinţa să se
transforme în motiv, ca trebuie scopul conştient care apare ca
;;:in (1866-1945) şi a colaborato- ansamblu, sistem de impuUm /. răspuns pragmatic la trebuinţă
rilor săi, CB. Bridges, A.H. Stttr- imbolduri, piilsimii interne, ani:;: să fie integrată unei imagini
(H. Picron) sau să fie conştienti- şi prin recurenţă, ca un factor de
tovant, II.J. Muller. Spre deose- zări sau activări, stări tensiniml,
modificare şi generare a motive-
bire de mendelism, se susţine că sau mobiluri ale acţiunilor si con- zată (A. Leontiev). Edificatoare
genele nu sînt absolut independen- duitei, în timp ce tn. este uniia- este caracterizarea m. de către lor. B. Zorgo (1976) enumera cinci
te, ci au tendinţa de a rămîne tea ce activează dinăuntru in J. Nuttin, care arată că tn. dispu- factori componenţi ai motivaţiei:
cuplate, pe parcursul generaţiilor, afară, motivaţia este înţeleasă. ne de două segmente: unul enerej- a) trebuinţele, b) impusurile, c)
formînd „grupe de legătură", care fie ca un ansamblu de ni., fie o zor-dinatnogen şi altul orientativ intenţiile, d) valenţele, şi e) ten-
corespund citologic cromozomi- proces al motivării sau împingere sau direcţional prin care ni. îşi dinţele. M. apare ca un rezultat
lor. Opus acestei tendinţe generale spre acţiune. Sînt modalităţii'' defineşte sensul obiectual sau al conjugării acestor fenomene
de grupare, se manifestă fenome- fundamentale de mobilizare, ac- acţionai. Dacă, în ultimă accep- motivaţionale. în consecinţă tre-
nul de schimb de gene între cro- tivare sau autodeterminare. Toa- ţiune, m. nu este reductibil la buie repudiat modelul puncti-
matidele ne-surori ale cromozo- te demersurile conduitei intern - trebuinţă, întrucît nu toate tre- form al m. şi admisă teza de-
milor omologi, prin aceste recom- sau intern-externe sînt instigate buinţele ajung să fie motivante, spre complexitatea neurofiziolo-
binări de gene asigurîndu-se re- prin m. De aceea, deşi majorita- întotdeauna tn. are la bază tre- gică (cortico-talamico-reticulo-
partizări noi diferenţelor ereditatea m. sînt dobîndite, ele sînt de- buinţe (Bojovici). Pieron con- corticală) şi psihologică (bioso-
re între indivizii unei specii. Gena finite de Michotte drept „cau:e sideră, ca m. este mobilul care ale- cială şi valorică) a ni., cît şi ca-
îşi păstrează stabilitatea prin au- interne" ale conduitei. P. Golit ge dintre deprinderile existente racterul procesual al acesteia, con-
toreproducere bazată pe copiere, (1973) consideră că motivaţia pe cea care va fi actualizată. siderînd împrejurările actuale şi
dar ocazional, cu o frecvenţă sta- „ar putea fi definită ca modei Aceasta, întrucît a identifica un prezumtive în care se manifestă.
tistică previzibilă, gena se poate subiectiv al cauzalităţii obiecti- motiv înseamnă a răspunde la Adăugăm faptul că niciodată o-
schimba prin mutaţie, dînd naşte- ve, cauzalitate reprodusă psihic, întrebarea „de ce?". în faţa ace- mul nu acţionează sub imperiul
re unui nou tip de genă ce se va acumulată în timp, transformată luiaşi obiect sau situaţii, diverşi unui singur motiv, ci sub influenţa
autoreproduce în forma sa schim- şi transferată prin învăţare şi subiecţi dau răspunsuri diferite unor constelaţii motivaţionale, în
bată. M. are următorul corolar: educaţie în achiziţie internă a şi se orientează preferenţial, în care de regulă se produc şi depăşesc
gena reprezintă concomitent o uni- persoanei". Există mai multe funcţie de m. şi trebuinţe. M. conflicte. Ed. Claparede arăta că
tate de funcţiune, de mutaţie şi moduri de înţelegere a m. Primul, îndeplinesc funcţii de autoregla], la om orice îndeplinire de dorin-
de recombinare. propriu psihologiei americane, in- dar numai la nivelul afectivităţii. ţă înseamnă şi o renunţare. în
clude în motivaţie (m-a) toate Eficienţa reglatorie a m. este în linii inari la om motivele se divid
MORIA, sindrom de excitaţie pulsiunile interne, fie că acestea egală măsură dependentă de ener- în: fiziologice, psihologice şi sociale,
psihică, cu euforie, tendinţe de reuşesc sau nu să instige actele gizare şi direcţionare. Asupra ni. acestea din urmă alcătuind după
comportament pueril, jocuri de efective. Este ceea ce duce la in- umane influenţează trei categorii
cuvinte etc, apărut în urma unor de factori: 1) trebuinţele prin expresia lui Haller Gilrner (1973)
cluderea în m. şi a trebuinţelor un adevărat labirint. Ceea ce
leziuni la nivelul lobilor frontali pasive şi slab integrate. Cofcr şi latura lor de energizare impuls,
(în special tumori). imbold, tendinţe; 2) relaţiile afec- caracterizează m. umană este
Appley (1964) pun accentul pe varietatea şi ierarhia. Leontiev
MOTILITATE (laţ. tnotus — „excitaţiile" generalizate, care tive şi atitudinile constituite faţă
de diverse aspecte ale mediului observă la copil instabilităţi afec-
mişcat), psihomotricitate, carac- orientează spre viitor, constituie tive în legătură cu faptul că moti-
teristică a mişcărilor musculare un mecanism de instigare al an- şi faţă de propria persoană, de
complexe, privind îndeosebi or-
465
464
M M
vele lor nu sint ieraihizate şi sub- nflt şi ° valoare de un anumit trebuinţe sau m. pot să se situeze
pul ajunge să înveţe din pl.keir la nivel homeostalic sau să evo-
ordonate unui 1T). dominant. din interes cognitiv pentru HM,'. grad. Procesul m. se identifică
Sistematizarea motivelor este ea- ru cel al valorizării. Orientîndu-se lueze pe filiera emergenţei crea-
ţinutul obiectului. Kcal. U I I U I M . tive. Piramida m. umane pro-
racleristiră pentru adolescent şi tea umană este motivată attt iu astfel, A. Maslow (1970) tratează
adult, definind baza de orientare' liinsce cît şi CM!n."^r. t.'n I .. pusă de Maslow cuprinde, în
in. la nivelul personalităţii şi ordine, următoarele opt nivele:
a personalităţii. Totuşi sistemele deosebit de important reviiir .HI. face distincţia dintre trebuinţele
de motivaţie se structurează cir- 1) tn. filologice sau trebuinţele
cognitive, ce se exprimă in cum inferioare şi cele superioare. „Cu de hrană, adăpost, repaus, sexua-
cumstanţial şi cunosc în condiţiile portameiiiiil explorator. Ai^--: gţt o trebuinţă este mai înaltă.
existenţei sociale o anumită evo- litate, a căror satisfacere asigură
depinde, după lierlyne, de nou- scrie Maslow, cu atîi ca este mai conservarea şi sănătatea; 2) ni.
luţie. V. Pavelcu arăta că motivele tate, schimbaro şi ci'inple\itai specific umană". Este o deosebire
ce se extrapolează în stări emoţio- de securitate răspunde trebuinţe-
Se creează im conflict ce rezult,i psihologică şi operaţională (cali- lor de echilibru emoţional, de
nale se alimentează din propriile fie din confruntarea dintre stuii-.i
lor efecte. în acest sens este ne- tativă) între trebuinţele inferioare perseverare împotriva primejdii-
de expectanlă şi stimulii prezenţi. şi cele superioare. Acestea din lor, pentru asigurarea condiţiilor
cesar să se ţină seama de interac- fie din apariţia neobişnuită a tu-
ţiunea dintre cerinţele grupale şi urmă dobîndesc o oarecare inde- de muncă şi viaţă; 3) m. sociale
mulilor. Curiozitatea episteniii ă pendenţă funcţională şi se impun corespunzînd trebuinţelor de afi-
sociale şi cerinţele individuale. rezultă din conflictele dintre con-
Motivele subiective sînt în bună ca mai semnificative în măsura însă liaţie şi adeziune, de identificare
cepte. M. cognitivă intrinsecă în care trebuinţele inferioare, mai cu alţii, de apartenenţă la familii,
măsură modelate sociocultural şi face parte integrantă din procesele
dependente de necesităţile obiective puternice şi intense, sînt satisfă- grup, comunitate culturală; 4)
intelectuale. Disonanţa cogniti- cute. Viaţa este mult mai comple- m. relative la eu, legate de trebuin-
ale sistemului social. Pentru a vă (v.) se integrează în planul
înţelege mai bine fenomenele de xă şi fericită la nivelul trebuinţe- ţa stimei faţă de sine şi de alte
m. la nivelul personalităţii. Birch lor superioare. Importantă este persoane, de reputaţie şi presti-
m. la om este necesar să conside- şi Veroff (1966) consideră că, perso-
răm clasificările ni. acţiunilor şi depăşirea de către Maslow a prin- giu, de a se bucura de considera-
nalitatea dispune de o serie de sis- cipiului homeostaziei în explica- ţie şi a participa la decizii; 5) ni.
orientărilor umane. Se disting tema de m. ţi corespunzător de
111. pozitive, de angajare şi m. negarea m. umane. în afara m. ho- de autorcalizare constînd din ne-
sisteme stimulatoare, ce se grupea- meostazice sau de stabilizare sau cesitatea de obiectivare şi spori-
tive, de respingere, abţinere, evi- ză în sistemele: senzorial, al curio-
tare. Este de notat că aceste ni. zităţii, de realizare, de afUiaiic, al de supravieţuire, A. Maslow deta,- re a potenţialului creativ perso-
cu sens opus sînt la fel de active şează m. de creştere, ce corespunde nal sau, după Rogers, de a-şi da
agresivităţii, al puterii şi al inde- sieşi actualitate în lume; 6) ni,
şi contribuie împreună la echili- pendenţei. Real, aceste sisteme autoreglaj ului de dezvoltare şi
brarea conduitei. în raport cu care scapă de sub tutela homeo- cognitivă privind necesitatea de
motivaţionale, ce parcurg evolu- a şti, a înţelege, a descoperi şi
acţiunea de îndeplinit, ni. se di- ţia de la impuls pînă la îndeplini- staziei biologice, nu se impune ri-
vid în intrinseci (interne acţiunii, guros legii reducţiei de tensiune inventa; 7) m. estetice, opusă mi-
rea unui scop, acţionează conco- tului şi dezordinei, orientează
satisfăcute direct prin îndeplini- mitent, se mijlocesc unul prin odată cu satisfacerea lor. Cel mai
rea acesteia) şi extrinseci sau indi- concludent exemplu este curiozi- spre frumos, simetrie, puritate;
altul şi pot intra în relaţii de con- 8) m. de concordanţă între cunoaş-
recte, exterioare acţiunii în cauză. vergenţă sau divergenţă. La om tatea epistemică ale cărei satisfa-
Leontiev arăta că ni. extrinseci ceri secvenţiale nu înlătură ten- tere, simţire şi acţiune — ceea
este frecventă m. mijlocită, un ce obligă la reechilibrări ale con-
presupun că ni. şi scopul nu coin- m. fiind motivat printr-un altul. siunile căutării şi problematizării.
cid. Cît priveşte m. intrinseci, De asemenea, trebuinţele de per- duitei şi contribuie la integrarea
Este deci de consemnat fenomenul personalităţii. în definirea indi-
acestea pot fi primare (legate de motivării ni. Aceasta în condiţiiii' fecţionare, autodepăşire, realizare
trebuinţe bazale) sau secundare, celui valoric al ni. o mare însem-
unor alegeri sau decizii conştiente. socială etc, sub imperiul m. de nătate are corelaţia dintre valen-
derivate din ni. extrinseci, prin Ceea ce contribuie la finalizarea creştere, se comută progresiv la
interiorizarea lor. Aşa elevul, ini- ţele (sensurile individuale şi socia-
unui m. nu este numai competiţia, nivele de organizare tot mai înal- le), respectiv dintre interesele indi-
ţial, învaţă din motive colaterale tensiunilor, ci şi confruntarea te şi se angajează pregnant în
obiectului de studiu, dar cu tim- semnificaţiilor. Fiecare m. repre- \iduluişi Cele ale societăţii. Socia-
creaţie. Oricare din categoriile de
4C8
M M
lismul apropie aceste două tipuri aflate fiecare în diverse grade d<- marcată, operatorul trebuind să
<le interese şi favorizează concilie- excitare sau inhibare. Pavl.,.. mecanisme de inconştientă con-
t a g i u n e afectivă, pobrizîndu-se supravegheze şi să controleze mer-
rea lor în condiţiile unei tot mai scrie: „Atit procesul excitator, <.n sul unor agiegate complexe de
accentuate priorităţi a m. cu o sem- şi cel inhibitor, execută o mişcări: emoţional, aclienind necoutrolaf
si 'necritic, uneori violent, fiind producţie de o mare productivi-
nificaţie socială, care însă devin în scoarţa cerebrală, iradiind 1;: ii,. tate cu ajutorul unor panouri de
proprii individului, tot aşa de ceput Ia o distanţă mai mare ; „,i| accesibile zvonurilor şi în genere
necesare şi eficiente ca şi celelal- dizolvînd şi absorbind personali- comandă. Orice eroare comisă se
mai mică de punctul de origini tăţile participanţilor. Astfel ar poate repercuta serios asupra
te m., pe măsura implantării lor, şi coneentriiiiiu-se apoi în ;n -,| producţiei. Din această situaţie
definind nivelul valoric al perso- punct. Prin concentrarea ao-st."i fi posibile fenomene delirante de
nalităţii. (C. Logofătu) psihopatologie colectivă. M. şi-ar decurge caracterul de solicitare a
procese, se ajunge la o locali/an recruta spontan lideri, vedete, ar fi atenţiei (constantă, distributivă),
MOTIVARE, demers intelec- l'iarte fină a lor şi datorită ace.-- cu particularităţile specifice pen-
tiv cu semnificaţie morală prin tui fapt, întreaga scoarţă cere- uşor manevrabile de către insti-
intermediul căruia persoana se gatori. O astfel de viziune sum- tru sectoarele automatizate, întil-
brală se transformă într-un m.'- bră asupra m., deşi reflectă o parte nite în alte sectoare industriale
raportează Ia motivele proprii zaic, în care se îmbină strîns pune; r
sau ale celorlalţi. M. proiectiră de excitaţie şi de inhibiţie. Ao vL din adevăr, rămîne unilaterală şi şi anume: lipsa unei activii;".li
presupune anticiparea motivelor mozaic se formează şi se fixează nepotrivită pentru unele populaţii. motorii, mai bine zis a unei descăr-
probabile care vor sta la baza pe de o parte ca rezultat al luptei Personalităţile mai puternice şi cări motorii, caracterul solitar
comportamentului propriu şi al dintre procesele antagoniste de consistente nu se dizolvă în stările al muncii şi depersonalizarea sa.
raporturilor interpersonale, pe excitaţie şi inhibiţie, provocat- haotice de tn. ci dimpotrivă caută M.o. se caracterizează prin aştep-
această cale pregătindu-se extin- direct, de excitaţiile corespunză- să prevină efectele negative ale tarea apariţiei unor semnale, op-
derea controlului conştient de la toare venite din afară, iar pe de acestora. Apoi nu toate şi nu tice, sau acustice, în general la
situaţia prezentă la cele viitoare. altă parte, datorită unor raporturi întotdeauna m. sînt dezorganizate intervale mari de timp şi care-1
M. retroactivă presupune explica- interioare, şi anume, datorită in- şi animate de scopuri destructive obligă să reacţioneze prompt.
rea şi, mai mult, justificarea acte- ducţiei reciproce, în care un proces sau cuprinse de panică. Există, Această situaţie este de natură
lor deja săvîrşite, prin prisma mo- determină intensificarea altuia." la un nivel mai avansat de cul- să creeze o stare de tensiune ner-
tivelor care le-au determinat, După Pavlov m.c, daca ar puici tură al vieţii sociale, m. ce se orga- voasă care poate fi cu atît mai
urmărindu-se astfel reevaluarea fi modelat optic prin lumini, um- nizează sau sînt organizate, acţio- mare cu cît cei interesaţi nu vor
comportamentului anterior. bre, puncte obscure ar reprezenta nează conştient, adoptă decizii putea compensa vigilenţa lor prin
cel mai impresionant spectacol, în mod critic, manifestă entuziasm nici o activitate motorie. Un alt
MOTRICITATE, denumire glo- sau indignare însă fără grave per-
bală a reacţiilor musculare prin atît prin bogăţie, diversitate, factor important în accentuarea
nuanţare, complexitate cît şi prin turbări ale ordinei etc. Manifes- solicitării activităţii nervoase su-
care se efectuează mişcarea cor- taţiile populare ce au devenit tra-
porală. M. se referă cu deosebi- extraordinarul său dinamism, prin diţionale în societatea noastră perioare poate fi constituit şi de
re la reorganizarea îu contracţie deplasări şi transformări calei- socialistă sînt o dovsdă în acest un număr crescut de indicatori
şi relaxarea muşchilor, Ia modi- doscopice. sens. Există mari disponibilităţi care trebuie urmăriţi. Postura
ficările de poziţie, la deplasare de energie constructivă a m. Ter- operatorului poate să creeze, de
MULŢIME, reunire ocaziona!.;, asemenea, o senzaţie de constrîn-
şi acte coordonate de intervenţie a unui mare număr de persoane menul de m. mai are şi o semnifi-
in ambianţă. caţie matematică drept totalitate gere, dacă, de exemplu, poziţia
heterogene, fără ca acestea să de lucru ortostatică nu este com-
MOŢIUNE, mişcare, manifes- se cunoască, să fie organizaţi 1 de elemente. Teoria m. este o
tare a unei poziţii; în psihanaliză, bază a modernizării învăţării ma- pensată periodic cu poziţia şezînd
într-un mod stabil, să acţiune/' în faţa tabloului sau mesei de
ni. pulsională denotează aspectul conform unui plan. Gusta\e Le tematice şi a fost adoptată de
dinamic, definit şi apt de reali- Piaget şi ca model pentru teoria comandă. Cea mai importantă pro-
Bou a conceput astfel m. şi a blemă ridicată de munca automa-
zare a pukiunii, deci motivul. promovat o psihologic a m. ob- sa asupra formării conceptelor.
MOZAIC CORTICAL, ansamblu MUNCA OPERATORULUI are tizată este solicitarea sistemului
servind că acestea pot. intrj sr»-'it- nervos central şi, în consecinţă,
al punctelor şi zonelor din coi tex tan în stări globale pe baza unor un caracter de responsabilitate
468 469
M M
;
oboseala nervoasă. Manif<-.,! ăriic liz.i'c cu cea. infeleef uală. în < OH soane normale, în special la tineri discontinuu, brusc şi tranşant.
acesteia sînt in:-ă vdri.i'c, in fini' - dijiiie revoluţiei teluri'o-şl.nni: ca manifestare de protest, si îm- Astfel, schimbarea bruscă a geno-
(ic de natura, pi (.11 r.,ului de rit. iici! în;-»a;l factura inuneii .,i: mo bracă forme particulare la oligo- tipului (substanţei ereditare) îm-
MUNCĂ, activitate conştientă, ilifică, accentul trecînd de la con freni, demenţi şi psihopaţi, ca bracă forma „mutaţiei".
specific umană, orientată spre expresie a unei poziţii obsesive. MUTISM AKINETIC, sindrom
poncntcle efectorii (de ridicai.
im anumit scop, în cursul căreia m a n e v r a r e etc.) la component. ; , MUTAŢIE, modificare a mesa- caracterizat printr-o tulburare a
omul efectuează, transformă, rede supraveghere şi control jului genetic care se permanen- stării de conştiinţă, prin pierde-
glementează şi controlează prin maşinilor. Componentele sen/.. tizează de-a lungul generaţiilor. rea vorbirii şi a motricitatii.
acţiunea sa schimbul de substmi- riale şi inteleeiive ale travaliul, M. pot fi spontane, datorate unor M.a. este una din tulburările
ţe, energic şi informaţii c:i natura c a p ă t ă o p o n d e r e din ce1 in i cauze puţin cunoscute şi induse incluse în dislogii, constînd înt!-o
şi cu semenii pentru satisfacerea mai m a r c . Psihologia ca ştiini.. sau artificiale, provocate cu dife- modificare a formei comunicării,
trebuinţelor saie. Prin ni., com- despre a c t i v i t a t e a u m a n ă se ocup," riţi agenţi mutageni. Dintre prin- în sensul unei hipoactivităţi ver-
portamentul capătă o serie de sub cele m a i diverse aspecte ,], cipalele tipuri de ni. se pot enu- bale. Bolnavul cu m.a. reacţio-
dimensiuni noi, inexistente la nivel ni. ca formă fundamentală d. mera: m. calitativă (operantă la nează greu şi tardiv la stimulii
infrauman, dintre acestea fiind activităţi'. nivelul genelor structurale şi aso- psihosenzoriali, este inert, dar cu
mai semnificative următoarele: ciindu-se cu modificarea expresiei privirea urmăreşte, actele celor
dimensiunea teleologică (omul for- MUNCĂ ÎN FLUX CONTINUU, din jur, oferind astfel impresia
în care piesele ce trebuie prelu- fenotipice a genelor interesate),
mulează scopuri şi elaborează cantitativă (operantă la nivelul de prezenţă în mediu, deşi tul-
planuri în funcţie de anumite ne- crate circulă de la un muncii,,; genelor de control cantitativ, burarea sa este şi o tulburare a
voi), praxiologică (pentru atinge- la altul şi în fiecare etapă li s<- reglatorii şi operatorii), incom- conştiinţei. Se consideră că m.a.
rea scopurilor se cooperează în adaugă cîte ceva, astfel îneît, !a pletă (mutantul rezultat păstrea- este consecutiv unor leziuni ale
utilizarea, conform anumitor nor- sfîrşitul călătoriei lor, piesele sîni ză într-o oarecare măsură vinele corpului calos, şi, în general, ale
me, a mijloacelor de tipul unel- finite. în categoria de m. în î.c. elemente ale expresiei fenotipice sistemului reticulat activator
telor) şi axiologică (a valorii gene- se întîlnesc mai multe tipuri d.- corespunzătoare genelor intere- ascendent".
rate exclusiv de acest comporta- activitate, ca munca la bandă, sate), inexpresiv fenctipică (mo-
pe conveier, în sincron etc. Fie- MUTISM ELECTIV MUTISM
ment). In conformitate cu legea dificare a codului genetic cu con- VOLUNTAR), refuzul de a vorbi
antropogenetică fundamentală, care muncitor sau grup de munci- servare aparentă a expresiei feno-
tori efectuează, în general, ace- deşi facultăţile vorbirii şi gîndirii
formulată de Engels în anul tipice), patogenă (declanşatoare a sint nealteratc. Apare în stări
1872, m. constituie modalitatea eaşi operaţie asupra obiectului unor procese tumorale )'etc. Din
respectiv, repetînd-o în decursul conflictuale, în isterie şi schizo-
fundamentală de ridicare de la acest punct de vedere, ni. pot frenie. Poate persista zile, săptă-
animalitate la umanitate. De ase- zilei de foarte multe ori şi căpă- fi de genă (punctuale), de cromo-
tînd astfel o îndemînare mare şi mîni sau chiar mai mult.
menea, la nivelul fiecărei gene- zomi etc. MUTITATE, stare defectuasă
raţii, constituie principala caîe posibilitatea de a o executa
într-un timp scurt. M.în.f.c. :-e MUTAŢIONISM, teorie elabo- caracterizată prin imposibilitatea
prin şi în care se configurează şi vorbirii. M. este datorată unei
manifestă în mod autentic perso- caracterizează prin productivita- rată de Hugo de Vries (1848 -
te înaltă, dar prezintă dezavan- 1935), care se opune ideii darvi- leziuni în zona corticală a limba-
nalitatea. M. se dezvoltă istoriceşte jului, asociată cu leziuni ale apa-
în unitate cu dezvoltarea for- tajul monotoniei. niene a caracterului continuu al
MUTACISM, manifestare deli- variaţiei, susţinînd caraeloiul ei ratului auditiv.
ţelor şi relaţiilor de producţie şi a
culturii în genere. Diferenţierea berată, voluntară, în care indi-
ni. fizice şi a celei intelectuale vidul refuză comunicarea în vir-
marchează o etapă istorică iar tutea unei tendinţe simulatorii sau
în perspectiva comunistă se im- datorită unei stări afective nega-
pune reunirea, la un înalt nivel tive acute, a unei atitudini de
de cultură şi tehnicitate, a m. dispreţ, de supraestimare, de opo-
ziţionisiii. M. este întîlnit la per-
470
DICŢIONARELE ALBATROS N
petrecute în trecut, defulare, răs- obiective, intrinseci, redueîndu-se
punsuri necenzurate la întrebări orice fenomen. Formă primitivă
a materialismului, susţinînd că
N
etc.
NARCOLEPSIE, perturbare a fenomenele şi valorile sociocul-
echilibrului dintre stările de vigi- turale, etice, estetice, spirituale
lenţă fi stările de somn în avan- sînt elaborate în prelungirea unor
tajul acestora din urmă şi în principii şi scheme ale naturii.
sensul unei hipersomnii paroxiste, N. în acelaşi timp tinde să ignore/e
a înclinaţiei patologice spre somn specificul acestor fenomene. în
şi somnolenţă. Unii bolnavi ajung psihologie n. concordă cu biolo-
sa trăiască într-o stare de somn gismul.
neîntrerupt timp de mai mulţi NATURĂ, existenţă anorganica
ani. Se pare că n. este cauzată şi organică, considerată fără de
de afecţiuni ale hipotalamusului conştiinţa umană şi de sfera ar-
în care se află centrul de reglare a tificialului, în afară a tot ceea
somnului. ce este cultură şi obiectivare
NARCOMANIE (DROGOMA- culturală. Principiu al existen-
NIE), atracţie vicioasă, folosire sis- ţei printr-o ordine proprie, au-
NANISM, insuficienţă marcată trăsătură caracteristică constîi:] tonomă. Esenţă a unei categorii
în creştere a organismului faţă de tematică a preparatelor ce induc
din autoadoraţie, exagerat am<im- efecte narcotice, sedative, sti- reale; caracteristică intrinsecă
media de înălţime a vîrstei şi propriu. După psihanaliză, iui şi diferenţială a unei individuali-
speciei respective, ca urmare a mulative, halucinatorii asupra sis-
coeficient de n. există în orice temului nervos. Deprinderea faţă tăţi. Natural este tot ceea ce,
tulburărilor funcţionale endocrine persoană. „Subiectul, scrie Freud. ţine de natură sau, într-un sens
sau a unor boli ereditare. N. hipo- de drogul în cauză creează feno-
începe prin a se lua pe sine însuşi. mene de dependenţă cronică a aparte, ceea ce este firesc şi
fizar se explică printr-un deficit propriul său corp, ca obiect 'a! necesar.
al secreţiei hipofizare a hormonu- absorbirii, de regulă, doza mărin-
dragostei." Se face o distincţie du-se treptat. Avînd în vedere NECESITATE INTERNĂ, cerin-
lui de creştere. N. hiperhipofizar, între două feluri den.: „Narcisis-
mai rar, se explică prin osi- influenţa nefastă asupra organis- ţă ce-şi are punctul actual de ple-
mul primar desemnează o stare mului, obişnuinţa ce se crează la care în individualitate, trebuinţă
ficarea pretimpurie a cartilajelor precoce în care copilul investeşte
de creştere, printr-o pubertate luarea narcoticelor, se vor lua şi motivaţie imperioasă, tendinţă
tot libidoul său asupra sa însuşi. numai la indicaţia medicului. ce exclude alte variante, convingere
precoce. Narcisismul secundar desemnează
NATIVISM, concepţie generală cu mare forţă de impunere, deci-
NARATIV, stil de povestire; în o reîntoarcere asupra propriei per- zie fermă, finalitate şi raţionament
psihologie, metodă prin care su- soane, a libidoului investit în care atribuie desfăşurările şi evo-
luţiile proceselor psihico prece constrînge „dinăuntru" pe su-
biectul fiind pus să expună liber lucruri şi retras din acestea." biect la un anume comporta-
furnizează informaţii, fără nici o (Laplanche şi Portalis). existentei acestora în cadrul unor
structuri native. Helmholtz a fo- ment, în ordinea psihologică, n.i.
intervenţie sau sugestie din par- NARCOANALIZĂ, p r o c e d e u in- losit acest termen pentru a desem- sînt de două feluri: motivaţioiiale
tea investigatorului. trodus de Horsley (1936) şi con- na anumiţi factori cognitivi şi şi intelectuale sau implicative.
NARCISISM, stare anormală, ca- stînd din analiză psihică sau (mai afectivi ce' sînt proprii subiectu- NEGATIV, în genere, ceea ce
racterizată printr-o dragoste in- tîrziu) interogatoriu a unui sului independent de experienţă. lipseşte; matematic, o cantitate
tensă a cuiva faţă de propriile biect căruia i se introduc în sine-- Opus empirismului şi genctis- mai mică dccît zero sau o devia-
sale calităţi fizice sau psihice. substanţe hipnotice şi euforizante inului (în sensul lui Piaget). ţie contrarie pozitivului. în
(pentatothal ş.a.), de unde df/.in- NATURALISM, doctiină ce'sus- ştiinţele biologice, umane şi sociale
Ca un corolar, n. este incapabil sa hibare, somnolenţă, abolii •_•
iubească alte persoane. N. desem- ţine existenţa unici şi autonoma n. semnifică un deficit în raport
autocontrolului şi, in consecinţa, cu o normă, o regresiune, o evo-
nează atît un simptom, cit şi o mărturisire nestingherilă a cei >>• a naturii la aceasta şi l.i. legile ei
473 473
N N
Iuţic contrarie valorilor. Este n. Fibrele nervoase care alcătui! JC
adaptarea .şi învăţarea ce duce la NEOCORTEX, formaţiunea cea sociali şi culturali în geneza iu -
mai evoluată şi cea mai recentă, vrozelor, im n. p'"iru>:-.se din rein rit mu ton r-au
pierderea reacţiilor achiziţionate senzitivi ai sistemului nervos cen-
anterior, transferul ce împiedică clin punct de vedere filogenetic, a NERV, gi upare de lascii ule de
sistemului nervos, avînd la on> fibre nervoase, axonice sau den- tral. Astfel, centrii motori ai fibre-
elaborarea noilor acţiuni, trebu- lor somatice se găsesc în coloanele
inţa şi motorul repulsiv, de contra- o dezvoltare mult mai mare decii dritice, constituind calea de con-
angajare etc. paleocortexul (v.). N. reprezint.'t ducere a influxului nervos. Fiecare anterioare ale măduvei spinării
din punct de vedere funcţion.ij fascicol al n. este învelit într-o tea- şi în nucleii echivalenţi din trun-
NEGATIVISM, tulburare de chiul cerebral. Centrii motori ai
comportament consthid din expri- un ansamblu de zone mai mu!' că conjunct ivală, cu aspect lame! ar,
sau mai puţin specializate ,i|. numită perjneurim. In interiorul fibrelor vegetative, se găsesc în
marea unei atitudini negative ne- coloanele intermedio-lat<Tale din
justificate de refuz, rezistenţă sau scoarţei cerebrale, care asigură pi fascicolului fiecare fibră nervoasă
de o parte integrarea supei io.iij este învelită într-o teacă Henle măduva spinării şi nucleii echi-
ostilitate faţă do orice solicitare valenţi din trunchiul cerebral. Ori-
venită din exterior. în dependenţă finală a funcţiilor şi proces- ii i (Key-Retzius). Toate fascicolele
psihice de tip coivtient, iar pi care intră în alcătuirea n. sînt ginea fibrelor aferente somatice
de gradul său de manifestare u. şi vegetative se află în neuronii
poate fi pasiv exprimat în indi- de altă parte, un nivel de rcpiezcn- la rîndul lor acoperite de un înve-
tare a tuturor funcţiilor şi proee- liş comun, epineurim, format din pseudounipolari din ganglionii spi-
ferenţă, apatie, tăcere sau activ, nali şi ganglionii echivalenţi ai
constînd din fugă, opoziţie, acţi- selor reflexe ale organisimiiu : . ţesut conjunctiv lax. Ţesutul
Astfel n. dobîndeşte atributele (!•• conjunctiv al n. conţine vase san- nervilor cranieni. Deci după ori-
une inversă celei solicitate. în ginea n. se împart în: n. spinali
psihanaliză, se are în vedere ca centru de reglare suprem al acti- guine, cu rol trofic şi firişoare ner-
vităţii vegetative şi de relaţie ;• voase numite nervi neuronum. (rahidieni) şi n. cranieni (cerebrali)
mecanism de apărare, negarea sau (v.) Unui n. i se deosebesc două
denegarea (v.). organismului. Deci n. îndeplineşte N. cuprinde fibre nervoase de două
următoarele funcţii: senzitivă şi categorii: fibre aferente, cu rol origini — una reală, care se află
NEGENTROPIE (ENTROPIE senzorială — ti. receptor, moto- în centrii sau nucleii nervoşi şi
NEGATIVĂ), desemnează, în ter- de a conduce influxul nervos de
rie — n. motor, şi funcţia psihică — la periferie la centru, ele putînd una aparentă reprezentată de
modinamica actuală, în ciberne- n. de asociaţie. N. receptor şi ce! locul de ieşire (rădăcina) a n.
tică (şi de aici, prin extensie, în fi somatosenzitive şi viscerosen-
motor sînt reprezentanţi de centrii zitive, şi fibre eferente, care con- din nevrax. împărţirea n. în ca-
toate ştiinţele ce folosesc analiza de proiecţie, senzitivi, senzoriali tegorii se face după funcţia pe
informaţională), fie prezenţa unei duc influxul nervos de la centru
şi respectiv de sistemul piramidal la organele efectoare, putînd fi ca care o îndeplinesc. Se cunosc ast-
energii nedegradate, apte de a şi extrapiramidal. N. de asociaţie fel 3 categorii de n.: senzitivi
efectua un lucru oarecare, fie atare somatomotorii şi visceromo-
este reprezentat de neuronii de torii. într-un n. se pot distinge (centripezi), motori (centrifugi) şi
energia potenţială conţinută în asociere, în număr mult mai mare mieşti. N. senzitivi recepţionează
compuşi cu entropie mică, fie fibrele somatice de cele vegetative
decît neuronii senzitivi şi motorii, prin faptul că primele sînt mieli- excitaţiile de la periferie, le trans-
ceea ce duce la o creştere în sta- care au rol de a stabili pe de o formă în influx nervos, pe care
rea de organizare a unui sistem nice şi predomină în sistemul ner-
parte legături între neuronii sen- vos de relaţie, iar cele vegetative îl conduc pînă la centru, la
prin intermediul achiziţiei de in- zitivi şi cei motori din scoarţă, scoarţa cerebrală, unde are loc
formaţie (de aici rezultă o mărire sînt amielinice şi predomină în
iar pe de altă parte între aceştia sistemul nervos vegetativ. Catego- transformarea excitanţilor în sen-
a gradului de probabilitate cu şi alţi neuroni de la diferite nivele zaţii. Dintre ti. cranieni, exemple
care se pot face predieţii asupra rizarea în n. senzitivi şi motori
ale encefaiului. nu este totuşi exclusivă, într-un de n. senzitivi sînt: n. olfactiv (I),
comportamentului sistemului). optic (II), acustico-vestibular
n. motor existînd şi fibre aferente,
NEOCATHARSIS, metodă psih- NEOFREUDISM (XEOPSIHA- cu rol de a t v ansmite la centru (VIII). N. motori conduc influxul
analitică (propusă de Fercnczi) NALIZÂ), totalitate a curentelor starea muşchiului inervat, iar în nervos de la neuronii motori la
priu care se provoacă conştien- psihanalitice dezvoltate după anii cel senzitiv fiind întîlnite şi fibre organele efectoare (muşchi, vase,
tizarea relaţiilor din copilărie ale eferente, motorii sau secretarii glande), numindu-se pentru aceas-
'80; ele renunţă la tezele panse- ta şi n. centrifugi. Exemple de n.
pacientului şi se obţine astfel des- pentru reglarea activităţii vaselor
căicarea unor tensiuni. xualisie şi la unele teze biolo»isie motori dintre n. cranieni sînt:
şi accepta importanţa l'aH.onlor sanguine şi a glandelor din piele.
474
N
N pe de altă parte prin scăderea rapi- în strînsă legătură cu n. se dez-
n. oculomotor comun (ITI), n. psihice şi somatice, grupate în dă a vivacităţii şi a tonalităţii voltă neuropsihologia.
trohlear (IV), n. ocnlo'irtutor e\tem mod dominant în jurul siiklroniii- psihice, explicabilă prin epuizarea NEUROCIBERNETICĂ, şiinţă
(abducens VI), n. accesor (XI) şi n. hii caracteristic astenic. A. Krcin- rapidă a potenţialului activităţii interdisciplinară, care formalizează
hipoglos (XII). N. niicţti sînt ner- dler defineşte n. ca pe o boală i nervoase superioare. Complexul evenimentele ce se desfăşoară pe
vii care conţin atît fibre senzitive creierului determinată de un fa< - simptomatic al excitabilităţii şi nevrax, în organele îcceptoare şi
cît şi motorii, fiind cei mai răs- tor psihogen, la baza căreia si,, iritabilităţii crescute se manifestă efectoare. N. interpretează as-
])îndiţi n. din organism. Exemple o tulburare în dinamica activii.'! în plan psihic printr-o sensibili- pectele funcţionale ale sistemului
de n. mieşti: n. spinali şi n. sis- tate şi impresionabili tate cres- nervos normal şi patologic, in
temului nervos vegetativ, iar din. ţii nervoase superioare şi ca ie --
traduce clinic printr-o serie <l. cute, 'prin scăderea pragului de lumina teoriei generale a sisteme-
tre n. cranieni: n. trigemen (V), toleranţă faţă de stimulările mai lor, teoriei informaţiei, teoriei deci-
n. facial (VII), n. glosofaringian semne somatice — astenie, «fi-
ice, insomnie, simptome ale ana- mult sau mai puţin obişnuite ale ziei, teoriei automatelor, teoriei
(IX), n. vag (X). ambianţei. Insomnia şi deregla- reţelelor cu relee şi contacte şi a
lizatorilor, simptome visecroveg'--
NERVISM.doctrină fiziologică şi tative — şi semne psihice — asi, - rea ritmului veghe-somn este unul teoriei generale a'reglării. Astfel
medicală care atribuie sistemului nie psihică, depresiune, anxietate. din simptomele cele mai frecvent ti. are menirea să elaboreze o
nervos rolul conducător (şi mij- Neurastenicul este incapabil s,i întîlnite, somnul devine super- teorie generală şi coerentă a
locitor indispensabil al influenţe- desfăşoare o activitate fizică sau ficial şi neodihnitor, prin faptul sistemului nervos ca sistem infor-
lor mediului ambiant) în organism.
intelectuală prelungită sau o mun- că devine încărcat cu coşmaruri. maţional şi de comandă şi control.
Influenţele şi reacţiile sînt acte Toate aceste simptome simboli- Abordînd dintr-un punct de vedere
reflexe. N. modern a fost funda- că necesitînd spirit de iniţia- zează de fapt conflicte incon- nou funcţionarea sistemului ner-
mentat de I.P. Pavlov şi elevii săi tivă. N., în faza de debut se carac- ştiente şi mecanismele defensive vos, n. nu reprezintă doar o schim-
(K. Bîkov, Kurţin) care au pus terizează, de obicei, prin apari ii > împotriva anxietăţii (H. Ey). Psi- bare de nomenclatură, ci permite
accentul pe rolul scoarţei centra- şi exacerbarea treptată a unei hiatria delimitează patru forme adîncirea înţelegerii modului în
le, în timp ce autorii occidentali stări de oboseală psihică, pe care de n.: simplă, depresivă, anxioa- care pot fi legate calitativ şi can-
(Leriche, Reilly) au pus accentul bolnavul o trăieşte cu teama pro- să şi cenestopată. In general se titativ anumite categorii de eve-
pe sistemul nervos vegetativ. fundă că nu mai poate face faţă consideră că n. are un caracter nimente, care definesc activitatea
Unele exagerări ale n. au neglijat îndatoririlor sale profesionale. Ten- reversibil: în tratamentul n. un sistemului nervos central (E. Ni-
rolul factorilor umorali şi acţiu- siunea emoţională este permanent loc important îl ocupă psihote- colau şi C. Bălăceam:). Pentru ca
nea directă a factorilor de mediu. alimentată de o suită de traunn- rapia, iar ca primă condiţie so metodologia n. să fie eficientă, ea
N. este implicat în reflexoterapie psihice, care au determinat sta- impune eliminarea pe cît posibil trebuie să plece de la datele de
şi acupunctura şi alcătuieşte un rea actuală, cît şi de fiecare ele- a factorilor etiologici traumati- nouropatologic. Una din primele
suport neurofiziologic pentru me- ment care le întăreşte convinge- zanţi sau stressanţi. etaps ale abordării n. a sistemului
dicina psihosomatică (bolile cor- rea că sînt depăşiţi chiar şi în sar- nervos constă în formalizarea acti-
tico-viscerale etc.). cinile altădată obişnuite.'Tabloui NEURCJCHIRURGIE.în ultime- vităţii nervoase, pe baza diferi-
NEURASTENIE (NEVROZĂ clinic se întregeşte cu o seza'ie le decenii n. devine tot mai im- telor moduri de exprimare sim-
ASTENICĂ), entitate nosogra- generală de disconfort somaţi. , portantă pentru psihologie fur- bolică, specifice matematicii, dar
fică stabilită în 1869 de către legat în special de fenomenul de nizînd date anatomo-clinice asu- modelele astfel obţinute trebuie
Bcard, pentru a desemna o stare epuizare fizică, de cefalee, senzaţii pra unor tulburări mentale pro- să fie totdeauna conforme cu
de slăbiciune nervoasă, care cu- penibile la nivelul diferitelor orga- duse de hemoragii, traumatisme realitatea concretă ncuroanatomi-
că şi neurofixiologică. N. oferă
prinde trei aspecte: slăbiciune iri- ne interne etc. Complexitatea sau tumori, ca şi metode de tera- bionicii posibilitatea de a construi
tativă, liipertestezic şi iritaţie spi- simptomelor n. este caracterizată peutică a unor sindroame ('di- sisteme tehnice i;<:om"rfe cu subsis-
nală. In accepţiunea actuală n. ca „slăbiciuneiritativă" exprimată cotomia prefroutală în unele psi- temele neuroni le reale, iar bionica
este o afecţiune psihogenă, o pe de o parte printr-o încărcătură hoze-anxioase) în afara celor date oferă la rîndul ei n. posibilitatea
formă de nevroză, exprimată cli- afectivă iritabilă, prin creşterea
excitabilităţii nervoase generale şi •de leziuni grosiere ale creierului.
nic printr-un complex de tulburări
477
476
N N
de a-şi perfecţiona conţinutul. N. în acelaşi timp şi o unitate trofică, lungire unică şi m general mult NEUROI'SIHOLOGIE, termni
permite astfel fundarea unei Icu- genetică, morfologică, biologică şi maî lungă dccît dendritcle. El «..-,t>• introdu.-, de C. Lashlev (in ltMH),
ri i materiale a funcţionării creie- funcţională. Sub aspect morfou- subţire şi de aceeaşi grosime pe cai o lmulase primul laborator de
rului uman. care să cuprindă şi să tologic, legat de recepţionarea şi toată lungimea sa, avînd de-a lun- n. (Harvard). După Lhermitte
explice, stijid la ba/a psihoci- transmiterea informaţiei, se p,.! gul ei puţine ramuri aş. zate (1964) n. este ştiinţa care s(u-
berneticii (v.), si procesele psihice distinge două părţi fundamentale perpendicular — ramuri colnte- diază funcţiile superioare ale omu-
eu diferitele lor forme de manifes- ale n.: corpul n., numit şi perii j- l _ care sînt în general scurte. lui — percepţia, memoria, con-
tare. Aşa cum o demonstrează rion şi prelungirile n. Pcrican.'-
ra e
La extremitatea liberă axonu! ştiinţa, gesturile, limbajul etc.
analiza rl., sistemul nervos î.şi nul reprezintă partea centrală 1, prezintă o ramificaţie bogată care — în raporturile lor cu structurile
oiganizează evoluţia diferitelor n. putînd prezenta forme deoseb se numeşte arborizaţie termi- cerebrale şi cu organizarea func-
procese, pe baza unor programe, de variate: sferică, ovală, stelata, nală sau teledendrium. Structural ţională a sistemului nervos. Du-
unele dintre ele genetice, la care piramidală, piriformă etc. Măi i axonul se caracterizează prin fap- pă Hecaen (1966), n. este disci-
se adaugă ulterior, în ontogeneză, mea lui este cuprinsă între jo tul că este învelit într-o serie de plina care tratează funcţiile min-
sena programelor pe care şi le şi 150, avînd o structură carac- formaţiuni care au diferite roluri. tale superioare, în dubla şi inse-
însuşeşte prin mecanismul în- teristică: la suprafaţă prezint;! Din punct de vedere funcţional n. parabila lor legătură cu structu-
văţării, în acest fel, în plan for- o membrană — neurolema — a*- este un element excito-conductor, rile cerebrale, care stau la baza
mal sînt înlăturate toate dificul- natură lipidică, singura membrană care sub acţiunea unui excitant acestor funcţii şi în legătură cu
tăţile de a cuprinde în cadrul unei de tip celular cu structură bila- generează şi transmite influxul sistemele de comunicare interu-
teorii coerente activitatea ner- melată. Nucleul voluminos, de nervos. Ca o altă proprietate a mană în care sînt încorporate.
voasă a omului în ansamblul formă sferică sau ovală, conţine n. este de menţionat şi proprie- Deci n. nu este doar o ştiinţă
mişcării materiei. cromatină şi doar un singur iiu- tatea formării de engrame şi se- care studiază pe bolnav, dar
NEUROFIBRILE, fibre extrem cleol. Prelungirile n. datorate spe- creţia anumitor produşi specifici care îl şi tratează. în n. nu se
de fine puse în evidenţă prin deli- cializării funcţionale, sînt de două — neurosecreţia. Sistemul nervos includ decît acele tulburări psi-
cate tehnici histologice în inte- feluri: dendritele şi axonul. Den- este o vastă reţea de comunicaţii hice care apar ca urmare a unor
riorul axonilor, constituind con- dritele sînt în număr variabil la care primeşte informaţii din me- leziuni sau excitaţii în focar. N.
ductorii nervoşi fundamentali ai diferite tipuri de n. Ele sînt în diul exterior sau interior şi Io foloseşte datele neurologiei cli-
acestora. Sînt, în urma studiului general prelungiri scurte care pre- transformă în semnale care pro- nice, ale neurofiziologiei, psiho-
prin microscopie electronică, consi- zintă următoarele caractere: au duc răspunsuri adecvate în dife- fiziologiei, neuroanatomiei, neu-
derate ca nişte mase moleculare formă conică, fiind mai groase la rite părţi ale organismului, avînd rociberneticii, neurogeneticii şi
mari, foarte alungite şi indepen- bază şi mai subţiri spre vîrf, iar la bază totalitatea ţesuturilor di- neurolingvisticii şi oferă la râului
dente ca sarcină electrică. de-a lungul lor au numeroase ferenţiate în vederea realizării aces- ei date tuturor acestor ştiinţe,
NEUROLEPTICE, substanţe far- ramificaţii. Terminaţiile dendrite- tor funcţii. Unitatea lui slructu- în accepţiunea lui A. R. Luria
macodinamice care exercită o ac- lor sînt în contact fie cu un axon, ral-funcţională este tocmai n. „sarcina n. este studiul bazelor
ţiune depresivă, deconcertantă a- fie cu celule epiteliale, sau se gă- NEUROPLEGIE, caracteristică cerebrale ale activităţii psihice
supra cîtorva centri nervoşi prin- sesc în interiorul unor corpusculi umane, prin antrenarea unor me-
receptori cutanaţi sau musculo- a unui stimul sau reacţie ce are tode noi, psihologice, pentru diag-
cipali cum ar fi: centrul te'rmore- o consecinţă paralizantă asupra
glării, centrul somnului. Au şi o tendinoşi. în ceea ce priveşte nosticul topic >1 leziunilor locale
acţiune de ameliorare a descărcă- structura lor în mod obişnuit nu centrilor nervoşi superiori. ale creierului" (1953).
rilor afective supranormale, redu- au înveliş. în unele cazuri în-;ă NEUROPSIHIATRIE, discipli- NEUTRU, în psihologic, răs-
cînd anxietatea. dendrila este unică şi ia aspe<i nă medicală care se adresează an- puns ce se situează la mijlocul
NEURON (CELULĂ KERYOA- de axon şi în acest caz capătă un samblului de afecţiuni ale sis- unei serii bipolare; în scalari ati-
SA), numită de către Waldeyer, înveliş asemănător cu cel al axn- temului nervos incluzînd bolile tudinea medie, echivocă (da şi
în 1891, unitatea de structură nuhii. Axonul se mai numeşte nu) notată cu zero. Real nu este
eilindrax sau nourii, fiind o pie- psihice cu sau fără suport organic
a sistemului nervos, ivprezcntînd cunoscut. un punct nul ci o poziţie rezul-
478 479
N N
tată din echilibrarea unor ten- suferind rare-şi comentează ţi-si morbide şi tabloul morbid ac următoarele forme de n.: n. as-
dinţe contiare. asumă suferinţa printr-o atitu- tual. Psihanaliza consideră n. ca tenică (neui asteniai. n. ob-.-esivo-
NEVRALGIE, dnrere locali- dine participativă. El sesizi;. ;O oi. afecţiune p -.ilio^-nâ. al.- ţârei iobică (pîihast'.-nki |, n. isteric.:,
zată, limitată la zona unui tra- că între capacităţile sale de cxi simptome slut expresa simbol;, i (i'-hria) şi n. mixte •an muierii
seu nervos senzitiv, survenind tentă şi planurile sale exis- a unor conflicte intrr.psihic.1, ci-şi (ticuri, balbisme e t c ) . în ceea
în general prin crize de supraso- tenţiale, de inserare în lume, w au originea în traumatisme alVt- ci: priveşte etiopatogenia n. exis-
licitare a sistemului nervos, sau creează o tensiune divergeţi IM tive şi frustraţii intervenite în tă numeroase teorii (psihana-
prin iritarea unor căi senzitive, Deci nevroticul trăieşte un pe ontogeneza subiectului. Deci sinip- liza, teoria sociologică, teoria psi-
ca urmare a unui proces infla- mnnent conflict între'partca „sa tomele nevrotice ar fi rezultai ui hologică, teoria fiziologică c t c i .
matorul. miloasă" şi cea „bolnavă" a su absenţei descărcării unor pulshmi. datorita atît diversităţii factori-
NEVROGLIE, celulă care în- biectivitâţii sale, aceasta desf.1 N. experimentală (Pavlov) se tra- lor etiologici, cît şi modului spe-
soţeşte neuronii avînd rol trofic, şurîndu-se şi organizîndu-se }<-• duce printr-o dezordine comporta- cific de structurare al personali-
de elaborare a mielinei, susţinere fondul unei conştiinţe clare, nea! mentală durabilă, dar în general tăţii, care (Jaspers) are un r. .1
şi izolare a neuronilor, absorb- tcrînd semnificativ raporturile ci; reversibilă, obţinută la animale permisiv sau structurant în apa-
ţie şi înlocuire a ţesutului ner- lumea. Tulburările n. sînt mai datorită perturbărilor afective, riţia şi desfăşurarea bolii.
vos 'distrus. Denumită şi celulă puţin marcate, regresia este mai survenite în anumite situaţii expe- NEVROZĂ ASTENICĂ v. NE-
glială. puţin profundă (decît în psihozei rimentale de condiţionare. După URASTENIE
NEVROZĂ, termen utilizat pen- psihicul organizîndu-se la un ni- C'osnier (1966) ele reprezintă un NEVROZĂ OBSESIVO-FOBI-
tru prima dată de către Vieus- vel foarte apropiat de cel normal. model valabil al n. reactive la CĂ v. PSIHASTENIE
sens (începutul secolului al Janet defineşte n. ca o boaU om. Tabloul clinic al n. cuprinde NEVROZISM, simptom de hi-
XVIII-lea) pentru a desemna orice psihică caracterizată prin con- instabilitate psiho-motorie, iri- peractivism nervos, mental şi
tulburare legată de creier. In 1776, flicte intrapsihice, care sînt de tabilitate, intoleranţă, astenie ne- fizic, în condiţii de iritabilitato,
W. Cullen cuprinde în acest ter- natură să inhibe conduitele so- vrotică, tulburări ale somnului, mare variabilitatc de dispoziţie
ciale, generînd întotdeauna o sta- tulburări funcţionale nevrotice (cri afectivă şi rapidă fatigabilitatc.
men toate afecţiunile nervoase re de anxietate. Ele perturba ticuri, balbisme etc), care se
şi psihice fără substrat anatomo- H. Eyserîck foloseşte acest ter-
mai mult echilibrul interior ai inserează pe un fond de anxietate men pentru a institui un criteriu
patologic. în accepţiunea actuală persoanei decît îi alterează sis- generalizată, în urma convertirii,
n. reprezintă un grup de reacţii tipologic, alături de altul privind
temul relaţiilor cu realitatea. Din disimulării şi complicării agresi- introversiunea şi extroversiunea.
şi dezvoltări patologice, deter- acest punct de vedere n. este con- vităţii inconştiente (H. Eyj. Li-
minate psihogen şi exprimate siderată ca o boală mentală mi- bidoul şi agresivitatea apar ca NICTALOPIE' (ORBUL GĂI-
clinic printr-un complex de tul- noră, în sensul că destructurează două forme de manifestare ele- NILOR), absenţa vederii diurne
burări, cu sau fără răsunet so- mai puţin personalitatea bolna- mentară ale vieţii instinctivo- şi cromatice, cauzată de nefunc-
matic, care este trăit în mod con- vului decît psihozele. Din defi- afective, deci n. este o tulburare ţionarea sistemului conurilor, cu
ştient şi penibil de către indivi- niţia dată de Pichot, se pot des- la acest nivel. Tendinţele agresive menţinerea vederii crepusculare
dul bolnav. N. constituie astfel prinde trei caracteristici esenţiale inconştiente sînt angajate în toa- şi nocturne prin aparatul basto-
varietatea cea mai răspîndită şi ale n.: tulburările n, de comporte demersurile complicate şi în naşelor; anomalie congenitală.
de obicei cea mai polimorfă de tament sînt în general minore, toate paradoxurile nevroticului NIHILISM (lat. nihil — nimic),
psihogenii, caracterizată prin pre- bolnavul păstrează conştiinţa ca- şi sînt întotdeauna acompaniate atitudine de negare a valorilor,
zenţa subiectivă a bolnavului la racterului morbid al tulburării de un sentiment de anxietate, acţiunilor şi structurilor sociale
boală, prin participarea autoana- sale, tulburările sînt psihologic ceea ce declanşează anumite me- ridicată la rangul de principiu.
litică şi critică a bolnavului la comprehensibile, deci se poate canisme de „mascare", de apă- N. se manifestă nu numai în ra-
înţelegerea bolii, ea desfăşurîn- stabili o legătură inteligibilă în- rare ale bolnavului. în funcţie port cu ceea ce există, dar şi în
du-se totdeauna pe un fond de tre ceea ce a fost bolnavul ante- de simptomul predominant în raport cu ceea ce se proiectează.
luciditate a conştiinţei. Nevro- rior, circumstanţele vieţii lui pre- tabloul clinic, psihiatria distinge Caracteristică pentru n. este şi
ticul este în chip definitoriu un incapacitatea de a propune va-
480 481
N N
ii.iute, soluţii constructive ni lo- "••ucral mental (A. Biuet. IV bilităţilor subiectului sau grupu- genţe particulare (Platou, Toma
cul a ceea te n< a'j,-l. Janet, Spejrrnjii), l i . da a -/'iiti! i >, lui, cît şi mult peste acesta. După d'Aquino). Se afirmă că „univer-
NIMFOMANIE, sindrom de pa- îl. de personalitate rit. T. Denibo, B. Zorgoş.a.. n. de a. saiia sunt realia". Conceptualismul
tologie sexuală (erotomanie) fe- exercită o influenţă binefăcătoare susţine că generalul există într-o
NIVEL DE ASPIRAŢII, coi. asupra performanţelor cînd se
minină, mustind din libido exa- cept elaborat de şcoala psiholo- formă distinctă numai în mintea
gerat, continuă snpraexeilnre a situează de fiecare dată, întrucîtva omului (de Roy) iar în varianta
giei dinamice (K. Lewin) şi pi in peste nivelul posibilităţilor de
orcanelor sexuale, dorinţă de acte caro se tU-fineşte operaţional n > • realist-ştiinţifică admite că gene-
sexuale repetate si cauzate de in- moment ale subiectului. ralizărilor mintale le corespund
vel ui calitativ de îndeplinire a .SYM. NIVELEŞI FORME ALEAFEC-
satisfacţie parţială (anorgasmie puhti la care subiectul se declar,'/ anumite trăsături tipice, struc-
ctc). TIVITĂŢIl'v. PROCESE EMO- turi, legi existente obiectiv în
satisfăcut. In experimentele ori- ŢIONALE.
NISTAGMUS (gr. nystagiues - ginare ale lui F. Hoppe se ia căzui contextul realităţii. Dezbaterea
aţipire), stare patologică şi sin- tipic al elevilor care se mulţu- NOCIRECEPTORI, receptori ai arătată şi care în zilele noastre
cronică a globilor oculari ce se mesc fie cu note minime de tre- stimulărilor externe sau interne se prelungeşte prin opoziţia din-
deplasează rapid pe verticală, cere, fie cu note mijlocii, fie nu- dăunătoare, ce periclitează inte- tre tomism şi empirismul logic,
orizontală sau rotativ; se dato- gritatea şi echilibrul organismu- este viciată de opoziţia metafi-
mai cu note mari de unde califi- lui; efect subiectiv, de regulă,
reşte contracţiilor spastice ale muş- carea n. de a. ca fiind scăzut, zică a generalului şi particularu-
chilor ochilor, perturbare cu ori- dureros. lui, soluţia întregitoare neputînd
ginea în creierul mic şi aparatul mediu sau înalt. Se înţelege că
n. de a. este o variabilă a indivi- NOETIC (din noein, care în- fi dată decît de dialectica marxistă.
vestibular; stări de n.'pot inter- seamnă a gîndi), care se referă J.enin scrie: „Contrariile (particu-
veni facultativ şi la normali, în dului sau a grupului şi nu se defi-
neşte în termeni absoluţi, ci în la procesul de gîndire; noemoti- larul este opus generalului) sînt
urma fixaţiei îndelungate a ochi- cul desemnează obiectul şi con- identice; particularul nu există
lor asupra unor obiecte apropiate. relaţia cu posibilităţile pe care
subiectul şi le-a verificat. După ţinutul gîndirii. decît în legătură cu ceea ce duce
Nistagmograful, dispozitiv de în- spre general. Generalul nu există
registrare a mişcărilor ochilor, Hoppe, n. de a. se referă la scopu- NOMADISM, tendinţă ce se
rile, expectaţiile, revendicările unei manifestă prin instabilitate a do- decît în particular, prin particu-
în urmărirea sau lectura unor cular. Orice general este o părticică
obiecte şi a textelor. persoane privind realizarea sa miciliului, dictată, în condiţii
viitoare într-o sarcină dată, iar normale, de un mod de viaţă spe- sau o latură sau esenţă a particu-
NIVEL, poziţie a unei structuri după J. Frank n. de a. este osarci- cific (de ex. pastoral). Se manifestă larului. Orice general nu înglo-
sau funcţiuni în ierarhia siste- nă pe care individul încearcă s-o şi ca sindrom patologic la unii psi- bează decît aproximativ toate obi-
mului. Introdus în psihofiziologie atingă explicit, cunoscînd nive- hopaţi. ectele particulare. Orice particu-
de către J. Jackson, indicînd lul performanţei anterioare în lar nu intră decît incomplet în
NOMINALISM şi REALISM, general etc, etc. Orice particu-
etajele funcţionale la care ace- această sarcină. Asupra n. de a. curente filosofice opuse şi care
leaşi procese neuropsihice se rea- influenţează pregnant şi experi- au prilejuit în evul mediu „cearta lar este legat prin mii de treceri
lizează simultan. N. este un ope- enţa altora odată cu modelele universalelor". Sînt curente cen- particulare de alt gen (lucruri,
rator uzual în psihologia contem- culturale şi opiniile colective. K. trate gnoseologic şi care se dife- fenomene, procese). în toate aces-
porană indicînd. atît rangul din- Lewin distinge în structura n. renţiază prin aceea că n. nu re- tea există deja elemente, embri-
tr-o serie cantitativă cît şi ranguri cunoaşte ca real existente decît oane, noţiuni de necesitate, de
sau stadii de dezvoltare. Activi- de a. mai mulţi factori; scopul
acţiunii, scopulideal, diferenţa in- obiectele particulare sau singu- legătură obiectivă a naturii etc."
tatea psihică se dezvoltă la diver- lare, conceptele fiind reductibile Considerarea unităţii dialectice
se n. şi uneori ascensiunea pe o ternă dintre aceste două feluri
de scopuri şi nivelul de încredere la simple denumiri introduse de dintre singular, particular si ge-
ramură implică coborîrea pe o om, pe cînd realismul admite neral are în psihologie o mare în-
alta. Termenul arc uneori semni- pe care-1 are subiectul în realiza-
rea aspiraţiei sale. Există un op- existenţa de sine stătătoare şi semnătate metodologică, îndeo
ficaţii parţiale, particulare, le- primară a generalului în forma Sfbi in studiul cunoaşterii şi al
gate de o funcţie sau noţiune, timum al n. de a. care exclude atit
situarea acestuia sub nivelul posi- lui pură în nfar.i uricăi'ii contin-
alteori semnificaţii globale ca n. dil'i îv p.iiliic
18:5
483 îl*
N N
NONDIRECTIVITATE, atitudi- centrale, în funcţie de unităţi mente) -- şi n. individuale (sin- ziţie p o i t e fi de c o n t r a r i e t a t e
ne metodică de conduită îutr-uti sigmatice (deviaţie standard), jn gulare sau specie infimă). După (respectivele ti. fiind specii ale
proces de intercomunicare con- aplicarea n. este folosită distri- conţinut se < 11 .rin < n. rvut i><V ai c!ai.i-i ;',t-n) M <|>- c o n t r a d i c ţ i e
stînd în evitarea oricărei induc- buţia normală redusă. în general (care retlectâ ansamblul însu fi- (sterelt- st- c.\, lud, c o n ţ i n u t u r i l e
ţii sau influenţe asupra cursului nu poate fi aplicată decît pe eşan- rilor esenţial-gcnerale ale unei negîiulu-se reciproc). P r e c i z a r e a
discuţiei, gîndurilor celuilalt etc. tioane cu un număr de subiecţi clase de obiecte) şi n. abstracte
N. este nonintervenţia asupra mai maro de 50. conţinutului şi sferelor n., deli-
(care reflectă o singură însuşire mitarea 11. între ele, trecerile de
conţinutului, distingîndu-se de NORMĂ SOCIALĂ, regulă can csenţial-generală), ultimele pu-
,,laisser-fairo", deoarece nu exclude prescrie comportamentele aeeci' la o n. la alta se realizează prin
tînd' fi pozitive (reflcctind pre- intermediul operaţiilor logice cu
ci, dimpotrivă, comportă directi- late de o colectivitate sau de că zenţa reală a unui grup de însu-
vitate asupra formei, o reglare tre o instituţie. N. reglementează n. Principalele operaţii logice cu
şiri) sau negative (reflectînd ab- n., care asigură organizarea cu-
metodică a actului de comuni- uniformizează, înlătură conflic- senţa din lucruri a unor însuşiri),
care. tele existenţei în comun a grupu- noştinţelor în sisteme unitare de
independente (grupe de însuşiri n., sînt următoarele: determina-
NOOSFERA, concept, introdus rilor umane. N. poate avea carac- relativ autonome) sau corelative
de Teilhard de Chardin, prin care ter de obligativitate (n. juridice j rea (trecerea de la o n. gata con-
(interdependenţa unor lucruri re- stituită la alta cu sferă mai re-
se semnifică analogic biosferei, sau numai de constrîngere sociala ale aparţinînd prin unele însuşiri
lumea spiritului şi a gîndirii (n. morale). strînsă), generalizarea (trecerea la
la două clase diferite). De aseme- o n., cu sferă mai extinsă), defini-
ca un strat ce înconjoară planeta NOSOLOGIE, în sens strict. nea există n. colective (însuşirile
noastră odată cu oamenii şi prin studiul bolii (inclusiv clasificarea clasei reflectate nu sînt în acelaşi ţia (atribuirea unui grup de note
ei. Este un strat ultim şi superior lor); descrierea bolilor este noso- timp şi însuşiri ale elementelor unui obiect, precizîndu-se astfel
al planetei noastre, o „sferă gîn- grafia. N. psihiatrică, de pildă care compun clasa respectivă), esenţa obiectului şi delimitîndu-1
ditoare" coextensivă biosferei şi nu se reduce la o simplă clasi- care pot fi singular-colective sau de orice alt obiect), diviziunea
dotată cu un gen de supraconştiin- ficare a tulburărilor psihice, i i general-colective (după cum re- (descompunerea n. în specii sub-
ţă. Dincolo de conotaţiile spiri- încearcă să determine cele ni,ii flectă o singură totalitate de obiec- ordonate) şi clasificarea (com-
tualiste termenul este utilizabil rcvelante simptome şi să le gru- te sau mai multe), şi n. neeo- pararea n. din speciile ei). în
în legătură cu sistemele de infor- peze în sindroame (Sindvonw- lective (însuşirile ^ clasei sînt şi psihologie n. este considerată în
maţie, de cunoaştere şi valori- logie), să le explice originea şi ale elementelor). între n. se sta- unitatea dintre general şi parti-
zare. mecanismul. bilesc raporturi de diferite tipuri cular considerîndu-se modul con-
care, în principal, sînt de concor- cret al formării şi funcţionării ei.
NORMATIV, ceea ce decurge NOŢIUNE, formă logică fun- De aceea în cercetările psiholo-
din normele sociale cu efecte damentală care reflectă însuşi- danţă — n. cu conţinut diferit,
de organizare şi reglaj a acţiunilor dar cu sfere parţial sau total coin- gice asupra genezei n. sau con-
rile esenţiale, necesare şi gene- ceptelor, identificate cu semni-
şi relaţiilor în numele unor va- rale ale unei clase de obiecte, cidente — şi de opoziţie — n. cu
lori. Toate grupurile şi formaţiu- fiind numită şi concept. însu- o asemenea diferenţă a conţinu- ficaţia cuvintelor, o mare atenţie
nile sociale manifestă tendinţa şirile reflectate alcătuiesc conţi- tului, îneît sferele lor nu coincid se acordă trecerii de la n. sau
de a-şi menţine un anumit mod nutul n. (comprehensiune, conn- deloc. Raportul de concordanţă conceptele empirice iniţiale — ca-
de organizare şi pe această cale taţie, intensiune), iar totalităţii! poate fi de mai multe feluri: de racterizate prin insuficientă ab-
de a-şi spori fondul de valori. obiectelor reflectate care deţin identitate (sferele noţiunilor res- stractizare, impregnare cu ele-
NORMALIZARE, metodă sta- aceste însuşiri constituie sfera n. pective sînt total coincidente), mente concrete neesenţiale şi ne-
tistică folosită în operaţia de (extensiune, denotaţie). După sfe- de ordonare (cu sfere inegale, sfera sistematizate dar valide din punct
etalonare a testelor. în cadrul ră se disting n. generale (care re- uneia cuprinzîndu-se în sfera cede vedere practic — la n. ştiin-
acestei metode, spre deosebire flectă toate lucrurile aparţinui'1 leilalte) şi de încrucişare sau inter- ţifice, avînd un conţinut esen-
de decilaj (centiiaj), se ape- unei clase), finite ca, sferă, iniipi- ferenţă (sferele avînd o coinci- ţializat şi delimitat precis prin
lează, la impărţirea datelor in te ca rferă 'gen r-'iprem sau rn'e- denţă parţială). Raportul de opo- sistematica logică a ştiinţei.
clase, de o parte şi alta a clasei gon:') şi de clasă vida ^fâră ele-
481
O
inţelor sale biologice, pe cînd tiv nu are o existenţă concep-
omul cunoaşte o. ca o., pentru tuală, ci are o existenţă în sine.
că ştie să producă pe măsura pe care conceptul încearcă să o
O
oricărei specii şi ştie să imprime. elucideze". în limbaj uzual, o.
pretutindeni obiectului măsura este sinonim cu rea!, opus la
care-i este inerentă acestuia. ceea ce este mental, ideal, fan-
Munca este fundamentală pen- tastic. Totodată calificativul de
tru luarea în stăpînire a o. na- 0. se referă la respectarea şi re-
turale, ca şi pentru producerea, darea cit nun fidelă şi exactă a
prin transformarea^ datelor na- faptelor şi evenimentelor tic orice
turale, de noi 0. In o. culturii fel (sociale, istorice, psihice etc).
materiale şi spirituale oamenii îşi în psihologie se consideră o.
investesc capacităţile şi îşi ex- comportamentul extern şi toţi
primă atitudinile. Cu alte cuvinte, indicatorii pe care acesta îi im-
în 0. produse de oameni sînt plică. Psihologia o. este aceea
investite modele psihice pe care care se construieşte numai prin
alţi oameni, alte generaţii le studiul reacţiilor şi faptelor neuro-
„recuperează", desfăcind din o. fiziologice, respingînd orice inter-
OBEDIENŢĂ, comportament so- permanent, care de fapt nu au implicaţia lor spirituală. Prac- pretare şi metodă subiectivă. To-
ciai caracterizat prin conformare clarificat conceptul. Unii autori tica este aceea care mijloceşte tuşi şi fenomenele subiective exis-
la ordinele, sugestiile, dorinţele înţeleg o. ca o subdiviziune a dati- acest infinit circuit. Psihologia tă o.'
exprimate de o altă persoană sau nilor şi moravurilor (R.M.Mac- cercetează relaţiile dintre subiect, OBIECTIVARE, act modela-
prin urmare a tradiţiilor. Este o lver şi C.H.Page), iar K. Davis şi o., în forma activităţii care este toriu şi transformativ prin care
manifestare de supuşenie, subor- susţine că datinile şi moravurile întotdeauna obiectuală. Reflec- un conţinut subiectiv — imagine,
donare, dependenţă şi de comodi- sînt tipuri speciale ale o. tarea este o modelare informaţio- idee, aspiraţie, scop, plan men-
tate asigurată prin faptul că deci- OBIECT, categorie filosofică, nală a o. şi relaţiilor dintre o. tal — este realizat în fapt, este
ziile, ca şi riscurile, revin altora. gnoseologică şi ontică, făcînd par- Sub raportul conţinutului, psihi- materializat într-un obiect de
OBICEI, practică sau uzanţă te din cuplul bipolar: obiect- cul este, în mare măsură, obiectiv. sine stătător sau exprimat com-
socială sau tehnică, fiind o tra- subiect. Gnoseologic o. nu există Percepţia reflectă o. în ansamblul portamental, în psihologie, tre-
diţie comună pentru grup şi fără subiectul ce-1 cunoaşte, trans- însuşirilor lor. Gîndirea nu se cerea de la fenomenele mentale
învăţată de individ ca o deprinde- formă şi valorizează, dar ontolo- referă decît la categorii de o. la comportament şi la produse cu
re. Grupul pentru care această gic, o. este o realitate primordială şi la relaţiile dintre o. întotdeauna o existenţă obiectivă.
tradiţie este comună poate fi o şi autonomă ce există natural sau conştiinţa se referă la un o. OBIECTIVISM, concepţie ce
societate sau un subgrup al socie- cultural, independent de subiectul Pentru psihologie şi psihismul pretinde la realizarea cunoaşterii
tăţii (J.S. Himes). După E. Sa- individual. în tratare marxistă subiectiv devine un o. şi anume strict obiectiv fără nici o selecţie,
pir „obiceiul este un concept va- poziţia gnoseologică a indisocia- o. de studiu. Obiect permanent, opţiune, valorizare subiectivă. Es-
riabil fâcînd parte din bunul bilităţii 0. şi subiectului se află concept introdus de Meyerson te ceva imposibil şi totodată im-
simţ care a servit drept matrice în unitate dialectică cu poziţia pentru a desemna invarianta obiec- propriu subiectului care cunoaşte
pentru dezvoltarea unor concepte ontologică, a materialităţii şi exis- tului ca atare, categorializa- din şi în perspectiva transformă-
antropologice ale culturii, mai tenţei, autonome de subiect, a rea schemei sale de existenţă. rii lumii.
rafinate şi mai tehnice". S-au o. Engels arată că prin acţiune OBIECTIV, calificare a ceea
ce este în afara subiectivului OBIECTIVITATE, proprietatea
făcut încercări de a deosebi o. şi cunoaştere o. în sine se trans-
de datini şi moravuri, folosindu-se formă în o. pentru sine. Marx şi se opune acestuia. După cum subiectului cunoscător de a ţine
adjective ca tradiţional, spontan, observă că animalul percepe 0. arăta M. Dufrenne, „corpul obiec- seama, de cccct ce este obiectiv,
de a nu diforma realul prin
necodificat, prescris, sancţionat ca moduri de satisfacere a trebu-
487
o O
adaosuri şi modificări arbitrare. homunculus intern, fie ca un su- tamentism, funcţionalism şi fe- uman oricît ar fi de complex
Termenul mai semnifică şi ansam- flu (al respiraţiei), fie ca ceva stră- nomenologism, psihotehnică şi psi- este la rîndul său componentă a
blul lumii obiective. in de materie şi de corp, ca un hologie | comprehensivă, psiholo- niacrosistemului natural şi so-
OBIECTUAL, termen introdus principiu al vieţii, ca o forţă gia conştiinţei şi psihologia abi- ciocultural şi nu poate exist.i.
de noi ca echivalent al fr. oh- supranaturală, de aici pornin i sala, psihologia individuală şi psi- şi funcţiona în afara acestora. Pe
jectite şi a rs. predmetnli. în speculaţiile metafizice şi ii. -,i hologia socială etc. Cele mai im- aceea o.p. se extinde asupra for-
traducere ad litteram ar fi „lu- liste. Progresele în elucidarea o,p. portante reconstituiri de obiect melor de activitate luate ca atare,
cruristic", ceea ce limba noastră au fost strîns legate de prognsrr sînt cele ce privesc reuniunea pro- asupra relaţiilor interumanc şi
nu tolerează. liste o cunoaştere generale ale ştiinţelor şi de oriei: ceselor subiective, senzoriale şi sociale, asupra grupelor şi colec-
ce se referă concret la anumite tarea materialistă. Fără viziunea mintale, cu comportamentul, psi- tivităţii ş.a.m.d. O.p. poate fi
obiecte sau lucruri materiale. Ast- evoluţionistă, fără ştiinţa debpr. hologia proceselor cu cea a per- reprezrrrtat printr-o serie de
fel întotdeauna acţiunea este o. creier şi cea despre societate ar ii sonalităţii şi de asemenea a psiho- cercuri concentrice, avînd un nu-
ca şi percepţia, gîndirea, imagi- fost imposibilă conceperea ştiin- logiei individuale cu psihologia cleu cu totul specific şi propriu, iar
naţia. Prin o. se caracterizează ţifică a O.p. Aceasta pentru c,\ socială. în etapa actuală psiho- în zonele celelalte, pe măsura
conţinutul (iar nu forma) acti- evolutiv şi funcţional psihicul si logia nu se mai restrînge la feno- îndepărtării de centru, realizînd
vităţii senzoriomotorii şi mentale. comportamentul dispun obiectiv menele mintale, interne ci anga- combinări pluridisciplinare de ti-
OBIECTUL PSIHOLOGIEI, do- de o serie de sub-şi supradetrr- jează şi planul comportamentului pul psihofizicii, psihofiziologiei,
meniul de fapte (stări, acţiuni, minări ce ţin de competenţa tu- extern, între acestea două fiind psiholingvisticii, psihosociologici,
procese, însuşiri, structuri, com- turor ştiinţelor, iar fenomene]! o interacţiune complexă ce defi- psihopedagogiei etc. Alături de
portamente) ce intră în compe- psihocomportamcntale reprezintă neşte conduita. în consecinţă, o.p. sociologie, psihologia este cea mai
tenţa psihologiei, de care aceasta efectul suprem al evoluţiei uni- nu'se mai restrînge la ceea ce este diferenţiată şi multiramificată
se ocupă sau ar trebui să se ocupe; versale, prezintă un maximum de subiectiv (şi aceasta rezultă din ştiinţă. Corespunzător, se definesc
sistemul de cunoştinţe, reprezen- complexitate fiind şi discret;', interiorizări) ci cuprinde şi fap- o serie de obiecte ale fiecăreia din
tări, modele descriptive sau con- greu accesibile studiului. în aceste tele obiective ale conduitei ex-
terne şi relaţiilor în care omul psihologii (a muncii, educaţiei,
ceptuale, legi, clasificări şi me- condiţii modalităţile de consti- sportului, artei, copilului, comer-
tode, din care constă psihologia şi tuire ale o.p. au fost dependent'' este prins. întotdeauna însă fap-
tele ce intră în o.p. au o implicaţie ţului, reclamei, clinicii medicale
pe care le extrage din studiul do- de concepţie şi metologie. Diver- e t c , etc). Sistemul disciplinelor
meniului său şi le raportează la sele curente şi şcoli psihologico sau componentă subiectivă. Ac-
ţiunea a devenit fenomenul cen- psihologice se centrează pe psiholo-
acesta. Sub această dublă ipos- reprezintă diverse moduri de
formulare a o.p. Sînt formulări tral în jurul căruia gravitează gia generală ce se ocupă de cate-
tază, ontică şi epistemică, se pre- goriile şi conceptele fundamentale.
zintă obiectul oricăreiştiinţe. Con- unilaterale, polarizate pe un feno- preocupările psihologiei. în genere
men sau o metodă ce sînt luate în o.p. se pot distinge două laturi: OBIŞNUINŢĂ, deprindere pro-
form concepţiei materialist-dialec- priomotivatâ ce se impune în
tice între epistemic şi ontic se inca sistem de referinţă central. una de activitate luată în cele mai
Ca toate exagerările şi' ilegitimii" diverse sensuri şi forme (internă, conduită în virtutea unei nece-
stituie progresiv, şi istoriceşte o
unitate tot mai accentuată (aşa lor generalizări, curentele psi- externă, coordonare de stări, de sităţi afective, indiferent de îm-
cum a avut şi are loc evoluţia hologice au pus în evidenţă cîte acte) şi alta de sistem, deci tota- prejurări. 0. presupune implicarea
astronomiei, a ştiinţei despre uni- un fenomen sau relaţie, pe care litate organizată prin interacţiuni in actul deprinderii sau în rela-
vers). Şi în gîndirea psihologică le-au studiat intensiv şi astfel şi dispoziţii ierarhice, sistem in- ţiile habituale a trebuinţei prac-
a intervenit o apropiere, de pe au adus unele clarificări în res- formaţional-operaţional dotat cu ticării lor repetate periodic, de
diverse poziţii şi din diverse un- pectiva zonă a o.p. Au urmat <> autoorganizare şi centrareglaj. Nu unde tendinţa subiectului de a-şi
ghiuri, de ceea ce real şi obiectiv scrie de corelaţii şi cointegrări mai se poate nici un moment trece satisface o. spre deosebire de alte
constituie psihismul subiectiv şi ales in ordinea confruntăriieritio peste faptul că, real sau virtual, deprinderi care nu se activează
comportamental. Originar, psi- a curentelor opuse: asociaţionism orice acţiune este o interacţiune uecît iu raport cu condiţiile acti-
hicul a fost înţeles naiv fie ca un şi gestalism, mentalism şi compor- cu mediul şi că sistemul psihic vităţii. Este, de ex. deprinderea
488 489
o O
dea scrie în genere şi o. de a scrie are drept consecinţă imediată
ceva zilnic, chiar dacă împreju- slăbirea atenţiei faţă de munca, chimică, materială a ripitului vare şi o studiere atentă a muncii,
rările nu impun aceasta. îndeplinită şi faţă de mediul în- restabilizator al inhibiţiei tle pro- iar înlăturarea cauzelor o. im-
OBIŞNUIRE, fenomen psiho- conjurător. Ca urmare, omul pier- tecţie. Inhibiţia şi o. sînt legate pune cunoaşterea riguroasă a mo-
fiziologic studiat şi denumit astfel de capacitatea de formare a unor între ele funcţional. Inhibiţia, dului în care diferiţi factori de
(habituation) de K. Hernandez- noi deprinderi folositoare, iar de- este o stare fiziologică care asi- natură fizică, psihică sau ner-
Peon (1960) şi care constă în re- prinderile formate anterior şi de- gură protecţia necesară organis- voasă se repercutează asupra
ducerea activărilor reticulare ne- venite automate intră mai greu mului, fără de care nu ne putem potenţialului de muncă al omu-
specifice în urma prezentării re- în funcţiune. Coordonarea dintre imagina activitatea centrilor ner- lui. Metodele de evaluare a o. au
petate a stimulului. K. Pribratn diferite funcţii şi operaţii este voşi, restabilirea capacităţii lor ca obiectiv atît studierea aspec-
explică o. prin impulsuri frena- perturbată. 0. se manifestă prin de'muncă etc. O. însă este aceea telor o. în diferite feluri de soli-
torii de la cortexul frontal la încetinirea ritmului de muncă, care provoacă apariţia inhibiţiei. citare, cît şi stabilirea unui cri-
sistemul reticular. Reflexele de apariţia mişcărilor suplimentare, Felurile oboselii: 1) o. provocată teriu pentru aprecierea îmbună-
orientare dispar şi se instalează inutile. Din punct de vedere su- prin solicitarea unilaterală a muş- tăţirii metodelor şi condiţiilor
neatenţia sau o stare apropiată biectiv, senzaţia de oboseală este chilor (o. musculară sau perife- de lucru. Metodele de investi-
de aceasta în care funcţionează mai mult sau mai puţin vagă: o rică); 2) o. provocată prin soli- gare şi evaluare a o. se împart
precumpănitor automatismul. slăbiciune generală, care nu poate citarea unilaterală a vederii (o. în două mari categorii: metode
OBNUBILARE (lat. obnubillata fi definită şi localizată, cu o to- vizuală); 3) o. provocată de so- indirecte, care caută să evalueze
— acoperit cu un nor), tulburare nalitate ce variază de Ia senti- licitarea fizică a întregului or- indirect o. şi analiza oscilaţiilor
de conştiinţă, stare patologică de mentul nevoii de repaus pînă la ganism (o. generală); 4) o. pro- produselor activităţii, şi metodele
.,întunecare a minţii", de înceti- stări chinuitoare. 0. reprezintă vocată de munca intelectuală directe, testele (probele) de o.
nire sau întrerupere a activităţii în esenţă o reacţie a organismului, (0. mintală); 5) o. provocată de care utilizează ca indicatori mo-
normale de cunoaştere, conştiinţa care la intervenţia sistemului solicitarea unilaterală a funcţiilor dificările fiziologice şi psihomo-
o. fiind ca „acoperită de ceaţă"; nervos central, prin reacţii de psihomotorii (o. nervoasă); 6) o. torii cauzate de exercitarea pre-
este, periodic, frecventată ' de inhibiţie, urmăreşte să permită provocată de monotonia mun- lungită a activităţii. 0. slăbeşte
scurte momente de „iluminare". organismului să se readapteze, cii sau mediului; 7) o. provocată rezistenţa generală a organismu-
Simptomul exprimă o suferinţă să-şi refacă plenitudinea funcţiilor de însumarea unor influenţe ne- lui faţă de diferite boli. Acestea
cerebrală fie primară, fie sur- sale. 0. duce la apariţia în centrii favorabile de lungă durată (o. apar mai frecvent şi au o evo-
venită în cursul unei alte boli. nervoşi a unui proces de inhibiţie cronică); 8) 0. cauzată de emoţii luţie mai gravă la omul obosit,
(oprire sau frînare a activităţii) puternice şi greu de suportat datorită afectării capacităţii imu-
OBOSEALĂ, stare de slăbi- (o. afectivă). Dacă examinăm nobiologice a organismului, adică
ciune musculară, nervoasă sau cu rol de protecţie. Ea are aşadar
nu numai rolul de a întrerupe mai atent această clasificare ve- a posibilităţilor acestuia de a
psihică, vizibilă sau interioară, dem că ea se reduce în fond la lupta împotriva agenţilor pato-
reală sau imaginară, care dimi- starea de activitate, a unui or-
gan, ci şi de a crea condiţiile ne- două forme de o.: cea muscu- geni. Acumularea de o. zilnică
nuează capacitatea de muncă a lară şi cea nervoasă, care sînt pe o perioadă prelungită duce la
omului. O. este semnalul care cesare pentru restabilirea funcţi-
ilor sale. Prin inhibiţie, în centrii strîns legate între ele. (Prin o. instalarea o. cronice. Cînd aceas-
anunţă scăderea continuă a ca- nervoasă se subînţelege stadiul ta intervine, atunci senzaţia de
pacităţii de muncă. Este asemă- nervoşi se creează cele mai bune
condiţii de restabilire şi reîn- de cronicizare a o. precum şi o. oboseală se intensifică, ea apare
nătoare altor semnale ca foamea, intelectuală = psihică. Uneori nu numai seara după lucru, ci
durerea, care alarmează organis- noire a substanţelor cheltuiţi;
în timpul efortului. Ca rezultat în loc de o. psihică se utilizează şi în timpul lucrului şi chiar
mul încunoştiinţîndu-1 de peri- termenul de o. intelectuală, pen- înainte de a fi început. Senzaţiile
colul apariţiei unui fenomen pa- al acestui repaus, procesele de
sinteză încep să predomine faţă tru a preciza natura activităţii însoţitoare de repugnantă, de
tologic. Dar o. nu este o boală, care-o provoacă.) Atît diagnosti- dezgust faţă de muncă sînt ade-
ea nu are decît temporar conse- de cele de dezagregare, ceea co
reprezintă, de fapt, esenţa bio- carea, cît şi depistarea factorilor sea de natură accentuat emoţio-
cinţe asupra organismului. 0. generatori ai o. presupun o obser- nală. Persoanele în această si-
4!)0
491
O
o extinde în tot sistemul nervos.
Consecinţa este o stare de epui-
burări. Tot astfel, strălucirea
excesivă a obiectelor şi a fondului
tuaţie pot manifesta simptome de zele din timpul muncii trebuie sâ zare, o slăbire a capacităţii de poate produce fenomenul de or-
mare 1 iritabilitate, devin nego- refacă funcţiile organismului şi muncă, ceea ce antrenează re- bire relativă temporară, care
ciabili şi este aproape imposibil să întiivie apariţia fenomcnii'ui ducerea productivităţii muncii şi dispare repede, dar poate cauza
să te înţoli gi cu ele, an tendinţa <le 0. atît durai a lor ci! şi intri. a concentrării intelectuale, mai rebuturi sau chiar accidente de
ele a cădea în stări de depresiune, calarea trebuie să fie bine iliil. ales la sfîrşitul zilei de muncă. muncă. O bună iluminare a locu-
manifestă o nelinişte ncj notifi- zuite. Este bine ca în tiniiiui Cînd fenomenele de o. sînt mai rilor de muncă este nu numai un
cată, au o generală lipsă de orien- pauzelor muncitorii care ciV< tu- avansate, ele sînt însoţite de du- factor de igienă, ci şi de securi-
tare şi pierd iniţiativa. Pe lingă cază activităţi statice să )" .. reri de cap, ameţeli, zgomote şi tate şi eficienţă a producţiei.
aceste efecte psihologice, la unele exerciţii de gimnastică după ui: vîiîituri şi fluierături în urechi. O.v. mai poate fi înlăturată prin
persoane apar adesea stări ge- program adecvat funcţiilor or Zgomotele pot deveni intolera- perioade scurte de repaus vizual.
nerale maladive, cele mai multe ganismului solicitate în procesul bile, dureroase chiar, atunci cînd OBSERVAŢIE (lat. ob — îna-
însă nespecifice, care sînt de de muncă. Mecanizarea şi auto- intensitatea lor este foarte mare, inte, servare — a se păstra, si-
natură psihosomatică: dureri de matizarea componentelor gre! - de peste 120 „dB. tua, ţine), proces senzoriointe-
cap, ameţeli, tulburări cardiace contribuie la scăderea intensităţi: lectiv, de percepere dirijată ver-
şi respiratorii, tulburări diges- activităţii şi, totodată, oferă evit OBOSEALA VIZUALA, rezul-
tive, insomnii etc. Pe de altă mai bune condiţii de protecţia tă din solicitarea îndelungată bal şi interpretată conceptual
parte, persoanele care au con- muncii. şi intensă a analizatorului vi- prin care se efectuează cunoaş-
flicte şi dificultăţi de natură psiho- zual. Vederea joacă un rol foarte terea în confruntare directă cu
logică sînt în mod special pre- OBOSEALĂ AUDITIVĂ, re- important în multe tipuri de obiecte şi situaţii concrete; me-
dispuse la o. cronică. Foarte a- zultă din solicitarea îndelungata muncă industrială, fizică şi inte- todă de explorări atente a fapte-
desea este imposibil să se separe şi intensă a analizatorului aiuli lectuală. O.v. cunoscută din ex- lor obiective într-un anumit scop
factorii psihogeni de cauzele ex- tiv. Unul dintre primele efecte perienţa lecturilor îndelungate a şi prin mobilizarea cunoştinţelor
terne ale o. De fapt, în o. cro- ale zgomotului asupra organismu- fost studiată îndeosebi în legă- anterioare. Ino.se reunesc percep-
nică este aproape imposibil să lui este aşa-numita adaptare au- tură cu apariţia ei frecventă în ţia şi înţelegerea. Este o activi-
se facă distincţie între cauză ditivă, adică scăderea pragului condiţiile muncii în industria mo- tate perceptivă autoreglată şi
şi efect. Atitudinea negativă faţă de audibilitate în vederea unei dernă, la panoul de comandă, în conştientizată. De aceea o. ca
de profesiune, faţă de superiori echilibrări economice a organis- siderurgie, chimie, industria tex- percepere persistentă, sistematică
sau faţă de locul de muncă poate mului cu ambianţa. Dacă acţiu- tilă şi în transporturi. Fiind ini- şi prini.intelectivăse situează la un
fi tot 'atît de bine cauza o. cro- nea zgomotului durează un timp ţial o formă de oboseală locală se nivel înalt superior percepţiei spon-
nice ca şi efectul ei. Metodele de mai îndelungat şi este puternică, manifestă prin reducerea acuităţii tane şi accidentale şi depinde,
prevenire a o. sînt: organizarea apare o.a. ca urmare a suprasoli- vizuale, tulburarea regimului nor- calitativ, într-o mai mare mă-
timpului de lucru şi a duratei citării sistemului auditiv căruia mal al mişcărilor ochilor, îngus- sură de inteligenţă decît de acui-
perioadei de muncă, prin orga- i se depăşesc limitele de rezis- tarea cîmpului vizual, instabilitatea senzorială. Pentru a observa
nizarea pauzelor, prin reparti- tenţă. Perceperea unor zgomote tate a imaginilor, iar în forme nu e suficient să vezi, trebuie să
zarea judicioasă a muncii în luni şi ani de zile poate chiar mai grave antrenează dureri ocu- priveşti şi să examinezi atent, de
schimburi. Este recomandabil ca provoca leziuni degenerative a Ir lare, fotofobia (neplăcere faţă de asemenea nu doar să auzi ci să
muncile mai grele să fie efectuate urechii interne. Se deosebesc, în lumină), înţepături, somnolenţă, asculţi şi să interpretezi. Xota
dimineaţa. De asemenea, tre- linii generale, trei forme de ur- vedere ca prin ceaţă. Trecînd în de activism, de sistematicitate şi
buie ţinut seama de ritmul săp- forma generală af oboselii nervoa- repetiţie ce necesită durată şi
mări ale acţiunii nefavorabile a organizare conform unui plan
tămînal. Este de dorit ca efor- zgomotului:oboseala auzului, trau- se, intervin insomnii, tahicardii,
turile fizice şi intelectuale intense vertijuri. Iluminatul insuficient ni este caracteristică pentru o. Za-
matismul provocat de zgomot şi încăperilor undo se desfăşoară porojet defineşte o. ca o activi-
să fie desfăşurate mai ales în a surditatea profesională. Oboseala tate de investigaţie şi orientare
treia, a patra zi după ziua de datorită zgomotului afectează la munca poate produce unele tul-
repaus. Avînd în vedere că pau- început organul auditiv, apoi se
403
492
o O
(explorare) ce angajează cel dc-al telor în protocoale, repetarea în
doilea sistem de semnalizare. în diferite condiţii a o., modificarea conflictelor vitale într-un plan gîndiri dogmatice, plate, opuse
teoria modernă a vigilenţei se unghiurilor şi criteriilor de o., ireal. 1*. Jauet roiKsid'Ta că 0. cile) ealilir.ate ea ,,ascuţite".
menţionează reacţiile observative transformarea detaliilor în fapte este un gind prevalent ce se im- OCAZIONALISM, concepţia
care sînt alternative dar precis semnificative, coordonarea fina- pune atenţiei şi care determină unor epigoni ai dualismului car-
orientate. 0. este cea mai des- lă a datelor şi construirea unui u
n travaliu mental prelungit şi tezian ce anticipă paralelismul
chisă şi apropiată de percepţie model explicativ etc. între o. penibil pînă a ajunge angoasant, psihofizic. Se susţine că cele
dintre activităţile intelectuale dar ca înregistrare a unor fapte di cu toate că subiectul îi recunoaşte două entităţi — sufletul şi cor-
şi ea se desfăşoară în baza mode- conduită ce se produc firesc şi în parte inutilitatea şi absurdul". pul — considerate eronat inde-
lelor şi planurilor mintale, de experiment ca provocare şi mo- După Pavlov, o. este un focar pendente una de alta, ar in-
unde şi selectivitatea o. ca ex- dificare a condiţiilor de producere nervos caracterizat prin inerţie tra în corespondenţă (modifi-
presie a autoorganizării subiec- a faptelor, nu este o deosebire patologică ce se fixează reflex. cările corporale şi cele psihice si-
tului, ceea ce unii observă poate radicală întrucît şi o. poate do- Termenul este utilizat şi în ca- milare) nu datorită unor deter-
fi inaccesibil altora şi aceasta nu bîndi caracter experimental prin drul conduitelor normale pentru minări stabile ci în urma unor
în dependenţă de acuitatea sen- considerarea de variate condiţii, a desemna preocupări şi scopuri „cauze ocazionale", deci acciden-
zorială ci de experienţă, interese, iar experimentul porneşte de la, neobişnuit de intense şi dura- tale, episodice.
motive, atitudini. De menţio- şi include obligatoriu elemente bile, în cadru normal micile o. OCULTISM, disciplină neştiin-
nat specializarea profesională a de o. Cînd o. se referă la propriul apar ca o consecinţă a oboselii şi ţifică ce susţine posibilitatea' con-
o. şi constituirea ei la nivel su- comportament se numeşte auto- epuizării nervoase şi se exprimă trolării desfăşurărilor de forţe
perior, la nivelul expertizei şi observaţie, iar cînd îricearcă să în comportamente repetitive ale naturii prin proceduri „as-
cercetării ştiinţifice. Ca metodă surprindă propriile trăiri subiec- greu de controlat şi înlăturat cuns;" (oculte). Magia şi spiritis-
de cunoaştere ştiinţifică, desfă- tive apare ca introspecţie. Apti- (compulsiune). 0. se împart în o. mul intră şi ele în cadrul o. ca
şurată intenţional şi metodic, tudinea corespunzătoare o. este intelectuale (cum e ideea fixă), practici străine de cunoaşterea
o. este auxiliată de mijloace teh- spiritul de o. o. impulsive (comiterea unor acte ştiinţifică şi de adevăr. Uneori
nice (microscop, lunetă, fotografii, contrarii propriei voinţe) şi o. se înscrie în o. şi exagerarea sau
OBSESIE (lat. obsideo, obse- inhibitive — cum este frica ira- tratarea neştiinţifică a fenome-
film, magnetofon) care amplifică sium — a audia, lua în stăpî-
posibilităţile de detecţie infor- ţională de ceva sau de a face nelor parapsihologice.
nirc), imagine, gmd sau o stare ceva.
maţională şi asigură fixarea ma- afectivă care ia în stăpî- OFTALMOPLEGIE, paralizie a
terialului. Sînt de adăugat şi nire conştiinţa în mod perse- OBTUZIE, stare de tulburare musculaturii oculare, parţială sau
dispozitivele ce permit înregis- verent şi intens, împotriva vo- a conştiinţei, care constă în ri- limitată la porţiunea muscula-
trări, în principiu inaccesibile inţei subiectului şi a funcţiilor dicarea pragurilor senzoriale, ce turii externe sau la musculatura
organelor de simţ, cum sînt critice intelectuale; o. persistă are drept consecinţă diminuarea internă — în directă legătură cu
spectroscopul, electroencefalogra- parazitar, devine chinuitoare şi recepţiei, care se realizează im- dispariţia acomodării.
ful etc. în psihologie metoda o. permanentizîndu-se exprimă im precis, inadecvat şi cu o anumită OLFÂCTORIUM, camera izo-
este fundamentală şi dispune de simptom de nevroză (mai ale* perioadă de latenţă. în accepţiu- lată din punct de vedere olfactiv,
un specific constînd în aceea de psihastenie). Subiectul con- ne mai largă, o. vizează şi sfera cu posibilitate de adaptare a con-
că faptele de comportament sînt ştientizează anormalitatea o., de- ideativo-cognitivă, tradueîndu-se diţionării aerului, în care se exe-
luate ca indicatori ai unor stări seori caută să o ascundă pentru a prin dificultăţi asociative, pier- cută experienţe cu substanţe ol-
şi desfăşurări subiective. Deci evita desconsiderarea celor din derea supleţei şi mobilităţii ide- factive asupra subiectului care
componenta de modelare şi in- jur şi astfel, cuprins de anxie- ative. introduce numai capul înăuntru
terpretare a o. psihologice este tate ajunge la acte nefireşti, do- (Zwaardemaker, 1917). Acelaşi
foarte amplă, complexă şi spe- vedeşte perturbaţii de comporta- OBTUZITATE, termen meta- mare cercetător al olfacţiei a in-
cializată. Tocmai de aceea o. ment. După A. Adler, o. exprimă foric desemnînd atît nivelul introdus olfactometrul, aparat des-
psihologică necesită fixarea frip- fuga de realitate şi transpunerea ferior şi îngust de înţelegere a lu- tinat măsurării pragurilor olfac-
crurilor, cît şi rigiditatea unei tive.
491 495
O
o ONIRISM, halucinaţii vizuale cu
OLFACŢIE, simţ al mirosului, OLIOOFRENIE, stare de îna- dinţa spre izolare. Principalele
modalitate de; recepţie a substan- poiere psihică (intelectuală, r. 1 <-,.•. miiloace de combatere a o, smt caracter de vis trăit intens, dar
ţelor volatilizate. Receptorii o. 1 ivă voLiţionah'i), globală si i:.-. «portul, munci fi/i-â, igiena c„r- •
' •(. ni t timp. Simptom frecvent in
sînt situaţi pe o mică suprafaţă versibilă, datorată unor sat - uorala, regimul de viaţa bme .,i- intoxicaţii alcuulice.
(2,5 cm2) a mucoasei nazali*. rinţe cerebrale survenite în j . . . «anizat, explicaţia ştimiilica a ONIROGRAF, diapozitiv ce înre-
Fascicule de mai multe filete rioada intrauterină, în cursul na vietiisexuale şi educarea adecvata. gistrează biocurenţii cerebrali;
pătrund prin lama perforată a terii sau în perioada copilăriei ONEIROID (ONIROID). atri- creat de Jouvet (1962)prin com-
etmoidului în cavitatea craniană Cuprinde trei grade: a) ?<//••; but al unui tablou psihopatolo- binarea unui electroniiograf şi
— nivelul cel mai grav de stag- gic ilustrat prin tulburări de a unui eleetroencefalograf.
şi formează nervul olfactiv. Ce-
lula o. reprezintă primul neuron nare a dezvoltării psihice: in<b\i orientare şi dificultăţi asociative. ONIROLOGIE, disciplină ce
al căilor aferente, îndeplinind o dul nu deţine nici urmă de li:; - Deseori, pe acest fond de confu- studiază visele, deci mecanismele,
baj; b) imbecilitate — nivel in- zie se dezvoltă o fenomenologie dinamica şi conţinutul lor. O.
funcţie dublă: de recepţie şi s-a dezvoltat mult în ultimele
de transmisie (conducere) şi se termediar de subnormalitate p,.j- senzorială predominant vizuală,
hică: individul este capabil de în cadrul căreia apar scene cu decenii şi a dobîndit un caracter
conectează cu celulele mitrale riguros ştiinţific. I. Biberi vor-
din bulbii olfactivi. Centrii su- vorbire şi poate fi antrenat a ob- un conţinut familiar şi protesio-
ţine deprinderi de autoservire nal, realizîml combinaţii stranii beşte şi despre oneropsihologie.
periori ai o. s-ar găsi în regiunea asemănătoare cu cele din vis.
hipocampului şi circumvoluţiunii şi deprinderi simple de munca; ON0MAT0MANIE (gr. onoma
c) debilitate mintală, nivel mai O. este starea de tulburare a con- — nume), preocupare obsesivă
circulare. Broder (1947) a arătat ştiinţei în care se realizează o pentru cuvinte şi nume proprii.
însă că aceste două formaţiuni uşor de înapoiere. Individul po;m
fi educat în şcoli speciale şi poate disociaţie între conţinutul fan- Se acordă cuvintelor semnificaţii
nu sînt legate direct cu recepţia învăţa o meserie care să cores- tasmelor şi conduita insului care, speciale. Uneori cuvîntul este me-
o. Teoriile o. se divid în: chimice pundă posibilităţilor sale. cu o privire extatică, abstrasă reu repetat, alteori apare teama
(Ruzicka, 1920), care susţin asi- şi uneori fixată, în hiperkhu-zie morbidă de a pronunţa anumite
milarea în lichidele osmoceptori- ONANISM, masturbare, act de
autoerotism provocat manual sau sau într-o agitaţie monotonă şi cuvinte.
lor, şi anatomiste, privind con- fără sens, asistă la propria-i pro- ONTOGENEZĂ, procesul de
strucţia complexă a sistemului o. instrumental. Autoerotismul este.
în orice condiţii, o formă anor- ducţie imaginativă. dezvoltare individuală (după unii,
şi fizice (Dyson, 1938), conform întreaga desfăşurare a vieţii de la
căreia receptorii o. se excită de mală a satisfacerii trebuinţelor ONIRIC, ceea ce ţine de vis
sexuale. Se situează la limita sau are forma caracteristică vi- naştere şi pînă la moarte), în
către vibraţiile ondulatorii ale plan organic, neuropsihic şi psi-
moleculelor diferitelor substanţe dintre normal şi patologic (T. sului, fiind o desfăşurare de ima-
Stoica) dar transformat într-o gini, scene, — trăite momentan hosocial, în decursul o. se pro-
(efectul lui Raman). Substanţele duce maturarea şi intervine adap-
obişnuinţă, înlocuind raporturile ca şi cum ar fi reale. Jastrow
olfactive sînt: cu structură ase- susţinea că subconştientul nu tarea şi integrarea socială, educa-
sexuale normale poate avea con-
mănătoare şi miros asemănător; secinţe grave atît sub raportul este decit o stare de conştiinţă ţia şi instrucţia, care au un rol
cu structură asemănătoare şi mi- fiziologic (la adulţi generează im- onirică. Onirismul caracterizează decisiv în construirea conştiinţei
ros diferit; cu structură diferită, potenţa funcţională) cît şi psi- expansiunea desfăşurărilor o. şi şi personalităţii umane. Legea
dar cu miros asemănător. Dintre hic şi psihosocial. O. n u ' p o a t e dincolo de somn, în stările de iui Haeckel: „ontogenia repetă
clasificările făcute cu privire la da o deplină satisfacţie sexuala trezie, ceea ce slăbeşte, îngus- filogenia" referitoare la forme şi
mirosuri, cea mai răspîndită este şi de aceea, devenit o practică, tează şi chiar denaturează con- pusă în evidenţă prin studiul
a lui Zwaardemaker (varianta provoacă dezechilibru neuru- tactele' şi interacţiunea cognitivă embrionului, are în psihologie
1914), care distinge 9 clase de psihic, duce la surmenaj, aste- şi practică cu lumea reală. Oblo- o valoare cu totul relativă.
mirosuri: 1) eterice; 2) aromatice; nie, irascibilitate. O. se asociază movismul este tendinţa de a ONTOLOGIE, ONTOLOGIC,
3) balsamice; 4) moscoambrozia- cu slăbirea memoriei şi voinţei, înlocui toate actele efective prin ONTIC (gr. ontos — fiinţă), par-
ce; 5) aliacee; 6) empireumatiee; timiditatea în raporturile cu re- construcţii 0. cu efecte compen- te a filosofici ce are ca obiect
7) caprilice; 8) repulsive; 9) fetide. prezentanţii sexului opus, ten- satorii. existenţa ca atare, „existenţa ca
496 497
32
O
o totale... operaţiile sînt reversibile N = RC, R = NC, C = NR
existentă" (Aristotel), adică, tră- omi'ctnr interpropoziţional ce c.\. pentru că ele îmbrăţişează întreg şi I = NCR. Pentru a exempli-
săturile şi principiile comune primă de e.\. c n j u i i ' I i;i, (si)_ posibilul, în timp ce realul este fica, să luăm N = RC (negaţia
oricărei existenţe. disjuncţic (... sau... sau...), im- ireversibil în măsura în care nu este reciproca corelativei sau co-
OPERATIV, aspect al funcţiilor plicaţia (dacă... atunci...); în psi- este decît un fel de tiraj din aceste relativa reciprocei). Fie propozi-
cognitive care se referă la acele hologia gîndirii, termenul a iuM ţia iniţială p • q. Negaţia ei va
introdus de Piaget iar actual est. posibilităţi... criteriul existenţei
forme de cunoaştere care implică operaţiilor este gruparea lor." fi atunci N(p • q) = pVq. La
modificarea obiectului real cu- larg utilizat în psihocibernetica.
în psihologie se înţelege prin o. De ex., una din structurile fun- acelaşi rezultat se poate ajunge
noscut, spre deosebire de „co- damentale în care se integrează însă fie prin aplicarea succesivă
pierea" lui pasivă, rezultatul unei modelul sau schema funcţională
asemenea cunoaşteri fiind inclu- prin care se efectuează o anume operaţiile mintale ale adultului o a corelativei şi reciprocei acesteia
derea nu numai a stărilor reale, operaţie. Este oarecum purtă- constituie grupul celor patru trans- C(p-q) = pVq; R(pVq) = £>Vq;
ei şi a transformărilor care unesc torul operaţiei. W. Reitman con- formări INRC: identica (I), nega- fie prin aplicarea succesivă a re-
aceste stări, care conduc de la sideră că un program este format ţia sau inversiunea (N), reciproca ciprocei acesteia R(p • q) = p • q;
o stare la alta. Există trei varie- dintr-un sistem de comenzi suc- (R) şi corelativa (C). Fie opera- C(p • p) = pVq; deci transforma-
tăţi fundamentale de cunoştinţe cesive şi din o. pentru îndeplini- ţiile logice fundamentale afirmarea N este echivalentă cu transfor-
operative: 1) acţiunile senzori- rea unor sarcini. în genere pro- ţia, negaţia, disjuncţia şi con- mările RC etc.
motorii efective (cu excepţia imi- gramul sau planul are rol de o. juncţia. Cele patru transformări OPERAŢIE CONCRETĂ, ac-
taţiei); 2) acţiunile interiorizate N. Chomsky defineşte o. înţele- vor fi atunci: identica = transfor- ţiune transformativă care se a-
(acţiuni senzorimotorii a căror gerii ca „proces informaţional marea „nulă", care lasă operaţia plică asupra obiectelor (situaţii-
ramură externă a fost inhibată, specific omului, prin care se iniţială neschimbată: I(p • q) = lor) reale, spre deosebire de ope-
necoordonate încă în structuri transformă judecăţile din forma = p - q , I(pVq) = pVq, I(p • q) raţia formală sau propriu-zisă,
de ansamblu); 3) operaţiile (ac- lor scrisă sau orală în reprezen- p • q etc.; negaţia = transforma- care se aplică unor propoziţii
ţiuni complet interiorizate, coor- tări mintale ale semnificaţiei rea care schimbă total operaţia (ipoteze enunţate verbal.) Ca şi
donate în structuri de ansamblu, acestor judecăţi". După W. Reit- operaţiile/onwfl/e sau propriu-zise,
man 0. înţelegerii este „un organ iniţială (afirmaţia devine nega-
ca grupul celor patru transfor- ţie şi invers, conjuncţia devine o.c. se caracterizează prin apar-
mări). Termenul „operativ "se dis- ipotetic ce slujeşte drept centru
funcţional pentru o anumită ac- disjuncţie şi invers): N(p • q) = tenenţa la anumite structuri tic
tinge de termenul „operaţional" = p • q, N(pVq) = p • q, N(p • q) totalitate (deex. grupările, cores-
în sensul că, în vreme ce primul tivitate integrativă a conştiin-
ţei". Dispozitivele cu inteligenţă = pVq etc.; reciproca = transfor- punzătoare grupului la nivelul
se referă la toate cele trei varie- operaţiilor formale). Aceste struc-
tăţi de cunoştinţe enumerate mai artificială includ o serie de o. marea care schimbă afirmaţiile
sus, cel de-al doilea se referă ex- cum sînt traductorul, comparato- în negaţii şi invers, dar lasă ne- turi sînt inferioare structurii ope-
clusiv la ultima varietate, adică rul, selectorul, aproximatorul etc. schimbate conjuncţiile şi disjunc- raţiilor mintale, prin aceea că,
la operaţiile propriu-zise sau lo- OPERAŢIE, mod de lucru neu- ţiile: R(p-q) = p • q, R(pVq) = dacă structura de grup inclu-
gice sau formale. Se vorbeşte ropsihic, dispoziţie instrumenta- = pVq), e t c ; corelativa = trans- de ambele forme de reversibi-
despre două „aspecte" ale func- lă, acţiune interiorizată, transformarea care schimbă conjunc- litate (inversiunea sau negaţia şi
ţiilor cognitive care intervin si- formare senzoriomotorie sau min- ţiile în disjuncţii şi invers, dar reciproca) la nivelul o.c. cele două
multan în orice cunoaştere, fiind tală, care, după J. Piaget, se defi- lasă afirmaţiile şi negaţiile ne- forme de reversibilitate sînt sepa-
complementare. în sens comun, neşte nu izolat sau de sine stă- schimbate: C(p-q) = pVq, C(pVq) rate : negaţia caracterizează gru-
prin o. se califică proprietatea tător, ci prin apartenenţa la o = p-q, C(p-q) = pVq etc. pările de clase, reciproca — gru-
unei acţiuni de a fi promptă, structură de ansamblu, dotată cu Aceste transformări fac parte pările de relaţii. Intrucît, în dez-
rapidă şi eficientă. reversibilitate. Piaget scrie: „Noi dintr-o aceeaşi structură, în mă- voltarea psihologică a copilului,
numim operaţii acţiunile interio- perioada, o.c. precede perioada o.
OPERATOR, în matematică, rizate sau interirizabile, reversi- sura în care întreţin ele însele ftiiniiilt' se poale presupune eă
semne ( + , —, x) ce indică ope- bile si coordonate în structuri relaţii de transformare, aht lei: M mei ura de grup provine din
raţia de îndeplinit; în logică —
•1!)!)
49S 32*
o
coordonarea grupărilor, între cele ratoare de multiple trebuinţe si O
două tipuri de o. existînd o le- de mijloace diverse de satisface- timp si militantă: a!irmă şi luptă numai un înţeles morfologic ci şi
gătură evolutivă. re a lor. în colectivele de tineri, pentru fericirea colectivă. 0. este psibafuioJogic, de formaţiune di-
OPERAŢIONALISM, concepţie în şcoli, se pune problema foii i o trâ:âtură de caracter indi- namică ce funcţionează unitar
gnoseologica neopozitivistă fun- mării unei opinii numai pe mă- s
asemenea unui nrgan. l'avlov ara-
sura structurării unor colectiva vidual constind din predispoziţia
data de P. Brigdman care afirma de a înţelege lumea pe latura tă că fenomenele rellexe comple-
că întrucît semnificaţiile ar fi vii, unitar închegate, receptive la xe presupun „reunirea funcţio-
tumultul vieţii sociale. Este m - ei bună, de a prevedea şi aştepta
generate de operaţiile intelectu- iai binele. Opus pesimismului. nală, prin intermediul unor cone-
ale la care se recurge, noţiunile cesară pentru aceasta cunoasie- n
xiuni bătătorite, a diverse in-
rca ştiinţifică a vieţii sociale con- ORBIRE v. (/1-XLTATK, A.UA-
nu pot avea alt conţinut decît UROZA. stanţe ale sistemului nervos cen-
cel operaţional. Este o viziune crete, specifice fiecărui colectiv tral". A.X. Leontiev care face din
subiectivistă şi antireflectoric. To- de tineri, a fiecărei clase şcolare ORBUL GĂINILOR v. MCTA-
LOPIK. o.f. conceptul central al teoriei
tuşi centrarea pe operaţii şi veri- în parte. Cunoaşterea ştiinţifici sale psihologice, îl caracterizează
ficarea valorii construcţiilor ope- a o.p. înseamnă cunoaşterea ei ORGAN, grupare de ţesuturi,
care funcţionînd împreună înde- astfel: „Sînt acele organe care
raţionale a adus unele progrese prin cauze şi nu o simplă înregis- funcţionează ca şi obişnuitele
in metodologia ştiinţelor. trare de păreri, pentru că opinia plinesc o anumită funcţie a or-
ganismului (v.). în structura unui organe morfologice stabile; însă
OPINIE PUBLICĂ (lat. opi- nu are un caracter întîmplător si se deosebesc de acestea prin
nan—d. gîndi sau crede), fenomen nu este, ca în viziunea hegeliană, O. există mai multe tipuri de
ţesut dar nu în aceeaşi proporţie, aceea că reprezintă neoformaţiuni
psihosocial al cărui conţinut este „contradicţie în sine însăşi"; ca ce apar în procesul dezvoltării
nu este doar manifestarea unor i'ar un anumit ţesut predomină
dat de aprecierea generalizată a în legătură cu funcţia pe care o ontogenetice. Ele (o.f.) reprezintă
unei populaţii, de la întreaga so- procese superficiale şi efemere, substratul material al acelor capa-
simple riduri pe marea conştiinţei, îndeplineşte o. respectiv. Funcţia
cietate pînă la grupa de muncă unui o. ' nu poate fi înţeleasă cităţi şi funcţii specifice formate
neputincioase să zdruncine pro- în cursul însuşirii de către om
sau clasa şcolară, asupra proble- funzimile, cum susţine J. Stoel- decît pe baza structurii acestuia,
melor conduitei umane, a vieţii după cum structura o. se confor- a lumii obiectelor şi relaţiilor
zel, ci aşa cum remarca Pleha- create de omenire, a creaţiilor
sociale, politice, economice şi nov, o.p. „este supusă unor legi mează specificităţii sale funcţio-
culturale. Este o manifestare nale. Acesta este principiul uni- culturii." întrucît procesele şi
care o formează cu aceeaşi nece- capacităţile psihice ale omului au
a conştiinţei sociale. O.p. are sitate cu care sînt determinate tăţii dintre structură şi funcţie şi
o importantă funcţie de sti- din acest punct de vedere orice o geneză socioculturală, formîn-
mişcările cereşti." Teoria o.p. este du-se în ultimii 40 — 50 de mii de
mulare şi reglaj social; regle- de mare actualitate astăzi la modificare intervenită în struc-
mentează relaţiile sociale şi con- tura unui o. atrage după sine ani şi acestea nu au trecut pe sea-
noi, cînd P.C.R. a trasat pedago- ma eredităţii biologice ci se însu-
stituie, mai ales în ţările so- gilor, psihologilor şi sociologilor modificarea corespunzătoare în
cialiste, un mijloc principal de funcţia acestuia şi invers. Deşi şesc prin organizarea acţiunilor
sarcina de a contribui, prin stu- odată cu fiecare generaţie şi fie-
educaţie socială. în formarea o.p. diile lor, la întărirea rolului „for- un o. îndeplineşte o anumită
se îmbină elementele raţionale cu funcţie, el nu poate funcţiona care individ, prin o.î. se explică
melor obşteşti de influenţare". toate construcţiile psihice spe-
cele emoţionale, astfel îneît can- OPTIMISM, concepţie despre izolat, ci doar în corelaţie cu alte
titatea de informaţie privitoare 0., contribuind astfel la îndepli- cific umane. Creierul nu are gra-
om, viaţă, societate caracteris- vate în el capacităţi ci dispune
la fenomenele sociale joacă un tică claselor sociale revoluţiona- nirea unei funcţii fundamentale
a organului. O asemenea grupare de capacitatea de a forma capaci-
rol la fel de important ca şi dispo- re, care afirmă posibilitatea de- tăţi şi aceasta în activitate şi
ziţiile, resentimentele şi dorin- săvîrşirii omului, îmbunătăţire i de o. formează un sistem sau un
aparat. prin preluarea modelelor şi tehni-
ţele maselor. O.p., ca stare activă, continuă a condiţiilor de viaţă, cilor culturale. Decisivă este ex-
este manifestarea unui crez, pre- progresul social. Marxism-leiiiiii-- ORGAN FUNCŢIONAL, con- perienţa socială şi modul cum ea
supunind un anume grad de spi- mul este singura, concepţie inte- cept psihofiziologic desemnînd este asimilată. Dezvoltînd unele
rit militant, determinată fiind de gral o., pentru că este in aceiaşi structuri funcţionale dobîndite. idei ale lui L. Vîgotski despre
situaţiile sociale specifice, gene- în teoria sa asupra dominantei formarea sistemelor funcţionale,
Uhtomski arată că organul are nu
500
901
O
o evolutiv, im tot unitar, un în- ORGANISMIC, calificare aceea
i-'laij'-'i-i^ci urniai'><i- la om mucţiilc sale articulatorii treg, format din părţi (organe, a- ce ţine de o organizare asemenea
ii'Ir- trăsături ale o.l. OL forma- şi verboauditive, precum şi acei. parate, sisteme) cu funcţii bine organismului, cu accentuarea u-
ţiuni dobîudite: 1) prima este activitate cerebrală centrală pi- definite, fiecare parte fiind in- nităţii şi a interacţiunilor interne,
unificarea funcţionala, faptul că ca re fiziologii o numesc de semna- fluenţată şi influenţînd, la ria- l'ncori utilizat ca sinonim al
o.f. constituie sisteme unitare lizare secundară." dul ei, pe celelalte, într-un ;inu- sistemicului. în psihologic denu-
ceea ce face ca odată fixate să ORGANICISM, veche şi erona- me * e l - O. este aşadar alcătuit meşte orientarea psihofiziologicâ
pară a fi nemijlocite, fireşti; tă concepţie asupra societăţii care din receptori, canale de comuni- globalistă ce nu face distincţie
2. stabilitatea şi temeinicia fixării este asimilată cu un organism şi între psihic şi organic, le ia im-
lor reflexe (deşi nu sînt stereo- care, centri şi organe efectorii.
chiar interpretată biologist. II. preună ca în psihosomatică, după
lipc ci blocuri funcţionale, agre- Spencer a, încercat o modelare a Proprietatea esenţială a o. este
pe lîngă şi prin conservarea speciei, K. Muchielli, „reintegrînd trăitul
gate în care semnalele sînt împa- societăţii după schema şi func- ca o realitate psihofiziologică".
chetate împreună cu reacţiile co- ţiile organismului. Este o orien- de a asigura continuitatea mate-
riei vii. Prima proprietate, care ORGANIZARE, dependenţa oa-
respunzătoare, formînd ceea ce tare naturalistă pe care ştiin- recare dintre elementele unui tot
azi numim matriţe funcţionale); ţele sociale o resping. priveşte conservarea structural-
funcţională, se realizează în ge- (sistem). în sensul cel mai gene-
3) dispoziţia permanentă spre res- ORGANIGRAMĂ, schemă de ral o. este relaţionarea unor
tructurare şi compensaţie şi aceas- organizare a unei unităţi sociale. neral prin metabolism, mijloa-
cele de apărare etc, iar cea de-a elemente disparate şi stabilirea
ta fără ca o.f. să-şi schimbe iden- Această schemă reprezintă gra- unui asemenea ansamblu care să
titatea; 4) specializarea şi struc- fic structura socială oficială sau doua proprietate se realizează
prin funcţia de reproducere. Am- se comporte ca un tot funcţio-
turarea variabilă a o.f.' care le formală, cuprinzînd nivelurile nal deci să posede atributele in-
permite acestora să corespun- ierarhice şi toate diviziunile la- bele funcţii sînt de neconceput,
tegrativităţii. Termenul de o. nu
dă celor mai variate situaţii şi terale, de la directorul general în afara triplei corelaţii, nece- poate fi abordat şi definit de-
cerinţe; 5) posibilitatea conju- pînă la muncitorii angajaţi direct sare cu mediul: materială, ener- cît în raport cu dezorganizarea
gării sau combinării a diverse în producţie şi personalul auxi- getică şi informaţională. Dar nu şi în acest sens opoziţia dialec-
o.f. în sisteme mai cuprinză- liar. 0. are la bază un sistem de doar mediul constituie această tică dintre cei doi termeni este
toare şi aceasta facultativ sau statute, legi, regulamente şi alte sursă materială, energetică şi in- opusă celei de negentropie şi
stabil. Comentînd geneza o.f. Le- normative. Prin intersecţia o. cu formaţională, ci şi O. însuşi. Din entropie. 0. are la bază legăturile
ontiev arată: „Luarea în stăpî- sociograma rezultă structura glo- acest punct de vedere particula- de tip informaţional dintre ele-
nire a uneltei constă în aceea că bal-reală a întreprinderii. O.consti- rităţile structural-funcţionale de mentele componente ceea ce con-
omul însuşeşte operaţiile motorii tuie schema de alcătuire a unui o. servesc realizării acestei fina- feră ansamblului o relativă uni-
fixate în ea (în unealtă). Acest program pentru prelucrarea auto- lităţi. Finalitatea o. şi realizarea formitate şi stabilitate. Entropia
proces este totodată şi procesul mată a datelor prin căsuţe repre- ei însă nu pot fi concepute decît perturbă aceste legături prin fap-
formării la el a unor noi capaci- zentîndu-se operaţiile şi ordinea din punct de vedere al unităţii tul că le anulează sau le modifică
tăţi superioare, aşa-numitele func- de succesiune a acestora. Binois indestructibile dintre 0. şi me- sensul. Orice o. se constituie şi
ţii psihomotorii ce urmează sfe- a elaborat în 1949 un test în diu, realizată prin adaptare (aco- există, trecînd de la o stare la
ra motricitatii... luarea în stăpî- care erau date multiple raporturi modare şi asimilare). Rolul prin- alta prin dezordine întîmplătoare.
nire a limbii nu este nimic alt- de dependenţă (logică, cronologi- cipal în adaptarea o. uman îl
ceva decît însuşirea acelor ope- că, funcţională) şi se cerea su- are scoarţa cerebrală, care este ORGANIZARE GENITALĂ v.
raţii cu cuvintele ce sînt fixate în biecţilor să întocmească o o. organul integrator al o. cu me- STADIU GENITAL.
ele; este şi însuşirea foneticii cuprinzînd toate relaţiile ca şi diul său de trai. Scoarţa este ORGANIZAŢIE, formă de rea-
verbale ce se produce în proce- în structurile organizaţionale. instanţa unificatoare a coordo- litate socială care reprezintă un
sul însuşirii operaţiilor prin care într-o altă variantă se da subiec- ,,sistem de activitate organizat
nărilor funcţionale dintre sub- in jurul unei finalităţi explicit
se realizează constant sistemul ţilor să dubleze o asemenea o. sisteme, realizată pe cale nervoa-
fonologie obiectiv. Tocmai în formulate, suficient de diferen-
ORGANISM, un sistem com- să si umorală. ţiată funcţional, continuul un
cursul acestor procese se formează
plex, integrat dinamic deci şi
503
502
O
o ele formare şi perfecţionare pro- un construct dinamic şi ierarhi-
subsistem, diferenţiat cu funcţii locul lor în structura ierarhic-
funcţională. De asemenea, se fesională, culturale, de cooperare zat, rezultat al evoluţiei, al ma-
do organizare, conducere şi coor- şi satisfacţii în muncă etc), iar turizării şi integrării ierarhice a
donare, antrenînd un număr su- acordă o deosebită atenţie proce-
sului de întrepătrundere, de com- în cadrul posibilităţilor de acţiune structurilor diferenţiate a func-
ficient de mare de indivizi" (C. conjugîndu-se mijloacele materi- ţiilor activităţii nervoase supe-
Zamfir, 1974). Nu orice activitate pletare reciprocă a o. formale m
cea informală (analogă ,,grupu- ale cu cele umane (alcătuind rioare a conştiinţei şi ale perso-
social-umană şi colectivitate re- posibilul comportamental-instru- nalităţii; 2) boala psihică este
prezintă o o., ci numai acelea în lui primar" de care vorbea Cu -
ley). Dacă latura formală a o. mental" după C. Zamfir, 1972), un efect al distrofici şi al destruc-
care participanţii au responsabi- teoria 0. nu a putut rămîne o turării sau a unei anomalii de
lităţi specifice, sistematic core- asigură eficienţa tehnică pe li-
nia preciziei, rapidităţii, continui- teorie exclusiv inginerească şi dezvoltare a acestui construct;
late şi sarcini prealabil ordo- administrativă, ci s-a afirmat tot
nate, în accepţia sa iniţială, de tăţii, controlului, discreţiei şi ren- 3) procesele organice constituie
tabilităţii maxime a invcstiţiil< n . mai mult şi ca o teorie psihoso- un agent al acestui accident evo-
structură socială prin excelenţă ciologică, întrucît relaţiile de o.
formală (mergînd pînă la ultima latura informală fereşte pârtii ;- lutiv, iar acţiunea lor este de
panţii de excesele de exigenţă a!e sînt şi relaţii interpersonale şi natură negativă sau destructivă;
limită în forma „organizaţiei biro- grupale.
cratice"), o. reprezintă ceea ce o. formale, instituie un context 4) regresia sau nematurizarca
C. H. Cooley (1909) numea „grup de relaţii personale şi de libera ORGANODINAMISM, ansam- unui anumit nivel, constituie boa-
secundar", adică un ansamblu de comunicare, un limbaj comun şi blul teoriilor elaborate de la psihică, îi conturează tabloul
persoane care urmăresc un scop intenţii comune, dă fiecărui par- P. Janet şi H. Ey, care consideră clinic sub forma unei organizări
determinat, identic sau comple- ticipant sentimentul locului său boala mintală ca manifestări re- pozitive (reorganizare). O ase-
mentar, constituite în structuri, într-un ansamblu, măreşte sen gresive, legate de un deficit de menea concepţie face neapărat
funcţionînd după reguli ce-şi pro- timentul „de securitate" al mem- energie, el însuşi fiind condi- necesară raportarea la concep-
pun să ajusteze raporturile ele- brilor în relaţiile lor oficiale, a- ţionat de tulburări organice. Deci, tul de „dezvoltare dinamică". H.
mentelor apartenenţe. Teoria o. trage îmbinarea progresivă a o. din perspectiva acestor teorii bo- Ey subliniază: ,,o asemenea con-
a manifestat tendinţe reducţio- în sistem, ierarhic autoritar (în lile psihice reprezintă dezorga- cepţie 0. nu poate fi decît genetică".
niste, punînd accentul fie pe care puterea, autoritatea, drep- nizări la diferite nivele ale vieţii ORGOLIU, sentiment, trăsă-
lanţul de comandă, specializa- tul la decizie, statutul şi recom- psihice, aceste dezorganizări fi- tură de caracter care exprimă
rea funcţiilor, raza de control, pensele cresc spre vîrful şi scad ind condiţionate de factori orga- mîndrie de sine dincolo de limi-
în general pe structură, proiec- spre baza piramidei organizaţii)- nici. Cu alte cuvinte, admiţînd tele firescului, un exagerat amor
tînd „organizaţii fără oameni" nale) cu organizarea în sistem acţiunea determinantă a unei tul- propriu, supraapreciere a propriei
(cum au făcut Taylor, Fayol, participativ, democratic (în care burări cerebrale sau a uneia mai valori, interes concentrat exclu-
llrwick), fie pe „relaţiile umane", participantul nu mai este un sim- generale, somatice, acestea joa- siv la propria persoană în scopul
pe satisfacerea nevoilor neofici- plu executant, ci are acces la că un rol important în dinamica situării ei deasupra altora. O.
ale, personale ale participanţilor, decizie, este tratat tot mai mult structurilor psihice, ca şi în con- contrazice modestia, ţinuta de-
vorbind despre „oameni fără orga- ca personalitate complexă). Fac- stituirea tabloului clinic şi în centă, simţul echilibrului, fiind
nizaţii" (cum au făcut Likert, torii determinanţi ai structurii şi evoluţia bolii psihice. Dar aceas- însoţită de dispreţ faţă de alte
Leavitt, Haire, McGregor, Ar- funcţionalităţii unei o. sînt: a) ce- tă dinamică îşi pierde sensul persoane. O. este o trăsătură de
gyris). Teoria o. bazată pe con- rinţele funcţionale sau necesită- dacă se consideră boala psihică caracter negativă care nu trebuie
cepţia marxist-leninistă, abordea- ţile care trebuie satisfăcute prin doar ca dezorganizare a vieţii să fie confundată cu mîndria pen-
ză într-o strînsă conexiune cele activitatea organizată; b) posi- psihice, fără a lua în scamă şi tru propriile realizări, cu demni-
două categorii de constituenţi ai bilităţile de acţiune existente. o anumită reorganizare a ci însă tatea izvorîtă din conştiinţa pro-
unei veritabile o.: sistemul de Deoarece printre cerinţele func- la un nivel inferior. Din această priei valori.
reguli şi norme vizirul atingerea ţionale ale unei o. sînt prezente perspectivă: a) organismul şi
şi cele de ordin uman, interesînd organizarea psihică care-i emerge ORIENTARE COGNITIVĂ, ter-
unui scop şi oamenii aflaţi în men relativ nou in psihologic,
interacţiune şi diferenţiaţi după pe participanţii înşişi (necesităţi sau i se „suprapune" constituie
apărut în legătură cu studiul
50P
504
o o
,-i.cţiunii din punctul do vedere al figurarea, tuturor condiţiilor şi zînd ca prin realizarea interesu- profe-jiiuiilor M mobilitatea lor,
funcţiei. O parte a acţiunii este procedeelor necesare, dar pentru lui colectiv sa fie satisfăcuta către un grup de profesiuni; tot-
executivă, o alta orientativă (ori- domenii limitate de aplicabili- necesitatea de valorificare a per- odată se morda impoitanţă nu
entează execuţia). Termenul şi-a tate a acţiunii; c) orientare di- soanei, în acest mod, ea contri- numai aptitudinilor tinărului, ci
păstrat, în general, semnificaţia sferă largă a acţiunii în baza căreia buie, pe plan social, la reliza- şi atitudinilor sale faţă de muncă,
din alte domenii. De ex.: în avia- subiectul îşi construieşte iml< - rea echilibrului dintre cererea şi faţa de colegi, cu un cuvînt
ţie, orientarea navei este operaţia pendent orientarea concretă in oferta de potenţial uman, ceea particularităţilor sale caracteriale.
de determinare a traseului pe acţiune (P. 1. Galperin). într-o ce înseamnă, pe plan personal, Munca de O.p. este legată de reali-
care trebuie să-1 urmeze aceasta acţiune orientarea poate fi rea- siguranţa drumului ales. O.p. se tate, de cerinţele social-econo-
spre a atinge un ţel stabilit. Se lizată de subiectul însuşi sau poaii- înscrie, ca preocupare, în ansam- mice, de aceea, principalii factori
consideră că obiect al psihologiei fi primită de la altul. în învăţări blul acţiunilor organizate de pro- antrenaţi în rezolvarea ei trebuie
trebuie să fie mecanismul opera- o.c. are o mare însemnătate întru teguire şi realizare a persoanei, să recunoască solicitările diferi-
ţional de orientare a comporta- cit elevul înţelege, interpretează şi intervenind, prin informaţia obiectelor domenii de activitate si nu-
mentului, singurul în stare să tivă pe care o poate oferi, în mărul de cadre necesare lor. Sar-
rezolvă, după modul în care evocă
explice particularităţile psihice decizia asupra drumului de ales cina O.p. nu trebuie să se rezume
preliminar anumite cunoştinţe M
ale unei specii sau ale unui indi- în viaţă. încercarea de a stabili la informarea elevilor asupra pro-
reactualizează sau elaborează mij-
vid. Forma elementară a o.c o concordanţă între posibilităţile fesiunilor cu o răspîndire mai mare
loacele adecvate realizării sco-
este reflexul de orientare (numit tînărului şi solicitările profesio- în principalele sectoare ale eco-
pului propus. în aceeaşi ordini' nale, asigură, pe plan individual, nomiei, ci să ducă la dezvoltarea
şi „reflexul noutăţii" sau „ce se
de idei, amintim despre rolul condiţiile unei valorificări spe- atitudinii pozitive a acestora faţă
î'ntîmplă", I.P. Pavlov). La ani-
esenţial pe care-1 îndeplineşte cifice. Mult timp, alegerea profe- de ele, să-i determine să manifeste
malele superioare întîlnim o au-
tentică activitate de investigare; „modul de a vedea" sau de a siunii s-a relizat numai sub in- preocupări legate de profesiunea
la om o activitate de cunoaş- „pune problema" în orice proces fluenţa familiei, tînărul învăţînd preferată. Succesul muncii de
tere organizată după modele soci- de gîndire sau învăţare. Programa profesiunea tatălui ^său, cel mult o.p. este determinat în mare mă-
ale, şi cu obiecte şi instrumente ce se introduce într-o maşină una asemănătoare. în zilele noas- sură de strînsa colaborare a tutu-
ale patrimoniului social. Formarea automată îndeplineşte rolul de tre O.p. a devenit o preocupare ror factorilor interesaţi în rezol-
cunoştinţelor şi deprinderilor im- instanţă de orientare. Ea întot- însemnată pe plan internaţional. varea ei: şcoala, familia, mediul,
plică' o orientare a individului deauna este introdusă de om şi de Fundamentarea o.p. se află în organizaţiile de tineret, între-
în domeniul respectiv de obiecte aceea, oricît de automatizată ar necesitatea unei adaptări cît mai prinderile economice, instituţiile
şi sarcini. O.c. apare ca o antici- fi maşina, ea rămîne doar un eficace a persoanei la condiţiile etc. Ca principal colaborator al
pare informaţională şi operaţio- instrument al omului. muncii profesionale, prin efortul şcolii în munca educativă, deci
nală a oricărei sarcini practice ORIENTARE PROFESIONA- de a i se găsi acesteia o activitate implicit şi în activitatea de o.p.
sau intelectuale. Rapiditatea şi LĂ, acţiunea de îndrumare a per- în care realizarea sarcinii să per- familiei îi revin sarcini deosebite:
calitatea însuşirii cunoştinţelor şi soanei 'către o profesiune sau că- mită valorificarea posibilităţilor şi educarea unei atitudini juste faţă
deprinderilor şi a rezolvării pro- tre un grup de profesiuni, în con- un proces de integrare cît mai de muncă, formarea şi dezvolta-
blemelor, depinde în primul rînd formitate cu aptitudinile şi încli- complet. Ca tendinţe generale, rea unor interese multilaterale şi
de organizarea „orientării în ma- naţiile sale. O.p. tinde să găsească se remarcă extinderea programu- durabile, cunoaşterea, urmărirea
terial". Aceasta poate fi de trei pentru fiecare individ ocupaţia, lui o.p. de la un simplu examen şi stimularea. înclinaţiilor şi apti-
feluri : a) incompletă, cînd se profesiunea cea mai potrivită. Pe de diagnosticare a aptitudinilor tudinilor tinerilor. Se remarcă
pierd din vedere o serie de con- un plan mai larg, o.p. reprezintă şi înclinaţiilor, la un program de tendinţa de a lega problema o.p.
diţii esenţiale pentru execuţie şi o acţiune organizată de repar- lungă durată, bine organizat în de problema educaţiei în genere,
trebuie să recurgă la încercări şi tiţie, după criterii obiective, a şcoală; de asemenea, orientarea nu de problema tineretului, de forma-
erori, ceea ce face subiectul nesi- energiei umane spre diferite sec- se mai face către o singură profe- rea lui prin acţiunea exercitată
gur de sine; b) completă, cu pre- toare de activitate socială, iin- siune, ci, dată fiind diviziunea de şcoală. însuşi actul o.p. tre-
50G 507
o o
care de fapt o continuă. Prima minîndu-se astfel răspunsurile
buie să aibă un caracter educativ. şcoala are datoria de a descifra intervenţie de dirijare şi consilie- foarte neobişnuite provenite din
Scoală formează, deschid».' pers- atent formele specifice de dez- re, se face în perioada preşcolară. nesiguranţă sau confuzie). Reiese
pective, dezvoltă şi peri» i tioneazâ voltare, iar pe ha/1 acestei < n Intervenţia de dirijare este în caracterul relativ al o. Gradul
]>• i ••.(iiialit.'itca li]i;'inihii. obiecti- noaşleri să întp-vadă po-it.ilii ... acelaşi timp şi o operaţie de supli- fie o. se măsoară prin distanţa
vul final al întregii acţiuni (Ui ţile şi direcţiile de reali;.ire. Ii mentare a instruirii şi educaţiei. faţă de cunoscut şi comun iu
formare ii reprezintă integrarea, funcţie de această prevedere, tr<- La sfîrşitul celui do al doilea condiţiile unei perspective croi-
t mărului iu activitatea socială, buie condus întregul proces i|. ciclu şcolar are loc o.ş. mai com- toare. 0. căutată, artificială de
activitate în care elementul pro- formare a copilului spre o • i plexă însoţită de forme de selecţie comportare, limbaj, vestimenta-
fesional intervine cu o pondere mai deplină realizare a sa. h în şcolile din ciclul liceal. Pentru ţie etc. este opusul o. creatoare.
decisivă. Se ridică astfel problema aceste împrejurări, o.p. se imi- accesul în învăţămîntul superior în acest sens Ralea nota, că
cointeresării şcolii în o.p. , ceea grează, aproape pînă la identih exigenţele devin şi mai complexe nici un mare om pornind de la
ce reclamă lărgirea orizontului care, în întregul proces inslru-- şi mai diferenţiate. O.ş. are impor- Leonardo da Vinci nu a fost un
acţiunii pedagogice, în sensul inte- tiv-educativ al şcolii, asiguri-! tanţă foarte mare şi constituie un ,,original", adică un snob, extra-
grării acestei acţiuni în dinamica tînărului, la absolvire, concomi- instrument socio-pedagogicşi eco- vagant, persoană ce caută să iasă
vieţii economice prin preocuparea tent cu o integrare profesional; nomic foarte important al societă- în evidenţă cu mijloace ieftine,
de a discerne asupra liniilor de optimă şi o integrare în valori!" ţii moderne. Pentru o eficienţă a de formă. Este veritabilă o. de
perspectivă ale copilului şi tînă- şi formele de activitate socială o.ş. se organizează reţele de labo- fond, care se reuneşte cu natura-
Astfel concepută, acţiunea d- ratoare iar concomitent există emi- leţea (B. Ananiev) şi este potri-
rului, după terminarea şcolii, orientare nu este rezultatul une-,
înlăturarea empirismului prac- siuni speciale de T.V., radio, asigu- vită oricăror convenţionalisme şi
hotărîri de moment, ci ea repre- rînd o largă propagandă în direc- stridenţe. F. Barron' a găsit că
ticat în o.p. a devenit necesară zintă, caracteristicile unui pro-
datorită implicaţiilor ei social- ţia orientării opiniei publice. La o. e habituală în cazul persoane-
ces desfăşurat în timp. noi în ţară o importantă atenţie lor creative.Ipotetic, el a determi-
economice şi a devenit posibilă
în urma progresului realizat de ORIENTARE ŞCOLARĂ, ne a acordat problemelor de o.ş. nat următoarele elemente de o.:
ştiinţele care se ocupă de om ţiune de dirijare a copilului spre I. Holban, U, Şchiopu, P. Constan- existenţa unei experienţe foarte
formele de învăţămînt care-i con- tinescu, C. Zahirnic şi Al. Cazan- vaste şi a unei atitudini foarte
(medicină, psihologie, pedagogie,
sociologie) şi a caracteristicilor vin şi care sînt conforme dispo- generale în faţa acesteia; com-
contemporane ale cercetării ştiin- nibilităţilor şi aspiraţiilor sale, în ORIQINALITATE, definită prin plexitate de vederi; independenţă
scopul de a-i dezvolta toate posi- noutate şi raritate, presupune o în raţionament; nonconformisni;
ţifice. Epoca în care t r ă i m im- bilităţile la maximum. O.ş. vizea- preferinţa pentru desen com-
pune o atenţie sporită faţă de interpretare şi exprimare per-
ză asigurarea dezvoltării armo- sonală a lucrurilor, situaţiilor co- plex şi asimetric, liniar;prezenţa
tînăra generaţie. în astfel de con- nioase a personalităţii (în forma- unor sisteme perceptive caracte-
diţii, o.p. urmărind realizarea mune. A. Koestler deosebeşte o. de
re), ţinînd cont atît de posibilită- obişnuit prin 3 criterii: a) nivelul rizate prin bogăţie şi prin inte-
unei ajustări cît mai perfecte ţile şi predispoziţiile individului, grarea cît mai multor elemente
între şcoala sau profesiune şi per- de conştiinţă cu care este condusă
cît şi de cerinţele sociale caracte- în cîmpul perceptiv; tip plastic
soană, se va sprijini pe o cunoaş- ristice epocii şi societăţii date. o activitate; b) tipul de îndrumare de organizare a activităţii; o
tere obiectivă a caracteristicilor Modul în care se rclizează o.ş. în care se încrede subiectul (unul înaltă capacitate de generalizare;
pe care le prezintă şcolile sau acţionează nu doar la intran-a personal sau unul cunoscut); c) na- siguranţă de sine, autoritate.
profesiunile, pe de o parte, şi în şcoală a copilului ci în toal-- tura obstacolului care trebuie
copiii, pe de altă parte. Copilul etapele şcolarizării, premergîu.! depăşit. F. Barron în aprecierea 0RT0DR0M, caracteristică a
nu poate fi considerat ca o reali- şi asigurînd o eficientă integrai-• o. a stabilit un criteriu dual: influxului nervos ce se propagă
tate definitivă. Mobilitatea sa, în viaţa social-economică. l'ria răspunsul trebuie: 1) să aibă un normal în sens aferent sau ele-
caracteristică procesului de creş- complexitatea şi dimensiona'i • anumit grad de neobişnuit in rent, spre deosebire de antidfoiu
tere, permite exercitarea unei taica ei, o.ş. asigură o bază favo- cadrul în care a fost elaborat; ce se propagă invers, de ex. in
acţiuni de formare. De aceea, rabilă orientării profesionale, (v.), 2) să fie adoptat la realitate (eli- loc de aferent, eferent şi aceasta in
509
508
o DICŢIONARELE ALBATROS
mod experimental, prin aplicarea Acestea se percep automat, fără
unei stimulaţii electrice. a fi necesară participarea directă
P
ORTOFONIE, vorbire corect a obsevatorului. înregistrarea pro-
coordonată. Specialiştii care-i în- cesului de muncă se realizează pe
vaţă să vorbească pe copiii surzi baza transformării deplasărilor
sînt denumiţi ortofonişti. părţilor din maşina-unealtă (ro-
ORTOPSIHOLOGIE, disciplină taţia axului, deplasarea cărucioru-
psihoeducativă ce-şi propune co- lui strungului etc), în variaţii ale
rectarea sau îndreptarea spre sco- intensităţii electrice, cu ajutorul
puri definite şi practice a gîn- unui sistem de emiţători montaţi
tlirii şi activităţii. Ortopsihope- pe maşina-unealtă şi puşi în legă-
dia se ocupă de dirijarea şi corec- tură cu oscilograful. Analiza cle-
tarea dezvoltării capacităţilor inte- mentelor procesului de muncă,
lectuale la copii. fixat în mod automat cu ajutorul
OSCILOGRAF, aparat ce dă oscilografului sub formă de gra-
posibilitatea de înregistrare a fic-osciligramă, permite să se obţi-
impulsurilor electrice scăzute, prin nă date obiective asupra mai mul-
deplasarea unui flux de electroni tor elemente de bază şi auxiliare PALEOCORTEX, ansamblu de lor electrică provoacă •fenomene
într-un cîmp magnetic pe un ale operaţiei, şi desfăşurării lor zone de la baza emisferelor cere- de hipo- şi afagie sau dimpotrivă
ecran (osciloscop). Această posi- în timp şi spaţiu. Dingraficele-osci- brale, în care intră: supraorbi- de hiperfagie. Rinencefalul (sau
bilitate este pusă în valoare în logramă se determină direct struc- tala lobului frontal, extremitatea p.) reprezintă de asemenea meca-
înregistrarea proceselor neuroelec- nismul tipic de integrare a sexua-
trice. tura şi succesiunea de executare a anterioară a lobului temporal,
elementelor operaţiei, valorile efec- partea anterioară a circumvoluţiu- lităţii, subordonînd şi activitatea
OSCILOGRAFIERE, în studiul tive ale timpului de funcţionare centrilor hipotalamiei. P. participă
muncii productive, metodă de nii cingulare, zonahipocampică, lo-
utilă şi în gol, direcţiile de depla- bul piriform, nucleii amigdalienişi la reglarea stărilor posturale şi a
înregistrare a structurii procesului sare ale părţilor maşinii-unelte reflexelor motorii legate de reali-
studiat, a succesiunii şi modului cornul lui Amon (porţiune veche
(cărucior, sanie etc), numărul de a hipocampului). Aceste zone for- zarea reflexului alimentar (miş-
de executare a părţilor mecanice cări de apucare, masticaţie, deglu-
si manual-mecanice ale operaţiei. rotaţii ale axului pe minut. mează împreună creierul visceral
sau rinencefalul, care este conside- tiţie). împreună cu sistemul re-
rat ca nivel superior de integrare ticulat ascendent, p. participă la
a funcţiilor vegetative ale organis- reglarea stării de veghe, expe-
mului. Din punct de vedere func- diind neocortexului influxuri de
ţional, p. reprezintă un centru de tip tonifiant.
poliintegrare, ponderea revenind PALILALIE, vorbire repetată
integrării funcţiilor şi comporta- involuntar şi inutil; acelaşi cuvînt
mentelor primare, vegetative, iar sau frază este repetată de mai
prin conexiunile realizate cu neo- multe ori în şir.
cortexul, participă la reglarea PALLIUM v. SCOARŢĂ CE-
comportamentului de ansamblu. REBRALĂ
P. participă în primul rind la PALPEBRAL, calificarea refle-
reglajul comportamentului ali- xului de clipire ce se declanşează
mentar şi lezarea diferitelor zone necondiţionat la lumini şi sunete
de la acest nivel, ca si stimularea
puternice, şi poate fi condiţionat,
511
c o n s t i t u i n d un mijloc foarte rfiai- PARACUZIE, simptom de per- obiert, altele la nivelul metalim- PARALAXĂ, unghi între tin
!_>.• de cercetare ni'urofi.'iul•J'-'.'^-J. opţk- auditivă denatiiiatâ u u , . u bajului). Ce! de-al doilea, p. for- pnnc.1 di- spaţiu si o imie de bazi,
îiii.l'u5f-bi Ia copilul mie ( K a . a l - d • l'/iurii rde analizatorul:!!. mal, se construieşte prin ducerea care este reprezentată în psihofi-
I.in, I . Şi h i o p u ) . PARADIGMATIC, o •< a ce ţi la limită a semnificaţiei unor ziologie prin distanţa intcroculară
PANALG1E, simptom rl.- durere de urbanizarea după anumite in". noţiuni şi prin absolutizarea aces- sau interauriculară. Mişcările
generalizată şi difuză ce apare dele ale frazelor discursului si cl>- tor limite. Primul tip poate fi rripului modifică p. sub care este
ÎJI afecţiuni psihice, nevroză aste- tipul de modulare prin declinai"', evitat prin distincţia riguroasă interceptată o sursă luminoasă sau
nică, isterie, arterioscleroză ş.a. conjugări, acorduri ete. R. Ja între nivelele de generalităţi, iar auditivă.
PANICĂ, reacţie afectivă, indi- cobson spune că deosebirea dinii; al doilea, prin tratarea formei în PARALELISM PSIHOFIZIC,
viduali sau colectivă, de frică sintagmatic şi p. este asemeni i strînsă legătură cu conţinutul. principiu introdus în psihologia
alarmantă caracterizată prin dez- celei dintre metonimie şi mei,. PARAFRENIE, delir'cronic ex- secoluiui al XlX-lea de M. Weber
organizări ale conduitei, pierde- fora. Paradigma este, în lingvis- trem de intens şi fantastic, impli- odată cu lucrarea sa experimen-
rea autocontrolului, de unde şi tica matematică şi alte disciplina cînd grave devieri de la interpre- tală asupra relaţiilor dintre mă-
dispoziţia spre acte impulsive şi formale, un enunţ de tip axioma- tarea adecvată a realităţii- E. Kra- rimile fizice şi cele psihice (1834 i.
iraţionale. tic şi operaţional ce este luat ca epelin, în 1903, desemnează sub A fost dezvoltat de T. Fechner,
PANPSIHISM (gr. pan - tot, bază în elaborarea ştiinţi'ică. această denumire o entitate no- H. Helmholtz, J. Miiller, \Y.
pretutindeni, psyche — suflet, PARADOX (gr. păta — contra, sologică presupunînd deliruri cro- Wundt. P.p. este tributar dua-
spirit), doctrină fundată de Flour- doxa — opinie), enunţ demonstra- nice endogene cu o deteriorare lismului cartezian şi epistemo-
noy şi cu puncte de sprijin în bil dar contradictoriu, constînu intelectuală şi afectivă foarte logiei kantiene, şi conţine remi-
•filosofia kantiană privind lucrul în susţinerea concomitentă ci slabă. El stabileşte 4 forme: 1) p. niscenţe ocazional iste. Deşi ex-
în sine. Conform p. nu numai oi'ga- adevărată a unei judecăţi şi a perimentele dovedeau corespon-
sistematică, constînd în delir de denţa dintre intensitatea stimu-
nismele ca atare, dar şi corpurile alteia diametral opuse; ceea ce persecuţie progresiv cu idei de
materiei anorganice ar dispune tic este pe lîngă sau contra opiniilor laţiilor fizice şi cea a senzaţiilor,
grandoare şi halucinaţii ce o cercetătorii, gîndind în spirit dua-
psihic, sensibilitate, gîndire, voinţă generale şi chiar a unor adevăruri disting de paranoia; 2) p. expan-
şi eventual de un centru analogic prestabilite; p. nu se bazează pe list, susţin autonomia psihicului
si'.ternului nervos. sivă, asemănătoare stărilor ma- în raport cu fizicul şi neagă exis-
o amplă şi completă demonstraţie, niacale prin exaltarea şi delirul tenţa unor relaţii de determinare
PANTOMIMĂ, ansamblul miş- ci se exprimă succint, frapant, său bogat cu teme megalomaniace,
cărilor expresive ale corpului şi deseori strălucitor. Deseori intrigă de la fizic spre psihic, considerînd
erotice şi mistice; 3) p. confahula- între ele numai o enigmatică po-
îndeosebi ale membrelor. (Arta spiritele conservatoare pentru că, torie, caracterizată de povestiri
de a exprima idei şi sentimente aşa cum menţionează A. Lalande, trivire. P.p. şi-a pierdut din credit
imaginare permanent îmbogăţite odată ce prin cercetările lui
prin mimică şi gesturi). adevărurile nu sînt de la început dar fără halucinaţii; 4) p. fantas-
PARABIOZĂ/stare a unui seg- verosimile. Nefiind neapărat un I. Secenov, Donders, Ch. Richet,
tică, presupunînd idei delirante Pavlov, Ch. Sherrington ş.a.
ment sau instanţe nervoase carac- simplu joc de cuvinte, o specu- extravagante, incoerente şi halu- s-au elucidat interdependenţele
terizată prin inerţie (scăderea laţie gratuită, după cum o dove- cinaţii multiple, în afara cărora, din veriga centrală (creierul) afir-
labilităţii) şi încălcarea legii co- deşte istoria cunoaşterii, unele p. însă, bolnavul rămîne perfect mîudu-se unitatea dintre siste-
respondenţelor dintre mărimea au devenit adevăruri unanim ac- lucid. mul nervos şi psihic. Astfel în-
stimulului şi mărimea excitaţiei ceptate, în logică se disting două chegîndu-se continuitatea fizic-
(există o serie de faze intermediare tipuri mai importante de p. Pri- PARAKINEZIE, mişcare sau
în sens egalitar), paradoxal — mul, numit şi antinomie, semantică, ansamblu de mişcări parazitare nervos-psihic, se evoluează, cum
cînd excitaţii slabe dau răspun- apare prin identificarea ilicită a care deformează, încarcă sau în- arată Iaroşevski, spre interpre-
suri puternice şi tiltra paradox al sensurilor unor enunţuri diferite locuiesc mişcările normale. P. tarea deterministă a unităţii psi-
— cînd excitanţi pozitivi dau ca nivel de generalitate şi a lim- hofizice. Este însă necesar ca
este frecventă mai ales în sin- determinismul să nu fie con-
reacţii negative şi invers (N. Vve- bajului în care sînt formulate dromul citotonic şi în anumite ceput univoc-mecanicist, să se
denski). (unele sînt la nivelul limbaj ului- stări nevropatice şi demenţiale.
512 513
33 ~ Dicţionar de psihologie
Imit scama de s;pti. iţit U jteale.utlor PARAMIMIE, formă <h- discor-
neurofuioloû.e şi ;i celor pi iu danţa psilmnioioi jr, lonMiinl ni psihotice, fiind prinsă activ în mii, a societăţii, a valorilor, din
care se realizează reflectare;! su- lipsa sinergiei obişnuite în con- relaţia dintre individ şi lume, care individul deduce o situaţie
biectivă (S. Rubinstein) şi de tracţia musculatorie facială şi lip- -,\ constituind unica modalitate şi de nerecunoaştere a propriei val.ri
a.-iiririiea să s • aibă in vedrre in- coordonării expresiei faciale, c u ]ege de existenţă a lui. Persoana şi faţă de care el se apără, e-nunfîn-
iluenţa recurenta a p»ihiiului asu- trăirile emoţionale. Se îiitihieşte bolnavului nu este aceea dinainte du-şi propria dreptate, cu o con-
pra neurodinamicii şi comporta- în schizofrenie, mai ales în forme de boală, peste care se suprapune vingere absolută. E. Kraepelin
mentului, inclusiv asupra orga- citotonice. delirul, ci reprezintă o modificare definea p. ca o dezvoltare insiduoa-
nelor interne, evidenţiiruîu-se iune- PARAMNEZIE, (gr. para - generală, o restructurare (destruc- să, sub dependenţa cauzelor interne
ţia autoreglatorie a psihicului. deviaţie — mnesi — memorie), turare) a personalităţii la un nivel şi cu o evoluţie continuă a unui
PARALIZIE, disfuncţie mus- simptom de falsă amintire, con- mai simplu; delirul nu este un sistem delirant durabil, sistema-
culară, incapacitatea muşchilor fabulaţie, în care un produs fan- produs al bolii şi nici boala nu tizat, nehalucinator şi imposibil
de a se contracta, în urma pertur- tastic este trăit de subiect ca un reprezintă produsul delirului, ci de zdruncinat, care se instalează
bării inervaţiei, a disocierii din- fapt real din experienţa lui. p. este în esenţă alterarea infra- concomitent cu conservarea com-
tre aferentaţie şi eferentaţie. Poa- V. ILUZIE. structurală a psihismului, prin pletă a ordinei şi clarităţii în gîn-
te fi organică, periferică (atonică, PARANOIA, boală psihică degradarea valorilor morale, prin dire, voinţă şi activitate. Delirul
atrofică), centrală (spastică., în din grupul psihozelor delirante replierea şi închistarea într-un paranoic izvorăşte şi se dezvoltă
cazul lezării fascicolului pirami- cronice, fără evoluţie deficitară egoism insular şi agresiv şi ter- pe baza trăsăturilor personalităţii
dal) dar şi histeroidalâ sau emo- (JI. Ey), caracterizată prin exis- minînd întotdeauna prin senti- premorbide, într-o ordine şi coe-
ţională, de natură psihogenă. tenţa ideilor delirante permanente mentul adevărului propriu. P. renţă logice, dar pornind de la
V. Behtcrev a dovedit că o serie de şi sistematizate. Ideile delirante este în fond o „depersonalizare", postulate false şi realizînd o po-
forme ale p. sînt cauzate de între- nu sînt doar simple erori de jude- pentru că delirul înseamnă o larizare a tuturor forţelor afective
ruperea impulsurilor aferente de cată şi prin ele nu se înţeleg doar „ieşire" din realitate, o gîndire în sensul construcţiei delirante,
la muşchi, de desensibilizarea aces- credinţele şi convingerile, prin ca- derealizată şi este psihoză pentru subordcmînd toată activitatea psi-
tora, ceea ce face imposibilă în- re se exprimă tema ficţiunii deli- că pe o aparentă intensificare a hică scopurilor ei. Neîncrederea,
chegarea reacţiilor circulare. în rante (de persecuţie, de grandoa- activităţii psihice, se instalează orgoliul, agresivitatea, rigidita-
consecinţă, s-a elaborat terapia, re etc), ci şi tot cortegiul fenome- o modificare generală şi dezorga- tea, tendinţa de interpretare a
de restabilire a aferentaţiei prin nelor ideo-afective, în care se nizată a psihismului, astfel îneît faptelor reale sub influenţa propri-
masaje, mişcări ale membrului încorporează delirul (intuiţii, ilu- concluziile sale comprehensibile ilor convingeri, constituie aspecte
imobilizat, stimulaţii tactile şi zii, interpretări etc). în cadrul nu se mai înscriu în realitate. P. fundamentale aie personalităţii
electrice. p., delirul se sistematizează în- se instaurează astfel ca o dez- premorbide paranoice. Schneider
tr-o ficţiune de o coerenţă logică organizare mintală progresivă, descrie în ce fel delirul poate
PARAMETRU (gr. para - de-a entropiofrenizare, care se traduce interesa: fiinţa proprie (ipohon-
lungul, metron — măsură), în ma- remarcabilă, într-un sistem de
credinţe şi valori bine aiticulate, în pian expresiv — limbaj, com- drie, descendenţă etc), persoane
tematică, cantitate ce face parte i mpuvîndu-se conştiinţei ca im portament etc. — prin redundanţă străine (persecuţie, prejudiciu,
dintr-o ecuaţie a unei suprafeţe sau eveniment al lumii exterioare, care şi implicitul ei trăit — incompre- gelozie etc.) sau anumite situ-
curbe şi a cărei variaţie determină însă sînt pseudoraţionale, paralo- hensibilitate. Defectul psihotic es- aţii sau obiecte (invenţie). For-
variaţii în valoarea ecuaţiei; prin gice, deoarece pretinsele constructe ia un nivel bazai, în arhitectura mele clinice ale p. sînt: delirurile
extensie orice însuşire, indicator, ţiei delirante sînt întotdeauna false. psihismului ş.a. la nivelul formei pasionale şi de revendicare (Cie-
variabilă ce poate fi măsurată sau P. înseamnă „alienarea" persona- persoanei, formulat de o constantă rambault), delirul senzitiv de rela-
lităţii, în sensul tare al cuvîntului, insrinctiv-afectivă, nu inversarea ţie (E. Kretschmci) -i delirul do
trebuie să fie luată în consideraţie deschiderii originare spre lume,
în caracterizarea unui sistem. Sînt pentru că delirul nu este acciden- interpretare (Berieux şi Capgras).
tal şi trecător, ci se instituie ca cu anularea contactului şi rezo- PARANOISM (termen format
p. evidenţi şi alţii ascunşi la care o lege a organizării personalităţii nanţei umane. P. se poate asemăna prin derivare de la paranoia),
se ajunge indirect, deductiv. cu un sistem de interpretare a lu- psihoză caracterizată printr-un
514
315
PARAZITISM, în biologie, de- 1''em urât urii, deşi rararieri-tieă,
delir sistematizat, care nu se în- PARASIMPATICOTONIE v. semneay.â modul de viaţă al unui poate fi tardivă sau (Iu.ir :ă lip-
soţeşte ele diminuări ale intelectu- VAGOTONIE. organism care se hrăneşte de la M-ască.. Ceea te canutorizra/.ă
lui şi voinţei. Noţiunea de perse- PARATIROIDE, glande endo- alte organisme. P. social, prin p. însă este hipokinezia, modifica-
cuţie, de grandoare, gelozie este crine, reprezentate la aproxima- analogie, exprimă însuşirea celor rea tonusului postural şi tremol.
folosită pentru a desemna mani- tiv 90% din oameni, de patru necesare vieţii din produsele Hipokinezia, caracterizată prin
festările esenţiale ale paranoiei, glande mici, situate pe faţa poste- muncii altora. Se vorbeşte de sărăcia şi lentoarea mişeăril-ir
sau (despre un subiect) în sens rioară a lobilor laterali ai tiroi- p. social al unor clase sau al unor (bradikinezie) este un senin fun-
peiorativ, de exagerare a unor dei, în funcţie de aşezarea lor, indivizi. Deşi societatea socialistă damenta! şi' precoce în tabloul
manifestări, asemănătoare cu ce- pot fi grupate în: p. superioare a înlăturat baza economico-so- clinic. Tonusul postural este no-
le din paranoia: sentiment de şi p. inferioare. P. au la adult o cială generatoare a p., ca fenomen tabil modificat în sensul unei ati-
persecuţie, tendinţă la interpre- greutate de 0,1—0,2 g. P. produc individual p. mai poate fi încă tudini generale în fiexie. Bolna-
tare, neîncredere în alţii, îngîm- parathormonul, cu rol în meta- întîlnit. Educaţia prin şi pentru vul este fixat în această atitudi-
fare, supraevaluarea propriei per- bolismul fosfocalcic, reglînd h'>- muncă vizează tocmai eradicarea ne anormală, pe care o păstrează
soane etc. meostazia umorală a calciuli'i p. social. în toate activităţile, mai ales în
PARAOSMIE (para + osme — (Ca) şi fosforului. Glandele p. PAREIDOLIE, iluzie vizuală mers. Aceasta tendinţă persistă
miros), iluzie olfactiva ce constă sînt singurele glande endocrine în care percepţia se desfăşoară chiar şi în decubitul dorsal („per-
în perceperea eronată a mirosului care nu sînt influenţate de hipo- cu un mare grad de bogăţie şi nă psihică"). Tremurătura/ fără
diferitelor substanţe odorifice. fiză. Reglarea secreţiei parathor- vivacitate datorită unei forţe a fi constantă, se observă în peste
PARAPSIHOLO'GIE (META- monului este făcută pe cale umo- imaginative deosebite a persoanei 80% din cazuri, este o tremură-
PSIHOLOGIE), disciplină afir- rală. Concentraţia de calciu din în cauză. Astfel, în desenele ano- tură de repaus ce apare doar la
mată la sfîrşitul secolului trecut sînge influenţează pozitiv sau dine ale unui plafon sau covor sau un anumit grad de relaxare mus-
de o serie de oameni de ştiinţă negativ secreţia p. în reglarea se- ale unei planşe Rorschach, cei în culară şi dispare în timpul mişcă-
printre care Ch. Richet (a publi- creţiei p. participă şi centrii vege- cauză pot percepe figuri inedite, rilor voluntare. Astfel, se deose-
cat în 1905 cartea Metapsiho- tativi din hipotalamus, centri ca- deseori fantastice. beşte net de tremurul intenţional
logia), avînd ca obiect comunica- PARESTEZIE, sensibilitate a- şi de tremurătura de atitudine. în
rea telepatică şi alte fenomene re stau sub influenţa scoarţei ce-
rebrale. Deci reglarea secreţiei normală, percepţie care apare aceasta boală nu se constată tul-
psihice paranormale. P. porneşte inadecvat unui stimul obiectiv burări de sensibilitate obiectivă,
de la ipoteza realităţii respecti- p. este făcută şi pe cale nervoasă
(Gr. Benetato). Hipoactivitateu sau în absenţa lor în mod halu- însă tulburările de sensibilitate
velor fenomene şi-şi propune să cinatoriu, în formă de arsuri, în- subiectivă sînt destul de frecvente.
le cerceteze cu mijloace ştiinţi- p. (hipoparatiroidismul) are ca
ţepături, furnicături etc. Este PARTICIPARE, implicarea u-
fice. S-a opus răstălmăcirilor o- efecte tulburări musculare gra- nui individ într-o acţiune oare-
ve, cunoscute sub denumirea de: o denaturare a esteziei, excluzîn-
cultiste şi spiritualiste (spiritism). du-se deci hipo- si hiperesteziile. care; credinţă difuză a copilului
în diverse centre ale lumii acţio- „tetanie paratireotrivă", de ase- egocentric, constînd, după Pia-
nează laboratoare şi institute de menea, şi alte tulburări motorii PARKINSONISM (BOALA LUI get, în conceperea unor legături
p. care continuă investigaţii obiec- caracterizate prin contracţii con- PARKINSON), entitate anato- insesizabile dar reale între pro-
tive în vederea identificării şi vulsive ale muşchilor (datorită mo-clinică, descrisă în 1817 de pria persoană şi obiectele din reali-
descifrării originei materiale a hiperexcitabili taţii neuromuscu- către James Parkinson, sub denu- tatea exterioară, astfel, copiii
fenomenelor în cauză. Un impuls lare, ca urmare a lipsei de calciu). mirea de „paralizie agitantă", ca- au credinţa, datorită iluziei bine-
deosebit este datorat lui J.B. Pe lingă aceste tulburări, apar şi racterizată prin apariţia în a cunoscute, că aştrii (luna, soa-
Rhine, care a introdus experimen- tulburări senzitive, viscerale, tro- doua jumătate a vieţii şi evoluţie rele) „ne urmează", adică efec-
tul interpretat statistico-proba- fice şi nervoase. Bolnavii sînt în lent progresivă. Debutul boiii tuează aceleaşi deplasări şi sta-
bilist. Recent, cercetările de p. general irascibili şi violenţi, pu- este insidios, marcat de dureri ţionări pe care le efectuează su-
au intrat aub eticheta de psi'io- ţind prezenta uneori halucinaţii nesistematizate, oboseală rapidă, biectul, în virtutea faptului că
ironică. si confuzii mintale. scăderea randamentului. Apariţia
517
516
p
snitctn lf^.iil prin iiiş<<' !<•;;.Uui i dicţionar filuz"fi("). \stfcl p'-ilm-
ir!\:?;ibile, a l c ă t u i n d .iMff'1 mi logia se centrează .isupia niod.ih- bil (io conduită contemporană
„nimic mare {ară o ninre pasiuni.-.".
t<>L. P. c i l e in legătură, cu corilo- laţilor p. ale activităţii psihice Există insa şi p. distvuctivc, înjo- se (iiiiivâ un patos moderat,
pirea într-un singur tot a feno- (stadii genetice, procese, subpro- sitoare, maladive, numite patimi exagerările, p. fiind socotite ca
menelor obiective şi subiective, ce.ii1, modalităţi specializate ale sau vicii. Despre acestea Kpietet di-MI.uite şi uneori fiind acuzate
care caracterizează egocentris- gindirii, memoriei, imaginaţiei, spune: „pune fiîti patimilor piuă de fals, de mascare printr-o em-
mul: artificialismul şi animismul afectivităţii) pentru ca în fina!.
copilului nu sînt astfel decît două nii-ţi P u n °'(> l' c ' fază de circumstanţă.
să construiască modelul general PATIMĂ, echivalent uzual al
forme de sistematizare mai ac- al conduitei individuale şi de PASIV, PASIVITATE (lat. pas-
centuată a p., care are un carac- sirus, de li pali — a suferi sau su- pasiunii ca sentiment foarte pu-
grup. Cînd modelul p. este consi- ternic şi copleşitor, semnifică ra-
ter mai difuz şi se prezintă mai derat ca atare el se defineşte porta), cel ce suferă acţiunea fără
curînd sub forma unui sentiment a reacţiona; opus activului, cel reori si numai metaforic pasiunea
ca particularitate. în psihologie pozitivă., creatoare şi se rezervă
decît al unei concepţii (credinţe particularităţile psihice sînt cerce nu întreprinde acţiuni, rămîue
propriu-zise). Termenul este îm- cetate, după H. Eysenck, la ni- imobil, în aceeaşi stare. Prin pasi- precumpănitor pentru denumi-
prumutat de Piaget de la Levy- velul trăsăturilor şi al tipurilor vitate se califică starea sau carac- rea pasiunilor negative cu efect
Briihl, care susţine existenţa unor şi sînt modelate categorial de psi- terul celui ce este p. înclinaţia distructiv pentru persoana pro-
astfel de fenomene în gîndirea pre- hologia persoanei, şi diferenţial spre a fi p. este denumită pasi- prie şi ambianţa imediată. Are
logicâ a primitivilor. (după gradaţii, variaţii calita- vism, întotdeauna pasivitatea deci un sens apropiat de cel al
PARTICULAR, PARTICULA- tive şi structurale) de psihologia este relativă in sensul că nu viciului. Este pătimaş cel „orbit
RITATE (derivat de la lat. diferenţială. exclude cu totul acţiunea ci o de patimă", deci necritic, subiectiv
pars, parte, particula — părtici- PASEISM (fr. passd, trecut), implică la un nivel minor, de dar energic, stăruitor, aproape im-
că), ceea ce este sau ţine de parte, orientare exagerată spre trecut ex. contemplare p., activitate posibil de despărţit de obiectul
de caz concret, de individuali- şi idealizarea lui, însoţită uneori p, etc. p. sale.
tăţi, de laturi determinate ale de nesocotirea prezentului şi do PATERNALISM, înclinare exce- PATOLOGIE, ramură a ştiin-
lealităţii, opunîndu-se atît între- lipsa de preocupare pentru vii- sivă de protejare şi tutelare, chiar ţei medicale consacrată descrierii
gului (ca parte) cît şi generalului, tor. In caracterologie, p. se cali- ţinere în subordonare totală a maladiilor şi terapiei lor. Se poate
ca avînd însuşiri specifice, apro- fică prin secundaritate. Luat ca copiilor şi tinerilor de pe poziţii împărţi tradiţional, în externă,
piate de singular şi neintegrate o concepţie, p. propagă conser- reale sau asumate de pater, ceea îu care bolile somatice pot fi tra-
în general. Uneori se dă p. sens vatorismul sau cere întoarcerea la ce reduce sau suprimă independen- tate direct instrumental prin in-
de individual-singular. în uza- moduri de viaţă revolute. ţa tinerilor şi posibilităţile lor tervenţii chirurgicale (tipice sînt
jul epistemologiei însă p. este o de dezvoltare adultă în condiţiile fracturile, hemoragiile traumati-
treaptă intermediară între ge- PASIUNE, sentiment deosebit unor experienţe autentice şi a ce ctc.) şi p. internă sau medica-
neral şi singular şi o sinteză a de puternic şi de activ care îl deplinelor responsabilităţi. lă: 1) p. organelor şi a aparatelor
acestora. P. exprimă mai concret stăpîneşte pe om şi-1 angajează PATETIC, ceea, ce provoacă vitale privind medicina internă
generalul şi reţine unele însuşiri nestăvilit, într-o anumită direc- impresii şi emoţii puternice şi, cu toată gama ei de specializări
comune ale obiectelor singulare. ţie. Omul stăpînit de o p. îşi în genere, produce zguduiri spi- (cardiologie, gastroenterologie,
Deci p. este un model semiabstract, rituale. După Schiller esteticul endocrinologie etc.); 2) p. funcţii-
semiconcret, avînd valoare de mobilizează toate energiile şi de-
implică jocul şi sfera p. A manilor instrumentale ale vieţii de
categorial restrîns, de general monstrează o neobişnuită tena- relaţie: neurologia; 3) p. funcţii-
citate în promovarea acestora. festa patos înseamnă a demonstra
intermediar, de tipic. „Cunoaşte- stări emotive ce sînt contagioa- lor mentale: psihiatria. Asocierea
rea este ridicarea de la singular Practic p. îl împinge pe om spre se şi se impun altora, uneori şi patologici funcţiilor instrumen-
prin particular la general şi înţe- obiectul ei. Există p. creatoare, prin intenţia celui cuprins de tale cu p. integrării psihice con-
legerea singularului în lumina ge- nobile, de o înaltă valoare morală, patos. Patetismul este înclinaţia duce la neuropsihiatrie sau simpto-
neralului şi a particularului" (Mic acestora li se potriveşte dictonul; luC',ii\ împărţirea citată mai sus
spre stări emoţionale accentuate,
spre o sensibilii.ile (•<• se vre;i este nesătisfăcătoare (aslă/i, de
518 propagată la, alţii. Iu arta, si sti-
610
condiţionare. Reprezentînd prin- tineretului şi adultului. Este ştiin-
resortul chirurgiei sînt multe carea cu interesele ci superioare, cipala forţă motrice a dezvoltării ţă şi artă in acelaşi timp. Se pre-
afecţiuni ale orcanelor interne si angajarea în lupta pentru apă sociale p. socialist este în acelaşi zintă ca ştiinţă prin cercetările
chiar unele dereglări neuropsi- rarca patriei şi în efortul continuu timp principala forţă în edifica- pe care le efectuează în colaborare
hice). şi neprecupeţit de muncă con- rea şi afirmarea personalităţii. cu celelalte ştiinţe (biologie, psi-
PATOPSIHOLOGIE v. PSIHO- structivă defineşte conduita pa- încercarea de a abdica de la p. hologie, sociologie etc), apare ca
PATOLOGIE triotică sub raportul valori1., i este un fenomen de patologie artă prin aplicarea adevărurilor
PATRIOTISM, izvorit clin rea- politico-morale. Conştiinţa pati i'. psihosocială ce se soldează cu descoperite. Se cunosc astăzi o
litatea hipercomplexă şi firească tică, reflectînd existenţa social.', înstrăinarea spirituală şi eu simp- serie de împărţiri ale p. în funcţie
a patriei, reprezintă un sistem de este refractară faţă de exclusivi., tome de dezumanizare. de diferite criterii: p. generală
ilăsaturi şi fapte socioumane care mul de clasă exploatatoare şi s> PATTERN, termen uzual în incluzînd toate teoriile privitoare
aparţin atît. existenţei cît şi referă, în spirit umanist, l.i. iul' - psihologia americană, dcsemnînd la educare şi instruire; p. experi-
conştiinţei, ideologici, culturii, — rescle de viaţă a întregului po- un prototip, un model funcţional, mentală, abordarea într-un plan
atît'fiinţei cît şi esenţei ei umane. por. Superioritatea p. socialist ca o structură sau formă de organi- al încercărilor şi controlului sis-
Sub raport psihologic, p. este o p. autentic şi integral constă î;i zare generală, considerată în ceea tematic şi ştiinţific a diferitelor
realitate tot aşa de necesară obiec- caracterul său revolut-'onar, în uru- ce are ea definitoriu, ca o constela- metode formale şi informalc de
tiv ca şi filiaţia, limba maternă, talea po'nlico-riorală a poporul'.!-, ţie de raporturi fără a se face re- formare a omului prin părăsirea
adaptarea la mediul sociocultu- în cultivarea valorilor naţiunii in ferinţă la conţinut. Formă carac- planului empiric în care argumen-
ral concret şi integrarea în acesta, condiţiile respectului fală de alte teristică a activităţii, într-o anu- tele au putut fi adesea selecţio-
elaborarea personalităţii şi con- naţiuni, iu caracterul său conslvuc mită măsură stereo tipizată. nate subiectiv şi la întîmpiare;
ştiinţei axiologice prin modela- tiv şi creator. P. socialist, legat PĂRINŢI (in sens restrîns), p. specială, care se ocupă de dife-
rea social-istorică şi într-o formă cu fermitate de criteriul spaţial, tatăl şi mama. în sens general, ritele categorii de inadaptaţi (pe-
inevitabil particulară întrucît o- al teritorialităţii, este centrat pe strămoşi, întreaga linie de as- dagogia pentru deiicienţii senzo-
mul este o existenţă concretă, nu factorul uman, pe condiţiile de cendenţi din acelaşi sînge. Relaţia riali şi motorii; p. pentru defici-
există în plan abstract şi fictiv, existenţă şi progres al poporului. între p. şi copii este de mare im- enţii mintali, pentru copii cu di-
el se integrează social. în ordinea De aceea toate cele trei dimensiuni portanţă în dezvoltarea persona- ferite deficienţe specifice ca dis-
spirituală, p. constă pe de o parte ale timpului istoric întreţin con- lităţii. Această relaţie nu se mai lexie, disgrafie etc). Din punct
in factura sau particularizarea ştiinţa, sentimentele şi conduita concepe astăzi sub forma autori- de vedere al subiecţilor cu care
stilistică a vieţii psihice (de la patriotică. Ne referim la trecu- tăţii absolute, ci constituie o operează, cunoaştem o p. a copilu-
modele perceptive condiţionate tul istoric cu care ne aflăm în reţea de interacţiuni psihologi- lui, a adolescentului, a tineretului,
geografic şi cultural, pînă la struc- continuitate discontinuă, care ce, în care dialogul continuu a adultului. în ultimele decenii se
tura limbii şi determinările valo- este izvor de forţă şi învăţăminte, constituie soluţia optimă. Un ma- afirmă din ce în ce mai mult p.
rice ale sentimentelor şi scopuri- la prezent ca etapă de dezvoltare re număr de copii inadaptaţi şi socială, care se ocupă cu o vastă
lor), pe de alta, în virtutea senti- în care se investesc energiile cu alterări ale personalităţii sînt gamă de probleme privind dife-
mentului apartenenţei şi impli- creatoare ale poporului relevînd determinaţi de greşita educaţie, de rite compartimente ale vieţii so-
cării în realităţile patriei, constă, „pe viu" problematica progresu- relaţii inadecvate cu familia. As- ciale şi influenţa lor asupra pro-
esenţial, în solidarizarea pînă la lui şi condiţiile efortului eficient tăzi se vorbeşte tot mai mult de cesului instructiv-educativ. Pre-
identificarea cu patria, cu fiin- (p. socialist reclamă eroism coti profesiunea de părinte, în sensul lungirea învăţămîntului şi nece-
ţarea şi dezvoltarea ei superioară. diaii) şi la viitorul istoric, ca izvor învăţării unui comportament sitatea învăţării neîntrerupte pe
Apartenenţa este obiectivă, a-ţi viguros şi specific al p. socialist adecvat în relaţiile cu copiii. toată durata vieţii a determinat
,,aiege" o altă patrie este tot aşa în care se proiectează, cu titlu de apariţia unei p. a educaţiei per-
de absurd cum ar fi să-ţi declari însufleţitoarc certitudini, planuri •PEDAGOGIE (gr. pais, paidos manente. Se mai cunoaşte şi o
o altă mamă — spunea N. Ioi^.i. şi imagini ale unor mari realizări — copil, agein — a educa), cer- p, ii!<i,Iernă, care încearcă să. răs-
Solidaritatea patriotică, partici- între p. socialist şi partinitate cetarea şi aplicai ea celor mai bune pundă trebuinţelor şi orientărilor
parea, la vi,iţa patriei şi identui- comunistă c>te o necesara iutei- metode de educare a copiilor,
521
520
din timpul nostru, ţinind scama iar termenul nu mai este utilizat. mează reţele. Fiecare diutif - i o - şi fixează in mecanismele memo-
de experienţa trecutului, dur mai A nu se confunda cu p. ca şti- te unităţi piinK yte un ;< imi.il de ra dve modelele şi iudn ii de di;,
ales de cercetările multilaterale inţă a solului. intrare, fie din mediul înconjură- eriiuiuaie. Acesta dm urmă, par-
,de societăţii actuale, îa toată PENTHOTAL, substanţă bar- tor, fie de la alte unităţi ale sis- curgîud un proces de instruire,
varietatea ei. biturică eu efecte de diminuare temului şi răspunde, generînd devine capabil să perceapă, să
PEDANTERIE, mod de expri- a vigilenţei, dar fără a provoca un semnal de ieşire, care poate fi clasifice şi să redea simbolic
mare verbală .sau conduită carac- somn. liste utilizată în analiză transmis prin intermediul dife- obiectele din mediul înconjurător.
terizată prin tendinţa de a impre- pentru a. face să vorbească un ritelor conexiuni, unui anumit set Acest: tip de p. se apropie cel
siona pe ceilalţi printr-nn e\- individ blocat. Este. utilizat iu de unităţi receptive. Deci fie- mai mult de sistemul analizato-
ees de spirit analitic şi de erudiţie. anchete judiciare, în unele ţâri, care p. include un input senzorial rului vizual. Cel mai cunoscut p.
P. ascunde, uneori, lipsa unei fiind denumit ,,scr al adevărului". si unul sau mai multe unităţi de este „MARK-1" conceput de F.
gîndiri puternice, originale, prin PERCEPT, analogic conceptu- ieşire — răspuns. Un p. trebuie Rosenblatt, care se bazează pe te-
abuzul tic termeni de specialitate, lui rezultat din procesul conceperii să' îndeplinească anumite condiţii oria discriminării statistice. Struc-
prin construcţii verbale pompoa- sau gindirii, unii psihologi folo- logice şi anume: 1) să aibă o or- tura acestui p. satisface cerinţa
se, prinţr-o rostire afectată. în sesc termenul de p. ca produs al impusă de principiul diversităţii
ganizare topologică, care constă necesare, formulată de W.R.
ceea ce priveşte comportamentul, procesului percepţiei sau perce- în conexiunile dintre unităţile de
omul pedant se caracterizează perii. Este imaginea primară, Ashby, permiţînd stabilirea unei
semnalizare; 2) să aibă un set de analogii cu creierul.
prin excesul dus piuă la pasiune perceptivă, constituită şi aviud funcţii de propagare a semnalelor,
pentru lucrurile nesemnificative, întotdeauna un conţinut: obiec- incluzînd legile de bază ale gene- PERCEPŢIE, proces psihic
pentru construirea şi respectarea tual şi fiind dependentă de obiec- rării şi transmiterii semnalelor; complex-senzorial şi cu un con-
unor şabloane de acţiune. tul său actual. P. nu poate li 3) să aibă un set de funcţii de ţinut obiectual realizînd reflec-
PEDOLOGIE, ştiinţă despre copii, vehiculat asemenea conceptului memorizare, incluzînd legile prin tarea directă şi unitară a ansam-
disciplină psihopedagogică fon- sau reprezentării, ci este numai care se modifică proprietăţile re- blului însuşirilor şi structurii obiec-
dată de O. Chrisiuan la sfîrşitul selecţionat şi focalizat. ţelelor neuronale ca urmare a telor şi fenomenelor, în forma
secolului trecut şi care a avut o PERCEPTRON, termen propus engramării. Ca model tehnic, ca- imaginilor primare sau a percep-
mare răspindire în SUA şi Euro- de !•'. Rosenblatt (1962) pentru telor. Se distinge de senzaţii
pabil să reproducă procesul de per- prin sintetism şi complexitate a
pa în primele decenii ale secolului ,,modelele creierului". P. este de- cepere şi recunoaştere a diferite-
nostru, şi-a propus să reunească finit ca un sistem teoretic care imaginilor, rezultate dintr-o re-
lor configuraţii de stimuli, p. cepţie şi semnalizare plurimodală.
psihologia copilului cu pedoteh- are drept scop explicarea funcţio- nu se studiază niciodată izolat,
•uia (v.j, dar nu a reuşit să reali- nării psihologice a creierului, pe Ca proces primar, se distinge de
ci ca parte integrantă a unui sis- reprezentări şi de gîndire, consi-
zeze studii psiliogenctice adîncite baza legilor cunoscute ale fizicii tem experimental închis, care
şt a t r a t a t superficial fenomenul şi matematicii pe de o parte, derate procese secundare, prin
cuprinde p. ca atare, un anumit faptul prezenţei sthnulilor în cîin-
educaţional. Caracteristică pen- iar pe de altă parte, pe baza
tru p. a fost exagerarea însem- mediu şi sistemele de control. pul senzorial şi a desfăşurării p.
cunoştinţelor de neuroanatomie şi Problema recunoaşterii automate
nătăţii dotaţiei ereditare a copi- neurofiziologie. Esenţa unui astfel atît timp cît se păstrează contac-
lului şi subaprecierea rolului me- de model teoretic constă în faptul poate fi rezolvată în general pe tul cu stimulul complex. în acest
diului şi educaţiei. De aceea p. că el reprezintă un sistem de pro- două căi: fie prin înscrierea pro- sens trebuie înţeles şi caracterul
s-a concentrat asupra testării prietăţi cunoscute, în care se cesului recunoaşterii într-un anu- nemijlocit al p., iar nu în cel al
aptitudinilor socotite native, în includ caracteristicile esenţiale ale mit program şi prestabilirea regu- absenţei influenţei experienţei, mo-
vederea orientării, selecţiei şi unui sistem cu proprietăţi n<c;i- lilor desfăşurării lui, obţinîndu-se delelor (gestalturilor) sau cunoş-
adaptării de măsuri care să per- noscute sau cunoscute doar in astfel un p. de tip programat, de- tinţelor. Fapt că semnalizarea
mită punerea în valoare a dota- parte. P. constă dintr-un set de terminist, fie cu ajutorul p. cu senzorială este posibilă şi fără
liei. Dovedindu-se neîntemeiată unităţi generatoare de semnale, autoorganizare, de tip probabilist, mediatori (J. Gibson), dar prezen-
şi nr-snfii-ientă p. s-a destrămat, care sint interconectate si foi- care în procesul recepţiei stabilesc ta acestora conferă un caracter
522 523
superior p. şi permite realizarea Subiectul poate interpreta obiec- în perceperea unui obiect do- practică. Astfel „ştim" că soarele
lor (u fapte de conştiinţă. Posi- tul, poate presupune, dar nu si vedesc ca şi în palpa ţie, că este are altă mărime decît cea ce ne
bilităţile de reflectare perceptivă percepe, în condiţii normale, ceva urmărit conturul şi structura o- apare. Subiecţii foarte exersaţi în
se perfecţionează în ontogeneză. ce nu aparţine şi nu este impus de bicctului (F. Davis, Iarbus, V. măsurători nu comit eroarea prile-
De la centrarea perceptivă (v.) obiect. De aici'caracterul de lrge Zincenko). Tiparele sau gestal- juită de figura lui Mullcr-Lyer,
se trece prin coordonări la decen- al obiectualităţii p. Combătînd turile ce se formează depind de după cum a dovedit-o Gh. Zapan.
trare, cu efecte de creştere a argumentat înţelegerea asociaţio- practicarea unor traiectorii sen- în activitatea perceptivă, creieiu-
conţinutului obiectiv al reflec- nistă a p. ca un complex de sen zoriomotorii. Hebb (1956) a emis lui îi revine un rol important. G.
tării. Odată cu aceasta procesele zaţii intercorelate, reprezentanţii teoria ansamblurilor neurale în Stratton a experimentat cu oc!v-
perceptive se comprimă, ajungînd gestaltismului — \V. Kohler, Ai care se închid circuite ce sînt la lari cu lentile prismatice, ce ră>-
>â se desfăşoare operativ, aparent Wertheimer, K. Koffka ş.a. — baza perceperii formei. Orbii su- toarnă imaginea, şi menţinind
— instantaneu. Analiza experi- au arătat că unitatea sau integra- puşi operaţiilor nu-şi recapătă la subiecţi ochelarii, a obţinut,
mentală relevă însă mai multe litatea imaginii primare se duto- vederea iniţial decît la nivelul unor în decursul a opt zile, o treptată
faze ale oricărui act de p. Clasic, reşte priorităţii întregului asupra vagi senzaţii. Pentru a percepe ei corectare a imaginilor, astfel îneît,
s-au detaşat trei nivele de mini- părţilor şi rezultă din organizarea trebuie să străbată o perioadă de după scoaterea ochelarilor, subiecţii
mum (v.): vizibile, separabile şi gestalturilor (formelor, structuri- reeducare. Există deci un fenomen iar vedeau lumea răsturnată dato-
cognoscibile (A.D. Alexandrova). lor) senzoriomotorii, conform ges- de învăţare perceptivă, prin care, rită ajustărilor ce interveniseră
în psihologia inginerească, A. taltului fizic. în joc intră o serie după J. Bruner, L. Postman, O. în decursul celor opt zile. în struc-
Fitts, H. Forgus, B. Lomov de- de legi gestaltiste (v.) printre care Selfridge etc. — se formează me- turarea spaţiului intervin coordo-
taşează patru faze ale procesului fundamentală este legea pregnanţei. diatori centrali ai p., şi anume: nări polisenzoriale, îndeosebi op-
de p. (v.): detectarea, discrimina- Experimental, multe din aserţiu- gestalturile, operaţiile de explorare ticokinestezice foarte complicate,
rea, identificarea şi interpretarea. nile gestaltiste au fost parţial con- şi control, la care se adaugă me- în psihologia p. se foloseşte ter-
în genere, p. este concepută în firmate, dar teoria a rămas vicia- moria senzorială. învăţarea per- menul de cue-şi pentru a desemna
ordinea interacţiunii dintre obiect tă de o exagerată afirmare a în- ceptivă este intensă în copilărie, atît mecanismele cît şi reperele
şi subiect, considerîndu-se atît tregului şi relaţiilor în raport cn dar şi restructurînd repertoriul ce mediază p. în p. spaţiului
factorii obiectivi de intensitate, elementele şi totodată de ignora- de modele perceptive de care dis- bidimensional un cue-s fundamen-
instanteneitâte, contrast, prin carea rolului activităţii. Astfel, pe pune subiectul. După Pavlov tal, este unghiul drept, alcătuit
re stimulii se impun, cît şi factorii lîngă obiectualitate, integralitate, la baza p. este un sistem de refle- din verticala gravitaţională şi
subiectivi, cum sînt activitatea selectivitate, o lege a p. este xe. Niciodată însă p. nu se reduce orizontală. Acesta a dobîndit nu-
exploratorie (E.N. Sokolov), me- constanţa (v.). Or, nu de la înce- la o simplă confruntare între mo- mele de ancoră. în raport cu ce-
canismele de relevare şi extragere put aceasta este prezentă. P. del şi stimul. E.N. Sokolov arată le două dimensiuni se structurează
a informaţiei (Attneave, J. Bru- Pufan dovedeşte că, la copil, că în constituţia tuturor actelor formele plane. P. formei, după
ner), modelele perceptive sau constantele de mărime şi formă so perceptive intră ansambluri de cum o dovedesc S.E. Asch şi
gestalturile, etaloanele, motivele formează (modelează) treptat în reflexe orientative, defensive şi Witkin, depind de concurenţa fac-
~A atitudinile (P. Fraisse), ca şt condiţiile activităţii şi rezultă, adaptative. Imaginea se constru- torilor optici (proiecţia retiniana)
întreg aparatul cognitiv. Procesul deci, din experienţă. Fenomenele ieşte procesual prin ajustări „tran- şi a celor kinestezici. P. spaţiului
p. este interpretat cibernetic în evidente ale specializării p. la zacţionale" (Werner şi Wapner). tridimensional sau a volumului,
legătură cu capacitatea rezolutivă persoane cu diverse profesiuni nu Dacă intervin condiţii dificile, adîncimii, depind de două serii
a canalelor senzoriale, iar selecţia pot fi explicate decît prin antre- desfăşurările oscilatorii ale p. sînt de cue-şi: primari şi secundari
este pusă în seama deciziei. Aceas- namentul prilejuit de activitate, evidente. Uneori, mecanismele per- Primare sînt mecanismele de
ta explică selectivitatea p. într-un ce permite restructurări senzorio- ceptuale generează iluzii deşi, în acomodare şi convergenţă (aso-
cadru dat, dar nu permite „ada- motorii, dublate de operaţii anali - principal, mecanismele date con- ciate central cu asimetria func-
osuri" arbitrare de calităţi senzo- tico-sintetice de ordin intelectual tribuie Li p. corectă. Iluziile sînt ţională a celor doua emisfere
riale pe care stimulul nu le posedă. înregistrările mişcărilor ochiului depăşite prin cunoaştere logică şi cerebrale — B. Ananiev, Sherry),
524
525
P
c e p e r e a I-<-|:It iil'ii- ••p.ili.-ilr •-.•• j w - < I r 11) <•• j i . i 111 •< • ,i l u m i i . (',ni/'•rin, tro-
prin care se determină direc- ţională cu pătratul distanţei faţă l u n i ' . r ş t v t u r n i r " piiiblc-jii-i i f M ' iia i'ii,tti,",l{i'ti iulie bpultitl tri-
ţia şi se realizează accenturi de subiect. Astfel privind de-a cere rezolvată logic. Reperele sînt dimensional şi dimensiunea tem-
relevante (J. Brunei). Cit pri- lungul liniilor ferate ni se pare că confruntate şi judeeîndu-se, se porară este un raport de interdepen-
veşte cue-şii secundari ce contri- acestea se apropie una de alta si trag concluzii despre distanţe, po- denţă. Daca spaţiul ste obiectivat
buie la p. tridimensională, aceştia în punctul cel mai îndepărtat se ziţii sau mărimi. în p. spaţiului în lucruri şi raporturi între ele,
sînt: a) mărirea retinală a ima- întîlnesc, sau la linia orizontului se include măsura. La militarii ex- timpul este o proprietate a miş-
ginii; dacă un obiect de proporţii ni se pare că cerul se uneşte cu perimentaţi, ca şi la alţi specia- cării, a evenimentelor. P. spaţiului
cunoscute este văzut la o distanţă pămîntul. Principiile perspectivei lişti se constituie un mecanism de este facilitat de repere şi etaloane
mai mare de 30 m, micimea pro- lineare se utilizează şi în desen. vi'deometrie (măsurarea prin p. obiective, evidente. P.' timpului
iecţiei retinale (obiectul se vede Două linii ce se apropie de-a lun- vizuală). Văziii d, subiecţii res- este mai dificilă, deoarece ea nu
ca fiind mic) este un indicator gul unui plan dau impresia du pectivi apreciază prompt dimen- priveşte simultanul, ci succesivul,
invers al distanţei; b) pe măsură adîncime; g) perspectiva aeriană. siunile. Pentru a educa la ostaşi beneficiind numai de etaloane in-
ce obiectul se deplasează pe linie Straturile de aer şi vapori inter- abilitatea videometrică se folosesc directe şi greu de constituit şi
orizontală pare mai îndepărtat, puse între observator şi obiect ii anumite tehnici. Cerîndu-se apre- deci este foarte relativă, fiind
însă ridieîndu-se, în acelaşi timp estompează pe acesta din urmă. cierea unei distanţe se verifică mai mult decît oricare alta sus-
şi pe verticală, pare şi mai înde- contribuie la simplificarea imagi- apoi distanţa reală în cazul că nu ceptibilă de iluzii şi denaturări.
nilor, în sensul că o serie de deta- este cunoscută de ofiţerul ins- Timpul este perceput şi apreciat
părtat; c) textura şi densitatea
lii nu mai sînt vizibile sau sînt tructor. Ostaşului i se recomandă în baza a trei sisteme de referinţă:
ambianţei şi obiectelor. Dacă
percepute vag. Cu cît obiectul să recurgă fie la măsurarea ana- a) sistemul fizic şi cosmic, constind
privim un peisaj, observăm că
apare mai simplu si vag, fiind litică, aplicînd mintal pe traseul din repetivitatea fenomenelor natu-
textura pămîntului devine mai
îmbrăcat şi într-o nuanţă bleu- respectiv un etalon de 1,3,5, 10 m rale; b) sistemul biologic, caracte-
lină pe măsură ce se măreşte dis- violet, cu atît ni se pare că este
tanţa. Obiectele localizate pe pă- şi verificînd de cîte ori este cuprins rizat prin ciclurile de viaţă şi
mai îndepărtat; h) umbrele şi între extremele traseului, fie la ritmarea funcţiilor organice, puls,
mîntul cu textură mai fină par lumina. Părţile iluminate ale o-
mai depărtate decît cele localizate metoda dihotomică, care constă •respiraţie, contracţie şi dilatare
biectelor indică apropierea dv în diviziunea în două a traseului, musculară, digestie, metabolism,
pe pămînt cu textură mai gro- observator, în timp ce umbrele apoi diviziunea în două jumătăţi veghe şi somn; c) sistemul socio-
solană; d) superpoziţia. Obiec- sugerează volumul, relieful, adîn- apropiate ş.a.m.d. pînă la obţi- cultural, cunoştinţe generale despre
tul mai apropiat poate să ecraneze cimea. Zonele de umbră, ca şi nerdU unui segment ale cărui di- unităţile de timp şi sistematica
obiectul mai îndepărtat. Această într-un desen, arată că porţiunile mensiuni sînt uşor de determinat lor, aparate de măsurare a tim-
corelaţie este folosită în teatru — respective din obiect nu sînt cu pului, retrospectiva cosmică, geolo-
şi prin înmulţirea căruia se poate
diferite perdele suspendate dau totul vizibile, de unde efectul calcula integral distanţa. Punctul gică şi istorică. La nivel p., orien-
impresia că scena este mult mai de corp tridimensional. Inversa- critic în aprecierea distanţelor tarea în timp se realizează în două
adîncă decît în realitate; e) spa- rea prin mijloace artificiale a zo- mari constă în aceea că segmentele forme: a) prin p. succesiunii corn-
ţiul gol sau umplut. Distanţa nelor de umbră şi lumină gene- situate în depărtare par a fi mai portînd ritmicitate, periodicitate,
umplută pare mai lungă decît rează o impresie de relativă apro- mici, conform legilor perspectivei ordonări de faze, evenimente,
spaţiul gol. Astfel aceeaşi dis- piere şi scoate în evidenţă volu- lineare, de aceea în diviziuni şi stări; b) prin p. duratei, definită
lanţă pare mai mică decît pe mul obiectului. Atragem atenţia în folosirea de etaloane trebuie ca distanţă temporară dintre două
teren, mai mică pe cîmp uniform asupra importanţei pe care o arc să se aplice progresiv un coeficient evenimente. Copiii consideră că
decit de-a lungul unei străzi; f) componenta interpretativă în p. de amplificare direct proporţional dintr-o serie de vehicule ordonate
perspectiva lineară. Este aplicată spaţiului. Experienţa şi cunoştin- cu distanţa. între coordonata spa- pe şosea, cea mai mare viteză o
la dimensiuni longitudinale. Le- ţele'de care dispune subiectul, cic- ţială şi cea temporară este un are cel ce se află în frunte, ceea
gea perspectivei lineare arată că loanele fixate de el intervin adu raport de intercondiţionare. După ce poate să nu fie real. Observăm
mărimea retinală a dimensiunilor iu structura imaginilor şi în for- Einstein timpul este cea de-a 4-a că în aprecierea timpului intervin
longitudinale este invers propor- mularea aprecierilor. Deseori per-
587
526
şi corelate spaţiale, cum e-te în înalte. Interval' le mărcile m '-.(i- viaţă îndelungată şi bogată. Pe creează impresia mişcării persona-
t\[7.'-\\ vitezei. I.)I i> u t a r c a în -;u<"- m u l a Ui ' 1 i-;coii h i iui -irit |>ere. pui,- asemenea, în taţi subiectului per- jelor. E : te un caz de mişcare apa-
i esiunc este ticpendentă şi de fac- ca fiind mai lungi. Apreci> PM spectivele temporare par a fi foarte rentă. Din punct de vedere psi-
tori subiectivi. Stimulul odată duratei perceput': şi a sueceMiin-! largi cînd acesta este bogat în hofiziologic şi mişcarea reală se
fixat este perceput mai repede, ei imediate este pregnant infim-! proiecte şi prevede evenimente percepe în acelaşi fel. Urmărind
ceea ee laie ca în succesiune să tată, de starea emoţională a MI semnificative. Cit priveşte p. miş- un obiect mobil primim o suită
i se acorde un loc privilegiat". liieclnlui şi de caracterul ai ti-, cării, aceasta este o modalitate de impresii, care, dacă apar la
Dacă în p. spaţiului un rol im- taţii desfăşurate de el. Emoţii!, mixtă de percepere spaţiotempo- intervale mici unul de altul, se
portant revine văzului, în p. plăcute comprimă, subiectiv, ilti rară. Concludent este următorul înlănţuie printr-o suprapunere
timpului intervin cu prioritate ratele şi accelerează succesiunii' • experiment: într-o cameră ob- parţială, încadrîndu-se în ceea
acele modalităţi senzoriale ale într-o stare stenică, de bucurie -i scură se aprind succesiv două ce se numeşte vederea cinematică.
< ăi'or funcţii se eşalonează lari;' desfăşurare energetică timpul tn becuri situate la o distanţă mică Dacă un obiect se mişcă prea încet
în succesiuni: auz, kinestezie şi ce pe nesimţite. Emoţiile neplăcu- unul de altul; subiectul percepe sau este la o mare distanţă şi
sensibilitatea viscerală. P. durate, dimpotrivă, provoacă, subiec- însă nu două lumini distincte şi mişcarea lui este aparent lentă,
iei este deosebită de reprezentarea tiv, o dilatare a timpului. Stările succesive, ci o bandă luminoasă atunci imaginile nu se modifică
ei. în sens nemijlocit, p. duratei penibilo fac ca intervale obişnui' - în mişcare, de la primul la cel suficient de la o fază la alta şi
se referă la aşa-zisul prezent psi- să pară insuportabil de lungi. I >; de-al doilea punct. întotdeauna suprapunerea lor nu dă efectul
hologic, a cărui nemijlocită sesi- regulă îndreptarea atenţiei către p, mişcării presupune o corelaţie perceptiv de mişcare. în schimb,
zare se extinde de la o sutime de scurgerea timpului, în absenţa între stimuli sau stimulaţii. Posi- este posibil ca obiectele imobile
secundă pînă la 2 secunde. Pra- oricăror altor preocupări, are ace- bilitatea continuităţii între diver- văzute rapid de un subiect aflat
gul minim al duratei este de o laşi efect al dilatării aparente a se faze de stimulaţie este condi- într-un vehicul să fie percepute
sutime de secundă prin senzaţiile duratei. Astfel, în condiţii de ţionată, pe de o parte, de prezen- ca fiind în mişcare. Pe lîngă aceste
auditive şi de zece sutimi de se- plictiseală atenţia fiind fixată pe ţa unor repere fixe, pe de alta de principale şi generice modalităţi
cundă prin senzaţiile vizuale. timp, acesta pare a se scurge ex- fenomenele de postacţiune (v.) de p. (spaţiu, timp, mişcare) se
Timpul plin, continuu este asigurat trem de lent. Dacă însă atenţia, proprii analizatorilor. Rolul fe- mai vorbeşte despre p. vizuale,
de o stimulaţie stabilă şi se ex- este fixată asupra altor obiective nomenelor de postacţiune sau de auditive, kineslezice, după analizo-
tinde de la una la douăsprezece decît timpul şi subiectul acţio- persistenţă a imaginilor în con- rul dominant în procesul de p.
sutimi de secundă. Trăirea duratei nează cu încordare sau însufleţire, struirea p. mişcării este pusă în dat, sau despre p. specializate con-
devine accelerată, grăbită la in- atunci, subiectiv, duratele se com- evidenţă de experienţa vizionării form unui tip de activitate (lec-
tervalul de 0,5 secunde şi pare prima. Timpul ocupat cu activi- filmelor. Pelicula conţine o suc- tură, producţie industrială, artă
indiferentă la intervale ce se tate densă şi interesantă se con- cesiune de imagini statice, repre- etc). Datele perceptive servesc
apropie de o secundă. între una sumă extrem de rapid. Acţiunii'" zentînd doar faze ale mişcărilor. pentru elaborarea reprezentărilor
şi două secunde durata este per- şi evenimentele se transformă la Pe ecran sînt proiectate minimum şi gîndirii (v.) care însă se dezvoltă
cepută ca fiind prelungă. Interva- nivelul reprezentării timpului în douăzeci de cadre pe secundă, iar la un nivel superior, depăşind p.
lele determinate vizual par mai repere. De aceea retrospectiv du- spectatorul realizează imaginea şi deseori contrazieînd-o sau
lungi decît cele determinate audi- ratele de timp încărcate cu acţiuni mişcării în virtutea unei continui- completînd-o.
tiv. Cînd se trece de la un stimul si evenimente (amintite sau pro- tăţi subiective, a unei contopiri
datorite faptului că în minte ima- PERCEPŢIE EXTRASENZO-
mai intens la altul mai slab, du- iectate) vor părea foarte lungi, RIALĂ, telepatie, calificare, în
rata aparentă se prelungeşte. Cînd se vor amplifica. în reactualizarea ginile nu dispar concomitent cu
dispariţia stimulului (efect de psihologia engleză a recepţiei me-
se trece de la un stimul slab la trecutului acţiunile şi evenimentele sajelor telepatice sau după Ch.
altul mai intens, durata aparentă ce au fixat succesiv timpul, mo- postacţiune), ci persistă şi se în-
gemănează una cu alta. Faptul Richet, — criptestezie.
se scurtează. Intervalele marcate mentele prezente par să restituie
cu sunete joase par mai scurte că noua imagine se formează pes- PERCEPŢIE INTERPERSONA-
subiectului timpul, să comunice LĂ (INTERCUNOAŞTERE), pro-
decît cele marcate cu sunete mai acestuia impresia că a trăit o te cea veche şi tot aşa mai departe,
ces de comunicare interpersonală
528 529
< ' x ( r - i n - întreprinderi şi instituţii sau la PERIFERIC (gr. periferein —
;sivă.. Tiept.it, gratie iiiv.it,un
terpersonale, îii care se manifestă centre şi institute specializate, a purta în jur), calificare a proce-
şi experienţei, repertoriul mode- necesită preocupări continue, ten- selor, informaţiilor, zonelor în ra-
tendinţa de a reflecta în mod lelor şi motivelor se lărgeşti-,
deosebit nu atît structura şi di- dinţe de autodepăşire. spirt de răs- port cu un centru; ceea ce este
dechmşind acţiuni de investiga- pundere pentru propria activitate.
namica comportamentelor indi- ţie perceptivă, a altora, de orien- marginal, de însemnătate secun-
vizilor în grup, cît mai ales inten- PERFECŢIONISM, atitudine dară, cu funcţii auxiliare etc.
tare anticipativi spre un an- hiperexigentă faţă de sine sau
ţionalitatea şi semnificaţia aces- samblu de stimulări relaţionale, în psihofiziologie este p. ceea ce
tor comportamente, obiectivele de atitudini reactive adecvate de alţii, grijă excesivă, adesea este extracerebral şi se ia în
lor (Cătălin Mamali). Obiectul particularităţilor, sistemului va- obsesională pentru perfecţiune ca- raport cu centrii corticali, de
p.i. este constituit din date de lorico-norrnativ propriu colecti- re eliminînd realizările parţiale, exemplu receptorii p. (ochi, ure-
prezentare individuală (de la în- vităţii date. Se menţine însă mai modeste, deseori frînează orice che), organe p. (membre, viscere,
suşirile manifeste pînă la condui- posibilitatea desfăşurării unor act,- realizare. ţesut muscular sau cutanat ş.a.).
tele relaţionale), trăsăturile de per- interperceptive inadecvate, cum PERFORMANŢA, acţiune cu un în percepţie se distinge o zonă
sonalitate inaparent-e, rol-staiusu- sînt: promovarea unei atitudini efect ce depăşeşte nivelul comun, centrală şi alta p. de ex. vedere
rih şi structurile, (reţelele) de excesiv critice sau necritice, ne- este superior, poate constitui chiar centrală şi vedere p. O astfel de
grup, de percepţie. Datorită orien- perceperea (totală sau parţială) un record. în psihologie se apre- topică se aplică şi fenomenului
tării cu precădere spre inaparent, a unor indici semnificativi, per- ciază ca p. toate rezultatele acti- de conştiinţă care dispune de un
p.i. presupune îmbinarea reflec- ceperea deformată, generalizarea vităţii, ce deţin un rang maxim nucleu de claritate şi de zone p.
tării senzoriale cu cea raţională. metaforică a unui indice percep- şi aceasta fie în ordinea indivi- crepusculare etc.
Interpercepţia nu este un simplu tiv asupra întregii configuraţii a duală fie în cea colectivă. Prin PERPLEXITATE, stare de co-
act de cunoaştere, ci şi expresia situaţiei percepute, extensiunea testele de p. se evaluează nivelul pleşire, de mirare, surpriză asociată
nevoii de asociere cu alţii şi de temporală a indicelui perceput, mental evitîndu-se probele ver- uneori cu spaima şi producînd
variaţie relaţională (J. Moreno), inerţia perceptivă, tendinţa de bale sau de cunoştinţe. efecte de irascibilitate şi blocaj
punlnd astfel in funcţiune capaci- cantonare la comportament apa- PERFORMANŢĂ SPORTIVĂ, afectiv.
tatea de empatie. P.i. are caracter rent şi nesesizarea comportamen- rezultat valoros individual sau PERSECUŢIE (MANIE), atitu-
selectiv (P. Maucorps). Amplitu- tului inaparent (disimulat, simu- colectiv obţinut într-o competiţie dine patologică a unui subiect,
dinea şi calitatea interpercepţiei lat sau suprasimulat), conformi- sportivă şi exprimată în cifre
sînt condiţionate de o serie de manifestată printr-un comporta-
tatea perceptivo-afectivă (struc- absolute după sistemul haremu- ment de neîncredere, suspiciune
factori obiectivi (felul activită- turarea „imaginii perceptive" în rilor oficiale sau prin locul ocupat
ţii, contextul sociocultural, dis- în clasament. Realizarea unei si interpretare delirantă a cuvin-
conformitate cu orientările po- telor şi faptelor persoanelor din
poziţia spaţială — J. Stoetzel) zitivă sau negativă ale atitudi- anumite p.s. poate constitui mo-
şi subiectivi (atenţie, curiozitate tivul fundamental al întregii ac- jur, ca avind intenţii şi scopuri
nilor faţă de persoana percepută, nefavorabile lui. Astfel, bolnavul
epistemică, motivaţie relaţională, de unde apariţia efectelor de tivităţi de pregătire şi participare
valori atribuite — R. Tagiuri). la competiţie. Obţinerea unei p.s. crede că lumea îl vorbeşte de rău,
cristalizare şi decristalizare). caută să-1 jefuiască, să-1 chinuias-
Informaţiile recoltate sînt compa- este condiţionată, alături de fac-
rate cu imaginile-etalon ale unor PERFECŢIONARE PROFESIO- tori de ordin somatic şi funcţional că, să-1 omoare etc. Uneori, p.
modele mentale lipice (F. Hei- NALĂ, tendinţă şi activitate sis- şi de factori de natură psihologică este însoţită de un delir de gran-
der). Modelele mentale au şi rol tematică de ridicare a calificării ca: interesul, o anumită motivaţie, doare, bolnavul considerînd că
motivaţional, conţin standarde profesionale în raport cu exigen- echilibrul emoţional, nivel de aspi- este persecutat deoarece, avind
relaţionale restrictive de ordin ţele sociale mereu sporite, pe raţie, pregătirea psihologică pen- calităţi deosebite, stîrneste invi-
moral, transmise în familie, şi de baza experienţei acumulate, prin tru competiţie, capacitatea <lc dia duşmanilor, caro caută din
aceea necorespondenţa imaginii însuşirea de noi cunoştinţe şi autoreglare în competiţii, ca şi aceste motive să-1 distrugă fizic
actuale a partenerilor cu modelul tehnici de lucru. Se realizează coeziunea afectivă în cazul echi- sau moral. în anumite cazuri,
prin cursuri de perfecţionare în pelor sportive. bolnavul se Mpără de p. imaginare.
530
531
34*
revendică drepturi ce i-au fost ţiilor epistemice, pragmatice şi bine zis modul de organizare,
unitate socială, care se bucură de axiologice. Restrictiv p5ihijlu;;i,i
r
>tnu.'t unire, orientare a indivizi-
„uzurpate", face demersuri la or- anumite drepturi şi obligaţii. (',.
ganele în drept şi chiar comite consideră p. ca un macrosistem lor es'.e subordonată devenirii
Jung a introdus în psihologic al invarianţilor informaţionali şi istorice şi deci nu este aceeaşi în
acte de violenţă asupra duşmani- termenul de „persona", termen
lor închipuiţi. în aceste situaţii, operaţionali, ce se exprimă con- toate epocile si societăţile, parti-
preluat din textul antic, un<]' stant în conduitei şi sînt definitorii cularizîndu-se clasial şi grupai;
bolnavii devin din „persecutaţi" actorii purtau mască, şi i-a <!,il
veritabili persecutori. Este întîl- sau caracteristici pentru subiect. 3) fiind produs al istoriei, perso-
sensul de aspect exterior, p. P. este obiectul mai multor ştiinţe, nalitatea umană se afirmă, prin
nită în unele boli psihice, dar care noi ii prezentăm altora. P.
poate fi şi o trăsătură de caracter fiecare din acestea considerînd-o recurenţă, — ca factor activ al
se deosebeşte, la Jung, de,,anin!;;" . sub un unghi specific. Antropolo- acesteia, dar nu într-un mod
psihopatie. care reprezintă forţa internă re.i
PERSEVERAŢIE (lat. per se- gia filosofică se ocupă de sensul general şi abstract, ci concret,
lă a personalităţii. P. esto o vieţii şi de esenţa umană. Esenţa îa unitate cu circumstanţele exis-
vents — neînduplecat, stabil, ne- construcţie adoptată din mediul umană a fost legată de Aristotel tenţiale; 4) orînduirile sociale ne-
schimbat), persistenţă excesivă şi social şi în special din rolul pro- de capacitatea omului de a-şi drepte şi în genere imperfecţiunile
anormală a unei reacţii, tendinţe, fesional al individului. Sînt oa- produce mijloacele de trai (honio organizării sociale se repercutează
acţiuni, idei şi aceasta datorită meni care se identifică cu p. economicus), a fost pusă de Des- corespunzător asupra vieţii indi-
inerţiei uneori patologice a unui în dauna componentelor mai pro- cartes pe seama conştiinţei, sau viduale, ghidate de aspiraţiile
focar de excitaţie. Se manifestă funde şi individuale ale persona- de alţi gînditori pe seama lim- multiple, prin înstrăinarea muncii
de ex. prin mişcări stercotipe şi lităţii lor. în psihologie caracteris- bajului, a capacităţii de a for- şi celelalte forme de înstrăinare;
inutile, prin repetarea aceloraşi ticile p. au fost opuse caracte- mula şi utiliza simboluri Cas- 5) transformarea socială a perso-
cuvinte, prin revenirea la aceeaşi risticilor „obiectului" de către sirer), de a fabrica şi utiliza nalităţii ce nu poate exista şi fi
idee — şi toate acestea în chip W. Stern. instrumente (B. Franklin), de a concepută decît concret, în uni-
iraţional. PERSONAJ (în germană Per- participa la istorie şi de a fi tate cu existenţa sa, nu poate fi
PERSEVERENŢĂ, calitate a sonUckheit Gestali), atitudini şi dotat cu o cultură etc. Faţă de realizată decît prin transformarea
voinţei caracterizată prin eforturi conduite impuse de rolurile so- antropologia filosofică tradiţio- radicală şi optimizarea vieţii so-
continue şi mereu înnoite în vede- ciale animate de individ. Se dis- nală, care pornea de la ideea unei ciale şi aceasta, în raport cu
rea realizării unui scop. Apropiat ting în general: 1) personaje so- esenţe imanente a omului şi chiar participarea subiecţilor la respec-
ca sens de tenacitate, termen care ciale, care joacă rolul aşteptat faţă de concepţiile existenţialiste tiva operă transformativă în sen-
accentuează continuitatea efortu- de la ei de societate în conformi- cele mai avansate, care îşi cen- sul socialismului şi comunismului.
lui şi rezistenţa în învingerea tate cu funcţia lor; 2) p. care se trează interpretările umaniste pe Lucien Seve demonstrează con-
unor obstacole. modelează după aspiraţiile lor ideea sensului vieţii umane, mar- vingător prin apelul la metodo-
PERSOANĂ 1) (în sens general) (un ideal conştient sau incon- xismul propusese încă în urmă cu logia marxistă şi în baza lecturii
se referă la individul uman aşa ştient). Aceştia sînt desemnaţi şi mai bine de un secol, înţelegerea psihologice a textelor marxiste
cum apare el în ochii altora, în ca „p. volitive" — care vor să esenţei umane ca rezultînd din că „la baza psihologiei personali-
relaţiile cu alţii. 2) (în filosofic fie aşa; 3) p. mască, care caută ansamblul relaţiilor sociale. Aceas- tăţii este analiza muncii sociale",
şi morală) desemnează un indi- să apară într-un anumit fel pen- tă interpretare, materialist-isto- ca o condiţie a existenţei ştiinţi-
vid uman capabil să gîndească tru a-şi ascunde propria persona- rică, impune următoarele teze: fice a însăşi teoriei multidiscipli-
raţional şi să acţioneze în con- litate, fiind un refugiu al eului. 1) primatul social-istoricului asu- nare a p. Marx arătase că indus-
cordanţă cu valorile morale. 8) Noi vorbim despre funcţia de pra individualului îneît esenţa tria este „cartea deschisă a for-
(Din punct de vedere juridic) p. a personalităţii, în sensul adap- este „transplantată" în individ, ţelor esenţiale umane", „princi-
indică o entitate cu drepturi şi tării acesteia la împrejurări şi care nu este prin sine însuşi gene- pala forţă de producţie este însuşi
îndatoriri stabilite prin legile în roluri. rator, ci doar purtător al esenţei omul", că „forţele de producţie şi
vigoare. Se face o distincţie între „zămislite" într-un cadru socio- relaţiile sociale sînt diferite aspec-
p. civilă, care este un individ PERSONALITATE, subiectul cultural; 2) esenţa umană sau mai te ale însăşi dezvoltării indivizi-
fizic şi p. juridica, o asociaţie, uman considerat ca unitate bio-
psiho-socială, ca purtător al fune-
532
S33
lor". SoH'hn itatctt profunda dinii c Lidlă SI' I Uf P'-: !-•-',];< ţi C-\ ţi. CU () vîndu-şi dimensiunile în valori. roiului eredităţii iu definirea p.,
socivcconoiiut şi p a soii'j!<\;:i n- n.ituiv .•' • •_ i -.11 -1 . t o m . . i , il,.M iu .1 liul constă ilititr-ii manieră de a cit şi încercărilor de a reduce
primă relaţiile funcţionale de de- .structură p:,ihică particulară, aşii exista cu alţii, conştiinţa de sine determinarea p. la trăsături psiho-
terminare dintre două serii de cum particulară îi este fizionomia confundîtidu-se perpetuu cu con- cons1 ituţionale. De aceea biotipo-
procese, care sînt diferite, dar se propriu-zisă. Privită sub raport ştiinţa altora (J.P. Sartre). După loojiK; de orice [el rămîn necon-
împletesc strîns fără a fi reciproc psihologic, p. a fost definită de li. Lcit.'in, persoana şi mediul sin! cludento pentru ceea ce repre-
reductibile. O veritabilă psihologie către G. Allport ca unitate a interdependente, unul construi ndit- zintă p. în esenţa sa şi nu pot
marxista a p. va evita atît difor- sistemelor dinamice prin care se. se în. funcţie de clălalt sau de an- aduce decît unele completări la
marea psihologistă a socialului, efectuează o adaptare originală, iar samblul celorlalte. în consecinţă, teoria temperamentelor. în stu-
cît şi tratarea sociologizantă, ab- de către R. Cattel ca un sistem agregatul de factori şi procese ale diul psihologic al p. se detaşează
stractă a persoanei. Nu este al deprinderilor proprii subiectu- personalităţii este ontogeuctic con- în marc două modalităţi de abor-
vorba de înlocuirea studiului psi- lui, care permit o previziune asu- struit, după G. Kelly, unitatea dare: cea factorială preocupată
hologic de p. cu studiul restrictiv pra comportamentelor acestuia.Fon- de sens a personalităţii fiind de identificarea şi stabilirea co-
al relaţiilor economice, sociale, datorul personologiei W. Stern construcţii]. Observăm că chiar în
culturale, ci de amplasarea psiho- recurge la definirea p. ca un lot relaţiilor dintre trăsături şi cea
sistemul psihologiei modul de structurală, preocupată de sur-
logiei p. pe topografia materialist- funcţional, structurat, orientat fi- concepere al p. se diferenţiază,
istorică, ţinînd seama de rolul nalist, articulat într-un sistem ie- fiind altul în perspectiva psiholo- prinderea organizării globale a p.,
primordial al relaţiilor socioecono- rarhic de persoane. Ultima idee giei sociale decît al psihologiei de identificare a profileior. Trăsă-
mice. Numai astfel pot fi desco- este în acord cu poziţia lui H.S. individuale. Dacă psihologia so- turile de p. se disting: prin sinte-
perite, în contextul esenţei rela- Sullivan pentru care p. este un cială se ocupă de p. „în situaţie" tism, reunind particularităţi ale
ţional-sociale a omului, legile ge- model de durată relativă a situa- sau de p. „interpersonală" (li. Sul- diverselor procese psihice, prin
nerale ale p. şi totodată modali- ţiilor periodice interpersonale, ce livan, J. Stoctzel), psihologia ge- constantă sau relativă stabilitate,
tatea tipică şi concret-individuală caracterizează viaţa umană. Astfel nerală are în vedere structura intrucit se confirmă în variate
de existenţă a acesteia. Numai se confirmă ideea că fiecare om psihologică a p. şi posibilităţile împrejurări şi prin generalitate,
în acest sens al priorităţii social- este dependent de toţi ceilalţi. ei de emergenţă creatoare. După ajuugînd să fie definitorii pentru
istoricului poate fi realizată în Şcoala antropologică culturală de interpretările noastre, există o subiectul in cauză. Inventarul
psihologia p. dialectica relaţiilor la Chicago are meritul de a fi dez- corespondenţă între modelul socie- trăsăturilor de p., făcut de G. Al-
dintre general, tipic şi singular. văluit corespondenţa dintre or- tăţii şi modelul p., între relaţiile lport şi Ph. Vcrnon sau de Fr.
în continuare, solicitînd tratarea ganizarea comportamentală ce in- economice, culturale, sociale şi ati- ljaumgarten a depăşit cifra de
concretă a omului, psihologia dică p. şi structura comportamen- tudini caracteriale şi de asemenea, zece mii. Teoretic se consideră că
marxistă obligă la studiul psiho- telor sociale. A. Kardiner operează intre mijloace de producţie şi apti- toate trăsăturile descoperite în
logic cît mai aprofundat şi cuprin- o distincţie între p. de bază (ter- tudini sau capacităţi. Kelaţiile studiul general sînt într-o formă
zător al individualităţilor fără de men corelabil cu cel al lui Jung interspecifice dintre om şi mediu sau alta prezente în constituţia p.
care nu poate fi înţeleasă nici privind inconştientul colectiv) ce (relaţii şi acţiuni) se răsfring adulte. Trăsăturile de sens opus
viaţa socială, nici cea indivi- rezultă dintr-o comunitate de asupra relaţiilor ini'raspecifice din- nu sînt sub raport psihologic, in-
duală. Din faptul că sistemul de p. cultură şi p. de statut, suprapusă tre componentele p. (atitudini şi compatibile, întrucît coexistă, sînt
este subordonat macrosistemului primei şi rezultînd din poziţia aptitudini). înţelegerea p. ca un în conflict permanent şi se echili-
social nu rezultă că individuali- individului în sistemul social. produs al împrejurărilor şi acti- brează într-un anumit mod. Pen-
tatea este un simplu derivat de G.H. Mead, apoi T. Parsons de- vităţii sociale, şi ca un sistem de tru înţelegerea structurii globale de
serie al socialului. Fiind parte finesc p. ca un set de roluri şi valori instrumentale şi sociomo- p. este important să se lină seama
integrantă a societăţii, aparţinînd valori interiorizate. C.L. Rogers rale, ce dau posibilitatea subiec- de principiile integrării şi ale
relaţiilor sociale, omul totuşi nu se consideră că sistemul de p. se tului să se impună şi să contri- ierarhiei. Sînt trăsături generale
depersonalizează prin aceasta, ci închide în sine organizîndu-se şi buie în chip ereator In existenţa care !,' in/i"'rea •
: </ pe altelit particu-
dimpotrivă, prin integrarea SO- se deschide spre lume, obiecti- socială, .se opune atit exagerării lare, ditp'it (u;u- suit trasaturi
534 535
supraordonate şi altele subordonate. o marc varietate de sisteme do unui personaj sau idei, calităţi. un anumit lucru. în acest scop
G. AU port a elaborat un model modelare a p., dar cea mai i. ou.. în accepţiunea lui Flournoy, apa- este necesară cunoaşterea exactă
ierarhic al sistemului de p., în cludentă rămîne cea clasică reali- renţă personală umanizată a unor a dorinţelor, mobilurilor sistării
care se identifică una-două trăsă- zată în termeni de temperaincni, stimuli cum ar fi literele, cifrele, de spirit a celui supus acţiunii de
turi cardinale sau calităţi „stă- aptitudini, caracter (v.). culorile ce sugerează calităţi ome- constrîngerc. liste utilizată curent
l'îne", dominante si caracteristice, PERSONALITATE UE BAZĂ, neşti (sinopsie). de medic pentru a susţine moralul
pentru subiect, apoi un număr stnictura.de elemente psihosoi i< • PERSONOLOGIE, disciplină bolnavului, ca şi de educatori,
irsti-îns de trăsături centrale, cate logice şi de situaţii socio-culiur.il introdusă de W. Stern şi apoi care sugerează ce conduită tre-
de asemenea se exprimă pregnant (sentimente, aspiraţii, atitudini, dezvoltată de I i . Murray, care se buie adoptată de cel educat.
in conduită, după care unuca.ă comportamente, valori e t c ) a-.' ocupă sub toate raporturile de PERVERSIUNE (PERVERSI-
un noian de trăsături secundare, mănătoare, comune unor amiinu persoana umană, pornind de la TATE), modificare patologică a
la care noi am adăuga, în rest, categorii de persoane dintr-o s.,. distincţia netă între lucru (obiect) diferitelor instincte sau tendinţe
trăsăturile latente, discrete, de fond'. cietatc dată. P. de b. este rezuha- si persoană. afective. Cele mai des întîlnite
După opinia noastră, interacţiu- tul acţiunii instituţiilor şi mod' ' PERSPECTIVĂ: 1) perceperea sînt p. sexuale, caracterizate prin
nea dintre atitudini (vectori) şi lelor culturale ale societăţii şi -,•• distanţei relative a unor obiecte satisfacerea aberantă a dorinţelor
aptitudini (sisteme operaţionale) formează începînd din copilă: \<\ variate sau a părţilor lor în ra- erotice (homosexualitatea, bestia-
constituie dimensiunea centrală prin condiţionarea comportamen- port de corpul observatorului, litatea, sadismul e t c ) . Deoarece
a p. Totodată trebuie consi- tului şi învăţare în mediul fami- prin intermediul mărimii aparente perversităţile au un caracter imo-
derat faptul că ierarhia tră- lial şi educativ şi reflectă coali- a mărimilor respective; 2) ceea ce ral şi antisocial, se duce o activi-
săturilor variază de la un individ ţiile biologice, ecologice, demogra- se întrevede posibil în viitor; tate de lichidare a lor cu ajutorul
la altul, ceea ce la unul este domi- fice şi sociale ale grupului. Asttil 3) posibilitatea de dezvoltare a mijloacelor de reeducare şi chiar,
nant la altul pulînd fi subordonat devine posibilă adaptarea la in- unei persoane; 4) p. binoculară, în cazurile periculoase, prin sanc-
şi nesemnificativ. K. Meili admite stituţiile societăţii, care continuă perceperea adînciniii sau distan- ţionare penală.
şi posibilitatea existenţei unor să modeleze pe oameni în tot ţei prin folosirea ambilor ochi; PESIMISM (lat. pessimus —
trăsături izolate de celelalte. Cît cursul vieţii. Din această cauză 5) p. temporală, memoria pentru cel mai rău), negare a optimismu-
priveşte caracteristicile tipice sau studiind instituţiile se pot înţe- distanţele relative de timp şi lui, doctrină şi atitudine susţinînd
de profil ale p., acestea vor fi lege conduitele psiho-sociale ale determinarea raportului lor faţă prioritatea răului asupra binelui,
identificate în sfera trăsăturilor indivizilor. Mai mult chiar, po- de momentul prezent. a durerii asupra plăcerii şi a
cardinale şi centrale, relativ co- trivit celor care au introdus în neputinţei omului de a se opune
mune pentru anumite categorii psihologia socială această noţiune PERSPICACITATE, calitatein- unei evoluţii negative şi dăună-
de indivizi. în acest punct inter- (R. Linton şi A. Kardiner), cu telectivâ, modalitate a inteligen- toare.
vine o diferenţiere între caracte- noscînd p. de b. a unei societăţi, ţei; constînd din acuitatea spiri-
rizările formal psihologice, care au s-ar putea prevedea natura, ca- tului de observaţie şi mai ales PICTO GRAFIE, sistem grafic
în vedere dozajele intelectiv, afec- racteristicile şi evoluţia unor anu- din aptitudinea penetraţiei opera- ce precede sau apare ca o primă
tiv şi voluntar sau introversiunea- mite instituţii. tive în esenţa lucrurilor, prin dife- formă a scrierii şi care constă
extroversiunea şi caracterizările renţierea subtilă a semnificaţiilor. din reprezentarea grafică figura-
psihosociale, ce consideră particu- PERSONALITATE MODALĂ, Este perspicace subiectul ce în- tivă a obiectelor şi acţiunilor şi
larităţile rezultate din apartenenţa latură sau mod al personalităţii ţelege rapid şi profund, precis şi aceasta în chip realist. Sînt dese-
la culturi naţionale, la etape isto- totale, luată în raport cu un clar, îii acelaşi timp elaborînd nate obiectele, scrierea prin p.
rice, la generaţii, la clase şi cate- sistem anume (profesie, familie, planuri adecvate de acţiune. constînd dintr-o serie de imagini
gorii sociale, la profesiuni. liste organizaţii e t c ) . PERSUASIUNE (lat. persua- ce redau semnificaţia obiectuală
necesar ca ambele moduri de ca- PERSONIFICARE, procedeu der — a sfătui eficient, a con- a cuvintelor iar nu cuvintele ca
racterizare să fie avute in vedere. imaginativ şi artistic constind vinge), acţiunea prin care o per- atare. LV la sistemul p. se trece
In psihologia contemporană exista din reproducerea intelectuala, soană este determinat.i de catie piiu scrieri idoograiiee la scrierea
afectivă şi comportamentală d alta să creadă sau sa etectueze modernă, în principal fonografica
536 537
modalităţi senznridle. Deosebit Iri tonuri cromatice lunriamcn-
şi convenţională care este adec- de uni sau monomodal. UV-
vata limbii iar nu conţinutului tate sau de condiţie a rezolvării
semantic. de probleme; şi a creativităţii PNEUMOGRAF, aparat do POLI GENEZĂ, multiplicitatea
PLĂCERE, st.irc afectivă fun- înregistrare a ritmului, volumu- originilor sau paralelismul unor
PIROMANIE, tendinţă patolo- damentală rezultată din reali lui şi structurii actelor respira- geneze ce duc la efecte similare.
gică către utilizarea absurdă a torii, implicînd corelaţia dintre Se opune monogenezei ce sus-
focului, contemplarea lui obse- zarea unei dorinţe şi exprimîixl o
sivă si provocare de incendii. satisfacţie sau împlinire prin \>- inspiraţie şi expiraţie. Util în ţine originarea unei categorii de
echilibrare. lv-,te trăită ca liiml studiul reacţiilor afective şi a fenomene în aceeaşi sursă şi ace-
PJTIATISM, termen folosit de independentă de timp şi ihi|u psihofiziologiei vorbirii. laşi loc, după care ar urma o di-
ISabinski pentru a desemna iste- unele opinii intervine nun ,i i<-~ POICHILOTIMIE, permeabi- fuzare, dispersare şi diferenţiere
ria — în interpretarea ei ca litate afectivă, caracteristică a elementelor respectivei cate-
sindrom de autosugestie, liste în procesul îndeplinirii scopuii
„pitiatic" şi tratamentul prin auto- lor şi mai puţin după ce acesliM personalităţii de tip isteric, tra- gorii. P. susţine de pildă că an-
sugestie. sînt obiectivate. P. este de>N>- dusă prin faptul că starea afec- tropogeneza s-a produs în multe
bită radical de durere şi se. opun'- tivă a istericului este foarte de- zone ale planetei, pe linii inde-
PLACEBO, denumirea efectului neplăcerii. Freud consideră că. pendentă de atmosfera afectivă pendente una de alta, dar în
terapeutic al unei substanţe indi- în viaţă p. reprezintă un princi- din jurul său, dar această con- virtutea unor legităţi evoluţio-
ferente earc este administrată piu (lil)ido), raliindu-se astfel cordanţă se realizează într-o ma- niste generice. Tot aşa limbile
subiectului în chip de medicament doctrinei hedoniste, dar acest nieră mult mai amplă şi, spre sau culturile n-ar fi rezultat din
sau drog şi produce, numai pe principiu se ciocneşte de „prin- deosebire de cei normali, prin una singură originară, ci au apă-
bază de sugestie, efectele cores- cipiu! realităţii", mii fiind obli- nepăstrarea unei anumite stări rut mai multe limbi şi culturi
punzătoare. P. este introdus obligat la compromisuri. timice de fond, în virtutea situa- primare la populaţii ce n-aveau
gatoriu, ca substanţă monitor, ţiilor precedente. P. semnifică legătură una cu alta. Schimbu-
ori de cîte ori .se testează eficaci- PLETISMOGRAF, aparat ca-
re înregistrează modificările de deci imposibilitatea conservării rile, interferenţele şi diversifi-
tatea Jarmacodinamieă a unui me- unei stări afective anterioare, cările ar fi intervenit ulterior.
dicament nou. volum ale vaselor sanguine din
mină, în sensul vasoconstricţiei într-o ambianţă afectivă deose- Teoria p. se bucură de mai mare
PLAFON (PLAFONARE), ex- şi vasodilataţiei. Util îndeosebi bită. credit decît monogeneza.
presii metaforice utilizate pentru in studiul psihofiziologic al reac- POLARITATE, dispoziţie ca- POLIGRAF, agregat experi-
a. caracteriza porţiunile superi- ţiilor afective. racteristică în activitatea ner- mental modern care permite în-
oare şi staţionare din curbele de PLIERE v. CiKCU-MVOLUŢlK voasă şi psihică de opunere a registrarea concomitentă a nu-
evoluţie sau de exerciţiu. Se PLURALISM (lat. plnrali* trăsăturilor şi fenomenelor în meroase şi variate reacţii vege-
spune: „curba a ajuns In un pla- — făcut din mai multe), concep- termeni extremi şi inverşi şi de tative, motorii, nervoase, vo-
fon la care se menţine şi pe care ţie apropiată de cea eclectică, dezvoltare în aceste condiţii con- cale etc. Cunoaşte variante e-
nu-1 poate depăşi". De asemenea negînd monismul şi subordona- tradictorii, după modelul elec- lectronice extrem de perfecţio-
se, vorbeşte despre plafonare în rea sistemului natural, social şi tricităţii, în care funcţionează nate şi se afirmă ca un mijloc
sensul opririi la un anumit nivel uman la un principiu unic. Sus- p. negativ-pozitivă. Principiul p. universal în laboratoarele de psi-
al evoluţiei intelectuale şi morale ţine acţiunea concomitentă a este pregnant exprimat în afec- hologie experimentală.
sau al dezvoltării aspiraţiilor. mai multor factori cu însemna- tivitate şi organizare caracte- POLTERGEIST v. HA.NTISĂ.
PLASTICITATE, caracteris- ta te relativ echivalentă. rială. PORNOGRAFIE (gr. porno-
tică recunoscută structurilor ne- PLURIMODAL, caracteristi- graphos: porno — prostituată,
uropsihice de a se transforma POLICROMATISM, denumi- graphe — a scrie), scriere, pic-
facilitau! adaptarea, de a se re- că a. acţiunilor sau proceselor la
realizarea cărora concură mai rea teoriilor lui Hering, Wundt, tură, fotografie sau obiect care
structura cu supleţe în vederea multe modalităţi sau feluri de Hartridge ş.a. care afirmă exis- înfăţişează obscenităţi. Lucră-
adecvării la cerinţele activităţii funcţiuni. Se sptino astfel că tenţa în analizorul optic a mai rile pornografice sînt total lip-
şi solicitările Pxlerne. Opusă ri- percepţia este p. pentru că la mult de trei elemente sensibile site de valoare artistică, realiza-
gitlihtjii, are si sens de receptivi- icalizarea ei participa, mai multe
539
638 ,.
torii lor urmărind scopuri strict ţionezp. Stare de excitare rezi-
cointTLiale. Amatorii unor ase- duală ce persi.tă cîiv.i în 1>J,M văţare, cu fiecare progres al per- tate elaborării şi stercotipizării
menea lucrări sînt, în general, inerţiei proceselor nervoase, i •-' sonalităţii. Omului îi este pro- corecte a p. de travaliu.
persoane dezechilibrate, cu defectul de p.„contribuie la conti- prie capacitatea autodepăşirii. POZITIV, are mai multe sen-
formări sexuale. Conţinutul imo- nuitatea actelor neurodinami'-c POTENŢIAL DE ACŢIUNE, suri în funcţie de context: 1)
ral al lucrărilor pornografice ca şi reflexe, făcînd posibile înlăn- totalitatea modificărilor de poten- care se întemeiază pe fapte, pe
şi posibilele influenţe sociale ne- ţuirile şi fuziunile de excitaţii. ţial bioehctric apărute consecutiv realităţi, pe experienţă (ex. şti-
gative, în special asupra tinere- Vederea cinematică se explică unei stimulări. Prin aplicarea u- inţe pozitive); 2) erou pozitiv,
tului, au determinat adoptarea prin efectul de p. nui stimul,după o anumită perioa- personaj care corespunde valori-
unor legi, care interzic produce- dă de latenţă, urmează depolariza- lor progresiste ale societăţii; 3)
POSTIMAGINE, manifestau: rea sau inversarea de potenţial corespondenţă, cu un model (ex.
rea şi difuzarea lor în ţara noas- a inerţiei funcţionale a analizo-
tră. bioehctric al membranei (interio- post-imagine pozitivă); 4) cu re-
rilor constînd în menţinerea i - rul neuronului devenind pre- ferire la un stimul sau stimulare
PORROPSIE, iluzie vizuală, maginii senzoriale şi după ieşi- (ex.: tropism pozitiv); 5) indi-
constînd în perceperea eronată rea obiectului din cîmpul per- dominant pozitiv, iar exteriorul
predominant negativ), pentru ca cînd o valoare mai mare decit
a distanţei şi în aceea că obiec- ceptiv. zero; 6) uneori este sinonim cu
tele sînt percepute ca fiind mai foarte rapid să aibă loc o repo-
POSTULAT (lat. pcsţulatum larizare care depăşeşte valoarea afirmativ. în psihologie îl întîl-
apropiate sau mai îndepărtate — cerinţă), aserţiune preliminară nim şi în expresii ca: a) accele-
decît sînt în realitate. iniţială a potenţialului de repa-
imperativă căreia, în cadrul unui us (echivalînd o hiperpolarizarcj; rare pozitivă, schimbarea de la
POSIBIL (POSIBILITATE), sistem deductiv, i se acordă va- un ritm lent la unul mai rapid
ceea ce ţine ae sau reprezintă un loare de principiu chiar dacă nu ultima stare a p. de. a. se menţine
cît timp funcţionează neuronul în procesul învăţării; b) metoda
real virtual, potenţial, implicat se impune cu evidenţă aseme- cazurilor p. şi negative, metodă
într-un context obiectiv prin nea axiomei. Adevărul p. este stimulat. P. de a. este astfel una
din formele biofizice specifice introdusă de'T. Fechner în mă-
tendinţe de dezvoltai-3 dar încă general dar indemonstrabil. P. surătorile psihofizice, în care sti-
nerealizat, neîmplinit. Filosofia este o premisă sau cerinţă pende manifestare a procesului de
excitaţie, unda de depolarizarc- înuli cu valori apropiate sînt
marxistă consideră că în dezvol- tru construirea unor enunţuri, prezentaţi în ordine schimbată;
tare, p. şi realul sînt intercorelate teorii sau discipline. repolarizare constituind substra-
tul influxului nervos. c) mişcare pozitiv-negativă, îu
şi se raportează asemenea nou- POSTURAL, ceea ce ţine de mişcările aparente în cazul per-
lui la vechi. Conştiinţa umană se poziţia corpului şi organizarea POTENŢIAL DE REPAUS ceperii unei linii albe pe un fond
distinge prin faptul că reflectă dinamică a sistemului muscular. (POTENŢIAL DE MEMBRA- negru ca pe o linie neagră pe un
nu numai realul dar şi p., iar Posturalitatea constă din an- NĂ), reprezintă diferenţa de p. fond alb; d) sentimentul p. de
prin transformarea p. în real samblul distribuţiei încordărilor creată prin repartizarea inegală sine, atitudine de satisfacţie fa-
activitatea devine creatoare. Cul- şi relaxărilor în sistemul osteo- a sarcinilor electrice de o parte ţă de sine, de autorealizare; e)
tura este generatoare de noi şi mnscular. şi de alta a membranei neuro- reflexul p. de susţinere, acţio-
noi posibilităţi a căror împlinire nale: predominant pozitive la nează pentru menţinerea pos-
marchează progresul. Dezvolta- POTENŢIAL, ceea ce există exterior şi predominant nega- turii corpului; f) transfer p. în
rea psihică porneşte de la poten- latent fără a se manifesta motive în interiorul neuronului. exerciţiile de învăţare etc.
ţialul ereditar, dar prin encul- mentan în acţiune. Pentru ca p. Este specific ţesutului nestimu-
turaţie apar noi posibilităţi pe să fie realizat şi valorificat sînt lat, aflat în stare de repaus. POZITIVISM, curent filosofic
care educaţia le valorifică. necesare anumite condiţii şi e- POZĂ, termen introdus de A. de respingere a teoriei şi de li-
f orturi. O caracteristică a p. Uhtomski pentru a desemna mitare numai la faptele pozitive,
POSTACŢIUNE sau descăr- uman constă în aceea că el se la datele certe ale experienţei.
care consecutivă, efect neurofi- alimentează din sfera culturii şi posturalitatea, mai precis orga-
nizarea anticipativă a tensiuni- P. se declară protivnic specula-
ziologic al unei stimulaţii ce se nu reprezintă o mărime dată de- ţiilor, dar nesocotirea rolului me-
prelungeşte cîteva secunde şi finitiv ci una care sporeşte melor neuromuseulare în condiţii
statice sau de lucru. Psihologia diaţiei cunoaşterii prin modele
după ce stimulul a încetat să ac- reu, odată cu fiecare act de în- teoretice, pe, de o parte sărâ-
muncii acordă o mare insemna-
540 511
PRAG ABSOLUT, minim (p.m.) PRAG DIFERENŢIAL (sm-
ceste cunoaşterea, pe de alta o sau 111.1 siiu (p.M.)t limitele infe- : • i l"j 1111 a t f • i J M n v i i f ijl.i :...in ili..-
ciale, artistice, pedagogice etc. rioară (începind de la care...) şi criminativă) se exprimă iu can-
deformează în chip subiectivist, Ea are un caracter obiectiv, dosi titatea (relativă la stimulaţi.!
întrucît îi neagă esenţialitatea superioară pînă la care... funcţio-
este mijlocită prin forţele subiec- nează sensibilitatea de o anume precedentul ÎMI cure trebuie să
şi o aduce la senzaţiile şi trăirile tive ale oamenilor organizaţi so- varieze (în plus sau minus) un
subiectului. Xeopozitivisnml sau modalitate. Aceasta atit după in-
cial. P. ocupă un loc central, e- tensitatea cit şi după frecvenţa stimul pentru a determina o sen-
p. logic (B.Russel, L.Wittgen- senţial, vital în existenţa sociala zaţie deosebită (mai puternică
stein, R. Carnap, A.Ayer ş.a.) şi se dezvoltă istoriceşte. în p. s< stimulaţiei. Pentru tact, p.m. ne-
se centrează asupra analizei lo- cesită o anumită apăsare (inten- sau mai slabă, de o altă nuanţă
exprimă relaţiile funcţionale din- sitate) a firului aplicat pe piele. cromatică sau tonalitate etc).
gice a limbajului ştiinţei. în ace- tre oameni, grupuri, din întregul în urmă cu mai bine de un secol,
laşi timp neopozitivismul neagă sistem social. Teza marxistă des- Pentru gust sau .miros p.m. se
ca lipsită de sens relaţia funda- defineşte la un grael de concen- Bouguer şi apoi M. Weber (fon-
pre transformarea oamenilor în datorul psihofizicii) afirmă că
mentală a filosofiei, problema procesul transformării lumii an traţie a soluţiei sau difuziei sub- p.d. este o constantă ce se ex-
adevărului. în plan epistemolo- însemnătatea unui principiu pen- stanţei în lichid sau aer. La văz primă în raport cu stimulul de
gic neopozitivismul este conven- tru psihologie şi pedagogie. O p.m. este de 2 — 3 cuante de la bază. Dacă x este stimulaţia ini-
ţionalist. Xeopozitivismul a a- mul este faber, este prioritar su- distanţă mică. La auz, după frec- ţială iar A;t- variaţia ei, atunci
dus însă unele servicii ştiinţei biect al p. şi astfel şi subiect ;\ 1 venţa acustică — p.m. din 19 — 20
sub raportul rigurozităţii logice cunoaşterii şi al valorilor. în cicli pe secundă, iar p.M. este de --- = A', iar concret în cazul
şi o edificare a unor noi modele cunoaştere, p. are un rol decisiv. circa 20 000 c/s. Pentru ca p.m. să x
de elaborare ştiinţifică. în psiho- Ea „este superioară cunoaşterii se definească în raport cu un para- văzului este 1/100, a auzului
logie p. a influenţat divers, pe întrucît o cuprinde şi pe aceas- metru (intensitate, frecvenţă, 1/10, a andibilităţii ponderale
de o parte rcactualizînd intros- ta". Faţă de cunoaştere activi- factură sau formă, durată) este 1/30, în cazul altor stimulaţii
pecţionismul într-un cadru ex- tatea p. este izvor, bază de sus necesar ca ceilalţi să fie menţi- (miros, gust, durere, tact, kines-
perimental, clinic şi ţtilr-o inter- ţinere şi scop, întrucît p. devine nuţi constanţi. P.m. depinde at'ît tezie), p.d. fiind dependent şi de
pretare fenomenologica, pe de relevantă şi explicativă (mai ales de construcţia analizorului calitatea şi locul stimulaţiei. Ce-
alta a generat obiectivismul ve- în experimentul ştiinţific), ţ. re- (unele animale sesizează stimu- va mai tîrziu T. Fechner a pro-
chiului behaviorism şi instru- clamă cunoaşterea, ce-i este tot laţii care pentru noi sînt subli-
mentalismul neobehaviorismu- pus ca cele două serii de mărimi,
ei destinată, întrucît orice cu- minare sau supraliminare), cît ale stimulaţiiîor fizice şi ale in-
lui. Şi aici se înregistrează pe noaştere este orientată transfor- şi (în anumite limite) de antrena-
lîngă subiectivism sau mecani- tensităţii senzaţiilor, să fie puse
raativ. între p. şi teorie este o ment. P.m. este indicatorul in- într-un raport generic, formulînd
cism şi unele influenţe construc- unitate dialectică şi aceasta că- vers al acuităţii senzoriale (E)
tive privind experimentalismul, legea potrivit căreia: intensita-
lăuzeşte şi modul de construiri' şi se calculează după formula: tea senzaţiilor creşte în progre-
psihodiagnoza şi psihometria. al ştiinţei. Psihologia se ocupă
în faza actuală, în psihologic p. E = 1/p.m.. Cît priveşte p.M. sie aritmetică, în timp ce inten-
nemijlocit cu studiul p. în for- acesta reprezintă limita de re- sitatea stimulilor creşte în pro-
tinde să fie depăşit prin atenţia mele concrete ale acesteia, do
ce se acordă elaborării modele- zistenţă la solicitări a analizoru- gresie geometrică. în formulă:
activitate specializată. lui, nivelul la care încă mai func- p.d. = k log x -{- c, în care k
lor şi interpretărilor teoretice.
PRACTICĂ (PRAXIS), acti- PRAG, nivel sau mărime la ţionează, după care (zonă supra- şi c sînt nişte constante. Ulte-
vitate socială, mijlocită cultu- care apare sau dispare un feno- liminară) intervine destrucţia rior, măsurătorile experimentale
ral, de transformare a realităţii men psihic sau devine posibila semnalată prin durere şi deco- efectuate de H. Ebbinghaus,
naturale şi socialo, de construc- o discriminare. Se cunosc in est fi- nectare şi calificată curent ca H. Helmholtz, Lazarev ş.a.
ţie materială şi socioculturală. ziologie p. absolute şi relative „lumină orbitoare", „zgomot a- au dovedit că această relaţie
P. este o activitate transfonna- sau diferenţiale.. Prin extensiuni" surzitor", „presiune nimicitoare" (psihofizică) nu este valabila de-
tivă efectivă, cti pregnante re- conceptul este uneori utilizat şi etc cît în zona intensităţilor medii
zultate economice, tehnice, so- în studiul proceselor emoţionale
si intrlei luale.
543
512
şi uzuale, stimulaţiile foarte condiţiile activităţii concrete, per- nu se interesează, de procesele emoţională afectivă, curiozitate
slabe ;„iu foarte puteiriiee nece- mite o diferenţiere optimi. Jf.l! interne ci urmăreşte numai efi- şi agitaţie. Ace:istâ vîrstâ este
sitind p.d. mult mai mare. l-;:Jte (19<il) defineşte p.o. ca „mărim.- cienţa şi utilitatea reacţiilor. vîrsta construirii .sentimentelor
ceea ce se explică prin legea in- minimă a divergenţei care atiuvi PRAXIE, totalitatea acţiu- şi convingciilor morale, acestea
tensităţilor formulată de I'avlov cînd este atinsă, viteza şi preci- nilor şi operaţiilor mijlocite prin urmînd să se stabilizeze odată
şi conform căreia excitaţiile me- zia diferenţierii devin maximi' deprinderi, abilităţi, capacităţi cu adolescenţa şi mai ales cu în-
dii iradiază şi se concentrează PRAG PERCEPTIV, sînt n .i şi realizând transformări efective cheierea adolescenţei. Tot la a-
rapid, pe citul excitaţiile slahe complexe decît la senzaţie şi pii- în ordinea materială. ceastă vîrstă caracterul începe
sau puternice iradiază prelung vesc ierarhic nivelul ' dc-tVai'i să se închege ca un sistem şi se
şi se concentrează anevoios. De PRAXIOLOGIE, disciplină fi-
(v. MINIMUM VIZIBILE).' .>! losofică şi ştiinţifică Ce se ocupă constituie diferitele moduri şi
aici şi necesitatea revizuirii for- discriminării (V. MINIMI" M
mulei fechneriene pe care a rea- de practică, de acţiunea efectivă forme obişnuite de comportare.
SEPARABILE) şi al ident.fi şi eficientă, tot aşa cum gnose- Este vîrsta la care apare şi se
lizat-o optim Gh. Zapan (1960) carii (V. MINIMUM COGXOS
luînd în consideraţie teoria elec- oiogia se ocupă de cunoaştere. conturează interesul şi capacita-
CI BILE). T. Kotarbinski concepe p. ca tea de cunoaştere a realităţii în-
trochimică a propagării excita-
ţiei şi incluzînd o serie de varia- PRAGMATISM, doctrină fi- teoria generală a acţiunii efici- conjurătoare şi cunoaşterea şi
bile ce permit aplicarea formulei losofică idealistă, susţinută în ente. Categoriile p. sînt acţiunea, aprecierea însuşirilor psihice şi a
sale şi ia stimulaţiile slabe sau special de William james in obiectul acţiunii, situaţia, sco- trăsăturilor morale ale celor din
puternice. După Zapan: y = S.U.A., folosind în largă măsură pul, motivaţia, executarea ac- jur. Odată cu dezvoltarea aces-
ideile lui F.C. Schiller şi ale lui ţiunii, organizarea, conducerea. tui interes, faţă de alţi oameni,
Pierce, care neagă existenţa ade- P. se întretaie cu sociologia şi începe să se formeze şi să se dez-
vărurilor impersonale şi concor- psihologia conduitelor colective volte conştiinţa de sine, repre-
dante cu un caracter invariabil, şi individuale şi prezintă în ter- zcntînd unul din principalele mo-
Contemporan, cu mijloacele ci- proclamînd drept criteriu suprem meni riguroşi metodologia op- mente ale dezvoltării personali-
bernetico-statistice şi în pla- utilitatea şi avantajul practic, timizării acţiunii (I. Tudosescu). tăţii preadolescentului. Una din
nul preocupărilor psihologiei in- indiferent dacă cunoştinţele des- PRAXIS v. PRACTICĂ particularităţile cele mai carac-
ginereşti, în calculul p.d. se in- prinse corespund sau nu întocmai PREADOLESCENTĂ, perioa- teristice ale p. legate de dezvol-
clud o serie de variabile puse în realităţii. \V. James consideră da dezvoltării copiilor de Ja 11 — tarea conştiinţei de sine este
intercirculaţie şi considerînd a- adevărul ca pe un ansamblu de — 12 la 14 — 15 ani, corespun- tendinţa sa marcată spre inde-
nalizorul un canal de comuni- idei care au fost inventate şi zînd aproximativ vîrstei şco- pendenţă (V.A.Kruteţki şi I.S.
caţie, un sistem cu autoregla]. perfecţionate progresiv de către lare mijlocii şi care se caracteri- Lukin, 1960). O altă particulari-
Ergonomia informaţională are oameni ca să le permită să acţio- zează printr-o profundă restruc- tate a p., în ceea ce priveşte spi-
în vedere nu atît p.d. considerat turare a organismului, mai ales ritul subiectiv, este instabilitatea
în forma sa de posibilitate mi- neze şi să trăiască mai bine în-
tr-un univers concret. P. identi- printr-o intensă formare a per- atitudinii sale critice faţă de sine
nimă, discretă, ci condiţiile opti- sonalităţii, la viguroasa creştere
mizării diferenţierii senzoriale sub fică obiectul cunoaşterii cu pro- însuşi, avînd adesea un caracter
cesul cunoaşterii, 'conceput ca a forţelor morale şi intelectuale. verbal, puţin activ. Tot la a-
forma p. operativ. P. este denumită şi vîrsta de
un instrument de adaptare bio- ceastă vîrstă apare şi dobîndeşte
PRAG DINAMIC, variantă a logică a omului la mediu. P. sus- tranziţie, deoarece ea caracteri- o însemnătate destul de mare
p. senzorial propusă de G. Wal- ţin că nu există idei care sînt zează trecerea de la perioada copi- tendinţa spre autoeducafie (v.).
ter prin considerarea nu numai adevărate ci numai idei care de- lăriei la cea adultă, de la nematu- P. se caracterizează de asemenea
a intensităţii stimulului, dar şi a ritate la maturitate. La această printr-o excitabilitate crescută,
variaţiei intensităţii în timp (divin adevărate în cursul acţiunii vîrstă dezvoltarea fizică şi psihică
namism). subiectului în măsura în care au nu este nici pe departe completă. printr-un oarecare dezechilibru
randament. Varianta psihologi- P. se caracterizează ca etapă cri- al caracterului, prin schimbarea
PRAG OPERATIV, după A. că a p. este behaviorismul, care relativă, frecventă, bruscă şi
Cbapanis, valoarea p. care, în tică, cu o marcată instabilitate
544 545
tuşi intra ca un factor serai spe- tea de a percepe clar obiectele
lor implicaţi. Astfel faţă de teo- care, fiind susţinută afectiv (e- cific. aliate ia distantă mică, cidti.>ritj
ria lui J. Moreno a atracţiilor chivalîndu-se cu o credinţă) in- PREMONIŢIE, în parapsiho- slăbirii capacităţii de acomodare
spontane, T. Ncwcomb propune troduce un coeficient de defor- logic denumeşte un fenomen du- a cristalinului (proiecţie optică,
un model de raportare interper- mare şi folosire în cunoaştere. bios, de percepere a unor scene în spatele retinei). P. apare în
sonală prin co-orientare „cînd P. exprimă o superstiţie sau un ale viitorului, viziune intuitivă jurul vîrstei de 45 de ani şi pro-
două persoane intră în contact, fapt de cunoaştere primitiv, lip- ce nu se supune constrângerilor gresează odată cu înaintarea în
fiecare este alternativ sursă şi sit de valabilitate şi depăşii. temporale. Nu este o predicţie vîrstă. Corectarea p. se face cu
obiect de orientare pentru celă- A. Osborn extinde calificativul do sau prevedere raţională şi mo- ajutorul lentilelor convergente.
lalt". T. Ncwcomb defineşte p. asupra oricărei judecăţi vechi tivată. Este mai apropiată de PREZUMŢIE,presupunere, con-
atracţia ca o dispoziţie asociată care este destinată reviziei şi ceea ce este presimţirea dar apa- strucţie ipotetică încă neconfir-
unei recompense iar respingerea depăşirii. re ca o clarviziune. mată. Prezintă diverse grade de
ca o dispoziţie asociată unei pe- PRELOGIC, care precede lo- PRESTIGIU, cota de valoare probabilitate independentă de va-
depse. Similitudinea atitudini- gica; termen introdus de Lovi asociată şi recunoscută prin con- loarea faptelor de sprijin şi a
lor constituie o sursă a preferin- Briihl pentru a califica gîndirea corectitudinii raţionamentelor
primitivă care nu s-ar conforma sens de către indivizi unei per- implicate. G. Polya detaşează un
ţelor. J. Maisonneuve, A. Mihu, soane, unei funcţii sau unei tip de raţionament plauzibil. Se
D. Grama interpretează în final p. normelor logice, fiind impreg- activităţi. De ex. prestigiul pro-
nată de emoţii şi urmînd al ie consideră prezumţios subiectul
prin valorile, modelele elaborate fesional reprezintă atribuirea unor ce-şi formează p. exagerate des-
social şi prin procesele de valori- legi, cum este cea a participării. cote înalte pe unele scări va-
Etnologii contemporani (CI. Le- pre orice şi este bănuitor în ra-
zare grupală şi interpersonală. lorice: utilitate socială, satis- port cu alţii.
PREGNANŢĂ! caracteristică vi-Strauss) infirmă caracterul p. facţie, cîştig, şanse de promo-
a unei structuri de a fi — aşa al mentalităţii primitive. vare. PRIMAR1TATE, în caracte-
cum o arată în genere cuvîntul PREMISE' EREDITARE, ex-
PREVIZIUNE, însuşirea de rologia lui K. Heymans dispozi-
— plină, expresivă, dar şi rele- presie utilizată în psihologie care, a vedea mersul evenimentelor ţie fundamentală către prezent
vant conturată. In gestaltism nerecunoscînd ereditatea unor în viitor, folosind operaţiile min- şi viitorul imediat. Opusă se-
p. corespunde bunei forme şi de- structuri sau fapte psihice, gata cundarităţii ce semnifică orienta-
constituite, ţine totuşi seama de tale sau experienţa vieţii. Latu- rea spre trecut.
fineşte o lege fundamentală (le- ră a proceselor cognitive care
gea p). După M. Wertheimer p. acele însuşiri morfofuncţionale, întotdeauna îmbină anticipati- PRINCIPIALITATE, caracteris-
defineşte „o forţă şi prin urmare mai ales neuronale, ce pot fi fa- vi cu reproductivul. P. uzează tică morală a omului constînd din
stabilitate şi frecvenţă a unei vorabile sau defavorabile pentru autoconducerea consecventă şi
elaborarea ontogenetică a con- de raţionamentul ipotetico-de- stabilă după idei fundamentale,
organizări psihice printre toate ductiv şi include proiecţii ima- după norme şi principii esenţiale.
celelalte posibile" şi care pot fi ştiinţei şi personalităţii. Astfel ginative şi prezumţii (v. predic-
sînt normalitatea ncurosomati- A fi principial înseamnă a fi inte-
lipsite de p. sau deficitare sub ra- ţie). Se face distincţia între p. gral devotat principiilor ţkle, a
portul p. întrucît sînt dispersate, că, particularităţile dinamo-c- ştiinţifice care fiind construite
nergetice ale sistemului nervos promova neabătut în viaţă o
discontinui, estompate, neregula- logic şi motivate prin fapte şi anumită concepţie filosofică şi po-
rizate etc. De un maximum de şi ale fiecărui analizor în parb\ argumente au o mai mare pro-
unele corelaţii neurohormonalc, litico-morală. P. se manifestă prin
p. dispune cercul ca formă sau, babilitate şi p. neştiinţifice, fun- aceea că fiecare act, atitudine,
în ordine logică, silogismul şi dispoziţii pulsionale instinctive date mai mult afectiv şi asociate
ş.a. în cea mai mare măsură p.e. conduită şi activitate, în. ansam-
axioma. unor orientări arbitrare. blu, sînt subordonate ideilor direc-
sînt nespecifice în sensul că nu
PREJUDECATĂ, judecată a- prefigurează sau interzic un anu- PREZBIŢIE (PREZBIOPIE) toare, sînt pătrunse de acestea.
priorică cu caracter du opinie mit tip de dezvoltare şi reali- (gr. presbos — bătrîn, ops — P. comunistă se defineşte prin slu-
personală sau grupalâ insufici- zare, în acest context funcţio- ochi), tulburare a vederii, ca- jirea consecventă a concepţiei poli-
ent verificată prin experienţă şi nalitatea analizorilor poate to- tice şi morale comuniste.
racterizată prin imposibilita-
insuficient întemeiată, logic şi
549
548
1»
I'RINUPU UIDACUCE, nor- p n i n ' i p i i i l i p p r . ' t i ţ i ' " i . ' <>jj . i d i ' t n u l materialismului dialectic şi isto- PRINCIPIUL REALITĂŢII, a-
1
IIK' ;;<-m'ialc d u r ii c j i c M- i'jnJu- :,-l exigenţele I M > . ,il. j l i i f i c . i t i \ ( - , ric. P.p. (tratate în dicţionar pavţine doctrinei fnudicne şi
ce procesul didactic, direilive nrccsilatea Îmbinării algoritmi/a- la termenii corespunzători) sînt constă din afirmarea necesităţii
întemeiate practic şi justificate ştiin- rii cu euristica, noi am propus următoarele: 1) determinismul, de acomodare la dalele şi cerinţele
ţific pentru organizarea şi desfă- (1964) sistemul de p.d. de mai 2) dezvoltarea şi istorismul. 3) realităţii, în raport cu care subiec-
şurarea procesului instructiv. De-a jos: — după scopurile învăţării creierul ca organ al psihicului. tul se restructurează şi dobindeşte
lungul timpurilor, pornind de la 1) accesibilitatea, 2) conştienti- 4) condiţionarea social-istoiicu, o experienţă: p.r. mijloceşte, limi-
Comenius, au fost formulate în zarea, 3) temeinicia, 4) forma ti vi- 5) reflecarca şi constructivismul. tează sau înlocuieşte principiul
diverse moduri, în dependenţă de tatea; — după conţinutul şi struc- 6) intcracţionismul. 1) sistemul plăcerii I v . ) .
obiectivele inslructiv-cducative, tura învăţării: 1) gradarea volu- şi structuralitatea, 8) personalita- PRINCIPIUL RELAXĂRII, folo-
de practica şcolară şi de rezul- mului de cunoştinţe; 2) unitatea tea ca modalitate a actelor psiho- sit in psihanaliză pentru a desem-
tatele cercetărilor psihologice şi conţinutului; 3) apropierea maxi- comportamcntale. în interpreta- na încercările de eliberare a su-
pedagogice. O deosebită însemnă- mă a logicii obiectului de logica rea faptelor şi iu elaborarea prin- biectului de sarcini externe, con-
tate în modernizarea p.d. au avut ştiinţei corespunzătoare; — după cipiilor este necesar ca toate aceste ştiente, pentru a face loc unor
cercetările privind fenomenul de modalităţile sau metodica realiză- principii să fie considerate simul- procese analitice prin sondări ale
învăţare. în momentul de faţă, rii procesului instructiv : 1) co- tan şi convergent. subconştientului.
sub influenţa învăţămîntului, în relarea dintre unităţile informati- PRINCIPIU (lat. incipere - a PRIZĂ DE CONŞTIINŢĂ, ex-
formularea principiilor sau strate- ve, metodele şi .operaţiile inte- începe), punct de plecare, cauză presie neologistică de origine fran-
giilor instructive intervin impor- lectuale ce trebuie formate la primordială, fundament teoretic, ceză pentru ceea ce în română
tante restructurări. Astfel Deco- elev; 2) alternanţa optimă din- lege generală şi normă călăuzitoa- înseamnă a deveni conştient, tra-
te consemnează următoarele printre elementele concrete şi cele re. După Lalande „ansamblul ade- diţional, a lua cunoştinţă de...
cipii ale învăţării programate: abstracte; 3) modelarea; 4) core- După S. Kubinstcin, c. este pro-
1) principiul participării active, vărurilor fundamentale, evidente cesuală, într-o continuă deve-
larea şi controlul reciproc al cu-
care presupune construirea de noştinţelor; 5) sistematizarea; prin ele însele şi pe care se sprijină nire, prin integrare verbală şi con-
către elev a propriului răspuns; 2) 6) problematizarea; 7) motivarea; toate raţionamentele". Condiţiile ceptuală, faptele neconştiente de-
micile etape (paşii mici), care pre- 8) îmbinarea dintre activitatea p. sînt: universalitatea, necesi- venind conştiente. E d . Claparedc
supun fragmentarea dificultăţilor, cu clasa şi tratarea individuală. tatea şi primordialitatea, în ştiin- consideră că aceasta este o lege,
deoarece „cu cît etapele sînt mai Neîndoielnic, în raport cu situa- ţă p. este un sector metologic re- iar p. de c. echivalează cu menta-
scurte, cu atît elevul are şanse să ţiile instructive, p.d. trebnie să zultat din generalizarea cunoştin- li zarea. Noi am propus termenul de
dea un răspuns corect"; 3) progre- fie dozate şi îmbinate într-un ţelor anterioare şi din transforma- conştientizare, care a fost adoptat
sia gradată, adică înlănţuirea anumit mod. rea lor în norme de interpretare, in vocabularul psihologic uzual.
logică a etapelor, conducerea de la paradigme, axiome, postulate că- PROACTIV, calificare a inhi-
o etapă la alta pînă la reala luare PRINCIPIILE PSIHOLOGIEI, rora se subordonează toată dez-
teze fundamentale, norme călău- biţiei ce duce la uitare şi care este
în stăpînire a obiectului; 4) veri- voltarea ştiinţei în cauză. exercitată de cunoştinţele actuale
ficarea imediată, ceea ce presupune zitoare derivate din ceh mai gene-
rale legi şi după care sini orientale PRINCIPIUL PLĂCERII, con- asupra celor ce urmează să fie
întărirea şi corectarea fiecărei form căruia, după Freud, subiec- recepţionate. Sens al uitării orien-
etape; 5) respectarea stilului per- şi construite cercetările, interpre-
tările şi sistematica psihologiei. tul tinde să evite sau să întrerupă tată de la anterior spre posterior.
sonal, idee care se referă îndeo- Opus retroactivului care desem-
sebi la asigurarea ritmului de Fiecare curent sau şcoală psiholo- stările de excitaţie penibilă (ne-
gică se întemeiază pe anumite p. nează propagarea de la posterior
lucru propriu fiecărui elev; 6) răs- plăcută), să reducă tensiunea prin spre anterior.
punsurile corecte, împuţinarea ero- Psihologia ştiinţifică se înteme- apelul la obiecte şi actinii de na-
rilor şi favorizarea corectitudinii iază pe concepţia materialistă şi
relevă trăsături ale dialecticii. tură să producă o descărcare sau PROBABILITATE în sens raa-
răspunsurilor. P. Oleron consideră prin vise, reverii cir. (v. l'A- tem.itie, lapoit numeric al cazuri-
că la acestea trebuie adăugat şi Sistemul nostru de psihologie se
orientează conştient după tezele T H Alt SIS). lor favorabile producerii unui eve-
551
550
vaţional afectiv. P. constituie, (deschis, exploratorii!) al operaţii-
nimeni, (lintr-un număr do cazuri să descopere un simptom (tremur, după F. Gonseth, modalitatea prin lor imaginaţiei ce se elaborează,, din
posibile; previzibilitate numerică di:icoordonare, uitare) sau să veri- care se dezvoltă cunoaşterea in or- mers" şi prin variaţia şi multi-
a unei anumite proporţii de eve- fice un indicator (prag senzorial, dinea succesivelor descoperiri .-au plicarea, lor mijlocesc originali-
nimente, definite în cadrul unui volum al atenţiei, memorie ime- invenţii (v. REZOLVARE \>\l tate,t combinaţiilor şi construeiii-
ansamblu du cazuri, care în mod diată). P. permit măsurători. Tes- PEO13LE.ME). li>r noi. se pot totuşi detaşa
i/.olat scapă previziunii. P. mate- tul este o p. standardizată şi pre- PROCEDEE EURISTICE, im- unele scheme operatorii sau pro-
matică sau apriori, reprezintă o văzută cu un barem. în cercetări plicate în rezolvări de probleme cedee din analiza procesului
gradualitatc numerică a diferitelor intensive se folosesc p. dieene şi creaţie, p.e. sînt sisteme de imaginaţiei şi care pot fi propuse
posibilităţi, cuprinse în limitele ce solicită răspunsuri, acţiuni din opciare deschise în continuei ela- sţ^re invăţare şi antrenament (A.
unei certitudini maxime (esti- ce în ce mai complexe. P. experi- borare şi modificare, creat!<•- pre- Osborn, M. Roco). inventarul p.i.
mată prin 1) şi a unei incertitu- mentale sînt deschise la orice id supunînd esenţial şi originalitate va fi insă, _ inevitabil incomplet,
dini maxime (exprimate prin O). de rezultate care necesită interde metodă (Flannagan). Releva- şi deschis. în stadiul actual sînt
P. statistică (aposteriori), repre- pretări adecvate. V. TEST. rea şi inventarierea lor — întot- de menţionat o serie de operaţii
zintă raportul numeric al unui PROBLEMATIZARE, operaţie deauna aproximativă şi incom- sau p.i. Prin interogaţie se poate
număr foarte mare de cazuri ob- intelectuală de sesizare, inducere pletă— este totuşi necesară întru- căuta ce altă folosinţă poate do-
servate sau evenimente care, din şi formulare a problemelor. Moda- cît astfel pot fi însuşite şi aplicate, bîndi un obiect sau ce alte obiec-
numărul total de evenimente s-au litate didactică de tip euristic favorizînd creaţia. A. JMoles inte- te pot îndeplini aceeaşi funcţie.
produs. Cu alte cuvinte, este pro- constînd din prezentarea cunoş- grează p-e. într-o infralogică şi Adaptarea a ceva cunoscut la
prietatea evenimentelor aleatoare tinţelor în formă de probleme ocupîndu-se de creaţia ştiinţifică. noi condiţii, modificările de
exprimată în raportul dintre nu- şi din organizarea învăţării şi edu- menţionează: 1) aplicarea unei orice fel şi substituirile constituie'
mărul încercărilor sau observaţii- caţiei intelectuale pe baza rezol- teorii cunoscute într-un nou do- operaţii de bază ale imaginaţiei
lor în care se produce evenimentul vării de către elevi a probleme- meniu; 2) amestecul a două teo- creative. Un alt grup de operaţii
dat şi numărul total al încercă- lor de cele mai diverse tipuri rii diferite; 3) revizuirea ipoteze- imagistice se construieşte după
rilor sau observaţiilor. P. su- (teoretice, aplicative, practice, dis- modelul celor patru operaţii arit-
biectivă este expresia unei atitu- lor; 4) explorarea zonelor inter- metice dar nu urmează strict nor-
dini, în raport cu producerea sau tractive), astfel îneît să se ajungă mediare între doua discipline; mele acestora rămînînd într-o mar-
neproducerca unui eveniment care la descoperiri. P. accentuează ca- 5) diferenţierea aspectelor par- gine de disponibilitate întotdeauna
implică atît aspecte cognitive, lo- racterul formativ al învăţării, la ticulare; 6) definirea conceptelor; proprie imaginaţiei. Ne referim la
gice şi anticipative, cît şi aspecte oricare din obiectele de studiu. 7) transferul unui model dintr-un adiţionări şi multiplicări, sustracţii
motivaţional-afective. Este gra- PROBLEMĂ (pro-ballein, ceea domeniu în altul; 8) contrazicerea şi diviziuni. In continuare urmează
dul de expectanţă cu care un ce ţi se aruncă în faţă ca obstacol), unor teze acreditate; 9) reforirm- operaţii asemenea acelora cu care
subiect întîmpină obţinerea unor dificultate cognitivă, după P. Ole- larca teoriilor; 10) dezordinea ex- debutează analiza matematică:
răspunsuri la o stimulare pro- ron, cerinţă faţă de care reperto- perimentală; 11) aplicarea matri- aranjări, inversări şi combinaţii,
dusă (sau iniţiata) de el însuşi. riul de răspunsuri de care dispune celor de descoperire; 12) mo- îndeosebi rearanjările ca modi-
P.s. este expresia gradului de in- subiectul este insuficient şi ina- delarea intuitivă; 13) axiomati- ficări de ordine şi poziţie oferă în
vestire afectivă şi cognitivă a pro- decvat, sistem de întrebări asu- zarea; 14) clasificarea; 15) trans- orice situaţii o cantitate indefinită
ducerii sau neproducerii unui eve- pra unei necunoscute şi dificulta- formarea prin emergenţă a can- de alternative. Deosebit de impor-
niment. tea de a selecţiona sau construi tităţii în calitate; 16), intenţia tantă, ca modalitate a imaginaţiei
un răspuns nemijlocit. P. se con- artistică; 17) elaborarea teoriilor subiective este transpoziţia infe-
PROBĂ, fapt demonstrativ; în turează într-o situaţie problematică generale; 18) recodificarea cunoş- rată în empatie (v). Totodată
diagnoză şi cercetare, acţiune în care intervine o discordanţă tinţelor şi teoriilor. caraeterislkă pentiu imaginaţie
exploratorie. nzind do pro- dintre mijloace şi scopuri, din fie esie analogia, care, după 1\Y. Goi-
cedee şi tehnici şi fiind orientată posibilităţi şi cerinţe. O p. im- PROCEDEELE IMAGINAŢIEI, don, poate fi personală, directă.
spre constatări, identificări, des- plică un conflict cognitiv şi uioti- considerind caracterul euristic
coperiri. Sînt p. simple, murite
553
simbolică sau fantastică. Metafora, calitatea motivelor în care acestea P
metonimia, personificarea, ale- izvorăsc; pentru nivelele înalte ( l l i e i L i , a ş i ' ' l ' i . n •'. a i I I M I U l i . ' i i t i . d e inilr. hiiiale, d a t ' " i ă unei a n u m i ţ i ;
goria, hiperbola etc.sînt nu numai de activitate este caracteristică a s e m e n e a e m o ţ i i l e p i i n t . u e . <|( n u - OUi-lante a i n i [>rej u r a l i l o r de
figuri de stil ci şi p.i. ce pot inter- participarea pregnantă a proce- viaţă, dispoziţiile de acelaşi fel,
n i i t e î» psihologia g e r m a n ă ,,aiec-
veni în orice activitate. Simboliza- selor ncocorticale; b) gradul de te". Afectele sini forme relativ repet indu-se sau menţinîndu-se o
rea ce intervine în proiecţie con- complexitate a emoţiilor conside- primitive şi simple de emoţii, perioadă îndelungată, pot să se
stituie un mecanism generic şi poli- rat de la relaţiile simple şi uni- caracterizate prin apariţie bruscă permanentizeze şi să devină ca-
valent al imaginaţiei. Trebuie, de voce şi pînă la trăirile polivalente, si desfăşurare puternică, violentă racteristice pentru viaţa afectivă
asemenea, să nu se uite că în recon- polimorfe şi de simultană diversi- si de scurtă durată, dar viu expri- a unei anumite persoane. în clasa
stituirile şi construcţiile imagina- ficare; c) gradul de conştienti- mate în conduită. Emoţiile secun- atitudinilor afective intră senti-
ţiei sînt implicate tipizarea şi toa- zare a trăirilor emoţionale şi de- dare, sau complexe, sînt depen- mentele si pasiunile, care se reco-
te schemele operatoriide tip logic. pendenţa acestora de judecăţi le dente de o motivaţie social-cul- mandă prin structurări complexe
PROCEDEU, în cercetare, un de valoare; aici intervin variaţii turală şi implică o desfăşurare şi stabile, reprczentînd raporturi
mijloc, un tnodus operandi de între spontan-impulsiv şi elabo- plurifazică care ocupă intervale ale subiectului cu ambianţa şi
detaliu, un aspect al tehnicilor rare procesuală; d) durata p.e., în de timp ceva mai mari, ajungînd cu sine. Aceste formaţiuni au o
de explorare, culegere şi prelucrare această privinţă intervenind mari pînă la cîteva ore. în condiţiile geneză şi un conţinut emina-
acestor emoţii implicînd evoluţii mente social. O dezvoltare maxi-
a datelor sau de interpretare. Sînt gradaţii între momentan, efemer, tensionale moderate, funcţiile con- mă a însuşirilor sentimentelor se
şi p. de psihoterapie, de reeducare, instabil şi stabilizat; e) corelaţia ştiinţei nu sînt blocate sau îngus- întîlneşte în pasiune. Pasiunile
de compensare. Multe şi variate dintre intensitatea trăirilor in- tate. Emoţiile specific umane se sînt sentimente precis orientate,
p. intervin în instrucţie şi educa- terne şi expansivitatea com- asociază în cupluri contradictorii care se disting printr-o deose-
ţie adecvat scopurilor propuse portamentală şi expresivă (din situîndu-se la un anumit nivel bită intensitate, statornicie şi
şi condiţiilor concrete. Prin inte- acest punct de vedere fiind posi- între cele două extreme: sim- eficienţă.
riorizare p. devin proprii subiec- bile acorduri, corespondenţă sau patie sau antipatie, bucurie sau
ţilor ca operaţii mintale. discordanţă: emoţii superficiale, PROCESE PSIHICE, modalităţi
tristeţe, admiraţie sau dispreţ, ale conduitei specializate sub ra-
PROCES DE CONŞTIINŢĂ, ana- foarte expansive şi emoţii pro- dragoste sau ură etc. După influ- portul conţinutului informaţional,
liza critică a unei situaţii confunde, slab exprimate). Toate enţa pe care o exercită asupra al structurilor operaţionale şi al
flictuale. P. de c. constau din ra- aceste criterii sînt în linii mari comportamentului, emoţiile pot formei
portarea propriei conduite la prin- corelative şi permit o împărţire fi pasive sau active. Dispoziţiile tivitatede realizare subiectivă; ac-
cipiile şi normele social accep- în trei clase de p.e. Astfel, V.N. afective se definesc ca stări afec- făşurarepsihică complexă cu o des-
discursivă, plurifazică, im-
tate. P. de c. pregăteşte totdeauna Measişcev vorbeşte despre: reactive generalizate difuz, puţin in-
acţiunea viitoare în concordanţă ţii, stări şi relaţii sau atitudini tense, relativ discrete dar dura- plicînd coordonarea unor varia-
cu normele şi valorile sociale. emoţionale. Noi divizăm p.e. în: bile, care comunică o tonalitate bile independente şi a altora depen-
PROCESE EMOŢIONALE (NI- primare, complexe şi atitudinale. In afectivă întregii noastre activi- dente. Conceptul de p.p. s-a impus
VELE ŞI FORME ALE AFEC- clasa p.e. primare sau primitive tăţi psihice. în timp ce emoţiile ca macrounitate fundamentală a
TIVITĂŢII), prezintă o excep- intră dispoziţiile organice, mai au un obiect precis, de care omul psihologiei, înlăturîndu-1 pe cel
ţională variabilitate şi plastici- mult sau mai puţin trăite afec- este conştient, dispoziţiile nu sînt de funcţiune sau facultate odată
tate care poate fi apreciată după tiv (stare de sănătate, oboseală, raportate cu precizie la un anu- cu analizele făcute asupra rezol-
următoarele criterii: a) nivelul boală, nelinişte inexplicită, do- mit obiect, la o anumită situaţie vării problemelor şi a actelor de
calitativ stabilit între formele rinţă senzuală), reacţii af.eeli\e etc. De regulă, dispoziţiile afec- voinţă. Este o desfăşurare de tip
cvasiinstinctive de reacţie şi for- spontane ce însoţesc toate netele tive sînt o rezultantă a unui şir de istorist care este susceptibilă de
mele superioare de trăire emoţio- de cunoaştere (percepţie, jude- emoţii pe care omul le-a trăit sau schematizări, dar concret, ră-
nală, elaborate sociocultural; nive- cată, aducere aminte, imaginari'), numai a uneia care, fiind mai sem- mîne de fiecare dată irepetabilă.
lul emoţiei este dependent si de ca şi de asemenea acţiunile simple nificativă, se generalizează şi se Toate p.p. îndeplinesc funcţiuni
Stabilizează. în decursul dezvoltării informaţional-reflectorii; energe-
tice, de autoreglaj şi de autoorga-
554
555
lor sociale, psihice şi tehnice în pra dezvoltării individuale, şan-
n.izare r o n s h uctiv'r;l:"i. în si-;te- perament, exigenţele sociale, etice legătură cu necesităţile orientării selor de adecvare la profesiuni
rn a t i c i i pr.'hol'.--.;i-.i i i n f i:i.i]• r11J -<• ctc. cure sint cupnn.'.e în pr-i>:o- şi selecţiei profesionale. ete. Sînt mai ales festele voca-
' 1 1 î i l l ţ i l «îi- p . p . f f i i : , i ; i . ' i , p a , rht'al, ţ'uuxn meseriei. Alcătuirea p. im- PROFESIUNE, formă de acti- ţioirde, ce-şi asumă nu numai
;•<• l ' i r : ( i i t i i i - L d , } : î n - l i r r a , meni,-rin, plkâ .analiza multiLiterală a pro- vitate specializată pusă la dispo- sarcini diagnostice dar şi prog-
imaginaţia, crn,>ţia fi vmvţci. Cit i<-:,iunu, Snfăiişîndu-i cerinţele ş; ziţia persoanei de către socie- no-tiec.
priveşte atenţia şi limbajul, aces- solicitările pe multiplele planuri. tate, în vederea satisfacerii ne- PROGRAM (PROGRAMARE),
ioa nu sînt calificate ca p.p. în- P. unei meserii cuprinde, de obi- cesităţilor acesteia şi a valorifi- pi.'nul sau schema de ansamblu
tmcît, deşi au o desfăşurare pro- cei, următoarele aspecte elabo- cării capacităţilor individuale. a diferitelor momente şi a pa-
cesuală, nu posedă un conţinut raţi; în monografii profesionale-: Sursă de venit şi mijloc de exis- şilor necesari realizării obiecti-
specific. Diferenţierile dintre di- 1) obiectul şi natura profesiunii tenţă individuală, grupată, so- vului propus; p. unui sistem cu
versele p.p. sîiit relative, în rea- (descrierea activităţii, a prim i- cietală. Un ansamblu de solici- autoreglare implică memorie şi
litate ele fiind în continuă inter- palelor operaţii şi a condiţiilor tări, pe plan tehnic şi social în constituie succesiunea în influ-
acţiune şi interpenetraţie în ca- do muncă); 2) tehnologia profe- care persoana trebuie să se poată
siunii (materiile prime şi auxiliare, enţele de comandă şi reglatoare,
drul sistemului integrativ al con- integra ca totalitate, cu preve- modificarea în timp a valorilor
duitei şi personalităţii. utilaje, agregate, dispozitive, seu-
le, instrumente utilizate); 3) secu- derea înlăturării ideii de risc, date ale mărimilor reglabile după
PRODUS PSIHIC, rezultat sec- de supraefort, de neplăcut sau o lege dinainte cunoscută. P.
venţial sau final al unei desfă- ritatea profesiunii (condiţii de
siguranţă pentru muncitori); 4) de inadecvat.^ reprezintă stabilirea algoritmu-
şurări psihice procesuale. S.L. PROGNOZĂ, cunoaşterea anti- lui optim pentru finalizarea unei
Rubinstein face distincţia din- igiena muncii (de exemplu con-
diţii de microclimat); 5) fiziolo- cipativă a unor evenimente, fapte, activităţi şi traducerea sa în
tre proces şi p., acesta apărînd situaţii Ia care te va duce dezvol- operaţii fizice adecvate. Omul,
în urma anumitor demersuri pro- gia muncii profesionale (însu-
şiri fiziologice necesare); 6) psi- tarea naturală şi istorică într-o datorită deţinerii conştiinţei —
cesuale. Este asemenea relaţiei etapă mai apropiată sau mai în- de sine şi despre lume — are
dintre gîndire şi gînd, conceptua- hologia profesiunii (aptitudini, în-
suşiri psihice); 7) sociologia pro- depărtată a viitorului. Actual, permanent tendinţa ds a anticipa
lizare şi concept, percepţie şi în legătură cu ritmurile revolu- rezultatul acţiunilor sal", de a
percept, imaginare şi proiect, adu- fesiunii (perspectivele economice,
sociale, condiţiile de salarizare, ţionare ale dezvoltării sociale şi le organiza în cunoştinţă de cauză,
cere aminte şi amintire, decizie, tehnico-ştiinţifice, p. s-a consti- elaborînd astfel planuri sau p.
încordare voluntară şi atingerea de promovare e t c ) ; 8) pregătirea
profesională (cerinţe teoretice teh- tuit ca o disciplină ştiinţifică de ca adevărate legi comportamen-
scopului sau execuţie ş.a.m.d. mare utilitate pentru orientarea tale, în cazul omului se poate
Totuşi procesul operează cu pro- nice şi practice, gradul de instru-
ire cerut, modul de pregătire, după. cerinţele de perspectivă vorbi de existenţa unui sistem
duse, iar distincţia este relativă ale planurilor şi proiectelor so-
şi trebuie făcută numai în ce pri- durata şi locul pregătirii). Se pot multiprogramat, care constru-
veşte noile p. elabora psihograme şi somato- ciale, tehnico-economice, educa- ieşte p. atît pentru sine cît şi
fiziograme şi pentru anumite ţionale, edilitare. M. Maliţa arată pentru structurile sociale din
PROFESIOGRAMĂ, cuprinde locuri de muncă, nu numai pentru că p. uzează de metodologii ma- care face parte. învăţarea are
cerinţele psihofiziologice, psihice o profesiune în întregime. P. tematice, sociologice şi psiholo- efect de p. în cadrul instruirii
şi sociale ale profesiunii. P. in- constituie instrumentele de lucru, gice, în psihologia socială se re- programate elevii îşi însuşesc un
dică cerinţele fizice (forţa fizică, tabele de criterii pentru orientare curge la p. asupra opiniei publice, anumit obiect de învăţămînt pe
talia, greutatea), cerinţele de să- şi selecţia profesională. Prin dez- a atitudinilor şi aspiraţiilor. Mo- baza informaţiilor si a modalită-
nătate, exigenţele senzoriale, toa- voltarea p. se ajunge la monogra- delele educaţionale se elaborează ţilor operaţionale de asimilare
te acestea cuprinse în somato- fia profesională. De regulă însă, în raport cu p. asupra dezvol- a lor cuprinse într-un p. Aceste
fiziograina profesiunii şi cerin- p. se elaborează în baza monogra- tării necesare şi optime a perso- p. cotit in un t,-.A programat pla-
ţele de aptitudini, de cunoştinţe fiei profesionale. nalităţii. Prin metoda icielor s.it în m-.mua'a programate sau
profesionale, de inteligenţă, de se formulează prognosticuri asu- m.ryini de instruire programată.
atenţie, de spirit de observaţie, PROFESIOLOGIE, studiul pro-
cerinţe privind trăsăturile de tem- fesiunilor, al tuturor condiţiilor
551
556
\
Textul programat este alcătuit transformare din mulţimea trans- tru sine". J. Lyota.nl se exprim ' nu par a fi purtătoarele ideilor
dintr-o succesiune de secvenţe, formărilor posibile. Sînt utili- jnai clar: „liu nu sint un oLm-i l prin i.ire le explicăm şi clasifi-
adică de informaţii cuplate cu zate în acest caz p. priitei pute, ci un proiect; cu nu sînt numai căm. Dispoziţiile afective de ase-
operaţiile corespunzătoare şi rea- care definesc traiectoria prim i- ceea ce sînt dar încă şi ceea ce menea se caracterizează prin p.
lizate printr-o temă (exerciţiu, pală a activităţii în raport iu trebuie să fiu, ceea ce vreau să întrucît învăluie ambianţa într-o
problemă). Kievul parcurge sin- sarcina dată si p. secundare s;iu fi fost şi să devin". I. Răceanu anume tonalitate, conferă un
gur aceste secvenţe, instructorul subprograme care. vizează rezol- interpretează în acest sens la- halou emoţional circumstanţelor
intervenind doar pentru clarifi- varea unor sarcini distincte. în- tura de posibilitate a personali- în care ne aflăm. P. intervine şi
cări suplimentare, demonstraţii, cadrate însă în traiectoria rezol- tăţii. în planul mental şi-1 face pe aces-
sinteze sau aplicaţii în comun. vării sarcinii de bază sau de PROIECTIV, atribut al acti- ta posibil ca un cîmp sau o sferă
Aceste p. se pot clasifica după efectuarea unor operaţii inter- vităţii de proiectare şi de pro- a semnificaţiilor şi operaţiilor
şirul de secvenţe parcurs de elevi mediare pe care le implică rezol- iecţie. Conştiinţa umană înde- intelective. Fenomenul de p. nu
(liniare, CAI. druin parţial impus varea sarcinilor date. Progra- plineşte şi o funcţie p. prin latu- reprezintă un fapt de diformare
sau la latitudinea elevilor), după marea dinamică foloseşte metode rile corespunzătoare ale gîndirii ci unul de adecvare la real şi
concepţia de bază asupra orga- bazate pe algebra nelineară. Di- şi imaginaţiei. Şi inconştientul circumstanţe. Ochiul care s-ar
nizării şi desfăşurării procesului versele tipuri de p. se pot traduce este p. întrucît exprimă în fan- vedea doar pe sine ar fi orb.
instructiv (cu transmitere com- în diferite limbaje convenţionale tasme, vise — pulsiunile libi- Gîndirea care s-ar gîndi pe sine ar
pletă, cu descoperire orientată, de p. automată (Algol, Fortran, dinale. Acest fenomen se inves- fi cu totul ineficientă cognitiv.
combinate), după scopul didactic Cobol etc.) şi pe baza calculatoa- tighează prin tehnicile p. C. Fiind ontologic un raport rcflec-
principal (complexe, parţiale). P. relor electronice vor rezolva pro- Enăchescu consideră psihologia toriu şi constructiv, psihicul îşi
realizată în scopul reglării sau bleme matematice şi nemate- p. ca ramură a psihodiagnozei realizează prin p. funcţia sa rela-
conducerii unei activităţi poate matice utilizînd datele introduse. ce se ocupă de „analiza globală ţională, însuşi faptul p. trebuie
fi abordată prin metode formal- PROIECT (lat. projicere — a a personalităţii din punct de ve- să fie, probabil, pus pe seama co-
matematice. Din acest punct de arunca înainte; fr. projeter, pro- dere structural şi dinamic, ea nexiunilor inverse sau retroafe-
vedere se disting, ca forme mai jet), ceea ce rezultă din proiec- apelînd, în acest' scop, la feno- rentaţiilor. P. este, de ex., depen-
frecvent utilizate, p. liniară şi tare, ca plan sau model ele atins, menul proiectiv, caracteristic per- dentă de acomodarea vizuală sau
cea dinamică. P. liniară constă de realizat; configurare, în scheme sonalităţii". de etaloanele de care dispunem
în stabilirea algoritmului optim de acţiune şi imagini, a intenţi- PROIECTIVITATE, ansamblu în genere de experienţă.
pentru finalizarea unei activităţi ilor, dorinţelor, ideilor; produs de proprietăţi funcţionale ale
relativ simple, a cărei soluţie se tipic al proceselor imaginative. PROIECŢIE, în neurologie, zo-
unui sistem de a se proiecta sau nă de p. centrală, deosebită de
găseşte destul de repede. Folo- P. este o construcţie mintală an- reflecta în altul. Este o modalita-
seşte metode bazate pe algebra ticipativi şi care poate fi obiec- cele asociative, semnifică zonele
te a interacţiunii informaţionale la care ajung căile aferente de
lineară (ecuaţii lineare) Deoarece tivată verbal, grafic, în modele ce caracterizează latura extro- la receptorii periferici şi repre-
cele mai multe situaţii sînt acelea materiale. Sînt p. ce privesc versivă sau exstatică a psihismu-
în care soluţia nu se găseşte din- obiectele, situaţiile şi persoana zentînd p. ale acestora (retină,
lui uman. Se explică prin aceea organele lui Corti, homunculus
tr-o dată, ci treptat, pe baza proprie. J.P. Sartre formulează că noi nu reflectăm numai obiec-
unei succesiuni de acte depen- ideea omului-proiecl: „Acest pro- etc.) în cortex. între receptorii
tele ci şi relaţiile obiective cu ele. periferici şi zonele de p. este co-
dente, se apelează adeseori la iect al sinelui, întrucît este tota- Impresiile senzoriale sînt subiec-
p. t/i nanii că. Aceasta permite litatea fiinţei mele, exprimă ale- respondenţă, în psihanaliză p.
tiv localizate la nivelul stimuli- este un mecanism de apărare a
rezolvarea unor probleme legate gerea mea originală în circum- lor ce ]e produc, la o anumită dis-
de acţiuni cu mai multe etape, stanţe particulare... proiectul ori- eului cu sensul de „operaţie prin
tanţă de corp, deşi real ele sînt care subiectul expulzează din
de unde stabilirea deciziei optime ginal al unuia pentru sine nu poate rodul unor procese perceptive
prin alegeri succesive, în fiecare viza decît fiinţa proprie...: el sine şi localizează în altul, per-
interne. Tot aşa obiectele şi rela- soana sau lucru, calităţi, senti-
interval de timp alegîndu-se o nu se distinge, real, de fiinţa pen- ţiile denumite' şi conceptualizate mente, dorinţe, „obiecte" pe care
558 529
le ignorează sau refuză propriei ting; după conţinutul ideilor si zic şi proprioceptiv kinestezic. p. sînt integrate într-un sistem
persoane". Laplanche şi Ponta- convingerilor tratate. Cele mni La p'erifene aceste doua -subsis- per* eptiv unit.ir şi asigură per-
lis rezumă astfel procesele (ie extinse specii de p. sînt cele po- teme au. în calitate de orgiine m.ment acea informaţie de orga-
p.: a) subiectul percepe mediul litico şi economice. Apropia \'\ receptoare, celulele senzoriale sini/are şi sancţionare, fără de care
ambiant şi răspunde în funcţie prin anumite mecanisme de pro tuate în muşchi (j'usiuite neur"- activitatea motorie voluntară şi
de interesele, atitudinile, deprin- (.•"'•sul instructiv-edurati v p. si• <li - rnusculare), in tendoane (eorpu-,- involuntară, ar fi imposibilă.
derile, dorinţele, stările sale; b) ferenţiază de ucesUa prin apelul culii Golgi) şi în articulaţii (ter- PROSPECTIV (PROSPECŢIU-
subiectul dovedeşte prin atitu- mai accentuat la atitudini emo- minaţii nervoase libere). Concen- NII), ceea ce priveşte spre viitor,
dinile sale că ele asimilează o per- ţionale. traţia cea mai mare a acestor re- opus retrospectivului. Este o la-
soană la alta, de exemplu ima- ceptori se întîlneşte, la nivelul tură a gîndirii (de a prevedea vi-
PROPEDEUTICĂ (gr /v>- acelor segmente ale capului, care
ginea tatălui său asupra şefului înainte, paideia — educaţii-), foi- itorul) şi o funcţie definitorie a
său (transfer); c) subiectul se joacă rolul cel mai important iu imaginaţiei — de a încerca să ela-
maţie sau învăţămînt preliminar, comportamentul motor (membri',
asimilează pe sine unor persoane modalitate de introducere înir > boreze imagini concrete asupra
străine şi invers, asimilează în aparat fonator şi articular, capi. viitorului. Cercetările p. îşi pro-
activitate prin indicarea metode- Primul neuron este reprezentat
sine înseşi alte persoane (identi- lor, conceptelor, condiţiilor obli- pun fie să descopere noi posibili-
ficare) ; d) subiectul atribuie al- de celula bipolară din ganglionul tăţi (ca în geologie), fie să tra-
gatorii ale acesteia. în medicina spinal. Căile aferente parcurg
tuia tendinţele, dorinţele etc. p. desemnează o disciplină ori: ! ; - seze cadrele unor realităţi ce vor
pe care nu şi le recunoaşte (proiec- cordoanele posterioare ale rnădu-
tativă şi tehnică de introdu- vei spinării, prima făcînd sinapsă surveni (în sociologia p.). Se
ţie propriu-zisă). în ordine pato- cere în altă disciplină (p. clinică, conturează şi o psihologie p. în
logică p. este exacerbată în pa- în bulb, iar cea de-a doua în ta-
p. chirurgicală e t c ) . în sensul lamus. Din bulb unele căi merg prelungirea celei istorice, şi care
ranoia. S. Freud scrie: „Eul se acesta se vorbeşte şi despre o caută să deducă şi să prezinte,
comportă ca şi cum pericolul spre cerebel, care constituie sta-
p. a cercetării ştiinţifice sau a ţia finală pentru unele categorii la diverse grade de anticipare,
dezvoltării angoasei n-ar veni psihodiagnozei. tabloul dezvoltării psihice şi de
de la moţiuni pulsionale, ci de de impulsuri şi pentru altele,
PROPENSIUNE, termen prin punct de plecare către scoarţa personalitate a oamenilor în so-
la o percepţie şi ar putea deci să care behavioriştii denumesc ten- cietăţile evoluate ale viitorului.
reacţioneze împotriva acestui pe- cerebrală (J. Konorski, 1967).
dinţele, impulsurile, atît piilsiuni în aprecierea sensibilităţii kines- PROSTRAŢIE, stare anormală
ricol exterior prin tentative de şi motivele primare cît şi pe cele de anihilare sau de suspensie a
fugă, prin evitări fobice". în tezice trebuie avută în vedere
secundare. observaţia făcută de către Ch. principalelor facultăţi psihice, res-
genere însă p. este recunoscută pectiv de incapacitate de a gîndi
alături de introiecţie ca un me- PROPRIOCEPŢIE, sensibilita- Sherrington, care arată că aceasta
te musculară; termen introdus în se referă mai degrabă la mişcări şi de a înţelege ceva (vid mental),
canism al diferenţierii şi opoziţiei desensibilizare emoţională şi, mai
dintre eu şi lume. Psihanaliza se 1894 de Ch. Sherrington, care > :_ ca atare, noi am spune la schema
descoperit în constituţia nervilor mişcării şi la fazele ei, decît la ţe- ales, incapacitate voluntară; de-
ocupă însă de p. mai mult în presiune morală, apatie. Un om
perspectiva principiului plăcerii musculari, în proporţie de 40%. sutul muscular şi articular însuşi.
fibre senzitive. Head considera „în cea mai mare măsură stările în stare de p. pare absent, indi-
decît a principiului realităţii.
sistemul p. ca simţ al posturii, muşchiului şi ale articulaţiilor sînt ferent, obosit, nu mai raţio-
PROPAGANDĂ, sub raport psi- întrucît el informează despre po- mediative în informarea senzo- nează şi nu mai întreprinde ni-
hosocial, p. este o formă de co- ziţia corpului în raport cu am- rială despre poziţie şi mişcare. mic.
municare care urmăreşte prin bianţa şi fazele mişcării muscu- De aceea putem spune că exci- PROTANOPIE, cecitate cro-
mijloacele comunicării însăşi să lare. La ora actuală este unanimă tanţii adecvaţi ai acestei modali- matică parţială constînd din in-
transmită receptorilor idei şi ati- părerea că aşa-zisul „simţ mus- tăţi senzoriale sînt acţiunile me-
tudini sau să provoace modificări cular" reprezintă un sistem afe- canice de extensie, presiune, în- capacitatea perceperii distincte
în afara ideilor şi convingerilor, în rent complex, în care trebuie de- cordare etc. asupra aparatului a culorii roşii; subiecţii ce suferă
conformitate cu scopuri şi intenţii limitate două subsisteme speci- osteo-muscular. Toate senzaţiile de p. nu deosebesc roşul luminos
determinate. Speciile p. se dis- fice: proprioceptiv, somatoeste- de verdele închis, albastrul şi
560 561
corectă presupune depistarea pre- anevoioase, ca şi cele reclamate
bleuinariuul d<> roşul-purpuriu M obiectivi' ale spaţiului ambiant coce, investigarea mediului fami- de medicină.
violet. V. l> M/IONISM şi ale ii< l i i z i ţ i i i d i l e i ii c l o r iinrm • lial, anamneză medicală şi proba PSIHAGOGIE, după Ch. Bau-
PROTOPATIC, după Head, socioculturale. Spaţiul ambiant de înv?ţare în care să apară posi- doin, subramură a psihopedago-
calificare a unor forme primi- material — fix sau semifix — bilităţile de evoluţie pentru ca, giei reeducării şi a psihoterapiei,
tive de sensibilitate care ar fi condiţionează anumite trăiri psi- ulterior, ia retestare, să se obţină care se ocupă de recuperarea de-
difuză şi mi ar surprinde proprie- hice şi roluri prin care se exprimă un O1.!, normai. iicienţilor psihomorali, de remo-
tăţile obiective ale stimuiilor raportul personalitate-ambianţă PSEUDOHALUCINAŢII (HA- delarea personalităţilor deformate,
(rx. localizarea precisa a excitan- Spaţiul informai condiţionează LUCINAŢII PSIHICE), mai a- deviante, în raport cu exigenţele
tului la suprafaţa pielii). Opusă distanţele psihologice dintre oa- propiate de reprezentări dteit de şi normele sociomorale.
sensibilităţii epicritice, mai nouă meni, fiind, la extreme, sociofu- percepţii, aceste fenomene psi-
gal (menţinând oamenii la dis- PSIHANALIZĂ, metodă de tra-
sub raport filogenetic, superioară hopatologice sînt trăite pe planul tament a nevrozelor, doctrină
din punctul de vedere al capaci- tanţă) sau soeiopetal (apropiind, subiectivităţii, al ideaţki, bolna-
faci li t nul comunicarea). şi metodă, de psihopatologie şi psi-
tăţii de discriminare specifică a vului refuzîndu-i-se atit proiec- hologie fundată de S. Freud şi
stimuiilor şi relaţiilor cu aceştia. PRUDENŢĂ, trăsătură de ca- ţia spaţială, cit şi perceperea pe privind cu deosebire structura
PROTREPTIC, procedeu ' su- racter prin care se realizează im căile senzoriale normale. inconştientului şi funcţiunile sale
gestiv realizat în stare de veghe echilibru între curaj şi teamă, PSEUDOMNEZIE v. DEJÂ- în determinarea vieţii psihice şi
şi „întărit" prin mijloace fizico- întrucît sînt prevăzute raţio- în geneza nevrozelor. P. ca psi-
nal şi considerate realist perico- VU.
pedagogice. Protreptica este me- PSEUDOPSIHOLOGIE, orien- hoterapie îşi propune să desco-
toda terapeutică ce se înscrie lele sau daunele ce pot surveni, pere, prin analiză psihologică,
în acelaşi timp adoptîndu-se mă- tări îndoielnice şi concluzii ne-
în sfera psihoterapiilor sugestive ştiinţifice oferite de „experţi" motivele inconştiente ale diver-
şi care cuprinde ansamblul mij- suri pentru a preveni daunele, selor tulburări sau comporta-
a diminua riscul. Este o modali- autodidacţi sau şarlatani delibe-
loacelor (verbale şi fizice) sus- raţi care pozează în psihologi mente specifice şi să le înlăture
ceptibile de a exercita o influ- tate a înţelepciunii adecvate si- sau dezvolte prin conştientizare.
tuaţiilor critice. Xu prevede to- profesionişti. Psihologia este un
enţă puternică asupra bolnavului teren fertil pentru pscudoştiinţă Reconsiderînd critic doctrina
aflat într-o stare nevrotică. tuşi o totală evitare a riscurilor psihanalişti V. Săhleanu menţio-
şi reacţii de abandon. P. este din mai multe motive. Pe de o
PROXEMICÂ, direcţia de cer- parte datorită interesului ridicat nează în prim plan convingerea
ceLare în cadrul psihologiei am- complementară curajului şi con- lui S. Freud că „afectul poate
tribuie la eficienţa acţiunilor di- faţă de problemele de care se ocu-
bianţei apropiate (proximitate), pă, pe de altă parte, e una dintre avea un destin independent
ficile şi riscante. faţă de reprezentare", cvantumu-
dezvoltata de psihologi ca T.E. cele mai tinere ştiinţe şi majori-
Hali, W.H. Ittelson, H M . Pres- PSJEUDODEBILITATE MIN- tatea publicului nu este capabil rile de efect sau forţe pulsionale
hansky ş.a.; studiază relaţiile TALĂ, termen care se aplică unei să facă distincţia între veritabil sau Hbido (dorinţă) pot fi „in-
cauzale şi condiţionale dintre spa- categorii foarte heterogene de şi fals. Real psihologia este o şti- dependente şi detaşabile" de con-
ţiu, ca dimensiune a ambianţei, copii (afectaţi de masive carenţe inţă de mare dificultate şi practi- ţinuturile cognitive; ele există
evenimente speci'ice diferitelor culturale, carenţe afective, in- carea ei necesită un grad înalt de şi în formă liberă şi se cuplează
categorii de spaţiu, stări psihice stabilitate psihomotorie, faze pre- calificare şi specializare. Diletan- în chip variabil cu obiecte şi ima-
şi comportamente. Comporta- şi post-critice epileptice, ientoare tismul în psihologie este extrem gini ale lor. Subiectul are la dis-
mentul p., reglat nemijlocit de un patologică în gîndire etc.) care de dăunător. Nu trebuie confun- poziţie o cantitate de energie
pot fi diagnosticaţi ca debili min- dată abilitatea psihologică em- psihică (pulsională, afectivă) pe
sistem de modalităţi, etaloane şi tal dacă se iau în consideraţie co-
stiluri perceptive spaţiale, de sem- pirică cu sistemul psihologici care o repartizează în mod va-
eficientul de inteligenţă şi per- ştiinţifice a cărui luare î:t stă- riabil în relaţiile sale cu obiec-
nificaţii şi atitudini spaţiale, se formanţă şcolară. Constatarea că tele şi cu sine însuşi". Acesta este
formează treptat, pe baza îmbo- pînirc şi aplicare specializată ne-
diagnosticul de debilitate mintală cesită studii şi experienţe tot punctul de vedere „economic". In
găţirii experienţei spaţiale perso- a fost fals, copilul fiind un pseudo- af.ira lui se. distinge în doctrina
nale, a reflectării caracteristicilor aşa, dacă nu mai îndelungate şi
debil, se face ulterior. Evaluarea
563
582 36*
psihanalitică un sistem de refe- tificarea unor forţe pulsionnle
rinţă „dinamică" şi un altul pri- fundamentale, unice, diferenţiat*- devalorizat, relaţiile si determi- tive (pi.i-iti,? inver;â faţă de cea
vind „topica". Din punct de ve- progresiv fără a-şi pierde sensul nările Stxhk- ti1111. leite di'.ir ci a lui [. i-'u'-yr., li,-? ca expresie
dere dinamic, fenomenele psi- de bază. Este vorba despre Eros inautentiec, c.> fnj'U- e\teine i ir • I i i , d : i i " â i n t r e e e l e d o u ă Si-rii
hice rezultă din conflictul şi din ca sistem pulsional hedonic şi conştiinţa apOiind m.ii mult. i-.i de lV; l ; .me;ie \\n S'lbsistă o diso-
compunerea forţelor, acestea cxer- vital în genere (şi nu doar sexual, servomecanism al sincithti sau c i e r e , î n j-îh<<l)'\ia enlui s e p u n e
citînd o anumită presiune (de şi despre Thanatos ca sistem ca o instanţă artificială ataşată accentul pe autonomia „mecanis-
origine pulsionalâ). Inconştien- opus, cu sens distructiv, agresh individualităţii, doctrinele psiha- melor de orientare în mediu"
tul este dinamic pentru că pre- sau de retranşare în moarte. Ast- nalitice vechi şi noi nu evită care, după G. Allport, pot avea
sează permanent cerînd astfel fel, conflictul ca formulă a dina- note de subiectivism şi schema- motivaţie proprie şi sînt inde-
intervenţia unei forţe contrarii, mismului, expandat psihic în tism. Interacţiunea dintre su- pendente de tendinţele libidi-
ce interzice accesul la conştiinţă. dramatism, este funciar. Obser- biect şi mediul sociocultural este nale.
Apariţia unor formaţii de com- văm că la baza terapeuticii psi- prezentată ciuntit, esenţa umană PSIHASTENIE (XEVROZĂ
promis între reprezentările re- hanalitice sînt idei ce se abat de fiind totodată deformată în sens OBSES1VO-FOBICĂ) (gr. psy-
ld postulatul doctrinar al supre- biologist şi egotist. în prelungirea che — suflet, astheneia — slă-
fulate şi normele refulante, cum p., s-a constituit Psihologia eului
sînt simptomele nevrotice, relevă maţiei inconştientului. Poate toc- biciune), afecţiune psihică func-
mai de aceea terapeutica a avui care chiar dacă inversează sen- ţională, cu tulburări predominan-
de asemenea un caracter dinamic. surile psihic-social, opunînd te-
succes şi după multiple revizuiri te în cel dc-al doilea sistem de
In viziunea lui Freud pulsiunilc se menţine încă în arsenalul psi- zei freudiene a primatului pulsiu-
inconştiente reprezintă principa- semnalizare, manifestate prin fe-
hiatriei, însăşi doctrina nu este nilor organice, teza despre însem- nomene obsesive şi fobii, neho-
lul factor determinant al vieţii însă străină de succesele metodei nătatea decisivă a motivaţiei de
psihice. Cît priveşte „topica", tărîre, nesiguranţă. A fost de-
psihanalitice. Pentru că deşi pul- esenţă socială, rămîne totuşi pri- scrisă de P. Janet, care a opus-o
aceasta cuprinde două variante: siuuile bazale au fost înlocuite zonieră a vechei scheme, conform isteriei, sub forma unei entităţi
prima topică Ireudiana este aceea de către un A. Adler, C.G. Jung, căreia între biologic şi cultural, clinice, cuprinzînd angoasă, fo-
care distinge inconştientul, pre- H. Sullivan, K. Horney, E. între individual şi social este o bii, obsesii, precum şi o scrie de
conştientul şi conştientul. Aces- Fromm, cu altele, privind năzu- ireconciliabilă contradicţie. în fenomene, ce alcătuiesc funda-
tea sînt concepute de Freud ca inţa spre putere, comunicare, re- acest sens, E. Fromm vorbeşte lul acestor simptome clinice ma-
nişte compartimente riguros laţii interpcrsonale, dragoste uma- despre „dihotomia existenţială" jore, ca sentimentul de înstră-
delimitate sau ca nişte instanţe nitară, autorealizare e t c , inc- ce ar rezulta din faptul că indi- inare de lume, sentimentul de
autonome. Impulsurile circulă pe delul general al dinamicii, econo- vidul este purtător al socialului, depersonalizare, dubiu, inhibi-
verticala celor trei instanţe as- miei şi topicei psihanalitice s-.i iar nu element constitutiv al ţie ale activităţii mentale, sexuale
cendent sau descendent fiind su- menţinut, dovedindu-se un model acestuia. Deşi se uzează mult etc. P. Janet explică aceste sim-
puse unor cenzuri. Mişcarea re- demn de luat în seamă. Aceasta de termenul de identificare, dog- ptome printr-o slăbiciune mai
gresivă se exprimă în reprimări pentru că Freud depăşeşte, deşi ma freudiană a exteriorităţii ire- mult sau mai puţin congenitală a
şi refulări iar cea ascendentă în nu fără exagerări de sens con- mediabile a socialului faţă de activităţii psihice, agravată' 7 ;le
deplasări şi sublimări. Cea de-a trar, reducţionismul conştien- psihic este menţinută. Prin psi- oboseală şi depresiune. Explicaţia
doua topică se referă la persona- tist. Psihanaliştii îşi recomanda hologia eului, formulă persona- lui Janet este considerată astăzi
litate şi cuprinde şinele, eul şi modelul de psihologie pe care listă ce postulează autonomia şi ca abstractă, ignorînd psihoge-
supraeul. Aparatul psihic rea- l-au elaborat ca fiind „abisal" stabilitatea persoanei, Erikson, neza individuală care leagă sim-
lizează norme ale homeostaziei, întnicît explorează adîncurile in- N. Hartmann, D. Rapaport ş.a. ptomele de influenţele şi trau-
mijlocind descărcarea, investirea conştiente şi „dinamic", întnieii încearcă să împlinească modelul mele vieţii infantile, prezentînd
şi fixarea energici circulante astfel încearcă să explice de.slăşiuai i persoanei prin reabilitarea pro- o importanţă determinantă în
incit sa se ajungă, la o constantei. energetice alt: cuini. Totuşi ui- ceselor cognitive. în sistemul lui conflictele vieţii afective pro-
Freud a fost preocupat de iden- trucit dinamismul individual esle S. Freud, acestea ar părea fie ca funde. P. se datoreşte acţiunii
însoţitoare ale dinamicii afec- nefavorabile a unor factori de
564
56S
riale, p. ar prezenta similitu- celorlalte mijloace terapeutice
ul'litl psihic (tr-MH'if psilli' c). c L i l u ă i n, iiil,flc;;ini| l">[n,j\iil m dine, convergenţă cu fenomenele (chimio-, psiho- şi socioterapcu-
A p . i i ili.i I x i h i !••..(«•: ] . M i l i t . i l . > , i l r 11 - I I ,u <• r pi m u c lii(i|i>ihii;,. n'ial.i, pe care le studiază fizica atomică. tice). P. a fost' iniţiată de E.
r e z i s t e n ţ a s c ă z u t ă a . o i ;_;•!ni - i m t - considera lioala, mentală ca avînd B. Ananiev arată că p. este ma- Moniz (1936) în forma interven-
hii. ca urmare a mior boli orga- „surse actuale şi evidente sau terial după originea sa (este efect ţiei chirurgicale asupra lobilor
nice, a surmenajului fizic şi psi- îndepărtate şi profunde, cauze al lumii materiale şi este mijlo- prefrontali. Astăzi se disting trei
hic etc. După I.P. Pavlov, p. organice psihologice sau indivi- cit prin organism şi direct, prin categorii principale de intervenţii:
aparo la persoanele de lip slab duale sau sociale, cu simptomatolo- organul material al creierului), aj întreruperea globală a conexi-
şi se caracterizează printr-o exa- gie somatică sau psihică" (K. este subiectiv după forma sa de unilor talamusului cu lobul pre-
gerată predominanţă funcţiona- Lafon, 1963), mai bine zis ia elaborare (are ca mod de exis- f ion tal; b) p. selectivă: loboto-
lă a scoarţei cerebrale asupra ac- în considerare întrepătrunderea tenţă activitatea subiectivă) şi mii, leucotomii, topectomii, sec-
tivităţii subcorticale, şi a celui factorilor organici, psihici şi so- este obiectiv după conţinut, în ţiuni subcorticale selective; c)
de-al doilea sistem de semnalizare ciali, atît în etiologic cit şi în sensul reflectării şi al prelucrării metode stereotaxice de talamo-
asupra primului. Tulburările prin- tratament. informaţiilor. coagulare. Aplicarea acestor me-
cipale de care se plînge bolnavul PSIHIC, modalitate superioară tode este urmată de o strictă
sînt stările obsesive, care-i inva- PSIHOANALEPTICE, grupă a
a existenţei biosociale, ansamblu substanţelor psihotrope care au ca supraveghere pentru asigurarea
dează conştiinţa, se menţin cu de slăvi, însuşiri, fenomene ţi reeducării postoperatorii, a co-
tenacitate şi pe care nu le poate acţiune principală stimularea ac-
procese subiective ce depind cu tivităţii sistemului nervos cen- rectării eventualelor consecinţe
elimina cu toate eforturile depuse. necesitate de mecanismele cere- nedorite în personalitatea celui
Stările obsesive împiedică desfă- tral indiferent dacă aceasta se
brale şi de interacţiunea cu lumea realizează prin creşterea vigili- operat.
şurarea normală a activităţii psi- obiectivă, îndeplinind funcţii de PSIHODIAGNOSTIC, act sin-
hice. Psihoterapia, ca şi realiza- tăţii, prin stimularea activităţii
raportare la lume şi la sine prin intelectuale sau prin creşterea tetic de analiză psihologică a
rea unui climat psihic familial sau orientare, reflectare, planificare unui caz şi de reconstituire logică
social favorabil au o influenţă tensiunii emoţionale. După clasi-
mentală şi acţiuni transformativ- ficarea lui J.Delay şi S. Den- a structurii armonice sau disar-
pozitivă în vindecarea afecţiunii. creative. P. este modalitatea su- monice a unei personalităţi care
PSIHIATRIE (gr. psyche - cker, această grupă cuprinde trei
perioară a vieţii de relaţie (care subgrupe: stimulante ale vigi- poate fi exprimată grafic în pro-
suflet, iatreia — vindecare), disla om este esenţial sociocultu- filul psihologic, foi descriptive
ciplină medicală care studiază lităţii (psihotone propriu-zise sau
rală) sau a adaptării (care la om antihipnotice), stimulante ale dis- de p., fie de testare etc. P. se
modificările patologice ale acti- fiind mijlocită instrumental şi constituie ca rezultat al psi/io-
vităţii psihice, cauzele, condiţi- poziţiei (timoanalcptice sau sub-
social, este o coadaptare subiect- stanţe antidepresive) şi alte sti- diagnozei, acţiune complexă de
ile şi mecanismele acestor modi- obiect, care are ca latură defini- investigaţii ce urmăreşte recu-
ficări precum şi tratamentul bo- mulante care acţionează fie ca
torie intervenţia activă în am- tonice ale vigilităţii, fie ca stimu- noaşterea unor particularităţi spe-
lilor psihice (C. Parhon-Ştefă- bianţă, transformarea acesteia cifice psihice la o persoană prin
nescu, 1963). Obiectul p. constă- lante ale dispoziţiei, dar care nu
prin muncă). P. este inseparabil au nici efecte antagonice faţă intermediul observaţiei psiholo-
în „cunoaşterea bolilor, a afec- de materie, dar nu se identifică gice şi al altor informaţii colec-
ţiunilor şi infirmităţilor mentale, de somnul fiziologic sau faţă de
cu aceasta întrucît este numai o hipnotice şi nici nu sînt capabile tate prin intermediul unor teh-
descrierea grupurilor de simpto- însuşire a materiei superior or- nici psihologice (anamneză, an-
me ce caracterizează fiecare varie- să inverseze dispoziţia depresivă.
ganizate, este un ansamblu de chetă, chestionarul, convorbirea,
tate de alterare mentală, deter- relaţii energctic-informaţionale în PSIHOCHIRURGIE, metode de
terapie biologică destinate acelor experimentul şi îndeosebi tes-
minarea evoluţiei de la debut care este esenţială caracteris- tele). P. îndeplineşte un rol so-
pînă la terminarea bolii şi, dacă tica calitativă iar nu implicarea bolnavi psihici consideraţi ne-
recuperabili sau prezentînd o ciomuan util şi este implicat
este posibil, cunoaşterea cauzelor cantitativ-substanţială care este în stabilirea, celor mai adecvate
sale (H. Wallon, 'l926), în sco- extrem de subtilă, rafinată etc. gravă periculozitate socială, uti-
lizate numai după ce s-a ajuns la mijloace educative sau pvihote-
pul vindecării, şi profilaxiei. As- Niels Bohr presupune că sub ra- rapeutice privind ameliorarea sau
tăzi p. epocii dezalienării şi reso- portul mecanismelor sale mate- certitudinea ineficientei tuturor
567
566
de muncă, necesitând multă de- psihologiei, care vizează relaţia
perfecţionarea condiţiei umane voltarea în mod activ j a sponta- zinvoltură în contactele umane. dintre stimulările fizice şi sen-
(U. Şchiopii, 1970). P . difercn'ia! neităţii subiecţilor. L".-\tcp'!ru.i- Metodă de cercetare şi diagnoză a zaţii ca stări psihice corespon-
se obţine prin compararea date- rea ! fândurilor şi atitudinilor pei- fondului personalităţii. Jocul li- dente, neglijând toate instanţele
ior obţinute cu date tip, impli- soi: le în cursul improvizaţiilor ber oferă cercetătorului posibi- psihologice intermediare. Terme-
ca le în etalonarea sistemului do (scene) şi analiza lor de căln- litatea de a înregistra gândurile-, nul mai este folosit şi pentru a
investigare. P. clinic stabileşte psihoterapeutul conducător de jc >t sentimentele, dispoziţiile şi pre- desemna măsurarea senzaţiilor
abaterile pregnante ale parame- constituie esenţialul acestei ti i,> ocupările subiectului şi astfel de (senzorimetre). Prin ex.tensie, p.,
trilor psihici de la norrnalitate. pcutici, aplicabilă atît la eopn a-şi forma o imagine asupra care vizează relaţia psihofizică
P. de instrucţie şi educaţie stabi- cit şi la adulţi. De la Aristou-i structurii lui sufleteşti, a particu- dintre intensitatea stimulării fi-
leşte caracteristicile compoziţio- se cunosc efectele catartice alt larităţilor de tip normal sau mala- zice şi intensitatea senzaţiei (pe
nale ale personalităţii la un anu- acţiunii dramatice asupra sjiei - div. care o exprimă legea logaritmică
mit moment al evoluţiei persona- tatorului, dar J. Moreno a fo:,; PSIHOFARMACOLOGIE, ra- a lui T. Fechner), vizează şi ra-
lităţii în scopul educării şi in- cel caro a extins binefacerile mură modernă a farmacologiei. portul dintre mărimea obiectivă
struirii ei optime. P. de orientare acesteia asupra „actorului" în- care se ocupă cu cercetarea şi şi evaluarea perceptivă cores-
sculară şi profesională întocmeşte suşi, cerîndu-i să fie cu totul spon- studiul farmacodinamic şi clinic punzătoare. Astfel metodele cla-
balanţa potenţialelor reale şi vir- tan, să joace propriul său perso- al substanţelor, zise psihotrope, sice de măsurare a pragurilor
tuale ale unui subiect > în vede- naj, abandonînd orice idee de a care exercită efecte psihologice absolute şi diferenţiale se sub-
rea valorificării optime socio- produce un efect asupra specta- utilizabile în terapeutica psihia- stituie prin „scările subiective"
economice. P. complex tinde să torilor. Şedinţele de p. sini trică şi în psihoterapia curentă. preconizate de S.S. Stevens.
le reunească pe celelalte. P. etio- împărţite în 3 părţi: a) pregătirea, Unele produse exercită o acţiune PSIHOFIZIOLOGIE, ştiinţă
logic indică cauzele care au de- în timpul căreia conducătorul de favorabilă asupra funcţiilor mende „graniţă", care realizează o
terminat o anumită structură joc depune eforturi pentru a face tale superioare, ca acidul gluta- punte de legătură între două
deteriorată a personalităţii şi con- să dispară toată stinghereala la mic, roniacolul, hidergină; alte ştiinţe considerate distincte: psi-
duce la elaborarea unui prognos- actori, făcîndu-se comod şi discu- produse au o acţiune stenică hologia şi fiziologia sistemului
tic şi a unei psihoterapii. Sursele tînd cu cei din şedinţă; b) jocul „psihotonică", ca amfetamina şi nervos, în sensul realizării unei
dramatic (improvizaţia asupra te- diverse alte amine, ritalina, aso- unităţi funcţionale, cu valoare
principale de diagnosticare sînt: ciat reserpinei, în serpatonil, de
a) studiul expresiei (manifestă- mei prealabil aleasă. în comun); explicativă superioară ântre mo-
c) discuţia finală, în care se comen- acţiune zisă analeptică, sau mer- delele teoretice ale acestor două
rile spontane pantomimice cu tatran, foarte vecin; altele au
componente fiziologice pregnante, tează jocul fiecăruia, interacţiu- ştiinţe. P. studiază relaţiile func-
nile umane în cursul şedinţei şi însă o acţiune inversă, psiholcp- ţional-structurante dintre struc-
reacţiile de mînie, de surpriză tică, depresivă a funcţiilor men-
etc); b) comportamentul inclu- unde fiecare degajă ceea ce el a turile şi stările sistemului nervos
învăţat, primit asupra lui însuşi. tale superioare şi realizînd nar- şi manifestările de ordin psilw-
siv cel verbal; c) analiza activi- coze mai mult sau mai puţin
tăţii productive inclusiv fluctua- P. constituie un mijloc privile- profunde, sau numai neurolep- comportamental, la diferite nivele
ţiile performanţelor; d) inter- giat de expresie a conflictelor tice, cu efect depresiv al funcţiilor de evoluţie. P. se fundamen-
pretările şi comentariile subiec- personale, deoarece exteriorizarea talamice şi hipotalamice, sau cal- tează pe formularea şi adoptarea
tului privind diferite situaţii. P. se face lucid: graţie acestui fapt mante (tranchilizante), ca mepro- unui nou principiu metodologic,
se instituie tot mai mult ca o subiectul se înţelege şi se trans- bamatul şi diazepanul. O serie principiul unităţii sau al monis-
disciplină tehnologică, procedu- formă în acelaşi timp, cînd el se de substanţe cu acţiune convul- mului, potrivit căruia activita-
rală cu orientare psihomctrica. recunoaşte. Se utilizează nu nu- sivantă sînt utilizate pentru te- tea nervoasă superioară arc un
mai ca tehnică psihoterapeutică, rapeutica de şoc. caracter integral şi doar în anu-
PSIHODRAMĂ, tehnică psi- ci ca instrument de perfecţionaie mite ipostaze se poate evidenţia
hoterapeutică creată de J. Mo- personală, ca mijloc de selecţie a PSIHOFIZiCĂ, întemeiată de cu precădere latura fiziologici
reno (1921) care utilizează jocul candidaţilor, la anumite posturi T. Fechner, subdiseiplină a sau psihologică. Potrivit acestei
dramatic liber şi vizează dez-
589
568
unităţi, nu există nici un proces caracterului select iv-adaptativ premorbide ale individului, al'i PRIHOLEPTICE, acea ;;nipă a
zis „psihic" fără anumite trans- al actelor reflexe, care formează sub aspectul ,,t<vj .imf'.i" '.ii ,i ;ail'L-t Jiiţf l"r jv-ilvliopr «ale in-
formări de ordin fiziologic ner- activitatea de ansamblu a siste- al structurii i>-.icţi< i patologice. hibă ailivilalca sistemului ner-
vos. Orice proces psihic este me- mului nervos; 3) principiul auto- prima tentativă de sistematizare vos, diminuează activitatea men-
diat legic <ic anumite stări şi o reglabilităţii, care postulează a p. a fost făcută în 1910, de către tală, determinînd scăderea pra-
anumită dinamică internă a struc- capacitatea sistemului nervos de E. Kraepelin, care în cadrul lor gului vigilităţii, reducerea activi-
turilor nervoase. In acelaşi timp, a asigura în permanenţă contro- cuprinde: stările psihotico şi stă- tăţii intelectuale sau aplatiza-
procesele şi structurile psiholo- lul asupra ,,input"-ului senzorial rile nevrotice, grupare făcută mai rea emoţională. J. Relay şi S.
gice, în forma lor constituită, de către ieşirile sistemului, prin ales in funcţie de natura trau- Deiickcr au delimitat ea sub-
veriga conexiunii inverse; 4) prin mei. Schneider (1928) împarte grupe principale ale p. hipnoti-
dobîndesc atribute calitative spe- cipiul autoorganizării, conform p. în: p. caracterologice şi p. inter-
cifice şi prin aceasta o relativă cele, nettrolcpiiccle şi tranchilizan-
căruia sistemul nervos reprezin- caracterologice, în funcţie de exis- tele. Avînd în vedere datele mai
independenţă în raport cu anu- tă un sistem evolutiv, care in tenţa aspectelor dizarmonice în
mite stări şi structuri particu- dezvoltarea personalităţii premor- recente privind psihotropele, şcoa-
procesul funcţionării trece treptat la românească a adăugat acestora
lare ale sistemului nervos. Ast- de la un nivel de organizare in- bide. K. Jaspers, prin împărţirea
fel, relaţia de condiţionare şi inferior la unul superior. Deci le- bolilor psihice în reacţii, dezvol- substanţele sedative, cu şi fără
teracţiune în cadrul unui model gătura dintre funcţia psihocom- tări şi procese, face posibilă şi efect hipnotic, barbiturice şi ne-
p. se realizează în dublu sens. portamentalâ şi structurile neuro- o anumită distincţie în cadrul barbitui'ice, şi substanţele anticon-
l)eci esenţa modelului de tip p. nale, este o legătură evolutiv;"'., p. Cea mai generală şi mai co- vulsivanie.
îl constituie studiul şi explicaţia care se elaborează şi perfecţio- mună împărţire a p. se referă la PSIHOLINGVISTICĂ, dacă
acestei relaţii bilaterale, circu- nează, dînd efecte globale, cali- două mari categorii: stări reac- lingvistica are ca obiect de stu-
lare, pe de o parte a dependenţei tativ noi şi superioare. tive (psihoze reactive) şi nevroze. diu limbile ca sisteme de semne
psihicului şi a diferitelor sale Toate aceste clasificări sînt însă şi ca sisteme de reguli de combi-
momente particulare, de un an- PSIHOJGENIE (BOALĂ PSI- doar orientative, avînd în vedere nare a semnelor pentru formarea
samblu de procese fiziologice şi HOGENA), termen introdus în faptul că nici una din aceste cate- de mesaje, iar psihologia limba-
pe de altă parte, a identificării şi 1890 de către Sommcr pentru a gorii nu poate fi caracterizată jului studiază mecanismele psihice
demonstrării individualităţii struc- desemna, în special, reacţiile de doar ca efect al unui factor exo- cele mai generale ale vorbirii,
turilor psihocomportamentale şi tip isteric. P. constituie un grup gen sau endogen şi deşi p. se p. studiază influenţele pe care le
a influenţei lor inverse asupra polimorf de afecţiuni psihotice şi caracterizează prin faptul că au exercită psihologia vorbitorilor,
dinamicii stărilor şi structurilor nevrotice, în al căror determi- o etiologic exogenă, acesta nu intenţiile, atitudinile, inteligenţa,
fiziologice. Prin aceasta, p. de- nism multifactorial intervin ca constituie decît un element de personalitatea lor, şi situaţiile
factori etiologici principali, trau- relativă distincţie. în medicina în care se află vorbitorii asupra
vine eminamente o disciplină mele psihice, iar apariţia şi evo-
comportamentală, ea studiind a- psihosomatică se pune în evi- utilizării concrete a limbii (T.
luţia lor sînt influenţate atît de denţă p. unor boli somatice cum Slama-Cazacu). Fiind o disci-
cele relaţii comportamentale, în factori somatici favorizând, cit
interiorul unui anumit tip de sînt ulcerul, cardiopatiile, afec- plină de graniţă, p. utilizează în
şi de factori genetici, predispo- ţiunile hepatice ş.a. mod curent date elaborate de
sistem, sistemul nervos, în care zanţi. P. nu trebuie înţelese doar
se pot verifica relativ atît crite- ca un simplu efect sau ecou al lingvistică, şi îndeosebi modul
riile neurofiziologice cit şi crite- PSIHOGRAMĂ,' cuprinde ce- lingvistic de a descrie enunţurile,
acţiunii unor evenimente, cave rinţele şi contraindicaţii le psihice
riile psihologice. Principiile meto- depăşesc la un moment dat capa- şi datele psihologiei îndeosebi cele
dologice ale p. îi conferă o anu- cităţile de adaptare ale indivi- ale unei profesiuni, loc de muncă referitoare la mecanismele gene-
mită specificitate şi valoare ope- dului, ci ca o întreagă restructu- sau operaţie de muncă. Este un rale ale gîndirii-vorbirii, învăţării
rativă. Aceste principii sînt: 1) rare afeetivo-atitudinală, în al fel de inventar psihologic al pro- etc. Are strînsc legături cu socio-
principiul caracterului activ al căror determini:,ni, un rol deo- ceselor şi cerinţelor activităţii lingvistica şi cu antropologia cul-
difi-renticni şi specializării struc- sebit ii au particularităţile psihice profesionale. tural-lingvisticâ.
turilor neuronale; 2) principiul
570 571
ea tinde să le producă" (1928"l. psihică. Dar alte fapte psihice incluzînd mişcări şi expresii ver-
PSIHOLOGIA CONDUITEI, d; Noţiunea de acţiune in concep- se adaugă fără a avea nevoie de bale. Conduitele se caracterizea-
finiţi de creatorul ei Pieriv jantrt ţia janeliană are o sferă vasU. o nouă stimulare exterioară, ele ză prin obiectul, prin scopul său
ca ,,studiul omului în raport cu deoarece ea se poate aplica im apar ca urmare a primelor sau şi sînt, ca urmare, extrem de
universul şi mai ales în raportu- numai acţiunilor perceptibile pen referitor la primele, acestea sînt numeroase ca şi tendinţele şi
rile sale cu ceilalţi oameni" sau, tru semeni şi care pot provocn acţiunile secundare a căror na- acţiunile. Există astfel conduite
într-o formulare mai veche, psiho- la aceştia reacţii corespunzătoare, tură Şi rol este important a le intelectuale, sentimentale, sociale,
logia „nu este altceva decît ştiinţa acci şi proceselor interioare inclu- cunoaşte. Acţiunile secundare nu personale etc. De asemenea, se
ţiunii umane" în care conceptele zînd operaţiile intelectuale cele au o natură specială; ceea ce le
poate vorbi, ca şi la acţiuni, de
psihice de nivel şi reacţie, alături mai evoluate. Acţiunile interioare caracterizează sînt condiţiile pro- conduite inferioare şi superioare
de cele de tendinţă, acţiune, conse leagă strîns de tendinţele ver- ducerii lor, stimularea lor găsindu- din punct de vedere calităţii'
duită, ocupă locul central. Ela- bale a căror activizare poate ajun- se nu într-o împrejurare exteri- urmînd nivelul lor, gradul lor âc
borarea şi utilizarea acestora îşi ge la limbajul interior, cuvintele oară ci în executarea însăşi a perfecţionare (tensiunea) sau din
găsesc justificarea în faptul ca interioare formînd esenţialul „gîn- acţiunii primare. Scopul acestor punct de vedere cantitativ, consi-
pentru Janet, prin opoziţie cu durilor interioare". Dar şi alte acţiuni secundare nu este atît derînd forţa de care dispune o
teoriile statico-atomiste şi me- acţiuni pot lua o formă interi- cunoaşterea lumii externe ci per- conduită. Se disting conduite per-
canicist-asociaţioniste ale vremii, oară, de ex. aşteptarea, acţiunile fecţionarea, reglarea actelor pri- ceptibile din punct de vedere
omul concret, real, viu a consti- intelectuale complexe, reglările, mare." Aşadar, dacă actul primar exterior şi conduite interioare,
tuit obiectul cercetării sale. După între acţiunile exterioare şi cele este o reacţie la stimulările lumii neperceptibile. în general, con-
P. Janet (1909), tendinţa nu zise interioare există toate inter- exterioare, reacţia la actul pri- duitele au aceleaşi proprietăţi ca
este o entitate elementară, izo- mediarele posibile. Acţiunea infe- mar însuşi este o acţiune secun- şi acţiunile (durată, ritm, nivel)
lată, ci reprezintă o unitate dina- rioară şi implicită se distinge do dară, reglatoare. O a treia dife- şi Janet întrebuinţează aceşti
mică a sistemelor psihologice şi acţiunea exterioară, corporal ex- renţiere care poate fi făcută, termeni ca echivalenţi, fără a se
fiziologice, constituită în cursul ternă, materială, motrice, explici- numai după apariţia limbajului, plasa prin aceasta pe poziţiile
istoriei personale. într-o accep- tă şi primară. Janet întrebuin- grupează actele în motorii şi mecaniciste. Acţiunea şi condu-
ţiune mai largă, tendinţa este, ţează aceşti termeni ca fiind verbale. De ex., nu pot merge, ita exprimă totdeauna o relaţie
după Stela Teodorescu, cvasisi- echivalenţi, prin aceea că ea nu deci nu efectuez acţiunea pe plan dinamică între subiect-obiect, in-
nonimă cu activitatea ce se desfă- determină nici o mişcare vizibila motor, dar eu pot vorbi sau gîndi divid-mediu, om-societate, în con-
şoară pe plan motor sau mental. din afară. Ea provoacă totuşi acest fapt deci este vorba de exe- diţii determinate. Aceste proprie-
Astfel, el ajunge, pe de o parte, reacţii la subiectul însuşi. Janei cutarea lui pe plan mental. Pe tăţi pot fi examinate din punct
a stabili o ierarhie a tendinţelor, va defini acţiunea în sens mai de altă parte, ca şi tendinţele, de vedere static şi din punct de
pe de alta, a studia gradele de general ca „ansamblul mişcărilor acţiunile pot fi clasificate după vedere dinamic, sub aspect can-
activizare ale acestora, dinamica reacţionate", provocate fie de sti- scopul lor. Ţinînd seama de com- titativ (al forţei) şi calitativ (al
lor, luînd drept criteriu forţa mulările endogene fie de cele exo- plexitatea acţiunii, adică de numă- tensiunii).
(aspectul cantitativ) şi tensiunea gene. Pe lîngă această primă di- rul tendinţelor angajate, deci de PSIHOLOGIA CONSUMULUI,
psihică (aspectul calitativ). Ana- ferenţiere exterior-interior, gă- multiplicitatea simultană sau în subramură a p. economice (v.)
liza tendinţelor a fost necesară sim la Janet o a doua, şi anume: serie cît şi de accesoriile lor — care se ocupă de studiul conduitei
lui Janet deoarece, în concepţia acţiuni secundare şi acte primare. reglările, se pot diferenţia actele şi comportamentului uman în re-
sa, tendinţele „activindu-se, de- „Sursa principală a fenomenelor simple de cele complicate. Dacă laţiile sale faţă de consumul de
termină mişcări mai mult sau mai psihice este în afară de corpul reflexul este o acţiune simplă bunuri şi acceptarea (sau folosirea)
puţin puternice, rapide, prelun- nostru, în stimulările periferice compusă din mişcări bine deter- de servicii; are în vedere verigile
gite. Forţa este atunci scoasă din la care răspund acţiunile primare, minate la o stimulare externă la <!e încheiere ale circuitului eco-
rezervă, mobilizată şi se mani- de un ordin mai mult sau mai fel de bine determinată, coudwtii nomic; distribuţia şi consumul,
festă printr-o mulţime de acţiuni puţin ridicat urmînd tensiunea. este un ansamblu de acţiuni fund in stiinsa corelaţie cu stu-
complete sau incomplete pe care
573
572
s faptul că pragul de trezire com- cesare intervenţii speciale. Cele
intensificat in tiuiiul %' • • •. 11 n ), la\>>atea unei dualităţi a :Kiii-
portamentală, prin stimulare reproduse în stare de s. nu sînt
]>"rioi]iutat.i-'a (.inadiină IIMIUI"- l o r de s.. di ci .1 v s \ .tcuţr.'i a d ' U i a
ticulată, este foarte crescut în reţinute de subiect. Formele am-
n.il.i eto. M e t anii.iin !c I na ei ii t i j i u i i : s . I a d ( s . l . ) ii,/•,/<, c u u n d e
comparaţie cu cel din s.l. De ase- ple de s. apar pe un fond epilep-
de la veghe la s. în condiţii na- lente, şi s. rapid (s.r.), sau s.
menea, este crescut şi pragul de tic sau isterie
turale, sint mixte, în sensul ră paradoxal ( s l>). caracterizai
trezire la stimulări auditive şi SOMNOLOCV1E, vorbire în
includ atît reducerea motivaţiei printr-o activitate corticală ra-
vizuale, ele nefiind capabile !în timpul somnului, avînd cel mai
şi a afluxului senzorial cît şi pidă (activated sleep), şi care în-
special primele) să antreneze frecvent natură psihogenă, se
solicitarea activă prin mecanis- trerupe periodic s.l., părînd a fi
trezirea ei cel mult reapariţia manifestă pe fund de surmenaj,
me reflex-condiţionate şi necon- în cea mai mare măsură expre- J
S.l. l c baza acestor criterii, de senilitate sau ea reactivitate
diţionate ale structurilor inhi- sia activităţii onirice. într-ade-
mulţi autori sînt de părere că epileptică.
bitorii. In timpul s. principalele văr, treziţi în cursul s.r., toţi
faza paradoxală reprezintă un SONDAJ, metodă statistică de
funcţii ale creierului diminuează: subiecţii relatează că visau. S.i,
S. profund. investigare a modului de distri-
ritmul cardiac, presiunea arte- constituie în medie 60 — 70% din
s. comportamental, iar cores- SOMNAMBULISM (LUX A- buire a faptelor si fenomenelor
rială, temperatura corporală, me- TISM), semnifică activitatea psi- psihice şt sociale, prin analogie
tabolismul gazos şi tonusul mus- pondentele EEG sînt reprezen-
tate de apariţia unor fusuri de homotorie desfăşurată în timpul eu operaţia de pătrundere cu
cular. Această diminuare func- somnului, cuprinzînd o largă ajutorul unei sonde în interiorul
10 — 16 c/s, de marc amplitu-
ţională este expresia scăderii to- arie de manifestări, de la simple organismului sau al obiectelor
dine, care predomină în regiu-
nusului centrilor respectivi, care gesturi cu un oarecare sens, fizice. în psihologia socială sînt
nile frontale şi asociative. Cel mai
se află în formaţiunea reticulată pînă la părăsirea patului şi de- binecunoscute sondajele de opi-
bun criteriu, de delimitare n
a trunchiului cerebral. S. repre- fazei de s.l., din punct de ve- plasarea prin cameră sau chiar nie, care îşi propun să prevadă
zintă expresia unui proces de dere comportamental, îl consti- în afara locuinţei, cu mers „me- comportamentul populaţiei pen-
refacere activă a creierului, fapt tuie creşterea pragului de tre- canic" şi cu ochii deschişi. De- tru care eşantionul construit este
dovedit şi prin constatarea că zire la stimularea segmentului plasarea în stare de somn pro- reprezentativ. Sondajele de opi-
debitul circulator cerebral nu mezencefalic. S.r. sau s. paradoxal fund reprezintă desigur şi o per- nie publică îşi au originea în în-
scade în cursul s. Pînă la începu- se caracterizează în esenţă prin- turbare a somnului. Se presu- cercările ziariştilor, caro încă în
tul deceniului trecut se cunoştea tr-o activitate electrică desiu- pune că în condiţiile s., nu func- urmă cu 100 de ani cereau trecă-
un singur tip de S., diferitele cronizată, rapidă şi plată, a iii ţionează normal inhibiţia de pro- torilor pe stradă să se pronunţe
faze ale s. fiind definite după la nivel cortical cît şi la nivel tecţie, iar unele zone cerebrale cu privire la acordul sau dezacor-
gradul profunzimii lor. Astfel diencefalic, prin dispariţia acti- responsabile pentru mişcare sînt dul lor raportat la diferitele pro-
I.oomis şi colaboratorii săi (1937) vităţii musculare pe EMG, prin reactivate. Dormind şi dezvol- bleme sociale. Această formă de
au izolat cinci faze (perioade) mer- mişcări ale globilor oculari şi vi- tînd automatisnie ambulatorii, s. se instituţionalizează, astfel
gînd de la aţipire pînă la s. cel mai braţii ale pleoapelor, prin re- subiectul după cîteva minute îneît în 1919 asistăm la crearea
profund. Dar această clasificare nu laxarea membranei nictitanle si tinde să revină la punctul de în S.U.A. a primei secţii de cer-
acoperă decît o parte a s. şi anu- rnioză, precum şi prin variaţii plecare pentru a-şi relua somnul cetare a opiniei publice, afiliată
me aceea care, după caracteris- cardiovasculare şi respiratorii. normal. Contactul cu realitatea unei agenţii de publicitate. Re-
ticile bioeleetrice, corespunde s. Acest tip de s. are în. general o nefiind conştient, este eliminat vistele americane, care între cele
lent. Izolarea unui tip particu- proporţie de 20 — 40% din s. rolul perturbator al trăirilor afec- două războaie mondiale publi-
lar de s., „cu mişcări oculare" comportamental. Fenomenele so- tive în raport cu situaţiile difi- cau curent rezultatele s. lor de
(R.E.M. — rapid eye movem.cnIs matice în s.r. sînt foarte clare. cile (mersul pe acoperiş, do pil- opinii, în special, privitoare la.
spre deosebire de s.!., putîn- dă), comportamentul motor des- comportamentul electoral, odată
slcep) de către A. Aserinsky şi
du-sc astfel stabili cu mare exac- făşurîndu-se nestingherit. în une- cu perfecţionarea tehnicilor stan-
N. Kleitman (1953), au modifi-
titate, debutul şi sllrşilul nur', le cazuri, perturbarea, fiind mai dardizate, se dovedesc a fi foarte
cat esenţial datele asupra s.
perioade de s.r. Ca; .acteristie este prolundă şi prelungită, sint ne- precise. ('II ocazia alegerilor pre-
Datele cele nmi recente sînt în
1)75
G74 43*
îşi propii?.psi?. în Franţa, îrtcepînd cetărilor psihologice de cunoaş-
i
g r a b n i c ă a p r o d u s u l u i , m ă r c i i :'iii fiind implicai"! în cultura orală
eu A. I\> 11. iile, aiisrarn, intri.1 ci.Io
;
serviciu!"
;
• • i ''it.. l"*111.' i• M • t.- i n r - M i n - - ă 'i p' 5.-, •• i ( !• r '1 i r i t i m p u r i
tere a diferitelor grupuri de- CMM-
două războaie. Li dezvoltarea un.-i sumal ori, cu cerinţele, dorim,
înăre-ite să inilueut-ze indirect i ] i i e i n o r . j : . , l o . ('a d i ^ i p i i n ă şt'iiu-
caraeterologii subiectiviste a po- comportamentul publicului, vi- ţifică se constituie în sec. XIX
le, preferinţele, „motivaţiile", <i,. zează obiectne luai hirgi şi de pe baza ;< iinli-lor biologice şi
])onrclor (premisele fuseseră puse prinderile de consum speeifn <
de H. Taine, iar ideea, în genere, perspectivă: să formeze o impre- sociale şi u/înd de metode pozi-
şi a puterii lor de cumpărare i|i| • sie favorabilă despre firma si tive de cercetare. S-a dezvoltat
se găseşte încă la Dcscartes, j\lon- renţiată, preconizează momenhil
tesquieu şi Voltaire). După cel produsele sale, să eree/e în public vrtiginos în sec. XX şi este în
şi durata optimă în organi/i o atmosferă de încredere, bună- timpurile noastre cea mai răspin-
de-al doilea război mondial, in- rea campaniilor publicitare .-i
teresul pentru p.p. este în declin, cuviinţă şi interes, să asigure o dită şi importantă dintre silinţele,
datorită, progresului înregistrat de evaluează eficienţa acestora. Pu- bună reputaţie firmei (unitate despre om. Principalele domenii
către etnologie şi etnografie, în blicitatea şi reclama sînt dona producătoare sau distribuitoare) aplicative: industria, transpor-
studiul culturii diferitelor popoa- fenomene care, de regulă, se îm- si produselor sau serviciilor ofe- turile, clinicilo medicale, învăiă-
re, în cultură se oglindesc viaţa bină şi se susţin reciproc în prac- rite de aceasta. Publicitatea cir- miniul, armata, sportul, comer-
şi disponibilităţile spirituale ale tica vînzării mărfurilor şi a folo- cumscrie acţiunea şi ansamblul ţul, în faza actuală p. este un sis-
unui popor. Astăzi, prin imagolo- sirii serviciilor de către marele de mijloace folosite pentru a tem mulţi ramificat de discipline
gie, se încearcă a se studia felul public. Sferele celor două noţiuni face cunoscute şi a fi apreciate teoretice şi aplicative, genetice şi
în care un popor se vede pe sine nu sînt identice, ele se întretaie ele către public întreprinderea şi experimentale, de discipline psi-
şi pe alte popoare. Astfel de studii şi se suprapun prin uncie elemen- produsele (serviciile) sale comer- hologice de ramură adecuate con-
pot contribui cu succes la polite, dar se diferenţiază prin alte cializate. (C. M. Nicolau)
trăsături, distincte. Publicitatea cret celor mai diverse genuri şi
tica de apropiere între popoare, PSIHOLOGIA SPORTULUI, forme ale activităţii umane. Avlnd
la stabilirea şi consolidarea păcii şi reclama se aseamănă prin ramură a psihologiei aplicate . în o pregnantă însemnătate ideolo-
în lume. La noi în ţară unele mecanismele generale de acţiune, domeniul sportului, avînd ca obi- gică, ştiinţifico-explicatiră şi mai
contribuţii la psihologia poporului care posedă două elemente co- ect de studiu principal adaptarea ales practică, p. s-a instituit ca o
român au adus C. Rădulescu-Mo- mune (informarea şi stimularea omului pe planul proceselor psi- ştiinţă caracteristică pentru civi-
tru, I.M. Nestor, N. Mărgineanu, dorinţelor de consum) cît şi prin hice la exigenţele sportului de lizaţia modernă şi ca un impor-
D. Drăghicescu şi (într-un anu- scopul final urmărit (promovarea masă, cît şi a exerciţiilor fizice tant mijloc al progresului social
mit sens) L. Blaga. vînzărilor şi serviciilor), dar care şi sportului de performanţă (M. şi umanist. Totodată se prevede
se diferenţiază prin modalitatea iîpuran). că p. va fi una din ştiinU'e de
PSIHOLOGIA PUBLICITĂŢII şi scopul nemijlocit vizat. (T.
ŞI RECLAMEI, subramură a p'si- PSIHOLOGIA VÎRSTELOR, ba-ă ale societăţilor viitorului.
Prună) Reclama vizează un scop ramură nouă care înglobează p.
liologiei economice (v.), care îşi comercial direct şi imediat: să copilului şi adolescentului şi p.
PSIHOLOGIE ANIMALĂ v.
propune studierea, exploatarea şi declanşeze cît mai repede posi- ZOOPSIHOLOGIE.
ameliorarea sistemului de comu- senectuţii căutînd să integreze şi PSIHOLOGIE APLICATĂ, sis-
nicaţie, la nivelul pieţei, dintre bil decizia de cumpărare a unui p. adultului care este mai puţin tem de utilizare a cunoştinţelor
întreprinderile (industriale şi co- anumit produs (sau serviciu) de studiată. psihologice ştiinţifice teoretice, la
merciale) cu produsele sau ser- către nu număr cît mai mare de PSIHOLOGIE, ştiinţă despre soluţionarea unor probleme prac-
viciile oferite si masa publicului, persoane. Reclama circumscrie ac- psihic şi comportament (v. obi- tice, în acest sens putem vorbi
în vederea promovării şi accele- ţiunea menită să atragă atenţia ectul psihologiei); a fost denumită de o p.a. generalizată, care se
rării vînzărilor; ea analizează publicului (consumator sau non- astfel de R. Godenius în 1590 ocupă de psihodiagnoză, organi-
mecanismele psihologice, căile şi consumator) asupra unui anumit iar denumirea a intrat în circula- zarea şi optimizarea defectelor ac-
mijloacele de influenţare a publi- produs, mărci de produse, servi- ţie odată cu lucrările lui Chr. tivităţii. P.a. specializată se
cului, preconizează norme de adec- cii, să creeze în rîndul acestuia o Wolff (1732 şi 1734). Ca preocu- ocupă de activităţile concrete şi
vare a conţinutului şi formei imagine favorabilă, să incite şi pare de ordin filosofic, moral, acoperă o mare parte din ramu-
mesajelor, stabilite pe baza cer- să determine cumpărarea cît mai umanist este extrem de veche
576 577
37 Dicţionar de psihologie
iile psihologiei, fiind definită ni ţionale dini re subiecl şi mediu, tâţii ci şi cu cel al autoorgani- şi intervenţii de tip psihotera-
:;<'iienil dup.i d i i e n t e l ' - genuri d-- i i i t ' - l •'• ţ i u n . ' ' i a r e devin*' « ' s e n ţ 1.1 ] . i zării, cu proprietatea reactivită- peutic, de reeducare şi resocia-
a c t i v i t ă ţ i . D i n t r e a c e s t e a , iele mai şi deliuitoric pentiu .sistemul p,i- ţii şi capacitatea acţiunii trans- lizare prin influenţe ' culturale,
i m p o r t a n t e s î n t : p. pci/agngiră, p. liic uman. Psihologia intirpre- formatoare; 2) psihicul este un pedagogice şi prin activitate pro-
industrială, p. medicitlă, p. eco- lează diferitele procese şi p.uli- fenomen de natură şi esenţă ductivă sau creatoare, p.c. nu
nomică, p. militară, p. judiciară, uiUirităţi psihice, lie ca siriene- informaţională, constituindu-se în se reduce la dentersuri investi-
p. orientării şcolare si / rn/esiona/e, informaţionale ca atare, fie o cadrul comunicaţiei bilaterale din- gatorii, cu atît mai puţin la utili-
p. comerţului, p. reclamei, p. subsisteme integrate sistemului tre sistemul individ şi mediu; 3) zarea metodei clinice cu care ade-
spor/ului, p. (!(7c? etc. P.a. nu psihic ca un tot unitar, din 'per- psihicul uman este expresia unei sea este confundată. Ca orice
constă doar tlintr-o preluare a spectiva teoriei genei ale a si,-te- forme superioare de comunicaţie ştiinţă despre patologic, p.c. fo-
aparatului de concepte întrucît melor, teorii i reglării, teoriei d o i - mediată şi instrumentată social-
efectuează cercetări proprii, gene- ziei, avînd ca sarcină majoră ela- istoric; 4) psihicul ca ansamblu loseşte într-adevăr metoda de
ralizează experienţe specifice şi borarea unei teorii generale şi organizat de mesaje informaţiona- explorare psihologică aprofunda-
..dinăuntrul lor" cresc ca raoda- coerente a psihicului uman, ca le interiorizate despre lumea ex- tă a fiecărui caz individual în
lităţi concrete, practice ale psiho- sistem informaţional, de coman- ternă şi comportamentul, ca sis- parte, în vederea formulării unui
logiei. dă şi control. Astfel, psihicul îşi tem integrat de reacţii şi acţiuni diagnostic sau prognostic, dar nu
capătă specificitatea în legătu- cu finalitate adaptativă, alcătu- exclude apelul şi la alte metode,
PSIHOLOGIE CIBERNETICA, rile de tip informaţional care sînt iesc un bloc operaţional unitar, inclusiv cea statistică.
ştiinţă interdisv-iplinară, ale că- de la început finaliste şi selec- planul extern şi cel intern fiind „PSIHOLOGIE DIFERENŢIA-
rei obiective de bază sînt: preci- tive, devenind prin aceasta me- reciproc convertibile; 5) procesele LĂ, ramură a psihologiei iniţiată
zarea mecanismelor neurociberne- canismul nemijlocit al proceselor psihocomportamentale sînt defi- de \Y. Stern coustînd din studiul
tice care stau la baza diferitelor de organizare şi antientropice. în nibile în termeni operaţionali, iiijcrcnţelor psihice inti"/individuale
procese psihice, cu ajutorul unor lumina principiilor psihologiei, mo- metodele de studiu adecvate fi- şi intergrupale. Criteriile acestui
modele de tipul sistemelor informa- deiiii care trebuie să subsumeze o ind metoda „cutiei negre", me- studiu pot fi nivelurile şi formele
ţionale, si descrierea cibernetică a analiză ,,pur" psihologică, este ie! toda modelării şi metoda analo- de inteligenţă, aptitudinile spe-
principalelor forme de manifestare relaţional sau interacţionist, care giei; 6) admiterea posibilităţii re- ciale, temperamentul, atitudinile
a activităţii psihice. Psihologia ofe- recunoaşte atît existenţa unei producerii structurilor psihocom- şi structurile caracteriale, parti-
ră perspective noi de abordare şi organizări date şi a, unui activism portamentale ale omului pe mo- cularităţile de vîrstă, profilele de
interpretare a problematicii psiho- intern, orientat, cît şi necesita- dele cibernetice artificiale, fie teh-
logiei, aplicarea ei permiţînd o personalitate, particularităţile de
înţelegere mai adecvată a naturii tea prezenţei şi acţiunii influen- nice, fie simbolice, logico-mate- sex şi cele profesionale, particu-
şi locului psihicului în cadrul cone- ţelor externe. Un astfel de model matice, pe baza unităţii de prin- larităţi'e rezultate din aparte-
xiunii universale a fenomenelor, reprezintă în esenţă corelarea di- cipiu a schemelor logice ale pro- nenţa' la anumite microgrupări,
prin integrarea proceselor psihice namică şi multilaterală a intrări- cesului de comandă şi control. clase sociale, naţionalităţi sau
in sfera informaţională. Psihologia lor şi ieşirilor unui sistem, a PSIHOLOGIE CLINICĂ, ştiin- forme de cultură. P.d. uzează
înlocuieşte orientarea descripti- sistemului psihic, potrivit exi- ţă care studiază modificările psi- de metodele psihodiagnostice, do
vistă cu o viziune integratoare, genţelor principiului conexiunii hice (în situaţii concrete şi în procedeele psihologiei sociale şi
fiincţional-dinamică şi sistemică. inverse. Posibilitatea aplicării ci- perspectivă longitudinală) ale bol- ale antropologiei culturale. De
Valoarea ei metodologică constă berneticii în studiul fenomenelor navilor internaţi, indiferent de regulă, p.d. apelează la clasifi-
in faptul că, pe lîngă noile proce- psihice umane este condiţionată aspectul sau natura afecţiunii cări tipologice (v. TIPOLOGII).
dee şi tehnici de analiză con- de recunoaşterea şi admiterea lor (G. Ionescu, 1971). Abordaid PSIHOLOGIE ECONOMICĂ,
crete pe care le-a elaborat, expri- următoarelor teze (M. Golu): 1) bolnavul în mod direct doar pe „ştiinţă de graniţă" apărută că-
mă şi un nou mod de a gîndi şi omul ca întreg este un sistem durata spitalizării sale, p.c. are tre începutul secolului al XX-lea,
a aborda realitatea, bazat pe cibernetic hipercomplex, dotat nu astfel o extensiune mai mică decît la ( onfluenţa unor grupuri va-
admiterea interacţiunii informa- numai cu atributul autoreglabili- psihologia medicală. Presupnniud 1 i.iir de d i s c i p l i n e -•- e c o n o m e t r i e ,
57!)
37*
sociologie, economie politică, psi- grare (ţintind să cuprindă în-
hologie generala şi socială, psiho- treaga reţea de determinări psiho- de aceste dale ale c e r e ! "mi, TTocrdre!'-» d" mii iiran 1 şi cvnlu-
f'/iologi.-, etnologie, estetică ge- logice proprii ansamblului viHai p.e. pioiei.'ea : •• : \ - ... i i i ; . ! : ; - ş i H T - . I . I -
nendă şi comercială, politologic, social-economice şi să eşafodeze un soluţii prieuul -modalităţile de îm- lik'ilile r-.<a!isiire d,- interpretare.
ştiinţe istorice, antropologie cul- sistem conceptual propriu, adec- bunătăţire a calităţii şi diversită- PSIHOLOGIE FUNCŢIONALĂ,
turală ş.a,. — urmărind să desci- vat), concomitent cu un p r o o - ţii produselor, şi de prezentare adec- rurent şi şcoală de psihologie
freze mecanismele, rolul şi însem- accelerat de divizare şi speciali vată a acestora, soluţii de optimi- de'/.voltaiă în finalul secolului al
•Hulutea factorilor psihologici şi zare în subramuri ce tind să :-.< zare a organizării unităţilor de, XTX-lea şi începutul secolului al
psihosociali în desfăşurarea liclii autonomizeze ca: psihologia <:• desfacere, de sporire a eficienţei XX-lea în ţările europene >i
economice. Problematica, sistemul mercială, psihologia reclamei (v.; circuitului producător-consumator, S.U.A., apărut pe baza şi înprthiii •
conceptual, limitele domeniilor psihologia consumului (v.), psih > de îmbunătăţire în sfera serviciilor pi rea psihologiei fiziologice, avînd
ilc: competenţă, numărul şi sfera logia întreprinderii economii' . şi relaţiilor cu publicul (T. Prună). drept concept central funcţia, con-
componentelor, ca la multe din psihologia marketingului ş.a. Prin- PSIHOLOGIE EXISTENŢIA- siderată în unitatea clementelor < i,
disciplinele aflate iii faza de con- tre problemele centrale ale p.e. se LĂ, denumire a curentului psihofiziologice şi psihice. în acest iei
stituire şi afirmare, sînt viu con- enumera: studiul implicaţiilor psi- logic constituit în S.U.A., la asociaţionismul clasic este depă-
troversate în plan intra şi inter- hologice ale actului de vînzarc- Universitatea Corneli, de către şit. Totuşi pentru funcţiile psihi-
disciplinar. într-o accepţie largă, cumpărare (psihologia vînzăriii, E. Titschener (1867—1927). Nu ce se conservă modelul funcţiilor
s>.e. are menirea de a surprinde în condiţiile vînzării clasice sau a. a avut o mare extensiune şi este vegetative '(respiraţie, circulaţie,
întreaga reţea a aspectelor psi- metodelor moderne de comerţ; de mult perimat. A reprezentat digestie etc), care implică auto-
hologice proprii vieţii economice problemele psihologice ale selec- o încercare de rezistenţă a psiho- nomie şi realizarea standardi-
în ansamblul ci, avînd ca puncte ţiei şi pregătirii personalului co- logiei introspecţioniste, rupte de zată. Aceste limite tind să fie
nodale: producţia de bunuri ma- mercial, studiul motivaţiei, acti- viaţă. Afirmînd existenţa în sine di.păşite prin interpretarea psiho-
teriale şi cel al serviciilor, repar- vismului şi formării personali- a psihicului independent de fi- logică în spirit evoluţionist ca
tiţia, schimbul şi consumul pro- tăţii lucrătorului din reţeaua co- ziologic, Titschener propunea stu- fenomen superior de adaptare.
duselor, într-o accepţie restrînsă, mercială, al evocării conduitei diul conţinuturilor pure ale conş- Tributară încă biologismului şi
p.e. se limitează la sfera circula- sale civilizate în relaţiile cu pu- tiinţei din punct de vedere al mecanicismului, eludind proble-
ţiei şi consumului bunurilor, fi- blicul; studiul psihologic al di- relaţiei dintre părţi şi întreg, matica gnoseologică, p.f. are meri-
ind ştiinţa care studiază, într-o feritelor categorii de public şi ai prin descrierea şi relevarea struc- tul de a fi relevat sensul vital, ne-
viziune complexă, implicaţiile psi- mijloacelor prin care se depis- turilor subiective. cesar al psihicului şi de a fi apro-
hologice şi psihosociologice ale or- tează trebuinţele, preferinţele, gus- piat psihicul de cerinţele practi-
ganizării, comercializării şi pro- tul şi variaţiile opţionale ale dife- PSIHOLOGIE EXPERIMEN-
TALĂ, ramură de cercetare psiho- cii. Reprezentanţi ai p.f., în
movării schimbărilor economice pe ritelor straturi din populaţie; ce.- S.U.A W. James, J. Dewey,
plan naţional şi internaţional, cit cetarca complexului motivaţio- logică care se ocupă în principal
de metoda experimentală şi prin R.Cattel, R. Woodworth, în Elve-
şi cele ale consumului de bunuri nal care stă la baza comporta- ţia, Ed. Claparede, în Franţa
ţi folosirii de servicii, în scopul mentului economic diferenţiat extensiune de toată metodologia T
psihologică, urmărind toate proce- Th. Ribot, în Rusia X .X*. Lange
ol'tiini-'ă.rii acestor verigi ale circui- (grupai şi individual); studiul ş.a. Funcţionalismul a fost de-
tului economic şi al creşterii satis- mijloacelor şi al mecanismeioi deele, tehnicile şi metodele prin care
pot fi investigate diferite procese, păşit o dată cu interpretarea pro-
facerii cerinţelor publicului cou- psihologice folosite în acţiunea cesuală şi sistemică a activităţii
aimator. Datorită complexităţii, de informare, influenţare, con- fenomene şi funcţiuni psihice. P.e.
apare în Occident datorită poziti- psihologice.
eterogenităţii şi specificităţii di- vingere şi modelare a gustului şi
feritelor ste;e a!c \ ieţii economi- priiVriuţelor publicului; studiu: vismului, fiind identificată cu p.
generală, care datorită p.e. se şi PSIHOLOGIE GENERALĂ, sis-
ce abordau', p.e. coiitempoj .•;:iâ j> lili'ili'gic- ol pi'udu.-ci'jr c o m e r -
temul ştiinţei psihologice luat
M: i il;'l bub p i v s i Uil'M a Uuua ici;- c i a l i / . , i t o şi ; ' l ..•••rviriil'T p u - . e 1.,
delimitează ca ştiinţă pozitivă.
dispoziţia populaţiei, la funcţie în concepţia noastră, p.e. este în ansamblul componentelor sale
dinie opuse: de ..aiteză şi inte- ramura care se ocupă cu tehno- teoretice, al legilor şi faptelor
logia cercetării şi diagnozei, cu cu accentul pe problematica co-
,580
581
•psihologia copilului :;e poate limite categoriile) depind, astăzi, în
uimiri p"iitru toite ili'Miplinel'
!
l i / i r ' ,'-el 1 1 u n i e . Iu i! /iim.if, p.;r.
ta la a inventaria zestre,! lui min- cea. mai mare pai te de organiza-
ji-.jh' 'I' v i i ' ' : ; ' ' i i ' ' t i ' " • ' ' i n p 11.111\ e se oţ. u p , i d" /uit,/(<;••'; 11/ Ir t,,<\e-
tală la anumite \îrste, pentru p.g. rea grupului de muncă, de colabo-
şi aplicative; disciplina psiholo- tiie şl de cunoşti uleie /un lamc)i- asemenea inventare contează nu- rarea dintre indivizi si între gru-
gică c e n t r a l a c a r e r e p r e z i n t ă p u n ' t lu'e ale s i s t e m u l u i fie p-ih>! igir
mai în măsura în care fiecare din- puri, de sistemul de îndrumare' şi
' l e | ) ! ' t : a ; v şi 11 i t o d a i ă p i m < 1 ' l e PSIHOLOGIE GENETICĂ, \ ' tre acestea poate fi dedus din cel supraveghere, ele organizarea co-
so--,ire pentru toMe c<lelahe r,i- riantă de p-,iho] H:H: gem y-\\1, anterior. municărilor direct şi eătre unităţi
m u r i a l e p s i h o l ' >giei ; sistemul I : >•• (eiaborată de J. l'i.igft! car" nu PSIHOLOGIE INDUSTRIALA, şi invers. Istoricul dezvoltării
rii'i, legilor şi fenomenelor cir în- se mărgineşte de a înr-gistri psihologie ce se bazează pe fap- p.i., al cărei început este socotit
souuăliile fundamentala. P.g. se starea funcţiilor mintale la adiut, tele, generalizările şi principiile i.onvenţional în 1913, cînd Hugu
ocupa (Ie procesele, sistemele şi ci încearcă să ie explice prin mo- psihologice. Ea foloseşte meto-
însuşirile psihice integrînd şi pro- Miinsterberg a publicat „The psy-
dul lor de formare, deci prin dez- dele experimentate de psihologia chology of industrial efficieney",
blematica generică a personalită- voltarea lor la copil. Altfel spus, generală. Deoarece p.i. aplică teh-
ţii. P.g. se sprijină nemijlocit pe poate contribui mai bine la sesi-
considerînd pe de o parte psiholo- nici ale psihologici în industrie şi zarea difeienţelor faţă de actua-
psihofiziole)gie, psihologia experi- gia generală ca studiul psihologie se confruntă cu probleme speciale,
•i ne ni aht şi psihologia, socialii, intre- lele cerinţe. Selecţia profesiona-
de bază şi pe de altă parte psiho- ea modifică procedeele în funcţie lă, combaterea accidentelor de
ţinînd relaţii i;trî:ise cu istoria logia copilului ca studiu! creşterii de condiţiile pe care le iiitîliieşte
psihologici. Nu s-a reţinui opinia muncă si colaborarea la raţio-
mintale a copilului, ele pot exista pe teren şi pe care trebuie să-1 stu- nalizarea muncii au fost atunci
unor psihologi după care p.g. separat, constituind fiecare studieze în totalitatea structurii sale.
ar trebui să se- limiteze hi studiul preocupările principale. Testele au
diul unui obiect de sine stătă- P.i., atît în aspectul ei teoretic constituit instrumentul de bază.
activităţii psihice a individului tor. Insă p.g. tinda să stabilească, cît şi în acela aplicativ, se preo-
adult, întrucît pentru p.g. deo- Astăzi, se recomandă sistemul de
o legătură între studiul adultului cupă de două categori i de probleme: consilierat, metoda convorbirii, a
sebit de productiva s-a dove- şi studiul copilului explicind, t>e personale — munca in junclie de
dit a fi metoda genetică, iar ca- chestionarelor, a interviului şi
de o parte, starea adultă prin dez- capacităţile şi limitele de uclrri- se caută să se conştientizeze în
drul individual a fost depăşit voltarea ontogenetică, adică priit tate umană, orientarea profesio-
prin asimilarea datelor celor mai mintea oamenilor anumite reali-
intona individului, iar pe de altă nală, selecţia profesională, plusa- tăţi, pentru a obţine o colabo-
importante din cercetarea rela- parte, fiecare dintre etapele acestei rea, pregătirea projesională şi pro-
ţiilor ir.terpersonale şi a fenome- rare directă în aplicarea princi-
istorii prin cele care o preced. blemele asociate; sociale — com- piilor psihologiei la industrie.
nelor de psihism colectiv conside- Deci, p.g. se deosebeşte în ace- portarea oamenilor şi a individului
rat la nivelul niicrogrupărilor şi laşi timp de p. generală a adultu- PSIHOLOGIE INGINEREAS-
în cadrul organizaţiilor de diferite CĂ, nouă ramură a psihologiei
al rnacrogrupărilor. în consecinţă, lui şi de p. copilului prin impor- tipuri, relaţia faţă de mediul fizic,
domeniul p.g. se circumscrie la tanţa crescută pe care o acordă industriale şi totodată, disciplină
om-maşină, echipament, in gene- ergouomieă apărută în perioada
teorie, legi, sistematică şi fapte explicaţiei în raport cu simpla ral manifestarea subiect:1.! ui. in
reprezentative. în condiţiile con- descripţie şi prin ipoteza că, în postbelică în legătură cu auto-
cadrul contextului industrial. în matizarea producţiei şi transpor-
temporane ale dezvoltării ştiinţei, psihologie ca şi în biologie, expli- acest sens p.i. se poate împărţi
p.g. nu se limitează nuni"i la caţia este inseparabilă de studiul turilor. Dacă anterior se accen-
în: p.i. personală şi p.i. socială. tua adaptarea omului şi activi-
generalizarea rezultatelor obţinu- dezvoltării. Astfel, în vreme ce Mecanizarea, automatizarea şi ci-
te în domeniul disciplinelor psiho- psihologia adultului se poate mar- tăţii sale la maşini şi aparate,
bernetizarea din epoca modernă p.i. îşi propune să realizeze ţi
logice, ci se angajează pregnant gini la constatarea că gîndirea dis- determină o orientare cu un ac-
în eîmpul elaborărilor multidisci- pune de o structură, descrisă în a,lapia,ea maşinilor, dispozitive-
cent deosebit asupra aspectului lor tehnice, aparatelor de mă-
plinare, conexîndu-se cu iiioso- linii mari de logică, p.g. explică e- secund al p.i., fără să negli-
i'ia, logica, sociologia, antropolo- xistenţa acestei structuri printr-un sură şi comandă, — la om cu
jeze prima parte. Buna funcţio- posii'i'it.'i'ile sale. considerate după
gia, culturclogia. ciberretica, ne- proces de construcţii progresive, nare a întreprinderii şi. realiza-
uroliziologia, biologia, etiologia, care parcurge întreaga dezvol- un stand jrd-uwdiu (A. ('hap.i-
rea optimă a lucratorului (de toa- nisj. IK aceea p.i. luind ca bază
genetica, matematica şi ştiinţele tare a copilului. Sau, în vreme ce
582
ritul este p r i v i t ca , , o b i e c t " r e a c t i \ ) , grupuri. Dar p.o. diferă de cea
date anlropomelrice şi indici func- ea priveşte bolnavul nu numai di:i reacţiile Şi o > ui p o r ta me ut ele s i t u a - socială (AI. Zlate) care, in afară
liouali ai percepţiei, deciziei şi punct de vedere al ore.ani-nmlui 1 ional-vari.i! e. keflexoiogia lui de problema organizării, abor-
reglajului psihic u t c , propune i,i dereglat, ci şi din punct de P a v l o v şi V. B c h t e r e v , b e h a v i o - dează ir.ai multe probleme, sfera
încă de l,i proiectarea ele către vedere al subiectivităţii sale, al lisniul a l i n ' î c a n şi psihologia to- ei liind mult mai largă ilecit
i!i.u;iii<-î/i a maşinilor şi dispoziţi- naturii sale umane. Ea studia/.. pologică a i:ii K. l.ewin s e p p - ( i t : d ., p.o. care decupează d<>ar un
i l o r sa fie considerat factoiul do asemenea coeficientul de p^lh' - a fi sil Kt oi>i r> cttve, c a p a b i l e a siiii/ur aspect denbo.'dat. Exista
tunari, asiguiindu-se condiţii pen- genie al fiecărui bolnav, refl' N l u r n i z a le;;i valabile, fără a se ni ,i multe orientări în p.o.
Hi! o optimă interacţiune om- al reacţiei sale faţă de agresi;, o c u p a d e i n t i m i t a t e a proceselor după cum accentul cade: ai
iiuişină în sisteipsle complexe de nea somatică sau psihică, ca şi subiective. P.O. se ci>ii>tiuicşte du- asupra raporturilor individului cu
('.inducere. Pen' 'ii aceasta p.i. mijloacele psihice de tratament pă p r i n c i p i u l cutiei n e g r e (v.) şi întreprinderea (şi în primul rind
a ajuns să proieclcze iniţial însăşi PSIHOLOGIE MILITARĂ, în este o p o z i ţ i e u n i l a t e r a l ă în p. problemele integrării profesiona-
activitatea cu sarcinile ei (B. sens extensiv presupune transpu- PSIHOLOGIE ORGANIZAŢIO- le, rolului individului în între-
J.omov) recurgînd în acest scop nerea şi reelaborarea specifică NALĂ, di-.'Uieniu al psihologi- prindere şi influenţa acesteia asu-
şi la analiza operaţionala ('/.. în cadrul vieţii şi activităţii mili- ei aplicate, care studiază întrea- pra lui); b) asupra relaţiilor in-
J'ogel, V. Pnşkin) şi apoi să dis- tare a întregului sistem de psiho- ga problematică a organizării, care terumane din întreprindere —
tribuie optim funcţiile între om logii cu toate ramurile sale; res- apare ca urmare a interacţiunii de colaborare sau de conflict, de
şi maşină (El. Popescu-Neveanu) trictiv se referă la studiul specific ..'auicniUir, studiază direct interac- dominare şi de supunere, de indi-
ţinînd seama de relaţiile infor- al stilului activităţii militare şi la ţiunea umană, organizează schim- ferenţă, atracţie şi repulsie e t c .
maţionale (\V. Hitt), de condi- personalitatea militarului, la probarea şi ameliora,'ea ei bri.i inter- raporturile directe personale cu
ţiile deciziei (G. Iosif), de factorii blemele luptei armate, instrucţiei mediul unor mijloace psihologice şefii şi subalternii, cu partici-
de ambianţă (C. Botez) ctc. A- şi organizării militare. Pi imul ma- şi indirect, dar tot prin. interme- panţii la acelaşi colectiv sau echipă
xîndu-şi cercetările de ciberne- nual de p.m. a fost publicat de diul oamenilor, a neeoilor, a pro- de muncă, toate acestea îusă
tică, informatică şi teoria siste- un român, maiorul dr. M. Cîm- blemelor de organizarea lucrului în raport cu consecinţele pozitive
melor, p.i. a reintegrat activi- peanu (1902). (Ivi. Zîate, 1975). Oamenii slut .şi negative asupra întreprinderii:
tplea industrială într-o nouă per- PSIHOLOGIE MOLECULARĂ, cei care în acest context „produc" această orientare relevă că omul
spectivă, aducînd imense servicii disciplină recentă, dezvoltată la probleme care se cer a fi solu- are şi nevoi sociole: oamenii simt
producţiei. P.i. este într-un pro- Universitatea Yowa, Toronto, şi ţionate. După Af.D. iJunuette nevoia să trăiască şi să muncească
ces de vertiginoasă dezvoltare. constînd din studiul parametri- şi N.K. Kirchner (1965), p.o. împreună cu alţi oameni, iar
lor biofiziologici şi biochimici este studiul organizării procese- relaţiile dintre oameni trebuie să
PSIHOLOGIE JUDICIARĂ, se lor acesteia şi legăturile ci cu
ocupă de geneza delicventei, de (ARX şi AL'»,) a organismelor in fie umane; c) asupra organizării
condiţiile a diverse comportamen- oamenii din cadrul organizaţiei ca sistem social, cercctînd feno-
prevenirea ci. de caracteristicile respective, sau „p.o. este studiul
comportamentului deviant şi a te (Gaito). menele psihice sau psihosociale
PSIHOLOGIE OBIECTIVĂ, ra- comportamentului indivizilor în în înscrierea lor pozitivă sau
grupelor delictuale, şi de proble- cadrul unei organizaţii. Organi-
matica actului justiţiar impli- mură a psihologiei consacrată stu- negativă asupra desfăşurării acti-
diului comportamentelor, ce se zaţia şi individul sînt legaţi într- vităţii întreprinderii sau institu-
cînd detecţia delicventei, măr- un tot complex de interacţiuni.
turie, anchetă, demonstrarea vi- lipseşte de datele introspective ale ţiei şi urmărind adaptarea oame-
psihologiei analitice. Se foloseşte Studiui acestor relaţii complexe nilor la nevoile organizaţiei. Unele
novăliei sau disculpare, reedu- şi întreţe.-ute reprezintă obiec-
care, re'aţii dintre inculpat şi de metode, date şi referinţe ale încercări mai noi urmăresc sin-
studiilor fiziologice şi neurologici1. tul p.o." Deci p.o. studiază rela- teza celor trei orientări amintite.
justiţiar (T. Bogdan). ţia otr,-o:ii în ca li ui diferitelor
Experimentatorul, la fel ca in Astfel, obiectul, p.o. l-ar cousii-
PSIHOLOGIE MEDICALĂ, .şti- forme de a . t ^ i t a i o , :iclaţia di't- tiu încadrarea factorilor psiholo-
inţa care studiază psihologii/ hoina- ştiinţele fizice, observă, măsoară şi
: tabiieşie legi cantitative. Se dr~,- tre un individ ri gr, ""a! c;.'Pii\ gici individuali şi interpersoiiah
rului ş< a relaţiilor sale cu a iubi•'inl-.t, îi aparţine sau relai.a t. u aKr in piocesul OJJUPJ/V horml cari'
t'liu iufi'i.-'iili-le caie ; . c ' s i ' •wt-.i/.-X
asupra. biiij!':cl u l i u , ê.ne ni.ii eu-
584
constă în faptul că. orice organiz.a- PSjHOLOGIE SOCIALĂ ŞCO- r
ţie este creatoare ele relaţii inter- LARA, r a m u r ă a psihologiei sociale ca toate ştiinţele care se m up,t I Ilerput urile ii -.jllt |ey i t e (|n
personale (de ex.: de suprave- privind fenomenele de psihism d e J • • 1 1 <" 1 1 ( 1 • ' I I '
1
.! l l . l t e 1 , 1 l l l l e l - tai ih- m i t u l e de I ,u lor şi
ghere-control, de putere-autori- c o l e c t i v şi r e l a ţ i i l e psihosociale secţia mtie di\ei,e doineuii ale I oul M apoi de Kltou .Mayo şi
tate, de cooperai'- ele.) care pio- din şcoală (1>. J o h n s o n ) . Se ocupă realităţii. I.a închegarea p.S. au colaboratorii săi, cunoscuţi sub
voacă reacţii („rezultate organi- de relaţiile d i n t r e elevi şi d i n t r e contribuit ia n n r e măsură Micio- numele de grupul 1! irwrird. In-
zaţionale") în fiocaie individ (de a c - s t i a şi profesor, de h'd(l< rsln, metria. (v.i, teoria grupurilor tr-o e l :perieni,i pentru stabilire.!
ex.: comportamente legate de de g r u p e , c l i m a t şi o p i n i i , '!•• (v.), teoria rolurilor, ale căror '•orelaţiei dintre măvimea inten-
rolul pe care îl are în organiza- s t a t u t e şi roluri, de iViioineiii.•[<• de baze au fo>t pu-e in deceniul al sităţii luminii şi creşterea produc-
ţie, satisfacţii, insatisfacţii, stări i n f l u e n ţ a r e , — t o a t e in condiţii!'- patrulea. Totuşi, a<i eum con- tiv ităţii muncii, s-a constatat că
conflictuale e t c ) . O altă încer- c o n c r e t e d i n i n v ă t c i n i n t f j . I-'i- stată in 1954 o anchetă intern,i- productivitatea muncii a crescut
care de sinteză priveşte mai ales lloux, Secord, M. /.late, P. iloim. ţională intrepriie.ă de i.'NKSCO, na numai în condiţiile creşterii
sistemul organizaţional al între- PSIHOLOGIE PATOLOGICA s-au conturat l.i an moment dat intensităţii luminii ei şi cind
prinderii ca un sistem multila- v. PSIHOPATOLOGIA două p.s.: una a psihologilor aceasta a fost redusă pînă la
teral cu patru variabile: sarcina PSIHOLOGIE PROIECTIVĂ, avînd ca obiect detei minării'- limita la care nu s-a mai putut
(pentru ce există întreprinderea), disciplină psihologică, de ramură sociale ale fenomenelor psihice lucra din cauza. întunericului.
structura (sistemul comunicaţio- centrată pe studiul fenomenului şi alta a soi iologili.r .ivind ca Grupul experimental a. reuşit de
nal, ierarhia de roluri, sistemul de proiecţie (pus în evidenţă de obiect aspectele subiective ale asemenea să se menţină în ceea
muncii), tehnologia (uneltele, ma- Freud), cu ajutorul tehnicilor vieţii sociale. I'înă în prezent p.s. ce priveşte creşterea productivi-
şinile, instalaţiile) şi agenţii (oa- proiective (Rorsehach, T.A.T., de- a condus treptat i \ un consens al tăţii, aproape la acelaşi nivel cu
menii) şi studiază toate fenome- sene ctc.J şi vizînd diagnosticarea majorităţii specialiştilor cu pri- grupul de control, deşi la acesta
nele legate de cele patru varia- globală a personalităţii ('r'rank, intensitatea luminii a fost păs-
bile, în cadrul lucrărilor apli- vire la domeniile care constituie
Anzieu, C Iinăchescu ş.a.). obiectul p.s. si anume: comunicarea trată constantă. Aşadar ipotezele
cative se dă o deosebită atenţie
opiniilor şi atitudinilor colective, PSIHOLOGIE SOCIALĂ, ra- între persoane (în care rolul princi- experimentului (conceput conform
discuţiei şi deciziei în grup, pro- mură a psihologiei corelativă pal îl are limbajul), relaţiile in- cunoştinţelor de psihofiziologie in-
cedeelor comunicării şi informă- sociologiei, avînd ca, obiect fe- terpersonale, grupurile, mici, com- dustrială), după care productivi-
rii, toate acestea în condiţiile de nomenele psihice legate de rela- portamente!:- în mulţime, feno- tatea trebuia să se modifice în
activitate productivă şi urmă- ţiile şi interacţiunile indivizilor, mene psihosociale de masă, opi- funcţie de iluminat, nu s-au
rind creşterea eficienţei. Revolu- comportamentele lor în cîmp nia, publică şi informaţia colec- confirmat, l'e parcursul experi-
ţia tehnico-ştiinţifică contempo- social, influenţele acestuia asu- tivă, psihologia claselor sociale, mentului s-a constata.t apariţia
rană, cu rapida schimbare a pra indivizilor şi reacţiile aces- a popoarelor, a regiunilor, a sa- unor factori uni neprevăzuţi: fac-
tehnologiilor şi ca urmare a cerin- tora, în genere fenomenele de telor, a oraşelor. După P. Golu, tori legaţi de situaţia sociala nouă
ţelor în ce priveşte calificarea (în psihism colectiv. Preocupări şi p.s. este mai banc structurată în în care au fost puşi membrii
sensul cel mai larg) ridică din analize privind fenomenul care studiul relaţiilor niterpersonale grupului experimental. între fac-
ce în ce mai mult noi probleme constituie obiect do studiu pen- şi ai grupelor rai "i. Sub impe- torii identificaţi au fost: atenţia
în orice organizaţie, de dificultate tru p.s. datează din antichitate riul cerinţelor vieţii, s-au dezvol- deosebită acordată grupului, mai
ereseîndă, a căror rezolvare nu şi s-au ampiilicat îneepind cu tat o serie de ramuri aplicative m;:!tă libertate şi iniţiativă acor-
mai poate li realizata, optim fără Renaşterea. însă numai la sfîr- ale p.s. dintre care cele mai im- date în conduita lor profesio-
cercetări de p.o. în cercetările şitul secolului trecut şi începi.- portante sîut: p.s. industrială, nală, contracţii! şi discuţiile cu
sale p.O. utilizează ca tehnici şi tul secolului nostru a început în- p.S. şcolară. cercetătorii, consultarea grupu-
metode: anchete, interviul i, ches- chegarea noii p.S. ca ştiinţă lui în legătură cu desfăşurarea
de sine stătătoare. P.s, s-a in- PSIHOLOGIE SOCIALĂ IN-
tionare, soiul.ije soc.ioinotrice si cerre'ării, o coeziune mai mare în
sociograiue, se,ni de atitudine ele. s*. ri ; p e 111 n a u •> • i d< • \ o ! ! ' i i a • DUSTRIALĂ, ramură a psiholo-
eciupa de lucru. Cercetarea fac-
l ' i ' l " , i : ' ' \ e t . .••,;•.• •'. e \ l e i , •• giei socmle, avînd ea obie,-, aspre- torilor psihosociali în activita-
tele muncii coleclirp ii!:iu<ti'i;'I<'.
r.87
personalităţii psihopate: insta- caracteristici: 1) ea vizează cu-
bilitate afectivă, inipulsh. it ite, noştinţele despre structurile esen-
ten î > ; t r e p n n J o i il> ']• s-a < \ i in • probleme fa bi tul absenţa sau slăbii ca reneţiiinr ţiale ale personalităţii morbide
] M i ' •'• î ! I i ' l i ! ! ! ] ' •;.! ]W i ; tM 1T ! M ; M ti ' -
p.;.i., d d a r im ei: ]" -M< mo ab- Ia imperative Io sociale, absent' 1 şi despre determinismul patoge-
' A ['<\y , ii c e r c e Uu :•!.' (im n\> ; s l r a c t " , t i t u prubl'-mc p r a c t i c e anomaliilor intelectuale şi a de- niei mentale; 2) dintr-o pers-
] > n : i ' i c i i a 11.Ji!• >i n aiiz.'i; i <! • n •. u n u l creşterea, proi! u<"ib'i<âi :i lirului, l'upă H. Hv, p. se carac- pectivă teoretică şi critică, în-
psihologia sm. i (tiu: Uhmcule ^<.'~ nimicii şi elicienţei <• .< ononiioo a terizează prin 'îniiâtoarele I râ- globează toate aspectele activi-
oi o m o t r i c e i\ .1, clinii i i m . a y r u p m - a> Livităţu î n t r e p r i n d e i ii. sături: tensiune agresivă, impul- tăţii psihice morbide; 3) p. tinde
l o i ( v . ) M t e o r i a r o l u r i l o r . I n .!'•'..•'.'• P S I H O M E T R I E . ansambl'il n o - sivitate-, niielet: caracferial defor- sâ-şi integreze cunoştinţele în
c e r c e t ă r i s a u di.-.tius t o i m a i n e t e - ii dclur de m ă s u r a r e , utili/.,' i • mat (amoralitate, inadaptabili- i unoaşterea ştiinţifică totală des-
l ' c m o n t t f e d e p s i h o l o g i e nulr.i.lit•!•'.) în psihologie. P. c u p r i n d e .-ve tate, mcăpăiîiiare, plăcere de a pre om. Se disting: o p. genn-alii.
a m i m c i t o i i l u r (opinii, m o i i v a i i ,
1
zoriomotria şi c o n s t i t u i e ba/a face rău e t c ) . dezechilibru, 1M- care cuprinde teoriile, concepţiile
aspiraţii etc.j cu toate că apar psihotclinicii. Cum. m ă s u r a r e a in lolimie (variaţi; pat"logice ale •
: •' ipotezele care încearcă, să ex-
nuuiai ii! context social, de fciio- psihologie nu p afectivităţii), perversiuni, ten- plice apariţia tulburărilor psihice
niî .'iele de psihologie coUctii-â care p o a t e fi niciodată dinţe spre toxicomanie, compor- în ansamblu, a bolilor psihice
apar în colaborarea şi în interac-
directă, măsoarăă d
doar cai:. tamente impulsive (furt, piro- si a efectelor psihice sau psiho-
(stimulul sau variabila indepen-
ţiunea membrilor grupelor de dentă), durata (procedeu psiho- manie, cscrc-heric şi unele tendin- patologice ale diferitelor boli so-
muncă: motivaţiile, atitudinile, cronometric), efecte motorii sau ţe de homicid). Aceste manifestări matice. P. generală este un do-
comportamentele colective, de pil- psihice (procedeu psih.od.iuam ic j duc la scăderea capacităţii de meniu prin excelenţă teoretic şi
dă, care odată apărute şi structu- sau frecvenţa unui anumit fe- adaptare la condiţiile socialo. încearcă să elucideze problema
rate în modele si norme de grup nomen psihic sau reacţie psiho- Spre deosebire însă de nevroze, în exo- şi endogenici bolilor psihice.
i'-int mai greu de schimbat decit comportamentală în cadrul unui acest caz suferă mai mult am- P. specială cuprinde în aria ana-
cele individuale. P.s.i. studia/â grup dat de indivizi (procedeu bianţa cieeît individul. Educaţia lizei sale studiul simptomelor
atit organizarea oficială (formală) psihostatistic). şi psihoterapia sînt factorii ce psihice atît în cazul bolilor psi-
a grupurilor, a colectivelor de PSIHOPATIE (gr. psyche — contribuie la profilaxia şi trata- hice propriu-zise cît şi în cazul
muncă, aşa cum o prevăd regu- mentul psihopatiilor. O persoană bolilor somatice. P. specială stu-
suflet, pathos — boală), afec- psihopată se caracterizează, (le
lamentele şi instrucţiunile între- diază deci simptomele psihice,
ţiune ce se caracterizează prin ex.. prin instabilitate emoţiona- determinate de anumite situaţii
prinderii, cit şi existenţa grupu- dezechilibru şi tulburări de com-
rilor şi relaţiilor neoficiale (infor- lă, prin alterări ale trăsăturilor naturale sau experimentale şi
portament pe fond constituţio- morale şi comportamentelor so- constă în explicarea naturii aces-
male) din cadrul celor oficiale;
de asemenea relaţiile, interacţiu- nal. Se mai numeşte şi anomalie ciale (injurii, corturi, bătăi, furt, tor manifestări, fenomenologia
nile dintre cele două feluri de caracterială a personalităţii sau vagabondaj), perversităţi şi (sau) lor şi modul lor de evoluţie. P.
caracteropatie, deoarece subiecţii impulsivităţi. operează detaşat de cazul indi-
organizare, influenţa acestora asu-
pra procesului de producţie şi psihopaţi se caracterizează în PSIHOPATOLOGIE (PATO- vidual, cercetând descriptiv şi
special prin conduite antisociale PS1HOLOGIK, P S I H O L O G ! !i explicativ tulburările vieţii psi-
asupra climatului psihosocial al hice. (G. lonescu).
întreprinderii. Interrelaţiile indi- şi impulsive, prin abolirea „sim- PATOLOGICĂ», în suiş larg,
viduale şi grupale, cele ierarhice, ţului moral". P. sînt stări psi- similar cu psihintrin; în sens PSIHOSOMATICĂ, teorie me-
relaţiile dintre personalitatea şi hice patologice aflate la graniţa restrîns, disciplină de „graniţă"', dicală apărută la începutul seco-
rolurile conducătorilor la nivele manifestărilor normale ale per- situată între psihologic şi psihia- lului \1 XX-lca, din lure.-iitn/ra
diferite, problemele opiniilor şi sonalităţii şi nu procese în evo- trie, care-şi propune sluii'nt' f i.'Jil'. a >c;'i i wiitn'ilov oi ij((iu<;uu-
atitudinilor colective, ale discuţiei sistematica t::![-urtu Hor pu^^J^jf iiii -i a ruht!\i />>/hisniui'ui in
luţie, în p. activitatea de cu- psihice, con.y'i'alci ;i •i\;^::iiu!i-
şi deciziei în grup, ale proce- noaştere a lumii înconjurătoare jpanjux, ni.'sjiiyiira'.ca şi oi^pari-
deelor de comunicare şi in- tă'll niorblde. J.nU'-o primă afiloxi- ţia p;c-:-::-u:w r.wrhid. Ba.îa teo-
formare, formarea cadrelor de este conservată, dar unele din ati-
mare p. poate fi definita prin uei retică a majorităţii lucrărilor cu-
conducere sînt printre principa- tudini sînt structurate anormal.
Kraepelin dă cîteva trăsături
589
588
P
rotitului medical psihosomatic o acest sens, p. se apropie de medi- lele ail.lr.i ulai. A to>.t >,|ili, ,i , /'• ' i în • ui a i ! u u n r s e d i u ! ' ' în
constituie teoria inconştientului cina nervistă şi de patologia cor- '- o ' ' ' : < i! '1 li :; i u | MI i \ 1 n a t
elaborată de S. Freud şi orien- ticoviscerală. (G. Ionescu). ] o r . I u i i > / . a \ , i ' 1 1 . 1 j :>i i i ' i i e A e d u p ă «livei-.e r r i l e n i (virsta, sex,
tarea fenomenologică în medicină PSIHOTEHNICĂ, ramură apli- durala l'".aite l u n g ă a cinai psi- <)« l i p i ţ i ' ' , p r o b l e m e p e r s o n a l e e t c . )
datorată filosofici lui Ed. Hus- cativă şi metodică a psihologiei, hanaliih • ihini, a n i I; !>j p . t/r se adună rcdizînd di-vuţii li-
scrl şi M. Heidegger. Astfel, ce se ocupă de stabilirea metode- SCIU t a i/ia\i!ii. l'oale Sa tic o p. bere. Conduitele de relaţie şi pro-
iniţial s-a admis că modificările lor şi psihodiagnoză profesională, raţional.l pnu care se îcali/.ează blemele personale ale pacienţi-
organice şi fiziologice cu caracter de elaborarea profesiogramelor şi o explicitarc a conflictelor su- lor sînt comentate in grup, sub
patologic exprimă simbolic pul- psihogramelor, de aplicaţiile aces- biectului :-. iu de supori. in care conducerea psihoterapeutului. O
siunile primitive refulate (mai tora în selecţia efectivă, concretă pacientul e susţinut afectiv de forma, a p. de grup este p. de
ales cele rare ţin de „libidou"). a oamenilor în cadrul unei în- psihoterapeut ; <_ j p. prin liip- inediit, realizată în cursul unor
Iu acest sens s-a vorbit despre treprinderi sau instituţii. noză. Utilizată în clinică pentru activităţi cotidiene, realizate de
maladiile „simbolice" (S. F'ereu- PSIHOTERAPIE, metodă de tratamentul unor afecţiuni mai pacienţi. Psihodrama (J. Mo-
czi, 1926), „regresiunile" fiziolo- tratament psihologic aplicată tul- ales de natură nevrotică (isterie, reno, 1946) poate fi şi ea in-
gice (A. Garma, 1950) şi chiar burărilor de natură psihogenă. E fobii); d) p. în senii narcoză (nar- clusă în cadrul p. de grup. A
despre o „lege fundamentală'' utilizată nu numai la subiecţii coanaliza); e) p. de relaxare (an- apărut pe baza constatării va-
(S.H. Jcllife, 1939), după care psihotici şi nevrotici, ci şi la trenamentul autogen a l lui j . lorii catartice a jocului de tea-
s-ar construi sindroamele clinice; cei cu dificultăţi de adaptare. H. Schultz sau metoda analitică tru. Are forma unui joc dramatic
cînd „conversiunea asupra unui P. este o problemă de relaţionare a lui E. Jacobson. Distingem. colectiv, realizat pe baza unui
organ", a unei pulsiuni refulate interumană, unde psihoterapeu- p. nori-directivă în care roiut psi- scenariu improvizat, în care in-
în inconştient este reversibilă, tul angajează atît cunoştinţele hoterapeutului e pasiv, p. direc- tervine un personaj neutru (psi-
apare isteria, iar cînd această con- sale de specialitate cit şi întreaga tivă, în care acesta are un rol hoterapeutul) care conduce jo-
versiune este ireversibilă, apar sa personalitate, el trebuind .-:i activ. Forma extremă a p. direc- cul. Se obţin efecte de eliberare
tulburări organice. Medicina p. cîştige încrederea şi receptivi- tive este sugestia şi hipnoza. şi compensare, ameliorîndu-se tul-
contemporană — biodinamică tatea bolnavului. Tehnicile uti- P. de «rup se desfăşoară în con- burările de adaptare ale pacien-
(Galdston şi Masserman), psiho- lizate merg de la reeducarea diţii mai apnjpiate de viaţa ţilor. Deşi e o formă de p. de
logică (Lengdon-Brown), psiho- unor funcţiuni perturbate, ca, reală, pacienţii avînd posibili- grup, aici se insistă mai mult
biologică (Mayer) etc. — mani- de ex., în dislexii sau afazii, piuă tatea să întreţină relaţii sociale, asupra spontaneităţii creative a
festă tendinţa desprinderii de in- la psihanaliza propriu-zisă, eu are mai multe variante dintre pacientului pus în situaţia de a
terpretările psihanalitice, nemai- tehnicile ei de asociaţii libere care cea mai cunoscută este aceea juca un rol, decît pe relaţiile de
punînd inconştientul pe primul (Freud), a visului treaz (Desoil- în care grupul de p. e condus de grup.
plan în cadrul unităţii organis- le), a narcoanalizei şi hipnozei. un psihoterapeut. Are drept
mului în patologia sa. Se relevă scop: 1) realizarea unei apropieri PSIHOZĂ, afecţiune psihică ma-
Distingem p. individuală şi de joră, de natură endogenă, care
existenţa reacţiilor fiziologice nes- grup. în p. individuală distin- între membrii grupului pentru a
pecifice' (H.G. Wolf, 1972), mo- înlătura sentimentele de singu- aduce perturbări grave vieţii psi-
gem: a) psihanaliza, ca tehnică hice a, individului în ceea ce. pri-
dificărille fiziologice de ordin pa- psihoterapeuticâ, are drept scop rătate şi abandon; 2) ameliorarea
tologic netraducînd, cel mai ade- comunicării între membrii gru- veşte raporturile subiectului cu
să ajute pacientul să conştien- sine însuşi şi cu lumea înconju-
sea, în mod distinct un conţinut tizeze propriile conflicte, difi- pului; 3) educarea unei atitudini
psihic sau altul tulburat, ca şi de încredere şi deschidere faţă rătoare. Este profund alterată
cultăţi, surse de anxietate, n- personalitatea subiectului, e afec-
existenta unei legături mijlocite fulare. Foloseşte tehnica a.-.oti- de alţii; 4) îmbunătăţirea rela-
între tulburarea psihică şi cea ţiilor sociale în afara grupului de tată conştiinţa, afectivitatea, ca-
aţiei libere, analiza viselor şi me- pacitatea intelectuală a indivi-
somatică, rolul de mediator reve- canismul transferului. în cursul p. Se -utilizează mai puţin în ne-
nind sistemului nervos (simpatic vroze şi mai mult în cazul difi- dului, fapt ce are drept conse-
şedinţei «le psilia uali/ă, terape-
şi parasinipat ic) şi endocrin. Iu cultăţilor de adaptare. Se reali- cinţă destructurarea comporta-
u t u l î n c e a n a . :-..i I U V I I U M re/.i..leii-
mentului şi a adaptării sociale a
r>no 591
individului. Spre de--•a.'biic de d i n nfaiă, !a t a i e "] rjţ ; . p,;,-,. ced la bolnav la un inierval de pste piuprin-.-'is afectata, dar
iii--.-intii-, subiectul p;iii.itir nu î n i ] i< a.i i v i , :' - m a i s i r i i l ' - t r i ' . w u timp oar.a.aiiij, sub fuima acce- p i ' j m p ' . . i LI i.1 iin.w perceptivii îm-
a r . e ' u ' ; t i i : l ! : i b o l i i ?..••'•:. \ " o ţ n . i ; i e a în pai maneiiţă de către ciaev sului maniacal sau a accesului p i i - d i ' a !•.-.< r i i i i i n ă r i l e m a i f m e ;
iii' p . v - r o i " o l e a z ă c u c.\i d e a l i e - e,te ii!'--eu ta'muli umi', ::tări <: depresiv. Caracterul fundamen- aientia este mobilă, distributivă,
• U'. K a ţ o i i a.riie i n d i v i d u l u i iu o durată relativ îiitm.-.ă, cil tal al p.ttl.'.!. constă în lendiiiţa i 11 o un volum considerabil,
^:>a in.-.;.şi, cu ceilalţi, cu l u m e a 3 — 8 săplămîni; d) reacţii po sa de desfăşurare dinifă i-,nu- clar ineficientă datorită defici-
ane lai-.o. ûbiei't ului ii e.;i" li nevrotice — cu slăbirea ca; soidală), prin urmare n h - m iţia tului de concentrare; funcţia
imposibil să s t a b i l e a s c ă relaţii citaţii de reţinere a limbaju 1 ' , clinică longitudinala e s ie o con- mnezică se distinge prin uşurinţa
adecvate cu medial. Universul S'ris sau vorbit, însoţită de sta diţie sine i|ua nun a diagnos- evocărilor, prin hipermnezie, dar
)-ii'ioliculin pieide dimensiu- îea fabuiatorie în care bolnav: ' ticului. Conceptul reprezintă în fixarea este dereglată; conţinu-
nea, realităţii, p e r s p e c t i v e l e aces- isi va închipui că trăieşte o. '• cea mai m.ire parte a cazurilor tul ideativ este exclusiv expan-
tuia d e v i n d i f o r m a t e . S e d i s t i n g povestite (SINDROM ' KOR o abstracţie şi nu o realitate, siv, iar fluxul şi ritmul ideativ
{li. Lai'oii — 1963): j). kaluci- SAKOV); e) paranoia alcooli-" pcr.tru că niciodată bolnavul nu determină o imposibilitate a re-
ii iilor u, delirante, toxice, orga- — stări caracterizate prin din; este un inaniaco-depresiv, el este dării în plan verbal, astfel îneît
nic:, con-tliuţionale, reacţionate de persecuţie, de gelozie, de gra\<- fie maniac, fie depresiv, fie mixt. bolnavul face multe eliziuni, are
ele. Ce]e mai frecvent întîlnite doare, obsesii şi halucinaţii ba- Conceptul, creat de Ii. Kraepe- un stil eliptic; „fuga de idei"
iu clinică sînt: p. discordante zate pe elemente conflictualc f:• L,; lin, ilustrează faptul că mania caracteristică nu-i permite un
(grupul schizofrenilor), p. ma- de persoane şi elemente ale vicii şi depresiunea nu se opun, ci discurs desfăşurat; maniacul este
maco-depresive şi paranoia. sale habituale; f) deteriorări d sînl două aspecte ale unei acele- într-o excelentă dispoziţie şi cu
PSIHOZĂ ALCOOLICĂ, ter- caracter — manifestate prin in- iaşi boli. în p.m.d. are loc şi o o cenestezie perfectă, afirmînd
men generic ce desemnează stări diferenţă, pasivitate, rcavoim" conservare calitativă a primului că este perfect sănătos, că doarme
psihice patologice cauzate de con- faţă de cei de la care primeşi episod, în sensul că persoana care bine deşi este în fond insomnie.
.-••unuil mare de alcool, mai ales îndemnuri; g) senilitate alcooli a făcut un prim puseu are toate
că — psihoză caracterizată prin şansele să dezvolte în următoarele La polul opus, accesul depresiv
de intoxicaţiile cronice însoţite sau melancolic se caracterizează
do grave tulburări mentale şi tulburări totale de memorie, stări pusee acelaşi colorit afectiv (da-
depresive accentuate şi psiho/ torită acestui fapt autorii Kleist printr-o intensă încărcare afec-
de comportament. P.a. includ: tiv-negativă, trăită ca durere
a) intoxicaţiile alcoolice sim- afective cu reacţii violente la anu- şi K. Leonhard vorbesc de psi-
mite tonalităţi de culoare, cai- hoze „unipolare" şi ,,bipolare'). morală, însoţită de inhibiţia func-
ple- — cu variate tipuri, cuprin- ţiilor psihice şi lentoare psihomo-
zi iul şi reacţii epileptiforme; b) înainte erau indiferente. î n p a t o - în general este considerată ca
genia p.a. intervine afectai ea fiind de natură endogenă, apă- torie. Bolnavul prezintă o atitu-
de tir imn alcooiicum (tremens) — dine inertă, o ţinută puţin în-
si ari de vise continui, prelungite neuronilor prin toxie, insuficien- rînd mai ales la picnic şi ciclo-
ţă hepatică, avitaminozele dar timie, cel mai frecvent în a, patra grijită, o inimică îndurerată, cu
şi în stările de veghe, excitări frunte cutată, marcată de omega
continui de slabă intensitate, şi uzura morală ca şi alte ele- decadă a vieţii. Starea mania-
tremurături difuze, halucinaţii vi- mente de psihogenie. cală sau criza de manie este un melancolic, privire fixă, o con-
zuale şi tactile în care se relevă sindrom general de excitaţie şi centraţie interioară; mobilitatea
viziuni de animale, multe re- PSIHOZĂ MANIACO-DEPRli- accelerare psihomotorie care cu- mimică este redusă la o expresie
duse ca proporţii; durata aces- SIVĂ, se situează în grupul b- prinde activarea exaltată a afec- de profundă durere morală. Pan-
tor crize este de 3 — 5 zile şi care lilor psihice care au pe prim plav tivităţii, a psihismului de relaţii tomimica se caracterizează prin
astăzi sînt puse pe socoteala în- tulburările de afectivitate, in imediate, a motricitatii expresive, mişcări lente, reduse în amplitu-
treruperii bruşte a unui consum acest sens p.m.d. definindn- -•• . acompaniată de o eliberare de- dine, ezitante; rămîne mult
iiabitual; c) halucinaţiile alcoolice ca o psihoză afectivă. Clini-a zordonată a instanţelor instincto- timp într-o aceeaşi postură, în-
— stări ce se caracterizează prin p.m.d. oferă cele două aspeta • afective. Are loc o amplificare tr-o situaţie de abdicare, de auto-
halucinaţii auditive, bolnavul acu- polare ale timiei, euforia şi de- generalizată a tuturor aspectelor abandon. în concordanţă cu in-
ză ordine şi invitaţii răuvoitoare presiunea, stări care ating o in- vieţii psihice. Senzorialitatea nu hibiţia motorie, vocea are inten-
tensitate psihotică şi care se suc-
592 593
38
voluţiile şi creşte considerabil nu- tru un anumit gen specific de
siialc •eaznt.i. uueoij •-.nplit.i , oi mărul fibrelor de asociaţie. Func- comportament social; 2) p. de
abl.i pei'e, olil.il. i, ev:,: Inllildll- •
ţia reglatoare a celui de-al doi- acţiune, categorii de persoane care
r a r , i n o i i o i o n ş i m o n o s i l a b i c , o i i P'JIJbUTATli, e(,i])a ont< lea sistem de semnalizare devine doresc ca anumite lucruri speci-
in'Mţinîndu-se blocată într-un se- tot mai pronunţată. Laroche fice să fie realizate. în sens mai
' le
a Ulo ] \
niimutism; răspunsurile Mut </i- tain şi •upri (1956) şi U. Şchiopii (1967) con- general, p. este un adjectiv care
tante, du)>ă o perio;idă de la- ut re I I şi ; 5 sideră că p. poate fi împărţită arată interesele şi obiectivele,
tenţă, seui't" dar ])uţin precise, I .ier ci/: a p:an f i ; i ! ui în trei substadii: prepubertatea, presupuse comune, ale tuturor
ilustrînu indecizia, resemnarea, chea/a
pi Iii ne] p. propriu-zisă şi postpubertatea. sau cel puţin a majorităţii oa-
precum şi efortul comunicării. I i/eioi- Deci p. este un fenomen complex, menilor din cadrul unei unităţi
maturi/a i
Fluxul ideativ săi ic şi ruinul f i \ ' -el sensibil la neiiumărate influenţe. politice, economice, culturale,
îent exprimă un conţinut idea- i 11.'. i s e c x p n m a m a i ales p r i n PUBLIC, în sens sociologic, se geografice etc. Opus termenului
tiv univoe-negativ. Percepţiile se i; ii i u ' u o : ,e n i o d ; i K.v • 1 bi< >[' •• ; ( referă la o structură socială de ,,privat".
desfăşoară du;>ă o perioadă de ScCi!llda:e d-.1 M!H'le lel'oim i amorfă ai cărei membri au o PUBLICITATE, modalitatea de
latenţă, avînd grad variabil de psihice cu rezona/iţă în conduit comunitate de interese produse a aduce la cunoştinţă publicului;
exactitate, fiind deseori însoţite socială. lH-besse '1958) arat,": de comunicări şi contacte im- acţiunea de a se adresa publicului
de iluzii; senzaţiile interne sînt că deşi în p. dezvoltarea psihică personale. P. nu este organizat prin mijloace publicitare; are
neplăcute, acompaniate de dis- este accelerată, există totuşi o formal (deşi de multe ori poate conţinut mai larg; utilizarea teh-
confort afectiv; atenţia îşi res- relativă continuitate, o mişcare da naştere la organizaţii formale),
trîngc volumul, orientîndu-se în nicilor de comunicare, în scopul
ce se desfăşoară în direcţii în- iar membrii nu se află în contact transmiterii de mesaje cu rezul-
interior; memoria este axată în cepute în anii copilăriei. Transfor- personal reciproc, deşi se pot în-
special asupra elementelor afectate comerciale; ea se poate re-
mările biologice constau în primul truni pentru a-şi satisface inte- feri şi la comunicări, prezentări
tiv-negative, readucînd din an- rînd în procesul maturizării func- resele. P. reprezintă o arie so-
tecedente doar nuanţele penibilo, care nu urmăresc numaidecît şi
ţiei sexuale. Sub influenţii hor- cială de comunicaţie, care însă direct cumpărarea. Reclama şi
culpabile, situaţiile psihotrauma- monilor sexuali se dezvoltă ca- nu constituie un grup, dar are
tizante, toate acestea nefiind re- p. au în esenţă însă aceeaşi idee:
racterele sexuale secundare şi modalităţi proprii ale indivi- cumpărarea-, sfîrşitul unui proces
date obiectiv; gândirea se desfă- apară atracţia specifică spre scûl zilor. Structurare, prin aparte-
şoară sub greutatea inhibiţiei nenţă la anumite opinii, că vor- complex care, din punct de ve-
opus. fâ fete, în general, maiu- dere psihologic, reprezintă sche-
şi a durerii morale, temele re- rizarea sexuală intervine cu circa besc aceeaşi limbă, apartenenţa
flectînd renunţarea, resemnarea, la o anumită categorie profesio- ma acţiunilor voluntare (impor-
1—2 ani mai repede deeît la tant este momentul deliberării)
descurajarea; integrate conştiin- băieţi. De asemenea, se constată nală, anumite norme de condu-
ţei depresive, ideile hipocondri- ită etc. Faptul acesta face din sau schema actului impulsiv (im-
un ritm rapid de creştere în
ace pendulează între teama şi do- înălţime şi greutate, se intensi- ei o structură, deşi, evident, foarte portant este caracterul situaţiei
rinţa de boală, fiind dominate de fică simţitor forţa fizică şi se amorfă. Mulţi cercetători vor- de moment). Acţiunea publicita-
cele de culpabilitate. Ca urmare, produc modificări în activitatea besc mai degrabă de „publicuri" ră se adresează unei mase de
bolnavul caută o ieşire în sinu- organelor interne, mai ales ii decît de un p. Astfel G. Alund- consumatori cu caractere, obi-
cidere, aceasta fiind considerată aparatului cardiovascular şi res- berg (1954) spune; ,,O persoană ceiuri, ocupaţii, vîrste, sexe di-
nu numai o rezolvare, ci şi o pirator, în această perioadă ma- poate aparţine tot atîtor publicuri ferite etc. şi de aceea este nece-
obligaţie derivată din culpabi- sa creierului nu creşte prea mult cîte interese are; un public poate sar să se cunoască starea de spi-
litatea sa incontestabilă. Chiar şi p. presupune şi încheierea 'pro- coincide sau nu cu unităţile fi- rit, necesităţile cumpărătorilor,
dacă nu toţi depresivii au ten- cesului de maturizare. în schimb zice, geografice sau politice. "Ast- trăsăturile psihke alo acestora;
tative, este sigur că ideile sui- au loc profunde procese de com- fel, se pot delimita cel puţin două în funcţie de acestea se stabilesc
cidare nu lipsesc, deşi deseori plicare a structurii interne, în- p.: 1) un p. apreciaţi:', iii cărei conţinutul şi forma mijloacelor
sînt abil disimulate, d "sconeri- deosebi ii funcţiilor scoarţei ce- membri au un interes comun pen-
rea acestor tendinţe fiind cea rebrale. Se definitivează cireuni-
59* 38*
PUERILISM (lat. puer — co- DICŢIONARELE ALBATROS
este confundată cu acesta. Tre-
pil), tulburare a personalităţii, buie însă avută îu vedere i.-.iir-
manifestată printr-un compor- gerea psihanalitică a instinctului
tament în discordanţă cu vîrsta, care nu este considerat imuabil
asemănător cu manifestările psi- ci apare numai ca o schemă, un
iiice ale copilului. Astfel, în unele cadru înăuntrul cărui,i inter,
afecţiuni mintale, un bolnav vin variate desfăşurări. P. c.
adult vorbeşte ca un copil, caii- atare nu este un motiv, dar i .-'.
catural, sau manifestă diverse m-tivanlă în măsura în can
atitudini, preocupaţi sau stări investeşte inlr-o reprezentare :•.,
afectivi; caracteristice vîrste: co- imagine. Interpretată ca „un te
pilăriei. Se întîlneşte în anumite cent de ii mi t;» între somatic
stări nevrotice ca isteria. în cle- psihic", p. este considerată .,,.
menţa senilă, in schizofrenie. principiu fundamental în ri:;ii.
PULSIUNE, modalitate dina- rea activităţii organismului, ir
mică constînd din impulsuri acelaşi timp trebuie considerai
(Trieb, drive, imbold) prin care permanentul conflict dintre p.
se realizează o activare sau vieţii şi cele ale morţii, ci in (.re
încărcare energetică sau mobili- cele defensive şi cele refulate
zare ce face organismul să tindă etc. Psihanaliştii integrează \\\ RAMOLISMENT, mental sau strat M. Beniuc, învăţarea dru-
către ţinta sa. ,,După Freud, p. vieţii (Eros), p. sexuale, p. di cerebral, slăbire şi deteriorare a Tiii!'ni de la A la. Ti nu duce la
p. îşi are sursa într-o excitaţie stăpînire şi pe cele de autocon- activităţii intelectuale legată de învăţarea spontană a drumului
corporală (stare de tensiune); servare, de care ţin şi p. eului, senilitate, cauzată deseori de de la B la" A, acesta din urmă
ţelul său (al p.) este să suprime iar în p. morţii (Thanatos) p, scleroza vaselor sanguine din cre- trebuind să fie exersat aparte.
starea de tensiune care consti- agresiunii, ale distrugerii •-! ier, avînd drept consecinţă de- Numai cînd cele două sensuri
tuie izvorul pulsional; numai îu autodistrugerii. Se disting şi p. generarea unor porţiuni limitate
din acestea, prost hrănite şi oxi- ale acţiunii se conjugă, aceasta
obiect sau datorită lui p. poate parţiale din a căror combinare dobîndeşte r. După J. Piaget,
să-şi atingă ţelul ei" (Laplanche rezultă diverse organizări libi- genate. Prin extensie, în limbaj
şi l-'ontalis). Deci, sensul energiei dinale. în psihologia cunUi : popular, „ramolit" este orice r. se deosebeşte de reversibilitate
pulsative direcţionate spre obiect porană conceptul de p. s-a gene- vîrstnic sau bătrîn cu scăderea (care este operaţională) dar con-
este ca să se descarce, să fie ralizat, fiind considerat d. funcţiilor neuropsihice. Debutea- stituie o anticipare a acesteia.
„cheltuită" şi să dispară, înlă- J. Xuttin componenta energetici ză cu forme parţiale (senzoriale, RAPTUS, impuls (engl. drive)
turind încordarea. în psihana- a oricăror feluri de motive motorii, amnezice, apatice, in- brusc şi necontrolabil care
liză, p. este socotită latură ener- inconştiente sau conştiente, pii- telective) ce se pun în raport cu pune subiectul în situaţia de a
getică a instinctului sau chiar niure sau secundare. zona cerebrală afectată de ische-
mie. îndeplini acte violente şi grave
(violenţă, sinucidere, omoruri).
RANVERSIBILITATE, proprie- Realizare bruscă a unei idei
tate a acţiunii de a fi parcursă delirante. Simptom al epilep-
în sens opus primului, revenind siei, al schizofreniei şi al psihozei
la punctul de plecare fără ca su- maniaeo-depresive (r. melanco-
biectul să aibă conştiinţa identi- licilor), „amok".
tăţii acţiunii executate în cele
două sensuri. în experimentele RASĂ UMANĂ, în antropo-
cu animale, după cum a demon- logia biologică, varietate naturală
597
K
a speţei umane mie prezinţi RAŢIONAMENT IPOTETICO- de un purtător (grup social,
J>lipă o n - u t a l e a opelaţlei d< Ml- stat) împotriva unui sistem-ţintă
U I ] CJIUS'I 1! ll >lll C o m u n H" < , < 1 ,1 < t < ' 1 ' • DEDUCTIV, raţionament de ti-
i"i " i i ţ a :-':>' i l i s t iu •, r. " ' •/,•<! •'/ pul „dacă... atunci...", în care (alt grup social sau stat), fără
ereditare exprimate in p a r i u ;i- (optiafi-i Joej< ă p(iriie-,tr de j,i
l a r i t ă ţ i morfologici' şi fiziologic, punctul de plecare nu îl constituie mijloace militare, cu scopul sub-
p r e m i s e g e n e r a l e si a j u n g e la • o teză, adică o idee deja admisă minării puterii şi prestigiului ad-
indiferent de Înnlia şi obiceiurile c o n r l n z j e a f l a t ă s u b nivel'.ii a h
folosiţi;, independent de dife-
ca valabilă,, ei o ipoteză, adică. ven-arul.ii. Constituie un element
tenor de generalitate], r. ir- o idee a cărei valabilitate încă al strategiei generale şi un in-
renţele culturale. Se cunosc tiei ihn/'.re (operaţia logică pont"-.: nu este (r-au abia urmează sa fie) strument al politicii cercuriloi
r a s e p r i n c i p a l e : a l b ă ilmi. MICI m ă ) , de ia p r e m i s e p a r l i — s l a r e s; ajt: stabilită. Din punct de vedere psi- conducătoare agresive din unele
neagră (mctonodermăi, e.dbenă hi o c o i ' c h i / i e geiii ra la i şi r. hologic, acest raţionament presu- ţări. Asa cum apreciază diverşi
( x a n t o d c n n ă i şi o s e r i e d. ras.- t) :!>!^dm:!i<:e sau Iru-inci'^c i1'1; pune posibilitatea subiectului de a autori '(M. Megret, 1-ifiit; K.C.
secundare şi subvarnnte. in- care punctul de pornire şi c Soreilsen, 198-1: R. Trmquicr,
se detaşa de credinţele care alcă-
t n i c î t pariieulariiăţile- de rasă nu fmal al operaţiei logice se a!' 14(i8: A. Vukotic, 1969), cuvin-
tuiesc punctul de vedere propriu,
l i m i t e a z ă e v o l u ţ i a c u l t u r a l ă sau Ia acelaşi yrad d.' generalitate • pentru a putea raţiona asupra tele şi faptele pot fi considerate
realizarea de personalitate, in- După felul judecăţilor din e:n- unor enunţuri verbale oarecare, „muniţiile" acestui tip de război,
terpretările rasi-itp taie derivă este compus, r. dvdnctiv se pre- apariţia lui fiind lega! ă. (după prin intermediul lor transmiţin-
valorile u m a n e din p r o p r i e t ă ţ i l e zintă :>ub mai mi:!te forme, o< Piaget) de ilecentr.ire, fenomen du-se influenţa la ţintă; efectele
de r a s ă sînt ştiinţific e r o n a i e şi numite silogism; categoric (foi- opus^ egocentrismul ui. sînt convingerile, însuf-eţirea sau
au un c a r a c t e r agresiv a n i m m a ; ! . mat clin trei judecăţi categori- RĂU, tulburare psihosomatică intimidarea. Poate să însoţească
RAŢIONAMENT, formă logică ce), ipotetic Ijudecă ţi ipotetice; provocată de o modificare a con- sau nu războiul purtat cu mij-
fundamentală constînd dintr-o în- disjuncţii: (judecăţi disjunctive: diţiilor de existenţă a organis- loace militare. în condiţiile unui
lănţuire de judecăţi, prin care se disiiinctin-ip-itelic (judecăţi dis- mului. Se disting sindroamele război armat, r.p. vizează nu
derivă, cunoştinţe noi din cunoş- junctive şi ipotetice). După po- r. de mare şi r. c!e munte (.sau viaţa şi integritatea fizică a
tinţe date. Trecerea de la o cu- ziţia şi funcţia termenului me- altitudine). Trepidaţiile şi vi- oamenilor, ci integritatea lor spi-
noştinţă dată la una nouă nu diu (element al judecăţii care teza în transporturile moderne, rituală şi a instituţiilor sociale,
are loc direct, ci prin intermediul intră în ambele premise), se dis- de asemenea, cauzează un r. la ţinta directă fiind moralul oa-
unei a treia judecăţi Structura ting patru figuri ale silogismului, anumite persoane. Xeurofiziolo- menilor care, în caz de afectare,
logică a r. este mai complexă iar după felin judecăţilor (A, !•', gic, se distiug cauze variate: nu poate fi înlocuit cu nici un
decît a noţiunii şi judecăţii, pre- f, O) din care este alcătuit, se suprasolicitări vestibu'are, hipoxe- fel de armament. Indiferent de
supunînd: premise sau argumente disting 19 moduri valabile ale mie (deficit de oxigenare) a creie- conjunctura în care se desfăşoa-
(judecăţi din care se face deri- silogismului. R. inductiv poale rului, tulburări circulatorii ş.a. ră, r.p. deţine o latură politică,
varea), concluzie sau consecinţă In cazul r. do mare intervine o aceea de urmărire a influenţării
fi complet (concluzia generală prin convingere în direcţia unor
(judecata derivată) şi inferenţă este obţinută pe baza enumeră- hipotimie generalizată, vertij uri
(operaţia logică de derivare). şi grave tulburări digestive. în obiective politice predeterminate
rii în premise a tutui or cazurilor (a căror realizare ar întîmpiiri
Prerni.-a care conţine noţiunea sa'.i obiectelor aparţinînd ace- r. de munte se constată depre-
cu sferă mai laigă este majoră, siuni psihice, incoerenţă, ininlalâ rezistenţă), a apărării integrităţii
leiaşi clase) sau incomplet (con ideologiei proprii şi infiltrării în
iar cea care conţine noţiunea cu cluzia generală se obţine prin şi stări convulsive; Oamenii pre-
sferă mai rcsirînsă este minoră. zintă diferite grade de rezis- ideologia adversarului. Din punct
cunoaşteiea numai a unei pârii de vedere psihologic se urmăreşte
Concluzia, este o judecată adevă- din cazmile aparţinînd clasei tenţă sau vulnerabilitate la aceste
rată dacă şi numai dacă r. se sindroame. Se presupune că prin dezinformarea, ademenirea sau
cercetatei. R. ttansductiv poate ii antrenamente adaptative, r. se convertirea convingerilor siste-
supune atît condiţiei materiale de relaţie (alcătuit clin judeciţi
(caracterul adevărai r\ premise- poate depăşi. muliii-lintă, abaterea atenţiei
de relaţie — de egalitate, marini'-, şi \ i'. iK-u ici, inducerea unei înalte
lor), cit şi celei foimale (:e-:pec- grad, poziţie, succesiune etc.) RĂZBOI PSIHOLOGIC, for- credibilităţi in raport iu cont in ui ui
tarea legilor logice de derivare). sau de analogie. mă de război iniţiat şi deMâsiirat
5<!S
B R
celor transmise de purtător, ex- Sistemul-ţintă poate răspunde p du-şi studiul reacţiilor motorii ca comportamentul copilului în pe-
ploatarea atît a sprijinului cit şi a următoarele căi purtătorilor •, indicatori ai fenomenelor psihice. rioada inteligentei senzoriomo-
opoziţiei celor caro silit deja, r.p.: apărare psihologică, ripo.-; \ avut o existenţă tranzitorie în torii sîntde trei tipuri: \)primare,
adepţii ori duşmanii cauzei r.p. guvernamentală, reacţie negaţi-. al căror specific este faptul că
(aceste două categorii constituind U.R-S.S. în cel de-nl treilea dece-
v publicului la încercările de • obi<. i tele asimilate schemei de
grupuri de „interes special" în ca- J'luenţaru psihologicii, contraoi i niu. A fost abandonată ca repre- a< '-iiiiie aparţin, în general, cor-
drul sistemului-ţintă). Dintre mij- siva psihologică. zentînd o formula simplistă de pului plopi iii (de exemplu suge-
loacele şi formele de comunicare REABILITARE, proces de i tip bchavlorist. !<M sislcu.ii 'că a degetului.;
a influenţei sînt utilizate mai frec- doblndire a unui statut nonii., REACŢIE, orice răspuns inte- 'J. ; ' un.U'i/c, care se deosebesc de
vent următoarele: emisiunile ra- şi pozitiv de către o persoan\ e.n gral sau parţial al unui sistem la cele primare prin aceea că obiee-
dio, manifestele, minciuna, ca- anterior a fost sancţionată ]•••. o stimulaţie exterioară lui sau i-. le care sînt asimilate schemei
lomnia, anecdota politică şi şo- străină de el; modalitate tipicăa de acţiune sînt obiecte exterioare
ridic sau moral din cauza u vieţii de relaţie a organismului.
vinii, protestul adresat aii ui cu- ihiuue aduse societăţii. R. <• !• oi 'Cinismului (do ex. scuturarea
veni, dezbaterea într-un organism R. poate consta dint.r-o modifi- unei jucării zornăitoare); inte-
piiule de eforturile de readapta, • care vegetativă, o intervenţie
internaţional, anunţurile fficule d'-puse de subiect, ele gara. resul este fixat asupra efectelor,
de funcţionarii de stat, televiziu- motorie, recepţie senzorială, emi- iar nu asupra însăşi acţiunii;
ţnle pe care acesta le prezint, sie verbală, operaţie mentală (deci
nea şi cinematografia, centrele în sensul imposibilităţii unei recitii 3i tei:iare, care se deosebesc de
do informare, promisiunea unor gradul de complexitate al r. cele secundai e prin faptul că
vo dar şi de bunăvoinţa şi credit;:' depinde de complexitatea siste-
standarduri mai ridicate de viaţă, acordat de cei clin jur. Prin L\ repetai ea se produce nu aidoma,
stimularea neîncrederii iu viitor. mului ierarhizat al organismului). ci cu mici variaţii la fiecare re-
tensie, se numeşte r. şi redobîu P. Janet prezintă conştiinţa ca
Dintre mijloacele de comunicare direa unui statut normal fizic, luare (de exemplu, scuturarea
a. influenţei prin fapte sînt mai un sistem de r. faţă de r. Condiţia aceleiaşi jlicării ca mai sus dar
după convalescenţa unei boli (c\ dublării, triplării ete. a r. este
mult utilizate următoarele: de- după o hemiplegie). din ce în ce mai tare sau
monstraţii prin care se face do- însă interiorizarea sthnuliior, sto- din ce în ce mai încet, deci cu o
REACTIVITATE, capacitate.-, carea de răspunsuri potenţiale.
vada unei puteri militare, econo- organismelor de a răspunde 1.: variaţie gradată a intensităţii
mice, a unităţii politice interne; De aceea trebuie distinsă r. ca actului). Acestea sînt experienţe
stimuli cu efecte adaptative; re răspuns la o influenţă actuală, de
acordarea de asistenţă politica, strîns, capacitatea organismeloi „pentru a vedea" şi constituie
economică şi medicală atît ţă- acţiunea care-şi are punctul de schema judecăţilor empirice. în
de a răspundo situaţiilor de medi'i plecare in programul subiectului.
rilor-ţintă cît şi altor ţări ca ce perturbă homeostazia, p i J • viziunea cibernetică, r.c. implică
mijloc de pedepsire a ţării-ţintă; La baza r. sînt mecanisme reflexe conexiuni inverse prin care cen-
sisteme de reacţii defensive dar se pare că în cazul r. complexe,
discriminarea în domeniul co- adaptative cu efect de reechili- trul este informat asupra demer-
merţului sau asistenţei; stabili- specific umane, răspunsul este surilor electorului şi poate să
brare. R. nespecifică este legal. sistemic şi conceptul de reflex
rea sau retragerea reprezentanţei de starea de stress (H. Selve) :-•: dea comenzi suplimentare de re-
diplomatice sau alianţelor; crea- singular sau de lanţ de reflexe, petare, de întreţinere, amplifi-
urmăreşte readaptarea după •• de stereotip dinamic, nu mai este
rea unor „grupuri de opoziţie" fază do „alarmă", în care •< care sau corectare.
şi a unor partide politice în inte- suficient de concludent.
abandonează homeoslazia (st-,
riorul ţării-ţintă în scopuri pro- re de urgentă sau emergenţă;. REACŢII CIRCULARE, stu- READAPTARE, rnsamblu de
pagandistice şi subversioniste; miş- Reactiv, derivat de la r., în medi- diate de J. Baldwin, comporta- procese şi măsuri adecvate unei
cări pentru părăsirea ţării sau cina psihosomatică, este sinonii! mente a căror structură ciclică adaptări la condiţii noi sau prin
revenirea în ţara de origine; cu PSIHOGEN. este determinată de faptul că redresarea Iurtelor ufedato de
exercitarea patronajului asupra sfîrşitul unui r.ct constituie de-
mijloacelor mass media din ţar.i- REACTOLOGiE, formulă d clanşatorul începutului unui act maladie, recluziune ele. la con-
ţintă; reptricţii de frontieră pen- psihologie obiectivă la care .; identic, astnl incit udele sir.:: diţii cunoscute anterior de su-
tru intrări şi ieşiri; terorism. recurs Kornilov, opuiiindu-se in- efectuate nu izolai, vi iu ;.-• • rii ('M l"'if~!_i. R. '''.'•> docejtiî reintegrarea,
tr;;.iK--Uuii:.,inului şi propuuin- repciiţie). R.c, eaie car..cieriz i ..iza l u i . r s '.:ir iu cazul st himbăiii bruş-
(iOO
fi R
te a ocupaţiei şi mediului socio- suflu sau a unui abur, sau „se
cultural, în urma unei maladii nice m o d e l a t e d u p ă e.it a< t>• ri •ti- <'••• virata, ian-.; sau pnwătire
gîndeşte cu vocea" etc. Aceasta cile r e s p e c t i v i lor i> >i i> 1 > de i u"r- de |.,i7,i |v (e menită, să realizeze
sau a unui comportament delic- deformare a realităţii mai poarta
tual. Implică măsuri de psiho- sjie. B i o n i c a le studia/â, s t r u c t u r a nu numai rccalilicarea sau n.nu-
şi numele de egocentrism ontolo- în vederea r e p r o d u c e r i i lor teh- velarea profesională, dar şi să
terapie şi pedagogie socială. Tre- gic, întrucit neputîiul diferenţia
buie să se considere dificultăţile nice. P a v l o v afirmă că si c o n e - reactiveze potenţialul personal,
„eul" de „rest", copilul acorda x u l r e p r e z i n t ă o ,-aipra [aţa re- să-1 p u r ă în valoare o dată, cu
procesului de r. şi să se aibă iu acelaşi statut de rea'itate tutui.-.r
vedere faptul că r. necesită timp, c e p t o a r e p e n t r u influxurile afe- experienţa dobîndită. Are scopuri
acţiunilor sau trăirilor sale, pn r e n t e recodificate la nivel subeor- formative şi este menită să spo-
se realizează treptat şi necesită iectînd îu real întregul conţii!ii 1
asistenţa şi înţelegerea celor din tical. Se face o d i s t i n c ţ i e î n t r e r. rească şi să pună în corespondenţă
al conştiinţei sale. Pe scurt. r. , periferici şi cei centrali. Uneori cu noile cerinţe, competenţa pro-
jur. echivalează cu absenţa conştiin-
REALISM, termen cu înţele- prin r. se înţelege analizatorul fesională. De aceea si formele de
ţei de sine. ca sistem periferico-central uni-
suri diferite şi chiar opuse: a r. sînt şi trebuie să fie moderne,
RECEPTIVITATE, proprietate tar, în orice caz r. periferic nu strîns legate de cele mai noi cuce-
semnificat in filosofia idealistă a unui sistem sensibil de a p r
realitatea mai mare a, ideilor de- poate fi conceput disociat de me- riri ale tehnicii şi ştiinţei şi ferm
mite recepţia formelor de energi' canismele centrale, întrucît el orientate spre practică. Metodele
cît a fiinţelor (Platou), existenţa recunoscute ca stimuli adecvaţi
independent de lucruri a univer- este activ, în virtutea reglajului r. sînt maximal active, iar „dis-
pentru sistemul respectiv; în ne mijlocit prin proiecţiile corticale, t a n ţ a " dintre instructori şi cei
salelor (curent scolastic totuist urocibernetica organelor de sin::;,
opus nominalismului) iar în sens apare ca un detector ce transmite supuşi r. este redusă la minimum.
cu un înţeles apropiat, se uzează, impulsuri specifice.
propriu, uzual şi ştiinţific priori- şi de termenul de permeabili Late. Un rol de seamă în r. revine schim-
tatea realităţii obiective în ra- RECEPŢIE, proces neuropsihic bului de experienţă între cursanţi,
în genere r. califică uşurinţa cu de detectare, captare şi codificare
port cu cunoaşterea, considerarea care sînt asimilate informaţiile în toate genurile de r. sînt impli-
actelor de cunoaşUre ca parţiale a informaţiilor, finalizat prin con- cate şi cunoştinţe de psihologie
sau devin eficiente influenţele; stituirea de imagini simple sau
descoperiri ale realului autonom, prin extensiune r. pentru idei, considerînd necesitatea optimizării
tendinţa de luare a realităţii aşa complex-sistemice. Capacităţi ale factorului uman, a organizării
propuneri, opinii. Nu este o par- organelor de simţ de a întreţine
cum este ea (Engels) în cunoaşterea ticularitate nativă ei una dobîu- şi comunicării, a selecţiei şi creş-
ştiinţifică şi în artă. Atitudinea relaţii informaţionale cu mediul. terii cadrelor etc.
dită prin exerciţiu, antrenament
realistă se opune utopicului, ver- etc. în decursul dezvoltării psi- RECE SIV, proces sau particu- RECIDIVĂ, termen de origine
balismului parazitar, speculaţiilor hice, r. trece de la formele ei pri- laritate suprimată sau mai cu- medicală care semnifică reapa-
fără acoperire, reveriilor ireali- mare, infantile, de acceptare ne- rînd nemanifestată într-un con- riţia unui sindrom sau maladii.
zabile etc. critică a sugestiilor, la r. selec- text în care domină un factor Prin extensie, tendinţa de repe-
REALISM INFANTIL, după J. tivă şi specializată (intelectuală, mai puternic, dominant, singurul tare a unor acte infracţionale,
Piaget, concepţie despre realita- artistică, profesională). Este o care «se relevă. De exempiu datorită unui dezechilibru psiho-
te a. copilului, opusă obiectivitătii condiţie facilitantă a învăţării. genele r. în ereditatea mende- moral şi după ce au fost luate
şi care consiă în a atribui reali- RECEPTOR, organ periferic sen- leiană. Ceea ce este r. se poate măsurile sociale de represiune şi
tate obicei ivă unor procese subiec- zorial, specializat în transforma- evidenţia în absenţa factorului reeducare. Recidivistul este, după
rea unui gen de energie în influx dominant. de Greef, un dezechilibrat min-
tive, in lipsa diferenţierii pla-
nurilor obiectiv şi subiectiv. Aşi, nervos, efectuîud prima etapă RECICLARE, modalitate a in- tal datorită unor maladii psihice
de exemplu, numele lucrurilor de codificare şi condiţionînd apa- strucţiei şi educării permanente variate. Frieudlander nu consi-
riţia senzaţiei în urma integrări: vizînd actualizarea şi perfecţio- deră obligatorie implicarea psiho-
se află în lucrurile insesi, visele narea pregătirii profesionale. Este
sînt localizate în spaţiu (in spa- nervoase centrale. R. se adec- patologiei şi atrage atenţia asupra
vează stimulaţiilor mecanice, fi- o periodică reluare a unui ciclu unor malformaţiuni caraxteriaie
ţiul visat sau în camera in care. de instruire, „punere în curent"
. s e d i l a r m e ) , g i n d i r e a i .-'.11' n i a l i-i i a 1.1 zice, chimice, fiziologie e, puţind cum sînt atitudinile antisociale,
cu noile progrese şi cerinţe ale
si există. în cap, sul) forma unui fi i. o i l s i d e r a t e ca up.uate ui:;--
domeniului profesional, indiferent lipsa de independenţă şi s'ibiciu-
603
B
R semnele alfabetului dat, compa- hoterapeutice şi prin procedee
nea rnliii etc. F,te toru-fe imj><ir- rativ cu valoarea minimă nece- generale mult intensificate. Ne-
ţific s-a afiimat sensul de intiu cesită instituţii specializate şi
tant ca ă -e p r e v n ă r. la delinc- <M(ă i r t \' r -r ,'ţ. a etV< hiltii a-'-;i'<< sară pentru transmiterea infor-
venţii tiu-, ri. Pentru accast.i, după maţiei date; informaţie exceden- experţi de diverse profiluri. Sînt
( .1 iizei sau lenomenului, de r • .• supuşi r. delicvenţii, copiii-pro-
Brousseau, trebuie nă (ie. înlăturai ţie asupra însuşi sistemului <•• .• tară. Un minimum de r. „învinge"
comportamentul de i;iRta.bilita l" zgomotele, clarifică anumite si- hlcmă, deficienţii mintali ş.a. Ope-
acţiunii. în logică sînt r. jtid<Tă raţia este extrem de dificilă în-
socială. S. şi K. Glneck au elabo- ţile ce constituie propriul I> tuaţii dificile, R. prea mare îngre-
rat tabele do predicţio- ale delic- uiază procesul de comunicaţie, trucît nu se poate finisa numai
obiect şi demonstraţiile in care in condiţii colective (colonii, şcoli
vent, i juvenile. în genere, com- aserţiune posterioară o modiii' , de unde necesitatea, diminuării
baterea r. constituie 'problema sau înlăturării ei. Informaţiile speciale, dar mai ales locuri de
pe cea anterioară şi pe acest di ua muncă) ci necesită şi tratări indi-
cea mai importantă şi dificilă se stabileşte o concluzie. în ps Im excedentari; sau redundante tre-
în acţiunea socială de eliminare buie deosebite de informaţiile viduale, fiecare din aceşti iua-
logia modernă termenul este foai daptaţi reprezentînd un caz con-
a delicventei. ie răspîndit în legătură cu ini.ru irelevante, nesemnificative, care
sînt zgomote propriu-zise, ade- cret.
RECUNOAŞTERE, în percepţie, ducerea relaţiei de feedback şi cu
faza identificării; un proces (mai recunoaşterea reversibilităţii ope- vărate frîue ale recepţiei şi pre- REEDUCAREA DELINCVEN-
simplu şi facil decît reproducerea raţiilor. lucrării informaţiilor. R. nu tre- ŢILOR MINORI, ansamblu de
sau amintirea) al memoriei (v.). buie confundate cu intensifica- influenţe, măsuri şi activităţi des-
REDONDANŢĂ v. R E D U N - rea semnalelor; o vorbire r. este, făşurate într-un anumit cadru
Se disting r. spontană şi r. discur- DANŢĂ.
sivă ce implică scheme de raţiona- de ex., cea pleonastică, nu cea organizat şi menite să restructu-
REDUCTIONISM, tendinţă şi strigată. reze şi să reorienteze atitudinile
ment, analize comparative, uzînd metodă a cunoaşterii constînd
de anumiţi indici şi confruntînd REDUPLICARE, simptom psi- şi comportamentele celor cu defi-
din interpretarea unui fenomen cienţe morale, inclusiv a infrac-
modelele mintale cu structura complex ce dispune de un anumit hopatologic caracterizat prin fap-
obiectului. F. Attncave aseamănă tul că bolnavul, în cadrul unui torilor. Se desfăşoară în peniten-
specific prin alte fenomene sub- ciare, colonii şi institute de re-
r. cu o rezolvare de problemă în adiacente mai simple şi nespecifkv. proces confabulatoriu, afirmă exis-
care se emit şi verifică ipoteze. tenţa a două obiecte, persoane, educare sau în cadrul unor institu-
(Un gen de modelare infranio- ţii şi comunităţi cu activitate
\V. Wundt aprecia r. spontană dală.) R. a intervenit frecve.i: situaţii identice, din care numai
cu un raţionament inconştient. una este reală, cealaltă fiind pro- nespecializată în acest sens. Prin-
în elaborarea psihologiei cu rezu' cipalele dificultăţi în r.d.m. sînt:
Studiul mecanismelor r. prezintă tate variabile. Dacă reducţia psi- dusul imaginaţiei sale. R. apare
un mare interes pentru constru- frecvent în schizofrenie, parafrenie, optica deformată, orientarea ero-
hică la o determinare sociala. nată a acestora, comportamentele
irea perceptronilor şi dispozitive- biofiziologică, fizico-chimică esP' paranoia etc.
lor cu inteligenţă artificială. agresive şi tendinţa de înstrăinare
tranzitorie şi efectul va fi pozitiv REEDUCARE, proces sistema- faţă de societate, dereglarea rela-
RECUPERARE, sistem de mă- contribuind prin reintegrări as- tic, integral şi nou, de educare ţiilor cu societatea, consecinţele
suri adoptate de societate pen- cendente Ia însăşi elucidarea spe- menit să compenseze lacunele traumatismelor cauzate de sanc-
tru a normaliza personalitatea şi cificului psihicului. Dacă se pre- unei educaţii anterioare, ale cărei ţiuni, condiţiile, relativ artifi-
tinde că substratul fiziologic S-JU efecte au fost pierdute în urma ciale, proprii instituţiilor şi acti-
a obţine o contribuţie firească unei traume, infirmităţi, dezadap-
de la un subiect deficient senzo- fizico-chimic sau cadrul social vităţilor cu scop rceclucativ. Prin
obiectiv este suficient pentru ex- tări, sau să combată, să înlăture r. se vizează nu răzbunarea pentru
rial, intelectual sau moral. Se plicarea psihologică, intervin ab- şi să înlocuiască efectele unei edu-
prevede înlăturarea trăsăturilor delictele comise ci apărarea faţă
solutizări stagnante, tendinţe de caţii şi adaptări defectuoase şi de delincventă, prevenirea agra-
negative, compensarea celor de- lichidare a cunoaşterii specificul iu negative. Scopul r. este de a rein- vării situaţiei şi recuperarea mino-
ficitare şi activarea maximală a psihologiei (fizicalism, chimism, tegra pe subiect într-un sistem rului. Adaptarea la noul mediii
calităţilor şi forţelor reziduale. biologism, sociologism). de activitate şi în rcljţii sociale de ilele.Jis-, vi.,ţă organizată şi
normale. Se îvali.-.oaz.i prin mij- muncă, reprezintă pentru minori
RECURENŢĂ, originar repe- REDUNDANŢĂ (REDONDAN- loace pedagogico-medicale, psi-
titivitate, revenire periodică a ŢĂ), mărime care caracterizează
unui fenomen. în limbajul ştiin- o sursă de mesaje alcătuite din
605
(504
R R
o sarcină grea, o situaţie critică. tre ei şi pot să comunice facil,
Se trece de la libertinaj la un re- j u t o r a r e t o v ă r a ; e a sră IN-uliu i u - O' r., f a p t u l că r , III f i i n d n i ' ' ' . m i c ă
gim riguros. Există pericolul coa- discută, se descarcă şi ajung cu r e c t a r e a c o m p o r t a m e n t .•]• >r d-- şi pa.-i\ a e.a.' o ini 11 j; h u n e
lizării delicvenţilor minori şi a timpul la o opinie comună şi v i a n t i ' ş i p e n t r u p r e v e n i i e . i Im' Mihiei t ubiei t, real unul reflec-
cultivării de către ei a unor stra- pozitivă. Conform altor expe- s t a t u l socialist a p e l e a z ă l a f o r ţ a tîmlu-se în celălalt, şi că niciodată
tegii de psendoadaptare şi men- rienţe, grupul de discuţie se con- m o r a l ă a s> M ii l ă ţ i i , la f o r ţ a t r a n s - r. nu se p.,a ir produce- dccît ni
ţinere în sistemul existenţei cen- stituie din indivizi incompatibili, f o r m a t o a r e a m u n c i i si e r e a ţ i e i . formă sul,ii divă. < u specificul
trate pe delincventă. De aceea, re- ceea ce duce la o actualizare a REFLECTARE, caracterizare de şi limitele acesteia, că niciodată
gimul şi măsurile direct educative conflictelor şi la polarizări salva- c o n ţ i n u t a psihicului M d e n u m i r e reproducerea ideală a obiectului
trebuie să fie maximal eficiente. toare pentru o parte din subiecţi. a teoriei materialist-dialectice prin de către subiect nu este desă-
Tinerii trebuie puşi în situaţia de O metodă complexă de lerapi' c a r e se s u s ţ i n e : a) toiul determi- vîrşită sau încheiată. Teoria r.
revalorizare, astfel incit ei, trep- şi reeducare constă în integrarea nant a! lumii rbicctifc- in genera se opune însă atit subiectivismu-
lat, dar tranşant, să se despartă tinerilor în localităţi destinai' conţinuiurilor informaţionale sului ce susţine arbitrariul şi lipsa
de valorile negative. Sub acest lor şi în care se desfăşoară i > biective; bj corespondenta apro- de legătură cu obiectivul a con-
import, factorii cei mai importanţi viaţă şi activitate de tip normal ximativă dinIre acestea si sursele ţinuturilor subiective, cit şi agnos-
sînt: contactul psihic, apropie- activităţile productive şi presta- obiective; c) faptul că psihicul ticismului ce susţine incapacitatea
rea sufletească dintre educator ţiile de servicii fiind retribuiţi: există sub forma unei activităţi percepţiei de a ne furniza imagini
şi delincvenţii minori în con- echitabil, iar libertăţile indivi- interne orientate spre reproducerea adecvate realităţii, şi a gîndirii
diţiile exigenţei educaţionale şi duale şi perspectivele de reveniri cit mai adecvată a obiectelor şi de a ajunge la idei ce surprind
constituirea colectivelor de mun- în „marea societate" fiind depen- relaţiilor existenţei, ceea ce permite determinări generale şi esenţiale,
că şi de viaţii, după modelul dente de normalizarea compor- orientarea corectă, adaptarea, inexistente obiectiv. Sub raport
demonstrat de Makarenko. R.d.m. tării subiecţilor. Odată cu rein- tervenţia eficientă în ambianţă; cibernetic, r. este o modelare în
implică şi acţiuni de tratare indi- tegrarea socială a foştilor delinc- d) faptul că activitatea subiectivă şt de către subiect a obiectivului,
viduală adecvată. Sînt foarte venţi, mai intervin unele probleme, este tributară genetic şi funcţional modelare ce atinge un anumit
importante discuţiile de tip cli- practicii social-istorice, este mereu grad de izomorfism, dar nu şi
îndeosebi în legătură cu tendin- corelată cu aceasta şi îşi verifică identitatea. în sens larg, r. semni-
nic pentru descoperirea puncte- ţele de etichetare şi stigmatizare, fică substratul determinist al mo-
lor critice din structura subiec- manifestate de populaţie faţă de valoarea de adevăr (întotdeauna
tului. Acţiunile educative se echi- relativ) priit practica, la care se delării (lui A în B) care devine
aceştia. Se recomandă abţinere;., adaugă şi autoverificarea corecti- biunivoc în cazul comunicării
valează cu o terapie întrucît de la manifestarea unor astfel interumane (A^BI. Este deci o
unii subiecţi, normali sub raport tudinii logice a construcţiilor cog-
de tendinţe, dar întrucît ele sînt, nitive. „Deschiderea la experienţă", interacţiune de tip informaţional,
psihic, prezintă simptome de pa- pînă la un punct, fireşti, este ne- în sens restrictiv, r. califică gra-
tologie sociomorală. P. Schmi- principiul menţionat de F. Gon-
cesar ca şi tînărul să fi fost pre- seth, se înscrie în perspectiva dtu de adecvare (izomorfism dus
deberg propune „terapia realităţii" venit şi să dispună de rezistenţa pînă la homomorfism) al mode-
care constă în prezentarea, fron- teoriei r. după cum în consonanţă
morală necesară. Tocmai în le- cu procesualitatea r. intră şi epis- lării. Este deci valoarea calita-
tală şi necruţătoare a situaţiei în gătură cu aceste împrejurări, în tivă, semantică a informaţiei. în
care tînărul se află. Ergoterapia temologiile relativiste cum este
1977, statul român a luat hotă- aceea promovată de G. Bache- primul sens orice informaţie este
prevede prestarea unei munci rîrea privind încredinţarea tine- reflectorie pentru că e un răspuns
conform pregătirii şi intereselor lard. Teoria r. nu este absolută
subiectului. Este important ca rilor care au comis abateri unor şi dogmatică întrucît, susţinînd sau un reflex; în cel de-al doilea,
activitatea utilă desfăşurată să întreprinderi, colective de munca. relativa dar progresiva valoare specific, numai anumite complexe
deschidă o perspectivă profesio- şi organizaţii obşteşti, pentru a de adevăr a cunoştinţelor, recu- de informaţii sînt reflectorii şi
nală firească. H. Evsen'ck profi reeducaţi, nu prin privarea de noaşte specificul legilor şi particu- aceasta întrucît reproduc subiec-
pune terapia de grup în care su- libertate, ci prin crearea, în con- larităţilor mijloacelor subiective tiv prin „transpunere şi transplan-
biecţii ce si- con i pa li bil; /.cază NI- diţii colective, a unei ambianţe (codificări senzoriale şi verbalo- tare" în plan ideal, însuşiri, relaţii,
dr onlinr şi răspundere, de înlr-a- logice) implicate cu necesitate structuri şi legi — toate obiective.
607
R li
Dacă la nivelul im,.aiiiilor graniţa 1 ransformaf ive şi creafnnre 'foi Este deci gîndire despre gîndire, eferent-centrifugă, motorie, în-
dintre cele două a c e pţiuni .i!e mai năzuinţa 1.'liană V" ;'î'' '<' ' examinare logico-abstractă a con- tre care pot sau nu să exiite neu-
r. poale fi precizată, — l..i nive'n.l spre transformarea lumii, -•••.; tiuuturilor intelectuale, considera- roni intercalări. Arcurile r., în
semnificaţiilor concept unii1, ope- adaptarea creatoare a medii; te din punct de vedere formal prin funcţie de structura şi complexi-
raţia aceasta este uneori ane\o- la trebuinţele mereu schimb:- raportare la normele logice şi tatea lor, pot fi simple, bineuro-
ioasă. Se menţionează o deosebire ale omului obligă ia efortul • matematice, în sensul lui i'iaget. nale şi monosinaptice, cum sînt
între r. directă,, perceptivă şi r. r. sau cunoaştere tot maiadecv:' Se face o distincţii1 între r. şi cele ale r. spinale şi pot fi com-
indirectă şi niui/imijlocită a ceea a realului şi deci, tot mai profine meditaţie în sensul că ultima se plexe, polismaptice, multmeuro-
ee spi cilic nu este perceptibil şi întrucît r. mijloceşte şi condi', • poate concentra asupra lumii pe nale, cuprinzînd în structura lor
poate fi inferat. în acest ultim nează adaptarea (la om, actr cînd prima se întoarce asupra pe lîngă calea aferentă şi cea
caz r. este mult mai activă şi sis- tatea finalistă) în desfăşuram înseşi proceselor intelectuale fiind eferentă şi unul sau mai mulţi
tematică, avînd şanse mai maii ei, ea devine tot mai mult anii. •• un fel de meditaţie despre gîndi- neuroni intercalări. Acest ultim
de profunzime dar putînd fi pativă (P. Anohin), predicth rea proprie. Totuşi Drever are tip de arc r. facilitează răspun-
grevată şi de mari erori. R. ca prospectivă. Genetic, r. trece n dreptate cînd afirmă că r. im- surile mai complexe ale organis-
proces informaţional cu un grad ren de la retroactiv la anticipa ii plică şi confruntarea cu expe- mului, datorită difuzării şi întir-
înalt de izomorfism (faţă de sur- Atît genetic cit şi funcţional, r. rienţa şi deci cu datele obiective zierii excitaţiilor. Activitatea r.
să) se întemeiază pe operaţii sau se realizează după modelul re;; ale realităţii. J. Piaget socoteşte a sistemului nervos cuprinde două
acţiuni interiorizate şi este întot- ţiilor circulare. în acest circuit că r. este un act de unificare şi mari sfere: activitatea nervoasă
deauna transformativă în sensul intervin atît construcţiile repm sistematizare a tendinţelor, cre- inferioară, constînd din ansam-
codificării şi al decodificării (ra- ductive sau reflectorii cît şi c;:.- dinţelor şi opiniilor pentru a le blul reacţiilor reflexe care asigură
portării la original) specifice pen- strucţiile noi, de combinaţie i;i >- echilibra şi pentru a evita con- unitatea şi stabilitatea echilibru-
tru r. psihică umană. Deci r. vativă determinată de motiv, tradicţia dintre ele. lui intern al organismului. Aces-
este o construcţie sau reconstrucţie, scopuri, aspiraţii. Cunoaşterea im REFLEX, mecanism fundamen- tea au rol homeostatic asigurînd
iar nu o simplă copie. R. este mo- plică întotdeauna şi invenţia, la tal al comportamentului, con- reglarea tuturor organelor, com-
tivată şi regizată de strategiile consecinţă noi am propus ca i: poziţia lichidelor organismului şi
stînd în reacţia de răspuns, mo- temperatura acestora. Ele sînt
cognitive şi transformative. în psihologie să se formuleze în chi • torie sau secretorie a organismu-
produsul r. se exprimă prin selec- unitar principiul reflectării si <- mediate de sistemul nervos ve-
lui, mediat prin sistemul nervos, getativ. Activitatea nervoasă supe-
tivitate, organizare, compoziţie, constructivismului. la acţiunea unui stimul extern
modalitate a trăirii, nu numai REFLECŢIE, formă superioara rioară constînd din ansamblul
r
sau intern. R. reprezintă relaţia sistemic al transformărilor şi re-
obiectul ci şi subiectul (ce sînt a activităţii intelectuale prin cn . fundamentală a activităţii neu-
aceasta se orientează recuree acţiilor de esenţă reflexă, care
indisociabili), nu numai obiectul ropsihice. Acest mod de reacti- asigură echilibrul dinamic al orga-
ca atare ci şi relaţia obiectivă a asupra propriului conţinut di vitate al organismului se face nismului. Din punct de vedere
acestuia cu subiectul. Organisme- imagini şi concepte şi îndeoseb fie prin intermediul segmentelor structural aceasta cuprinde două
le, omul şi omenirea sînt vital asupra modalităţii de lucru, cu inferioare ale sistemului nervos, verigi: veriga r. înnăscute, necon-
interesate în semnalizarea adec- tendinţa de a analiza critic, a cum este cazul r. necondiţionate, diţionate şi veriga r. dobindite,
vată realului întrucît acesta con- desluşi natura propriilor cunoştin- fie pe baza capacităţii funcţionale condiţionate. R. necondiţionate con-
diţionează adaptarea, existenţa, ţe, a face noi legături, a verifica a scoarţei cerebrale de a stabili stituie ansamblul reacţiilor şi răs-
eficienţa. La om, la care r. de- şi asigura validitatea terminolo- conexiuni (legături temporale în- punsurilor la excitanţii cu semni-
vine conştientă, revine clar fap- gică şi coerenţa logică a propriei tre diferiţi centri, cum este cazul ficaţie biologică intrinsecă, alcă-
tul că numai în măsura în care construcţii mintale; nivelul . ce', r. condiţionate). Suportul anato- tuind aşa-numita „zestre adap-
sînt exact şi fidel reproduse şi mai înalt al gîndirii prin car' mic al actului r. îl constituie ar- taţi vă primară" a individului. în
sesizate relaţiile obiective devine aceasta se autoreglează conştient cul r., format dintr-o cale afe- funcţie de variaţia informaţiei
posibilă realizarea proiectelor şi se autocontrolează deliberat. rent-centripetă, senzitivă şi o cale din mediul intern sau extern se
608 609
R R
actualizează în niiul selectiv anu- ac.ţionea/.ă nociv etc. R. cuta- •la nivel central, iar raportul din- relaţiei individului cu mediul, iar
mite structuri reflexe care acţio- nate fai, parte de a^t'inc-ne.i din tre ele determină dinamica r. în plan comportamental general
nează in sensul restabilirii echili- cidtul r. posturale şi c.oiibt.iu in de orientare. Pe această bază susţine starea de habituare (obiş-
brului ilin.miic. R. necondiţionate contracţia musculaturii somatice se delimitează două tipuri de r. nuire), starea de relativă relaxare.
se caracterizează prin faptul că au o situată în imediata apropiere" ,i de orientare: tazică şi tonică. R. Condiţia primă a realizării r.
specificitate prestabilită la semni- zonei cutanate excitate. R. ema- de orientare reprezintă baza com- de acomodare este existenţa unui
ficaţiile biologice ale stimuliior. au nate- sînt de ex.: r. cutanat abdo portamentului de relaţionare şi stimul sau unui complex de sti-
un suport anatomo-fiziologic de- minai, r. cutanat plantar ele. în acelaşi timp un nivel superior niuli constanţi, permanenţi în
finit şi delimitat, existent încă R. de mai sus sint relativ simple de integrare a individului cu me- timp. R. de apărare este reacţia
din momentul naşterii, fiind tians- şi •• pecifice. Un alt grup de r. ne- diul. R. de orientare pregăteşte or- dată de organism cinei pragul
mis ereditar. R. necondiţionate condiţionate ii (urmează r. nespe- ganismul pentru activitatea de re- ele toleranţă funcţional, privind
sint declanşate automat fiind cifice, ele fiind declanşate di- ceptare, prin reglarea analiza- intensitatea sau durata unui sti-
suficientă doar existenţa iu cîm- excitaţiile venite de la nivelul ori- torilor, asigurînd astfel efectul mul, este depăşit. R. de apărare
pul de recepţie a stimulului res- cărui receptor, deci nu sînt legate maxim al stimulului. în raport implică componenta senzitivă ge-
pectiv şi au un efect adaptativ de direct de un anumit stimul specu conduita de ansamblu a orga- nerală a organismului, sensibili-
tip homeostatic. Iile sînt carac- cific. Ele sînt polisinaptice şi nismului, r. de orientare este des- tatea algică, fiinel deci declanşate
teristice unei anumite specii, păs- complexe, incluzîncl în structura tinat anticipării a ceea ce urmează de toate modalităţile senzoriale.
trîndu-se pe tot timpul existen- lor mai multe r. specifice sim- să faeă efectiv organismul în Specificitatea r. ele apărare con-
ţei biologice. R. necondiţionate ple. Astfel, este r. necondiţionat raport cu mediul, devenind prin stă în conservarea structurală
sint legate de funcţiile de con- de orientare, care se declanşea- aceasta un fapt fundamental în a organismului, în preîntîmpinarea
servare a speciei şi cuprind ca ză la apariţia oricărui stimul, conduita adaptativă a individu- eventualelor distrugeri şi în evi-
atare r. legate de nutriţie, de ce se impune şi se detaşează lui. La om, r. de orientare se îm- tarea contactelor cu stimuli no-
reproducere şi de relaţie. în aceas- în cîmpul perceptiv prin noutate, bogăţeşte cu un element foarte civi. R. de apărare arc un dublu
tă categorie intră deci reflexele intensitate, durată, apariţie sau important şi anume, orientarea nu sens: 1) eleclanşează anumite
vegetative, cum ar fi: r. ciliospinal, dispariţie bruscă. De asemenea. se mai face doar în raport cu datele transformări la nivelul unei zone
r. cardiac, r. vasomotor, r. pilo- r. de orientare presupune exis- perceptive nemijlocite ale unei lezate, care acţionează în sensul
motor, r. salivar, r. sexuale e t c ; tenţa unei anumite stări de nece- anumite situaţii ci în structura limitării şi restabilirii structurale
r. posturale: osteotendinoase sau sitate internă, cum ar fi cea pro- orientării pătrund modelele so- şi funcţionale a zonei respective;
miotatice, care sînt r. ce se de- vocată de saturaţia informaţio- ciale fixate obiectiv şi astfel orien- 2) reducerea sau înlăturarea acţiu-
clanşează cînd, sub acţiunea unui nală (monotonie). R. de orientarea se face în raport cu însuşiri- nii factorului nociv. Ca şi r. de
excitant, muşchiul suferă o întin- tare se evidenţiază pe plan ex- le constante şi esenţiale ale obiec- orientare, r. ele apărare are o
dere; prin aceasta se excită pro- tern prin trei componente: com- tului. Astfel r. de orientare stă acţiune inhibitoare asupra tutu-
priocoptorii (fusurile musculare şi ponenta motorie, constînd din la baza comportamentului inves- ror activităţilor reflexe, supu-
corpusculii Golgi) din muşchi ansamblul macro- şi micromişcă- tigativ şi prospectiv, la baza în- nîndu-se deci legii dominanţei şi
şi tendoane şi aceste impulsuri rilor, ca răspuns la stimulările văţării şi cunoaşterii specifice exclusivităţii. Viteza de declan-
sînt analizate şi pe cale r., pro- externe sau interne, componenta umane. R. de acomodare, ca efect şare a r. ele apărare depinde de
voacă contracţia musculară. Din vegetativă, constînd din modifi- al stingerii r. de orientare este un caracteristicile stimulului şi ele
această categorie de r. necondiţio- cările circulaţiei, respiraţiei, ale r. necondiţionat, nefiind un feno- gradul de sensibilitate al organis-
nate fac parte: r. bici pal, r. trici- dinamicii glandelor etc. şi o corn men pasiv ci expresia activităţii mului. Din punct ele vedere al
pal, r. rotulian, r. abilian etc. Tot ponentă bioelectrică, constînd în etajelor superioare ale nevra- sferei, r. de apărare poate fi lo-
din cadrul r. posturale fac parte şi modificările traseului EEG, in xului. Este un r. complex ce se cal, segmentai" sau global.
r. somatice lungi, polisinaptice cum special al ritmului alfa. Toate realizează pe baza elementelor Efectul adaptativ al acestui r.
ar fi: r. de scărpinat, mişcarea r. aceste componente sînt doar indi- de întărire negativă. R. de aco- comlfi în păstrarea şi restabilirea
de îndepărtare a unui obiect care catori sau laturi, fiind integtate modare conferă fondul stabil al intt-."ril:'i1ii morfofuiicţi'oiiale a in-
610 611
39*
R R
(pavloviene sau responsive) şi ciere a celor doi stimuli trebuie xelor asociative, defensiv-moto-
(lividului. Toate aceste tipuri de
r. necondiţionate, specifice şi ne- r. condiţionate instrumentaleţskiii- să se repete de un număr suti- i ii. Prin extensie, inclunnd şi
specifice reprezintă baza pe care neriene sau operante). R. con- cient de ori, pentru ca legătura şcoala pavloviană, i*>:-.te direc-
diţionat clasic ia naştere cînd între să capete caracteristica stabili- ţiile de cercetare care adoptă
io structurează toate comporta- reflexul ca fenomen cheie. Ter-
mentele orientate (finaliste de doi sau mai mulţi stimuli de na- tăţii. Această ultimă condiţie
tură diferită după semnificaţia variază în funcţie de caracteris- menul este din ce în ce mai
tip superior, care apar fie ca o con- puţin folosit.
tinuare nemijlocita a uneia sau lor biologică se stabileşte o legă- ticile funcţionale ale organismului
alteia dintre r. necondiţionate, tură stabilă. Unul din aceşti ca şi de natura stimulilor. Sti- REFRACTAR, în afara sen-
fie că devin posibile datorită inter- stimuli trebuie să fie obligatoriu mulul necondiţional poate avea sului uzual relativ la refuzul si
acţiunii şi coordonării acestor r. cu semnificaţie biologică intrin- o valoare pozitivă (hrană) şi a- opoziţia faţă de adoptarea şi în-
bazale). R. condiţionate, reprezen- secă pentru a putea declanşa un tunci r. condiţionat dobîndit pe deplinirea unor norme sau indi-
Und a doua verigă esenţială a r. necondiţionat oarecare; se baza lui este un r. pozitiv sau caţii; denumeşte, în neurofizio-
activităţii nervoase superioare, numeşte stimul necondiţional. Sti- „de apropiere", sau poate avea un logie, perioada de totală supri-
se formează doar în anumite mulul condiţional, care se aso- caracter negativ (nociceptiv) şi mare a excitabilităţii (r. abso-
condiţii, cu participarea scoarţei. ciază primului, este neutru din în acest caz se formează r. nega- lută), sau de reducţie regresivă
Klc reprezintă o achiziţie indivi- punct de vedere al semnificaţiei tiv sau ,,de evitare". R. condiţio- a excitabilităţii (r. relativă,
duală a organismului, bazată pe biologice (cx.: sunet, lumină etc.) nate operante sînt r. bazate pe consecventă celei absolute). Se
funcţia de semnalizare şi integra- şi deci nu are proprietatea de ;\ tipul de condiţionare, numit „în- constată ca un moment în rea-
re a sistemului nervos central. declanşa o reacţie motivată a cercare şi eroare" (trial and error) lizarea legii „tot sau nimic" şi a
La baza r. condiţionate stă feno- organismului. Legătura dintre şi constă în aceea că o acţiune fost cercetată de N. Vvedenski
menul fiziologic al conexiunii aceşti doi stimuli se stabileşte pe oarecare iniţiată de individ este şi A.Uhtomski.
temporale dintre diferiţi centri baza unui raport de semnalizare, urmată de un stimul de recompen- REFRACŢIE, fenomen de de-
din scoarţă, conexiune care însă favorizat de ordinea temporală să — generator de r. pozitiv sau turnare a unei raze luminoase ce
se poate desface destul de uşor în care sînt prezentaţi. R. con- de un stimul de pedeapsă — ge- trece printr-o lentilă. Efect pro-
sub acţiunea diverşilor factori. diţionat este considerat a fi for- nerator de r. negativ. Acţiunea dus de cristalin în vederea pro-
R. condiţionate sînt deci legături mat cînd există o legătură de iniţiată de animal este întîmplă- iectării razei luminoase în cen-
dobîndite, de tip funcţiona], au tip declanşator între stimulul con- toare doar la începutul experi- trul ecranului retinian. Cînd pro-
caracter temporal şi strict indi- diţional şi o anumită reacţie mentului. Diferenţa faţă de con- iectarea este corectă se realizea-
vidual. Excitaţiile provenite din comportamentală adaptativă. în ză emetropia. S. Rubinstein fo-
acest fel, stimulul condiţional diţionarea pavloviană constă în
mediul înconjurător fac să se sta- aceea că nu conţine un stimul con- loseşte termenul şi pentru a
bilească conexiuni foarte variate suplineşte un anumit stimul ne- indica filtrarea cauzelor externe
condiţional, dcclanşînd în absenţa, diţional specificabil şi că răs- prin intermediul condiţiilor in-
între diferiţi centri nervoşi, în- punsul condiţionat nu are la ori-
să în momentul cînd o conexiune acestuia o reacţie reflexă. Pentru terne cu efecte relative de de-
formarea unui r. condiţionat se gine un r. necondiţionat. Condi- viere şi ajustare.
nu mai corespunde condiţiilor ţionarea este aspectul fiziologic
mediului care s-au schimbat, ea impun anumite condiţii: 1) con-
diţia precedenţei sau simultanei- al activităţii psihice de învăţare, REFULARE, termen folosit de
se desface (se stinge) şi ia naştere dar la om procesul de învăţare
o altă legătură, adecvată noii tăţii în timp a stimulului condi- psihologia freudistă pentru a de-
cerinţe a mediului. în felul acesta ţional cu cel nccondiţional; '1\ nu poate fi cu totul identificat numi procesul efectuat de sub-
organismul se adaptează la con- condiţia coincidenţei conform că- cu condiţionarea. conştient, prin care anumite ima-
diţiile mereu schimbătoare ale reia stimulul necondiţional tre- REFLEXOLOGIE, studiul re- gini, idei, tendinţe sau dorinţe
mediului înconjurător. în func- buie să acopere în timp un anumit flexelor; formulă psihofiziologi- neplăcute pentru subiect sau care
ţie de natura stimulilor intre interval de acţiune al stimulului că adoptată iniţial de V. Behte- contravin normelor morale, sînt
care se realizează asociaţia se pot condiţional; 3! condiţia repetam
conformă căreia ordinea de aso- rev (1921) care în cercetările îndepărtate din conştiinţă, res-
deosebi: r. condiţionate clasice
lui se concentrase asupra refle- pinse din sfera proceselor conşti-
613
612
R
cut dinainte) şi competitivă (în r. sau regularitate s-a denumit:
elite in cele ,nicu^luiile sau- silit litile între mărimea reglată şi condiţiile ,,luptei" cu un alt sis-
cea de execuţie), diferenţiate', ceea ce astăzi considerăm a fi
ni'Hiţmute in afara i.impultii contem permite alegerea acelei stra- o lege statistică; în didactică şi
şhinţci. Tendinţele refulate nu (tind exista o pioportionuhtale tegii care asigură propriului sis-
intre mărimea de acţionare şi morală r. este o normă de acti-
se sedimentează in inconştient tem cea mai bună poziţie). vitate şi comportament.
asemenea firişoarelor de nisip viteza de variaţie a mărimii de
comandă), integrală (cînd mă- REGRESIUNE, deplasare psi- RELATIVITATE, dependenţă
în adincimile marii spre nemiş- hică retrogradă prin care se re- a fenomenelor obiective, a acti-
care, ci au un caracter dinamic, rimea de acţionare este influen-
ţată de acumularea în timp a vine la un comportament ce ţine vităţii şi cunoaşterii, de relaţiile
caută să pătrundă, să revină din de un stadiu anterior şi inferior dintre termeni heterogeni, de
nou în conştiinţă. Apare astfel variaţiilor mărimii reglate), mix-
tă etc. După mecanismul de prin- din punct de vedere al comple- mobilitatea şi transformarea per-
un conflict subteran, permanent, xităţii (infantilism la adulţi sau petuă a relaţiilor, ceea ce con-
inconştient între tendinţele refula- cipiu prin care se realizează, ac-
ţiunea de. r. se disting trei prin- bătrîm) sau numai la elemente, duce la aserţiunea că nimic nu
te şi conştiinţa morală care le re- atitudini, operaţii dintr-un sta- este absolut. După A. Einstein
primă. Tendinţele refulate se stre- cipale forme: r. descinsă sau di-
rectă (informaţia de la intrarea diu depăşit şi aceasta în urma numai r. este absolută pentru
coară totuşi în conştiinţă, însă unui şoc, traume, frustraţii. în că, de ex., mişcarea întotdeauna
într-o formă deghizată, simbo- mecanismului de r. nu cuprinde
date despre starea obiectului re- afara r. emoţionale se semnalea- apare ca. aparţinînd unui obiect
lică prin sublimare, acte ratate, ză şi una intelectuală în condi- în raport cu altul. în fizică, r.
lapsusuri şi vise. Subiectul nor- glabil), închisă (mecanismul de
r. primeşte informaţii despre sta- ţiile în care subiectul pus în dire.striusă comentează relaţia din-
mal rezistă presiunilor exerci- ficultate apelează la forme mai tre observator şi mişcare. R. ge-
tate de tendinţele refulate fără rea mărimii reglabile după fie-
care acţiune reglatoare, semna- simple dar mai sigure de lucru, neralizată este o teorie ce expli-
a-şi pierde echilibrul psihic. Ne- de exemplu socotitul pe degete că orice fenomen din univers
vroticii cad victimă conflictului lele emise apărînd ca rezultat
al comparării valorii actuale a în locul celui mintal. In teoria din punct de vedere al interde-
arătat şi devin incapabili de ac- creativităţii E. Kris introduce pendenţei spaţiu-timp-materie.
ţiune. Terapia psihanalitică îşi acestei mărimi cu valoarea eta-
lon a ei, adăugîndu-se la cone- formula de ,,regresie în slujba în psihologia experimentală se
propune defularea respectivelor eului", mai bine zis în slujba constată interdependenţa dintre
tendinţe şi conştientizarea lor. xiunea directă cea inversă) şi
mixtă (înlătură dezavantajele pri- progresului în sensul utilizării timp şi spaţiu în percepţie, din-
REGLARE, mulţime de ac- proceselor primare şi a impul- tre cunoaştere şi starea afectivă.
ţiuni exercitate de un mecanism melor două forme de reglare,
îmbinînd acţiunile reglatorii di- surilor inconştiente în forma jo- M. Ralea', O.Frank, P. Fraisse
special vizînd instituirea şi men- cului în vederea obţinerii de noi vorbesc despre o r. subiectivă.
ţinerea unor parametri la anu- recte cu cele bazate pe conexiu-
ne inversă). După conţinutul sar- sugestii.
mite valori, în condiţiile exis- RELAŢIE, legătură de orice
tenţei unor perturbaţii. Princi- cinii de r. sau scopul r., se dis- REGULĂ, în sens ontologic, fel între două sau mai multe
palele procedee ale r. sînt ritmu- ting următoarele forme: r. de mod constant de producere a obiecte, fenomene, însuşiri, ter-
rile şi operaţiile reglatorii, carac- stabilizare (asigură menţinerea unui fenomen în baza unor re- meni. R. anulează izolarea, dis-
terizate prin finalitate, durată mărimilor reglabile în limitele laţii necesare, dar tu o sferă de paritatea, separaţia absolută,
şi eficienţă. Procesul de r. deţine admisibile cerute sistemului prin valabilitate relativă; epistemo- l'o.ite li substanţială sau func-
o serie de elemente cum sînt: sem- reducerea sau înlăturarea osci- logic, categorie intermediară în- ţională, univocă sau reciprocă;
nalele r., mecanismul de r., algo- laţiilor apărute la un moment tre lege, esenţă şi fenomen, ex- accidentală şi circumstanţială sau
ritmul r., mecanismul de execu- dat), programată (modifică în primînd o structură relativ con- constantă şi necesară; simplă
ţie, obiectul r., toate acestea inte- timp valorile date ale mărimilor stantă în sensul unei dominanţe sau complexă, făcîud parte din-
grîndu-se într-un sistem general reglabile după o lege prestabili- statistice; pragmatic şi instru- tr-un sistem; nemijlocită sau mij-
«' r. în funcţie de modul de pre- tă), de urmărire (modifică obiec- mental, o normă de acţiune, locită. Marx arată că însuşirea
lucrare a informaţiei primite, r. tul reglat nu după o lege presta- identificare si ennirol oquini.ită nu se m.iuifest ;'i deeif în relaţie,
poate fi: proporţională (cînd e- bilită, ci după legea impusă tipic prin rdgoritm; in istoria Ace.iM.i dispune de o existenţă
xistă o relaţie de proporţiona- de un semnal extern necunos- ştiinţelor sociale şi umane, prin obiectivă. Gradul de esenţiali-
613
614
R R
tale al relaţiilor este variabil, sub RELAXARE, metodă d- aub> mici, preşcolari şi bătrîni, decit REPRESIUNE, conform psi-
incidenţa simţurilor inlrînd eele reglare psiho-fizică a compor- h adulţi. hanalizei, mecanism de respin-
fenomenale, iar r. categoriale şi tamentului uman, ce urmăreşte REMUŞCARE, tortură, su- gere conştientă şi voluntară a
necesare constituind obiect al realizarea unui repaus cît m.: ferinţă morală pe care propria unor pulsiuni sau tendinţe de sa-
gindirii. Psihicul este î n a i n t e de profund, ce recuperează cne; conştiinţă morală o impune su- tisfacere a unor dorinţe intime.
toate o r. i n for/naţională şi iii* gia solicitată de activitatea biectului după ce el a încălcat Subiectul proiectează conştient
reglaj. Pentru om, decisivă este omului. Are ca nbiectiv reaiv. normele morale. Reacţie a eitlui consecinţele posibile ale satisfa-
interiorizarea r. sociale, a celor rea unei dccontraclări nui-,t ula p- faţă de propriul sentiment de cerii tendinţei şi încereînd sen-
practice, cognitive şi comuni- şi psihice prin utilizarea uii"r '.•inovaţie. Efect al sentimentu- timente penibile, reduce» viru-
cative. O r. interiorizată ajunge exerciţii adecvate. ;-o cuno-c lui de culpabilitate, autopedep- lenţa acesteia, o contracarează.
să se realizeze ca o modalitate două metode de r.: a) anali!:!.• nire, trăire chinuitoare a nevoii Sînt supuse r. şi gîmlurile sau
activă de orientare implinindu- (K. Jacobsoip, ce se bazează i» de a fi pedepsit, de a se reechi- scopurile' în dezacord cu valorile
se ca o atitudine. Marx consideră realizarea unei decontracţii pr>! libra prin ispăşirea vinei. Are acreditate conştient. R. poate
că la baza conştiinţei umane este greşi ve, iueepind cu im membri semnificaţia unei autoagresumi. avea diverse grade de intensitate
capacitatea de întreţinere a şi terminfm! cu întregul cor] 1 ; Angoasa r. poate duce la grave mergind de la renunţare ezi-
unor relaţii cu ambianţa prin dis- b) sintetică „antrenamentul au- tulburări mintale. Fenomenul a t a n t ă pînă la respingere fermă
tingerea şi opoziţia diul.ro pro- togen" al lui J.H.Schultz. Cu- fost magistral descris de Dosto- şi interzicere a libidourilor inac-
pria persoană şi lume, dintre eu prinde tehnici ce au ca scoţi uti ievski în „Crimă şi pedeapsă". ceptabile moral. Deşi îndepli-
si Hoit-eu. Eenin atribuie con- uzarea unei decontracţii totale a REOBAZĂ, intensitatea mi- neşte funcţii analoage, r. nu tre-
ceptelor rolul de puncte nodale organismului prin realizarea de nimă ce poate declanşa o exci- buie confundată cu refularea ce
către subiect a unor senzaţii de taţie, corespunzătoare unui anu- este un mecanism subconştient
în detaşarea subiectului de na- greutate corporală si căldură,
tură. Dialectica afirma princi- mit timp lung de acţiune a sti- de apărare a enlui şi fugă de au-
prin control respirator, cardiac mulului electric (de minimum o goasă.
piul corelaţiei universale, r. lie- si al organelor abdominale. în-
cărut om cu toţi ceilalţi şi legă- zecime de secundă). (V. KRO- REPREZENTARE, proces şi
tr-o fază mai avansată, cuprinde NAXIE). produs (imagine) de ordin se-
tura, fiecărui concept cu toate şi tehnici de concentrare inspi-
celelalte. REPETIŢIE, caracteristică obi- cundar, opus primarităţii sau
rate mai ales din sistemul yoga. construirea imaginii obiectului
RELAŢII PUBLICE, modali- R. este utilizată în clinică ('psi- ectivă a fenomenelor exprimînd
tăţi de a stabili şi menţine legă- anumite relaţii necesare interne, actual şi prezent, în absenţa
hoterapie de r.), psihologia spor-
turi cu publicul, de a-1 informa tului, pentru reglarea stărilor dar şi caracteristică funcţională acestuia şi chiar fără ca existenţa
asupra existenţei organizaţiei (in- psihice ale sportivilor înaintea somato-neuro-psihică. Ed. Cla- sa să fie obligatorie. Este demer-
dustriale sau comerciale), asu- concursului. parede comentează periodicitatea sul elementar şi fundamental atît
pra produselor ei şi de a răspîndi activării trebuinţelor şi tendinţa al memoriei cît şi (sau) al gîndi-
o atmosferă do bunăvoinţă în REMINISCENŢĂ, proces de acţiunilor achiziţionate de a se rii şi imaginaţiei. R. constituie
jurul lor. Publicitatea îşi pro- amintire subită a unor fapte ce repeta, de unde autonomia func- o subtreaptă sau un moment in-
pune să producă şi să răspîn- păreau uitate, ameliorare a func- ţională bazată pe propriomoti- termediar între senzorial şi logic.
dească o bună reputaţie şi im- ţiei reproductive a memoriei vaţie (G. Allport). [n învăţare, Ea are o factură simili-senzori-
plicit r.p. optime. în felul aces- după im interval lung de la fi- r. reprezintă atît o lege cît ală menţinîndu-şi aspectul intui-
ta,, r.p. urmăresc într-un cadru xare. Se explică prin înlăturarea şi un mijloc important. Teh- tiv de tablou figurativ dar se
mai amplu obiective mai înde- nica memorării implică o construieşte în plan mental, este
inhibiţiei de protecţie provocată o imagine mentală, după Piaget
părtate şi 11 u neapărat comer- anumită organizare a r., în sen-
de efortul memorării şi prin in- sul eşalonării lor la, intervale op- — şi arc valoare de scuiiconcept
ciale: publicitatea îşi poate face
şi o instituţie nelucrativă (cul- ducţii pozitive co intervin în time şi a integrării progresive a. sau de concept potenţial. în,
turală, de învaţămint etc.J. etapa de conservare a experien- materialului [v. Memonej. ti;np ce imaginea perceptivă, mult
ţei. Este mai frecventă la şcolari
616 fin
R R
mai bogată şi continuă, este pri- două aspecte ale cogniţiei — acţiunii, îndeplinind deci un rol acestea din urmă fiind mult mai
zonieră a complexului de stimuli figurativ şi operativ —, devenind important in autoreglaj. Aceas- anevoioase. Se disting de ase-
obiectuali şi nu poate fi vânată astfel complimentare". B. Ana- ta cu atît mai mult cu cit r. evo- mene.i r. statice (sau mai bine,
decît prin selectivitatea explora- niev arată că în r. se fixează luate sînt prelucrate şi verbal zis r. a, configuraţiilor statice
rilor, r. ca imagine mentală este preferenţial acele însuşiri sau la- (H. Wallon), ele datorîndu-se unei pentru că procesul r. rămîne ac-
mult mai liberă, poate fi construită turi ale obiectului care dobîn- supraordonate analize şi sinteze tiv), r. cinetice şi r. ale transfor-
prin schematizări si combinări desc, pentru subiect, funcţia de verbale a materialului senzorial mării ce implică în egală măsură
de orice jet, intră, cu unele limi- scop al activităţii sale. Xoi am (B. Ananiev). R. sînt întotdea- construcţii^ intelectuale şi ima-
tări, asemenea conceptului, in cir- dovedit că in r. copilului un loc una intermodale, dar implică şi ginative. In psihologie au fost
cuitul operaţional al glndirii, iar privilegiat îl ocupă însuşirile dominanţe de tip vizual, auditiv, cercetate r. topografice de două
în planul fanteziei cunoaşte o funcţionale (de lucru) ale obiec- kinestezic, gustativ etc. Avînd feluri, r. a drumului parcurs
combinatorică nelimitată. Deşi tului. R. se dezvoltă odată cu ca notă definitorie generalizarea succesiv şi r. de tipul hărţii si-
conservă, ceva clin sistemul de intelectul şi ca una din compo- simbolizantă de ordin intuitiv şi multane. T. Creţu a analizat r.
referinţă perceptiv, r. este re- nentele importante ale acestuia, fiind de regulă dotate cu o semni- geometrice în care se echilibrează
construită prin intermediul ope- încă Ebbinghaus relevase dificul- ficaţie, r. se disting prin particu- şi transpun unul în altul, ima-
raţiilor intelectuale (J. Piagel). tăţile în formarea r. şi arătase că larităţi care pe de o parte constau ginativul şi conceptualul. în ge-
Paradoxul r. constă în aceea că imaginile r. faţă de cele perceptive în radicalizarea trăsăturilor ima- nere formarea r. este vin filon
dispune de un continui intuitiv, sînt frecvent dezavantajate prin ginilor primare, pe de alta, în important şi indispensabil al
de tip senzorial, întemeiat pe un paliditate, fluctuantă, ineom- adăugarea unor însuşiri inacce- procesului învăţării.
sistem de operativitate intelectu- pletitudine. Dacă vom compara sibile percepţiei. Astfel sînt: de- REPRODUCERE, funcţie fun-
ală, cu totul deosebit şi chiar opus r. nu cu percepţiile ci cu noţiu- taşarea marcată a obiectului de damentală a psihicului, constînd
mecanismelor perceptive. J. Me- nile vom releva şi superioritatea fond şi chiar estomparea fondu- din transpunerea obiectivului în
yerson, referindu-se la r. scrie: r., care constă în condensarea lui, constanţa imaginii luată la subiectiv, a materialului în ideal.
„Imaginea este un tablou şi un informaţiilor, în generalizări in- o distanţă standard, relevanţa Se realizează procesual aproxi-
semn; ca tablou ea ilustrează tuitive de nivelul caracteristi- contururilor şi infrastructurii, re- mativ, tinzînd spre o reflectare
şi realizează, ca semn ea indică cului obiectual, în schematizări ducerea succesivităţii percep- subiectivă ce caută să surprindă
şi semnifică." Piaget relevă relevante şi semnificative. Prin tive la simultaneitatea r. (în epistemic obiectul, fără să coinci-
faptul că r. semnificante sînt r. imaginile, deşi deseori mai să- cazul audiţiei şi mişcării), redu- dă cu el ontic. Proces al memo-
„motivate" întrucît păstrează o race, progresează în direcţia con- cerea nuanţelor cromatice la toriei prin care sînt reactualizate
similitudine reflectorie cu sem- ceptelor, deci valenţa lor gnos- nurile fundamentale, schemati- segmente din experienţa subiec-
nificatele lor (obiectele şi acţiu- tică este mult sporită. î\u se zarea de un anumit nivel şi dega- tului printr-un proces de re-
nile). Modelarea în r. se produce poate însă spune că r. reflectă jarea de detalii, combinarea de construcţie. Amintirile sînt rela-
atît din direcţia experienţei per- esenţialul. L. Vecker consideră informaţii heterogene într-o ima- tiv fidele evenimentelor înregis-
ceptive (prin sumaţie, suprapu- imaginile secundare drept ,, por- gine integrată şi tipică etc. trate dar nu au niciodată o va-
neri, reliefări) cît şi din cea a tret al clasei" de obiecte sau eve- B. Lomov a relevat ca o notă loare absolută. Calificativul de
inteligenţei conceptuale, apte de nimente. Se reţin trăsături co- de performanţă a r. caracterul ei r. a fost folosit de Selz pentru
grupări, transpoziţii, asociativi- mune şi distinctive, se constru- panoramic, în sensul că poate a diferenţia gîndirea impregnată
tate, reversibilitate. Piaget no- iesc prin amalgamare şi tipizare, reda concomitent dimensiuni ce de memorie ce se limitează la
tează: „se înţelege de la sine că imagini reprezentative etc. Fap- nu sînt accesibile percepţiei (un descriere, conceptualizare, înţe-
la un anumit nivel de dezvoltare tul că în r. pot fi modelate însă cub poate fi reprezentat cu pa- legere a unei situaţii în ceea ce
se pot reprezenta figurativ trans- şi operaţiile pragmatice sau intru faţete „vizibile", iar nu nuare ea propriu, spre deosebire
formările sau unele din ele, lot telectuale face ca r. să furnizeze mai cu trei ca în percepţie). Pia- de gîndirea productivă.
aşci de bine ca şi stările legale nu numai ,,imaginea situaţiei", get remarcă deosebirea dintre
dar şi planurile şi proiectele r. retroactive şi r. anticipative, RESENTIMENT, după Sche-
prin aceste transformări, cele
ler, „autointoxicaţie psihică, ca-
619
R R
re are cauze şi consecinţe bine întreprinderi şi conduita disci- baza cărora acţiunea directă se REVERBERAŢIE, persevera-
determinate, este o atitudine plinată a colegilor şi subordona- desfăşoară. Este o relaţie de ţia unui sunet într-un spaţiu
psihică stabilă., ce se naşte dato- ţilor, în sensul cel mai genei,:!, feedback pozitiv sau mgitiv. închis sau semiinchis, după mo-
rită unor nerealizări sistematice r. depinde de caracterul integrai După P. Anohin, r. determină mentul in care sursa acustică a
a descărcării anumitor emoţii al personalităţii, de normalitaUa corecţii, modificări sau i-onfir- incetal -ă mai emită; analogic,
şi afecte...", este cauzată <le o intelectuală şi psihică, de con- mări ale acceptorilor sau planu-
agresiune sau frustraţie si con- sistenţa morală. R. implică res- r. impulsurilor nervoase
rilor interne. Piaget arată că REVERSIBILITATE, concept
duce la fixarea prin interiorizare pectarea cuvîntului dat, înde- prin r. se constituit- modelele
a atitudinii stabile, de obicei cu plinirea angajamentelor, respec- anticipative. V. FEEDBACK. de însemnătate cheie in sistemul
minimalizare valorică a unor tarea consecventă a normelor RETROGRESIUNE, act de lui J. I'iaget, desemnind capaci-
persoane, situaţii etc. Deci r. şi legilor. întrucît r. este asigu- revenire sau întoarcere la, com- tatea, mintală de a executa ace-
rezultă din acumularea unor e- rată prin deliberare anticipativă, portamente şi atitudini ce ţin eaşi acţiune în două sensuri de
moţii de ură, invidie, răzbunare, prevedere a consecinţelor unei de o perioadă depăşită a dezvol- parcurs, subiectul fiind conştient
care nu se pot manifesta şi mai acţiuni şi prevenire a efectelor tării individuale. în stări cri- de faptul suprapunerii itinerarii-
ales depăşi. negative, condiţiile esenţiale, sub tice, la bătrîneţe, în cazul unor lor şi a invariantei acţiunii. R.
RESPECT, sentiment şi ati- raport psihologic, pentry r. sînt maladii psihice, la subiect se re- este condiţia, echilibrării dintre
tudine de recunoaştere a unei plenitudinea facultăţilor mintale actualizează forme de compor- asimilare şi acomodare. în plan
valori umane sau culturale, pre- şi libertatea de decizie. Cei ce tament mai vechi, cu in sînt cele perceptiv r. completă nu este
ţuire ce se traduce printr-un nu îndeplinesc aceste condiţii din copilărie sau tinereţe, iar posibilă. La nivelul operator r.
comportament deferent de na- întrucît sînt imaturi, demenţi, formele recente şi mai evoluate devine completă realizîndu-se
tură să susţină, să accentueze deficienţi mintali sau au acţio- de conduită dispar sau sînt sus- prin cele două forme ale ei, de
valorile respective. R. faţă de nat din constrîngere, sînt soco- pendate. inversiune şi reciprocitate. Inva-
alţii este solidar cu politeţea dar tiţi iresponsabili ca persoane sau RETROSPECŢIE, privire spre rianţii de orice fel se constituie
nu implică renunţarea la demni- în raport cu actele comise. în datorită r.
diferite situaţii, mai ales în jus- trecut, evocare a acestuia. Re- REZISTENŢĂ, capacitate glo-
tate considerînd şi r. faţă de pro- venire la ceea ce a fost nu numai
pria persoană. Prin extensie, a- tiţie, psihologii sînt chemaţi să bală constînd din menţinerea
stabilească gradul de r. al unor în sensul amintirii ci şi în sco- echilibrului psihic în faţa unor
preciere înaltă acordată adevă- pul reexaminării unei situaţii, a
rurilor, normelor morale şi este- persoane. Sînt diverse forme de suprasolicitări. Depinde de forţa
tice şi comportament de urmare r.: socială, politică, morală, ad- explicării unor fapte, a reinfrer- neuropsihică şi morală. în psiha-
consecventă a acestora. ministrativă, familială etc. pretării etc. Metodă psihologică, naliză r. are sens de opoziţie faţă
denumire dată de O. Selz unei for- de psihoterctpeut, de refuz al
RESPONSABILITATE, carac- RETICENŢĂ, dispoziţie spre me a introspecţiei, constînd din
teristică a celui ce este respon- reţinerea exprimării propriilor tratamentului şi ascundere a
gînduri şi atitudini, ca urmare a descrierea propriilor desfăşurări simptomelor, de neîncredere etc.
sabil în sensul că se angajează psihice, după ce, într-un cadru
retroactiv să dea seama de ac- timidităţii, jenei, neîncrederii, Se consideră că r. bolnavului
tele şi atitudinile sale întrucît suspiciunii. Atitudine de rezervă experimental sau firesc, acestea trădează, în aceste cazuri, ten-
acestea sînt în acord cu normele, temătoare, uneori de nehotărîre au avut loc. R. caută să înlăture dinţa lui de a-şi menţine echili-
legile, uzanţele unanim accep- şi incapacitate de asumare a dezavantajul introspecţiei si- brul precar cu care s-a. familia-
tate. Este facultatea, de a da răs- unui risc. Poate ft o particulari- multane, care presupune dedu- rizat şi de a nu risca transfor-
punsuri valorice şi efective, de tate normală sau un simptom blarea în actor şi spectator şi mări cu efecte nesigure.
a garanta ducerea la bun sfîrşit în schizofrenie sau paranoia. deci introduce factori perturba- REZOLVARE DE PROBLE-
a sarcinilor încredinţate sau asu- RETROACŢIUNE, acţiune re- tori, nefireşti. Totuşi r. conservă ME, proces şi efect de atingere a
mate, de a gira actele unei alte curentă, propagată în sens in- unele caracteristici de nesigu- scopului proptis, de depăşire prin
persoane, de a asigura buna func- vers — de la. efecte la cauze, de ranţă, incompletitudine şi ilu- mijloace co"ivlrce (> unui obsta-
ţionare a unei organizaţii sau la rezultate spre planurile în zie, ca şt introspecţia.
col, in sensul transformării ne-
620 631
R K
cunoscutei în cunoscută. R. de p. alternative ce pot fi folosite logic a p r o b l e m e l o r ni l e g ă t u r ă di-fi de la un element dat. bine-
este activitate definitorie şi de pentru obţinerea unei soluţii; cu gradifiiţii p r o b l e m a t i c u l u i şi cunosuit, iar -Marea finala este
performanţă a gîndirii, iar nive- c) atributele deschise, ce se definesc oriciiliudu-se d u n a măsura spe- deloc- sau slab specificată, pose-
lul rezolutivităţii califică^ direct printr-o serie de parametri, ale cificării d a t ă iniţial in s i t u a ţ i a diud cel mult unele vagi indica-
nivelul de inteligenţă. în tra- căror valori nu sînt specificaţi- p r o b l e m a t i c ă ; m ă s u r n specifică- ţii generale asupra proprietăţi-
tarea cibernetică a r. de p. se de- în datele iniţiale ale problemei rii scopului, deci a stării finale lor soluţiei. Normau .Mackworth
taşează două căi şi anume: ana- d) atributele structurale sau ii):pli- vizate; necesarul^ de operaţii, (1969) a introdus o deosebire
liza operaţională, prevăzînd paşii cite, sînt elementele neexplicitc, transformative. în consecinţă marcantă între descoperirea de
efectuaţi pe calea soluţionării şi ce se relevă pe măsura descompu- problemele se împart în cinci probleme şi r. de p. în esenţă,
strategiile prelucrării informa- nerii problemei în componente, categorii: 1) probleme reprodueti- această distincţie se referă la
ţiilor. Pentru subiect, situaţia fiind constrîngeri contextuale ah ve-necrealive, sînt cele care nu problemele dale subiectului spre
'problematică are structura unei subcomponentelor şi, prin ur- necesită un demers cognitiv- crea- deosebire de cele pe care le des-
acţiuni complexe, implicitul o mare, cu cît problema este mai tor, ci doar o gindire reprouuoti- coperă, inventează şi pune din
bază anticipativ-oriemativă şi vă; rezolvarea implică modalităţi proprie iniţiativă. ' Deosebirea
complexă, cu atît numărul şi sistematice, determinate, de pro-
un ansamblu de modalităţi exe- rolul atributelor structurale (or- dintre problem-so/uing (r. de p.)
cutorii ce trebuie elaborate sau gres către soluţie, strategii algo- şi pt'oblem-finding (descoperirea
ganizaţionale şi contextuale) se ritmice; 2) probleme demonstraliv-
perfecţionate şi puse în aplicare. amplifică. O situaţie devine pro- de probleme) constă în aceea
D u p ă ' W . Reitman (1966), A. explicalive, sînt cele în care starea că prima ţine de o specializare
blematică subiectiv, dacă asi- finală se prezintă bine specificată,
Xewell şi H. Simon (1972) o si- milarea ei de către subiect nece- strictă şi se leagă de un sistem
tuaţie este problematică atunci ceea ce se cere fiind găsirea dru- conceptual constant, manifes-
cînd nu sînt suficiente rezolvării sită un număr special de trans- mului către aceasta, prin dovedi- tînd tendinţa de a transforma
ei, procedeele uzuale. O. Selz formări, care conduc la echili- rea, demonstrarea, găsirea cauza- problema în nonproblemă, iar
şi M. Wertheimer definesc situa- brare. A. Newell şi H. Simon lităţii, explicitarea sau chiar ino- cea de-a doua ţine de structuri
ţia problematică drept o „situa- (1961) ajung ca prin confrunta- varea ei, în lipsa unor elemente ini- cognitive foarte flexibile, apte
ţie ce prezintă o lacună acope- rea şi conjugarea datelor obiec- ţiale specificate şi doar în limi- să revizuiască închiderile şi să
rită", iar N. Maier (1963) semna- tive şi subiective, să clasifice tele unor reguli de operare; stabilească noi legături (F.L.Vi-
lează caracterul de situaţie „des- problemele după gradul lor de dai, 1971). Bazele r. de p. sînt,
3) probleme eutistic-creative, pre-
chisă", generatoare de tensiuni structurare, în probleme bine de- supun specificarea naturii soluţiei după cercetările psihologice tra-
în subiect şi de necesitatea impe- finite şi slab definiţie. Veritabile şi în mod vag unele cerinţe pe care diţionale, etapa primară şi pre-
rioasă de închidere a structurii "sînt cele slab definite şi slab spe- aceasta trebuie să le satisfacă; gătitoare a sesizării şi punerii
incomplete. Alţi autori (Berlyne cificate şi care nu pot fi rezol- 4) probleme invenliv-crecttive, în problemei şi procesul rezolutiv
(1963), relevă calitatea situaţiei vate prin metode uzuale. Amin- care starea iniţială este bine speci- în sens restrîns. îşi menţine va-
problematice de a fi generatoare tim de împărţirea lui J.P. Guilford ficată, ea menţioirind anumite e- labilitatea dictonul „o problemă
de conflict conceptual şi de stări în probleme' convergente, cu lemente prin continuarea cărora bine pusă este pe jumătate re-
de frustraţie (J.P. van Geer, multe restricţii şi specificaţii, ce se presupune atingerea stării fi- zolvată", la care a aderat cu en-
1957), calitate ce nu dispare oferă un cîmp de căutare îngust nale, relativ vag specificată; de- tuziasm şi Einstein, A. Crosby
decît prin găsirea soluţiei. Glo- şi o singură soluţie, şi divergen- limitarea acesteia din urmă con- (1972) enumera: sesizarea pro-
bal, situaţiile problematice pre- te, cu mai puţine restricţii şi stă tocmai în faptul că ea decur- blemei prin selecţie şi observare,
zintă o serie de atribute pe care un cîmp larg do explorări, ce ge din combinarea, transforma- analiza şi definirea ei, strîngerea
\V. Reitman (1966) le clasifică permit mai multe soluţii. Există rea, operarea cu elementele ofe- materialului, calitatea şi formu-
astfel: a) constantele, care repre- un continuu m problematic şi, rite de starea iniţială; 5) probleme larea de ipoteze, testarea şi fina-
zintă elementele invariabile în corespunzător, un continuum al de optimizare sau. reproiectare cre- lizarea. R. Gagne (1966) vine
sistemul de informaţie; b) varia- structuralii. W. Reitman (1964) ativă, în care starea iniţială este cu un model operaţional care
bilele, rcprezentînd grupul do a propus o clasificare sau tipo- perfect specificată, pornindu-se ţine seama de datele experien-
622 623
R R
ţei subiectului. După. confrun- recurg la conceptul de rest/it, reclamată de problemă. Deci- tip familiar, pentru facilitarea
tarea cu situjţia problematică, tur are pentru a descrie ienoiii-.- sivă este descoperirea principiu- explorării şi deci rezolvării. Dune-
pri.ibli.nui este rlciiniri prin nlt-n- nul de r. ile p. O M rie de pioc •••,. lui rezolutiv. Uneori n< e-,ta con-;- kw a propus strategia dubki sti-
lilicarea elementelor es"!iiule, mediatoare prin care, din vi-i.'nl< tă dintr-o restructurare de ansam- mulări . de jos" (de la cîrnpul per-
după euiu uniiiază: i"'-;\ei 11 ;i 1 i— si nu. l uri în letţăt ură. ca ii' •:!< blu a tâmpului informaţional, ceptiv) şi a stimulării „de sir.".
zarea conceptelor disponibile si cerinţe ale situaţiei, se obţin ;io alteori se referă la detalii. In care porneşte de la raţionament
•\ regulilor cunoscute antenoi, structuri, reprczin'ă taica di multe tipuri de probleme interde la principiu sau regulă. Kes-
evaluarea conceptelor pe baza care depinde rezolvarea. U n u 1 vine, conform unui principiu tructurarea rezultă din îmbina-
experienţei, selectarea regulilor problemă presupune o sein- de funcţional, desfacerea şi utilizarea analizei perceptive cu ana-
şi indicatorilor relevanţi pentru condiţii restrictive de care tre- rea unor atribute sau relaţii im- liza cognitivă şi similar, a con-
situaţia-stimul, formularea de buie să se ţină seama. Tui'i;ii plicate. A. Newell şi N. Simon, fruntării imagistice cu modelele
ipoteze specifice, demersul de; apreciază r. de p. ca un „pm,y~ modelînd cibernetic rezolvările, abstracte sau simbolice. Bipola-
descoperire orientat spre soluţie, superior de învăţare". Performan- folosesc, în mare, două tipuri ritatea, proprie în genere pro-
formularea de ipoteze specifice ţele dobîndite în acesta implică de strategii. Prima este cea a cesului cognitiv, este maxima!
privitoare la soluţiile posibile, şi exprimă concomitent „o schim- îngustării progresive a spaţiului realizată în r.de p. Asher porneşte
bare în capacitatea omului problematic prin confruntarea de la ideea, care nu poate fi ac-
evaluarea acestora, verificarea continuă şi alternanţa dintre
soluţiei aleasă drept optimă. Tra- (Duncan, 1959). Capacitatea re- ceptată fără rezerve, că în învă-
mijloace şi scop. Pe această li- ţare se operează cu concepte
diţional, se rezervă în procesul zolutivă, constă, după P. Ga.yne. nie, rezolvarea are un caracter
în posibilitatea generalizării prin complete, pe cînd în activitatea
rezolutiv un loc important ipo- iterativ şi presupune la fiecare de r. de p. conceptele sînt incom-
tezei, ca presupunere atît des- desprinderea de situaţiile proble- pas, în care se confruntă una din plete. Odată formate, concep-
pre soluţie cît şi despre căile ce matice şi în posibilitatea selecţie'1 metode cu scopul, controlul prin tele au tendinţa de a se închide, de
pot duce la obţinerea ei. în şi aplicării unor aceloraşi regu!> feedback al rezultatului cu efec- a-şi menţine echilibrul şi de a
aceste condiţii se are în vedere la situaţii divers^. Activitatea te de sancţionare, corecţie sau funcţiona autonom şi stabil. Du-
fenomenul deciziei. într-o altă rezolutivă are deci drept efect infirmare, de la una dintre aces- pă Asher, există două tipuri de
perspectivă, r. de p. este concepu- obţinerea de noi achiziţii, fap; tea pornindu-se pasul următor. r.de p. Primul tip constă într-un
tă în termeni comportamen- pentru care ea poate fi conside- (M. Golu) Această strategie, de- concept incomplet ce trebuie
tali ca o activare de abilităţi, rată învăţare problematizantă. numită „analiza mijloc-scop", re- completat prin generarea de con-
construire şi aplicare de strate- Promotorul învăţării prin des- curge la împărţirea problemei cepte alternative. Cel de-al doi-
gii, desfăşurare a unor demersuri coperire (J. Bruner) echivalează într-o serie de subprobleme şi lea tip de r. de p. este mult mai
cognitive. A. Newell şi H. Si- r.de p. cu o acţiune de „catea"- a scopului final într-o suită de dificil pentru că porneşte de la
mon (1972) consideră că subiec- rializare", acţiune al cărei efect scopuri intermediare. Astfel, pro- un concept stabil şi complet şi
tul progresează de la o stare ini- este organizarea şi structurare,: cesul general al r.de p. este trans- care este supus reviziei, este de-
ţială spre una finală, fără a par- datelor ce pot fi obţinute prin format într-o serie de probleme zechilibrat prin relevarea unor
curge anumite stadii distincte, ambianţă. în calea r. de p. inter- succesive ole subproblemei. imperfecţiuni ale sale, urmînd
ci doar folosindu-se de un reper- vin bariere subiective şi funcţio- A. Newell şi N. Simon admit însă să fie transformat şi regenerat
toriu de operaţii cognitive. Sînt nale ce au fost calificate ca blo- şi o altă strategie, a „planifică- prin soluţii. în acest caz r.de p.
considerate esenţiale pentru orice caje intelectuale, vîseozitate min- rii" şi care constă în anticiparea debutează prin disruperea con-
r. de p. următoarele: alegerea tală, fixitate funcţională, ten- soluţiei în termeni generali, în ceptului sau restructurarea IU-
scopului, selectarea unei metode dinţă spre închidere prematură simplificarea problemei prin noştivţelor. După N. Chomslcy,
de rezolvare, verificarea rezulta- a structurilor cognitive. Depă- omiterea unor amănunte, trece- fiecare propoziţiune completă es-
telor. Direcţionarea este prefigu- şirea rutinei implică tensiuni mo- rea în plan secundar a unor cali- te echivalentă cu enunţul unei
rată în punerea problemei să tivaţionale specifice şi strategii tăţi şi dimensiuni ale spaţiului rezolvări. R. de p. ar consta din
iegleze r. de p. Gestaltiştii care să ducă la reorganizarea acesteia pentru a o reduce la un trecerile reciproce între structurile
624 625
40
R R
de sn/iriifitlă ţi iele t/r wlincimti ci şi cooperarea şi compatibiliza- terizate de valoarea lor expec- personalitate care acţionează ca
pyiu intermediul sti uiliinloy de rea. afectivă a membrilor grupului tată şi de gradul de dispersie al variabile moderatoare, care pot
Inmsjorinnre ce primii e/ahniiiien RISC, concept care caracte- rezultatelor posibile (varianta). controla atît structurarea sar-
i/e noi răspunsuri .sau soluţii. rizează comportamentul dcci/.i. Ulecanismele mai subtile prin cinii cît si răspunsul subiectu-
l'entru ca prin competenţa ling- onal desfăşurat într-o situaţie care diferitele aspecte ale infor- lui: necesitatea de realizare, tea-
vistică şi cognitivă să se obţină incertă ce poate implica primej- maţiei se combină pentru a da ma de eşec, defensivitatea, an-
o performanţă, este necesar ca die şi nereuşită. Numim situaţi, valoarea unei unităţi informa- xietatea, emotivitatea. Efectul
odată descoperită şi reeristali- de r. acea situaţie în care subiei - ţionale au fost analizate în teo- produs de unul din moderatul i
zată structura de adîncime, tul trebuie să aleagă între (o-! ria integrării informaţiei. într-o este dependent tic nivelul celor-
aceasta să fie adusă cu tot ce puţin) 2 alternative, care difer.'i sarcină de combinare a mai mul- lalţi. Urmărirea interacţiunilor
implică ea, la suprafaţă, să fie între ele atît prin valorile (utili- tor informaţii fiecare unitate in- dintre nivelele acestor variabile
comunicată. Sistematizând stra- tăţile) lor, cît şi prin probabili- formaţională poate fi descrisă moderatoare poate produce o
tăţile de cîştig asociate, astd-l prin doi parametri: 1) o valoa- destul de bună predicţie a mo-
tegiile implicate secvenţial în re-greutate (w) reprezentînd im- dului cum va privi sarcina şi ce
activitatea rezolvării, 13. Zorgr' îneît unei creşteri a utilităţii ii
este asociată o reducere a proba- portanţa psihologică a dimensi- tip de decizie va lua un subiect
detaşează trei serii de strategii bilităţii de reuşită şi invers. în unii, şi 2) o valoare-scală (s) redat într-o situaţie determinată
ce intră succesiv în acţiune. Sînt sens general este comportament prezentînd valoarea subiectivă a (X. Kogan, M.A.Wallach, 1964).
în primul rînd strategiile antici- de r. alegerea uneia dintre alter- stimulului informaţional de-a lun- Se pot distinge trei nivele de
pativ-exploratorii ce ghidează, nativele oferite de situaţia de r. gul dimensiunii de judecată. Cei investigare a tendinţelor spre r.:
mai mult sau mai puţin sistema- în sens restrîns este comporta- doi parametri se combină mul-
tic, căutările. Acestea corespund, a) nivelul psihofiziologic, ori-
ment de r. alegerea alternativei tiplicativ pentru a determina entat spre măsurarea gradului
după părerea noastră, fazei de mai riscante. Fiecare alternativă efectul net al unei unităţi de in-
definire a problemei. Urmează în care mecanismele de apărare
este caracterizată ca un stimul formaţie. Funcţia care descrie ale eului intervin în structurarea
strategiile anticipaţi v-rezoluti- multidimensional care poate ti cum mai multe unităţi de infor- sarcinii şi în alegerea răspunsu-
ve care sînt, după B. Zorgo, descris prin localizarea sa pe 4 maţie se combină pentru a da lui. Acest nivel elimină posibilita-
planuri specifice de căutare a dimensiuni de bază ale riscului: rezultatul final, valoarea alter- tea controlului voluntar din par-
soluţiilor şi corespund, după pă- probabilitatea de cîştig (P\V), nativei, poate varia cu solicită- tea subiectului, dînd informaţii
rerea noastră, orientării în sar- mărimea de cîştig ($W), proba- rile sarcinii, fiind create mai despre nivelele subconştiente de
cină. Urmează strategiile exe- bilitatea de a pierde (PL) şi mă- multe modele explicative (mo- decizie (I.P. Vasilescu, 1975);
cutive care au un caracter ana- rimea de pierdut (ŞL). în faţa delul aditiv, modelul mediei pon-
litic şi uzează de primele, algorit- derate, modelul diferenţei, mo- b) nivelul atitudinal, examinat
aceluiaşi stimul subiecţii pot ii prin probe de tipul chestiona-
mice şi bine consolidate. Fiecare orientaţi diferit, acordînd mai delul multiplicativ, modelul adi-
r. de p. lărgeşte cadrul proble- tiv-multiplicativ), (N.N. Ander- rului, în care subiectului i se
multă importanţă uneia din di- prezintă diferite situaţii ipote-
matic. Toate acestea intervin mensiunile r., deoarece crede că sen, J.C. Chateau, 1970). Stu-
diul proceselor cognitive arată tice şi este pus să aleagă o vari-
într-un circuit social şi depind această dimensiune este mai im- antă de răspuns, mizîndu-se pe
de condiţiile activităţii sociale. portantă decît celelalte în situa- Că adesea în situaţii de r.
gîndirea este utilizată mai de- apariţia fenomenului de identi-
Se face deosebirea dintre rezol- ţia de r. în care se află. Există ficare (X.Kogan, M.R. Wallach,
vări individuale şi colective de mai multe modele referitoare la grabă pentru a justifica alege-
rea unei strategii. Fenomenul de 1964); c) nivelul comportamen-
probleme. K.F. Balcs defineşte modul în care subiectul combi- tal care presupune introducerea
în genere grupul ca sistem de nă valorile şi probabilităţile pen- asumare a r. trebuie înţeles atît
psihologic cît şi psihosocial. Mă- subiectului intr-o situaţie cu gra-
roluri avînd destinaţia r. de p. tru a resimţi o anumită atracti- de variate de autenticitate. S-a
Ocupîndu-se de r. de p. în grup, vitate din partea unei variante. rimea r. asumat suportă o serie
de influenţe extrem de impor- constatat că forma în care i se
Al. Roşea a stabilit că importantă Din punct de vedere statistic cere subiectului să dea răspun-
este nu numai propunerea sarcinii, diferitele variante pot fi carac- tante din partea unor factori de
sul influenţează deciziile sale si
626 627
10*
R R
dl jucărea r. — efectuarea de n.jlitate şi rol — situaţia unui in- tate relevă că acestea pol li mare). în cadrul psihoterapiei
acţiuni iii cursul unei interac- divid obli;;,it ;;ă joace un r. i u cauza unor conflicte de r. (ca teoria r. a permis, de pildă, lă-
ţiuni, care confirmă Stiit resping care un poate li de acord, c<>n. în cazul unor psihopatii incompa- murirea conduitei pe care tre-
expectaţiilo partenerului; c) in- Irazieîudu-i poziţia sa internă. tibile cu anumite r. profesionale) buie s-o adopţi' medicul în r.
teracţiunea r. — reuneşte cele „Conflicte de r. pot să apară in sau dimpotrivă, conflictul de r. său faţă de pacient, iar în ca-
patrii fenomene: „jucărea unui diverse situaţii. Fiind toate 1,. duce la tulburări de personalitate drul socioterapiei, adoptarea de
rol" constituie ultimul demers (ca în cazul nefericit al unui co- noi modalităţi de tratare a bol-
nivelul personalităţii, individul
in vaste procese de rol la nivelul pil cu tatăl recăsătorit şi care navilor, de pildă prin introduce-
dispune de diferite mecanism'
este lipsit de afecţiunea mamei: rea acestora in diferite r. mai
interacţiunii. Această conduită pentru a rezolva; de pildă: i•
conflictul între r. de fiii şi acela active: r. de muncă sau activi-
consistă în acte manifeste care larea r. (Rigoletto, bufon la curte.i
de copil străin pentru un om tăţi in grup.
resping sau care verifică expec- ducelui, părinte obişnuit, în se
taţiile altuia. R. este strîns le- creţ, acasă); compromisul, unii •
gat de percepţie şi expectaţie. narea acţiunii pînă cînd cel.
în adevăr, pentru ca acţiunea în două grupuri îşi vor schimba
rol să fie adecvată, ea trebuie să cerinţele, ca în cazul elevului
se bazeze pe o percepţie netă a solicitat de colegi să joace fot-
„rolului altuia şi pe o previziune bal, ceea ce părinţii nu-i permit;
clară a acţiunilor şi reacţiilor părăsirea sau fuga: individul iese
sale. Cînd semnele exterioare ale din acţiune, plecînd din sistemul
statutului nu sînt bine definite, social respectiv (ca în cazul unui
percepţia nu poate fi netă, ex- casier care în permanentul con-
pectaţiile sînt ambigui, şi parte- tact cu banii şi cu oamenii,
nerul întîmpină dificultăţi în de- greşind socotelile şi plăţile, pă-
terminarea conduitei reciproce pe răseşte activitatea de casier). Me-
care este cazul să o adopte" canismul instituţional de rezol-
(Anne-Marie Rocheblave Spen- vare a conflictelor de r.: sepa-
16); f) conflictul de r.: la nivelul rarea în timp (de ex. r. de t a t ă
individului — situaţia în care şi r. profesional), ierarhia în
se află un individ care trebuie ce priveşte obligaţia de r. (în
sâ-şi asume simultan două r. in- cazul unui deces în familie r.
compatibile; la nivelul interac- de membru al familiei primează
ţiunii expectaţiei contradictorii şi este permisă învoirea de la
faţa de acelaşi individ sau ex- lucru, deci neîmplinirea r. pro-
pectaţiei reciproce care nu sînt fesional). Prescrierea de către
complementare între doi indi- societate a segregării r. (ca în
vizi ; conflict între r. şi statute cazul r. profesionale şi a celor
comportînd obligaţii de rol in- familiale cînd se condamnă ne-
compatibile sînt ocupate de ace- potismul). Teoria r. aplicată în
laşi individ; conflict între perso- studiul tulburărilor de personali-
630
s
prin: rapiditate, vioiciune, calm, psihogenă. Explicaţiile S. sînt

intensitate a emoţiilor şi super- variate: supracompensarea unor
ficialitate a sentimentelor, nă- complexe de inferioritate, lugă
zuinţă spre schimbare, instabi- de angoasă şi frustrare, obsesiile
litate a intereselor şi înclinaţiilor, sexuale, educaţia defectuoasă ce
distribuţie şi comutare uşoară cultivă o orientare „perlorman-
a atenţiei, maximă adaptabili- ţială" asupra vieţii sexuale ca
tate, rezistenţă, prin restructu- in cazul competiţiilor sportive
rare facilă, la dificultăţi, relativ ete.
continuă menţinere a rezisten- ^SATISFACŢIE PROFESIONA-
ţei şi echilibrului psihic. LA, configuraţia psihică complexă
SARCINĂ (engl. task. fr. - nu totdeauna integral conştientă,
tacite, germ. Aufâbe, rusă ;•«- consistînd într-un set de atitu-
dacia), termen folosit în analiza dini pozitive ale persoanei faţă
activităţii în genere şi a rezol- de munca efectuată. Arc valoa-
vării problemelor în special, derea unui important indice cali-
semnînd ceea ce revine subiec- tativ al organizaţiilor de tip
SADISM (după numele mar- menul de s. pentru a sublinia iu- tului clin activitate, ce are el productiv şi, totodată, a unuia
chizului de Sade, scriitor fran- terrelaţia acestor dmiă per\cr de făcut (impus din afară sau dintre obiectivele majore ale aces-
cez), perversiune în. care satis- siuni, alK iu conflictul internii asumat din proprie iniţiativă). tor organizaţii: pe lingă randa-
facţia sexuală este condiţionată biectiv cit şi în structurarea per- După A. I.eontiev, s. implică mentul economic, obţinerea di-
de suferinţa provocată partene- sonalităţii. formularea scopului în legătură feritelor produse, se urmăreşte
rului; poate ajunge la forme pa- SANCŢIUNE, modalitate şi ac; cu condiţiile (mijloacele) de rea- şi randamentul social, adică fur-
tologice, criminale. Prin exten- social de dezaprobare, comba- lizare a lui. După G. JSliller, E. nizarea către societate a unor
siune, s. desemnează tendinţele tere, pedepsire sau de aprobav . Galantei", K. Pribram, s. este oameni satisfăcuţi în muncă,
spre cruzime asociate cu plăcere stimulare, recompensare a unor echivalabilă cu planurile con- autorealizaţi profesional, bucurîn-
resimţită în condiţiile durerilor comportamente individuale on ştiente ale conduitei. în s. se du-se de consideraţie, integraţi
fizice şi a suferinţelor morale pro- grnpalc în raport cu un sistem reunesc cognitivul şi voliţionalul şi stabili pe locul de muncă.
vocate altuia. de valori, norme morale sau ju- (Nr. Ach). Fiind un plan de ac- S.p. are două surse principale de
SADOMASOCHISM, structură ridice. K. Durklicim a. relevai tivitate pentru care subiectul factori cauzali şi condiţionali:
a organizării somatopsihice ca- rolul s. punitive în efectuarea se mobilizează şi în realizarea a) însăşi participarea la activi-
racteristice stadiului cînd perver- constrîngerii sociale. Alţi autori căruia se angajează, s. îndepli- tatea de muncă; b) obţinerea
siunea mixtă ce reuneşte agre- J. Bentham, M. Weber, M. Ra neşte un rol central în reglarea avantajelor personale, atit de
siunea contra partenerului cu lea, Tr. Herseni au relevat şi acţiunilor. ordin economic (retribuţie, loc
autoagrosiunca, sadismul cu ma- funcţia de identificare, conser- SATIRISM, tendinţă anormală de muncă asigurat, perspective
sochismul la aceeaşi persoană. vare şi promovare a valoriloi a bărbaţilor spre satisfacerea ex- de promovare şi de venit cores-
Subiectul afectat de s. încearcă exercitată de sancţiunile pre- cesivă a trebuinţelor sexuale, punzător după pensionare), cit
plăceri sexuale chinuind pe ce- miale. Interiorizarea modurilor ce sînt hipertrofiate şi întreţi- şi de ordin psihologic (sentimen-
lălalt şi chinuindu-se pe sine. de s. generează structurări 1110- nute mult peste limita necesa- tul efectuării unei munci utile sau
Kxistă şi un s. moral în care tivaţionale polarizate şi contri- rului de echilibru fiziologic şi cel al muncii bine făcute, împlini-
subiectui pedepseşte şi se pedep- buie, la. orientare şi autoregla!. psihic. Spre deosebire de priu- rea aspiraţiilor de a. participa la
seşte cu cruzime, fiind totodată, SANGVIN, temperatment co- pism care se datoreşte unor de- o activitate interesantă, atrăgă-
judecător aspru şi învinuit pe- respunzător tipului puternic, echi- fecţiuni organice, abuzul sexual toare şi care solicită la maximum
nitent. D. Lagache utilizează ter- librat, mobil ce se caracterizează, presupus de s. este de origine cunoştinţele şi capacităţile de-
632 633
ţinute, accesul la luarea, deci/ii- ţiere a acelui ton de un gri cu cu itemi dihotomici, asupra că- sa determine exact corespondenţa
lor referitoare la munca <lc etec- aceeaşi lumiuiozitate. rora subiecţii sînt î u g a ţ i -:ă-şi dintre variabila cantitativă, care
tuat e t c ) . în funcţie de intensi- SAŢIETATE, termen folosit, de manifeste acordul sau dezacordul este îepre/entată de cota pe
tatea şi sensul valoric al factu- \Y. Kohler şi H. Wallach pentru în funcţie de piobleina d a t ă . care o primeşte subiectul şi va-
rilor enumeraţi se poate instala a numi tendinţa, de slăbire a ca- F i e c a r e i t e m ales este c o t a t în riabila-atribut care se schimbă
S.p. sau starea ci opusă, insatis- lităţii percepţiei (rezultate din- funcţie de un indice prestabilit ica atitudine), în funcţie de per-
facţia profesionala. O sursă prea tr-un pattern particular!, ca ur- dinainte. Obiectivul acestei s. soană. După o primă măsurare
puternică sau piua slabă de mare a unei stimulări prelungite. este de a crea un c o n t i n u u m de pe bază de chestionar, urinează
S.p. determină nu numai o stare Suprasatisfacerea unei nevoi, a stimuli (7—11) care să r e p r o d u c ă construirea unei scalograme, me-
parţială de s.p. ci, prin omoge- unei dorinţe dă naştere unei stări cît m a i fidel c o n t i n u u m u l psihic nită să ordoneze in funcţie de
nizarea si iradierea atitudinilor contrare celei care a provocat-o, pe care-1 reprezintă atitudinea; citeva rigori matematice, răs-
pozitive de la obiectul care le-a o aversiune faţă tic orice nouă b) scala Likert — sau „metoda punsurile subiecţilor, pentru a
generat la obiectele învecinate, stimulare de acelaşi fel. Poate clasamentelor adiţionale" — în facilita distribuţia lor uniformă
o anumită, stare globală de s.p. fi provocată şi de monotonie. care experimentatorul constru- în clase de atitudini. Mai există
Cnid sursa are o intensitate me- SCALĂ (SCARĂ), serie pro- ieşte el însuşi valorile interva- şi alte scale de măsură, însă nu tot
die, se ajunge la o maximă, dis- gresivă de valori, constituită în lelor scalei, răspunsurile subiecţi- pe a t t t d e folosite şi recunoscute ca
persie a configuraţiei de S.p. raport cu un standrad şi folosită lor neavînd decît funcţia de a cele de mai sus. în orice caz, ela-
parţiale. l>e asemenea, o st au- în măsurarea, şi aprecierea unor confirma şi verifica apartenenţa borarea unei scale trebuie să ţină
de s.p. ridicată Uncie să diminu- anumite date specifice. Sînt itemilor propuşi faţă ele conti- cont de următoarele cerinţe:
eze realismul perceperii valorico- aplicate în diverse aprecieri ca: nuumul atitudinii. Fiecare pro- 1) Xu se măsoară decît o atitudine,
afective a situaţiei organizaţio- virsta mentală (Binet-Simon), poziţie (iteni) este urmată de de aici derivînd şi calitatea uni-
nale, să sporească deci subiecti- dezvoltarea intelectuală, dezvol- 5 răspunsuri posibile, din care dimensionaHlătii. Aceasta nu este
vismul aprecierilor. Calea prin- tarea motorie, de înălţime to- subiectul trebuie să indice unul incompatibilă, totuşi, cu inci-
cipală de sporire a S.p. constă în nală, forţă sonoră, durere, mo- care i se potriveşte cel mai bine, denţa altor factori care susţin
umanizarea conţinutului şi con- tivare, implicare ctc. răspunsuri care marchează gra- şi explică atitudinea. 2) Orice scală
diţiilor participării la activitatea SCALĂ DE ATITUDINI, teh- dat trecerea de la totalul acord trebuie să aibă fidelitate, avînd
de muncă, psihologia muncii olc- nică de măsurare psihologică ce cu afirmaţia din item, pînă la proprietatea de a da acelaşi re-
rind în acest sens remedii şi alter- pune în lumină una din dimen- dezacordul net. De ex., la o în- zultat prin măsura aceluiaşi lu-
native pentru toate componente- siunile calitative fundamentale trebare se optează pentru una cru, sau a unora identice.
le sistemului om-maşinâ-mediu. ale personalităţii, atitudinea. Stu- clin cele cinci variante de răs- 3) Trebuie să fie validă, deci măsu-
SATURAŢIE, 1) proces şi stare diul atitudinii a impus o tratare puns: A — hotărît da; B — rarea prin tehnica propusă să
privind satisfacerea deplină (şi sub aspect cantitativ. Astfel, ple- mai mult da; C — da şi nu; D — posede un mare grad de valabi-
chiar prin depăşire) a unei tre- cîndde la premisa că în raport cu mai mult nu; K — hotărît nu. litate. 4) Să posede caracteristica
buinţe exprimat în reducţia de un obiect sau eveniment se dezvol- La itemii consideraţi pozitivi în prcdictibUitâfii, anunţînd viitoa-
tensiune si dezvoltarea unei re- tă o opinie ce are o direcţie şi o in- raport cu obiectul atitudinii răs- rele manifestări atitudinale cu
acţii inverse de respingere. 2) tensitate, psihologii, îneepmd cu punsul cel mai aprobator primeşte un mare grad de probabilitate.
grad de exprimare a unei trăsă- L. Thurstone (Iy28), au ela- cota maximă, in timp ce un răs- SCATTER (termen engl.), teh-
turi în contextul personalităţii borat unele instrumente speciale puns aprobator la un item negativ nică de reprezentare grafică
sau corelaţia dintre test şi respec- de măsură a acestora, (.ele mai este notat negativ. De pildă: -f 2, a dispersiei rezultatelor obţi-
tiva trăsătură (pondere). 3) în- cunoscute scale, utilizate in pre- + 1, 0, - l , - 2 ; c) scala N. Gut- nute de un subiect la diferiţi
suşire a senzaţiilor cromatice de- zent, sini : a) scala T.. TJnwslaiir - tman — sau „metoda analizei ie- itemi ai uneia sau mai. multor
finită de B. Ananiev ca grad de sau ,,sc;da intervalelor aparent ega- rarhice" -- reprezintă cea mai probe. Dispersia dobîndind astfel
exprimare a unui anumit Ion le" — c o n s t r u i t ă unpa u r m ă t o r u l precisă, dar şi cea mai greoaie o anumită formă sau structură
cromatic sau giad de diferen- si.ii.cin: se aplică un c h e s t i o n a r tehnică de măsură. Autorul caută exprimată în scatterogramu. Va-
(JIU 635
loarea psihodiagnostică a rezul- dintr-o s. iniţială se pot deriva corpului, greutatea lui sînt per- ^SCHIMBARE ORGANIZAŢIONA-
tatelor globale Lieşte mtrueit sînt mai multe s. ulterioare. Altfel, cepute denaturat. Uneori bol- LĂ, face parte din dezvoltarea
prezentate structural şi analitic. s. prehensiumi, a scuturării, a navul consideră unele părţi ale organizaţiei şi pune accentul pe
SCEPTICISM (gr. sliept<y,nai - tracţiunii, a aruncării etc. de- corpului ca liindu-i străine etc. întreaga cultură a acesteia, im-
a examina), doctrină şi atitu- rivă prin diferenţiere dintr-o s. SCHIMBAREA ATITUDINI- plicînd convingeri, atitudini, con-
dine cognitivă de tradiţie antică tactil-kinestesică globală iniţială LOR, modificare, reorientare a cepţii, structuri de relaţii şi re-
(şcoala piromană) care evită ab- 1 'ii 11 coordonare, adică asimilare atitudinilor individuale, de grup, gim de lucru, astfel îneît,' prin
solutizarea unor adevăruri, se şi acomodare reciproce, mai mul- ca urmare a schimbării raportu- educaţie, implicare şi modelări
îndepărtează de certitudine, culte s. de acţiune simple pot fu- rilor care au determinat formarea în laborator (Varren Bcnnis
tivă îndoiala şi relativismul, l~i.il ziona într-una complexă. Astfel, lor. Studiul s.a. a început odată — 1969) să se producă o mai
în cunoaştere (citul este moderat de ex., s. suportului (a trage un cu cercetarea măsurii în care o bună adaptare Ia problemele
şi metodic), s. este deseori peri- suport pentru a apuca un obiect informaţie structurată intenţio- umane şi de producţie, în acest
culos în ordinea morală. înte- plasat pe el, de ex. o vază pe o faţă nal poate produce schimbare de scop folosindu-se mai ales grila
meiat de Pyrrhon şi reprezentat de masă) rezultă din coordonarea opinie. Unii autori (C. Hovland, Blake-Mouton.
de Carneade, Aenesidemus, Six- s. tracţiunii şi prehensiunii. T. Kelley) pleacă de la premisa SCHIZOFRENIE (gr. schizein
tus Empiricus ş.a. SCHEMĂ CORPORALĂ, ima- că orice s.a. este urmarea unei — a împărţi, a diviza, phrenns —
SCHEMATISM, tendinţă de a ginea unitară pe care o avem comunicări sau interacţiuni şi spirit), termen introdus de E.
reduce un obiect sau fenomen la despre propriul nostru corp. în menţionează ca inductori ai Bleuler (1911) pentru a desemna
o schemă, adică la dimensiunile permanenţă, în stare de veghe, schimbării caracteristicile perce- un grup de psihoze pe care
şi parametrii principali, fără con- orice subiect normal are repre- pute ale sursei comunicării, con- H. Kraepelin le cuprinsese sub de-
siderarea variabilelor concrete, a zentarea cvasiconştientă a dife- textul şi structura argumenta- numirea de „demenţă precoce".
detaliilor. Apropiat ca înţeles ritelor părţi ale corpului (locul ţiei folosite, credibilitatea sursei. S. este o psihoză endogenă ma-
de conceptualizare, reprezentînd şi unde sînt dispuse, proporţiile B. Skinner foloseşte studiul s.a. joră caracterizată prin disocierea
o implicaţie a modelării. în psiho- lor, distanţa aproximativă ce în teoria învăţării. Teoria con- personalităţii. în multitudinea de
logie, s. este frecvent contraindicat le separă etc). Dar această sistenţei cognitive (Rosenberg, forme clinice, sindromul funda-
şi nu poate fi admis decît cu titlul reprezentare nu este haotică, ci Fishbein, C. Osgood, T. New- mental al disociaţiei care poate
de moment preparatorii! pentru organizată, integrată într-o ima- comb) postulează că în orice fi şi halucinator-delirantă, des-
o fază ulterioară de integrare. gine corporală globală. Apare persoană subzistă anumite de- făşurîndu-se intricat cu autis-
S. este însă unul din procedeele astfel o delimitare a propriului zacorduri între atitudini, susţi- mul şi depersonalizarea, constituie
imaginaţiei constructive. corp, atît faţă de sine însuşi, nînd că cu cît inconsistenţa e sistemul de referinţă şi identifi-
cît şi faţă de lumea înconjură- mai mare, tendinţa de punere care a s., a unui psihism parcă
SCHEMĂ, structura sau modul în acord a atitudinilor (deci
de organizare a acţiunilor în toare şi care permite orientarea „explodat" în bucăţi, devenind
în spaţiu. Sinteza părţilor pro- s.a.) este mai pronunţată. Agenţii imprevizibil şi incomprehensibil.
forma în care sînt transferate principali ai s.a.: expunerea la
sau generalizate prin repetarea priului corp se formează trep- Sindromul disociativ constituie
tat în copilărie cu ajutorul comunicare, interacţiunea în ca- aşadar semnul bazai sub care
acestei acţiuni în împrejurări ase- drul grupului. M. Sherif consi-
mănătoare sau analoage. Astfel, unor mecanisme plurisenzoriale. se desfăşoară patologia schizo-
prin asocierea repetată a impul- deră că s.a. sînt mai puţin ample frenică şi semnifică pierderea uni-
de ex., în orice act de apucare atunci cînd individul este mai im-
a unor obiecte, indiferent care ar surilor interoceptive, propriocep- tăţii coezive dintre componentele
tive şi exteroceptive. S.C. poate plicat în relaţii directe cu obiectul psihismului. Disociaţia înseamnă
fi acestea, avem de-a face cu atitudinii sale. Teoriile funcţionale
acţionarea aceleiaşi s. prehen- fi tulburată în unele boli neuro- dezorganizare generalizată a di-
psihice. Bolnavul simte mîinile, (J. Bruner, D. Katz) susţin că s.a. namicii psihice, destrămarea coor-
siunii). Prin asimilarea unor survine ca urmare a intenţiei per-
obiecte diferite la aceeaşi s. şi picioarele, capul ca avînd di- donatelor spaţio-temporale şi a
mensiuni modificate, deosebit de manente a persoauie de a se adap- cauzalităţii, anularea legăturii din-
prin acomodarea acestei s. la ta la schimbările mediului social.
fiecare din obiectele asimilate, mari sau dimpotrivă miei; forma tre sentimente şi cauzele lor.
636 631
Această „modalitate de comuni- tăţi nosografice clasice. Cauzele realităţi' şi MiT<v."iiantn afeilhă meditaţie. Ineori reacţionează
care deranjată" (von Gebsatel), acestei boli nu sînt cunoscute cu p r i " a b < >lii ••< ţ" ' l . n i / . H n tcu.p > - impulsiv. Et-te excesiv in aua-
semnifică de fapt progresiva ne- exactitate, etiopatogenia vizînd n . d e şi d m j j i i 1 ac in.-i '-pir un li/a si rigurozitate raţionaliza-
gare a realului, adică dereali- aspecte genetice, constituţionale, scop, astfel incit v i a ţ a p.-.ilncă M 1 lo.ire. I'entni alţii, agasant prin
zarea şi depersonalizarea. Au- endocrinologice, de mediu social, desfăşoară d u p ă u n model d e continua analiză o i t i c ă a lucru-
tismul ca alt simptom major la în special cel familial, psihologic h a z a r d sau indiferenţă.. Această, rilor, prin „despicarea firului în
s. este o formă aparte şi gnu â a şi alţi factori, cum ar fi cei in- f.>rniă se iiintaîează insidios, iar patru". în plan morfologic se
depersonalizării, ca un fel de iecţioşi sau cei morfopatologici. degi ad-'.rea psihică este progre- corelează eu tipul longilin (Jep-
introversiune extremă, o repli- Din punct de vedere clinic, s. s i v ă ; J",•/:!(( lichefrc niră ;v. Iw- tnsoiii ast ejuc
ere pe sine şi o necomunicabilitate se caracterizează printr-un po- befreuie j ; Jcnua caialonică, ca- SCHIZONEVROZĂ, formă de
în spatele căreia se ascunde fie limorfism extrem, atît sub as- racterizată prin fenomene mo- schizofrenie ce ia forma unei ne-
o lume săracă axată pe imaginar, pectul manifestărilor cît şi sub torii bizare: stare de imobilitate vroze mai mult sau mai puţin
fie o lume bogată, dar disociată aspectul intensităţii şi amplitu- totală sau păstrarea unei poziţii asemănătoare cu isteria şi care
şi delirantă. Tabloul simptomatic dinii simptomelor. în grupul aces- incomode timp îndelungat, ne- evoluează prin pusee. în timpul
se întregeşte cu indiferentism tor psihoze sînt incluse atît ca- gativism e t c ; forma pai-anoii/ri, puseului modul de răspuns al
afectiv, sau nerezonanţă afec- zurile cele mai grave, cît şi cele caracterizată prin prezenţa idei- subiectului la conflictele vitale
tivă, idei delirante nesistemati- mai discrete, „subclinice". în lor delirante, sărace în conţinut, este de tip psihotic; în perioada
zate sau slab sistematizate, bi- acelaşi timp, diferitele forme cli- nesistematizate, bazate pe o „lo- iuterpuseală bolnavul îşi reia mo-
zarerii, ambivalenţă, automatism nice de s. se deosebesc în aşa mă- gică" inferioară, datorită degra- dul nevrotic de existenţă. Pu-
mental, stereotipii etc. Debutul sură unele de altele, îneît o formă dării psihice generale. Sînt pre- seul sau criza de schizomanie
s. este de obicei timpuriu, bol- clinică de s. seamănă mai de- zente şi halucinaţiile. Structura este violent, dar bolnavul nu dă
navul evoluînd spre o deterio- grabă cu o altă boală psihică logică a gîndirii în s. este atît de impresia unei pierderi complete
rare intelectuală şi afectivă pro- decît cu o altă formă de s. To- profund perturbată îneît şi „cel a contactului cu mediul. Nevroza
gresivă, ajungînd să aibă în fa- tuşi particularităţile de evoluţie mai logic" delir este inevitabil subiacentă este gravă, de tip
zele avansate un aspect demen- şi de grupare a simptomelor psi- „ilogic" (D. Ogodescu şi E. Pam- isteric, obsesional sau anxios.
ţial. Formele de debut se mani- hopatologice, care se regăsesc în fil). Gîndirea delirantă nu este SCHIZOTIM, termen intro-
festă de obicei prin pierderea anumită măsură într-un număr susţinută de intenţii, pentru că dus de E. Bleuler pentru a de-
progresivă a fluidităţii şi prcvi- de cazuri, permit izolarea unor nu este capabilă de reflectare semna psihotipul dominat de in-
zibiîităţii comportamentului, a ca- forme clinice. Preluînd de la anticipatorie şi se dezvoltă într- troversie. Termenul caracterizea-
racterului de apartenenţă şi co- E. Kraepelin cele trei forme cli- un cadru spaţio-temporal nepo- ză un tip de caracter normal,
municare, printr-o modificare a nice clasice, s. paranoidă, cata- larizat de realitate. S. are în ge- închis în sine, hipersensibil, deşi
caracterului, care contrastează cu tonică şi hebefrenică, E. Bleuler neral un caracter progresiv, con- în aparenţă rece, tinzînd spre in-
antecedentele personalităţii pre- adaugă şi forma simplă, subli- tinuu sau uneori întrerupt, du- hibiţie. Reacţiile sale, imprevi-
morbide. Există însă şi forme niind că nu este vorba de deli- cînd la degradarea totală sau zibile, sînt descărcări brutale ale
de debut „explozive", cu o fur- mitarea unor forme de boală, ci parţială a sistemului psihic. unor tensiuni acumulate, de mul-
tunoasă prăbuşire a tuturor ba- de grupări de simptome. G. Io- SCHIZOIDIE, constituţie tem- te ori inadecvate. S. sînt fiinţe
rierelor logice şi cu invazia masivă nescu remarcă faptul că această peramentală caracterizată de K. meditative, înclinate spre ana-
a gîndirii delirante. Pentru toa- clasificare nu este absolută, ci Kretschmer prin tendinţă către lize abstracte, spre sistemati-
te formele de debut însă, indife- relativă, în sensul că o formă de solitudine, prin răsfrîngeri asupra zare.
rent de structura şi modelul lor, s. se poate converti în alta. Deci euhii propriu şi printr-o dificul- SCINTIGRAFIE CEREBRALĂ
clinica a marcat întotdeauna ca- cele patru forme de s. acceptate tate de a se adapta la condiţiile v. GRAMMAENCEFALOGRA-
racteristica esenţială ş.a. ati- şi a/.i (în marc măsură) sînt: externe. S. este un senzitiv, arc I'TE
pia şi diferenţa de dinamică şi forma siinj'li'i, caracterizată, prin comportamente bizare şi se apără
continui: faţă de celelalte eiiii- degradare intelectuală, izolare de SCOARŢĂ CEREBRALĂ (PAL-
prin închidere în sine, reverii, LIl'M), locul celor mai complexe
63S 639
funcţii de relaţie cu mediul în- straturile cu celule piramidale
cori|urător ii de integrare func- a lobilor temporal şi frontal, părţi se integrează într-un anu-
sînt considerate ca straturi i ::•, a căror structură neuronală are. mit iei.
ţională a părţilor organismului neuroni moton, trimiţînd <I.M. .
înir-un tot nnilar. S.C. este s<"- doar două straturi. Zonei? mo- SCOP, ţintă fixată conştient
spre periferie impulsuri i-U-rt u torii sînt regiunile corticale în şi anticipînd o acţiune, reflec-
(linl tuturor proceselor psihice, şi constituind sediul motri< it.U.M(
<lc ia C(!iv mai simple, cum sini care predomină celulele pirami- tare anticipativi a direcţiei şi
Xeavînd o dezvoltare egala i> dale (mijlocii, mari şi gigantice — rezultatului unei acţiuni. După
senzaţiile, piuă Ia cile mai com- ţoală întinderea s.c, straturile
plexe, cum sint conştiinţa şi ]3etz), de la care pornesc K. Lewin relaţie dinamică între
în funcţie de predominanţa uni.; incitaţiile motorii. Ele se află trebuinţă şi obiectul său. Pre-
limbajul, l.a om S.C. este segmen- anumit tip de celule nervoa-,-
tul rel mai evoluat al nevraxuhii în lobul frontal şi sînt: zona mo- figurarea mintală prin imagine
devin criteriul de delimitare . si idee a unui efect dorit sau ne-
şi din punct (le vedere al evolu- zonelor funcţionale ale scoarţei torie, care se află în circumvolu-
ţiei filo- si ontogenetice se deo- ţiunea centrală anterioară, îna- cesar, mijlocind anticiparea, de-
Astfel sînt zonele receptoare, sen- clanşarea şi conducerea unei ac-
sebesc: paleocortexul (v.) şi ar- zitive şi senzoriale, zonele moţu- intea scizurii rolaudice. Din aceas-
hicortextul, care îndeplinesc func- tă zonă pornesc căile piramidale, ţiuni. S. îndeplineşte un rol esen-
ri i şi zonele de asociaţie. ZoneL :< ,i- ţial în geneza acţiunii voluntare
ţii comune la om şi la animale şi ziiive sînt regiunile corticale care care transmit influxuri, cu rol
neocortexul (v.), reprezentînd de efectuare a. mişcărilor fine, conferind acesteia o direcţie, un
recepţionează excitaţiile de tact, obiectiv, un anumit finiş. J.
zonele cu funcţii care diferen- durere, temperatură şi mioorto- de precizie; zona preniotorie, dis-
ţiază pe om de animale. S.C. Drever defineşte s. ca un gînd
kinetice. Aceste regiuni se ai IA pusă în faţa zonei motorii, este desfăşurat în prezent asupra a
reprezintă la om cea mai mare înapoia scizurii lui Rolando. în cir- sediul reglării tonusului muscular
parte clin substanţa cenuşie a ceea ce urmează să se îndepli-
cumvoluţiunea centrală posterioa- şi al mişcărilor mai nediferen- nească în viitor. Deci s. este
telencef aiului, avînd o grosime ră. Proiecţia corticală senzitivă ţiate şi mai puţin fine. De la
de 1,5 — 4 mm şi un număr de ceea ce subiectul conştient îşi
se numeşte „homunculus senzitiv" celulele acestei zone pornesc propune să facă, să obţină, să
circa 14 — 18 miliarde de celule şi reprezintă un om în miniatură, fasciculele extrapiramidale. în
nervoase. Suprafaţa s.c. se apre- atingă. Uzual, sinonim cu obiec-
răsturnat şi mult deformat. Par- partea anterioară a lobului fron- tiv al acţiunii, elaborat şi fixat
ciază de la 1 800 la 2 200 cm 2 . tea corpului cea mai larg repre- ,j tal, în faţa zonelor motorii şi
Ea nu constituie o pătură omo- mintal. Ach caracterizează S. ca
zentată este cea care are sensi- •* premotorii, se află cîmpul fron- tendinţă determinanta. La rîndul
genă, ci este alcătuită din celule bilitatea diserhninativă cea mai tal, care are rolul de a elabora
nervoase de diferite forme şi său s. este determinat întrucit
accentuată — buzele, limba si impulsuri privind motilitatea glo- izvorăşte dintr-o motivaţie şi
mărimi, nevroglii, fibre nervoase bilor oculari, împreună cu cîm-
provenite de la substanţa albă
indexul. Zonele senzoriale sînt este susţinut de aceasta. Leon-
regiunile corticale care recepţio- purile 8 şi 19 ale lobului occi- tiev subliniază distincţia dintre
a întregului nevrax şi de la stra- nează excitaţiile auditive, olfac- pital. Zonele de asociaţie sînt
turile celulare proprii şi vase motiv şi s., primul reprezentînd
tive, gustative şi vizuale. 1-21 e regiunile corticale alcătuite din izvorul acţiunii iar secundul obiec-
sanguine capilare cu rol trofic. formează: zona senzorială audi-
Din punct de vedere morfocito- celule mici, care au rolul de a sta- tivul sau staţia terminus. Deci
tivă localizată în lobul temporal, bili legătura dintre diferite arii s. mijloceşte satisfacerea moti-
logic, S.C. este formată din şase pe faţa externă, zona senzorială
straturi celulare diferite atit ca corticale. Pavlov admite exis- vului şi de aceea poate să nu
gustativă, se află la baza circum- tenţa unor centri care au o anu- coincidă cu el, fiind condiţionat
structură cît şi ca funcţionali- voluţiunii centrale posterioare.
t a t e : stratul molecular, granular * mită specializare în analizarea de circumstanţe obiective şi de
zona senzorială vizuală, situata anumitor excitaţii, dar nu au o o anumită logică a acţiunii. De
extern şi intern, piramidal ex- în lobul occipital, pe de o parte
tern şi intern, şi stratul fuziform. exclusivitate în determinarea ex. elevul îşi propune să înveţe,
şi de alta a scizurii calcariene şi funcţiilor. Ceea ce caracterizează obţinînd note mari, pentru că
în general se poate afirma că într-o mică măsură pe faţa ex-
straturile granulare reprezintă se- s.c. este interdependenţa funcţio- doreşte să facă plăcere părinţi-
ternă, sub şanţul perpendicular nală a diferiţilor centri. în stare lor, între cauza energetică in-
diul sensibilităţii, primind exci- extern, zona senzorială olfactivă,
taţii de la organele de simţ, iar normală S.C. funcţionează ca un ternă şi finalitate există întot-
localizată pe faţa interioară a. tot unitar, ale cărui diferite deauna o distincţie funcţională
640 641
c o r e s p u n z ă t o a r e r ă s p u n s u r i l o r la tral al autoreghiiului. S. r-sff In ideilor folosind semne arbitrare sentează. S. este o modalitate de
î n t r e b ă r i l e !"'V ce. J:n ce ;.'••;/•'; I T ' M l c r . l l ' . O ' - i l f K d t A - l l)_l 1 i l \ u l ' ! \ , (hieroglife). Este s. ideografieă în comunicare abstractă şi rece, prea
şi /viu- ic mijlaaic, Uuvliii, in A. Kiaiisnoôn-ki). care predomină conţinutul cu- puţin personală. Există un stil
ce /<>,'. Leontiev arată că între SCOTOMI ZARE, opacitat,. vintelor iar nu forma lor. L. al s. net deosebit ele cel oral şi
( (intimii mijr motivului şi S. yni.i 1 e electivă a conştiinţei (sn-.iinmă Wald (1969) arată că progresul de aceea transpunerile totale ale
fi sau 1111 coincidenţă şi in dez- de psihanaliză) faţa de 1 \ eni- în limbă este marcat de tendinţa unuia în altul îngreuiază înţe-
voltarea individuală aceste re- nicnlele penibile, faţă de ce|c spre simplificarea şi reducerea legerea şi scade valoarea comu-
laţii directe sau indirecte alter- ce pot dăuna tendinţelor nar- numărului semnelor şi de punere nicării. Xu se identifică arta S.
nează complex. întotdeauna s. cisice, pot genera culpabilitate a lor în corespondenţă cu uni- cu arta oratoriei.
reprezintă o convertire, filtrată sau angoasă. Citare cu scop de- tăţile fonetice. S. fonetică are un SCRUPUL, moment al con-
prin datele cunoaşterii, a moti- fensiv, în patoi'iziologie, scoi..- repertoriu mai restrîns de gra- ştiinţei şi desfăşurării sentimen-
vului într-un obiectiv. Intrucîi mul pnve.-ie văzul şi desemnea/ă feme ce sînt corelate cu fone- tului moral în care intervine o
satisfacerea motivului implică de- o umbră permanentă în cîmpul mele dar această abstractivitate îndoială, o interdicţie provizorie
seori multiple acţiuni interme- vizual ca expresie a unei hemia- este în acelaşi timp economică întrucît se presupune abaterea
diare, s. sînt ierarhizate. Deci nopsii laterale homonime (sen- şi fecundă, oferind nelimitate po- de la o normă. Subiectul este în
aceluiaşi motiv îi pot corespund" torn hemianopsic) sau se referă sibilităţi combinatorice. S. în lim- încurcătură, dezvoltă judecăţi de
o multitudine de s. înseriate şi li o pată, zonă obscură în cimpul ba română realizează maximal valoare prelungite şi multiple pî-
ierarhizate şi acelaşi s. poate vizual (scotom negativ). modelul fonetic. însuşirea s. de nă să adopte o decizie. Scrupu-
izvorî din variate motive. Su- SCRIS, modalitate a limbaju- către copil implică elaborarea lozitatea implică complicate raţio-
biectiv, întrucît exprimă ini- lui, de o maximă complexitate, unui sistem de corelaţii acusto- namente critice, neîncetate veri-
ţiativa subiectului, s. par a fi angajînd, pe lîngă aparatul ver- optico-kinestezice, verbale şi idea- ficări, anxietate morală şi grijă
independente de realitate. Le- bal, şi o serie de foarte rad na te tive, toate pe o bază analitică excesivă (aproape superstiţioasă)
mn scrie: „în realitate, s. omu- structuri senzoriomotorii. După microdimensională şi avansînd pentru respectarea strictă a nor-
lui sînt generate de lumea obiec- H. Delacroix, s. este un simbo- către integrările sintetice pe care melor morale sau a unor criterii
tivă şi o presupun, o găsesc ca lism secundar în raport cu vor- le facilitează cititul. După Naza- prestabilite.
dată, ca prezentă. Dar omului 1 birea, în consecinţă, limbajul s. rova, atît s. cît şi cititul sînt mij-
locite prin vorbire, iniţial mani- SECHELĂ PSIHICĂ, (lat sc-
se pare că s. lui sînt luate din implicînd cu necesitate şi citi- qucla — urmare), stare psihică
afara lumii, sînt independente tul (v.) prezintă o maximă difi- festă apoi discretă, în forma lim-
bajului intern. S. se dezvoltă anormală care rămîne în urma
de lume.'" Citindu-1 pe Hegel, cultate şi se recomandă prin
Lenin notează: „Graţie unelte- ca o activitate intelectuală, ba- unei boli neuropsihice sau so-
particularităţi proprii. S. este co- matice. Cauzele s.p. sînt nume-
lor sale, omul posedă putere asu- relat cu memoria şi constituie un zată pe analiza vorbirii şi totodată
pra naturii exterioare, pe cîud rezultînd din şi contribuind la roase şi variate. De ex.: trauma-
mijloc al acesteia, permiţînd de- tisme craniene, stări toxice, iu-
prin s. sale el este mai degrabă păşirea condiţiilor de hic et nune. gîndirea verbală. S. necesită pro-
subordonat ei." în consecinţă, iectare mintală mijlocită de lim- fecţioase e t c , care acţionează în-
Odată cu s. se încheie preistoria tr-un fel sau altul asupra siste-
devine posibilă diferenţierea din- şi debutează istoria. Iniţial sem- bajul intern şi aduce mari contri-
tre mijloc şi s. Aceasta este, după buţii la dezvoltarea acestuia. Fa- mului nervos, tulburîndu-i func-
nele erau averbale şi nonfigura-
Vîgotski, condiţia constituirii active (crestături, noduri, pietri- ţă de limbajul oral, s. se, distinge ţionalinalitatea normală şi după
ţiunii propriu-zise. Piaget men- cele). Desenul este prima formă prin mare economicitate sau conce evoluţia lor clinică s-a termi-
ţionează, însă că tranzitoriu este de simbolizare grafică si rămîne ciziune şi totodată prin maximo nat. S.p. pot interesa orice aspect
posibil ci şi mijlocul să se trans- în legătură cu s. la copii. Jstori- exigenţe în ordinea selecţiei le- psihic (do cunoaştere, afectiv,
forme în s. Aceasta este şi o ceşte primele forme de s. sîni xicale şi a construcţiilor grama- comportamental), forma şi gra-
condiţie a problematizării şi crea- pictografice, figurînd schematic ticale. Posibilităţile de expresie vitatea tulburărilor fiind în func-
ţiei, în cadrul psihologiei ciber- obiecte şi acţiuni. Apoi s. trece în s. sînt extrem de reduse iar ţie de natura şi mărimea modifi-
netice s. apare ca un termen cen- spre însemnarea convenţională a adresai ivilalea., de regulă, ab- cărilor din sistemul neivos. S.p.
643 ar:,
sînt mai frecvent întîlnite după SEDUCŢIE, influenţare predo-
boli la vîrsta copilăriei, datorită minantă afectivă şi mai pul in selecţia empirică, chiar atuni i cînd elaborat profe vlograme (v.) şi rao-
iinal urării (fragilităţii) sistemului logică sau voluntară, exercitată experienţa nii>.r' •unu :d \ionale ii s-nu încer-
nervos. de un subiect asupra altui su- terea p>/r:> malului e"ie t.iaite ma- cat clasific Ari ierarhice ,de pro-
SECUNDAR, în psihofiziologie biect, pentru ca acesta din urmă re, criteriile care se adoptă sînl; fesiunilor. ] 11 s.p. administrat ea
se consideră a fi s. funcţiile afec- să-l aprobe pe primul, să cadă nesigure; aspect fizic, impresii, probelor nu trebuie să facă să se
togenc sau altele ale organelor de acord, să 1 se ataşeze, lifectul consideraţii bazate pe informaţii piardă din vedere considerarea
visceral',; şi musculare intrucit de s. rezultă din superioritatea neverificate, recomandări etc Se- globală a personalităţii. O pon-
acestea îndeplinesc primar func- şi forţa emoţională cu care -c lecţia ştiinţifică impune o analiză dere însemnată o constituie ob-
ţiuni biologice nemijlocite. Astfel, impune cel ce seduce sau din obiectivă a < oiicudanit i dintre ca- servarea comportamentului in
pe funcţia primară respiratorie potrivirea, complementarii aici racteristicile profesiunii şi posibi- timpul probelor, analiza calita-
>c grefează demersurile secundare celor implicaţi şi, mai frecvent, lităţile de ordin jixic, psihic şi tivă a erorilor şi a atitudinii faţă
ce mijlocesc vorbirea. Califica- din uşurinţa cu care unul este informaţional pe care le prezintă de erori, discuţia cu subiectul
tivul de s. este atribuit şi proce- sugestionat, din slăbiciunea şi persoana. O selecţie ştiinţifică ri- şi considerarea dinamicii activi-
selor intelectuale, voinţei şi sen- credulitatea Celui sedus. dică problema aprecierii persoanei tăţii. Organizarea s.p. ştiinţifice
timentelor întrucît acestea se dez- SEGREGAŢIE, diferenţiere netă, sub aspectul posibilităţilor de for- nu este rentabilă oriunde, ci în
voltă pe baza celor senzoriale şi tranşantă, disociativă, în baza unui inare şi de integrare ca totalitate primul rînd acolo unde eşecul
elementar afective ce sînt cali- criteriu. Separare şi grupare a- în condiţiile muncii respective. (C. are implicaţii serioase: acciden-
ficate ca primare. în teoria psiha- parte cu aplicarea unor trata- Zahirnic). Scopul s.p. este de a te, avarierea unor instalaţii sau
materiale constisitoare,^ cheltuieli
nalitică sînt calificate ca s. pro- mente diferite. Termenul este io- stabili pentru o profesiune dată ridicate
cesele şi activităţile mintale pro- losit în psihologia percepţiei de- care sînt aptitudinile necesare lea rînd, deeacalificare. în al doi-
este recomandabilă
prii eului şi care se ajustează semnînd detaşarea obiectului de exercitării ei şi de a alege pe cei în întreprinderi
după realitate. Procesele s. exer- fond, structurarea obiectului în mari, cu locuri
cită control asupra pulsiunilor in- care au aceste aptitudini într-un vacante în mai multe specialităţi.
cîmp, fixarea însuşirilor prefe- grad satisfăcător şi pot exercita Aici selecţia pierde caracterul de
stinctive si mijlocesc adaptarea. renţiale etc. Analiza intelectu- profesiunea dată în condiţii co- respingere şi dobîndeşte unul de
SECURITATE, stare psihică echi- ală şi abstracţiunea procedează
librată, motivată prin absenţa prin s. O tristă celebritate a respunzătoare, în cazul s.p. tre- orientare profesională. în s.p.
unor factori care să pună în dobîndit termenul de s. în legă- buie subliniat că nu este vorba aptitudinile şi abilităţile pentru
primejdie viaţa, sănătatea, sta- tură cu teoriile şi practicile regi- de a alege supravalori, ci înainte diferite sarcini de muncă au fost
tutul social şi profesional, regi- murilor reacţionare ce procedează de toate de a elimina pe cei inapţi, grupate în 5 clase: 1) aptitudini
mul de apreciere echitabilă etc. la s. după criterii antiumane şi în acest fel rămîn posibilităţi de gîndire; 2) aptitudini meca-
Este o condiţie fundamentală a iraţionale; privilegiind pe unii M foarte largi de utilizare a tutu- nice; 3) aptitudini psihomotorii;
existenţei normale şi a progre- persccutînd pe alţii. ror, chiar şi a celor mai slab în- 4) abilităţi vizuaie; 5) aptitudini
sului. Insecuritatea este la origi- zestraţi, avînd în vedere marea specializate. Pentru fiecare din
SELECŢIE PROFESIONALĂ, varietate a ocupaţiilor şi profe- aceste categorii de aptitudini s-au
nea multor perturbări psihice. spre deosebire de orientarea pro-
fesională (v.), este o activitate cu siunilor. Totodată, experienţa a imaginat numeroase teste: teste
SECVENŢIALITATE, proprie- arătat posibilitatea compensării de inteligenţă, teste pentru apti-
tate stabilă, descrisă de psiho- caracter mai concret, deoarece largi a unor aptitudini deficitare, tudini specializate, baterii de ap-
logia genetică, constind în fap- implică preocuparea de a asigura
tul că fiecare stadiu urinează cu cadrele corespunzătoare unei. prin factori de caracter şi morali, titudini multiple, teste de ran-
după un anume altul şi precede sectoare limitate de lucru. Ori de factori de care s.p. trebuie să dament, teste de personalitate ş.a.
un anume nitul: ceea ce este c'ite ori se pune problema de • '- ţină seama. în s.p. este nece- Rezultatele examenelor de labo-
constant in apariţia stadiilor este 1
alem intre, două sau mai iun '!-' sar să cunoaştem, pe lingă apti- rator trebuie integrate în con-
nu cronologia (\h>1.t de apariţie) bci'sot'ivr. prnUii nrupaieii uvi' tudinile candida! ului, şi cerin- textul general al tuturor datelor
ci ordinea lor de succesiune. pa..!, piail'.c, se jetci o ê'ccjie. in ţele psihofiziologice ale fiecărei obţinute prin celelalte metode
profesiuni. în acest scop s-au (anamneză, caracterizare de teren
614
645
s ficative, matematice, ale vorbite,-, „o verigă intre obiectul şi
cir). Kvamim'irile dn r-eh". ţie ;...• t "HM ! ucţie corei ţii, şi relaţiile ( îl rii, grafice, artificiale ele. în subiectui cunoaşterii" i'.Mic dic-
tr-rniinj r.u o < • UK IULIC- g'MVr/'l-i psihologie, termenul a loşt intro-
1 •'" i ' l l l i r ) * ' 1 : - : ' I i l ! . " . ; \ I :• t !'. '\ 1 < (- I |-
ţionar filozofic).' A. l.alande cla-
a s u p r a capacităţii profesionale a t o a r e l . i r e l a ţ i a i l m t i e 1<>) i n . i -;i i • . I I I - dus de Ch. \V. Murris. pentru a
celui e x a m i n a t . Ha se face în linului cuvintelor, la relaţia din- sifică s. astfel: 1) s. ce justifică
desemna ştiinţa generală a semne- o aserţiune; '.') s. ce comunică un
termeni c a : va face fată foarte tre semantic, sintactic etc. I1. lor.
bine, bine, eu ajutor ele., eKpri- Guiraud stabileşte că liecaie cu- ordin; eî) 5. ce <-•• oca o idee.
SEMN, obicei sau fenomen. în- SEMNAL, concept neurofizio-
mînd posibilitatea aşteptărilor. J.a. vînt posedă patru tipuri de lega- suşire sau acţiune avind, pentru
b a z a acestor concluzii trebuie să turi: sens do bază, sens con- logic şi psih-..'1'iziolonic, originar
subiect, proprietatea de a ..înlo- împrumutat din tehnică (de ex.
s t e a o caracterizare cîl mai pre- textual, valoare expresivă, va- cui" (a indica sau desemna) un
cisă a aptitudini/or şi alitucUai- loare sociocontextuală. în s. ge- s. in transporturi) şi reintegrat iu
alt obiect, fenomen, pr-nes. După ••islemul cibernetic. Pavlov con-
lor dezvăluite cu prilejul examină- nerală se reunesc studiile psiho- Piaget, — S. este nu simbol co-
rilor. semantice, logicosemantice etc. sideră legăturile temporare, rc-
lectiv şi arbitrar. S. Cste semuifi- llcxe sub raportul mecanismelor
SELF-GOVERNMENT, sistem Se dezvoltă şi o s. filosofică (A. cant (clenolativ) a ceva ce est-'
de educaţie cui tivind autodisci- Schaff, H. YYald ş.a.). înţelesu- şt s. ca semnificaţie şi funcţie in
semnificat (denotat). Cind S. prin echilibrarea cu mediul. S. este o
plinarea prin autoconducere, prin rilor cuvintelor li se acordă un substanţa sa este o parte, o mani-
acordarea autonomiei elevilor faţă rol determinant în relaţiile socio- relaţie în acelaşi timp informaţio-
festare, sau o consecinţă a obiec-
de educator care renunţă la o umanc. Analiza concretă a rela- tului semnificat (asemenea fumu- nală şi reglatoric. Un stimul fiind
parte din autoritatea sa şi se in- ţiilor verbale semnificative revine lui pentru foc sau a norilor pen- perceput declanşează o reacţie ce
stituie ca un coordonator sau co- unei discipline noi şi mixte — tru ploaie), atunci el este material i-a fost asociată (condiţionare;.
leg mai mare. Liberalismul impli- psihosemantica. sau natural şi îndeplineşte func- Dar însăşi percepţia este o reacţie,
cat de s.g. nu a dus întotdeauna SEMIE, norme generic apli- ţiunea de indiciu. Cînd relaţia una mediatoare pentru o alta
la cele mai bune rezultate. Me- cate tuturor mijloacelor de co- dintre s. şi obiectul său este indi- motorie, emoţională, verbo inte-
todele denumite „active" asoci- municare interumaue, inclusiv rectă, ele r.cfăcînd parte din ace- lectuală. S. nu este un stimul ca
ate cu s.g. deşi sînt cunoscute de limbajul. laşi context sau lanţ de fenomene, atare ci acesta devine s. prin acti-
la începutul secolului nostru nu SEMIOTICĂ (sau SEMIOLO- S. trebuie să fie artificial iar func- vitatea de semnalizare (ele- la.
au reuşit să se impună în şcoala GIE — după F. de Saussure), ţia sa este o funcţie refereuţială, detecţie pină la reacţie), desfăşu-
în proporţie de masă. Totuşi for- disciplina lingvistică şi filosofică propriu-zis semantică. Ca simbo- rată de organism. I u s. apare nu-
mula s.g. relativizată trebuie să ce se ocupă de semne şi sisteme luri, S. pot prezenta o asemăn are mai in sistemele informaţionale cu
fie reţinută de teoria şi practica de semne, lingvistice şi extra- (analogie, prin figurare) cu obiec- autoregla] şi depinde nu numai de
educaţiei. lingvistice. După L. Prieto(1968), tul semnificat (referentul) şi agentul fizic ci şi de programul
SEMANTICĂ, (gr. semaino — „semiologia este ştiinţa ce stu- atunci sînt, după F. de Saussure, sistemului. L. Pricto a denumii,
a semnifica), disciplină ce se ocu- diază principiile generale prin „motivate" sau pot fi cu totul unităţile semnalizării — seme si
pă de sensurile, semnificaţiile cu- care se regizează funcţionarea deosebite de referent, deci .,ne- a arătat că acestea sint enti-
vintelor, expresiilor, propoziţiilor, sistemelor de semne sau coduri motivate" şi arbitrare, dar legate t ă ţ i cu două feţe, una privind
în ansamblu de funcţia semantică şi se stabileşte tipologia lor". „convenţional" mai bine-zis so- spre semnificat şi alte spre sem-
a limbii (Ch. W. Morris) sau a Studiile filosofice cibernetice şi ciocultural, cu obiectele desem- nificant. Pavlov a situat s. la
altor coduri extralingvistice. De- lingvistice de s. cuprind un cerc nate asemenea S. matematice sau trei nivele: nervos-subeortical, i-
numire veche: Semanseologie. Du- larg de probleme incluzînd na- cuvintelor (cu excepţia onoma- magistic şi verboconccptual. S.
pă Guiraud, s. abordează trei tura semnului, actul semic, si- topeelor). Orice s. posedă o semni- secundare, verbale suit s. ale s.
categorii de probleme: a) psiho- tuaţia semiotică, tipurile de arti- ficaţie şi aceasta — contrar afir- Prin comunicarea interunianâ se
logice, privind condiţiile comuni- culare (a semnelor convenţiona- maţiilor lui L. YViftgenslein s.:>. produce o interseinnalizare se-
cării semnificative şi procesele le, gestice sau lingvistice) între — este mai iinpoi i.iiil.l deriv s. mantica iar j>ei-,oan.i ajunge să
cognitive implicate; b) logice şi ele şi la realitate, tipurile de co- Real s. este un instiuiiieiit comu- desfăşoare autonom prin giudite,
epistemologice privind normele de duri, figurativ, simbolice, semni-
017
616
amintiri, imaginaţie, voinţă, — formaţionale. După II. Waid, s. esenţial un sistem de seninila a- ziol-'-ie.'i. -;i pe de alta, de si.tren
o activitate de semnalizare. rezultă dintr-un raport iutro ->t_-111 - tii")'— s. r e p r e z i n t ă conci-uti , in i'-laţnlor ,;i a p'••abilitaţii"!
1
de
SEMNALIZARE, noţiune in- ne. în ultimă instanţă s. este „un sensul psihologic ;il acesiui ter- a d a p t a r e .-oiiala pre>priu-ziiă. Fe-
trodusa, in neurofiziologie de LI'. proces care asociază un obiect, o nii'ii. F i e c a r e S. se d e i m e - t < ' şi n o m e n u l ajuie.'i
1
m a i d e v r c n i " âu
i'avlov pentru a desemna activi- fiinţă, o noţiune, un eveniment l.i p r e s u p u n e a l t e s . T o t o d a t ă ii'-eare m.ii I irzm la senilitate, caro î'<•-
tatea emisferelor cerebrale prin un semn susceptibil să-1 evoce... cuvînt (nu şi semn maiemnli'
1
privială d"ja o - l a i e .le •:. i l a r ă .
care diferite însuşiri ale mediului, Ceea ce noi numim experienţ.- s a u logic) p o a t e a v e a mai m ^ t e S . s e m a n i i ' --t.i ! : ni\-el moleeu-
asociindu-se cu stimulii ce declan- sau cunoaştere- nu este decît o S. în d e p e n d e n ţ ă de eoiitixtui iu ia r. c e l u i , !
1 1
~ i e i ' h - . i ; , l.i n i x ' e l u !
şează anumite reacţii înnăscute semnificaţie a realităţii, în cari1 c a r e e s t e u t i l i z a t , l ' . s t e in~,ă n e i . <•- " i < ; . i n i 1'.,- •-! ,i fi! ee i ; : h 'y ie >r, ie
(reflexe necondiţionate) pot tie- tehnicile, ştiinţele, artele, limba- sar să se considere corehiţia iu-
\ cui semnale ale acestor stimuli, jele sint modurile sale parti- i e n s i u n e - e x t c ' n s i u n e . f ; n ă !•'. l ' . i u ! - p ; ! - 1 ' ! ' o 11 : i I e . ^ e e o ; ; • î i • 1 ă ' ă .
dcclanşiiid reacţii corespunzăto- cularo" (1'. Guiraud, 19GiK h a n f ă c e a o d e o s e b i r e i n t r e ;•• ••!•,
are. Stabilirea de legături (asocia- R. Carnap scrie: „eu propun utili- ca totalitate a faptelor p-.ihi
1
•• i " " ! ! ! ! 1 ] ! 1 ! ui i m l v t r i u i i ii iie.'piu' le
ţii) la nivelul sistemului nervos zarea termenului de „designator" apărute în conştiinţă datorită eu- m a i p u ţ i n de \ i r - l ă . i it ele- c o u e l i -
central între stimulii ce apar într-o pentru toate expresiile la cari' vîntului şi S. ca numai una din ţi't fiz't'ă. m o r a l ă s a u socială. S.
anumită succesiune. într-o primă se aplică analiza semantică .1 zonele sensului şi anume cea mai se niunilVstă printr-u scăelcre a
fază a s. stimulul care acţionează semnificaţiei... Cuvînful „semni- stabilă, coerentă şi precisă. Deci I'metili;)!- senzoriinotrîi e şi in-
în momentul dat devine semnal ficaţie" este aici luat pretutindeni S. este sensul de bază, cel con- ţe'''< i.uale. a.l c ă r o r elecliti î n c e p e
al reacţiei la stimulul care ur- în sensul de „semnificaţie desig- stant. Este coca ce T. Slama- ?
ia *-r> ' l e a m .
mează, iar într-o a doua etapă nativă", numită uneori „cogniti- Cazacu numeşte „nucleu de sens". SENILITATE, exagerare a pro-
stimulul semnal declanşează o vă", „teoretică", „referenţială" sau în dicţionare cuvintele apar cu cesului normal al îmbătrînirii.
reacţie nespecifică ce era mai îna- „informativă" spre a-1 dis- S. lor iar nu cu toate extensiu- ICsie e> s l ă b i r e s i m u l t a n ă a c a p a c i -
inte determinată de un alt sti- tinge de alte componente al- nile de sens. Deci s. este o catego- tăţilor fiza;e şi mentale dato-
mul (reflexul condiţionat). S. asi- semnificaţiei, de exemplu, de com- rie prin excelenţă logico-scman- rate procesului senescenţei. "'. îr-
gură adaptarea la condiţiile în ponentele emotive sau impera- tică. Uneori în afară de s. cogni- sta la caro apare variază de ia nu
continuă transformare ale lumii tive". După R. Carnap în faţa tive propriu-zisc se vorbeşte şi individ la altul, în funcţie de
înconjurătoare. Pavlov a emis unei expresii prima operaţie efec- despre s. afective ceea ce repre- factorii ereditari şi personali, ca şi
ipoteza existenţei celor două sis- t u a t ă este aceea „de a o înţelege, zintă o reutilizare extensivă a de factorii sociali. S. se manifestă
teme de s. de a sesiza semnificaţia ei" şi termenului, l'zuat, s. este deseori în. plan psihic, printr-o inerţie
SEMNIFICAŢIE, înţeles pro- aceasta prin metoda intenî- echivalată cu sensul (v.). intelectuală, dificultăţi tipice ale
priu, designaţie sau denotaţie, unii, numai ulterior stabilind u--e fixării noilor evenimente, o pier-
extensiunea factuală sau empirică. SENESTRALITATE, stîngăcie
funcţie şi conţinut al semnelor re- privind, în principal, dominarea dere în supleţea adaptării şi incon-
feritor la ceva exterior lor. După Neopozitiviştii au elaborat para- tinenţă emoţională. Tulburările
metrii definitorii ai s. ca obiecte mîinii stingi sau a oricărui alt
cum arată V. Pavclcu, s. poate segment stîng de analizor. Opus mentale se pot diviza în tulburări
fi detaşată concludent numai în ideale. L. Vîgotsky arată că s. care provin din simpla alterare
cuvîntului reprezintă o unitate dexteraHtălii.
relaţiile de comunicare seman- funcţională sau din comporta-
tică. A. Schaff notează: „Comuni- a comunicării şi generalizării. SENESCENŢĂ (LMBĂTRÎNI-
mcniele- rcacţionalo, şi tulburări
carea constă în faptul că cel ce a gîndirii şi limbajului. S. se RE), proces biologic general care care depind de evoluţia lczională
produce semnele sonore şi cel ce elaborează şi dezvoltă treptat se manifestă la toate nivelele de progresivă a celulelor cerebrale, şi
ie ascultă le înţeleg la fel, adică trecînd de la empiric la integrare a organismului. S. este în care are loc un proces de dc-
le dau aceeaşi semnificaţie." Ori- ştiinţific. Fiind întotdeauna <>
generalizare şi r< prov.entînd uni- o vîrstă a vieţii, a treia după cea. meiiţ iere.
ce s. rezultă dinfr-o semnificare a creşterii şi ca adultă. Se poal >
sau din valoti/aiea semnului prm tăţi ale L,i:>tfmuiui de co!i;l!i" < 5 K N S ifr. simt, ilar v i dir.;tie,
(Piagct: „conştiinţa constituie admite o psihologic ,, s. <lioniij- hi' -'•' seu ini'-TiţKi. înţ-l-.-.; . la
actualizarea Încărcăturii sale in- s
ţionată p" ele o pai le de -tarea ti - riueiul sau ,:ic m a i mulU.- 5. l'i:-
618
mul — uzual, priveşte ideea sau biologic. Se deosebeşte fie irHa-
ceea ce p r i m i t e obfiueiea <\<" i.isc şi la r;irr. . i ,iportpaz,'i
înţelesul unui termen sau pro- bilita'.e sau <'\ei1abilil;>te.i pn- 1 i
M
p e r f o r m a n t ' in •' i u n a l i „ a r e a -cn- t"ate

1
a p i i .iţ iil«- i int'Mţiile indi-
poziţiuni sau direcţia (scopul) mară care caracterizează întreaga
unei acţiuni, liste deci semnifi- materie vie. S. fiind o funcţie ;• zonala. l'-ste pioi.i-.-.ul opus de- viduale, [h'.i s.v. este un fapt
caţia cognitivă sau denotaţia unui analizatorilor, n-alizca/.ă primar presiunii senzoriale. S. se realizea- subiectiv, intim, el se încheagă
lermcn, relaţia sa cu denotaţii!. reflectarea obiectuală. In calilaie ză P e trei căi: a) prin antrenament sub influenţa condiţiilor obiec-
1'. Guiraud distinge im s. de <lc criteriu obiectiv pentru st.1.- prilejuit de activitate (mai ales tive ale vieţii sociale, se prezintă
bază, inerent cuvîntului şi s. bihrea prezenţei sau absenţi-i s. la profesională), de învăţare, uneori ca \u\ mod de integrare a indivi-
contextuale variabile. F. I'aul- toate iormele de organizare ani- prin antrenament special; este dului în societate, are un carac-
han defineşte s. ca nnsainblul malii, poate fi luată reacţia de ori- ceea ce duce la specializarea sensi- ter istoric.
proceselor psihice evocate do u\\ entare a organismului in rapoil bilităţii precumpănitor solicitată SENTIMENT, formaţiune afec-
cnvînt, la un subiect concret. In cu acţiunea excitanţilor indif.-- si organizată conform cerinţelor tivă, complexă şi relativ stabilă
acesta intră atît semnificaţia se- renţi (dar adecvaţi) care mediază muncii şi condiţiilor de existenţă ; cu funcţie de atitudine subiectivă
mantică cit şi experienţe particu- activitatea^ de răspuns a orga- b) prin motivaţie, interes, cunoş- şi valorică şi efectuînd un rol im-
lare, raporturi afective etc. nismului, în interacţiunile din- tinţe adecvate domeniului explo- portant în reglarea conduitei în
M. Stirner a introdus conceptul de tre organism şi mediu s. îndepli- rat, deci prin intervenţia unei legi calitate de vector emoţional,
s. timetic sau afectiv iar Ed. neşte pretutindeni funcţia de sem- a semnificaţiilor afective sau cog- înţelesul s. ca fapt senzorial sau
ilusserl a diferenţiat s. tetic (cog- nalizare şi de aceea ea stă la baza nitive cu efecte de activare şi ca trăire afectivă locală este pe-
nitiv) de cel timetic. în anii tuturor proceselor psihice, de la dirijare conştientă a detecţiei; rimat, în psihologie atestîndu-se
'30, V. Paveleu a introdus în teo- cele mai elementare pînă la cele c) prin utilizarea interacţiunilor to- sensul de formaţiune alitudinală,
ria psihologică această distincţie mai complicate. Adoptînd clarifi- nice pozitive dintre analizori (lu- identificată de J. Delay şi Pichot
intre S. cognitiv şi s. afectiv, iar carea modalităţilor de recepţie mina are efect tonifiant asupra ca efect persistent al emoţiilor
mai tîrziu A. Leontiev a delimi- după natura stimuIHor receptaţi auzului sau gustului) şi evitarea sau habitudine emoţională. Habi-
t a t semnificaţia ca s. cognitiv ge- respectiv: mecanici, fizici, chi- interacţiunilor negative, frenato- tudinile emoţionale chiar dacă
•neral, unanim acceptat de s. per- mici, fiziologici, (A. Uhtomski), rii (frigul, durerea, zgomotele de- condiţionează o inadaptare, au
sonal încărcat cu experienţe con- formele de s. vor fi: 1) tactilă: primă celelalte modalităţi sen- în ultimă instanţă o valoare adap-
crete şi corelate motivaţional- 2) termică ; 3) vizuală; 4) auditivă ; zoriale).
tativă. Pe lingă parametrul sta-
afective. V. Pavelcu explică a- 5) vibratoare: 6) propriocepţia : SENSUL VIEŢII, categorie mo- bilităţii s. include şi pe cel al con-
ceastă demarcaţie prin schema lui 7) ortostatică şi de echilibru ; rală şi caracterologică prin care densării emoţionale şi al auto-
Ch. \V. Morris privind laturile 8)jnstativă; 9) olfactivă; 10) inse definesc în chip maxim, sinte- matizării. Asemenea' deprinderii
limbii: sintactică, — de rapor- tersieepţia; 11) dureroasă. tic şi unitar: a) semnificaţia, (dar cu care totuşi nu trebuie
tare între cuvintele de unde s. SENSIBILITATE LIMINARĂ însemnătatea pe care omul, ca
fiinţă conştientă, o acordă pro- confundat) s. persistă latent, acti-
lingvistic, semantică — de sur- ŞI DIFERENŢIALĂ, recepţie a vîndu-se periodic. în raport cu
prindere a relaţiilor dintre obiec- stimulilor care tind să se apropie priei vieţi, modul cum îşi în-
ţelege viaţa în ansamblul ei; emoţiile primare şi secundare
te, de unde semnificaţia obiecti- de pragul minimal (sau de un unde într-un fel s. îşi are geneza,
vă şi pragmatică — privind rela- reper care indică subiectiv aceas- b) orientarea vieţii către un scop
general şi unic şi subordonarea acesta este incomparabil mai com-
ţia dintre cuvinte şi subiect, de tă valoare), stare funcţională a
unde S. personal, precumpănitor tuturor actelor şi atitudinilor plex, avînd particularităţi cali-
organelor de simţ în condiţiile tative deosebite, rezultate din-
afeci iv. stimulărilor cu valori mininn- acestui scop; c) afilierea ia un
ideal, la un model luat din isto- tr-o restructurare şi raportare
SENSIBILITATE, funcţie de ceea ce îngustează şi rediu e valorică situată la nivelul perso-
probabilitatea percepţiilor dare. rie sau din ambianţa înconjură-
reactivitate specifică a organis- toare, elaborat imaginativ sau nalităţii. Ed. Claparede a urmărit,
melor animale ce constă în recep- SENSIBILIZARE, crestei, a delimitat teoretic, un ideal ce la copil, trecerea de la emoţii
tioiiarea siiiuulilor şi în stabili- e x c i t a b i l i t ă ţ i i şi n e u i t a ţ i i ( a i v i o l a i •• îndeplineşte, în viaţă, rolul de situative la s., fiind primul din
rea cu ei a unu! rapoi i cu sens „stea călăuzitoare", din care izvo- cei care, indicînd caracterul ase-
651
de semnalizarc-rcfleclare prin in- senzoriale mai mult sau mai
mănător al emoţiilor şi sentimen- mai precis sisteme motivationale termediul unui s:n:;nr /i,i,iiizu- puţin structurate, l.a animalele
telor, a demonstrat că, în esenţă, complexe. Tocmai de aceea in tor, a proprietăţilor simple si se- inferioare nici nu se întîlnesc
acelea se deo;ebese. Emoţiile, faza de geneză a s. se crumaiâ parate a'e obiectelor şi fenome- deeît semnale simple de tipul s.
Împreună cu dispoziţiile consti- de-.eori o nebuloasă de trăiri afec- nelor in forma unor imagini di- La om s. sînt frecvente în perioa-
tuie mai degrabă terenul pe cari* tive contradictorii şi paradoxala recte, elementare. S. implică codi- da timpurie şi se pol delimita >i
se zămislesc s. Denumirea prin piuă ce s. se echilibrează ca un ficări de ordinul 1, d>'ci o dis- mai lîrziu în condiţii critice de
aceiaşi termeni a emoţiilor şi s. sistem propriomotivat, ca \[\i ra- punere a semnelor pe dimensiuni recepţie sau la nivelul unor moda-
se datoreşte faptului că ele sînt port, ca, o relaţie necesară şi i u disociate, corespunzător pro- lităţi de recepţie mai slab organi-
trăite similar, sînt în consonanţă un sens definitiv. S.L. Rubin - prietăţilor de intensitate, durată, zate cum ar fi durerea, sensibili-
şi adesea trec unele in altele. Con- stein definea s. ca relaţii obiec- frecvenţă, tonalitate, extensiune tatea organică, olfacţia sau în
fundarea lor însă este de cele mai tuale, ca „formaţiuni conipleyj- etc. Decodificarea psihică, echi- condiţiile disocierii patolosjice a
multe ori regretabilă (de ex. con- mtegrative care se organizează valentă cu formarea unei imagini, structurilor perceptive. La nive-
fundarea, în tinereţe, a emoţiilor în jurul anumitor obiecte". Tot- se bazează pe conexiuni tempo- lul semnalelor senzoriale simple,
incipiente ale îndrăgostirii, cu odată el arată că „s. nu este sim- rare (A. Leontiev, K.N. Sokolov). psthofiziologia şi psihologia expe-
sentimentul încheiat al iubirii). plu provocat de obiect, el nu nu- între fluxurile senzoriale şi mo- rimentală relevă şi măsoară ast-
Geneza s. presupune contradicţii, mai că este orientat asupra lui tricitate este un raport de inter- fel de însuşiri cum sînt: localiza-
conflicte şi ambiguităţi (v. cer- dar cumva intră, pătrunde în dependenţă. Reacţiile motorii frag- rea spaţială, timpul de latenţă
turile îndrăgostiţilor şi trecerea el, îi cunoaşte sau îi dezvăluie mentează fluxul în unităţi. De şi durata, intensitatea, frecvenţa,
lor de la o extremă la alta). Evo- propria esenţă şi nu doar se re- fapt, fără mişcarea stimulului calitatea modală, gradul de izo-
luţia s. implică două faze: crista- feră dinafară la el, ci îl cunoaşte în raport cu organul de simţ sau morfism cu stimulul şi stimulaţia.
lizarea echivalentă cu structu- printr-o anume penetraţie inal mişcărilor exporatorii ale aces- Recepţia senzorială se produce
rarea s. favorizată de certitudinea timă". Proprietăţile s. sînt: orien- tuia în raport cu stimulul, s. între anumite limite de intensi-
unui răspuns, sau cum observa tarea, nivelul valoric, consistenţa, nici nu este posibilă. S. se asocia- tate a stimulaţ.iei: pragurile mi-
V. Pavelcu „cuplarea într-o complexitatea, stabilitatea ţi efi- ză şi cu al Le reacţii motorii al- nim şi maxim. Cele mai elemen-
diademă a tuturor cristalelor afec- cienta. cătuind cupluri senzomotorii. Da- tare fenomene senzoriale se su-
tive" şi maturizarea care va aduce tă fiind însă extensiunea suprafe- pun unor regularităţi sau legi
stabilitate, aceasta necesitînd o SENTIMENTALISM, mentali- ţelor de proiecţie cerebrală a func- cum sînt: legea pragului diferen-
reciprocă acomodare a persoane- tate subordonată sentimentelor ţiilor de recepţie şi totodată com- ţial sau legea intensităţilor (for-
lor. Problema priveşte direct va- şi nu raţiunii; concepţie după plexitatea activităţii umane pro- mulările lui ~\1. Weber, T. Fecli-
loarea de ansamblu a personali- care, în viaţă şi în activitate; cesele de reflectare senzorială ner, Gh. Zapan), adaptarea sen-
tăţilor. S. se şi poate dezagrega omului, rolul decisiv revine sen- realizează integrări succesive şi zorială, contrastul, interacţiunea
prin saţietate şi uzură, ajungînd timentelor. simultane la nivelul percepţiei. energetică a analizatorilor, le-
să fie înlocuite de simple deprin- SENZAŢIE, semnal senzorial Dacă S. a fost impusă ca o cate- gea semnificaţiei, sensibilizarea.
deri afective. Vitalitatea şi lon- elementar, unimodal dar definit gorie fundamentală de curentul Ch. Sherrington a clasificat s.
gevitatea s. necesită ca pe acelaşi calitativ corespunzător unui sti- asociaţionist, gestaltismul a pro- după tele- sau contaet-recepton
fond să intervină o nouă moti- mul simplu şi uniform, proces movat o viziune contrarie con- şi după grupele intero-, extero-
vare; noi organizări şi revalori- psihic primar şi bazai finalizat form căreia întregul precede par- si propriorecepţie.
zări, în caz contrar, se declan- printr-o imagine univocă, refU • - tea şi deci s. nu generează percep-
şează un proces de decristalizare tînd reductiv lumină, culoare, ţia prin asocieri ci doar rezultă SENZORIMETRIE, ramură a
care va însemna deziluzionare, elemente neintegrate clin cîmpul din percepţie prin analiza aces- psihofiziologiei care studiază va-
decepţie, pesimism. Dacă emoţia spaţio-temporal, sunet, calităţi teia. Totuşi nu se poate contesta riaţiile senzaţiilor in funcţie de
secundară izvorăşte din trebuin- mecanice sau chimice, stări mus- existenţa s. ca fenomene separate acelea ale stimulului, prin metoda
ţe şi motive, confruntate cu o culare sau viscerale, relaţii tei- sau ca elemente ale unor complexe cercetam prafurilor şi in special
situaţie s. sînt ele însele motive, mice sau poziţionale etc. l'zual a celor diferenţiale.
se defineşte s. ca proces psihic
652
L
SENZUALISM, doctrină epis- psihice şi sociale. In aceste (|,,_ i l a r u l p i ' 'ii i, i< i" . A c e a ;< j. <;\ , U i;, SIMt'ATAî.GIE, d.n.•-.•• -,. . , u
temologică afirmhul just primor- menii, iii/'< re»! iei ile se 'pvmluc tilît L I l i g U i a î l< , • i i !••" I I i .-.[ ;• I I I ; . < | | i i-
| T ' iv i c a t a de s u p i .•>• -.<>. 1 1 n , 1 .1 ,.
dialitatea relaţiilor senzoriale in sub influenţa factorilor biolo^m t o r . de i n i i l e i i 11 II 11 i ii a i < .1 ,t< • ,-
t m i u l n i -î 111 ]>-111 • , vc;et.itiv
i unoaştere, dar tinzîiul să recit şi acelora socioculturali. Nu- tor calităţi pi 111 extensiunea ter- SIMPTOM, semnuf (aparenţa,
ducă în chip eronat procesele meroase cercetări atestă influen- menului. manifestare) după care --e iden-
intelectuale la reziduuri, epifeno- ţele s. în dezvoltarea difeiiielor SiGMATiSM, defect de pro- tifică o perturbare a funcţiunii. >r
mene ale senzorialitaţii, fără a aptitudini şi capacităţi de inva- nunţare a sunetelor sillante si somatopsihice, se diagnoslichca/ă.
admite specificul calitativ al ra- ţ;iif si de muncă. în c e a ce sibikmtc. Sint mai multe feluri o maladie.
ţionalităţii, rezultat din cultură. priveşte inteligenţa, aptitudinea de S.: interdental, addcntal, la- SIMULARE (lat. simulat io -
]n psihologie a fost solidar cu generală a personalităţii, s-a do- teral, şuierător, labiodental. Pri-
mul şi secundul acoperă peste iip'f.irere), acţiunea prin care
asociaţionismul şi a înregistrat vedit în cazurile în care s-au luat cineva imită sau îşi provoacă
si unele forme mecaniciste. eşantioane echivalente din punct jumătate din numărul defecţiu-
nilor de pronunţare înregistrate in mod conştient diverse modifi-
SERIERE, activitate de ordo- de vedere al pregătirii, că ea
variază în funcţie de individ şi la copii şi adolescenţi. Se remit cări corporale sau psihice, cu
nare a unor obiecte după ranguri scopul de a obţine anumite avan-
de mărime, greutate, nuanţă cro- nu de s. La aptitudinile speciale prin laborioase exersări corec-
matică etc, într-un sens cres- diferenţele sînt mai variate din tive, sub supravegherea logope- taje. Formă specifică de compor-
cător sau descrescător. După T. cauza intervenţiei tocmai a unor dului, în unele cazuri devine tament deviant, situată la limita
Piaget, s. este inferioară clasi- factori biologici (folosirea forţei necesară şi intervenţia chirur- dintre normal şi patologic, cu
ficării, dar o ajută pe aceasta şi de către bărbaţi e t c ) . Studiile gicală. sau fără substrat psihopatologic.
îndeplineşte un rol necesar în conduse de Allport-Yernon-Lin- S. este întilnită sub nenumărate
SIGURANŢA, a acţiunilor pro-
dezvoltarea intelectuală. Probe dzey cu privire la interesele so- ductive, a circulaţiei, a funcţio- forme: elevul care pretinde că
de s. se folosesc pentru diagnos- ciale, spirituale şi estetice indică nării unui sistem etc. Semnifică, este bolnav spre a absenta de
ticarea nivelului de dezvoltare diferenţieri mai pronunţate, dar în genere, eficienţă, dar mai la şcoală, sau spre a nu fi exa-
mintală a copilului mic. se pare că ele sint datorate în ales o astfel de funcţionalitate minat, deoarece nu şi-a pregătit
SERVILISM, atitudine şi con- primul rînd influenţei mediului (fiabilitate) care exclude, în mare lecţiile; adultul care se preface
duită de raportare slugarnică, social. Din punct de vedere al măsură sau total, pericolul dete- suferind de o boală pe care nu o
linguşitoare, docilă şi nedemnă psihologiei educaţionale s. nu riorării şi accidentelor (de muncă are sau, în cazuri deosebite, care
faţă de persoane cu un statut poate să mai fie privit ca un ele- sau circulaţie). Intrucît s. presu- îşi provoacă în mod deliberat
superior şi aceasta din interes ment general, ci prin prisma rela- pune o îmbinare optimă a fac- unele boli sau infirmităţi cu sco-
meschin sau numai în virtutea ţiilor de maternizare. în acest torilor tehnic şi uman, iar analizele pul de a se sustrage de la o anu-
unor deprinderi reprobabile moş- sens, educaţia sexuală joacă un accidentelor dovedesc că, în ma- mită responsabilitate (spre ex.:
tenite din orînduirile inegalităţii rol important în psihologie şi joritatea lor, acestea se dato- de la efectuarea serviciului mi-
sociale. Se deosebeşte de servia- pedagogie. în afară de sexuali- rează factorului uman (A. Cha- litar sau de la executarea unei
bilitate ce semnifică dispoziţia zare, sexualitatea cuprinde, fireşte panis), psihologia este solicitată pedepse penale), sau prin care
generoasă, uneori necritică şi ile- şi tendinţele, activităţile, relaţiile pentru a contribui la combaterea urmăreşte realizarea unui cîştig
gitimă, de a face altora servicii, sexuale, legate de genitalitate şi prevenirea accidentelor prin material (concediu medical, pri-
de a-i sprijini într-un fel sau (procreaţie) şi dragoste etc. Kle selecţie cu atenţie specială pentru me de asigurare, pensie). De
altul. se dezvoltă din rădăcini biologice cei ce lucrează în situaţii de risc regulă, simulanţii sînt indivizi
SEX, în general sexualizarea (instinctuale) dar se desfăşoară. şi prin propunerea de măsuri lipsiţi de calităţi morale, leneşi,
se oglindeşte prin diferentele fizice după modele culturale şi sini care să reducă susceptibilitatea declasaţi sociali, dar ale căror
constitutive (genetice, hormo- supuse unor norme etice, cultu- la accidentare, să dezvolte rezis- înşelătorii sînt descoperite de or-
nale, anatomo-fiziologice) dintre rale, juridice etc. tenţa la stress şi să asigure res- gane medicale sau judiciare com-
bărbat şi femeie, ha. aceasta SIBILIC, calitate a celor ce pectarea normelor de protecţia petente, lîxistă şi cazuri patolo-
trebuie adăugate si diferenţierile muncii si circulaţiei. gice cînd s. se produce involuntar
pul anticipa sau prevedea, „au
şi inconştient. Spre tx., în isterie
s SINALGIE, formă a sinestezici un s. al imaginii (al percepţiei teze „subiective" deformante ale
iîn.t simulate unele boli grave ca: în care o durere se asociază cu sau al reprezentării), ca în cazu- realităţii si întrucît indistincţii
p'>iiepf,ia, paralizia, surditatea e t c , altă senzaţie". rile în care un copil percepe şi „cuini" ăc „lume" este caracte-
Lira să r\i .te Ic -zi uni organici" SINAPSA, structură funcţio- îsi reprezintă confuz diferitele ristica egocentrismului epistemic.
i are să 1" ju-1 liice. S. patologică nală can' asigură contactul din- elemente ale mecanismului unei SINDROM, ansamblu bine de-
se deosebeşte de cea conştienta, tre neuioni de unde şi denumiri a biciclete (pe care o va reda în derminat, coerent, de simptom1
jirin aceea că. istericii se înşală de joncţiune veuro-neuraiă. ii' desen eu pedalele, lanţul şi pini- şi semne itilcrcorelale, care carac-
şi pe sine şi pe alţii, în timp ce p r i n c i p a l se d i s t i n g s . <•(>,•• ,.n;i,t oanele juxtapuse, şi nu în. felul terizează mai multe afecţiuni (en-
simulantul im cârcă să insele nu- tice şi tiX'Hienilfitice, s. r.vctiit'Ki în care ele se angrenează în rea- tităţi morbide) posibile (nu una
mai pe alţii (AL. Gurevici). în sens re şi s. mitihiloare. Excitaţia y litate), de un s. al gindii-ii (exis- singură), puţind, însă, sublinia
generic, a se preface, a simula., inhibiţia circulă la nivelul s. tenţa, în gîndirea unor primitivi, o modalitate patologică. Agno-
a oferi aparenţele unei acţiuni in sens unic, dinspre presinapsâ a conceptelor de „lună plină" si ziile, afaziile, apraxiile, sindroa-
sau atitudini. spre postsinapsă, eu ajutorul unor „lună nouă" de ex., fără a exista melo de acţiune exterioară, sînt
mediatori chimiei (acetilcolina, no- conceptul de „lună" ca atare). printre cele mai cunoscute. Mai
SIMULTAGNOZIE, denumire este de menţionat s. comofional,
veche, dală de Wolpert unei radrenalina, ionii de potasiu etc). La nivelul gîndirii sincretice, Fia-
Se consideră că nu nervii ci s. get distinge un s. al înţelegerii datorat unor explozii, şocuri, fără
speţe de agnozii vizuale ce con- implicaţii lezionale ce se traduce
sta din incapacitatea totală sau sînt elemente latigabile. Fi in ex- (o frază continuul un cuvîiit
tensie, se vorbeşte şi de s. neuro- necunoscut este înţeleasă făcîn- prin: aprosexie, astenie, oboseală,
parţială, a recunoaşterii vizuale senzaţii de cădere în gol, cefalee.
a întreiturilor (obiecte, situaţii), musculară (ex. la nivelul plăci- du-se abstracţie de cuvîntul neîn-
lor motorii). ţeles, căruia mai apoi i se con- în cazul leziunilor masive de lob
în condiţiile în care elementele frontal, după Kleist, apare s.
componente sau detaliile sînt co- SINCOPĂ, şoc nervos şi (saui feră un sens în funcţie de context,
adesea greşit şi datorat unor ase- apaticokineticoabulic exprimat în
rect identificate. Este mai de- cardiac implicînd reducerea la reducţia mişcărilor, vid mintal,
grabă un simptom decît o formă minimum a pulsului şi a tonu- mănări exterioare, sonore, cu alte
cuvinte deja cunoscute, prezen- dezagregare progresivă a activi-
aparte de agnozie vizuală. Apoi sului muscular şi nervos; între- tăţii. S. parietal superior (A.
unele din perturbările de s. pot ruperea funcţiilor conştiinţei. \n te sau nu, în contextul de mo-
ment), de un s. al raţionamentu- Thomas) constă din hemipareză
ţine de percepţie (vedere tubu- cele urai multe cazuri e sinonim localizată, reducţie (corespunză-
lară), iar nu de cunoaştere. cu leşinul. lui (transformarea unor legături
întîmplătoare în descrierea unui toare părţii afectate) a sensibili-
SIMULTANEITATE, proprie- SINCRETISM (gr. synkretizein tăţii tactile şi ineroceptive, bra-
— a reuni), originar un sistem fenomen concret, individual, în
tate a actelor ce au loc în acelaşi legături necesare sau implicatorii; dikinezie, agnozie verbală ş.a.
de gîndire, o teorie în care sînt S. occipital se constată prin grave
sau aproximativ acelaşi moment. date împreună elemente doctri- v. TRANSDUCŢIE). S. raţio-
Relativă din punctul de vedere namentului derivă din s. înţele- tulburări ale văzului (hemianop-
nare ireconciliabile, contradic- sie, cecitate psihică, agnozie vi-
al actelor psihice. II. Bergson torii; în psihologie, caracteristică gerii prin conştientizarea faptului
că anumite proprietăţi „merg zuală şi spaţială) şi prin apariţia,
arată că durata dobîndeşte iluzo- a percepţiei şi gîndirii de a li unorhalucinoze. S. temporal, (War-
nediferenţiate, globale, difuze şi împreună" (de ex., „luna nu cade"
riu forma unui mediu omogen merge împreună cu „cind apare temberg) este implicat în epilep-
iar trăsătura de unire dintre confuze. Este o formă primara, sia temporală şi constă din miş-
neevoluată, grosieră a cunoaşterii, luna, nu mai este soare") şi trans-
termenii spaţiu şi durată este s. formarea acestui sentiment de cări automate,'repetate paroxis-
semnalată în gindirea primitivi- tic de a apuca, de a se freca etc,
pe care el o defineşte ca inter- lor. Fa copii se începe inevitabil concordanţă („merg împreună")
secţie a timpului cu spaţiul. într-o pseudoimplicaţie (de ex. toate fiind însoţite de momente
cu s. ca un fenomen constînd de eclipsă a conştiinţei. S. tem-
Totuşi reducţia succesivităţii la din asimilarea unei realităţi date „luna nu cade" pentru că „nu e
soare"). S. este privit ca rezul- poroplicei curbe, de origine vas-
s. nu poate depăşi limitele prezen- la o schemă globală, nediferen- culară, se obiectivează prin afa-
ţiată (Ed. Claparede, K. Biihler, tînd din egocentrism, întrucît: se
tului subiectiv care ocupă, după manifestă sub forma unor sin- zie Vernicke şi apraxie ideatorie.
1'. Fraisse, cel mult 2 secunde. j. Fiaget, H. Wallon). Distingem
656 657
S . jr-C!l{!>!-l<'i>..ir, d e aSCllî'Mlf.l ' I I SINECTICĂ (gr. synkretizcin - de creaţie. S. elaborează în plus,
o i 1 ifil'iî'" \ :>•:,' ni i r . i . (••.('•• • i (• > i • -
pf'I - ' M i a l i t ă ţ i i , d c | ) o : - : i ' •-< r al Im.
a reuni), strîngerea laolaltă a unor metode pentru creşterea înţele-
lila ,i, I«i(." u i i . i r j . " - i I I u l i i i i t ( c h i ,il ,i
d n i U ' l o r iii I i n . 1 1 \ >• ) \ • • . 1 r • 1111 I I . m !
elemente diverse, metodă de antre- gerii faţă de situaţia problema-
antrenează simptoino de inexpre-
M •> n . d e şi j ' . ' . i c - i \ c. [i \ p i e , i c ,i
nare a unor indivizi sau grupul i, tică. In s. se acordă foarte mare
instinctelor vieţii şi morţii), caii importanţă climatului de grup,
siviiato facială, atonalitate a vn- pune organismul în tensiune, n, în vederea rezolvării creatoare a
< ii, ris sau plîns sp.'ismoilic nemo- uneia sau mai multor probleme peni ni ia aspectele emoţionale,
puţind suporta creşterea, energie' şi inotivaţionale ale muncii crea-
tivaf, nievs nesigur ş.a. In s. pe care singur o dezvoltă. Rolul (W. Gordon). Se crede că ar li
uii.xt ttilaniic şi hipotalamic se un procedeu neconştieut, folosit toare sînt la fel de importante
aclaptativ al s. se exprimă prin ca şi cele intelectuale. Grupurile
trădează prin hemiplegie mode- tendinţa sa continuă de a rodine în procesele gîndirii, făcîud ci
rată, regresiva, perturbaţii ale ele să capete aparenţa de întîni- sînt alcătuite din 5 — 6 persoane,
tensiunea, asigurind astfel ochi cu pregătire şi experienţă dife-
sensibilităţii viscerale, hemianop- librul, liniştea şi persistenţa orga- plătoare şi producînd astfel idei
sie omonimă ş.a. S. talavaopev- si asociaţii noi. Punctul de ple- rite, deoarece un aspect esenţial
nismului. S. este deci considerai îl constituie şi asocierea diferite-
furat, descris do O. Sager, este ca o componentă biologică a per- care al teoriei s. este precizarea
mai puţin grav, împlichul miş- mecanismelor conştiente care aju- lor moduri de gîndire.
sonalităţii, reprezentant ai influ- SINERGIE, apariţie concomi-
cări dezordonate, tulburări de enţelor ereditare, sistemul ori- tă individul sau grupul să folo-
sensibilitate la mînă, hemisiu- ginar al persoanei, rezervorul ener- sească atît elemente raţionale cit tentă, coordonată a contracţi-
droni cerel)elos. O maladie dege- giei psihice, exponent al lumii si neraţionalc. S. folosesc două ilor mai multor grupe de muşchi
nerativă a vîrstci copilăriei osie interioare şi al experienţei su- operaţii de bază: „să faci ca un care, de obicei, se găsesc asociaţi
manifestată prin s. de al ax ia biective. Totuşi si condiţiile so- lucru ciudat să-ţi devină fami- în îndeplinirea unor acte reflexe
talangietaxie cu multiple siin- ciomorale ajung să se integre/,* liar", ceea ce reprezintă faza ana- sau mişcări voluntare. Xu se in-
ptome: bipertomie, distomie do sinelui. După cum spune l'Yeud, litică de înţelegere a problemei, clud în această categorie muşchii
mişcări, facies atonic, asinergie, s. este o „realitate psihică adecva- şi „să faci ca obişnuitul să devină antagonişti. S. se bazează pe o
dizartrio ş.a. Cu o apariţie la tă", care nu are însă conştiinţa ciudat", care înseamnă o orien- organizare nervoasă prin care se
vîrsteie presenile, s. ncurasteni- realităţii obiective. în vederea tare complet nouă, în care trei coordonează jocul asociativ al
fonn vascular este un rezultat reducerii tensiunii, a evitării dis- mecanisme cu caracter analog muşchilor. în psihologie, terme-
al apariţiei insuficienţei circulato- confortului şi a obţinerii plăce- (analogie personală, directă şi nul se utilizează prin extensiune,
rii arteroscleroticc cerebrale. Im- rii şi gratificaţiei, s. recurge la simbolică) sînt folosite cu scopul desemnînd îndeplinirea corela-
plică manifestările binecunoscute două mecanisme: acţiunea reflexă, de a privi într-un mod nou pro- tivă şi concomitentă a unor acte
de fatignbilitate, cefalee, nervo- care constă în reacţii automate, blema de rezolvat. Astfel pot sau procese.
ziLate, labilitate afectivă, apatie, înnăscute şi imediat operante ii: apărea intuiţii noi care pot su- SINESTALGIE, fenomen de
cenestopatie, nevroză astenică in- reducerea tensiunii şi procesul gera la rîndul lor noi soluţii. S. apariţie a durerii cutanate într-o
cipientă sau pronunţată. Inven- primar, o reacţie psihologică com- încurajează fantezia, iar încer- altă zonă decît cea care este afec-
tarul s. esto foarte mare şi încă plexă care caută să realizeze di- cările de a emite judecăţi pri- tată.
neincheiat, constituind preocu- minuarea tensiunii sau obţine- pite sau de a critica legăturile SINESTEZIE, fenomen de sen-
parea unei ramuri specializate rea gratificaţiei pe plan imagina- nerelevante sînt dezaprobate. S. sibilitate asociată sau transpusă
a medicinii — semiotica medicală. tiv sau simbolic. Acest procedeu reprezintă o metodă asemănă- într-o altă modalitate. Deşi sti-
SINE (II), EU APERSOXAL), imaginativ-substitutiv constitui' toare cu „brainstorming"-ul (v. mulul se adresează unui anume
una clin cele trei instanţe alo singura realitate a celei imn BRAIXSTORMIXG) şi deşi mai analizor, el produce şi efecte
personalităţii, descrisă de l-'reud, reale componente a personali- puţin cunoscută, se pare că este senzoriale caracteristice penU'U
ca fiind un complex de instincte tăţii — s. Din punct ele vedere mai eficace, prin faptul că repre- alt anali/.or caro nu a fost soli-
şi de tendinţe refulate, care are dinamic, s. intră în conflict cu zintă o încercare mai disciplinată citat. Astfel, stimulaţia sonoră
caracter apersonal şi nu este eu! şi supraeul (v.), care din punct şi mai specifică de a folosi stă- produce şi efecte de vedere cro-
trăit în mod conştient. A-.ifel, de vedere genetic sînt diferen- rile psihologice şi aspectele emo- matică, (sinopsie), iar stimulaţia
s. constituie polul pulsional al ţieri ale acestuia. ţionali', caracteristice proi.'Milui o p i ii ă producr si elecie auditive.
C5U
658
42*
Tot aşa se pot atribui sunetelor a creierului, constînd din asam-
sau culorilor calităţi tactile sau blarea informaţiilor, din structurări dicţiilor dintre teză şi antiteză. de 5., i>i m a t im nu de r e u ş i t ă
şi modelare, j/in glob al iz are şi Astfel s. devine, di:pi tuni urătu (mo u re; ; t f r L t t l e r e z u l t a t e p o t
gustative ctc. Kste un efect de
generalizare. în ordine psihică, \V Wundt, .• ri :.U",i.re. ti p.'ilMpat'ilo'-.'iee --.au ':,pecilio-
„consonanţă" sau de modulare
s. se efectuează la mai nmiir SINUCIDERE, formă specilleă (s. realizat, tentativă de s., şan-
a excitaţiei uimi analizor după taj suicidar) şi sociale sau nespe-
altul. Psihologul ieşean Kd. Gru- nivele: primar sau de surprinde conduită devi.mtă nulodi.-.-
dere a cîmpului, seiizoriomof <>;• tructivă. Se poate considera (ă cifice (s. egoist, altruist sau ane-
ber a publicat unele din primele mic). Conduita deviantă auto-
tercetări despre S. (18S)3). Cerce- sau de structurare perceptivă, prin S. nu se urmăreşte atît m ::ir-
secundar sau de reconstrucţie : i tea, desfiinţarea propriei persoane, di tructivă de tipul s. se poate
tările noastre dovedesc că s. fo- desfăşura în strînsă legătură cn
calizată, într-un anume mod (tra- schematizare si propriu-zis de b. cît fuga de viaţă, de modul iu
intelectuală, conccptual-teorei ici. care se prezintă aceasta în con- conduita heterodistructivă (mai
ducerea oricăror mesaje şi în plan întîi are loc uciderea celor din
\ izual sau auditiv sau kineste- Beneficiind de analiză şi fiind diţiile date. Se încadrează în
complementară acesteia, s. :-r entitatea nosologică a sinucido- preajmă şi apoi s.) sau cu con-
zic) este o premisă a dotaţiei duite de s. colectiv.
dezvoltă împreună şi în depen- patiei care, după V. Dragomi-
artistice (pictori, muzicieni, dan- rescu (1976) ar prezenta următoa- SISTEM, grupare sau organi-
satori). denţă de dezvoltarea analiz'i.
Toi odată, S. este un mijloc al rele trei etape: a) sinucidalia zare ierarhică de elemente, in-
SINKINEZIE, mişcare involun- — faza de incubaţie, de punere diferent de natura lor, avînd o
tară ce se asociază actelor mo- analizei după cum este şi HM
cadru al acesteia. S. in/oniuiji-i- a problemei morţii şi a necesităţii desfăşurare spaţio-temporaiă şi
torii voluntare, de ex. odată cu de a muri; poate avea cauze implicînd legături (şi interacţiunii
nală întotdeauna presupune şi o
înclinarea trunchiului apar miş- s. de structuri operaţionale. J ie patologice (fond eredoconstitu- substanţiale, energetice şi infor-
cări ale membrelor inferioare şi ex. geneza numărului necesită, ţional, tulburări psihice) sau so- maţionale între elemente şi, în-
inimilor care nu sînt comandate după Piaget, s. dintre grupările ciale (dezadaptare sau maladap- tr-o anumită măsură, şi cu me-
voluntar, dar îndeplinesc un rol de clase şi cele de relaţii. JCsle tare socială, slăbirea sau accen- diul ambiant. Teoria generală a
în echilibrarea corpului. Sînt cu- o deosebire dintre s. perceptiva tuarea coeziunii grupului); b) sistemelor studiază legile şi carac-
noscute şi fenomene de s. de ce este senzoriomotorie şi strict sinucidacţia — faza de trecere de teristicile s. în general, indife-
ordin patologic, care afectează obiectuală, şi s. ca subproces sau la imaginile conflictuale, abstracte, rent de modalitatea lor particu-
coordonarea motorie, prin tre- operaţie a gindirii. Aceasta se la decizia înfăptuirii s. şi pregă- lară, de natura elementelor lor
murături şi spasme ce parazi- bazează pe analiză verbală ce tirea concretă, căutarea forme- constitutive şi propune o clasi-
tează pe anumite acte motorii. discriminează şi individualizează lor şi metodelor de autodistru- ficare a lor după relaţiile interne
SINTALITATE, profil sau con- elementele şi de aceea le poate gere; influenţată şi întreţinută şi externe (ex. sistem deschis).
figuraţie psihocomportamentală selecţiona, ierarhiza şi regrupa de circumstanţe psihopatologice Cibernetica studiază sistemele des-
a grupului unitar, care dispunînd nu numai pentru a reconstitui (etilism cronic, narcomanii, psi- chise, care realizează toate tipu-
de particularităţi dinamice de po- un obiect sau sistem, ci şi pentru hopatii, stări reactive), somato- rile de schimburi cu mediul —
sibilităţi specifice de acţiune si a genera prin combinaţii origi- gene (malformaţii congenitale, substanţial, energetic şi informa-
de caracteristici morale, a fost nale noi obiecte. S. intelectual:'! infirmităţi, boli somatice grave, ţional—vizînd cu precădere schim-
apreciat de R.B. Cattell ca un se bazează pe grupuri operaţio- incurabile) şi sociogene (proze- burile informaţionale de care
analog al personalităţii indivi- nale compozabile, asociative şi litism, pierderea partenerului de este legată în mod direct propri-
duale. Deci grupul dispune de o reversibile, de unde şi multitu- viaţă, neînţelegeri familiale, ge- etatea reglabilităţii. S. ciberne-
personalitate şi aceasta este de- dinea variantelor pe care le poate lozie, adulter, divorţ, ratare pro- tice sînt deschise dar şi dinamice,
numită S. genera. S. se poate reali za prin coor- fesională, dezertare sau urmărire suportînd anumite transformări
donări pe orizontală sau prin penală, accidente de circulaţie cu în cursul unui anumit interval
SINTEZĂ (gr. synthcds — act de timp, trecînd succesiv de la
integrări verticale şi elaborau omor sau mutilare etc.); c) trau-
de punere- laolaltă, de reunire matizaţia — faza de punere în prac- o stare la alta. Cibernetica se
b-oiT-ti'"'?. Li ilenei s. apare ca
sau combinai'') ; iu unitdte iu un mijloc de depăşire a conlr.i- tică a modalităţilor autodistruc- orientează asupra acelor s. dina-
analiza, s. este o funcţie generală tive preconcepute, actul în sine mice care au un mare şi foarte
600
661
marc număr de lei; it u r i f i' n. 1 p r e l u c r a r e , şi t r a i t - n i i i e r e a i n f o r - si-tenie: de producţie, de trans-
c o r u p i " . ; e '-i l i ! | " i ' . ' ' i i i ( ' l ' -• • I ' '•'•- maţiei. ,.canalele " J e c o m u n i c a r e port, de c o n i u ii ica t e, de înti"'-
t l C S. c < ' U ) p l e i t i'l t '"t , 1 f e l l i b ' l - şi m o d u l de o r g a n i z a r e a pi oce- ţineie, militare, de vinzarc ele
s e l o r i n f o r m a ţ i o n a l e . K,;,. M n d i a t : După repartiţia funcţiilor intre
nctieă nu se îndreaptă alit spre
î n p s i h o l o g i a o r e a m z a ţ ion:i l a i n " i i i n i ' i i i ş i m a c i n i --e d i s t i n g e i u t i "
s. deterministe, in cadrul cărunt sistemele manuale, semiautomate
l e g ă t u r ă ci: o p t i c i / a n a |'.n <oril >r
legătura dintre mărimile de iu -i a u t o m a t e .
de decizie şi conducere. Pe l u m i
tiare şi cele de ieşire este cauzală, SISTEMUL AL DOILEA DE
f u n c ţ i o n a r e a s.i. d e p i n d ' . - i l i e i m ţ a
univocă, iar comportament ui lor SEMNALIZARE, nivel ,-p-enlu
este previzibil şi descript ibil algo- conducerii.
SISTEM 0M-MAŞ1NĂ-MEDIU, uman al activităţii de semna-
ritmic, ci spre s. probabiliste, cu lizare, dezvoltat pe baza primu-
legături de tip aleator, stohastic ansamblu i'.u~mat 'im nun! sau
mai mulţi oameni şi una sau lui sistem cel al semnalizării sen-
între cele două tipuri de mărimi zoriale, dar superior şi opus aces-
şi cu un comportament previ- mai multe maşini care. aviud un
scop comun. iiHcrdcţiomv.ză pe tuia, ajungîud să-l dirijeze şi să
zibil doar cu o anumita probabi- reprezinte pentru subiectul uman
litate, pe baza unei analize sta- baza unui circuit informaţional
în cadrul unei ambianţe fizice iu-ianţu decisivă de cunoaştere
tistice. Deoarece în s. cibernetic şi autoreglaj. „Dacă senzaţiile
se urmăreşte comanda şi contro- si sociale. Se ioioseste expresia
de s.o.ni.m. cînd este vorba de in- şi reprezentările noastre referi-
lul, în schema sa grafică se deli- toare 1,1 lumea externă, scrie
mitează principalele blocuri func- teracţiuni foarte complexe de
l J avlov, sînt -pentru noi primele
ţionale implicate în realizarea şi s. uutice (în sensul 1). 3) S. tipul combinatelor, grupurilor de
semnale ale realităţii, semnale
autoreglării: mecanismul de co- deschis este un s. (ontic) care face întreprinderi etc. S.o,ni.in. de-
concrete, limbajul şi, înainte de
mandă (C) şi mecanismul de exe- schimb de substanţă, energie ţine două categorii de funcţii: toate, excitaţiile care sosesc i:i
cuţie (E) precizîndu-se conexiu- (eventual şi de informaţie) c\i de bază (rceepţionarea informa- scoarţă de la organele vorbirii
nea directă (Xc) şi conexiunea mediul ambiant. Organismele vii ţiei, păstrarea, prelucrarea şi de- sint .semnale de ordinul al doi-
inversă (Yr). Aceasta este însă sînt s. deschise (se nutresc; in- cizia) şi operaţionale şan sinte- lea, semnale ale semnalelor, iile
o schemă elementară. întrucît s. troduc negentropie). Persoana tice (sprijinite pe mai multe reprezintă în sine abstragerea
cibernetice sînt complexe şi hi- umană a fost t r a t a t ă ca s. des- funcţii de bază). l'ri'icipalele pro- de la realitate şi presupun gene-
percomplexe, ele conţin mai multe prietăţi ale s.o.ni.m. sînt urmă- ralizarea, ceea ce şi constituie
chis în psihologia lui G. Allport.
subansambluri sau subsisteme toarele : stabilitatea i'indeplimrea gindirea noastră suplimentară, su-
atît în cadrul mecanismului de SISTEM DE ACŢIUNE, an
în orice moment a scopului pentru perioară, speciUcă, care creează
comandă cît şi în mecanismul de samblu de acţiuni motorii ele-
care a, fost creat, pe calea re- mai în ti i empirismul general
execuţie. Schema-bloc supraeta- mentare, fie de unităţi compor-
glării fiind eliminai' 1 efectele ne- uman, iar, in final, şi ştiinţa,
jată, ierarhizată ilustrează orga- tamentale de care dispune un or-
gative ale perturbărilor), adap- instrumentul oeici mai înalte orien-
nizarea ierarhic integrată a s. ganism (H. Jennings). Acţiunile
tarea (capacitatea de modifi- tări a omului iu lumea. încon-
cibernetice. sînt condiţionate în mare măsura care „din mers" fără perturbări jurătoare şi iu lumea sa pro-
2) „Sistem" este însă şi o organi- de structura corporală. S.a. in majore prin intermediul schimbă- prie." A. Ivauoy-bmolciibki şi
zare de cunoştinţe (ex. s. filoso- fluenţează considerabil modali- rilor interne in echipament, teh- colaboratorii săi a studiat diver-
fic), sau un model conceptual tăţile de comportare în condiţiile nologii, energie, scop, oameni) sele moduri ale interacţiunii din-
(ex. matematic), de aceea este externe date. şi fiabilitatea f a-M! i a nţa siste-
util să se distingă (V. Săhleanu, SISTEM INFORMAŢIONAL, Ui- cile două sisteme de semua-
mului). 1 >iioâ ,. ..i>:d :..(i.ni.ui.
1972), între S. gnozice (în sensul 2) cuprinde procedeele de recepţie, ; !
e/.ne şi ,i pus iii e\ideut;i le-
s e d i - 4i n g u i . ' . i eU t • ; e .;•: " i . .-
663
numenul iradierii elective prin SISTEMUL NERVOS CIN- în antagonism funcţional constant continuu, produeîndti-so atîl în
crin; se realizează corespondenţa TRAL (S1STKM NhkYO^ ( ! . cu componenta parasimpatică a stare de veghe cit şi în timpul
iiiiitrc semnalele senzoriali' şi cele KKISKOSI'l.VYJ, M U k . Y L j . ]..;;. sistemului nervos vegetativ, în somnului. ( a şi sistemul ner-
verbale. Rubinstein consideră că te a sistemului nervos de iilaii-- cazul predominării producînd un vos de relaţie, S.n.v. este con-
mecanismul fundanicnlal rd con- (somatic), format din măduv. dezechilibru vegetativ numit sin-
ştientizării oslo integrarea VIT- stituit dintr-o parte centrală şi
spinării (\r.) şi encefal (v), asi:;; 1 drom simpaticotonic, cu efecte una periferică. 1 'orţiunea centra-
bală a semnalelor senzoriale, in- rind viaţa de relaţie a individuh :
( linierea acestora in CLI de-al stimulative exagerate. Din punct lă se alia in măduva spinării,
cu mediul şi avi ml robii (!•• a-
doilea sistem. adapta la condiţiile mereu schim- do vedere anatomie, este alcă- trunchiul c; rebrai şi diencefnl,
SISTEMUL LIMBIC, el-mcnt bătoare ale mediului, stabilii, i tuit dintr-o serie de neuroni în fiind r o p n / c u t a t ă de centri ner-
de clasificare fiziologică a scoar- ])rin aceasta unitatea dintre or: v ,- regiunea toracolomhară a mădu- voşi vegetativi, Porţiunea p< J i-
ţei cerebrale ce cuprinde ele. nism şi mediu. vei spinării, din două lanţuri ferieă tste î (prezentat ă de gan-
mai vechi formaţiuni corticalc, SISTEMUL NERVOS PARA- ganglionaro situate bilateral co- glionii vegetativi şi fibrele vege-
fiind constituit din porţiunile SIMPATIC, componentă a .siste- loanei vertebrale, din plexuri şi tative. Din punct de vedere
mului nervos vegetativ, cu acţiune terminaţii nervoase. funcţional, s.n.v. este alcătuit
fronlale inferioare şi pcrihilare general inhibitivă, colinergică, în- SISTEMUL NERVOS VEGE- din sistemul simpatic şi sistemul
alo cortexului şi micleii profunzi cetinind ritmul cardiac, micşorii;-i parasimpatic, fiecare elin ele
asociaţi acestor formaţiuni. TATIV, parte a sistemului nervos
pupila şi accelerînd mişcările tu- care asigură conducerea şi coordo- avînd o porţiune centrală şi una
SISTEMUL MOTOR SOMA- bului digestiv. Se află în anta- periferică. Sistemul simpatic arc
gonism funcţional constant eu narea funcţionării organelor şi in-
TIC, totalitatea neuronilor si- rolul de a intensifica şi accelera
componenta ortosimpatică a siste- tervine în denumirea păstrată de
tuaţi la diferite nivele alo nc- contracţiile cordului, produce
mului nervos vegetativ, (v.), în la vechea concepţie a indepen-
vraxului (spinal, bulbar, pont in, denţei acestui s. în reglarea pro- vase>constricţia vaselor cutana-
cazul predominării producînd im
mezencefalic şi cortical), trimi- dezechilibru vegetativ numit sin- ceselor fiziologice ale organelor te, ale glandelor salivare, cere-
ţind de la nuclei prelungiri axo- drom parasimpaticotonic sau va- interne. Pavlov a arătat însă că brale, ale viscerelor abdominale
nice ce fac sinapsă pe motoncu- gotonic, cu efecte inhibitive exa- s.n.v. este foarte strîns legat de şi pelvienc şi ale organelor ge-
ronii din coarnele ventrale alo gerate. Din punct de vedere sistemul nervos central, se supune nitale externe; produce vasodi-
măduvei spinării, de la care anatomic este alcătuit din nucii, i lataţia coronară, musculară si a
vegetativi situaţi în trunchiul controlului scoarţei cerebrale şi
porneşte calea motorie finală. prin urmare se integrează în uni- vaselor mucoasei bucale; mi-
Acest sistem îndeplineşte turnă- cerebral şi la nivelul măduvei driaza, relaxarea muşchiului ci-
sacrale, din ganglioni şi fibre tatea sistemului nervos, denumi-
toarele funcţii: iniţierea activităţii liar, bronhodilataţia, secreţia
nervoase, în pereţii şi vecinătatea rea de „autonom" nefiind dccît
voluntare, orientate prin sistemul glandelor sudoripare şi sebacee;
organelor. parţial justificată. Spre deosebi-
piramidal (de la nivel cortical) ; contracţia muşchilor netezi ai
SISTEMUL NERVOS SIMPA- re de sistemul nervos somatic, pielii şi cei sfincterieni; contractă
adaptarea posturii corpului prin S.tl.v. inervează muşchii netezi
TIC, componenta ortosimpatică şi inhibă muşchii netezi ai pere-
modificări ale tonusului muscu- din pereţii organelor interne, va-
a sistemului nervos vegetativ, ţilor stomacali. Sistemnl para-
lar, conferind corpului o poziţie sele sanguine, muşchiul inimii,
cu acţiune general stimulativă, simpatic arc acţiune opusă sisle-
favorabilă pentru mişcare, prin adrenergică (similară acţiunii n- precum şi glandele. în s.n.v. timiui simpatic, acţiunea diferită a
sistemul extrapiramidal cortico- drenaliuei), rcglînd contracţia •;! inQuxul nervos circulă cu o viteză acestor două sisteme se datorează
strio-reticular; coordonarea ac- dilatarea vaselor din glande:
1 mult mai mică dccît în siste- naturii diferite a mceliritorilor chi-
ţiunii muşchilor, asigurind miş- salivare, viscere şi organele te.ui.;- mul nervos somatic. (1— 3(1 ni/;.j mici. Si;/ci::it! f'nrii-iimf n'i'-.ire deci
cărilor unitate, echilibru şi pre- le, a n i ' i ' hil'T pielii, orbit' ;. reacţiile fiind aMfrl l e n t e lrntr. î •-• 1111 ' l e a i n h i b a m i ş e a n l ' * i n i m i i ,
cizie, prin cerebel. uteiuiui, stomacului ele. Se afla Activitatea s.n.v. aie caracter p i o d u e c v-.i -.01,0115 ti ici; ia c o i o n d i a ,
065
dilataţia vaselor sanguine, dilata- infonuaţionale ale obiectelor si
ţia şi constricţia vaselor pulmona- ţiilor, prin caie se dffiuc:.,-ie '.'• 'oniunicativ şi afectiv. De no-
fenomenelor din lumea externa, l'ativa autonomie şi acti vi.,mul
re, micşoua/.ă pupila, contractă t.'t '-uuiilţ.mnt,!t",i comunii ai ii
şi ale propriei realităţi a indivi- subiectului. Colisideial in'iital,
muşchiul cilian, produce mişcările, atit i u lumea cit şi cu sine. Aceas-
dului, sistem care se elaborează s.p.u. este o structură de perso- ta se exprimă pregnant în unita-
peristaltice ale intestinului sub- în procesul comunicaţiei si >.e
ţire etc. J'rin activitatea sa va- nalitate, în raport cu liimci şi te, i şi intere ondiţionarea. conşli-
autoelaborea/ă, prin reintegi arca cu sine existind dmtr-o diuaimcă inţii de sine şi a conştiinţei de
riată S.Il.v. exercita menţinerea
constanţei mediului intern (ho- in circuitul comunicaţional a< - procesuală polimorfă si mulli- lume. De aici caracteristica de
meostaz.ia internă) şi reglarea tual al propriilor ieşiri. S.p.u. dimensională. i.uat în desfăşu- bilateralii".î te a s.p.u. Acesta nu
funcţiilor viscerelor, fiind un tot evoluează iu direcţia lărgirii i a rare, s.p.u. este un ansamblu de poate ii însă redus la faptele de
unitar, atit din punct de vedere paciiăţii nsimilative şi a re,j,i-,- interacţiuni dintre subiect şi am- conştiinţă. Veritabila modelare
anatomic cit şi fiziologic. trului gradelor de libertate un bianţă, interacţiuni ce implică a s.p.u. in termeni majori riguros
SISTEMUL PSIHIC UMAN, ceea ce priveşte reglaiulj, dobiit- simultan interpolări şi extra- ierarhizaţi, contradictori şi com-
modalitate modernă de concepere dind astfel un puternic caracter polări, în acest circuit, în care plementari, rezidă în compu-
şi identificare a obiectului psi- anticiitropic şi antiaieator. Ca personalitatea este im inacro- nerea s.p.u. din conştient şi incon-
sistem de tip cibernetic s.p.u. e-.ie operator în continuă devenire, ştient, avînd ca verigă interme-
hologiei. Ontologic, activitatea
deschis din punct: de vedeu- comportamentul apare ca o ve- diară subconştientul. Astfel s.p.u.
psihocomportamentală se distinge comunicaţional şi închis din pune.; rigă mediatoare indispensabilă. se defineşte ca fiind bipolar,
prin proprietăţi de sistem. Este de vedere reglatoriu. S.p.u. nu Un moment esenţial în mode- cei doi termeni opuşi neputînd
ceea ce a impus gestaltismul, care poate fi însă caracterizat şi expli- larea s.p.u., a fost înţelegerea exista unul fără altul şi fiind in
a, constituit prototipul teoriei cat concludent atîta timp i ît unităţii şi condiţionărilor reci- continuă interacţiune. Ceea ce
actuale a sistemelor. în plan nu este considerat pe de o parte proce dintre comportament şi James a definit ca „hallo" sau
diferenţial, s.p.u. se distinge prin în raport cu macrosistemele ce procesele mintale. înseşi proce- „franjuri" reprezintă de fapt un
maximilizarea proprietăţilor de alcătuiesc mediul său, clin care sele psihice sînt constituite prin efect al dinamicii acestei rela-
sistem (interacţiunea părţilor, in- face deci parte, îşi împrumută interiorizarea acţiunilor şi se ex- ţii, inconştientul apărînd simul-
tegritate, organizare, reglaj, ie- structurile şi conţinutul şi pi iu primă în activitatea obiectivă. tan ca sferă interioară, cît şi ca
rarhizare, complexitate) si prin care-şi explică funcţiile, si ne Istoriceşte s.p.u. a fost relevat zonă marginală a conştiinţei. în-
alte proprietăţi ce sînt specifice. de altă parte, ca fiind alcăi-vt de interpretarea genetică a func- seşi deciziile pe care le ia subiec-
După M. (lolu, s.p.u. este un an- la rîndul său din subsisteme in- ţiilor şi proceselor psihice si de tul sînt în fapt expresia unei in-
formaţionale şi energetice, eu înţelegerea conştiinţei ca o orga- teracţiuni dintre conştient şi sub-
samblu autoreglabil, relativ sta- nizare sistematică şi ierarhizată
un înalt grud de saturaţie a le- conştient. Structurile subconşti-
bil şi finalist, de stări şi procese, a proceselor psihice. Prin coar-
găturilor şi interacţiunilor in- entului sînt în mare măsură ge-
structurate pe baza principiilor ticularea, cointegrarea şi inter- nerate de activitatea conştientă,
semnalizării, reflectării şi simbo- terne şi intern-externe. Prin
această raportare la nivelele in- dependenţa acestora, se obţin iar conştiinţa operînd ca sinteză
lizării, coechilibrate prin inter- efectele ele conştiinţă. Procesele între subiectiv şi obiectiv îşi sub-
mediul unor operatori specifici fra şi suprastructurale ale s.p.ti.
secundare nu pot apare fără ordonează inconştientul pe care
se determină autodelimitarea lui
de comparare, clasificare, opu- cele primare şi nu pot exista tinde să-1 descifreze. Deci în ca-
relativă, ceea ce duce pe ele o unul fără altul. Absenţa memoriei
nere, scriere, spaţio-temporală, ge- parte la o capacitate excepţio- drul S.p.u. nu este posibilă con-
neraliz.ue, operatori care func- face imposibilă gîndirea şi ima- ştiinţa pură fără activări incon-
nală de asimilare şi modelaie a ginaţia, iar absenţa acestora
ţionează pe baza unor criterii ştiente de substrat sau zonă iar
condiţiilor socioculturale şi pe anulează şi memoria de durată.
eminamente seni.iul ice şi pra- la om şi structurile inconştiente
de altă parte Ia un înalt nivel de în s.p.u. se constată o deplină locale împrumută forma conşti-
!•! ! l . i i ! C I ' . S . p . l l . M- llt i l l l c s i f d i ' ( I, select ivii a te şi capacitate comunitate cu posibilităţi de reci- inţei, fiind uneori denumite ca
ca. '.IMI-III intcgial al modelelor bmatorica, a si.. ril' T şi int'M'in.i- procă convertire între cognitiv, fenomene de mică conştiinţă sau
6C7
mat de grup, dezvoltare socială terinclividualc ale unui grup.
conştiinţă de scurt circuit. S.p.u. semnătate în vehicularea şi asi- ctc.) şi aceasta în forma percep- Fiecare membru al grupului este
este deci im cuntmuu de verigi milarea valorilor (P. Comainescu) ţiei, gîndirii, memoriei sociale reprezentat printr-un cerc şi orice
operaţionale integrate la diverse SOCIALIZARE, procesul de in- (iM. /-late). alegere sau respingere printr-o
niveluri şi dispunînd între ele tegrare socială a copilului si SOCIOCULTURAL, caracteristi- linie continuă şi una punctată
de feedbackuri interne, pozitive tînărului. în cursul dezvoltării că ce reuneşte calitatea foarte
şi negative, circuitele cu lumea sau prin săgeţi. Reţeaua care
sale prin s., îi sînt furnizat'' generală a socialului cu nota de
fiind mijlocite prin circuitele in- mijloacele de comunicare (lim- rezultă are diverse configuraţii
valoare implicată de cultural. după structura grupului. Toate
terne şi invers. Analiza pe verti- baj), precum şi o întreagă seri'
cală a S.p.u. relevă faptul că la Termenul este tot mai larg uti- acestea reprezintă mai mult dec it
de procedee de cunoaştere -.:
bază persistă o subiectivitate lizat întrucît permite sublinie- o formă de reprezentare a datelor
comportare, inclusiv de învăţare
mai mult închisă şi personală, şi de acţiune. Prin s. copilul c^te rea variaţiilor şi diferenţierilor ce constituind un instrument care
pe cînd la vîrf se polarizează o condus spre dobîndirea reguliloi intervin în acelaşi cadru social face posibilă analiza in conti-
subiectivitate maximal deschisă vieţii, a obişnuinţelor, a modu- în dependenţă de particularităţi nuare a faptelor culese sau a
si adecvată la obiect. Deci funcţia rilor de a gîndi şi a cadrelor spa- culturale, cum sînt tradiţiile, mo-
indicilor calculaţi pe baza socio-
realului se exercită de către vîr- ţio-temporalc, a credinţelor şi a ravurile, mentalitatea, sistemele
de simbolizare etc. în interpre- metrici. Pentru situaţiile com-
ful conştient din modelul pira- idealurilor conforme cu mediul plexe şi cu un număr mai mare de
midal corespunzător s.p.u. în social în care a crescut. tările de psihologie socială ori-
entată niaterialist-dialcctic, nu membri ai grupului se utilizează,
acestea structurile cognitive deţin SOCIOAFECTIV, calificare da-
un loc central şi esenţial, pentru se foloseşte termenul restrictiv pentru a uşura analiza, transpune-
tă laturii motivaţional-afective
simplul motiv că intră în stă- a relaţiilor interpersonalc şi so- de cultural ci acela de s., pentru rea s. într-o matrice matematică.
pînirea relaţiilor esenţiale din ciale. Trebuinţa omului de a că şi fenomenele culturale se ex-
univers şi propria fiinţă. trăi printre oameni, de a avea plică fundamental prin social Soc ic fig. 1
SITIOFOBIE, sindrom de re- contacte cu ceilalţi, a întreţin" (P. Golu).
fuz total al alimentaţiei obser- relaţii de comunicare şi coope- SOCIODRAMĂ, improvizaţie
vat în unele cazuri de alienaţie rare — este fundamentală. Se dramatică propusă de Moreno
mentală; opus sitiomanici ce pot distinge stări, procese şi re- şi care, spre deosebire de psiho-
constă în consumul alimentar laţii s. cum sînt stările de spi- dramă, caro presupune reprezen-
excesiv în legătură cu anumite rit, contagiunea emoţională, sen- tarea unui rol de către individul
cazuri de dezechilibrare neuro- timentele sociale ş.a. singular, se referă la asumarea
psihică. S 0 C I 0 C 0 G N ITI V, calificare de roluri de către membrii unui
SNOBISM, lipsă de discernă- dată laturii sociale a proceselor grup şi la configurarea unor sce-
mînt în adoptarea valorilor so- cognitive. Acestea sînt sociale ne colective. Se obţine astfel
ciale şi culturale. S. trădează prin geneză (formarea modele-
lipsa de personalitate şi incapa- un catharsis colectiv, o reechi-
lor percepţiei, elaborarea lim-
citatea de selectare a valorilor librare de raporturi prin reduce-
bajului şi gîmlirii). ca şi prin
autentice, prin imitaţie şi admi- funcţionare şi destinaţie, întru- rea tensiunilor şi conflictelor, o
reconstrucţie afectivă a grupului ce Matricea matematică
raţia exagerată a modei, la ni- cît cunoaşterea este un proces
velul cotidianului, sau a mani- social-istoric, colectiv şi comuni- devine astfel mai activ şi eficient. a sociogramei din fig. l:
festărilor culturale „de ultimă caţional. In sens restrîns, se dă SOCIOGRAMĂ, metodă gra- 0 10 0 A alege pe B
oră". S. exprimă deficienţe cul- calificativul de s. acelor procese fică de prelucrare a datelor ob-
0 (.) 0 1 13 alege pe D
turale ale persoanei şi lipsă a spi- de cunoaştere ce au ca obiectiv', ţinute prin testul sociometric
(Moreno), care permite reprezen- 0 1 (l 0 C alege pe B
ritului critic. Totuşi, între anu- obiecte, relaţii, acţiuni de ordin
mite limite, s. are o oarecare în- social (persoane, atitudini, cli- tarea şi dezvăluirea relaţiilor in- 10 0 0 L> alege pe A
669
eee
SOCIOMATRICE, metodă de pingerilor (cum crede subiectul ră" al cărei clement central ar z i n t . i o d i r - f ţ i e d" a b i o l u f !,.-ire a
prelucrare a datelor culese prin că a fost ales sau respins) se face ii „malnct.i jixr.'me-tri'..."i", i • m- M p a i l ului i u d i > . nli.i.il-j'.i'. i : d - i n d i -
testul sociometric. Este un ta- alături cu cifrele în paranteza: ceplie expusă piim.i dala iu \ id-:-<>< n i «11 • • . ( Ipn-ul socioi. ell-
bel cu două intrări. Regulile (1), (2), (3). l'e baza datelor 1934 în lucrarea: ,,Whi> -hali irisnmhii fund runn'irliiswitl. h\
principal • de alcătuire sînt ur- ordonate in tabel se calculează, survive?" (Cine va mi^ra viei ui;) -.eu-, et iiunlc i'îc, s, î n s e a m n ă i u -
niătoai el •: atît pe verticală cit o serie de indici pentru fiecare socotită Cartea de căpălii a s. t e i p r e l a r e a duj.-ă u n m o d e l so-
şi pe ol zonlală se trec numele membru al grupului care se în- în accepţia şi practica autorului, c i a l (cK. f u r n i c a r i l e c a „ r e p u b l i c i " ;
indivizii' r din grupul cercetat, scriu in rubricile suplimentare S. este nu numai o teorie şi o me- o r g a n i s m u l biologic ca ,,stat ce-
I ,a d i ' - uierea
, p r e a datelor,
(latel în drep-
p ilm josul şi de la dreapta tabe- todă de cercetare, ci şi o teorie lular" clei.
tul numelui celui care a completat lului. Astfel, s. face posibilă ana- a acţiunii şi o pedagogie; b) an- S0C10PS1HIATR1E, termen ce
testul, urmărind pe orizontală, liza statistko-inatematică a da- samblul de metode şi tehnici desemnează studiile asupra ac-
se trece răspunsul dat (sub for- telor prin a căror interpretare prin care se explorează structura ţiunii patogene a mediului con-
mă codificată, de pildă 1, 2, 3, se pot trage concluzii despre grup relaţiilor preferenţiale dintre in- cret. !>omenml, deşi la debut,
4 etc.) pentru fiecare din indivi- ca întreg (dacă e coeziv sau tinde divizii dintr-un grup sau dintre este de mare interes pentru în-
spre dezintegrare, care sînt cocli - indivizi şi grupe; această struc- ţelegerea psihiatriei, dat fiind
zii grupului în coloana cores- eienţii acestor stări etc.) sau tură se reprezintă grafic printr-o faptul că nici viaţa psihică nor-
punzătoare numelui acestuia. >,< ' _>- despre indivizi (care sînt izolaţii, sociogramă. în ştiinţele sociale mală, nici cea patologică nu pot
tarea percepţiei alegerilor şi res- care liderii e t c ) . ceea ce s-au impus şi s-au dez- fi concepute izolat, în absenţa
voltat au fost nu tezele de bază mediului care le înglobează şi
ci metodele S., considerate de o care contribuie la formarea şi
i ; 1 marc importanţă esenţială în structurarea lor.
AV Bl) CI ' MX p brut p val 1 p brut cercetarea sociabilităţii grupuri- SOCIOTERAPIE, sistem de teh-
lor cu număr mic de indivizi. nici şi metode ce urmăreşte:
Pe baza aplicării în practică a 1) înlăturarea tulburărilor afective
AV ! j
! ! i i i S. s-au obţinut unele rezultate şi de comportament ale unui
eficiente în industrie, educaţie, individ prin utilizarea judicioasă
BD _ ! \r\\ 1
sport, armată, comerţ prin gă- a relaţiilor umane stabilite cu
sirea liderului informai, îmbunătă- ceilalţi membri ai grupului în
CI j ! :
! l
! i ţirea componenţei echipelor şi care individul este integrat;
i : :
a repartiţiei rolurilor în grupuri, 2) reducerea tulburărilor mintali"
MN ameliorarea relaţiilor interuma- prin folosirea interacţiunilor psi-
ne, reducerea instabilităţii an- hologice dintre bolnav şi mediul
gajaţilor, reducerea accidentelor social în care acesta trăieşte;
p brut I ! ! etc. 3) modificarea artificială a unui
; SOCIOMORFISM, termen ini- mediu social pentru a facilita
p val 1 ţiat de Piagct ce desemnează adaptarea în cadrul ei a unui
tendinţa permanentă a indivi- deficient mintal.
p brut dului de a considera socialul SOFISM, raţionament aparent
superior individualului, de a se ra- corect, dar incorect în fond,
porta în întregime la societate, în- construit pentru a induce în
SOCIOMETRIE, termen folo- ţeleasă, formal, abstract. ,,Socio- eroare sau a apăra, cu orice preţ,
teoria şi metodologia sa sociolo- centrismul", cum a mai denumit
sit de medicul J.L. Moreno gică vizind descoperirea nivelu- o opinie. S. se realizează prin
(născut la 19 mai 1892 la. Bucu- Piaget această tendinţă ;si acest al limbaj, avînd ca principale va-
rilor ..adîuci" ale structurii so- doilea termen este preferabil) repre-
reşti) şi care desemnează: a) ('i'-l.itn, realitatea „microscopi- riante echivocul, construcţia fro-
670 671
Uni, parataxa (alăturarea de păr- ~au loc de muncă. Se include, ală- ţiilor de la receptorii întregii liEG, s. fiziologie se caracteri-
ţi componente al* propoziţiunii, suprafeţe corporale şi de la struc- ;:t.azi prin iunom.tfi.ie de dimi-
turi de p-ihowramă, în monom,:,\ ,j nuare a activităţii cerebrale, prin
firi verbul de leaâtură). în afai.i jirofi. itonai \. turile somatice profunde (nnuchi,
limbajului în ordinea raţionam, articulaţii), mijlocind elabo- apariţia undelor alfa, însă, pe
SOMATOMETRIE, ramură > măsură ce s. devine mai profund,
s. cunoaşte variantele de s. iiu- antropologici, p r c o i . u p a t ă <]*• m.', rarea senzaţiilor somatice (tac-
lerial (în care se pleacă di1 li tile, termice, algice, kinentezice). frecvenţa undelor devine tot mai
s u r a r e a si calculul s t a t i s t i c ,>l mică şi amplitudinea creşte, ap.V
premise false) şi s. formal (in elementelor corpului onien"-< Aceste informaţii ajung iu mă-
care se încalcă legile logici- de duva spinării prin cele 31 de ră- rînd undele tetha (v.' EF.G).
(înălţime, p o n d e r e , p e r i m e t r u l'i- Mecanismele care intervin în
derivare). l'aydh>î:.inv.l e.ite un racic, l u n g i m e a m e m b r e l o r ş.a ;. dăcini dorsale ale nervilor rahi-
s. .săvîrşit fără intenţia de a dieni, trec în formaţia reticu- apariţia s. sînt dezaferentare.i
induce în eroare.
S. ]irezintă i n t e r e s p e n t r u eco-
lată a bulbului, protuberantei şi stimulările structurilor inhi-
n o m i e ( r e p a r t i z a r e a s t a t i s t i c ă ]••:•
şi mezencefalului, în cerebel, ta- bitorii, realizate pe baza unei
SOLIDARITATE (COKZIYi- d i m e n s i u n i a confecţiilor, încf,]- întregi constelaţii de factori. Re-
TATIi), atitudine de adeziune lamus şi sînt proiectate, în final,
ţ ă n i i n t e i ) d a r şi un i n t e r e s ştiin-
în zona somatică a scoarţei ce- ducerea afluxului senzorial se
la alţii, la grupul din care faci ţific general p r i v i n d evoluţia n n - face în primul rînd prin suprima-
parte, mergînd piuă la identifi- rebrale (situată în lobul parie-
pului în p r o c e s a i istoric. S-n o-n- tal şi unele teritorii adiacente), rea mişcărilor, scăderea impulsu-
care cu viaţa şi aspiraţiile altora s t a t a t , de e x e m p l u , că în p e r i o a d a rilor kinestezice (trecerea la po-
sau ale grupului. S. poate fi ne- proiecţia făcîndu-se după prin-
p o s t b e l i c ă noile g e n e r a ţ i i n u r - cipiul toponimiei, suprafaţa cor- ziţia orizontală), la care se adau-
mijlocită (privind relaţiile inter- c h e a z ă creşteri l o n g i t u d i n a l e si gă scăderea celor optice şi acus-
personale de interdependenţă în porală fiind astfel reprezentată
ponderale (L. Tănăsescu, Si. la nivelul aşa-numitului homun- tice. Suspendarea tuturor aces-
viaţă şi activitate, relaţii indiso- Milcu). în psihologia genetică se tor stimuli contribuie la dezacti-
lubile) sau mijlocită (prin sco- cui senzitiv.
ţ i n e s e a m a d e cotele creşterii varea pasivă (Pavlov) a sistemu-
puri, doctrine, norme, idealuri la c o r p o r a l e p u s e în r a p o r t cu dez-
SOMN, fenomen fiziologic na- lui reticulat activator ascendent,
care toţi aderă). în afara depen- v o l t a r e a psihică.
tural al animalelor superioare, care acţionează cumulativ, scă-
denţelor reciproce se menţio- SOMATOTONIE, caracteris- stare reversibilă a organismului, zînd tonusul cerebral. Totodată
nează şi altele univoce, A fiind în care are loc scăderea pînă la are loc o depresiune postactiva-
ataşat de B dar nu şi invers tica unui tip psihologic, descris
de W. Sheldon, la care predo- dispariţie a reacţiilor adaptative toare prin întreruperea bruscă
(J. Moreno). S. este şi o caracteris- superioare, a relaţiilor senzitivo- a unui bombardament neuro-
tică a grupului, implicînd ra- mină activitatea musculară, for-
ţa, energia, nevoia de acţiune şi motorii cu mediul ambiant şi nal ritmic. La aceste mecanisme
porturi de comunitate, comple- diminuarea majorităţii funcţiilor se adaugă dezactivarea activă,
mentaritate şi unitate de scop. dorinţa de a se impune prin
acestea. organismului. S. se manifestă inhibiţia recurentă cortico-reti-
Maximum de s. este exprimat de ca o nevoie imperioasă, ca o culată şi cea de origine bulbară,
dictonul etic: toţi pentru unul SOMATOTOPIE, coresponden-
ţa existentă între zonele nervoase obişnuinţă, menţinută cu pre- avînd ca efect iradierea gene-
şi unul pentru toţi. ţul şi cu rigorile unei condiţio- rală a inhibiţiei corticale. Fac-
SOMATOESTEZIE, modalita- centrale (talamice sau corticale! torii declanşatori ai s. sînt sti-
şi teritoride somatice, ceea ce nări şi a unui veritabil ritual;
te de recepţie a proceselor ce se face ca fiecare formaţiune ner- se deosebeşte de stările patolo- mulii care produc în mod ac-
produc în segmente somatice gice, de pierderea cunoştinţei tiv s., şi anume: stimulii care
sau corporale. voasă să aibă sarcinile ei con- pun în acţiune structurile in-
crete, în acelaşi sens, zoneie prin aceea că în s. subiectul poate
SOMATOFIZIOGRAMĂ, cu- fi trezit prin stimulări senzoriale. hibitorii, care dezactivează struc-
prinde cerinţele şi contraindica- cerebrale sînt considerate pro- turile activatoare, stimulii mo-
iecţii ale diverselor organe sau S. reprezintă un mecanism ho-
ţiile medicale, fiziologice ale unei meostatic în refacerea funcţiilor, notoni (fiziologici sau psiholo-
profesiuni sau loc de muncă. segmente somatice. gici), stimulări ale formaţiunilor
avînd un caracter bioritmic pre-
SOMATOGRAMĂ, este repre- SOMESTEZIE, funcţie a sis- ventiv, întrucît nu apare numai nervoase centrale, factori chi-
zentarea grafică a cerinţelor bio- temului senzorial somatic rare în urma uzurii funcţionale şi a mici (produşi ai metabolismului,
medicale proprii unei profesiuni constă în transmiterea informa- oboselii. Din punct de vedere
672 673
__ Dicţi'Miar de
zidenţialc, pronosticul revistei lul de premisă minoră, iar s.
„Litcrary Digest" indica înfrîn- progresiv prin excluderea celor riei în veşnică mişcare, determi- coexistenţă a obiectelor, poziţia,
gerea categorică a lui Roose- care îndeplineau rolul de premisă nare fundamentala a exiitenţei
velt. Rezultatul a fost contrar majoră. Prin s. se ajunge la un forma, distanţa, mărimea, adîn-
pronosticului dat de revistă, dar materiale, determinare avînd un cimea etc. însuşirea tuturor aces-
argument sau se realizează o ar- caracter dialectic şi alcătuind tor parametri ce permit diferen-
foarte apropiat — cu o aproxi- gumentare. o unitate a finitului şi infinitului,
maţie de 6,5% — pronosticului SOSII, iluzii vizuale patologice, ţierea s. şi operarea cu el necesită
făcut de către „American Insti- a continuului şi discontinuului, succesive şi progresive construc-
constînd în perceperea unor fiinţe, a absolutului şi relativului (Mic
tute of Public Opinion" înfiinţat persoane sau obiecte care se ţii psihice. Piaget scrie: „spa-
şi condus de către dr. Georgc dicţionar filozofic). Prin depăşi- ţiul nu este cîtuşi de puţin per-
aseamănă într-o măsură atît de rea' interpretării newtoniene a s.
(lullup (1935). Acest succes face mare îneît nu pot fi deosebite. ceperea unui conţinător ci
să proliferezi: în S.U.A. şi mai ca omogen şi izotrop (identic în aceea a unui conţinut, adică a
în aceste cazuri, de cx. persoana toate direcţiile) şi a timpului so-
apoi şi în Europa, instituţii do cunoscută nu este identificată înseşi corpurilor iar dacă spa-
cercetarea opiniei publice. în cotit uniform, în teoria relativi- ţiul devine un conţinător aceasta
ca atare, ci doar avînd o asemă- tăţii ce adaugă celor trei dimen-
perioada postbelică s. de opinie nare cu aceasta. Fiind întîlnite este în măsura în care relaţiile
sau de preferinţă au fost răs- siuni a S. ca pe o a patra dimen- constituind însăşi obiectivarea
mai frecvent în psihozele dis- siune, timpul, se afirmă inter-
pîndite în cele mai diverse do- cordante, s. sînt legate deseori dependenţa dintre s. şi timp pri- acestor corpuri ajung să se coor-
menii: cultural, comercial, pede interpretarea de substituţie vind viteza mişcării materiale, doneze între ele pînă la a forma
dagogic, urbanistic ctc. De re- a persoanei apropiate cu o per- concentrarea masei şi intensita- un tot coerent". Deci reflectarea
gulă s. se efectuează cu ajutorul soană cu chip asemănător, în tea gravitaţiei). Şi în planul eva- s. este bazată pe modelarea izo-
unor chestionare cu răspunsuri scopuri agresive bolnavului. Bol- luărilor subiective interacţiunile morfă şi parcurge, după L. Vek-
prefigurate din care se alege, navii cu astfel de iluzii consideră dintre s. şi timp sînt confirmate lcer, mai multe nivele de izomor-
prin subliniere, unul. că persoanele cunoscute au fost (P. Frais'se, Gh. Zapan ş.a.) fism: spaţio-temporar liniar, izo-
SOPOR, stare psihopatologică multiplicate, chipurile identice Interpretarea aprioristă a s. topologic, S. proiectiv, s. analo-
de profundă tulburare a conştiin- fiind luate drept persoane cu uită este contrazisă de ştiinţă. To- gic, s. izomorfismului metric
ţei în care reacţiile organismului identitate. tuşi întrucît organele de simţ congruent obiectului. Pe de o
la stimuli psihosenzoriali sînt SPASM, contracţie bruscă, pu- sînt filogenetic adaptate la pro- parte, prin construcţii intelec-
mult diminuate: sub aspect cli- ternică, repetitivă, involuntară prietăţile generale ale s. fizic, tuale s. este desăvîrşit şi catego-
nic, persoana pare a fi într-o a unui muşchi sau grup de muşchi trebuie să se ţină seama de im- oriahzat geometric, pe de alta
stare do somnolenţă accentuată. din cei mai diferiţi, putînd ajunge plicaţiile lor constitutive privind este urmărit în toate variaţiile
SORIT (gr. soreites, din soros — pînă la paroxism şi avînd conse- s. şi timpul (O. Lunneberg). Tot- sale concrete, este măsurat prin
grămadă, morman, mulţime), po- cinţe variabile pentru funcţiile odată trebuie considerat fap- etaloane, utilizat şi proiectat.
lisilogism prescurtat prin exclu- organice, comportament şi ori- tul că intelectul uman este con- Asupra perceperii şi conceperii s.
derea concluziilor intermediare entare psihică. La copiii de 3 — 4 struit precumpănitor după mo- influenţează modelele culturale,
care pot îndeplini şi rolul unor ani, prin generalizare, o maladie delul obiectului solid (A. Leon- motivaţia, experienţa proprie,
premise subînţelese. Este o formă tipică: spasmofilia (uneori legată tiev). în psihologie, pornind de atitudinile pentru că nu trebuie
amplă de raţionament ce implică de o insuficienţă a glandelor pala H. Hoffdding s-a cerut să se să se uite că, psihologic, s. este
o înlănţuire nelimitată numeric rat iroide sau de o hipercalce- facă o distincţie între conceptul trăit şi transferat în plan men-
de judecăţi ce se succed, după mie). Se vorbeşte şi despre s. filosofic de s., ce apare ca fiind tal, construit prin interiorizări
Ratier, fie într-o ordine de ge- emoţional sau verbal şi intelec- ideal, de expresie matematică şi obiectivări, implicat în toate
neralitate; doscrescîndâ, fie cres- tual.' şi s. /izic-concret, s. psihofizio- interacţiunile cu ambianţa. Exis-
cindă. S. regresiv rezultă, din SPAŢIU, alături şi în unitate logic. S. este perceput, reprezen- tă un s. al vieţii (v. teritorialita-
excluderea acelor c<'tu luzii incu timpul, {'\>rm-i obiectiva :-i tat, conceput, trăit conform te), faptele contingente cu s.
termediare care îndeplineau ro- universala de existentă a mate- unor astfel de parametri cum sînt cîmpului psihic, un S. proble-
extensiunea plană, aidoma de matic etc.
6T3
\
sKnplă juxtapunere de pioprie- ţiale şi al descoperirii de mij-
SPIRIT, ic .ph )"' CU (' I -;1 a p l l < ,1 1 1 1 L I 1 I I <•" (l'l CU tăii' 3) structurile construite la loace noi prin experimentare ac-
prinşi de t u n s a nu iepii-/ini,i o ţuiumită vîrstă devin parte a tivă (aprox. între 11 — 12 şi 18
suii dependente de sistemul di' altceva, după cum au dovrdit-o structurii vîrstei următoare, alt- luni); ti) s. invenţiei de mijloace
gîndire filosofic prin cave a fojit experimentele decit efecte aii- fel spus, structurile inferioare noi prin combinare mintală
interpretat. Religia şi idealismul pulsimiilor ideomotorii, adecvaţi se integrează în structurile su- (aprox. între 18 şi 24 luni),
ii consideră de origine transcen- imaginilor mintale. Deci, neoma perioare; -1) fiecare s. comportă (ii) Perioada de preparare şi or-
dentală şi îi acordă rolul de prin- gieienii spiritişti nu fac altceva un moment preparatorul şi un ganizare a operaţiilor concrete
cipiu al vieţii. Marxismul demon- doc it să afle pe cale mediată moment de închegare; 5i se lomportă două subperioade: sub-
strează, pe bază ştiinţifică, de- propriile gînduri, temeri şi aspi- pot distinge procesele de geneză perioada A — reprezentativ pre-
lerminarea biosocialâ a s. Se raţii. si forme de echilibru finale care paratorie: 1. — S. funcţiei simbo-
recunoaşte specificitatea s. ca SPORT, complexe de exerci- sînt întotdeauna relative. în dez- lice (aprox. de la 2 ani la 3 ani
nefiind identic cu materia şi ţii si jocuri, practicate conform voltarea psihică, durata şi si- şi 6 luni); 2. — S. reglării simple
îndeplinind un rol activ în raport unor reguli precise sub formă tuarea după vîrstă a s. poate (aprox. de- la 3 ani şi 6 luni Ia
cu aceasta. în limitele relaţiilor de întrecere, de luptă pentru ob- varia de la un individ la altul, 5 ani şi 6 luni); 3. — s. reglării
gnoseologice s. apare ca ideal în ţinerea victoriei, în concursuri dar ordinea lor de succesiune articulate (aprox. de la 5 ani şi
raport cu materialul. S. implică şi sisteme competiţionale. Prac- este întotdeauna aceeaşi. S. se 6 luni la 7 — 8 ani); subperioada
sfera subiectivă, mentala şi are tica s. debutează ca activitate leagă prin continuitate funcţio- 1! — operatorie concretă: 1. —
întotdeauna un conţinut repro- ludică, plăcere a mişcării şi poate nală, dar diferă din punctul de s. operaţiile simple (aprox. 7 —
ductiv şi proiectiv. S. Rubin- deveni pasiune şi aspiraţie spre vedere al structurii lor de. ansam- 8 ani la 8 — 9 ani); 2. — S. opera-
stein consideră că în activitatea vîrful piramidei valorilor na- blu. Cercetările efectuate asupra ţiilor complexe (de exemplu, con-
psihică atributul de s. poate fi ţionale sau internaţionale. Sa- dezvoltării psihice a copiilor si strucţia de coordonate spaţiale)
acordat numai momentelor fi- tisfacerea integrală a exigen- adolescenţilor în diverse culturi, (aprox. de la 0 — 10 ani la, 11 —
nale în care apar produsele de ţelor practicării s. de perfor- au confirmat sistemul stadiali- 12 ani). (111) Perioada operaţiilor
imagini şi idei intens trăite şi manţă şi de mare performanţă tătii elaborat de Piaget. formale: 1). — s. preadolescentei
fixate. în acest sens se vorbeşte presupune existenţa unei moti- STADIILE ŞI PERIOADELE (aprox. de la J 1 — 12 ani la 14 ani);
despre viaţă spirituală ca evo- vaţii puternice şi a unor inte- DEZVOLTĂRII INTELCTUALE ALE 2. — s. adolescenţei (14 — 10 ani).
luţie mintală, trăire subiectivă rese individuale sau colective. COPILULUI (după Piaget), în psi- STADIU FALIC, stadiu al or-
a unui conţinut ideal dar preg- Activitatea sportivă exercită o hologia genetică: (1) perioada inte-
nant. Spiritualitatea reprezintă ganizării infantile a libidoului,
influenţă favorabilă multilateral ligenţei senzorimotorii (0 — 2 ani)
ansamblul disponibilităţilor cul- pe planul dezvoltării psihice a fiind al treilea după stadiul oral
este împărţită în sase stadii:
turale considerate sub' raportul individului. S. are şi valenţe şi 1) S. exerciţiile r reflexe (aprox. şi anal. S.L se caracterizează
stilului, conţinutului şi tendin- dimensiuni psihosociale, declan- între 0 si o'lună); 2) s. primelor prin unificarea pulsiunilor par-
ţelor. Spiritualismul este o doc- şînd anumite trăiri, sentimente, adaptări' dobîndite şi al relaţiilor ţiale sub primatul organelor ge-
trină de tip idealist, reclamînd atitudini în rîndul spectatorilor, circulare primare (aprox. între nitale. Au existat discuţii în le-
retragerea în sfera vieţii spiri- a suporterilor, a adversarilor. 1 şi 4 — 5 luni); 3) s. reacţiilor cir- gătură cu utilizarea termenului
tuale prin degajarea de realitate. culare secundare .şi al procedeelor
SPIRITISM, credinţă, lipsită STADII, după Piaget, „decu- de „fază falică" care ar fi mai
paje" în evoluţia genetică, cade a face să dureze spectacolele adecvat decît cel de S.Î., subli-
de orice acoperire reală, în exis- interesante (aprox. intre 4 — 3
tenţa unor spirite detaşate de re satisfac următoarele condiţii: niind astfel faptul că reprezintă
1) ordinea diverselor achiziţii este şi 8 — 0 luni); 4) s. coordonării
corpul celor ce au murit. Practică schemelor secundare şi al aplică- doar un moment intersubiectiv,
pretinzînd comunicarea mijloci- neschimbată (de ex. noţiunea de
volum este achiziţionată totdea- rii lor la situaţii noi (aprn\. inii-",iat iu dialectica complexu-
tă cu spirite ale morţilor. Cînd între 8 —i) luni şi 11 - - 12 luni! ; lui lui ( )i 11 iţi. I ie asemenea au
nu este şarlatanie deliberată, sis- una după. noţiunea de greutate);
2) fiecare s. se caracterizează 5) S. reacţiilor lireuiare iii- avut loc di:M.uiii iu legătură cu
temul de mişcări ale obiectelor
printr-o structură şi nu priutr-o
(iii)
678
semnificaţi;! fazei falice, în spe- erogrne care Ie suportă, fără fa caracterizată prin atenuarea in- latură obiectivă definită prin cle-
i ial la fete. K. Jiomey, M. Klein, să se instaureze în vreun fel ]>n- tensităţii perceptive, o încetinire mente exterioare observabile şi
K. Jones, caro admit existenţa matul uneia dintre eie sau ale;;i•- a proceselor cerebrale şi o dimi- recunoscute şi o latură subiectivă
senzaţiei sexuale spontan speci- rea unui obiect. De obicei, în sta- nuare a cîmpului conştiinţei (ob- în care se exprimă aprecierea
fice, sînt înclinaţi sa nu vadă în diile evoluţiei libidinale sînt in- nubilare). subiectului asupra poziţiei po
acest stadiu decît o formaţiune cluse următoarele stadii ale sexu- STATISTICĂ PSIHOLOGICĂ, care o ocupă. Problematica s.
secundară cu caracter defensiv. alităţii infantile : stadiu ora/, stadi'i ramură a statisticii aplicate, care este în strînsă legătură cu aceea
STADIU GENITAL (ORGA anal, stadiu falie. Ceea ce caracte- se ocupă cu prelucrarea şi interpre- a rolului. După unii autori (K.
XJZARE GEX1T.ALA), stadiul rizează aceste stadii este un tarea cantitativă a datelor privind Mcrton, R. Bale») aceluiaşi sta-
dezvoltării psihosexuale, caracte- anumit mod de organizare a vieţii dinamica activităţii psihice la tut îi pot corespunde mai multe
tizat prin organizarea pulsiuni- sexuale. S.I. este legat de o anumi- nivel individual şi grupai. .Metoda roluri, după alţii (R. Linton,
lor parţiale, sub influenţa zo- tă zonă erogenă, dar nu şi de statistică permite relevarea rela- Gross, Mason, McEachcrn) fie-
nelor genitale. S.g. comportă doar un anume tip de activitate, ţiilor necesare şi a faptelor sem- cărui statut îi corespunde un rol.
două faze, separate prin perioada activitatea putînd fi însă recu- nificative în contextul fenomene- S. pot fi clasificate după modul
de latenţă: faza falică sau organi- noscută la diferite nivele de rela- lor aleatoare şi accidentale, asi- de acces în: impuse total sau par-
zarea genitală infantilă şi organi- ţionare cu obiectul. Stadiul oral, gurînd creşterea gradului de pre- ţial (de sex, vîrstă, naţionali-
zarea genitală propriu-zisă caro primul stadiu al evoluţiei libidi- cizie, rigurozitate şi obiectivitate tate, religie etc.) sau dobîudile
se instituie la pubertate. Anumiţi nale; plăcerea sexuală este legată al analizei psihologice, precum şi (politic, profesional etc). O altă
autori desemnează prin termenul predominant de excitarea cavi- estimarea valabilităţii diagnosti- clasificare: formale (instituţiona-
de s.g. doar această a doua fază, tăţii bucale şi a buzelor care cului şi prognosticului operate de lizate) şi informate (prin con-
incluzînd faza falică în organiză- însoţeşte alimentaţia. Activita- psihologie. sensul grupului). Sînt utilizate
rile pregenitale. După Freud, s.g. tea de nutriţie furnizează concepte de s. care combină cîte
este singura organizare a sexuali- semnificaţii elective prin care STATUT, cu înţeles originar două criterii, de pildă acelea de
tăţii care, instituindu-se la puse exprimă şi se argumentează poziţie, are în ştiinţele sociale mai socioeconomie şi s. socioprofesio-
bertate, se opun perversiunilor relaţia cu obiectul. După Freud, multe accepţiuni, fără a se fi nal. S. social este poziţia sau pres-
polimorfe şi autoerotismului, ca- s.o. se caracterizează prin inexis- realizat un consens între autori. tigiul pe care-1 are p persoană
racteristice sexualităţii infantile. tenţa opoziţiei între activi tate- în literatura americană de spe- sau un grup în societate. Este
Este stadiul în care pulsiunile pasivitate, aceasta fiind carac- cialitate (R. Linton) arc sensu- caracterizat de un anumit an-
parţiale se unifică şi se ierarhi- teristică stadiului anal. S.o. arc rile de poziţie socială, prestigiu samblu de variabile în care intră,
zează definitiv. ca sursă pulsională zona orală, ţrang) şi grad de acceptare a după caz, profesiunea, venitul,
iar obiectul este într-un raport unei persoane într-un grup par- puterea, nivelul cultural, aparte-
STADIU LIBIDINAL, stadiul ticular. După R. Linton, s. este
dezvoltării copilului, caracterizat strîns cu alimentaţia. nenţa etnică, religioasă etc. Re-
aspectul static şi structural, iar zultă prin aplicarea valorilor în
printr-o organizare mai mult sau STANINĂ, notă acordată în rolul, aspectul dinamic şi per-
mai puţin marcată a libidoului care valorile se distribuie pe nouă uz în societatea respectivă la
sonalist al unei aceleiaşi persona- cazul concret. S. economic indică
sub influenţa unei zone erogeno trepte, de la 1 la 9. Scara, avînd lităţi. S. reprezintă o serie de
şi prin predominanţa unui anu- o medie de 5 şi o deviaţie stan- poziţia din cadrul sistemului eco-
drepturi şi datorii ale unei per- nomic (salariat, comerciant, meş-
mit mod de relaţionare a subiec- dard de 2, este utilizată pentru soane care ocupă o anumită po-
tului cu lumea. Există opoziţie transformarea în note standard teşugar, industriaş etc). Clasifi-
ziţie în sistemul social. în psiho- cări mai analitice se fac în ca-
între sexualitatea pubertară şi a scorurilor brute la probe dife- logia socială, J. Stoetzel defi-
cea adultă, pe de o parte, organi- rite ale aceluiaşi subiect sau la drul sistemului producţiei sau al
neşte S. ca ansamblu de compor- liberilor profesionişti.
zată sub influenţa primatului diferiţi subiecţi, în vederea com- tamente pe care o persoană le
"f'nital şi sexualitatea infantilă parării lor. poate aştepta sau pretinde, in STĂPÎNIRE DE SINE, capi-
pe do .iltă parte, unde scopurile STARE HIl'NOIDALĂ, sUre chip lfgithn, faţă de sine, din ciUiU'i de a Hipuue proprii viaţa
s-xuale sint multiple, ca şi zonele partea altora. Rezultă vă aie o uid, instinctul, pornirile
iniei mediara intre vcdie :;.i somn,
080 681
spontane, dorinţele, exprimarea celor două emisfere împiedică
orală unui sever control conşti- vederea s., după cum o dove- centă a psihologii'i, fiind un re- n pn/inlă ui r le variabile strurtn-
ent, de a respinge şi de a suprima deşte experimentul lui K. Bî- zultat al cercetaţilor din domeniul r.di-, formale şi transmitnaţionale,
tendinţele ce se opun realizării kov şi A. Speranski. Stereosco- percepţiei, giudirii, a psihologici adică variabile care sint relativ
unui scop principal şi de a pro- pul, cunoscut din secolul trecut, genetice şi a personalităţii. în- independente de conţinutul vehi-
mova şi dezvolta numai pe ace- este un aparat ce prezintă două ceputurile teoretizării acestui con- culat şi contextul concret în care
lea care servesc scopului. S.d.s. imagini identice suprapuse uşor cept sînt legate de încercările operează, dovedindu-şi funcţiona-
presupune însuşirea de a lupta decantat spaţial, de unde rezultă de elaborare a unei tipologii eu- litatea într-o mare varietate de
nu numai cu dificultăţile externe, impresia de relief. Pe acelaşi prin- ristice a procesului de percepţie şi sarcini şi domenii. Trebuie fă-
ci şi cu tine însuţi. Democrit spu- cipiu al suprapunerii decantate de gîndire, care au fost concepute cută o distincţie între s.c. şi
nea: „liste bărbat acela care-şi imagini identice se bazează sto- ca desfăşurîndu-se între doi poli: structurile cognitive, primele re-
învinge nu numai duşmanii, ci reofotografia şi stereocinemato- „analitic" şi „sintetic" (Wellek, ferindu-sc la anumite aspecte ale
şi dorinţele." S.d.S. se formează grafia. B. Ananicv susţine că 1955; Witkin, 1955; Sanders, proceselor de gîndire, în timp ce
în cursul vieţii, prin îndelungate efectul de adîncime se dato- 1962). Conceptul de „stil" este structurile cognitive se referă la
şi anevoioase exerciţii, prin acu- reşte asimetriei funcţionale a ce- introdus pentru prima dată de sistemele care mediază aceste pro-
mularea de deprinderi corespun- lor două emisfere cerebrale. A. Adler, „life style", referin- cese. Deci s.c. desemnează un
zătoare. du-se la unicitatea şi indivi- anumit mod de gîndire, de uti-
STEREOTIP DINAMIC, sistem
dualitatea unei persoane. în con- lizare a anumitor reguli de prelu-
STEREOAGNOZIE (ASTERE- de reflexe condiţionate interco-
cepţia sa modernă, conceptul de crare a informaţiei, a anumitor
OGNOZIE), tulburare a recunoaş- nectate şi reprezentînd o ordine
s.c. desemnează anumite modali- modalităţi şi strategii consis-
terii formei obiectelor percepute a aplicării stimulilor şi apariţiei
tăţi specifice de recepfionare şi tente şi stabile de prelucrare
tactil. reacţiilor. Prin efecte de cone-
prelucrare a informatici (deci s. şi sistematizare a acestei in-
STEREOFONIE, audiţie a su- xiune inversă reacţia duce la
perceptiv sau (şi) s.c.) care se formaţii, de abordare şi rezol-
netelor „în relief", cu implicarea aşteptarea stimulului b şi prepară
datoresc în ultimă instanţă unor vare a unor probleme (D. Wolit-
direcţiei lor de emisie şi a com- reacţia b ş.a.m.d. Dacă după
diferenţe de personalitate. Concep- zky, 1970), un grup de modele
plexităţii lor compoziţionale ca ce s.d. a fost elaborat şi consoli-
tul de S.c. poate fi aplicat doar şi programe stabile ale funcţiilor
şi cum, deşi este vorba de radio- dat se inversează locurile a doi
acolo unde anumite particulari- cognitive (G.S. Klein, 1970), o
emisic sau discuri, ai participa stimuli (de ex. c şi d) sau în
tăţi sau caracteristici formale ale anumită modalitate de reacţie
în locul în care ele au fost pro- locul lor se dau stimuli neutri,
comportamentului cognitiv vin în cognitivă la problemele ce trebuie
duse. Tehnica este similară celei se obţin totuşi reacţii conforme
contact cu anumite maniere per- rezolvate (G. Shouksmith, 1970).
stereoscopice, dublaj decantat, locului sau poziţiei în seric, iar
sonale de receptare a mediului Pentru D.T. Campbell (1963),
iar interpretarea psihofiziologică nu conform stimulilor. De aici,
înconjurător, maniere proprii in- (1962) s.c. sînt „clase largi de
este analogică stereoscopici. Ste- concluzia că în creier s-a înche-
dividului, care s-au format în reziduuri experenţiale, care re-
rcofonul este aparatul ce emite gat o ncoformaţiune de tipul ma-
cursul procesului de dezvoltare prezintă atît relaţiile cu expe-
două serii din aceleaşi sunete ce triţei funcţionale. Pavlov a acor-
ontogenetică (Frohlich, 1965). S.c. rienţa stocată, cît şi cele cu coor-
se suprapun parţial şi astfel faci- dat s.d. pe care 1-a descoperit, o
se defineşte deci ca modalitate donarea comportamentelor actu-
litează efectul de „volum" al mare însemnătate, arătînd că
specifică de recepţionare şi pre- ale în diferite situaţii de conduită,
audiţiei. acesta explică o scrie de fenome-
lucrare a informaţiei (P. Warr, cu alte cuvinte, diferite relaţii
STEREOSCOPIE, fenomen de ne complexe cum sînt gcstaltul,
1970) şi se referă la o serie de între reziduurile experenţiale şi
vedere tridimensională, în adîu- deprinderile, configuraţiile logic,
caracteristici structurale şi sti- percepţiile actuale. Cele două di-
cirac sau relief datorit coordonă- sentimentele etc. P. Anohin por-
listice ale comportamentului, la mensiuni principale ale oricărui
rii binoculare şi, după B. Ana- neşte de la S.d. în elaborarea teo-
modul cum gîndeşte individul, cum s.c. sînt: diferenţierea conceptu-
niev, proiecţiilor din cele două riei sale despre sistemogeneză.
anume este primită, tratată, pre- ală (W. Scott, 1970) şi articu-
emisfere cerebrale. Secţionarea STIL COGNITIV, concept ce lucrată şi interpretată o informa- larea sau gradul de integrare şi
corpului calos, deci deconectarea reprezintă o achiziţie relativ re- ţie nouă (P. Warr, 1971). S.c. gradul de complexitate cognitivă
682
683
într-un alt sens, s. semnifică nu de dispoziţia asimetrică a liga-
(A.I. Atkins şi J. Bieri, 1970). ţiilor comportamentale în jude- o predominare neobişnuită ci difi- mentelor musculare oculomotorii.
Diferenţierea conceptuali a fost căţi practice, sociale, clinici; etc. cultăţi de coordonare a mişcărilor în primul caz, tratamentul este
definiri (W. Scott, 1970) ca După părerea noastră, s.C. are şi deci neîndemînare. pedngogico-medical, în cel dc-al
fiind distinctivitatea între clemen- la bază tipurile speciale de activi- STOCARE, proces sau capa- doilea defecţiunea poate fi corec-
tele constitutive ale unui set, tate nervoasă superioară (gînditoi citate psihofiziologică de fixare tată prin intervenţie chirurgicală.
sau gradul de claritate cognitivă, şi artistic), implicînd predomi- prin memoria de lungă durată a STRATEGIE, artă a celui ce
opus ambiguităţii şi confuziei. nanţa unuia sau altuia. Cerce- unei cantităţi anumite de infor- conduce o luptă într-o anumită
R.W. Gardner şi AR. Schoen tările asupra s.c, el fiind în ace- maţie (recepţionată şi prelucrată direcţie şi conform unui principiu
(1970) introduc încă două varia- laşi timp un concept al psiholo- într-un interval de timp dat) şi de unitar; deosebit de tactică, care
bile importante legate tot de giei generale şi al psihologiei dife- conservare pentru o bună evo- priveşte ordinea concretă, dispo-
diferenţiere, şi anume: mărimea renţiale, sînt numai la începutu- care. S. informaţiilor este realizată ziţiile de repartizare şi organiza-
registrului de echivalenţe, care rile lor şi nu cuprind încă aspec- şi de către mecanisme de natură re in teren şi în anumite momente,
se referă la lărgimea posibilită- tele mai complexe ale gîndirii tehnică materială, de la cunoscu- în ştiinţele sociale şi psihologie,
ţilor sau obiectelor pe care subiectele magnetofoane pînă la auto- s. este un plan de acţiune ordo-
teoretice şi creatoare. Conceptul matele cu memorie finită sau
tul le consideră ca fiind la fel, nată în vederea atingerii unui
de s.c. este indispensabil legat de infinită. Procesul de s. depinde scop. în t ;oria jocurilor, după
şi lărgimea categoriilor, care deri- abordarea gîndirii şi cunoaşterii de numărul clementelor memora- Rene Rox, o S. desemnează un
vă logic din dimensiunea prece- în genere şi permite o corelare tive active pe toată duraţii pro- ansamblu coerent de decizii care
dentă şi se referă la gradul de optimă a acestora cu sistemul cesului de recepţionare şi trans- acordă unui factor responsabili-
fineţe în care se foloseşte o anume personalităţii. în cadrul s.c. in- mitere a informaţiei, de sensibili- tăţi principale în raport cu alte
dimensiune, de-a lungul căreia tră şi tipurile speciale de activitatea şi inerţia acestor elemente, eventualităţi în baza unor ipo-
sînt situate diferitele categorii. tate nervoasă superioară (v.). de volumul lor de înmagazinare teze cu privire la comportarea
Articularea se referă la gradul STIMUL v. EXCITANT. şi de numărul conexiunilor asocia- altor factori. Stabilirea unei s.
de relaţionare-integrare între di- STÎNGĂCIE, însuşirea pe care tiv-integrative dintre ele. în mod necesită estimarea probabilităţi-
feritele părţi ale unei structuri. o au unii subiecţi de a avea mîna obişnuit, capacitatea de s. are lor şi adoptarea unei reguli sau
Ilarvay, Hunt şi Schroeder sta- stîngă mai puternică, mai înde- un nivel mai scăzut decît capaci- unui indicator preferenţial. Deci s.
bilesc un optim de articulare, mînatică decît mîna dreaptă şi tatea de prelucrare a informaţiilor este decizia în raport cu ipoteza
care să evite exagerările, atît de care o folosesc mai mult din şi unul mult mai scăzut decît cea mai plauzibilă corelată cu
tipul compartimentalizării exce- această cauză în acţiunile lor capacitatea de recepţie. scopul urmărit. în rezolvarea pro-
sive cît şi al interrelaţionării practice. Cotidian, întîl'nim multe STOCHASTIC, probabilistic, a- blemelor, J. Bruner înţelege s.
excesive. Complexitatea cognitivă cazuri de s.: subiecţi care lu- leatoriu. Convergenţa s. indică o ca principiu sau direcţie generală
se referă la gradul de diferenţiere crează, mănîncâ, salută, scriu cu dominanţă a probabilităţilor rede acţiune. Termenul a dobîndit
a sistemului de dimensiuni a mîna stîngă; sportivi (discoboli, zultată din calculul adecvat, pro- o largă utilizare în psihologia
unei persoane, pentru a aprecia, floretişti, voleibalişti) care au o ducerea întîmplătoare a unor eve- gîndirii şi învăţării şi în teoria
infera sau chiar a face predicţii în forţă mai mare cu mîna stîngă nimente. Legătura stochastică educaţiei.
legătură cu un comportament. Ea etc. S. rezultă din exersarea este exprimată de legi ce se verifică STRESS (termen engl.), ter-
este deci un construct care indică precumpănitoare a mîinii stingi numai statistic. menul are în general două accep-
ceva despre modul în care o în copilărie şi are la bază o STRABISM, defect de coordo- ţiuni: a) situaţie, stimul, ce pune
persoană îşi structurează lumea asimetrie a emisferelor cerebrale, nare a vederii binocularc, con- organismul într-o stare de tensiune;
relaţiilor sociale, o variabilă de- deosebită de cea obişnuită. în- stînd din dificultăţi de convergen- b) însăţi starea de tensiune deo-
spre modul de prelucrare a infor- trucît marea majoritate a oame- ţă sau divergenţă a celor două sebită a organismului prin cară
maţiilor referitoare la comporta- nilor folosesc dominant dreapta, axe vizuale. Este cauzat fie do aresta îşi mobilizează tonte resur-
mentul celorlalţi, explicînd mo- este necesar ca în copilărie să se afectarea nervului oculomolur lie. sele sale de apărare pentru a facs
dul de transformare a informa- creeze condiţii pentru evitarea s.
685
684
fată unei agresiuni fizice sau psi- Un s. moderat antrenează şi sti- influenţa situaţiei stnss.mli" re- STRUCTUKALITATE, pioprie-
hice (emoţie puternică). Unii au- mulează vitalitatea organismului. prezintă im cii/. p.ulkukir de s. tdti' ,i :.ta ii iii', .ir relevate de psiho-
tori au în vedere doar aspectul Caracterul nociv al s. apare atunci cibernetic supraindividual în ca- logul ;;eiivl icu, loiibtiud iu fap-
psihologic al s., privindu-1 ca cînd degradările produse sînt prea re sistemul considerat este grupul. tul că trăsăturile caracteristice
pe o totalitate a conflictelor ample, depăşind capacităţile adap- Studiile arată că evoluţia tri- fiecăruia nu sînt simplu juxta-
personale sau sociale ale indivi- tative ale organismului. fazică pe care o descrie H. Selye puse (nu pot fi înţelese separat),
dului, care nu-şi găsesc soluţia STRESS CIBERNETIC, ta- (1956) pentru stressul biologic se ci alcătuiesc împreună un întreg
într-un fel sau altul (P. Fraisse). bloul general al perturbaţiilor regăseşte la evoluţia alressiilui sau o structură (de unde vine
Termenul de s. a fost introdus unui sistem cibernetic cu auto- intcrpersonal. Caracterul grupai şi numele proprietăţii). De ex.,
de H. Selye (1950) care, lucrînd organizare ca răspuns la modifi- (interpersonal) nu este dat de dacă operaţiile formale (sau lo-
pe animale, a avut în vedere mai cările mediului, atunci cînd aceste natura situaţiei stressante (care gice) caracterizează ultimul sta-
ales s. provocat de stimuli fizici. modificări depăşesc (sau tind a poate fi fizică, socială, culturală, diu al psihogenezei inteligenţei,
După el, reacţia organismului are depăşi) capacităţile modelelor de interpersonală, fiziologică etc.) ci trebuie să ţinem seama de fap-
trei faze care formează „sin- răspuns de care dispune sis- de nivelul (psihosocial) la care se tul că o operaţie formală se defi-
dromul general de adaptare": temul în momentul dat pentru înregistrează modificările. Atra- neşte nu de sine stătător ci prin
a) faza de alarmă în care organis- anumite tipuri de modificări ale ge atenţia că termenul de „stressul apartenenţa ei la structura de
mulîncearcăsăse apere de acţiu- mediului şi tind să afecteze varia- interpersonal" sau de „stressul de grup. Integrativitatea se deose-
nea nocivă prin acţiunea puternică bile esenţiale ale sistemului (I.P. grup" a circulat în literatură pen- beşte deci de integralitate prin
a sistemului endocrin (secreţie Vasilescu). Pînă în prezent nive- tru a desemna nu o stare de stress aceea că prima proprietate se
de adrenalină şi de steroizi); lele de complexitate ale siste- la nivel psihosocial, ci un agent referă la relaţiile dintre două
b) faza de revenire (rezistenţă melor la care s-a aplicat concep- stressant psihosocial, ceea ce este stadii proxime, în vreme ce a do-
specifică), în care organismul pare tul de s. au evoluat între o limită total greşit. Deja H. Selye a lup- ua se referă la relaţiile interne
că se adaptează la situaţie, com- inferioară reprezentată de celulă tat împotriva confuziei dintre ter- unui aceluiaşi stadiu.
portîndu-se relativ normal; c) fa- şi o limită superioară reprezen- menul de stress, care desemnează STRUCTURĂ (lat. stmere -
za de epuizare apare după o pe- tată de individ. Extinderea con- starea sistemului şi agent stressant a clădi, a construi), construcţie,
rioadă mai îndelungată de ac- ceptului de s. la orice sistem cu care se referă la situaţia agre- totalitate organizată, în care păr-
ţiune a stimulului nociv (s. con- autoorganizare face posibilă uti- soare (intrările, ieşirile). Stressul ţile sînt dependente de întreg şi,
tinuu). Se caracterizează prin mo- lizarea sa în domeniul psihosocial de grup a fost numit şi sociometric în consecinţă, solidare unele cu
dificări hormonale intense, secre- şi sociologic şi interpretarea în deoarece modificările pot fi urmă- altele; termen apropiat ca sens
ţie masivă de adrenalină. în cele structuri comune a unor feno- rite în bună parte prin interme- cu acela de Gestalt sau, după
din urmă, animalele mor epuizate. mene aparent disparate (biologice, diul tehnicilor sociometrice (I.P. P. Guillaume, cu acela de „for-
Dacă în timpul fazei de reve- psihologice, sociologice, electro- Vasilescu). mă", configuraţie. CI. Levi Strauss
nire se adaugă un alt stimul no- nice etc). STROBOSCOP, 1) aparat ce cre- introduce încă'o distincţie: „for-
civ (stressant), animalele nu re- STRESS SOCIOMETRIC ează imaginea unei mişcări cine- ma se defineşte prin opoziţie
zistă şi mor. Acelaşi fenomen apa- (STRESS'DE GRUP, STRESS matografice, alcătuit din două faţă de materie care îi este stră-
re şi sub influenţa emoţiei prelun- INTERPERSONAL), în perspec- discuri, dintre care unul este ină; dar structura nu are un con-
gite. In s. se produc modificări tiva cibernetică a conceptului de ţinut distinct: ea este conţinu-
morbide (hipertensiune, ulcere transparent, pe care sînt desenate
stress (vezi stress cibernetic), stu- imagini succesive, ce se rotesc tul însuşi, prins într-o organizare
gastrice ctc). în cazul omului, s. diul fenomenului de stress poate logică, conceput ca O proprietate
psihologic este provocat de emo- fi făcut nu numai la nivel intra- simultan şi în mod inegal, dînd
ţii prelungite datorate în primul impresia de mişcare. 2) Aparat a realului". După R. Muchielli, s.
individual, ci şi la nivele care inse poate defini în genere ca o
rînd frustraţiei, conflictelor, an- clud individul ca element subordo- ce dă naştere unor seînteieri lu-
xietăţii. Există S. de suprasolici- unitate avînd o lege imanentă de
nat. Studiul modificărilor psiho- minoase intermitente de ritm re- acţiune şi dezvoltare, o cauzali-
tare dar şi s. de subsolieitare. sociale de la nivelul grupului sub glabil.
P8G 6ST
S
tate proprie şi reuli/înd o indivi- a mt.orviiatit.-i receptate şi sînt dividiial în ansamblul cadrului de subcon ştiinţă sau de zonă
dualitate funcţionala, în nost mai stabile decît insisi conţinu- social1', punind accentul pe analiz-i »iaip>:,i!ă a conştiinţei. Totodată
sens înţelesul se apropie de cel tul celor receptate sau preliurni.- datelor şi pe prezentarea lor uni- s. a toît caracterizat ca un „in-
de sistem. După [. Piaget, s. Ciinlinutul întregii noasite e\pr tară, ca variabile relevante ne- conştient normal" (M. Pradines)
este o totalitate de transformări rieiiţe se organizează în ansain cesare înţelegerii unei „unităţi" sau ea o zonă superficială şi apro-
dotată cu autoreglare, care păs- bluri structurale cu arămiile sem (persoană, grup social, comuni- piată de conştiinţă a inconştien-
trează mi invariant. Detaliate, uit'icaţii; modul în care experienţa tate, naţiune). In s.d.c. sînt luate tului, care spre deosebire de
eele trei proprietăţi principale noastră este recepţionată, prelu- în discuţie: documentele perso- sferele „profunde" ale inconştien-
ale s. se prezintă astfel: a) pro- crată şi interpretată, depinde tui. nale de orice fel: scrisori, jurnale tului se află în relaţii de compa-
prietatea de totalitate, S. este un mai de s.C. preexistente (categorii intime, însemnări etc. în prezent, tibilitate cu conştiinţa şi este fa-
ansamblu de elemente care, ca perceptive, cogniţii, aşteptări ete. i. în s.d.c. se pune un accent deose- cil accesibilă acesteia. Fapt este
întreg, dispune de proprietăţi ca- Pentru K. Lewin, s.C. se refer."; bit pe folosirea interviurilor. Prin că s. a fost calificat de S. Freud
re nu sînt reductibile nici la pro- la modalitatea, în care indivuiu analiza detaliată cît mai completă ca preconştient, iar în conflictul
prietăţile elementelor luate în întimpină lumea, totalitatea ex- a unui fapt, individ sau grup, se dintre conştient şi inconştient, s-a
parte şi nici la suma proprietăţi- perienţelor, expectanţelor, con- încearcă explicarea unei categorii arătat că s. se situează pe pozi-
lor acestor elemente; b) proprie- vingerilor şi cogniţiilor sale. Va- de fenomene. Dintr-o serie de ţiile conştiinţei, participînd la
tatea de totalitate de transformări, riabilele de conţinut ale gîr.dirii s.d.c. analogice se pot descoperi refularea pulsiunilor inconştiente.
s. nu este o formă statică oare- se referă la ce anume gînde.-te cu ajutorul analizei statistice va- Acestea sînt filtrate prin s. şi
care, ci, dimpotrivă, că elementele individul, avînd deci un caracter riabile pe baza cărora se formu- numai unele ajung la conştiinţă.
ei an un. caracter dinamic, că ele fluctuant şi fiind variate la infi- lează ipoteze. De asemenea numai unele din
nu sînt „obiecte", ci „procese"; nit, pe cînd variabilele structura- formaţiunile conştiinţei, fiind fil-
c) în sfîrşit, proprietatea de le, stilistice, formale, refermdu-M STUPOARE, starea de tulbu- trate prin s., ajung să fie incor-
autoreglare, totalitatea de trans- la cum anume gîndeşte individul rare accentuată a conştiinţei în porate şi transformate în sferele
formări se conservă sau se sînt în număr limitat, prezentînd care activitatea psihomotorie a inconştientului. în consecinţă,
îmbogăţeşte prin jocul însuşi doar cîteva modalităţi bine defi- persoanei pare suspendată; cel deşi s. se prezintă ca rezervă
al transformărilor sale, dacă aces- nite. S.C. sînt deci invariante în cauză nu mai răspunde la între- şi subsistem potenţial al conştiin-
tea nu se întind în afara „grani- cognitive operaţionale şi ţin în bări, nu mai reacţionează la exci- ţei şi totodată ca posteonştiinţă
ţelor" respectivei totalităţi sau mare măsură de personalitatea tanţi decît atunci cînd aceştia şi preconştiinţă, iar pe de altă parte
dacă nu fac apel la elementele individului. In timp ce stilurile sînt foarte puternici, conduita lui se prezintă ca un inconştient non-
exterioare ei: două transformări cognitive (v.) se referă la moda- fiind ruptă de legăturile cu me- conflictual şi transparent, nu avem
combinate dau o a treia, care lităţile habituale şi personale de diul. motive să integrăm acest sub-
este tot o transformare de na- prelucrare a informaţiei, la aspecte SUBCONŞTIENT, termen apă- sistem în vreunul din cele două
tura primelor două, din a căror ale procesului de gîndire, s.c. rut în psihologia secolului al XIX- sisteme polare, ci trebuie să re-
combinare rezultă (deci transfor- se referă la sistemele care me- lea şi prin care sînt desemnate cunoaştem existenţa relativ au-
mările alcătuiesc ceea ce matema- diază aceste procese: schemele fenomenele şi însuşirile psihofizio- tonomă a s. ca termen sau moda-
ticienii numesc un „grup"). lui Bartlett şi Piaget, hărţile logice şi psihice ce nu persistă litate mediatorie şi tranzitorie
STRUCTURĂ COGNITIVĂ, cognitive ale lui Tellman. permanent în sfera conştiinţei dar între conştient şi inconştient. A-
construct ipotetic, care se defi- STUDIUL DE CAZ, metodă pot păşi selectiv şi cu uşurinţă ceasta, deşi mulţi autori îl con-
neşte ca o entitate stabilă pentru introdusă în cercetările sociolo- pragul acesteia în raport cu îm- fundă ilegitim cu inconştientul
caracteristicile sau considerentele gice de către Le Play şi dezvol- prejurările. Este un fel de „con- care dispune de alte caracteristici.
stilistice ale gîndirii, spre deose- tată de către W.I. Thomas şi ştiinţă latentă" şi potenţială, care în psihologie, pe seama s. s-au
bire de abilităţile cognitive, care F. Znanieschi şi studiul emigran- este inferioară, dar coexistă cu şi pus elementele cristalizate ale
sînt variabile dinamice. S.c. sînt ţilor polonezi în America, S.d.c. deserveşte conştiinţa clară. Pen- conştiinţei stinse sau uitate (Th.
modalităţi specifice de prelucrare se referă la comportamentul intru 8. s-a mai utilizat şi termenul Ribot), automatismele psihice
(«8
U
I )c t e n ni n a r e a < a li l a t i\ ă a s. e o l i s l ,i este tratat restrictiv şi esenţial procesuale sînt, după cum o
f i x a t e p r i n r e p e t i ţ i e şi ii i•,;111• • i i
la nivelul conştiinţei, acţiunilor arată Rubinstein, în acelaşi timp
tuto (['. J.m.'l). liipt.'lr dr de-. in H i . i b i i r a i u l f i A i'iil i ' i l u i m
ambianta şi in luarea iu stapinire transformative şi relaţiilor pre- s. în opoziţie cu obiectivul şi
pi u n i r i (• şi iiiciiii'i ic p o l c u l ial.i.
(II. l'icroii, Al. R a l e a ) , m o n t a j e l e a propriei liintc. însuşi modul di ferenţiale sau este tratat global ideale, prin semnificaţie, în ra-
intelectuale (Chr. jihrcnfels, U. Uz- a acţiona pe plan mintal sau ma- ca personalitate sau sintalitate, port cu materialul. A. Kisclincev
nacize), structurile operaţionale ne- terial este mijlocit sociocultural S. dispunînd de o relativă auto- a remarcat că S. are o sferă mai
reflexive (l'iaget), fenomenele per- şi se construieşte în plan social-i-.- nomie, apare ca purtător şi autor largă decît idealul. Procesele min-
ceptive neintegrate conştient .şi loric, l'iaget arată că acţiunile al acţiunii, cunoaşterii şi valorilor. tale sînt integral subiective şi
care astfel îndeplinesc funcţii regla- particulare ale s. individuali sini Este o fiinţă dependentă de am- pot fi tratate ca atare şi în
torii (S. Rubinstein, A. Lconti- „coordonările cele mai genera!' bianţa sa şi care trăieşte acţio- plan ontologic, pe cînd semnifica-
ev). Deci în s. intră complexe ale tuturor sistemelor de acţiuni nînd, este patient şi agent în ţia epistemică ideală nu are decît
senzoriomotorii aconştiente, de- traducînd astfel ceea ce este o> acelaşi timp, definindu-se, prin anumite momente subiective. Şi s.
prinderile de orice fel ca şi opera- mun la toţi subiecţii şi referimiu relaţiile în care este angajat şi se există obiectiv şi ca atare face
ţiile necontrolate conştient şi de se deci la subiectul universalsau angajează. Studiul ştiinţific al s. parte din obiectul psihologiei.
asemenea fenomenele de memorie epistemic iar nu individual. încă psihic scuteşte de transcendenţă. Planurile senzorial, mintal şi ten-
potenţială. Noi considerăm s. de la început activitatea materna- Analiza obligă însă la considera- sional se prezintă ca subiective.
ca un ansamblu de servomecanis- tizantă apare ca fiind reglat.! rea diverselor determinări şi la- Sub această incidenţă termenul
mc şi implicaţii nemijlocite ale prin legi interne şi ca sustrăgîu- turi ale s. şi în continuare la rele- de s. desemnează ceva ce este
conştientului, ca o rezervă de du-se arbitrariului voinţelor indi- varea interacţiunii lor interne şi intern, ţine de interioritatea
informaţii şi operaţii, din care viduale. S. epistemic este decen- la explicarea raporturilor hiper- subiectului. Este o caracterizare
se construiesc faptele de conştiin- trat, capabil să organizeze raţional complexe dintre s. şi macrosiste- funcţională specifică, inerentă vie-
ţă, ca un subsistem mediator care experienţe şi să utilizeze cunoştin- mele din care face parte. în psi- ţii spirituale ca verigă a vieţii
face parte din eu, deosebindu-se ţele empirice şi ştiinţifice pentru hologie, termenul de s. este luat de relaţie. Ontologic, s. se prezin-
de eul conştient întrucît persistă a descoperi şi urma obiectivita- şi în sensul limitativ logic de tă ca trăire sau desfăşurare de
într-o formă latentă sau implicită, tea. Analogic, prin determinări obiect al cercetării, vorbindu-se trăiri. Psihismul subiectiv se pre-
dar totodată deosebindu-se ra- ale sistemului sociocultural şi despre s. de experiment etc. zintă, sub aspect fenomenal, ca
dical de inconştient, pe care cei prin participarea la acesta se SUBIECTIV, ca derivat de la un polipier de trăiri cu care
mai mulţi îl caracterizează ca pe constituie pe lîngă şi în unitate subiectul psihic rămîne în opoziţie subiectul se confundă şi pe care
un „alter ego". cu s. epistemic, s. pragmatic şi cu proprietatea de obiectiv, dar
le resimte. Intimitatea trăirilor
s. axiologic. Aceste trei ipostaze prezintă mai multe sensuri; în
SUBIECT, termen al cuplului ale s. sau ale cidui ne apar ca genere, este S. ceea ce aparţine
subiective nu înseamnă că aces-
polarizat: subiect-obiect; omul ac- fiind abstracte, dar ele sînt esen- subiectului şi este reprezentativ
tea sînt determinate exclusiv de
tiv, capabil să cunoască, sa trans- ţiale şi definitorii atît pentru s. pentru el. în speţă, calificativul
factori endogeni. Aici intervine,
forme şi să valorizeze prin activi- individual cît şi pentru s. colec- se referă la forma sau legătura mai degrabă, o intersecţie a influ-
tatea sa lumea obiectelor. Dacă în tiv. Xu trebuie uitat că s. rezultă, fenomenelor psihice. Conţinutul enţelor ce vin din mediul intern
logică, s. înseamnă obiectul de- există şi se afirmă din şi în pro vieţii psihice se împlineşte şi cu cele provenite din ambianţă,
spre care se afirmă sau se neagă cesul social al interacţiunilor eu persistă într-o formă subiectivă altfel spus, prin trăirile interne
ceva, prin predicaţie, în epistemo- ambianţa. Considerat concret, în dar, după cum remarcă Ananiev, se dă un răspuns situaţiilor în ca-
logie şi antropologie este s. fiinţa perspectivă psihologică, s. reuneş- ar fi o greşeală capitală ca acest re se afla subiectul sau pe care le
cunoscătoare ce se opune obiectelor te funcţiile sale pragmatică, cog- conţinut informaţional şi reflec- presupune. Trăirea subiectivă evi-
supuse cunoaşterii şi există ca nitivă şi valorică ca esenţe ale toriu să fie declarat ca fiind prin denţiază însuşi sensul vieţii ca
fiinţă pragmatică, înzestrată cu conştiinţei umane şi reprezim.: originea şi conţinutul său exclu- fiind atribut al unui sistem cu auto-
valori şi producătoare de valori. atît un produs socia.l cît şi 1:11 siv subiectiv. Produsele activităţii organizare şi autorcglaj. Trăirile
Acţiunea, în oricare clin formele agent al istoriei. Iu psihologie, s. psihice si unele din momentele subiect ive se situează în zona sn-
ei, este nota definitorie a s.
091
ii*
pi ii oară a vieţii care se eliberează mările se pun în special pe seama
activităţii. însăşi absolutizarea ficativul de s. are 6 sensuri: losit de persoană pentru a deturna
de standardurile funcţionale orga- 1) categorial, ceea ce este depen- energia sexiulâ (şi uneori agresi-
nice, prezintă un maximum de acestei laturi sau efecte ale
s., care fiind pasional, optează dent de subiect; 2) tu pic, fn- vă) de la scopul său primar şi a
deschidere, în baza unui maximum vind localizarea inletnă; 3) sen- o angaja într-un nou sistem <\e
de plasticitate, omul trăindu-şi şi, căutînd, se supune legii încer-
cărilor şi erorilor, reprezintă o sul descriptiv, de caracteristici investiţie. J)ar faţă de celelalte
viaţa sa în lume şi sub imperiul a trăirilor, stărilor, proceselor psi- mecanisme defensive, s. se dife-
acesteia, cele mai intime trăiri gravă deformare şi eroare. Fără
a exclude sensul colateral al hice; 4) nota de afectare a logi- renţiază prin faptul că reuşeşti'
subiective urmînd reperele mode- cului prin deformări si limite; să schimbe scopul şi obiectele şi
lelor culturale. In acest sens subiectivităţii ca deformare şi
limitare accidentală, trebuie să 5) caracterul definitoriu, atît epis- ajunge la o veritabilă descărcare
stările sînt nu numai mijloace temic cît şi ontic — de a fi activ, a energiilor pulsionale. S. este
ci şi rezultate ale interacţiunii promovăm, în prim plan, sensul
s. de activare în vederea unei cit în sensul luării în stăpînire a deci o „refulare reuşită" (Freud)
active a subiectului cu obiectul. obiectivului în plan cognitiv si permiţînd ajustarea socială şi
Această a cincea accepţiune a s. mai profunde şi corecte reflectări
şi în vederea creaţiei. Cu cît este pragmatic şi 6) caracterul creativ ex- dezvoltarea personalităţii. în a-
de a fi activ, de a reprezenta un primat în transformare şi inovare. ceastă calitate, s. iese din sfera
anumit activism, este de esenţă omul mai subiectiv, deci mai
activ, cu atît are mai multe şanse SUBLIM (lat. sublimis — înaltă; nevrozei, permiţînd subiectului
intrucît le cuprinde pe toate s-o evite; ea este cea care asigură
celelalte. In consecinţă, comitem de a cunoaşte adecvat lumea şi de măreţ), categorie a esteticii care
a se orienta dincolo de noianul în- exprimă însuşirea unor obiec- organizarea eului moral şi social.
o eroare dacă echivalăm termenul SUBLIMINAR v. INFRAL1-
de s. cu acela de activ. Ne referim tîmplărilor pe calea necesităţii o- te şi a unor procese de amploare
cu deosebire la activismul intern, biective obţinînd efecte creatoare. neobişnuită (în natură şi socie- MINAR.
fundamental, neurodinamicşi apoi Teorema poate fi demonstrată tate), ca şi a unor acte umane de SUBN0RMAL1TATE INTE-
la activismul psihic situat la sau măcar argumentată, cu date excepţională nobleţe; ceea ce este LECTUALĂ, sindrom care se re-
diverse nivele între senzoriomo- globale ale psihologiei. Astfel gîn- la maximum elevat, superior, du- feră la o stare de dezvoltare in-
lor şi reflexiv. Forma subiectivă direa reprezintă o reflectare mai pă proporţii sau valoare, culmi- telectuală net subnormală, avînd
de acţiune este o verigă a con- profundă decît cea senzorială în- nativ, inapreciabil, şi antrenează în majoritatea cazurilor o deter-
duitei de ansamblu şi totodată trucît este mijlocită şi discursivă, trăiri corespunzătoare de elevaţie, minare organică.
premisă şi rezultantă a acesteia. deci mai complexă şi activă, deci spaimă, dublată de elan şi entuzi- SUBSTITUIRE CULTURALĂ,
Specificul subiectiv este în acelaşi subiectivă, decît procesele senzo- asm, subordonare a eului faţă de proces de schimbare culturală
timp generator de zgomote şi riale ce angajează desfăşurări măreţie şi frumos la superlativ. în care un element de cultură ia
antientropic, aleatoriu şi antia- subiective mai simple şi superfi- SUBLIMARE, proces postulat locul altuia. Pentru H. Barnett,
loatoriu. In aceste condiţii cunos- ciale. Dacă ar fi însă să absoluti- de Freud pentru a desemna acti- care concepe cultura mai mult
cutul se îmbină cu necunoscutul, zăm în acest sens principiul de vităţile umane, care în mod apa- ca idei decît ca acţiuni şi obiecte,
adevărul cu falsul, accidentalul reflectare s. activ, reducînd totul rent nu se află în raport cu sexua- s.c. e mai mult un proces psiho-
cu necesarul. Disfuncţia acestor la o dependenţă liniară, nu ani litatea, dar care îşi au de fapt logic decît unul cultural. După P.
cupluri, izolarea şi interpretarea evita blocajul dogmatic şi meca- resursele energetice' în forţa pul- Sorokin s.c. este „o schimbare
unilaterală a unui termen poate nicist. Cunoaşterea devine crea- siunilor sexuale. El a descris ca totală a sistemului cultural sau a
crea mari confuzii. în legătură toare întrucît sub imperiul perpe- activităţi principale de s. activi- comportamentelor sale esenţiale".
cu inevitabilele deformări pe care tuei atitudini transformative, de- tatea artistică şi intelectuală. SUBSTITUIRE NEURONALĂ,
le introduce s., acesta a fost celate de practică, se restructu- O pulsiune este s. în măsura în mecanism operativ al reţelei neu-
înţeles, mai ales în logică, doar rează, riscînd erori pentru a care este redirecţionată către un ronale constînd în următoarele
ca un factor de deformare si dobîndi noi adevăruri şi a ere.!. nou scop non-sexual şi în care variante funcţionale: un neuron
eroare. Chiar limbajul uzual Este. un ultim sens al termenului vizează obiecte valorizate social. se poate substitui altuia sau unui
înţrlrge deseori S. ca fa.lr;, pati- de s. acela de afi selectiv, consti n>. - Inscriind-o între strategiile defen- grup de neuroni ale căror eferenţe
ma"', mărginit, iraţional. Defor- tiv şi creator. în concluzie, cai'- sive ale eului, psihanaliza afirmă converg asupra aceluiaşi sub-
că este vorba de un procedeu fo- strat neuronal; mai mulţi'neuroni
693 693
s
s nate influente exterioare (v. i;,.
sau hipnotic. Prin s. se facilitează devenind un stimul necesar, l'av-
se substituit: unuia singur in detenta emoţională (catharsis) sau lov studiază rolul cuvîntului care
cazul iu cai'' cjercnl/le pi iutilor leli.l). btale.'l opusa S. CSte Ili-;;a se permite o priză de conştiinţă poate înlocui, şi în aceeaşi măsură
se proiectează pe substratun neu- tivismul. K. I'latouov aliriu.L cfi (S. se poate exercita independent poate provoca orice fel de reac-
ronale diferite, procesul neural o s. crescută este un simptom ;ii de starea hipnotică, după cum ţie. Astfel, s. constă în subordona-
respectiv activînd aceste sub- slăbiciunii funcţiilor celui de-al şi hipnoza poate fi realizată fără rea activităţii nervoase superioa-
straturi multiple. doilea sistem de semnalizare. S.). Fenomenul de s. depăşeşte re unei persoane, influenţelor
SUCCESIVITATE, proprietate a SUGESTIE, considerată ca fâ - deci cu mult, prin amploarea verbale a unei alte persoane,
unor acte perceptive cum este cînd parte din seria fenomenelor si semnificaţia lui, clementul psi- dar care se realizează nu pe baz.t
auzul şi kinestezia, a activităţilor automate şi a acţiunilor subeon- hoterapici, manifestîndu-se în di- argumentelor raţionale, a moti-
intelectuale, şi a trăirilor alec- ştiente, s. este interpretată ca. o verse forme, în grade diferite de vării logicii, ci pe calea subordo-
tive complexe de a se desfăşura in reacţie particulară la anumite intensitate şi în cele mai diverse nării la aceste influenţe, într-un
timp, ca o suită de momente apro- percepţii, care se manifestă prin situaţii. S. este unul din modelele mod inconştient. S. depinde de
piate dar discernabilc şi urmîncl activarea unei tendinţe la care de bază ale interacţiunii umane, foarte mulţi factori, cum ar fi:
o anumită ordine. Bergson arată că se răspunde, fără colaborai.-a si priveşte nu numai indivizii motivaţia celui care sugestio-
sub raport fizic toate actele psihice persoanei în ansamblu (G. Io- îuaţi izolat (s. individuala), ci nează şi a celui care este sugestio-
se caracterizează prin s. dar tind să nescu). După P. Janet, s. constă şi grupurile mici (s. de^grup) şi nat, de factorii de ambiguitate
devină, subiectiv, simultane. în a provoca în mod artificial, cele mari (s. de masă). In princi- ai situaţiei respective cît şi de
sub forma unei impulsiuni, func- pal, este vorba despre putinţa pe particularităţile constituţionale
SUGESTIBILITATE, proprie- ţionarea unei tendinţe, pe care care un individ o are de a impune, ale celor două persoane.
tatea de a fi uşor influenţat de subiectul n-o poate obţine prin prin forţa afirmaţiei sale, o idee
altcineva. S. poate fi întîlnită atît SUMAŢIE, fenomen al pro-
controlul voinţei personale. Au- sau o emoţie uneia sau mai mul- pagării impulsurilor prin centrii
la omul sănătos psihic, cit şi la torii moderni consideră s. ca o tor persoane. Reuşita s. depinde
bolnavul mintal. Ea se manifestă, nervoşi, constînd în însumarea.
conduită obţinută printr-un sti- de jocul dinamic al unor forţe stimulaţiilor care creează o stare
în formele uşoare, prin imitarea mul aplicat, în absenţa unei care se găsesc atît în cel care su-
unor gesturi, atitudini, uneori în de excitaţie centrală favorabilă
informaţii specifice asupra na- gestionează cît şi în cel care este descărcării neuronilor motori. Se
mod inconştient, aşa cum se turii răspunsului aşteptat (R.M. sugestionat. în acest sens, s.
întîmplă, spre ex. în contagiu- poate distinge o s. spaţială, a
Dorcus — 1963). Autorii români poate fi definită atît ca acţiune stimulilor care declanşează ex-
nea căscatului. In forme mai deo- (V. Predescu — 1970) lărgesc sfe- (persuasivă, prin care un in-
sebite, s. este rodul unei voinţe citaţii simultane, transmise pe
ra noţiunii de s. acordîndu-i divid impune altuia o idee, o calea mai multor nervi aferenţi,
slabe cînd subiectul acceptă ne- o dublă accepţiune: ca proces credinţă sau o tendinţă), cît
critic, pasiv, idei străine, sau cînd convergenţi spre acelaşi grup de
psihic constînd dintr-o influentă şi ca fenomen (de supunere fa- neuroni motori, şi o s. temporală,
cedează şi se supune cu uşurinţă exercitată de o persoană asupra ţă de o idee, tendinţă sau credinţă,
la anumite influenţe externe. a stimulilor care declanşează ex-
psihicului uneia sau mai multor cu origine într-o acţiune exteri- citaţii ce se succed la intervale scur-
Stări de s. crescute sînt întîlnite persoane, transmiterea unor senti- oară şi care comportă o „stran-
la copii, la persoanele naive sau te pe calea aceluiaşi nerv aferent.
mente, idei, atitudini comporta- gulare" a puterii şi a libertăţii de SUPER-EGO v. SUPRAEU
la debilii mintali, datorită imatu- mentale şi ca metodă de psiho- voinţă a celui sugestionat). După
rării mecanismelor voinţei sau da- SUPERSTIŢIE, credinţă falsă
terapie, constînd în a imprima bol- Pavlov, mecanismul s., în general, reflectînd necunoaşterea legilor
torită deficienţelor intelectuale. navului psihic convingeri opti- este efectul concentrării excitaţiei
Uneori, sînt întîlnite stări de s. care guvernează natura şi socie-
miste în posibilitatea reversibili- în emisferele cerebrale, într-un tatea şi înlocuirea acţiunii aces-
crescute, temporare, în oboseală, tăţii fenomenelor patologice, mo- anumit punct, ce devine dominat
ebrietate. într-o formă patolo- tora cu „forţe obscure", suprana-
bilizarea pentru a putea lupta şi inhibă zonele adiacente; astfel, turale de care omul trebuie să se
gică, s. este întîlnită în unele împotriva apariţiei unor fenomene „cuvîntul-coniandă" acţionează cu
boli psihice unde, adeseori, întreg te:ună. S. izvorăsc din mentali-
psihopatologice, bolnavul puţind totul izolat de celelalte influente, tatea primitivă, magică, si in-
comportamentul bolnavului este fi în stare de veghe, somn narcotic
determinat de cele mai neînsem-
695
694
;.>rădesc dezvoltarea personali- SUPRAINVESTIŢIE, investi- poate fi congenitală, sau dohîn- cuvintele vorbite pe cinci limbajul
tăţii. ţie suplimentară a unei reprezen- dită, unilaterală sau bilaterală, interior, scrisul şi cititul rămin
SUPRAEU (ŞUPER-EGO), în tări, percepţii e t c , deja investite. temporară sau definitivă. După intacte.
teoria lui S. Freud, a treia in- Termen introdus de Freud (189r>i C. Pufan, psihologic, s. ridică
probleme importante, legate ele SURDOLOGIE, disciplină par-
stanţă a personalităţii, care con- pentru a desemna „legea biologică ticulară psihopedagogică, denumi-
stituie expresia existenţei indivi- căreia eul i se supune, în cadrul "ăsirea căilor de realizare a inter-
comunicării verb,ile (probleme le- tă astfel de C. Pufan, care se ocupă
dului în mediul social; el este proceselor ele atenţie". în ac <••-,' ele particularităţile 1 surdomuţilor
purtătorul normelor ctico-morale, sens s. în cadrul teoriei frcudieiie gate de formarea gîmlirii concep-
tuale, în locul celei realizate si hipoacuzicilor şi de mijloacele
a regulilor de convieţuire socialei. a conştiinţei, S'- aplică mai a li-, instructiv-educative adecvate re-
Fivud vede în conştiinţa morala, proceselor de atenţie. S. se reali- prin imagini generalizate;, care
sînt inferioare dm punct de vedere cuperării şi adaptării lor la muncă.
autoobscrvarca şi formarea idea- zează, întotdeauna printr-un nou S. include surdopsihologia, sur-
lurilor, funcţii ale s.S. este achi- aport de energie pulsională (de al operativităţii).
elopeelagogia si surdotehnica.
ziţia recentă şi relativ fragilă a ex. la o reprezentare, percepţie SURDITATE DE PERCEPŢIE,
ctc). este determinată de leziuni ale SURD OM UT! SM, incapacitatea
individului, dezvoltată în con- unei persoane ele a auzi şi vorbi.
formitate cu normele şi nivelul SUPRAINTERPRETARE, ter- cohleei şi ale căilor nervoase.
Audiţia este foarte diminuată pen- Copilul surd din naştere sau care
sociocultural al comunităţii din men utilizat de Freud, pentru a devenit surd în primii ani de-
care face parte. El îşi are originea a desemna o nouă interpretare, tru vocea înaltă şi abolită pentru
vocea şoptită. viată suferă şi de mutism de-
în Id (şinele) şi se dezvoltă în o reinterpretare a unei interpre- oarece, neauzinel cuvîntul ros-
interrclaţia ocazionată de expe- tări deja coerente şi a valorii SURDITATE DE TRANSMI- tit, nu poate însuşi limbajul,
rienţele eului (egoului), în cadrul acestei prime interpretări. Freud SIE, este cauzată de leziuni ale eleşi organele vorbirii lui sînt nor-
personalităţii. Prin rolul şi statu- utilizează acest termen mai ales aparatului timpano-oscicular. Au- male. Instrucţia şi educaţia co-
tul său, s. caută să refuleze im- în cazul interpretării viselor, eînd diţia este uşor modificată pentru piilor surdomuţi te face în şcoli
pulsurile Id-ului, mai ales cinci cel analizat îşi completează pro- vorbirea puternică şi foarte di- speciale, unele se folosesc metode
acestea sînt de natură instinc- pria interpretare şi pe baza aces- minuată pentru vorbirea şoptită, corespunzătoare ele învăţare a
tivo-afectivă sau agresivă. De teia, cu noi asociaţii. Prin supra- corespunzîncl triadei lui Bezold; cuvintelor, în special metoda „ci-
asemenea, s. obligă tul la substitu- punerea semnificaţiilor, devine ast- 1) ridicarea limitei inferioare acîm- tirii" cuvintelor pe buzele interlo-
ţia scopurilor realiste, moraliste fel posibilă o înţelegere şi o inter- pului auditiv; 2) mărirea conduc- cutorilor (labiolcctură). S. edu-
si îl împinge la lupta spre perfec- pretare mai profundă din partea tibilităţii osoase (Rinne negativ); cat, deşi handicapat de deficienţe-
ţiune şi sublim. S. reprezintă deci analistului. 3) Weber labralizat la urechea le; sale, poate ajunge la realizări
în primul rînd instanţa verifica- SURDITATE, pierdere totală cea mai surdă. apreciabile.
toare, cenzurantă a personalităţii, sau parţială a capacităţii de a auzi, SURDITATE PSIHICĂ (AG-
împreună cu Id-ul, s. reprezintă cauzată de boli sau anomalii ale SURÎS, expresie a reducţiei
NOZIE AUDITIVĂ) formă de sau dispariţiei unei tensiuni, ma-
instanţa care „tamponează" şi diverselor segmente ale analiza- surditate în care percepţia audi-
„contraocazionează" permanent torului auditiv. Se deosebesc nun nifestare de satisfacţie, bunăstare,
tivă funcţionează. Deficitul con- echilibru, sănătate. în primele
existenţa individului, avînd ro- multe tipuri d e s . : s. de conducere. stă în neputinţa de a identifica
luri şi funcţii opuse şi asigurînd datorită tulburărilor transmiterii zile de viaţă copilul are ur.cle
sursele sonore şi de a Ic dife- reflexe faciale ce sînt socotite
astfel dialectica dezvoltării indi- sunetelor la urechea internă; s. renţia (de ex. : nu distingi
vidului. Născut din inconştient, de percepţii provocată de altera- presurîzătoare. S. devine mai clar
sunetul unui clopot de cel produs iu momente de; bucurie, la sfîr-
s., ca şi tul, constituie un triumf rea receptorilor din urechea inde un motor ele automobil).
al elementului conştient, element ternă, sau a nervului auditiv; s. şitul primei luni. Se condiţio-
SURDITATE VERBALĂ PURĂ, nează mai ales la faţa omului
care devine cu atît mai manifest, centralii, cauzată de leziuni .<!•• este cauzală de leziuni locali/a te;
cu cit omul este mai matur, m,ii căii auditive sau a centrilor aueU M l.i vocea celor apropiaţi. In a.
în adineimea hiib'-i aulei alin- ,i doua lui"i,i, s. d'"viae a n i i< ijvil iv
s-ărutos şi mai elevat sub aspect tivi; s. psihică, unde nu se dec'', celei de-a 1 1 •-• i • . i i i r n i u n olul n-iu
soual. loaza, 'uci o leziune organici, V temporale. Doinaşul nu
;
ii iek\;e imi(... i ;.;.. M i i
departe,
,:ă, dc\ inc mai
DICŢIONARELE ALP.ATROS
rări nervoase şi circulatorii, iuibi-
complex şi aceasta în raport eu nînd simptoiue ce a p a r sau di
relaţiile afective. Klaborat ca nu par ca, de pildă: dureri de ci;>.
T
automatism, poate deveni şi con- ameţeli, palpitaţii, mîiui şi pi-
venţional. cioare reci şi umedr, senzaţie <;••
SURMENAJ, stare de oboseală apăsare în d r e p i u l inimii, Liţ - ,
prelungită şi accentuata care nu pofU'i (ie mîncare efc. S. n e t r . i i . '
poate li înlăturată de la o perioa- .in 1 ca u r m a r e alte tulburări i •
dă de muncă, la alta, deci in con- astenic, găsirile, uneori nici :
diţii obişnuite de lucru şi repaus. etc. Li siirşit. s. este cauza priiu :
S. poate evolua către o stare gra- pală a nevrozei astenice.
vă, care are nevoie de un tiv ta- SUSCEPTIBILITATE, în < in
ment special şi îndelungat. Cînd re, dispoziţie spre a se. lăsa 1
recreerea prin odihnă nu se efec- fluenţat mai ales d a t o r i t ă '.!"-•;
tuează satisfăcător, s. se agra- experienţe a n t e r i o a r e ; reacti\':
vează. De asemenea, s. persistă zare vie şi unilaterala, v u l n n •
cind, pentru a învinge oboseala, biiitate. Kxces de sensibilii,;;•
afectivă. Ca t r ă s ă t u r i de cai.i-
se folosesc aşa-zisele substanţe, ter, dispoziţie spre o nejustilica;, T (procedeu de normalizare a Prin X se stabileşte dacă diferenţa
stimulante ca tutunul, cafeaua sau sau exagerată alarmare, supărare scorurilor), transformare a notelor rezultatelor a două experimente
alcoolul. Starea de s. se manifes- depresiune. Z în vederea eliminării dificultă- este semnificativă, adică nu este
tă de obicei sub forma unor tulbu- ţilor de a opera cu valori negative. datorită întîmplării şi deci pu-
Valorile notei 8 de la —3 la -j-3 tem avea încredere în datele ob-
se înmulţesc cu 10 şi se adaugă ţinute. Semnificaţia se calcu-
cîte 50 în fiecare parte a seriilor lează la diferite grade de precizie
de la zero astfel îneît se obţine considerînd riscul de a greşi cu
scara T cu valori între 20 şi 80 0,5% sau numai cu 0,1%'. în
unde zero din Z capătă valoare psihologie se lucrează de obicei
de 50. cu p = 0,05.
Note Z: — 3 — 2 -1 0 1 2 3 T (tip), denumire a teoriei lui
NoteT: 20 30 40 50 60 70 80 W. Jaensch privind imaginile
Notele T se pot obţine şi direct eidetice, de tip fotografic şi cu
din scorurile brute conform for- caracter obsesiv. Persistenţa lor
mulei T = 50 + — (x-x) în ca obsesivă se combate prin trata-
T ment cu calciu.
re T = deviaţia standard, x = TABU (în polineziană: bu —
scorul brut, x = media, iar 50 = foarte, ta — sacru), semnifică in-
constantă. terdicţii prescrise în numele au-
T (test de semnificaţie — Stu- torităţilor sacre avînd un carac-
dent), indice statistic ce se apli- ter absolut şi nemotivat şi antre-
că la eşantioane mai mici nînd, în cazul încălcării, grave
de 30 şi care au o disper- pedepse sociale şi religioase. Unele
t. sînt uşor explicabile practic
sie normală, alese la întîmplare cum sînt cele prin care este pro-
pentru a verifica ipoteza nulă. hibit incestul, consumul vînatu-
G99
laterale în partea posterioară a TALENT, termen psihologic em-
ventriculului III, fiind despărţit piric si uzual cu o conotaţic ce
lui, astfel decît în colectivitate, aUt a mîinii si a obiectului, sau de hipotalamus prin şanţul hip'o-
;ictiv, în condiţiile mişcării. în se apropie de conceptul de creati-
uciderea ctlor din acelaşi trib, talamic. Ca structură, la exterior, vitate. T. denumeşte ansam-
distrugerea cuiburilor păsărilor acest caz, t. iinplică uu nuni.ii prezintă un strat subţire de sub-
recepţia cutanată ci şi pe cea ki- blul dispoziţiilor funcţionale, ere-
ctc. Altele reflectă autorităţi so- stanţă albă, formînd lama medula- ditare şi a sistemelor operaţio-
ciale ce tind să se absolutizeze: nestezică, şi se realizează cn un ră externă şi stratul zonal, în
proces de palpaţie cu posibilităţi nale dobîndite ce mijlocesc perfor-
tabuizarea pămîntului pe care partea posterioară; părţile inter- manţe deosebite şi realizări ori-
calcă un şef sau vrăjitor, a obiec- de discriminare a formelor. ] >•• ne formează înşişi pereţii ventricu-
aceea palpaţia este socotită ;i ginale în activitate. După St.
telor pe care le ating şi în genere, lului III. în interior se găseşte Zissulescu, t. este „o continuare
dreptul acestora de a declara t. fi analogică văzului. Deosebită de substanţa cenuşie, despărţită de
văz şi specifică pentru palpaţie a aptitudinii, o treaptă superi-
orice vor. în sfîrşit, sînt şi t. greu lama medulară internă, formată oară de dezvoltare a acesteia,
de explicat în legătură cu împreju- este detectarea însuşirilor de fac- din substanţă albă, în patru mase
tură a corpurilor cum sînt: du- caracterizat nu numai prin efec-
rările particulare ale existenţei nucleare principale: nucleu ros- tuarea cu succes a unei activităţi,
tribale, cu credinţele totemice, ritatea, porozitatea ş.a. în alt tral anterior, nucleu posterior,
sens, termenul este folosit pentru ci şi prin capacitatea de a crea
cu superstiţii, întîmplări trauma- nucleu lateral sau extern şi opere originale... nu toate apti-
tizante ş.a. Oricum, t. reprezintă a desemna o strategie a raportării nucleu median sau intern. Aceste
la alte persoane implicînd dis- tudinile devin talente, ci numai
o modalitate a moralei primitive. formaţiuni nucleare cuprind mai acelea cultivate pînă la un nivel
Frcud a încercat o explicare a t. cernămînt, adeziune sufletească, mulţi centri nervoşi care primesc
grijă pentru a nu leza demnitatea care le fac capabile de creaţii
ca impus de strămoşul-totem şi informaţiile de la centrele etaje- originale". T. este nu numai e-
generînd complexe oedipiene etc. celui în cauză şi a-1 influenţa edu- lor inferioare ale nevraxului şi le
cativ sau instructiv în chip inge- fcctul dezvoltării maxime a u-
ceea ce reprezintă o ipoteză neve- transmit la scoarţă, alcătuind neia din aptitudini, ci şi, mai ales,
rosimilă şi abandonată. nios, fără duritate şi evitînd con- astfel centrul de integrare a
flictele. efectul interacţiunii, interpene-
TABULÂ RASA (lat. tablă întregii sensibilităţi extero- şi traţiei, intermodelării a diferite
curată, nescrisă, „tablă pe care TAHIFEMIE, formă patologică interoceptive a organismului. Toa- şi eterogene aptitudini satisfăcă-
nu este scris nimic"), semnifică, de hiperactivitate verbală, con- te căile centripete care vin de la tor sau superior dezvoltate. Du-
în epistemologie şi psihologie, stînd în accelerarea exagerată a măduva spinării, bulb şi cerebel, pă cum demonstrează M. Bejat,
starea de totală lipsă de informa- ritmului verbal, îngreunînd astfel trec înainte de a ajunge la scoar- toţi oamenii de t. au fost (mai bine
ţie a subiectului; expresie aris- mult comprehensibilitatea comu- ţa cerebrală prin t., unde fac sinap- zis au ajuns să fie) multilateral
totelică introdusă în circuit de nicării. Apropiat ca sens de să cu neuronii care formează nu- dezvoltaţi sub raportul activi-
Leibniz şi pusă, interpretativ, pe termenul tahilalie în care se cleii acestui centru. Pînă la t. tăţilor pe care le practicau şi a
seama lui J. Locke, prin care reflectă ritmurile accelerate ale ajung toate impulsurile sensibili- aptitudinilor de care dispuneau
se arată că la naştere omul nu civilizaţiei tehnice. Simptom în tăţii specifice cu excepţia analiza- şi pe care le-au îmbinat în chip
ştie nimic (nu există idei înnăs- stările maniacale. torului olfactiv (care trec mai fericit. G. Mialaret a demonstrat
cute) . totul depinzînd de experien- TAHISTOSCOP, aparat ce per- întîi prin hipotalamus) şi ale sen- experimental că antrenamentul
ţă. De aici marea expansiune a mite prezentarea vizuală a unei sibilităţii nespecifice. Pentru a- şi educaţia muzicală sporeşte per-
empirismului. Totuşi trebuie ţinut imagini într-un timp foarte scurt cestea din urmă în t. există nu- formanţele elevilor la matematici.
seama de faptul că dacă nou-năs- (de ordinul miimilor de secundă). clei de asociaţie care au legături O altă foarte importantă, chiar
cutul într-adevăr nu ştie nimic, TALAMUS, formaţiune dien- cu substanţa reticulară, prin a- decisivă, condiţie a t. este, după
totuşi el dispune de premise ere- cefalică, care intră în alcătui- ceasta realizîndu-se reglarea rit- li. Ananiev, „includerea aptitu-
ditare care, funcţional, pot fi rea talamencefalului (partea supe- mului somn-veghe. Datorită a- dinilor în caracter" sau, după cum
favorabile sau nefavorabile. cestor multiple legături t. de- spunem noi, susţinerea aptitudi-
rioară a diencef aiului), format vine o staţie releu, o staţie func-
TACT, modalitate senzorială cu- din două mase ovoide de substan- nilor prin motive şi atitudini ce
ţională pe calea seiizoriahtăţii. le stimulează, le permit dezvol-
tanată prin care se semnalizează ţă nervoasă care poartă denumi-
contactul cu corpuri. T. poate fi: rea de corpii optici sau straturile
pasiv în condiţiile imobilităţii optice. T. este situat pe feţele
701
700
T
tarea şi valorificarea. Deci t. erotice, dar acestea nu sînt la !! • • ţ 1 1 1 1 1 :1\ 1,.,,-.• i a d H l i " -i I n i A l . i l . a '!'• I 7 '
nu se reduce la un optiinum a! început separa bile de satisfaci ia nu prin .:.'.vla.'i cu\iut. ,, . | , n . . , - n 1 ' l u i A de ' - a t i c Iii.
compartimentului instrumental al găsită în alimentaţie şi îngrijirea TAXIOIOGIE, denumire- a- TELEUNOZIS, |»" /.uinptn.'
personalităţii ci necesită şi o siner- corporală. doptală de Cili. Zapan pentru cunoaştere a evenimentelor în-
gie cu acesta (cu aptitudinile" TANTOFON, aparat (inventat disciplina creată dr el (1962i depărtate (ca loc sau timpi
centrale) a compartimentului ati- de P.. Skinner, în 1936, şi inl'i-it privind optimizarea acţiunilor u- pe alte căi decit cele p e r c e p t i v
tudinal sau vectorial, de unde şi de D. Shakow şi S. ' Ko-.en lîiane prin aplicarea ciberneticii şi intelectuale. în t. se includ clar-
înclinaţia spre muncă (S. Leites) zweig în 1938) format clinti-un şi a criteriilor rezultate din stu- viziunea , pivmoniţia ş a
şi vocaţia (Rădulescu-Motru) ca disc de patefon ce emile vue.ilc diul stereotipului dinamic la om
factori ai t. Conceptul de t. a folosit pentru a determina linvt i TELEKINTZIE,' fenomen de
(V. FACTORt DE PROGRESi. inducţie de caice un subiect care
(ost mult devalorizat din cauza audiţiei în percepţiile verbali TAX0N0M1E (TAXIXOM1H),
exagerării nelimitate a dotaţiei TÂPPING TEST,'probă de vise presupune că dezvoltă în jurul
gr. taxis — ordine, tiomos — le- său un cimp electromagnetic ex-
native. Fără a contesta rolul teză motrică simplă, care conge), disciplină metodologică ce
dotaţiei trebuie arătat că acesta stă în a bate într-un timp dat cit trem de puternic, a mişcării unor
se ocupă de legile, criteriile şi obiecte mici şi uşoare. în 1966
are o importanţă variabilă (mai mai multe lovituri posibile, cu configuraţiile clasificărilor por-
mare în artă şi mai redusă în im creion pe o hîrtie sau pe o R. Chauvin a dovedit, verificat
nind de la cele din biologie ce fiind de o comisie academică,
alte domenii) şi că decisive sînt tablă, E posibilă şi o înregistrare sînt tipice; ştiinţă a clasificării
condiţiile educaţionale şi de acti- electrică a răspunsului. că băieţii de 12-13 ani pot să
şi sistematicii ştiinţifice. influenţeze prin concentrată in-
vitate în care se construieşte TASIKINEZ1E, stare de ten- TEAMĂ, stare sau proces emo-
t. Apoi este necesar să se arate că ducţie mintală ritmul degajărilor
siune manifestată printr-o do- ţional negativ implicitul insecuri- de stronţiu radioactiv dintr-un re-
t. se defineşte nu numai în sec- rinţă continuă de mişcare, << .• tate, nelinişte, alarmă, agitaţie
torul artistic dar şi în orice alt cipient situat în faţa lor. Se pre-
nu permite o continuă şedere p" şi tendinţă de evitare în legătură supune că în acest caz relaţiile
domeniu de activitate (ştiinţă, acelaşi loc. cu un pericol iminent sau înde-
tehnică, organizare e t c ) . sint de la un fenomen fizic cere-
TATONARE, mijloc de învă- părtat. Se deosebeşte de frică bral la celălalt fenomen fizic.
TANDREŢE, în psihanaliză, ter- ţare sau de rezolvare a proble- şi angoasă ce sînt fără obiect. Nu este cazul ca acestui fenomen
menul desemnează, prin opoziţie melor, constînd din variate în- Patologic, teama evoluează spre să i se atribuie posibilităţi şi
cu cel de „senzualitate", o atitu- cercări succesive, în vederea atin- sindromul obsesivofobic pe cînd dimensiuni neverificate.
dine faţă de celălalt, care perpe- gerii unui scop; analogic legii în- frica trece în angoasă şi fobie.
cercării şi erorii; introduse ;•• TELENCEFAL (CREIERUL
tuează sau reproduce prima mo- TEHN0PS1H0L0GIE, ' ramură AXTER1OR), partea cea mai vo-
dalitate de relaţionare afectivă psihologie de E. Thorndike. T. a psihologiei ce se ocupă de mij-
poate fi nesistematică, cînd în- luminoasă a encefalului, repre-
pozitivă a copilului (de dragoste), loacele aplicării practice a psiho- zentat de emisferele cerebrale
in care plăcerea sexuală nu există cercările sînt independente una logiei teoretice. Se întretaie cu
faţă de alta şi sistematică, cina care sînt alcătuite din următoarele
independent ci întotdeauna bazată psihotehnica, dar o depăşeşte formaţiuni: scoarţa cerebrală, sub-
pe satisfacerea pulsiunii de auto- încercările se interacţionează re- prin preocupările speciale pentru
ciproc şi sînt dirijate şi selec- stanţa albă, corpii striaţi, siste-
conservare. Prin cercetările sale principiile şi strategiile aplicabi- mul limbic şi, în interior, ventri-
în clinică, Freud ajunge la reali- ţionate după scheme fixate în lităţii psihologiei.
experienţă. culele laterale (I şi II).
zarea unei distincţii între tendin- TELE, termen introdus de J.Mo-
ţa senzuală şi tendinţa spre t., TAUTOLOGIE (TRUISM) fur. TELEOLOGIC (gr. telos - scop),
reno, pentru a desemna fe- concept care se referă la un tip
stabilind originea t. Aceasta se tauto — acelaşi, logi>s — cuvînti. <•- nomenul de ordin ernpatetic al
află, în alegerea obiectului pri- chivalenţa a unor părţi ale pro- determinat de explicaţie ştiinţifică,
atracţiilor şi respingerilor inter- întemeiată pe finalitate.' Se con-
mar de către copil, în dragostea poziţiei sau chiar a două propo- personale şi efectul corespun-
pentru persoana care îl îngrijeşte ziţii distincte, afirmînd ele fapi sideră că viaţa şi îndeosebi psi-
zător, fixat într-o opţiune afec- hicul, uman au un caracter t.
şi-1 hrăneşte; în acelaşi timp acelaşi lucru; judecată în caie tivă. Relaţiile şi efectele t. pot
această dragoste are eomponeiiie subiei tul şi predicatul suit csa< i Metafizica a opus t. determinării
fi unilaterale, reciproce şi con-
ignorind faptul că şi t. rezultă
702
T
din şi reprezintă o forma de deter- mentele, sugestia poate fi r< di- cunoscute şi f<:!n<i|c în teîmie < li'-ă, ipoteza linmornlă a fost eli-
minare. f..;i h.i.:u '.uîttrmdor t. este z.it.'i l
,i din ]iTit-diat:.t apr>..[.,,. K- radiofonie,!. I'. Kajinski presupune liii'iiit.i il.ir --i m e n ţ i n u t :,-i c o n f i r -
uu mecanism de autoregla] rîup:i T. est? eronat tduvalată ev. t>.n, - un radio bi<>'o-:u\ 1'. Jordan a mai ideea că t. e-le c o u s t i t u t i v -
un program. J.enin scrie: „în miterea ghid uri lor de la dis/«;'!.i ajuns Ia Concluzia că relaţiile t. organie, după cum rezistă de-
realitate scopurile omului sînt intnicit cercetările obiective au (•
,•
' •• se dezvoltă într-un eîinp de ener- scrierile, calificate de l'avlov ca
generate de lumea obiectivă şi ved.it că nu poate fi vorba deci; o, gie discretă, similar cîmpului gra- intuiţii geniale, ale celor patru t.
o presupun, o găsesc ca dată, transmiterea unor mesaje sen-.'.'rii vitaţional. Se pare că studiul fundamentale, enumerate mai sus.
ca prezentă. Dar omului i so pare le, imagistice şi emoţionale. l'en i- ştiinţific al fenomenelor extrem G. AHport arată că t. „se referă
că scopurile lui sînt luate din pientul integrează verbal şi im>- de rare şi fragile de t. nu vor con- la fenomene caracteristice firii
afara lumii, sînt independente lectual starea senzorio-emoţionai duce la aplicaţii practice, dată unui individ, la înţelegerea sus-
de lume." care i-a fost indusă. De altl-i, fiind nesiguranţa acestei comuni- ceptibilităţii sale la stimuli emo-
TELEONOMIC, termen introdus fenomenele de t. par a fi cu atu cări, dar va aduce o contribuţie ţionali, la forţa şi rapiditatea
de G. Allport (1937), pentru a mai răspîndite pe scară animală la înţelegerea materialistă a psi- răspunsurilor sale, precum şi la
denumi concepţia sa ipotetică pri- cu cît organismele se află la uu hicului uman. calitatea dispoziţiei sale persisten-
vind structura personalităţii. stadiu mai scăzut de evoluţi*. TELERECEPTORI, sistemele te, la intensitatea dispoziţiei şi la
Structura descrisă ca un model ce La om apar ca un reziduu atavic exteroceptive vizual, auditiv şi particularităţile fluctuante. Toa-
unifică tendinţele orientate către extrem de rar şi selectiv. Freud olfactiv care permit ca stimulii te acestea sînt considerate consti-
scopuri ale individului, pentru rea- socotea t. un mod de comunicaiv să fie percepuţi de la distanţă tutive şi, deci, în mare măsură
lizarea cărora el se foloseşte de o arhaic şi care a involuat. S. Rhine. creditare" . După S. Rubinstcin,
integrare specifică lui. Pisten- — în opoziţie cu receptorii tactili
R. Riess, Soal şi alţii au constatai şi gustativi, care acţionează prin i. este latura dinamico-energeti că
drigh, cu 20 de ani mai tîrziu, că pentru a transmite, inductorul a personalităţii, iar Ananiev îl
foloseşte termenul pentru a în- contact nemijlocit (contactrecep-
trebuie să fie într-o stare de în- consideră o bază psihofiziologică
locui „teleologia" din biologie. tori). a caracterului, după cum B. Tc-
cordare excepţională, ceea ce coin- TELESTEREOSCOP, aparat
TELEOPSIE, fenomen ce în- cide şi cu situaţiile accidenta', 1 plov îl ia ca premisă morfofuncţio-
soţeşte tulburările vizuale în spa- realizat de H. Helmholtz, ce per- nală generică pentru aptitudini.
cînd se percep mesaje numai ue
ţiu, tradus prin supraestimarea la persoane aflate în situaţii cri- mite, prin mărirea cîmpului vi- Linia dinamico-energetistă în de-
profunzimii (adîncimii), celelalte tice sau de maximă tensiune. zual, prin ataşarea unor sisteme finire, t. are numeroşi promotori:
dimensiuni spaţiale rămînînd in- „Consonaja" t. nu intervine decit receptoare (oglinzi), o mărire a \\. Wundt, A. Fouîlle, J. Do\v-
tacte. între persoane compatibile, de regulă paralaxelor, ceea ce generează ney (t. hipo şi hiperkinetice),
TELEPATIE, simţire sau su- între membrii familiei sau prieteni, efecte de vedere în relief. G. Euald (t. hipo şi hipertonice),
gestie de la distanţă, fenomen Cercetările de electrofiziologic TEMPERAMENT (lat. tempe- ]'. Janct (hipo şi hipertensivi),
de comunicare pe alte căi decît caută să identifice formula de ramentum, de la temperare — a culminînd cu Pavlov ce explică
cele ale organelor de simţ cunos- compatibilizare care este probabil amesteca pentru a dilua, modera), t. în termeni de forţă-slăbiciune,
cute (după Ch. Richet — crip- de ordin morfofuncţional. în ce în viziunea originară şi naivă a mobilitate-inerţic. Există însă im-
testezie, după autorii anglo-sa- priveşte purtătorul material al lui Galenus şi Hipocrat — acea portante probleme în ce priveşte
xoni — recepţie extraperceptivă, mesajelor s-au presupus unde caracteristică dinamică a orga- sensul sau locul în procesul adap-
extrasenzorială). Comunicarea se herziene de origine biologică (V. nismului, comportamentului şi tativ al energiei şi dinamicii
efectuează într-un singur sens, Behterev, Cazzamalli), dar 1.. vieţii psihice, explicată prin ames- temperamentale. în legătură cu
de la un inductor la un percipient, Vasiliev uzînd de subiecţi în ca- tecul celor patru humori socotite faptul că t. a fost derivat din
iar termenul tele desemnează mere izolate metalic a demonstrat ca fundamentale (sînge, fiere nea- structuri morfofuncţionale şi asi-
că şi în aceste condiţii mesajele gră şi fiere galbenă, spută) din milat cu biotipologiile constituţio-
mai degrabă independenţa în nale s-au formulat o scrie de ipo-
raport cu distanţa, iar nu obliga- se transmit şi deci nu poate li care una ar domina, de unde şi
vorba de unde electromagnetic- denumirile ce s-au păstrat de teze greu de acreditat (G. Viola,
tivitatea mărimii acesteia, întru- N. feude, G. Sigaut, E. Kret-
sau măcar de lungimile de undă (v.) coleric, sangvinic, flegmatic,
cît, după cum o dovedesc experi-
melancolic. Din viziunea hipocra-
704 705
srhmer, \Y. Sheldon) şi totodată hipersensibil, meditativ, teoretic vîrstă şi de fenomenele de mascare cărcare şi acumulare a energiei
conceptul de t. a fost mull lărgit, etc. — nu putem să ne explicăm a t. prin blocuri funcţionale spe- (d',~ unde calificările de energic,
adăugîndu-i-se şi trăsături ce ţin nici cum astfel de calităţi sînt cial antrenate şi de filtrare a 1. rezistent, exploziv, expansiv sau
de caracter şi în genere de valorile inerente membranelor embrionare prin suprastructura de personali- contrariile lor) şi prin dinamică
culturale. în tipologia lui îl. l.e şi nici cum devin intrinseci t. Tot tate, în al treilea rînd, t. este (iute sau lent, mobil sau rigid).
Seime, ce continuă pe G. Hey- aşa calităţile intelectuale şi mo- apreciat ca reprezentînd un fapt L. Malanova, unnînd constată-
nians şi K. Wiersma, t. şi caracte- rale puse pe seama skizotimicului singular care este numai încadrat rile lui X. Krasnogorski, arată
rul bînt indisociaţi şi mai mult, ca- sau ciclotimicului de către K. tipologic pe scara gradaţiilor însu- că tăria, ritmul şi intonaţia vor-
racterul este redus la t. Or. de aici Ketschmer ne apar ca inexplica- şirilor de tip de activitate nervoasă birii sint mult dependente de
rezultă grave confuzii. Din mobile, întemeierea particularită- superioară şi modului de com- t. Afectivitatea rămine principala
ment ce t. este predeterminat ţilor de t. pe structurile de tip de binare a acestora. Tipul de t. sferă de evidenţiere a t. prin
ereditar (cel puţin ca tip), iar activitate nervoasă superioară în este întotdeauna definit aproxima- parametrii de sensibilitate, to-
caracterul este (în orientare şi baza unor ample şi larg confirmate tiv şi prin precizarea însuşirilor nus afectiv, stabilitate, profun-
conţinut) dobîndit, construit so- cercetări de reflexe condiţionate implicate se pot detaşa categorii zime a trăirilor. N. Warren defi-
ciocultural, nu se poate pune pe a adus o serie de importante cla- subtipice, variante mai concrete neşte t. ca „natura generală a
scama t. ceea ce ţine de coordonate rificări, aceasta şi pentru că, etc. La om, forţa nervoasă are afectivităţii". Dacă în percepţie
ale educaţiei şi integrării sociale precum era firesc, particularităţile şi gîndire, t. implică numai o
dinamice de comportament şi o însemnătate mai redusă clecit
şi morale. în caz contrar, concep- la animale. Noi ara găsit variante notă de tonus, echilibru şi di-
tul de t. este confundat cu perso- viaţă psihică puteau fi explicate namism, cum sînt particularită-
în primul rînd prin particularităţi medii între puternic şi slab după
nalitatea şi totodată devine inu- ţile dinamice ale memoriei, des-
til pentru că nu mai poate fi de- constitutive ale creierului, ale cum am găsit şi Reechilibrări
coperite de C. Voicu în schimb
limitat. La W. Wundt t. era înţe- sistemului nervos central, iar după mobilitate iar nu numai în sfera afectivă t. pare să fie
les ca o caracteristică de forţa nu ale viscerelor sau morfologiei după forţă. în sfîrşit, t. ne apare asociat şi cu unele sensuri sau
sau slăbiciune, de stabilitate sau somatice de ansamblu. în primul ca expresie psiJiocomportamentală orientări. V. Merlin asociază de
instabilitate a emoţiilor în raport rînd t. ne apare ca un complex a unor particularităţi nervoase t. şi astfel de calităţi cum este
cu sentimentele (de ex. la fleg- de proprietăţi funcţionale de ma- constitutive ce se manifestă şi în curajul şi stăpînirea de sine.
matic sînt emoţii slabe şi senti- ximă generalitate, deci nespecifice sfera somatică şi de aceea pre- Poate este vorba numai de favo-
mente puternice, pe cînd la sang- şi care se exprimă în activitatea zintă mare interes pentru medi- rizarea uneia sau alteia din ori-
\ inie emoţiile sînt puternice iar reflexă dar nu determină, la cină. Luat sub incidenţa sa pro- entările afective. Astfel t. slab
sentimentele slabe). Aceasta nu ne om, conţinutul şi performantele prie, psihocomportamentală, t. (melancolic) este tradiţional ca-
spune însă nimic despre orientarea acesteia. Ce şi cum se construieşte întrucît intervine în contextul racterizat prin depresiune, în-
şi valoarea proceselor şi relaţiilor în ordinea sistemelor reflexe nu şi prin intermediul structurilor clinaţie spre dispoziţii astenice
emoţionale, după cum nu ne spu- depinde de tip şi nici de t. în valorice de peronalitate (t. nu şi pesimiste. în condiţii optime
ne nimic despre calităţile inte- al doilea rînd t. se pune în depen- poate fi raportat la valori inte- de viaţă şi educaţie aceste în-
lectuale, voliţionale şi morale ale denţă de genotip pe cînd caracte- lectuale sau morale; este neutru), clinaţii nu mai apar ci se trans-
subiectului. Cînd H. Sheldon îm- rul, ca şi aptitudinile, sînt asimi- dobîndeşte totuşi o anume colo- formă în contrariul lor. Totuşi
parte t. în endo, mezo şi ectomorf, late fenotipului ca aliaj al trăsătu- ratură sau un stil de manifes- unii autori pornind de la influ-
pornind de la componente ale rilor înnăscute cu cele dobînditv. tare. Aceasta şi în dependenţă enţa predispozantă a t. au intro-
embrionului şi totodată declară în consecinţă, nu se poate vorbi de gradul în care, prin caracter, dus în sfera t. şi parametri d<
că primul (viscerotonic) este bo- de o modificare radicală a t. t. este stăpînit şi reglat şi tot- orientare afectivă şi comunica-
nom, senzual, conciliant, secun- pe parcursul vieţii. Acesta rămîm- odată de modul care t. se investeşte tivă. Heymans şi Wiersma îşi
dul (somatotonic) este reactiv, o structură imanentă a individua- în structurile operaţionale sau împart t. după: nivel de activism,
cu iniţiativă, activ, practic, pe lităţii. Există totuşi o evoluţie aptitudinale. Bazai, t. se defineşte •nivel de emotivi sin şi corela/ie
cînd terţul (cerebrotonic) ar ii temperamentală, condiţionată du prin nivel energetic, mod de des- dintre pninaritaie (orientare spre
706 707
4S*
pvfcvt) şi secund'arilate- (spre rioară este strict necesară, dar nu rilor, inşi metei: .r, inc liiuiţ ii!. .> . ii imită de Iau: ( , a o /',•: t/1 ! <•'-
trecut, paseism). Rezultă, după. şi suficientă. O determinare a t. dorinţei' >r ; el <• -i e ;., ; uicnul ve- i 'i :i /•/v',r;,:';.'.
1
/ o ,ii ,:u:u\ ci "<-
R.. Le Senne, 8 tipuri de t.: 1) necesită şi studiu global de per- nerai pe ciud celelalte sini va- (<'u,tenta, de.'Cei't'!'uta -VJU de cclu-
emotiv-neactiv-primar; 2) etno- sonalitate, ţinînd seama de fap- riantele sale; el are asupra, aces- lihrare si dcvollîndu-se superior
tiv-neactiv-secundar; 3) emotiv- tul că t. este o caracteristică tora avantajul de a îmbrăţişa iu cirul acţiunilor sintetice, com-
activ-primar; 4) emotiv-activ-se- mai mult. formală a, personali- cele două aspecte, fiziologie şi parativ cu cele automatizate. T.
cundav; 5) neemotiv-activ-pri- tăţii, că este în relaţii directe psihologic ale fenomenului." Du- psihice superioare iţi împrumută
mar; 6) neemotiv-neactiv-secun- cu lipul de activitate nervoar-ă pă Janet, t. este „dispoziţia or- torta de la cele inferioare printr-un.
dar; 7) neemotiv-nenactiv-primar; superioară, dar că este influen- ganismului de a acţiona ia sti- mecanism de drenaj sau de deri-
Snieemotiv-neactiv-secundar. l\.r- ţat de caracter şi aptitudini mulări determinate prin mişcări vare. Gestaltismul consideră t.
nind de la C.G. Jung, H. Evsetx'k 15. Teplov arată că acelaşi tip determinate, adică de a face anu- echivalentă cu forţa pusă în ac-
ataşează criteriilor de nevrnzism de caracter poate ii formulat mite acţiuni, ce au o încărcătură ţiune de dezechilibrul dintre sti-
(iritabilitate) şi sugestibiiitate pe pe baza a diverse t. şi aceleaşi mai mult sau mai puţin puter- mulările adresate subiectului şi
cele de introversiunc-extraversi- t. pot servi ca bază pentru di- nică după cum actele vor avea procesele psihice cărora le co-
une, pe care-1 explică prin acţiu- verse tipuri de caracter sau ta- mai multă putere, durată, rapi- respund aceste stimulări. T. nu
nea inhibiţiei. Revenind la cele lent. ditate". La om, t. sînt variate şi este o forţă statică, ci una moti-
4 tipuri clasice de t., H. Eysenck TEMPO INDIVIDUAL, carac- dispuse ierarhic pornind de la vantă. în teoria cîmpului K.
constată că melancolicul şi fleg- teristică a. individualităţii con- reflexe necondiţionate şi pînă Lewin numeşte „tensiune emo-
maticul sînt introversivi pe cînd stînd din viteza variabilă a reac- la conduitele intelectuale şi so- ţională" starea afectivă a unui
colericul şi sangvinicul ar fi ţiilor, proceselor mintale şi ac- ciale. T. apare nu numai ca o subiect supus influenţei a două
precumpănitor extroversivi. V. tivităţilor adaptative în genere. forţă latentă într-un anumit mod forţe opuse. Intensitatea t. emo-
Merlin dovedeşte însă că orien- structurată, ci şi ca o dimensiune ţionale va fi determinată de
tarea comunicaţională spre sine TENACITATE, calitate a vo-
inţei constînrl în rezistenţa la bazală a acţiunii. Prin experienţa puterea forţelor puse în conflict.
sau spre lume este dependentă acţiunilor, t. se construiesc şi evo- Eliberarea consecutivă de t. este
şi de împrejurările de viaţă, solicitări puternice şi îndelungate
şi în capacitatea de a desfăşura luează progresiv. Din activarea o cerinţă a echilibrului psihic,
existînd cazuri ce contrazic co- t. rezultă tensiunile corespunză- în psihologia socială, starea de
relaţiile lui H. Eysenck. Releva- eforturi, pe măsura dificultăţi-
lor ce trebuie depăşite. Fără 1. toare care acţionează recurent t. este expresia unui conflict mai
rea unora din tendinţele predispo- asupra acestor structuri dina- mult sau mai puţin ascuţit.
zante ale t. este totuşi necesară nu este posibilă înfrîngerea ob-
stacolelor ce se ivesc în viata mice relativ stabile ce sînt t. Pentru Freud, personalitatea se
pentru că t. trebuie să fie serios TENSIUNE, termen ce defi- formează sub influenţa a patru
considerat în educaţie, atît pentru cotidiană. „Caracteristica adevă-
neşte trăirea unei stări de încor- t. principale" : fenomenele fiziolo-
a fi compensat cît şi pentru a fi ratului eroism este tenacitatea' dare fizică şi psihică, o stare de gice ale creşterii, ameninţările
investit, valorificat. Ori cît ar fi (M. Eminescu). preparare a acţiunii. Orice efort exterioare, frustraţiile şi conflic-
de dependent de substratul neuro- TENDINŢĂ,' forţă de acţiune pentru a rezolva o problemă sau tele (ele obligă individul să ape-
hormoual, t. este o categorie psi- ce izvorăşte din organism şi un conflict pune organismul în leze la mecanismele de apărare
hologică iar nu una fiziologică. este orientată spre o ţintă, ac- stare de t. exprimată în discon- de genul identificării sau depla-
De aceea şi însuşirile de t. trebuie tual izîndu-se gradat şi transfor- fort, jenă sau teamă, în genere, sării). D. Katz şi D. Levvis (1961),
definite psihologic putînd fi, dumi nd spontaneitatea oarbă iu activare. La P. Janet, t. desem- referindu-se la efectele negative
pă noi, grupate în trei categorii: mişcare (precumpănitor afectivă; nează gradele de activare ale ale t., înăbuşite, recomandă: în-
1) toni co-ener getice; 2) fazico- dirijată. Th. Ribot: „Tendinţa forţei psihologice, precum şi ni- văţarea acceptării a ceea ce nu
tempiirnle; 3) de factură- a reac- n-are nimic misterios: ea este <> velul tendinţelor superioare. O poate fi schimbat, găsirea că-
tivităţii glohale. Pentru a de- mişcare sau oprirea unei mişcări bună funcţionare psihologică ne- ilor de eliberare a t. emoţionale,
termina t.. determinarea tipu- în stare de naştere. Eu întrebuin- cesită un echilibru între forţă învăţarea tehnicilor de relaxare,
lui de activitate nervoasă biipe- ţez acest cuvînt. de tendinţă, ca şi t. Totodată t. este ea însăşi ^âoirca de prieteni-confidenţi.
sinonim al trebuinţelor, gustii-
706 709
TENTAŢIE lat. (Icuitilin - i i zări lor teoretice cît şi a empi- nu pot fi niciodată identice. Fie- tări care permit o mai mare acu-
a încerca^, atracţie sensibila iui- rismului. care persoană creează un sistem ie- rateţe pentru viitor. Confirmarea
piicată insidios în relaţiile su- TEORIA CONSTRUCTELOR rarhic petsonal de constructe, sis- poate furniza o bază pentru cer-
biectului cu ambianţa, captivind PERSONALE este propusă de tern în cadrul că>uia se instituie titudine într-un anume domeniu,
iuvulantar atenţia sa, de-.i<>H i;. Kelly în 1955, iar în 19fi;i deci relaţii specifice interconsttucte ceea ce permite persoanei să în-
ajungînd să-1 abată de la prin- c'.i'.1 reluată şi explicată mai pe şi care nu este static, imuabil, ci in cerce cu mai mult curaj construc-
cipalele sale scopuri. T. nu rc- lai'4. T.c.p. se situează Ia un nivel decursul timpului ia diferite noi ţii neobişnuite într-un sector anu-
zuliă dintr-o decizie ci îndeamnă inail de generalizare şi abstrac- forme. Personalitatea se defineşte me al sistemului său. Pentru a
la decizie, existînd ca atare (ca tizare. Ea a fost prezentată de astfel ca modul de a se vedea pe justifica limitele de schimbare
o „încercare" pulsionalâ) piuă amor ca un postulat fundamen- sine şi lumea din jur, astfel îneît care apar în cadrul sistemului de
ce se iormidează opţiunea în fa- tal cu 11 corolare reprezentind apare ca o invenţie personală a constructe al fiecărei persoane,
voarea sa. în morală se menţio- încercări de extindere şi de defi- individului şi, cel puţin teoretic, Kelly introduce conceptul de per-
nează lupta cu t. nii e a implicaţiilor postulatului, acesta poate crea una nouă, în meabilitate, definind această ca-
TEORIE, construcţie concep- care afirma câ procesele psihice cadrul structurării sistemului, con- racteristică ca şi capacitatea con-
tuală, uzînd de deducţii, ipo- sini, direcţionate prin modul cum ceptul de personalitate se leagă structului de a fi folosit, ca ax de
teze şi validitate logică; sinteză persoana anticipă evenimentele. desigur de relativa stabilitate a refetinţă pentru noi evenimente
şi generalizare a datelor cunoaş- Omul este o formă a mişcării constructelor supraordonate, iar şi de a accepta noi constructe sub-
terii în vederea formulării unor perpetue iar direcţia mişcării este din cadrul acestora de aşa-numi- ordonate în registrul său de
principii explicative, a dezvol- controlată de modurile de anti- tele constructe miez, care guver- utilitate. în t.c.p. experienţa
tării unei doctrine; cînd de la cipare a evenimentelor, moduri nează procesele de susţinere ale se referă la constructe şi la
mai multe t. cu valoare delimi- care reprezintă constructele spe- persoanei, care îl fac capabil revizuirea acestora realizată în
tată se trece la una supraordo- cifice persoanei respective (v. să-şi păstreze identitatea şi sen- funcţie de evenimente, iar învă-
nată, preocupată de validitatea COXSTRUCT). în rezumat, pro- sul continuu al existenţei. Prin- ţarea nu se defineşte ca un pro-
primelor, aceasta este denumită cesele sînt, psihologic, canalizate cipiul general care afirmă varia- ces aparte ci ea este cea care
metateorie. T. este în corelaţie prin intermediul unei reţele de bilitatea constructelor şi modifica- defineşte persoana prin generali-
cu practica, îşi trage originile căi, reţea flexibilă, modificabilă, bilitatea lor acţionează în special tatea ei şi prin faptul că se pro-
din aceasta şi, la nivel ştiinţific, structurată şi care în acelaşi timp la nivelul constructelor periferice duce continuu. Interrelaţionarea
reprezintă un mijloc optim de reslrînge şi facilitează nivelul de a căror reformulare apare mai pu- socială este surprinsă prin inter-
dezvoltare a practicii. Modelele acţiune al persoanei. Finalul aces- ţin complicată decît cea a cons- mediul conceptului de rol. Aici
teoretice nu sînt arbitrare ci re- tui proces este anticiparea. Pe tructelor centrale. Conceptul de G. Kelly încearcă o definire strict
flectă, la un nivel de mare gene- G. Kelly îl interesează nu des- experienţă, cel de educaţie şi cel psihologică a rolului, susţinînd
ralitate, relaţii obiective. Prin- prinderea unui mod ideal de anti- de învăţare se leagă tocmai de acest că persoana joacă un rol în relaţie
cipalele funcţii ale t. ştiinţifice cipare ci descoperirea căilor prin principiu. Un element important cu alţii în măsura în care reali-
sînt: explicaţia, predicţia, siste- care individul alege şi proiec- legat de construcţiaşi reconstrucţia zează şi o interpretare a poziţiei
matizarea, informarea intelec- tează pentru a anticipa evenimen- evenimentelor este faptul că şi con- celeilalte persoane, sau a problemei
tivă şi prescripţia normativă. în tele de care este conştient. Fiecare firmarea şi nonconfirmarea unei în discuţie. Interpretarea persoa-
sistemul ştiinţei, t. ocupă un individ anticipează specific eve- predicţii furnizează o bază pen- nei nu trebuie să fie exactă —
loc central, ea dispune de o re- nimentele şi formulează diferite tru îmbunătăţire, pentru reorga- chiar imprecisă ea încearcă să dea
lativă autonomie şi de particu- moduri de anticipare a evenimen- nizarea unor aspecte de antici- sens la ceea ce se petrece cu celă-
larităţi specifice. Unitatea dia- telor similare. Este foarte puţin pare. Nonconfirmarea predicţiei lalt, să înţeleagă sistemul inter-
lectică dintre t. şi practică pre- probabil ca persoane diferite să poate demonstra relativa inadec- pretativ — de constructe — al
supune respingerea atît a spe- creeze sisteme identice, chiar re- vare a bazelor prezente de anti- altuia. Conceptul de rol devine
culaţiilor arbitrare cît şi a prac- laţiile logice în funcţie de care îşi cipare a evenimentelor respec- central atît pentru metodologia
ticismului îngust, atit a absolu- alcătuiesc sistemul de constructe tive şi astfel poate duce la ajus- cît şi rjentru tehnica terapeutică
710 7H
T
asociate t e o r i e i . Acest scop psiho- funcţiei omului. în acelaşi timp T.j. aplicată ca atare în psiho-
U r a p e u t i c a l t e o r i e i este csplicil. reprezintă un cadru de interpn - dinte Şt acţiuni cnre comportă
i mul le alternative de solu- logie, este însă insuficientă, pen-
m ă r t u r i s i t de c ă t r e a u t o r : „lu-eti- tare nu numai a comportamen- m a
tru că nu atinge mecanismul
tului uman în general, dor şi a celui ţionare şi consecinţe corespunză-
i'ttl de utilitate pe cate l-am al s toare, iar jocul se caracterizează intim al actului de decizie şi nu
pentru propriile eforturi de ci-n*- caie a dus la elrborarea şi formu- explică reducerea tensiunii con-
larea teoriei însăşi, avînd asii'. ! printr-un ansamblu de reguli care
ti'iiirc a teoriei este recensli ui) c<i definesc operaţiile admisibile ale flictuale. Ea trebuie să se bazeze
psihologică a vieţii. S'e interese*! :ei un pronunţat caracter reflexr, deci pe o explicaţie psihologică,
părţilor angajate în competiţie,
descoperirea unor moduri mai hmit: TEORIA GENERALĂ A SIS- precum şi procedeele de deter- rare să sintetizeze rezultatele ana-
de a ajuta o persoană să-fi recons- TEMELOR, program tic cerc - minare a cîştigului sau a pier- lizei matematice. T.j. trebuie să
truiască viata astfel incit să tiu Ite tău şi direcţie în filosofia ştiin- derii, în cadrul t.j. se pot delimita fie normativă nu în sensul unei
victima trecutului său" (!. Iveilv, ţei contemporane presupunind mai multe tipuri de jocuri în exigenţe obligatorii, ci ca o anexă
1966). Subliniem in acest sens abordarea generalizată a sisle funcţie de numărul indivizilor a acestei teorii, bazîndu-se pe
jnelor din diferite domenii alt- angajaţi în situaţia conflictuală axioma existenţei unei relaţii in-
schimbarea sensului unor concepte existenţei. în cadrul unei priim-
psihologice caracteristice psihopa- si în funcţie de rezultatul final tre deciziile, acţiunile şi criteriile
variante ample a acestei teorii al jocului. Astfel sînt jocuri cu pe care un individ le, acceptă
tologiei tradiţionale. Aceste? im- elaborată de Ludwig von l:îer-
hracăaspectul unor constructe pro- doi parteneri şi cu n. parteneri intr-o situaţie conflictuală. Din
taianffy, sînt analizate într-un pe de o parte, şi pe de alta jocuri t.j. normativă, ca model final, de-
tesionale şi nu se mai referă la limbaj logico-matematic legile rivă t . j . descriptivă, ca urmare a
anume entităţi cum arfi bolile sau cu sumă nulă (în care cîştigui
care explică funcţionarea şi dez- unui jucător înseamnă o pierdere unor exigenţe impuse de analiza
la tipuri umane, sau la trăsături, ci voltarea diferitelor clase de sis- unei situaţii psihologice (compe-
apar ca şi axe universale de re- proporţional egală cu cel de-al
teme, cu precădere a celor de na- doilea şi invers) şi jocuri cu sumă titive) concrete. Astfel, t.j. descrip-
ferinţă în funcţie de CE re este tură biologică. Astăzi t.g. a s. se ne-nulă (în care cîştigurile obţi- tivă propune: analiza deciziei hi
posibilă definirea şi explicarea bazează pe analiza unor cît nute de un partener nu se trans- condiţii de incertitudine, în func-
comportamentului unei persoane mai variate şi complexe tipuri formă în pierderi de aceeaşi pro- ţie de cantitatea de informaţii,
şi a schimbărilor ce apar în proce- de sisteme, încorporînd în apara- porţie la celălalt, intervenind un analiza capacităţii de evitare a
sele psihologice ale persoanei. tul său matematic elemente de aşa-'numit „compromis de nego- consecinţelor, pe baza probabili-
Kle nu au semnificaţie valorică teoria mulţimilor şi a probabili- ciere". După natura strategiilor tăţii subiective, măsurarea utili-
în sine, dar au o relevanţă aparte tăţilor, topologie şi algebră ab- utilizate, se disting: jocuri cu tăţii ca factor motivaţional de benă,
pentru clini cian. Astfel de construc- stractă, ecuaţii diferenţiale, cer- strategii pure, în care diferitele în situaţii conflictuale, analiza
te de schimbare care sînt legate de cetare operaţională etc. Pentru variante de acţiune se combină probabilităţii comportamentului,
biologie şi psihologie sînt foarte algoritmic şi jocuri cu strategii în funcţie de modelul expectanţei
distorsiunile şi deplasările din inte- importante teoria sistemelor des-
riorul sistemului personal apar mixte, în care variantele de ac- de utilitate, condiţia de risc şi
chise şi a celor cibernetice. ţiune se combină în mod aleator, efectele post-decizionale (disonan-
definite prin noua semnificaţie
pentru trăirile de vinovăţie, an- TEORIA JOCURILOR, abor- după o anumită distribuţie pro- ţa cognitivă). Cercetările psiho-
xietate, ameninţare, teamă, agre- dare matematică, model formal babilistică. T.j. presupune ca jocu- logice, sugerînd aspectele concrete
al deciziei în situaţii conflictuaic rile să fie guvernate de un ansam- ale deciziei, întregesc şi modifică
sivitate şi ostilitate. T.c.p. a fost modelul de fond al t.j.
interpretată şi categorizată în formulat de J.v. Neumann şi blu de reguli, aproximativ la fel
diferite moduri de diferiţi oameni O. Morgenstcin. „Joc" în acest de binecunoscute ambilor (respec- TEORIA „NIVELURILOR IN-
context derivă din analogia sta- tiv tuturor) partenerilor şi presu- TEGRATIVE", ansamblu de idei
de ştiinţă. Ceea ce este semnifi- pune existenţa de ambele părţi
cativ însă este faptul că ea con- bilită între jocurile cu strategie, care relevă deosebirile calitative
în anumite situării. Astfel jocul a unui repertoriu de alegeri (stra- dintre sistemele diferitelor nivele
stituie o expresie explicită şi este modelul formal simplificat a! tegii) prin a căror aplicare fie-
elaborată a unui punct de vedere de organizare ale materiei, parti-
situaţiei conflictuale. Conflictul im- care dintre parteneri vizează ol/ţi- cularităţile calitative ale fiecărui
particular în legătura cu natura plică, opoziţia unor motive, ten- nerea unui avantaj faţă de celălalt. nou nivel (spre deosebire de teo-
712
713
ria generală a sistemelor, care efect analog rezonanţei fizice (prin
urmăreşte dezvăluirea analogii- structurii den..e, gelatinoase a li<-e n /uită din presiuiii'u varia-
asemănare şi nu prin contigui endolimfei de pe iraseul coli le ar bil.i ,i aerului suhulotie asupra
lor dintre diferitele nivele de orga- late); 2) teoria audiţiei tonale
nizare ale materiei). Pe lingă o mişcările vibratorii ale acestui coardelor venale aflate intr-o anu-
a lui H. Helmholtz, prin care M> lichid au un caracter aperiodic, mită tensiune: L') teoria mtico-
serie de neajunsuri, absenţa unui presupune că pentru fiecare frec-
criteriu obiectiv de distingere a dînd naştere la două unde ale onchilalorie a lui Perrelo (1960)
venţă sonoră ar exista un seg- lichidului, de ambele părţi ale ce pune accentul pe contracţiile
nivelurilor principale, esenţiale de ment fibros al membranei bazi •
gradaţiile mai puţin semnificative, traseului cohlear, iar formarea şi relaxările muşchilor faringieni;
lare care ar intra în rezonanţa acestei unde merge cu viteza unei H) teoria reactivo-rezonatorie a
neanalizarea propriu-zisâ a no- la respectiva frecvenţă. AblaţiiK-
ţiunii de dezvoltare şi a cauzelor perioade a vibraţiilor; 3) tcoiiu lui Mel.eod şi Sylvestre (1S68)
selective (L. Andreev) ale unor telefonică (Rutherford, 1866) pos- ce susţine că jiriu reglaj neuro-
care conduc la dezvoltarea progre- segmente din fibrele acustico-
sivă a formelor de existenţă ale tulează că principalul transmită- cortical coardele vocale dobindesc
recepioare dispuse în melc într-o tor al vibraţiilor perilimfei e>te o anume reactivitate şi deci o
materiei, această teorie avansează ordine de mărime confirmă t.r.,
şi unele teze în mare măsură planşeul lui Corti, care funcţio- anume dispoziţie rezonatoare.
întrucît svibiecţii nu reacţionează nează după prototipul membra- TEORIILE ÎNVĂŢĂRII, con-
valabile, în raport cu specificul la sunete cu frecvenţe corespun-
sistemelor înalt organizate (înce- nei telefonice, iar discriminările stituite pe baza diversităţii şco-
zătoare segmentelor îndepărtate. sonore sînt raportate la cortex. lilor şi curentelor psihologice,
pînd cu cele biologice). AstJel
se subliniază caracterul eontinuu- TEORIA UMORALĂ, teorie bio- Fenomenele tonale nu depind de- explica procesul învăţării folositul
discontimiu al dezvoltării mate- logistâ, conform căreia viaţa psi- cît de frecvenţele impulsului ner- sistema! specific de concept? şi
riei, analizîndu-se pe larg dis- hică şi comportamentul ar fi vos transmis la cortex; 4) teoria /(•/,'/ prin prisma cărora este studia-
continuitatea nivelurilor calita- determinate de secreţiile endo- microfonică (Weber şi Brav) con- tă, iir-'â/area iu cadrul acestor
tiv specifice pe care le parcurge crine şi de combinaţiile lor; în sideră ca mecanism principal de şc'iii. Cu toate diferenţele evi-
materia în dezvoltarea sa; apa- realitate sistemul endocrin este reproducere a frecvenţei sune- dente în interpretări, după \Y.
riţia unui nou nivel nu presupune dominat de cel nervos, care este telor potenţialelor electrice ale Thorpc şi Sclirnuller, variabili-
distrugerea formaţiunilor proprii în interacţiune cu mediul socio- nervului auditiv. 5) teoria lui tatea concepţiilor este necesară
nivelului anterior, ci „stratifica- cultural; dar secreţiile endocrine Ewald (1908) bazată pe ipoteza pentru a se putea pune la dispo-
rea" peste ele a unor structuri intervin în profilarea tempera- formării unor unde statice pe ziţia celorlalte ştiinţe o concepţie
noi, îneît în cadrul procesului mentului, a tempoului mental etc membrana bazilară, ce sînt co- eclectică asupra învăţării. Pe de
de combinare şi organizare într-u- TEORIILE AUZULUI, 1) teoria- respunzătoare diferitelor frec- altă parte varietatea teoriilor este
nul unitar a elementelor nivelu- rezonanţei (H. Helmholtz, 18771. venţe. 6) Teoriile actuale, care în unele cazuri aparentă, destul
lui anterior, formaţiunile care membrana bazilară neavînd acee- pun accentul pe: a) rolul factori- de multe principii sau procese
erau mai înainte „întreguri" devin aşi lăţime pe toată întinderea ei lor biologici; b) rolul precumpăni- fiind similare într-o teorie sau
„părţi" componente subordonate; şi prezentînd şi o striaţie transver- tor al factorilor psihofiziologici; alta. Teoria reflexelor condiţio-
abordarea nivelului existenţei ma- sală în timpul vibraţiilor sonore c) bazate pe principiile ciberneti- nate (l'avlov) elaborată cu scopul
teriei trebuie să se facă prin uti- în mediul lichid din urechea in- cii, care interpretează aparatul de a explica fenomenele de con-
lizarea complementară a metodei ternă, se produc covibraţii rezo- auditiv ca sistem specific de co- diţionare, poate fi generalizată şi
izolării părţilor întregului şi a nante ale diferitelor strune ale municaţie prevăzut cu elemente asupra altor forme de învăţare.
metodei sintetizării părţilor în membranei, pe care se sprijină de transformare şi clasificare bine Condiţia esenţială pentru stabi-
structura de ansamblu (evitîn- celulele senzitive din organul Ini diferenţiate. lirea unei noi legături este conco-
du-sc absolutizările de tip meca- Corii. Localizarea cohleară a vi- TEORIILE FONAŢIEI, modele mitenta mai mult sau mai puţin
nicist şi respectiv vitalist). braţiilor ar fi dată de rezonanţa psihofiziologice referitoare la i.o- absolută între două procese de
mecanică n elementelor compo- naţie ca producere a sunetelor excitaţie. Interpretarea dată de
TEORIA REZONANŢEI, în psi- nente (diferite porţiuni ale mem- l'avlov im poate fi extinsă asupra
hologia percepţiei, explicarea aso- verbale. Sînt: 1) teoria lui Ewald
branei b.'izilare); 2) teoria unt'. > denumită mioelastică sau vibra- condiţionării instrumentelor. Be-
cierii faptelor psihice printr-un mobile (Bekesy, 1929), datorită h.ii1. iribinul, aLii cel clasic (1.
torie ce susţine că sunetele fone-
711 715
T
rilor în formnrrn operaţiilor, deci pus problema unei teorii a învăţă-
Watson) cît şi cel modern (Guth- cesul învăţării pentru E.C. Toi- implicit şi influenţelor procesului rii care să se preocupe de fixarea
ric, I. Konorski) aduc, concepţiei mau constă m lonuarea structu- instructiv. Teoriile ce prezintă mo- informaţiilor noi în contextul ce-
condiţionării adăugiri importan- rilor de tip gestalt între datcli: dele matematice (statistice sau stn- lor vechi şi de reorganizarea lor
te. B. Skinner prin reflexele ope- cognitive, str uct uri denumi te „sign- chastice) şi cibernetice ale învăţării potrivit diferitelor etape şi scopuri
rante, K. Hilgard şi Marquis prin gcstalt-expectation". O teorie ce consideră învăţarea ca o schimba- ale învăţării. Tehnologia didactică
condiţionarea instrumentală şi I. prezintă o tentativă de conciliere re sistematică de probabilitate a care a luat naştere pe baza acestei
Konorski prin condiţionarea de între condiţionarea selectivă şi apariţiei unui răspuns determinat concepţii a fost numită programa-
tip II, lărgesc cîmpul de aplicare cea a lui Tolman şi C Huli este ce,i (Bus'h şi Mosteller). Estes, spre re structurală. în cadrul ei s-a
al condiţionării. Teoria întăririi a lui Ch. K. Osgood, iar teoriile deosebire de Bush şi Mosteller, urmărit realizarea unei adevărate
conexiunilor relevă faptul că pro- celor doi factori „reconsideraţi' face apel numai la condiţia de con- „hărţi a învăţării" (de genul
cesul de învăţare constă nu numai (O.H. Mowrer) reuneşte condiţio- tiguitate, necesară stabilirii de- „flow-chart"-ului din analiza in-
în stabilirea de noi legături, ci şi narea clasică şi învăţarea prin în- legaturi între elementele stimuli dustrială) capabilă să ne spună:
în întărirea diferită a anumitor le- cercări şi erori (E. Thorndike). /. şi răspunsuri. După G. de Mont- ce se învaţă, în ce ordine, cum se
gături între excitanţi şi răspun- Piaget consideră că învăţarea in pellier, aceste teorii se pot aplica operează cu informaţiile, ce pro-
suri (legea efectului a lui E. Thorn- sens restrîns se caracterizează prin în principal învăţării de tip serial. cese psihice sînt solicitate şi antre-
dike şi fenomenul reducţiei de achiziţia bazată pe experienţa an- Teoria informaţiei ca un capitol nate, în ce ordine şi în ce măsură,
tensiune — C. Huli). Totuşi re- terioară a subiectului, dar fără important al ciberneticii a contri- la ce model final se ajunge etc.
lativele distincţii teoretice merită control sistematic şi dirijat din buit la interpretarea mai exactă Teoria programării intră în con-
să fie menţionate, avînd în ve- partea sa. In orice act de învăţare a procesului învăţării prin ana- vergenţă cu acea concepţie asupra
dere importantele lor consecinţe există o fază de asimilare şi una liza amănunţită a însuşirii infor- învăţării care se centrează asu-
practice. Există cîteva zeci de de acomodare. Modificarea de con- maţiei. Este cunoscut modelul pra formării capacităţilor umane
teorii ale învăţării dintre care vom duită sub forma căreia se manifestă devenit clasic, al transmiterii in- (L. Vîgotski, R. Gagne, C.A.
menţiona numai pe cele mai învăţarea, rezultă din transfor- formaţiei după Shannon, ca şi Ferguson). Procesele de învăţare
importante. Au fost amintite mai marea unei scheme de acţiune, calcularea entropiei şi negen- trebuie astfel construite incit să
sus teoriile condiţionării în vari- în cazul discordanţei între o sche- tropiei în cazul unui sistem fizic. faciliteze formarea unor abilităţi
anta clasică pavlovianâ şi în va- mă şi un obiect sau o situaţie, Extinderea aplicabilităţii teoriei generale şi speciale. în acest caz
rianta reflexelor instrumentale. Pen- ceea ce este implicat în orice si- informaţiei la procesele de învă- exerciţiului îi revine rolul decisiv.
tru teoria structuralistă învăţarea tuaţie de învăţare se stabileşte ţare complexe, ca cel al însuşirii Cea mai eficientă activitate este
nu constă în formarea şi consoli- un anumit echilibru între asimi- cunoştinţelor (cazul unui număr însă rezolvarea problemelor. Aceas-
darea treptată a unor legături, ci laţie (încorporarea mai mult sau mare de evenimente preferenţiale) ta nu permite însă un control
este o reacţie integrală organizată mai puţin deformată a unui obicei, a fost realizată de Gh. Zapan. Sub analitic asupra formării operaţii-
la o situaţie integrală. Învăţarea sistemului iniţial) şi acomodarea influenţa ciberneticii şi a curentu- lor, dar obligă la depăşirea pla-
înseamnă învingerea unui ob- (modificarea schemei însăşi pen- lui operaţionali st a fost elaborată nului algoritmic prin procedee
stacol (barieră — problemă), iar tru a o aplica la obiect). Aeesi teoria programării învăţării, ce se euristice. De aici rezultă, pe de
experienţa păstrată poate fi uti- echilibru merge crescînd, el este bazează în principal pe algorit- o parte, marea însemnătate a teo-
lizată în rezolvarea unor situaţii mai întîi puţin stabil în învăţă- mizare. In varianta lui 13. Ski- riei acţiunilor mintale (v.) elabo-
noi. Rezolvarea problemelor este rile de tip inferior şi atinge o nner acest model de învăţare îşi rată de P. Galperin, pe de alta ne-
urmărită pe baza înţelegerii struc- anumită permanenţă odată cu propune să ţină seama de legile cesitatea promovării t.î. creative,
turii (M. Wertheimer). J. Bruner constituirea structurilor logl <> de funcţionare ale creierului şi ce cultivă în primul rînd origina-
(considerat de către G. Linhart matematice. Ceea ce se repro- să exercite un control secven- litatea prin gîndire divergentă şi
ca fâcînd parte din această „şcoa- şează concepţiei lui J. Piaget este ţial, pas cu pas, asupra formării în condiţii colocviale, ce stimulează
lă") se ocupă de caracterul struc- subordonarea învăţării nivelelor operaţiilor şi însuşirii porţiilor şi asigură independenţa de acţiune
tural al gîndirii sub raportul di- de dezvoltare şi posibilităţile iv de informaţii. N. Radu (1970) a şi expresie a elevilor. Pentru ca
feritelor strategii operative. Pro- slrînso pe care le acordă niouilica-
717
acţiunile interiorizat o să se înscrie tarea la lumină şi obscuritnfe prin e t c , fiecare din ele comportînd
în <ii'/.\ u i t a r e a iKLS's'.iâ a inielec- descompunerea şi regenerarea pur- teoriei policromatice. EI distin-
ge două mecanisme: unul pen- diferite aspecte.
lului, trebuie să se ţină seama de purului retinian'; chiar şi în aceas-
legile specifice ale gene/ci stadiale tru perceperea culorilor, preco- TERORISM, conduită agresivă
ta privinţă teoria se 'dovedeşte cronică, caracterizată în special
a inteligenţei. în legătură cu aceas- contradictorie în raport cu nunii nizînd existenţa mai multor tipuri
ta, pe de o parte H.A.coli, pe roase fapte care implică interven- de receptori, specializaţi pentru prin folosirea unor mijloace psi-
de. aita noi am propus ca iireă- ţia proceselor nervoase. Teon.i perceperea unor tîşii relativ în- hologice persuasive, plin prelun-
ţurat sii urnit :<; cursul st'i'ial'ir cuantică are in vedere faptul 1,1 guste ale spectrului electromagne- gire;', în timp a aplii.ării sistema-
</.'.ollCirii inLuc/iui'c. l'c-'rui an- există numeroase modalităţi -ie tic, şi altul pentru perceperea tice a acestor mijloace, urmărind
ticipării opcratinnalc clalmn'/c ii: recepţionare a stimulilor vizuali -i luminii. Teoria policromatică se cu tenacitate distrugerea îndeo-
)!•>/ ifl l'l i>l'i':U, Să r c i i l i i ll>' :' •'!<!•- explică excitaţia luminoasă pr:n leagă de numele lui Hartridge. sebi morală a partenerului. O varie-
iun! lui J. t'iu^r; cit cel al lui /'. absorbţia unui număr de quame Teoria policromatică postulează tate minoră a t. este sicanarcu,
(Kilpcriu, detenţiiunul prin antre- în unitatea senzorială. T.v. cro- existenţa a şapte tipuri de recep- care conferă o notă negativă
nament operaţional clah'.ii urca acc- matice se sprijină pe schema tori. Teoria policromatică explică: raporturilor interpersonale la lo-
lor structuri operatorii cmc sin: ne- trieromatică cu trei culori funda- 1) existenţa a mai multe puncte de cul de muncă, în concurenţa
cesare în ordinea accelerării *' mentale: roşu, verile, indigo; sau focare diferite (Hartridge, 1947); profesională. Factorii cauzali şi
perfecţionai'ii de: col tării intelec- pe schema tetracromatică. l'o- 2) existenţa unui număr relativ condiţionali ai t. sînt de natură
tuale. .Multe dintre t.î. au o bază trivit primei, senzaţia culorii ia mare de culori subiective speci- biologică, psihofiziologică şi so-
comună. Hilgard crede că pentru naştere ca urmare a descompunerii fice (metoda microstimulaţici); cioculturală.
elaborarea unei teorii generale sa- a trei substanţe fotosensibile. 3) modificările aspectului curbe- TEST, termen introdus în 1890
tisfăcătoare, avem nevoie de un Excitarea izolată a celor trei lor de diferenţiere a tonurilor de J.McKeen Cattell. Expresia
ansamblu de concepte apropiate, tipuri de fibre nervoase (H. Heîm- cromatice; 4) tulburarea discrimi- „mental tests" desemna un şir de
a tot ceea ce ştim despre învăţare. holtz) provoacă senzaţia de nării culorilor sub influenţa mo- probe pentru determinarea fiziono-
Pentru aceasta trebuie să deli- roşu, verde şi violet. Prin impresio- dificării unghiului vizual, ilumi- miei mentale a unui individ. In
mităm cu grijă „tipurile" fie învă- narea în acelaşi timp în proporţii natului şi adaptării. Teoria acti- prezent termenul are sens mult
ţare (fiecare tip avînd legi care variate, a acestor fibre iau naştere vităţii conjugate a receptorilor mai larg, de probă standardizată
să-i fie proprii) şi să analizăm senzaţii impure. Teoria tetracro- (o variantă a teoriei policroma- în ceea ce priveşte administrarea
,,aspectele" învăţării care cer să matică a lui Hering postulează tice), consideră că mecanismele şi interpretarea-cotarea ei şi care
fie teoretizate. în acelaşi timp este existenţa a patru culori funda- receptoare se formează prin com- furnizează date asupra anumitor
imperios necesar ca modelele teo- mentale : roşu, galben, verde, alba- binarea variată a celor trei recep- caracteristici psihofiziologice sau
retice elaborate în baza cercetă- stru şi corespunzător acestora, tori de bază preconizaţi de Young.
psihice. Clasificarea t. utilizate
rilor psihologice, să fie instrumen- existenţa a patru tipuri de recep- TERAPIE, metodologie speci- în psihologic poate fi făcută din
tate didactic prin cercetări peda- tori ce funcţionează pe principiul fică de combatere, ameliorare sau multe puncte de vedere. Cea mai
gogice speciale, în baza cărora să asociaţiei pare. Teoria extra- vindecare a unei boli somatice cuprinzătoare împarte t. în: t.
se elaboreze şi să se valideze tehno- eromatică explică modificarea sen- sau psihice, bazată întotdeauna de eficienţă, prin care se obţin
logiile corespunzătoare. zaţiei culorilor sub influenţa mo- pe un diagnostic. T. este un act date despre aspectele cognitive
dificării intensităţii iluminatului medical sau psihologic esenţial, ale indivizilor, t. de personali-
TEORIILE VEDERII, privesc şi. unghiului vizual, modificării' implicînd un maximum de efort
mecanismul de excitare lumi- pentru recuperarea şi reinserţia tate sau de caracter, prin care se
imaginii percepţiei cromatice. în obţin date despre aspectele necog-
noasă; ele invocă p r o c s c foto- cazul creşterii intensităţii ilumi- socială a bolnavului. Formele t.
chimicc, fotocleetrice, lotomeca- sînt foarte variate în funcţie de nitive şi t. de cunoştinţe. După
natului sau deplasării imaginii
nice. Cea mai cunoscută este teo- de la centrul retinei spre porţiu- specificul bolii; astfel sînt: t. modul de administrare se disting:
ria fotochimică (Selig Hecht), care nile ei laterale. Teoria lui V> • biologică, chimioterapia (v.), er- t. individuale şi t. colective, (v.).
însă nu a putut explica ansamblul Wundt dezvoltă o primă formă A goterapia, socioterapia (v.), psi- După materialul utilizat: t. ver-
proceselor vizuale, ci numai adap- hoterapia (v.), t. prin chirurgie bale şi t. non-vcrbale, denumite şi
718 719
T
fie perfonitnnţtl (v.), creion liir- TEST BINET-SIMON, b.-Heri care cu mai mull <• prnbe; Ij l'io- iiiliii imaginii cnro lipseşte; 5)
li' 1 si cu aparate. După modul d'- pentiu diagnoza inteligenţei "<.m verbe-- '-libiei Ud ILCIHIU- •. :\ <<>• pmbă de desen: compunere.i a i ii
clalonare: t. privind elezvoitarea i.ile. St a r a metrii ă de i n t e l i : ^ e i i l :>. releze un proverb ipus alături mai mulţi; desene; posibile.; elin 4
a lui Binet a fost primul test meu de 4 afirmaţii], aleginel din aces- semne; elate; 6) test de analogie-:
(după vîrslă) şi t. de aptitudini. subiectul trebuie? să deseneze o a
Scopul urmărit prin t. este obţi- tal utilizat real în practică. Jm; tea afirmaţia care convine cel
diat (iupă apariţia lui s-a lăspiu mai mult proverbului dai. li) patra imagine1 care să semene cu
nerea de informaţii şi obiective, 1
una din cele 3 date.
dit în numeroase alte ţări (P>eiî. Arbore genealogic — i se prezintă
independent de subiectivitatea in- o serie ele arbori gene.ilogici şi i TESTE DE APTITUDINI, ca-
vestigatorului, asupra caracteristi- — Decroly, Klvcţia — Eel. Cl.nv-
rede, SUA — Cattell şi Torranc. se cere să indice graeltil de înru- tegorie ele t. ce măsejarâ abilitatea
cilor psihice ale subiecţilor exa- dire al unui personaj indicat cu potenţială, aptitudinea pentru <i
minaţi, astfel îneît să permită Germania — W. Stern) suferii).;
o serie de modificări. Versiuiu,; celelalte. 3) Interpretare de texte activitate specială. Se disting
formularea unui prognostic. Pen- care s-a. dovedit cea mai utiliza- — i se dau o serie de texte, subiec- teste ele inteligenţă generală sau
tru a corespunde acestor scopuri bilă a fost realizată de Weehslcr. tul trebuind să descopere legea indemînare căpătate prin antre-
un t. trebuie să îndeplinească anu- Kxistă şi o adaptare românev.M â construirii lor şi să indice textul nanient sau experienţă, ca şi tes-
mite condiţii: validitatea (v.), a bateriei elaborată la Cluj <!r care ar urma. 4) Memorie ele tul de realizare educaţională, care
fidelitatea (v.), sensibilitatea (ca- F. Ştefănescu-Goangă. Variau - numere. 5) Silogisme — se dau sînt destinate să măsoare calita-
litatea de a pune în evidenţă tele diferă între ele mai ales î:i fie premisele şi se cere concluzia, tea şi cantitatea învăţării la un
diferenţele mici dintre indivizi) ceea ce priveşte ponderea fiecărui fie se dă concluzia cerîndu-i-se subiect. Un t. de a. este dat unui
şi să fi fost etalonat pe un număr factor al bateriei. Astfel, vom da una din premise. Se mai poate da individ în scopul de a obţine o mă-
ele subiecţi semnificativ din punct spre exemplificare un tabel com- o premisă majoră sau minoră sură a ceea ce promite să realizeze,
de vedere statistic. parativ a două forme de baterii: false, fie o concluzie falsă —subiec- prin învăţare, într-un anumit do-
tul indicînd unde este eroarea. meniu. Deşi nu se face nici o încer-
6) Probe de cuvinte asemănătoare care referitoare Ia rolul „naturii
Factori incluşi Binet-Simon, 1966 Stanford-Binet, 193 i — se cere clasificarea mai multor contra educaţiei", clinicienii şi
cuvinte în ordinea asemănării. consilierii nu pot ignora experi-
Fact. informaţionali 0
ÎS ,, enţa trecută a unei persoane în
7) Proba cuvintelor în plus — e-vâluarea performanţei de t. de a.
Comprehens iune 39% 53 % se dau o serie de cuvinte şi se
Memorie 34% 20° o De ex., o metodă a măsurării apti-
cere eliminarea celor care nu se po- tudinii mecanice (testul de asam-
Operaţii logice 4% trivesc. 8) Proba de limbă străină.
Desen 4% 4% blare mecanică) foloseşte diverse
TEST MEILI, baterie de tip obiecte comune ca, de ex., o sone-
Scrieri concrete O0
analitic ce cuprinde mai multe
Vorbire 43% 48% rie de bicicletă). Este de neconce-
o probe neverbale (formate elin ima- put ca un băiat care în trecut a
Xumeraţie 24% 14 ( , gini). Cuprinde 6 categorii ele
Percepţie 34°,, 38% manipulat astfel de obiecte să nu
test: 1) test de imagini: aranja- realizeze un scor înalt. Instru-
rea imaginilor în ordine logică; 2) mentele de testare care măsoară
Probele bateriei sînt specifice — repetarea a 7 cifre; — repeta- test de cifre: descoperirea crite- aptitudinea inginerească includ
pentru fiecare vîrstă. Vîrsta de la rea inversă a 6 cifre; — formarea riului de construire a unor şiruri testul de relaţii matematice simple,
care şi pînă la care se aplică, este unei judecăţi; — desfacerea unei de numere şi completarea lor; 3) vocabulare ştiinţifice, principii şti-
de asemenea variabilă în diferitele hîrtii tăiate. test de fraze: construirea ele fraze, inţifice generale şi probleme de
variante. De exemplu, probele TEST LAHY, o baterie de tip fiind date 3 cuvinte; 4) test ele înţelegere mecanică practică. Şi
specifice pentru vîrsta de 15 ani analitic (urmăreşte relevarea anu- lacune: se dau imagini încaelrate aici, performanţa individului va
— clin bateria românească a lui mitor aspecte ale gîndirii logicei în careuri. Acestea sînt dispuse; fi influenţată de experienţa ante-
Ştefânescu-Goangă: — desprinde- pentru evaluarea inteligenţei. Ba- după o regulă. Unul din careuri rioară. Enumerăm categoriile de
rea semnificaţiilor din proverbe; teria cuprinde 8 tipuri de teste, fie- fiind gol, se cere indicarea nuniă-
520 721
unor consoane şi vocale (de exem- soară gin d ele de putere a
t. de a.; test de vedete şi şi echilibru. Pe această tablă sin) plu: The Andrews YVhispcrcd mâinii şi rata oboselii. Int.nicit
auz: dat fiind numeroasele tipărite rîndurile de litere variind Speech Test)_ sau preferabil, de aceste două trăsături sînt impli-
ocupaţii de forme de învă- în dimensiune şi care sînt citite de audiometru. în primul caz un nu- cate în anumite activităţi şi ocu-
ţare ce necesită văz şi auz foarte subiect. Fiecare rînd şi dimensiune măr de cifre sînt şoptite la o anu- paţii, ele sînt relevante pentru
bune şi considerînd că deficien- au fost standardizate ca puţind h mită distanţă. Scorul individ'ilui unele aspecte ale testării aptitu-
ţele senzoriale pot afecta reali- recunoscute de „ochiul norma!" <!,• este procentul numerelor coreei dinilor. Timp de reacţie, de ex.
zările individului sau adaptările la o anumită distanţă. Acuitatea auzite împărţit la procentul nor- subiectul este instruit să apese pe
sale sociale şi emoţionale în psi- vizuală este exprimată ca o frac- mal. Acest test este inexact din o cheie de telegraf atunci cînd
hologia experimentală încă din ţie. Numărătorul este distanţa cauza variabilelor necontrolabile percepe culoarea roşie. Acest test
secolul al XlX-lea au fost dedi- dintre subiect şi tablă, iar numi- în situaţia de testare. De ex.: intenţionează să măsoare viteza
cate numeroase cercetări acuităţii torul este „valoarea distanţei ' a calitatea şi intensitatea vocii ce- răspunsurilor în situaţiile care
senzoriale şi discriminării. Azi celei mai mici litere care poate Ii lui care testează, proprietăţile cer o reacţie imediată, ca în anu-
interesul pentru acest test de citită de persoana testată. Valoa- acustice ale camerei, zgomote ex- mite operaţii ale maşinilor, în
experimente continuă. în special, rea distanţei a unei dimensiuni terne. Audiometrele dau o mai conducerea automobilului. Testul
în cercetările aplicate pentru sco- date este distanţa la care o literă mare acurateţe şi o măsurare de de\tcritate manuală, pentru in-
puri militare şi industriale, ele de o anumită dimensiune poate exactă a acuităţii. Se testează fie- vestigarea vitezei mişcărilor mîini-
sînt legate de aptitudini senzo- fi citită de un ochi normal. Prin care ureche. Unele audiometre fo- lor şi braţelor, ritm manual şi co-
riale şi motorii. Scopurile acestor tabla Shellen se detectează mio- losesc ca stimuli tonuri pure, ordonare, controlul degetelor. Pen-
cercetări sînt: 1) care resurse piile, dar nu şi presbiopiile. Testul altele reproduc numere, cuvinte tru fiecare dintre acestea au fost
senzoriale şi motorii sînt necesare de vedere cromatică se bazează sau propoziţii. în toate tipurile elaborate teste care variază în de-
pentru anumite tipuri de ocupaţii; pe principiul că persoanele cu intensitatea stimulului descreşte talii, dar sînt în aspectele funda-
2) să adapteze echipamentele de deficienţe de vedere cromatică, treptat la mici intervale de timp mentale asemănătoare. Mişcările
toate felurile: militar, industrial, confundă anumite grupe de nuan- pînâ cînd este atinsă intensitatea mîinii pot fi măsurate cu ajuto-
gospodăresc pentru a uşura folo- ţe, în timp ce o persoană cu o minimului perceptibil. Nivelul rul vitezei cu care subiectul
sirea lor. Diagnoza văzului şi vedere cromatică normală le dis- minim este atins, de asemenea, apucă şi plasează cuie în găurile
auzului se întreprinde şi pentru a tinge. Astfel, într-un set de planşe plecînd de la sunetul cel mai slab dintr-o seîndură (100 buc. 10 >:
procura date în legătură cu pro- o persoană cu o vedere normală care creşte treptat în intensitate. X 10). The Stromberg Dexterity
cesele implicate în învăţarea citi- poate vedea o mînă roşie şi o Testul de vedere şi auz nu mă- Test constă într-o placă tricoloră
tului, în artele grafice, în realiza- mînă verde. Un subiect cu vedere soară aptitudinea unei persoane (6 rînduri şi 9 coloane), iar pe
rea anumitor tipuri de educaţie cromatică tulburată pentru roşu, pentru tipuri speciale de activi- altă placă sînt aşezate discuri ci-
vocaţională. Testul de vedere şi vede numai verde, pentru verde, tate, dar pentru anumite activi- lindrice, variat colorate, şi care
auz sînt folosite în selecţia perso- vede numai mina roşie, sau dacă tăţi un anumit grad de acuitate sînt plasate în nişte găuri aşe-
nalului militar şi industrial pen- are tulburări în distingerea ambe- vizuală sau auditivă este esenţial. zate în spaţiile tricolore (într-o
tru selecţionarea acelora care au lor culori, nu vede nici mina în acest sens, aceste teste con- anumită ordine), iestul implică
grade corespunzătoare de acuitate roşie, nici mîna verde. Alte seturi stituie o parte din bateria de tes- nu numai dexteritate manuală,
vizuală, auditivă sau vedere cro- de tabele sînt astfel alcătuite, te care măsoară o aptitudine spe- dar şi percepţia globală a culorilor
matică. Ele sînt folosite şi pentru îneît cei cu vedere cromatică nor- cială. Testele mo/orii fi manuale: şi un nivel elementar neverbal de
eliminarea acelora care au defici- mală pot vedea anumite numere, unul dintre cele mai vechi clasificare. în timpul celui de-al
enţe în scopul de a reduce erorile, în timp ce deficienţii nu le dis- instrumente pentru măsurarea doilea război mondial nume-
accidentele, irosirea de materiale. ting. Aceste teste impun cerinţa diferenţelor individuale în labo- roase teste psihomotorii au fost
Testul de acuitate vizuală mă- de a avea un iluminat standardi- ratorul de psihologie, este dina- folosite de psihologii militari pen-
soară acuitatea de aproape, acui- zat pentru testare, o condiţie greu mometrul de mînă pentru măsu- tru selecţia oamenilor pentru di-
tatea la distanţă, profunzimea de realizat. Testele auditive uzea- rarea forţei prehcnsium'i. Se mă- ferite tipuri de antrenament, in
percepţiei (percepţia la distanţă) ză d<J cuvinte şoptite, omisiunea
723
722 46+
special, îti forţele aeriene. Aceste mecanice. Acest fapt apare ra T
teste cereau o rapidă şi complexă principala justificare pentru Jo- pete etc). S.ircim r;f<- s.i ;;e b a / a u i ] " r c o m p o n e n ţ i - senzoriali*,
coordonare senzoriomotorie. Din- losirea lor ca o măsurătoare a a ş e z e perei, hi ot>!>i U | e t . ' i < - rqinr- l ii»!:- d i n c u u i p o n e i i l e l o a p t i t u -
tre acestea se foloseau ambele aptitudinilor mecanice. Unele criti'n împreună. ] pot e/a care stă la d i n i l o r iiiu/.ii'.i.le pol: ti m ă s u r a t e
mîini simultan pentru a manipula tici au conchis că testul măsoară baza acestui test este foarte sim- obiectiv, altele nu. Aceste 6 capa-
două rotiţe de strung pentru a viteza şi acurateţea în rezolvarea plă: indivizii cu interese şi capaci- cităţi sînt printre cele măsura-
realiza o sarcină care se mişcă detaliilor relaţiilor spaţiale şi că tăţi mecanice, mai mult: decît bile, dar Seashore arată că nu pot
după o cale neregulată, obţinerea dă o măsurare a capacităţii indi- alţii vor observa folosinţa, păr- fi măsurate toate componentele
vidului să lucreze cu materiali ţile şi relaţiile dintre aceste obiec- aptitudinilor muzicale. Pentru
unor modele de lumină prin ma- concrete, dar nu poate măsura
nipularea unor manşe şi cîrme te. Un alt test, recent, este SK'A validarea rezultatelor, Seashore
resursele în rezolvarea probleme- Mechanical Aptitudes Test. Are le-a comparat cu datele profeso-
care simulau carlinga unui avion. lor de natură mecanică şi nici 3 subteste care măsoară informa- rilor despre abilitatea muzicală,
Evaluare: teste de capacitate sen- pentru măsurarea capacităţii d< realizarea muzicală şi calitatea
ţia mecanică (se numesc unele
zorială ca şi cele motorii şi de a manipula obiecte mici cu preci- unelte ca şi folosinţa lor), percep- muncii în şcoala de muzică Da-
dexteritate au fost moderat folo- zie. Teslele de înţelegere mecanică, ţia formei şi vizualizarea spatele obţinute din corelaţii indică
site în selecţionarea persoanelor prezintă probleme mecanice sub ţială şi probleme aritmetice (in- că aceste teste de percepere audi-
pentru diferitele activităţi. S-au formă de imagini. în fiecare caz cluzînd folosirea tabelelor şi dia- tivă nu sînt suficient de valide pen-
efectuat studii de corelaţie între imaginea este însoţită de o înfă- gramelor). Autorii testului consi- tru pronosticul talentului muzical.
testele senzoriale şi motorii, pe de ţişare a problemei şi cu două sau deră că acesta, are o anumită sem- Totuşi testul Seashore poate de-
o parte, şi testele de inteligenţă, trei răspunsuri din care să se nificaţie într-o varietate de profe- pista pe acele persoane a căror
pe de altă parte şi s-au obţinut aleagă unul corect. Aceste teste siuni mecanice pentru selecţia capacitate auditivă este deficientă
coeficienţi scăzuţi sau neglijabili. diferenţiate pe 3 categorii de difi- lucrătorilor. Testul de aptitudine şi deci nu se pot angaja să urmeze
S-a conchis că cele două tipuri de cultate sînt desemnate să măsoare pentru muzică, cel mai vechi este cu succes o profesiune muzicală.
instrumente psihologice măsoară înţelegerea operaţiilor fizice si Seashore Measures of Musical T.d.a. în artele grafice, ca şi în
funcţii care sînt în mare măsură principiilor mecanice în situaţii Talent. Există 6 aspecte ale au- muzică au dificultăţi referitoare
independente una de alta. Testele relativ simple (îmbinări de roţi zului care sînt măsurate prin la criteriile de conţinut şi de vali-
dinţate şi alte angrenaje). Asemă- înregistrări fonografice şi anume: ditate. Groves Design Judgement
de aptitudine mecanică măsoară o nătoare sînt şi alte teste de
combinaţie a capacităţilor senzo- discriminarea înălţimii unui sunet Test intenţionează să măsoare
inteligenţă mecanică care nu (din două tonuri care este mai gradele în care un individ percepe
riale ţi motorii plus percepţia rela- cer cunoştinţe specifice, nici nu
ţiilor spaţiale, capacitatea de a înalt); discriminarea intensităţii şi răspunde la principiile de bază
se cer cunoştinţe verbale despre sau a intensităţii mici (se dau ale ordinii estetice: unitate, varie-
căpăta informaţii despre obiectele obiecte, unelte, procese sau mate- perechi de note cu mici diferenţe tate, eejiilibru, continuitate, sime-
mecanice şi de a înţelege relaţiile riale, ci se cere aranjarea unor de gradare); discriminarea timpu- trie, proporţie şi ritm. Se prezintă
mecanice. The Minnesota Spatia! unelte, dispozitive, instrumente, lui (dacă durata unei note este 90 do perechi sau triade de de-
Relations Test (1930) constă în 4 în acest domeniu au apărut alti mai lungă sau mai scurtă decît sene abstracte în care unele sînt
seînduri (table), fiecare avînd 58 teste noi, dar ele nu au introdu> a unei alte note); discriminarea organizate potrivit acestor cri-
de tăieturi de diferite forme, mul- noi concepte sau tehnici. Astfel timbrului (dacă două tonuri au terii, iar altele, care violează
te din ele neuzuale. Sarcina su- Mellenbrauch Mechanical Moţi acelaşi timbru sau diferă); jude- unul sau mai multe din aceste
biectului este să plaseze aceste vation Test este un test de inw- carea, stabilirea ritmului; me- principii. Selecţia subiectului pen-
bucăţi în spaţiile din tablă. Se gini, care cerc recunoaşterea şi moria tonurilor. Seashore n-a tru un anumit desen poate fi
observă faptul că persoanele care darea de informaţii despre anu- făcut o „analiză a profesiunii" folosită ca o probă, a perceperii
sînt angajate în ocupaţii mecanice mite obiecte, care de obicei m printr-o încercare de a discrimina estetice şi judecăţii estetice. Horn
obţin scoruri mai mari decît sînt comune (de exemplu: apa- niveluri de aptitudine muzicală Art Aptitude Inventory este
persoanele care au ocupaţii m- rat do ras electric, macara, seri- pe o bază empirică, ci a făcut o folosit pentru admiterea la şco-
analiză a talentului muzical pe lile de artă. Este un test de creaţi-
734
725
T
nt'jtc foIoMiiiI o p r e s c r i p ţ i e s u n |'I,1 toare. Pentru </ţ>?i/'f<li ui/r ittyi- prinde două părţi: înţelegerea ma- exprimarea în luni şi ani a întîr-
ş i Jle>.ibi!ă s a u u n L'hid p e n t r u duc >e o >n.-.Hierâ • enire rapiil.i terialelor ştiinţifice şi abilităţi ma- zierii şi precocităţii, deoarece o
liccare desen. La început se înţelegerea rapidă, a unui mate tematice generale. aceeaşi perioadă de întîrziere
cere examinatului să s liiţeze 20 rial relativ dificil, memorizare si TESTE DE EFICIENŢĂ, se cla- mentală este mult mai gravă la
de obiecte familiare (casă, carte) reproduceri; cu acurateţe, raţio- sifică în t. de e. cantitativă şi vîrsta de 3 ani de pildă, decît la
într-un timp foarte scurt şi la o nament prin analogie, disei'mn t. de e. calitativă. Primele cu- vîrstă de 7 ani. Testele de dezvol-
scară mică. Se mai cere să creeze narea faptelor relevante, raţiona prind: teste de inteligenţă tip ver- tare pentru stîngaci sau pentru
desene abstracte simple plecînd mente inductive şi deductive bal de tip non-vcrbal, teste de preşcolari permit evaluarea nive-
de la un set de triunghiuri, drept- şi facilitate în achiziţia şi folosi- dezvoltare pentru prima copilă- lului global de dezvoltare a orică-
unghiuri. Se trece apoi la im rea vocabularului, l.rnv School rie sau preşcolari etc. pentru rui copil. 1-3le nu sînt propriu-
nivel mai mare de creativitate. Admission Test urmăreşte să sta- aptitudini la mecanică, de dex- zis probe care se administrează
.Se dau 12 cartoane dreptunghiu- bilească capacitatea, de a înţe- teritate manuală, etc. Testele subiecţilor, ci presupun compa-
lare pe care sînt mai multe linii lege, de a raţiona logic, de a mă- de inteligenţă (v.) folosesc scări rări ale nivelului atins în ceea ce
care trebuie să servească ca bază sura cunoaşterea mecanismelor bazate pe concepţia lui Binet: priveşte limbajul, motricitatea,
sau început pentru un desen. scrisului, abilitatea de a organiza „Afirmăm că o probă este ca- comportamentul social etc, ca
Desenele sînt judecate pe baza un material în proză, de a înlă- racteristică unei anumite vîrste. norme stabilite pe baza unor
imaginaţiei creative şi a calităţii tura pasajele, greşelile etc. Pen- şi o putem folosi pentru a cercetări minuţioase, ca acelea
tehnice. Autorii de t.d.a. în artele tru aptitudinile pedagogice, ală- diagnostica întîrzierea sau pre- întreprinse de Gessel sau Buchler.
grafice nu s-au învoit referitor turi de abilitatea mentală şi cocitatea intelectuală, cînd reu- Iile se bazează pe principiul că
la capacităţile care sînt măsu- competenţa profesională, o mare şesc la această probă copii nor- dezvoltarea tuturor copiilor are
rate. IV.C. Maier după ani de importanţă o au aptitudinile. Ap- mali la această vîrstă şi nu reu- loc după aceleaşi etape. Testele de
studii şi experimentare a identi- titudinile în ştiinţă şi inginerie nu şesc la această probă copii de o aptitudini permit să se stabi-
ficat 6 trăsături care caracteri- sînt socotite a reprezenta un ta- vîrstă inferioară". Testele de dez- lească nu un nivel de vîrstă
zează aptitudinea în artele gra- lent special în acelaşi sens cum voltare sînt constituite dintr-un atins de subiect, ci locul pe care-1
fice: 1) îndemînarea manuală; 2) este aptitudinea muzicală. Apti- ansamblu de probe foarte diferite ocupă faţă de media subiecţilor
energie şi perseverare; 3) inteli- tudinea ştiinţifică este aplicarea şi de dificultate gradată. Ponderea de acelaşi nivel cultural, în ceea
genţă estetică; 4) facilitate per- capacităţii intelectuale generale la reuşitelor şi eşecurilor dă măsura ce priveşte activitatea cerută de
ceptuală; 5) imaginaţie creativă; •materialele şi problemele ştiinli- nivelului de dezvoltare intelec- respectivele teste. între acestea
6) judecată estetică. Pentru ap- fice. Un t.d.a. intenţionează să tuală a subiectului examinat. se găsesc probe psihofiziologice,
titudinile medicale, primele teste estimeze probabilitatea succesu- Suma reuşitelor la o scară de dez- probe psihomotorii, teste de „func-
aveau următoarele subteste: me- lui în ocupaţiile ştiinţifice şi ingi- voltare dă vîrstă mintală. Compa- ţii mintale" (de atenţie, de me-
morie vizuală, memorie pentru nereşti. Stanford Scientific Apli- rînd vîrstă mintală cu vîrstă reală morie etc). T. de. e. calitativă
conţinut ştiinţific, vocabular tude'Test (1930) are mai mult o a subiectului în momentul exa- cuprind probe destinate să deter-
ştiinţific, înţelegerea unui ma- valoare istorică; folosit pentru minării se constată întîrzierea mine posibilitatea de a forma
terial tipărit, definiţii ştiinţifice, studenţii şcolilor şi colegiilor su- sau precocitatea dezvoltării inte- concepte. în general sînt probe
raţionament logic. Aceste sub- perioare. Intenţiona sâ evalueze: lectuale, în 1912 \V. Stern a de clasificare în care se dă sarci-
teste se bazau pe analiza unor claritatea definiţiilor, raţiona- introdus noţiunea de quotient in- na de a se grupa elementele date
aptitudini care so credeau a fi mentul, inducţia, deducţia, gene- telectual, raportul dintre vîrstă în oricît de multe categorii, folo-
necesare pentru studiul medicinii. ralizarea, validitatea (bazată pe sind de fiecare dată alt criteriu,
Se credea că este esenţial să ai fapte), minuţiozitatea, discrimi- mentală şi vîrstă reală jQ.i. --- în categoria acestor teste intră şi
o capacitate mentală, să înveţi narea valorilor în selecţionarea şi acelea de gîndire conceptuală sau
repede şi să organizezi materia- ordonarea datelor experimentale, testele de vocabular.
lul învăţat astfel îneît să fie acurateţea observaţiilor. Pre- V R I . Cifra care exprimă O.T. TESTE DE INTELIGENŢĂ,
reţinut şi utilizat în munca vii- Engineering Ability Test cu-
este mult mai semnificativă decît probe de diagnoză a inteligenţei.
Î2G 727
Tendinţa de apreciere a inteli- cel de extroversiune-intrnver- obţinerea de date cuantificabile de Picture Frustration Study. Ma-
gi nţei a pornit din şcoală, în siune, investighează o singui.i despre personalitate, în baza ipo- terialul constă într-un caiet, con-
sensul determinării măsurii în trăsătură de personalitate. K\i->- tezei că stilul acesteia se mani- ţi nînd desene rcprezentînd o serie
caro notele exprimă cunoştinţele tă şi multifazice, ca cel V festă într-o varietate de activi- de situaţii frustrante. Se cere
şi inteligenţa, elevilor. Primii caro lui 13enventer (vizează lendi'i tăţi, uneori foarte deosebite între subiectului să-şi imagineze reacţi-
:.-au ocupat însă de evaluarea lele nevrotice, introversiiiin ,i ele (ex.: bateriile de 14 probe a, ile verbale ale personajului frus-
inteligenţei prin probe au fo^t extro verşi unea, au tosufic tenta lui D.W. Mac Kinnon, de tf5 de trat, ceea ce permite, datorită
psihiatrii (Rieger — 1885). Ini- domiiianţa-supunerea) sau Inven- teste al lui LX. Thurstone, testele mecanismului de proiecţie, stu-
ţial psihologii au folosit probe tarul înuhifazii- de personalii, i< de apreciere a umorului ctc). diul propriilor sale moduri de a
izolate în diagnosticarea inteli- Minnesota i.M.M.P. l.). Chimul ,i Noile t. de p. obiective presupun reacţiona. Acest test o foarte mult
genţei însă treptat, pe măsura făt ut obiectul a peste 1500 d. analiza factorială şi experimentul folosit de clim'cieni. Testul Ror-
dobîndirii experienţei în aprecie- studii şi serveşte la depistare.: multivariat, ceea ce îngreunează schach — sau testul „petelor de
rea inteligenţei s-a trecut la ba- tulburărilor de personalitate M încă extinderea lor. T. de p. cerneală". Rorschach Hermami
terii de probe. I.a baza construirii chiar la diagnosticul psihiatric. situaţionale pun subiecţii iu (psihiatru elveţian, 1884-1922),
acestor baterii există modalităţi După aspectele studiate chestio- condiţii asemănătoare celor reale pornind de la ideea că percepţia
diferite de concepere a inteligenţei, narele pot fi de adaptare, de în care se manifestă diferitele vizuală e influenţată de personali-
ceea ce a dus şi Ia moduri de abor- atitudine, de interese. T. de p. trăsături (de ex. moralitatea, tate, construieşte proba „pete-
dare diverse ale ei. Din acest sintetice sau t. de p. proiective se stabilitatea emoţională, capaci- lor de cerneală" ca test de imagi-
punct de vedere se pot grupa bazează pe confruntarea subiec- tatea de a suporta stressul, ini- naţie, iniţial, pe care îl utilizează
toate tipurile de baterii folosite in tului cu o situaţie „căreia îi va ţiativa, discreţia, capacitatea de ulterior şi ca mijloc de explorare
prezent, în 3 clase: 1) baterii răspunde după sensul pe care îl a asuma conducerea etc.). a personalităţii. în 1918 constru-
destinate măsurării nivelului ge- are situaţia pentru el şi conform TESTE PROIECTIVE, sub a- ieşte planşele test (unele acroma-
neral al inteligenţei (toate pro- cu ceea ce el resimte în cursul cest nume se grupează probe care tice, altele în culori), ca în 1921
bele bateriei avînd acelaşi prin- acestui răspuns" (Frank, 1948). incită subiectul să se proiecteze, să stabilească o tehnică de in-
cipiu de bază); semnificativă este După G. Lindzey tehnicile pro- să se exprime în diferite manifes- terpretare a testelor, publicînd
bateria Binet-Simon; 2) baterii iective pot fi: asociative (răspun- tări ale personalităţii sale. Testele lucrarea „Psihodiagnosticul". El
realizate pentru măsurarea dez- sul la stimul sînt primele idei cele mai cunoscute în acest sens descoperă din analiza planşelor
voltării individuale, accentul pu- sau imagini care vin în minte — sînt: testul Rorschach şi testul (aplicate) pe bolnavi şi pe in-
nîndu-se pe diferenţierea indivi- ca la proba Rorschach — v). T.A.T. De asemenea sînt cunos- divizi normali că răspunsurile
duală a subiecţilor; reprezenta- constructive (răspunsul este rezul- cute sub numele de probe proiec- privind culoarea sînt legate de
tivă în acest sens fiind bateria tatul unei activităţi cognitivi' tive testele de asociaţie liberă, extraversiune, iar cele referitoare
Wechsler; 3) baterii create pen- sau imaginative mai complexe, Bender, Szondi. Tehnica proiec- la mişcare, de introversiune (uti-
tru a măsura unele aspecte cali- ca în testul tematic de apercep- tivă constă în observarea reac- lizînd tipologia lui" Yung).
tative ale inteligenţei şi gîndirii, ţie — T.A.T.), de completare (răs- ţiilor la prezentarea anumitor
spre exemplu gîndirea matema- TESTE SOCIOMETRICE, in-
punsul simplu şi limitat, ca la imagini şi obiecte care ne strumente de bază în metodologia
tică sau literară. testul de completare de propozi- permit să vedem cum şi cu sociomotriei, prin care se mă-
TESTE DE PERSONALITATE, ţii), de alegere (din mai multe ce aspect din mediu se iden- soară atracţiile şi respingerile
descriu un mod de reacţie sau aranjamente posibile subiectul tifică subiectul şi să desprindem care au loc între indivizii unui
trăsături ale individului. T. de p. alege pe cea mai corectă sau mai semnificaţiile acestor identificări. grup. Datele astfel culese, prin
atractivă), expresive (se execută Test Rosenzweig — cu ocazia ela- prelucrarea ulterioară cu ajuto-
analitice se prezintă sub formă de desene ca în proba desenului unui borării unei teorii a frustraţiei
chestionar (Personal Data Sheet rul sociomatricelor sau sociogra-
om, a unui arbore sau se reali- (1934) — Rosenzweig pune la melor dezvăluie structura grupu-
al lui Woodworth este primul zează scene cu păpuşi ca în tcslui punct un test de frustraţie pe
ea dată — primul război mon- lui, reperarea subgrupurilor, a
lunnij. T. de p, obiective vizează care-1 prezintă în 1935 sub numele clicilor, a centrelor de influentă
dial). Chestionarele unifazice, ca
738
(liderii) şi a sistemului de comu- preferă (cu care se identifică) şi rea variabilă a patru clemente de
pe care o respinge. In baza unui TIFLOLOGIE, ramură a de-
nicare socială, transmiterea aces- recepţie cromatică specializate fectologkt, ştiinţă înultidisci-
tei influenţe permite identifica- sistem de cotare se stabileşte un pentru roşu, galben, verde, albas-
diagnostic ce interesează psiho- plinară care se ocupă de orbire şi
rea indivizilor „populari", a celor tru. ambliopie, de geneza şi compen-
izolaţi şi a celor respinşi. în ad- patologia sau caracterologia. THANATOS (gr. moarte), ter-
TESTUL WECHSLER, bateri- sarea acestora prin tiflotehnică
ministrarea testului este esenţial men utilizat destul de rar în şi de educarea, instruirea şi
ca fiecare membru al grupului pentru diagnoza inteligenţei; in psihanaliză, pentru a desemna
alcătuirea acestei baterii de pro- calificarea deficienţilor vizuali.
să-şi exprime confidenţial pre- pulsiunile morţii în opoziţie cu TIMBRU, calitate' a senzaţiilor
ferinţele, după un criteriu precis be se ţine seama de faptul că pulsiunile vieţii (Eros — v.) Uti-
inteligenţa este impregnată de auditive corespimzînd formei
determinat (activităţi în comun, lizarea termenului de t. subliniază undelor acustice, independent de
factori motivaţionali. în 1939, caracterul radical al dualismu-
petrecerea timpului liber etc). elaborează prima formă a t. pe amplitudine şi frecvenţă. T. re-
TESTUL SZONDI, test proiec- lui pulsional şi al universalităţii flectă compoziţia spectrală a su-
care o reformulează în 1955.Vari- acestor două mari categorii de
tiv prin care se sondează pro- anta cunoscută sub numele de netului si, în sens mai restrîns. de-
funzimile personalităţilor după pulsiuni. semnează particularităţile de
WAIS şi derivă din aceasta şi o THYMUS v. TIMUS.
simpatii şi antipatii, suscitate variantă a t., pentru copii WISC. structură funcţională ale vocii
de fotografiile diverselor tipuri de TIC, sindrom nevrotic psiho- omeneşti şi ale instrumentelor
Bateria cuprinde 12 grupe de motor; tulburare motorie minoră,
alienaţi. Subiectului i se prezintă t. clasate în 2 categorii, t. verbale muzicale.
şase serii de cîte opt fotografii, care apre pe fondul unei fragili- TIMIDITATE, comportament
şi t. de performanţă (nonverbale). tăţi de integrare a funcţiilor psiho-
cerîndu-i-se să arate pe care o Tipurile de probe: defensiv şi anxios, ezitant şi as-
motorii. T. sînt mişcări stereotipe, tenic, exprimînd dificultăţi de
bruşte, intempestive, afectînd în adaptare socială (sau o adaptare
general muşchii faciali şi ai gîtu- negativă) ce sînt normale şi expli-
Categoria I Categoria II lui, mai rar muşchii membrelor cabile în mica copilărie şi' la pu-
sau ale trunchiului. Sînt reflexe bertate, dar ridică probleme în
motorii, de caz patologic. T. au celelalte etape. T. se poate datora
1. Informaţia generală Completare de imagini o evoluţie inegală, capricioasă, ac-
2. înţelegere generală Aranjare de imagini diverşilor factori, cum sînt tempe-
centuîndu-se în cazul unei emoţii ramentul hipotonic, nesiguranţă
3. Aritmetică puternice sau în perioade tensio-
4. Similitudini Asamblare de obiecte de sine, complexe de inferioritate
nale. Semnificaţia particulară a ce pot fi impuse prin autorita-
A t. constă în caracterul psihomo-
5. Probă de vocabular Probă de cod rism educativ, dificultăţi de co-
tor al tulburării, fiind un echi- municare şi expresie în absenţa
B valent motor, care exprimă o ..învăţării sociale", reticenţe dic-
6. Memoria cifrelor Labirint descărcare a agresivităţii repri- tate _de atitudini hiperexigente
mate. S-a vorbit în cazul t. (ca şi ş.a. în tinereţe, de regulă, t.
în cazul daltonismului) de „conver- este depăşită. Importantă este
TETANIE, sindrom de hipo- epileptice). în general accesele sia pregenitală' pentru a marca activitatea socială şi dezvoltarea
funcţie paratiroidiană, constînd de t. sînt acompaniate de insta- nivelul arhaic al sistemului psi- încrederii în sine şi'în alţii.
în accese de contracturi muscu- bilitate psihomotorie. Se disting: homotor, implicat în aceste tipuri TIMIE (TONUS AFECTIV),
lare localizate (de ex.: spasm al t. tipice endocrine, t. neuronală de descărcare pulsională. T. apar acea stare afectivă existentă
piciorului, spasm laringian etc.) (sau nehipocalcemică), t. toxica. la copii, în jurul vîrstei de 6 — 7 atunci cînd nimic însemnat nu
sau din convulsii mai mult sau TETRACROMATIC, calificare ani şi frecvent, pot dispare fără un apare în cîmpul conştiinţei. T.
mai puţin generalizate (foarte a ipotezei lui Hering, şi altor tratament. La adolescent sau este starea bazală fundamentală
asemănătoare, din punct de ve- teorii ce susţin că vederea tuturui la adult pot căpăta un caracter a afectivităţii unui subiect, obiş-
dere fenomenologic — cu crizele culorilor se explică prin excita- cronic. nuită lui şi constituind o cumpo-
730 731
T
se scurgă, extrem rle anevoie implică o diviziune a (imnului
nentă esenţială a temperamentu- practic („legat de acţiunea in(,.. pe cînd în evocare respectivele in funcţiune de lipul de activi-
lui şi caracterului său. T. est o grală"), un t. intuiţii) („limitat |,, intervale sînt comprimate şi tate realizat, iar aceea de „li-
numită <le E. Kretsehmer „holo- raporturile de succesiune şi du- chiar eliminate. Este totuşi o ber" redă aspectul calitativ al
timie" sau afectivitate de bază, rată dată într-o percepţie im,., deosebire între perceperea, gîn- acestei împărţiri cu referinţe so-
spre deosebire de „catatimie", diată") şi un t. operatoriu ce CM, direa şi trăirea afectivă a t. cial-istorice, amintindu-ne de opu-
modificare afectivă a conţinutu- calitativ întrucît priveşte duni- Acestea' se structurează în diferite sul noţiunii de liber. Antichitatea
rilor psihice. T. sau tonusul tele interne şi „constă în relaţiile raporturi faţă de sistemele <'e a cunoscut un gen do t.l. rezer-
afectiv poate fi deprimat, trist de succesiune şi de durată fon- referinţă ce mijlocesc orientarea vat aristocraţiei, acel „otiuni
sau dimpotrivă euforic, vesel, date pe operaţii analoage celor în t., şi anume: sistemul fizic, cum dignitate", rezervat unor
expansiv; poate exista o apatie logice". Acesta din urină est, sistemul biologic, sistemul psihic oameni pentru care nu exista
şi o stare de indiferenţă afectivă t. psihic uman şi care, după II. individualizat şi sistemul socio- separarea intre activitate şi re-
(hipotimie şi atimie). De aseme- Bergson, este definitoriu pentru cultural . creaţie. „Otium" se desfăşura sub
nea pot exista oscilaţii ale aces- conştiinţă întrucît este reversibil oblăduirea muzelor şi însemna
tui fond psihic afectiv în diferite TIMP DE REACŢIE (perioadă
şi prospectiv spre deosebire de de latenţă), expresie folosită încă creaţie, „poesa" de la elini. Re-
boli psihice. inversibilitatea şi univocitatea t. strîns în epoca decadentă la un
din 1868, pentru a desemna in-
TIMP, alături şi în unitate cu fizic. — G. Berger vorbeşte şi tervalul de timp care separă o „otium" recreativ pînă la limi-
spaţiul, formă obiectivă şi univer- despre un t. existenţial care este stimulare de o reacţie de răspuns. tele desfrîului, „otiuni" a fost
sală de existenţă a materiei în t. trăit, subiectiv „de tonalitate Dispozitivele speciale de măsură preluat în această formă de bur-
mişcare, una din determinările esenţial afectivă, timpul aştep- a acestor intervale relevă mai gurile de mai tîrziu incluzînd
fundamentale a existenţei mate- tării, al speranţei, angoasei, re- multe feluri de astfel de reacţii; şi influenţele de separare de
riale. Este cea de-a patra dimen- gretului... El este calitativ şi nu t. de r. simplu, la un stimul oa- muncă (recreaţia era în societa-
siune a realităţii. Se caracterizează poate fi măsurat. în schimb recare (auditiv, vizual, tactil); tea romană rezervată pentru
prin durată. Uneori t. este înţe- timpul operativ este cel al acţiu- t. de r. discriminativ, între dife- anumite zile clin an sclavilor şi
les ca parte a duratei. Conform nii asupra unor lucrări obiectivi- riţi stimuli de acelaşi ordin; meseriaşilor, negustorilor — neg-
teoriei relativităţii, t. depinde şi este măsurabil. „Analogic, în. t.'de r. de alegere, adică alege- otium — negarea muncii crea-
de viteza de mişcare a sistemelor cadrul t. istoric, Stelian Stoica rea dintre mai mulţi stimuli la toare). Dar burgul şi-a păstrat
materiale şi este în interacţiune analizează t. moral ca fiind mar- care reacţiile sînt diferite (de muza, creaţia în activitatea pro-
cu spaţiul. în genere t. este o cat prin valori şi trecînd peste ex. la mina dreaptă şi la mîna fesională, munca sa fiind o lu-
dimensiune a mişcării univer- durate, realizînd corespondenţe stîngă). Aparatura modernă per- crare de artizanat (cuvînt care
sale. Categoria cea mai generală valorice peste milenii şi fiinţînil mite o măsurare extrem de fină derivă din ars-artis, echivalentul
este t. fizic sau cosmic. înlăun- ca o activitate virtuală. în trăi- a t. de r., sesizînd şi intervalele lui poesa de la elini), iar recreaţia
trul şi pe fondul acestuia se con- rea umană a t. intervin adaptări ocupate de pregătirea reacţiei, ca a fost separată de munca econo-
tituie t. biologic şi în continuare şi modificări calitative ce ţin în şi duratele postacţiunii. Studiul mică, purtînd pecetea de „amu-
t. psihic şi t. social-istoric. Dacă principal de existenţa culturală t. de r. prezintă mare însemnă- zament" (privativul „a" indi-
t. biologic se organizează în rit- şi de activitate. Pentru o metricii tate în psihofiziologia sensibilită- cînd absenţa muzei) şi dînd naş-
muri şi periodizări ale proceselor a t. se recurge la instrumente. ţii şi în procesele de decizie. tere unor activităţi denumite în
de viaţă într-un mediu de exis- Subiectiv, t. este marcat prin franceză „loisir", în engleză „lci-
tenţă, t. psihic apare precumpă- evenimente şi trăiri afective. Ac- TIMP LIBER, în accepţiunea surc"), ambele provenind din
nitor ca o formă de existenţă a tivitatea intensă şi emoţiile plă- sa actuală t.l. este un produs al latinescul licet — permis (act
acţiunii de factură socială şi cute absorb duratele prezentului societăţii industriale: apare cînd de destindere). Epoca contempo-
depinde de coordonatele şi valo- dar dilată t. în evocare sau pros- ritmul vieţii zilnice nu se mai rană, caracterizată printr-o gi-
rile acesteia. J. Piaget distinge pectare, pe cînd lipsa de activi- încheie odată cu munca. Definit gantică industrializare, dar şi
vin t. primitiv sau egocentric („sim- tate şi expectaţiile terifiante fi- prin cei doi termeni componenţi printr-un drum ascendent către
ţit înlăuutrul acţiunii"), un t. xează atenţia asupra t. ii lac să ai denumirii, noţiunea de timp
733
73a
umanizarea muncii, stabileşte o pensaţie, în raport cu numen «n lelor cibernetice. Cuvîntul este o Orice raportare a unui subiect
nouă poziţie în materie de t.l.: fi profesională. Subliniem valabili prescurtare a expresiei „tendinţă la un t. este aproximativă pen-
democratizare a lui „otium" re- tatea şi valoarea denumirii adop în situaţie", situaţia fiind com- tru că nu toţi sînt identici sub
născut din neg-otium. Separa- tate la noi pentru mijloacele portamentul exprimat printr-o incidenţa respectivă, de cx. de
rea muncii profesionale de acti- recreative puse la dispoziţie di configuraţie de evenimente, iar introvertiţi, piemei, colerici, in-
vităţile de t.l. este în general mai stat prin „casele de cultură n tendinţa prin „gradul de proba- tuitivi etc. Uneori se vorbeşte
bine conturată. Pe de o parte, creaţie", deci nu simplă recreaţi' bilitate a emergenţei unui com- totuşi de cazuri tipice sau de
îngustarea posibilităţilor omu- TIMUS (THVMUS), glan'd.", portament". subiecţi reprezentativi pentru un
lui de realizarea integrală în pro- endocrină şi organ hematopne- TIP (gr. tipos — reprezentare t. Dacă s-ar reduce t. la una-
ducţia industrială şi reducerea tic, aşezat in cavitatea tora- schematică), ceva ce permite două trăsături comune tuturor
orelor de muncă; pe de altă, cică înapoia sternului, de fonti,! să se avanseze către structura exemplarelor unei clase, s-ar pro-
parte, suprasolicitarea intelectu- alungită, fiind împărţit în d<i esenţială fără a reprezenta esenţa duce identificarea cu generalul;
ală în procesul muncii au dat lobi şi o greutate care variază ultimă; schemă sumară de o ge- dacă s-ar spori numărul trăsă-
funcţii de importanţă necunoscu vîrsta (la naştere fiind <)<• neralitate medie (intermediară in- turilor pentru a reproduce con-
cută t.l. El îmbină activităţile 10 — 15 g). Dezvoltarea maximă tre concretul-singular şi genera- cretul, variantele de t. s-ar mul-
pur recreative ale „burgului" o arc pînă la pubertate, suferii: I lul-universal) ce corespunde, du- tiplica indefinit, apropiindu-se de
(amuzamentul) cu munca crea- apoi o degenerare adipoasă, fără, pă H. Murray, unei grupe_ sau singular. Rămînind pe poziţia
toare a lui „otium cum digni- să dispară complet. Alături de subcategorii, subspeţe. Faţă de mediană a particularului, t. con-
tate" şi a „pocsei". T.l., inter- splină, măduva oaselor, ficat gen, care este cu totul abstract, stituie un concept comod pentru
calat între munca profesională şi ganglionii limfatici, t. este un Cournot găseşte că t. este o ab- a sistematiza, a grupa, a dife-
şi repaus, stabileşte un echilibru organ hematopoetic, formînd stracţie raţională întrucît în- renţia în scopul apropierii de
al persoanei prin divizarea tim- limfocite. Astfel t. are un rol truneşte mai multe însuşiri ale concret, de real. Altfel nu e posi-
pului unei zile în cei trei „8": important în elaborarea de anti- concretului şi corespunde unei bil să se depăşească omul ab-
muncă, odihnă prin somn, ac- corpi, deci în imunitatea organis- grupe naturale. T. desemnează stract şi să se trateze ştiinţific
tivitate, în t.l. T.l. al epocii mului. Ca glandă endocrină, t. un model (concept instrumental) omul concret. Important este
noastre are şi un alt caracter prin hormonul secretat, favorizea- sau (şi) o variantă alături de al- ca să se înţeleagă că în t. se ex-
care merită să fie semnalat, el ză creşterea, influenţează osili- tele dinăuntrul unei clase — deci primă generalul după cum în
se desfăşoară după un program, cărea şi reglează, alături de alţi apare şi ca un concept cu un con- singular se exprimă t. deşi nicio-
ales de persoana respectivă din hormoni, dezvoltarea normală, a ţinut referenţial. între aspectul odată t. MM poate epuiza singu-
varietatea de posibilităţi oferite glandelor genitale. în caz de instrumental şi cel refectoriu al larul. G. Murphy arată că t. de
şi este în funcţie de orar, urmă- extirpare sau hipofuncţie apar t. nu este o 'perfectă corespon- personalitate comportă în primul
rind, deopotrivă, autorealizarea, tulburări în metabolismul sării denţă întrucît orice schemă ti- rînd interrelaţii dintre trăsături
educaţia şi destinderea. Eficien- rilor minerale şi în dezvoltarea pică rezultă dintr-o clasificare iar H. Eysenck scrie: „Noi vor-
ţa t.l. cu stabilirea echilibrului glandelor genitale. Creşterea oa- imperfectă ce nu uzează de cri- bim despre tipuri ca despre con-
psihic, depinde de o dublă orga- selor este întîrziată şi ele ră-min terii absolute (da sau nu) ci ape- stelaţii observate sau despre sin-
nizare: organizarea de către so- moi şi friabile. în cazul hiper lează la aproximări de nivele în droame de trăsături."
cietate a multiplelor mijloace secreţiei, printre altele, maturi- serii continue de gradaţii. Di-
recreative şi stabilirea de către zarea sexuală este mult întîr- ferite t. ce încearcă să surprindă TIPOLOGIE, disciplină ce se
individ a criteriilor de alegere ziată. variantele unei clase (şi aceasta ocupă de clasificările în tipuri şi
în funcţie de idealul însuşit şi din anumite puncte de vedere) criteriile după care acestea se
apoi împărţirea organizată a dis- TINSIT, unitate adoptată de nu pot fi discriminate net ci doar efectuează. Totodată, descrierea
ponibilităţilor sale de timp pen- în termeni comparativi de mai tipurilor şi prezentarea metodelor
tru satisfacerea năzuinţelor sale W. Couter (1949), la analiza
comportamentelor umane, pen- mult, mai puţin, dominant-sub- prin care aceştia sînt determinaţi,
şi realizarea proceselor de com- ordonat, reliefat-estompat etc).
tru a utiliza în realizarea mode- întrucît fiecare tipologie priveşte
734 735
T
— itsti ine (liipostenic-hipotnnic) — anor-
un asprct, conţine o parte du tipologică conduce la imn gini ,,ir|, mal, hipotiroidism, liipophuHarKm,
adevăr, prezentăm în continuare ale", de rcfeiinţă, Ui <an: rupoi I .•:,, relativ hiposuprarenalism, cu normal
un inventar de clasificări tipolo- indivizii concreţi, aceştia j>iitni.| sau exagerat genitalism, pancreatism
gice de larg interes aplicativ. aparţine simultan la mai muh.
categorii tipologice, existînd astln şi timism
a. Tipologia personalităţii, de-
butează teoretic prin biotipologia tipuri intermediare şi mixte mediu
lui \". Pende, îşi propune să sub- După Viola, 60"„ dintre noi sir
tem „mixotipi" sau „normolipi longilin (înalt): — ;tenic (stenic-tonic) — normal, hiper-
stituie abordarea omului prin iiroidism, asociat cu hiperpituita-
noţiunea abstractă de „om în b. Toate corelaţiile dintre a
genere" (omul-specie, omul con- pectcle somatic, visceral, psihic rism, cu normal sau exagerat genii.i-
venţional), prin abordarea dife- patologic silit legături statistn, lism, su])t"arenalism şi pancreatism.
renţiată a grupelor do indivizi şi care se verifică pe grupe mari — astenic (hipostenic-hipofonic) — anor-
unitară, biopsihologică iniţial (în existînd numeroase excepţii in mal, hipertiroidism asociat cu hiper-
cadrul biotipologiei) şi biopsiho- cazuri individuale. Un procetu timolimfatism şi adesa cu hiperpara-
socioculturalâ. Desigur că nu însemnat de indivizi nu sîiu
tiroidism, hipergenitalism şi relativ
orice asociere de trăsături alcă- „clasificabili" din punct de veciei < hiposuprarenalism
tuieşte un tip, ci numai aceea tipologic.
care este concomitent pregnantă, c. La rîndul lor tipologiile, cn
consistentă şi semnificativă. Spre modalităţi de clasificare, sînt cla- E. KRETSCHMER (după constituţia corporală asociată cu predis-
deosebire de clasificare, care di- sificabile.' Există deci o tipologic poziţia psihopatologică):
stinge grupări la care indivizii a tipologiilor, ce este expusa — picnic *• ciclotim: — hipomaniac (vesel, mobil)
aparţin în exclusivitate, metoda mai jos. — constituţie orizon- sintonie (realist, umorist
tală, scund, sistem benign)
osteomuscular plă- greoi (dintre ei se recru-
TIPOLOGII MORFO-FIZIO-PSIHOLOGICE pînd, faţă rotundă, tează psihotici maniaco-
ten fin, strat de gră- depresivi; adaptare pa-
HIPOCRAT (după constituţia corporală): sime la suprafaţa sivă, submisie, extraversie)
— ftizie — dezvoltare mai mare a membrelor, înclinaţie spre trunchiului, trunchi
tuberculoză
— apoplectic — dezvoltare mai mare a toracelui şi abdomenului, cu formă generală de
înclinaţie spre apoplexie butoi
VIOLA (după raportul torace-membre, 1909): astenic schizotim: — hiperestezic (iritabil, idea-
— brachitip (macrosplanclmic) — torace mai dezvoltat decît constituţie verticală, lis!", delicat, interiorizat)
membrele; scund trunchi cilindric, sis- — intermediar (rece, energic,
— medinlip (normospl andini c) tem osteomuscular calm, aristocrat)
— longitip (microsplanchnic) — membre mai dezvoltate dccît firav. Variantă ex- — anestezic (rece, nervos, so-
toracele, înalt tremă a tipului lep- litar, indolent, eronat,
PEXDE (după raportul torace-membre şi funcţionalitate endocrină): tosom obtuz)
— brevi'in (scund): — stenic (stenic-tonic) — normal, hiper- (dintre ei recrutează mai frecvent
genitalism şi hipersuprarenalism, deseori schizofrenii, adaptare activă, introversie)
şi hiperpancreatism, hiperpituitarism cu
relativ hipotiroidism 737
736
T
- atletic — mezoinorf-+soinalofnnic >' paranoia şi cele
bună dezvoltare musculară, trunchi piramidal cu baza dezvoltare corporală mai multe cazuri
echilibrata de delincventă
mare în sus
— displastic aserţiune do poziţie şi mişcare; iubire
cu diferite malformaţii corporale de sport şi mişcare fizică: trăsături
pline de energie; iubire de risc; mani-
eră directă, deschisă, chiar puţin
CL. SIC.AVD (1908 - după funcţiile solicitate de mediu): dură; curaj şi combativitate; agresi-
— respirator vitate eompetitivă : voce nereţinută,
— cerebral fără inhibiţii; mat ui il.i ie iu prezentare
— muscular — ectomorf cerebrolonic >• scluznjroiiu
— digestiv dezvoltare corporală
predominant externă
Mc AULL1FFE (după funcţiile somatice dominante şi sistemul reglator): poziţie şi mişcare reţinute: inhibiţii,
— plat — dezvoltat orizontal, prevalenta proceselor meta- ermetism, însingurare; activism mintal;
bolice, reglaj neurovegetativ aprehensiuni; secretivitate de sen-
timente; aprehensiune de sine în miş-
— regulat — eugenetic, armonios dezvoltat carea ochilor şi a feţei; sociofobie;
— înalt — dezvoltat vertical, prevalenta relaţiilor cu lumea inhibiţii în public; reţineri vocale; evi-
exterioară, reglaj prin sistem nervos tarea zgomotului; prezentare infantilă
central
VIVENIUS (1904):
— conjunctivul
S C H R E I D E R (după constituţia corporală): — muscular
— vertical (slab) — nervos
— intermediar — epitelial
— orizontal (gras)
BOGOMOLEŢ (1924 — după starea ţesutului conjunctiv):
— astenic
W. H. SHELDON (1926 — după gradul de dezvoltare al celor 3 foiţe — fibros
embrionare): — păstos
— endomorf viscerotonic-*psiiioză maniaco-depresivă — lipomatos
dezvoltare corporală BUNAK (din punct de vedere antropometric):
predominant internă — euriplastic — corespunzător brevilinului
plăcerea relaxării în poziţie şi mişcare; — stenoplastic — corespunzător longilinului
dragoste de confort fizic; reacţii încete;
iubire de ceremonii; sociofilie; unifor- M. MARTIN Y (1948 — luînd în considerare dezvoltarea ectoblastului,
cordomezoblastukii şi endoblastului, con-
mitate în curgerea emoţională; toleranţă chide că patologia mintală este o patolo-
faţă de semeni; complacere în propria gie a mixotipurilor):
situaţie; trăsături netemperate; comu- — endomezoblastic — criminal sadic
nicare uşoară şi rapidă; fire extra- — ectocordoblastic — psihastenie
vertită — ectoendoblastic — perversiune sexuală
738 739
47*
J. VAGUE (1952 — după legătura dintre obezitate şi sexualitate): _ aitirdic — prevalează, primul S. d«' S. ; reflectarea, realii aţii
— android — obezitate cu dispoziţie scapulară; întîlnită l.i prin imagini întuitiv-eoncretc, cu încăr-
bărbaţi şi la femei cătură afectiv-voliţională; atitudine sin-
— ginoid — obezitate cu dispoziţie abdomeno-pelviaiiă. Printre tetică faţă de realitate
bărbaţii ginoizi există cu o frecventă, — mediu — egalitatea celor două S. de S.
semnificativă homosexuali — giiulitor — puvak-ază cel de al doilea S. de S. ; reflectarea
realităţii prin legături de tip logic-no-
LOUIS CORMAN (după criteriul morfopsihologic, al relaţiei dina- ţional; atitudine analitică faţă de
mice, profund energetice între morfo- realitate
logia feţei şi instinctele antagoniste de
expansiune şi conservare): O. GROSS (după particularităţile repercusivităţii — rezonanţei):
— dilatat — în mediu favorabil (CI. Sigaud) şi pe baza instinc- — primar — prevalează procesele primare; senzaţii şi emoţii
tului de expansiune — secundar — prevalează procesele secundare: gîndirea ab-
"K
stractă, imaginaţia, sentimentele
— retractat — în mediu nociv (CI. Sigaud) şi pe baza instinc-
tului de conservare; fenomen activ,
traducînd o hipersensibilitate de apă- HEYMANS, WIERSMA (după combinarea repercusivităţii, emotivi-
rare, corelativă unui înalt grad de tăţii şi activităţii):
vitalitate — amorf — nonemotiv-nonactiv-primar
— apatic — nonemotiv-nonactiv-secundar
— instinctiv-senzitiv — cu etajul inferior al feţei mai dezvoltat — nervos — emotiv-nonactiv-primar
— sentimental — cu etajul mediu precumpănitor — sentimental — emotiv-nonactiv-secundar
— gînditor — cu etajul superior mai dezvoltat — coleric — emotiv-activ-primar
— pasionat — emotiv-activ-secundar
— sangvin — nonemotiv-activ-primar
TIPOLOGII PSIHOFIZIOLOGICE — flegmatic — nonemotiv-activ-secundar
I. P. PAVLOV(tipul general de ANS stabilit după combinarea for-
ţei, echilibrului şi mobilităţii proceselor G. BERGER (1950 — după combinarea a 9 factori: 2 intensivi — emo-
nervoase fundamentale şi tipul tempe- tivitate şi activitate; 3 de alură gene-
ramental corespunzător): rală a comportamentului — reper-
cusivitate, lărgimea cîmpului conştiinţei
— puternic — echilibrat — ex citabil — coleric şi polaritate; 4 de direcţie a tendinţelor
— puternic— echilibrat — niobil-sangv inie '— ariditate, tandreţe, interese senzo-
— puternic — echilibrat — inert— flegmatic riale, pasiune intelectuală):
— slab — melancolic ' larg — lărgime a cîmpului conştiinţei
(tipul parţial de ANS stabilit după îngust — îngustime a cîmpului conştiinţei
aferentaţia dominantă); Marte — situarea în lume în manieră masculină
Venus — situarea în lume în manieră feminină
vizual 1
tandru — tendinţă spre amabilitate, discreţie, poziţie mai
auditiv
înot r ic puţin netă, categorică
netandru — tendinţă spre claritate, raţionalitate excesivă,
(tipul special de ANS, stabilit după
poziţie categorică
raportul dintre cele două sisteme de
semnalizare): avid — tendinţă de afirmare a eului, de încredere în sine
. neavid — tendinţă de supunere
740
741
pasiona! intelectual' — introvertit — gînditor introspectiv, reflexiv; adîncime şi
[ cu iţustiil pinten lor senzoriale intensitate în gîndire; nu ştie să-şi
exploateze ideile personale; refractar
GH. ZAPAX i'după modul de prezentare a 6 indici femperamentalii lumii exterioare; inadaptabil; impre-
sionabil; redusă capacitate de obser-
— fiirţa, echilibrul şi mobilitatea pro- vaţie exterioară; tăcut, calm; inaei e-
ceselor nervoase fundamentale, persis- sib'l; sentimente intense sub masca
tenţă, tonus afectiv şi direcţie — în indiferenţei; stabilitate.
cadrul a palru niveluri sau subsisteme1:
mntor-gencral, afectiv, perceptiv-i magina-
tiv şi mental SCHILLER:
— activ — dominant este nivelul motor-general — noii' — orientat spre natură, spre lumea din afară.
— afectiv — dominant este nivelul afectiv — sentimentul — orientat spre sine induşi
— artistic — dominant este nivelul perceptiv-imaginativ
— ginditor — dominant este nivelul mental NIETZSCHE:
— dionisiac — activ, extravertit
SZASZ (după tipul de răspuns la situaţii dificile corelat cu S.X. — apolinic — meditativ, introvertit
vegetativ):
— activ — răspunsuri motorii, bazate pe predominanţa simpa- WORRIXGER:
ticului, în faţa dificultăţilor — empatic — extravertit
— retras — răspunsuri vegetative (diaree etc.) în faţa dificul- — abstract — introvertit
tăţilor, bazate pe predominanţa para-
simpaticului (mai vechi filogenetic şi JAMES (referitor la filosofi):
mai repede consolidat ontogenetic); — empirist — extravertit
specific sugarului — raţionalist — introvertit
OSTWALD (referitor la savanţi):

TIPOLOGII PSIHOLOGICE . — romantic — extravertit
— clasic — introvertit
S. FRETJD (tipuri primare de caracter după fazele de evoluţie a
libidoului): E. KRETSCHMER (după tipul de gîndire):
— oral — concret (intuitiv) ... ciclotim
— anal — romantic (visător) ... schizotim
— urelral — logic (raţional) ... schizotim
— falie
— genital E. R. şi \V. JAENSCH (după maniera reprezentărilor vizuale):
— eidetic — înregistrarea şi reprezentarea imaginilor cu o mare
C. G. JUNG, H. J. EYSKNCK (după raportul individ-mediu): pregnanţă şi detaliere ca a postima-
— extravertit — (isterie, ipohondrie) gîndeşte ceea ce simtej ginilor
concluzii intelectuale îndreptate către — anaeidetic —
date obiective; trăieşte exterior; aderă
la mediu; sociabil, adaptabil, realist; H. RORSCHACH (1941 — după raportul dintre răspunsurile culoare
observator al concretului; amator de /C/ şi kinestezice rezultă mai multe Erleb-
plăceri; doritor de noi posibilităţi nisstypus sau tipuri de rezonanţă intimă) :
— ambivert — extratensiv (K C) — sociabil, bogat afectiv, spirit practic
742 743
— in/rai'cn-fr (O K) — cu viaţă interioară, voinţă întn.u r-;ă — a::rc$i:> — (rndiuţ.i de dirijare împotriva oamenilor
asupra, sa, imaginaţie, produci i\ i!,i te — detaşat — tc-ndint.i do îndcnărlare de oameni
interioară, relaţii mai mult intensivi-
— coartat (retractat) --- lără C şi K; pedant, deprimat, cu
rezonanţă afectivă slabă, blocat afectiv, E. FRO.MM:
de obicei, melancolic — produci' — ghs'lire şi acţiune productive, obiectivitate în
— aiiili'cijal (C — K) — echilibru al celor două categorii di cunoaştere şi aulocuuuaştere, echitate
trăsături enumerate la primele două — ncprodmli. - ru orientare receptivă
tipuri - cu orientare de actinii:!.ire
— cu orientare comercială
E. R. şi \Y. JAENSCH (după gradul de coerenţă şi permeabilitate a
structurilor psihice şi după orientare,! BLEUI.ER:
vieţii psihice): •par'ici paut
— basedovnid — cu integrare maximă „în afară" retractil
— tctanoid — eu integrare către interior sau chiar dezintegrai r sintonie — afectivitate, comunicativitate şi motolitate cu
— litic — istericul, schizoidul etc. sens relaţional
— instabil L schizoid — refracţie, însingurare, elaborare ermeitică si
meditaţie
MA\ LUSCHKR:
— concentric — cu preocupare subiectivă, de sine (fie intro- W. I. THOMAS, FT>. ZXAXIF.CKI (după maniera relaţiilor indivi-
vertită, fie extravertită); pasivism duale private) :
— excentric — cu preocupare obiectivă, de ambianţă, (extra- — boem — stăpîait preponderent de instincte, redusă putere
vertită) ; activism fie stăpînirc de sine şi de integrare
socială
— filistin — condus de normele morale şi sociale; integrare
TIPOLOGII PSIHOSOCIOLOGICE socială dusă uneori pînă la tipare prea
rigide, bazate pe prejudecăţi
A. ROB AC K (1931 —după natura reglării conduitei):
— superior — reglare prin intuiţie (autoreglare!
— mijlociu — reglare cu mijloace sociale şi juridice FL. ZNANIECKI (după rolul principal şi meditn:
— fără caracter — reglare cu mijloace fizice — omul bine crescut — urmăreşte aprecieri pozitive
— omul muncii — încadrat în muncă
DILTHEY, ED. SPRANGER, ALLPORT, VERNON (după atitu- — omul de distracţie
dinile dominante): — omul original
— practic — dirijat de interese economice
— teoretic — dirijat de interese cognitive, tinzînd spre sistema- J. SZCEPĂNSKI (după raportul faţă .le n o u ) :
tizări de cunoştinţe — creator
— estetic — dirijat de frumos, de formă şi armonie — apărător al crenjiilm'
— religios — prejudiciator al societăţii
— dominator — dirijat de interesul poliţie pentru putere — "întreţinut de societăţii
— social — dirijat de interesul pentru satisfacerea oamenilor,
iubirea lor T H L ' R S T O X E , C. 13. S t i A W :
— radical — p r o g r e ^ t . fire des'. Insă. spiri tineresc
K. HORNEY (după relaţiile insului eu ambianta): — conscrvi/lcr - tra.d.l inualisl. i'iie ii:ehi-a, l i,
— complezent — tendinţă de dirijare spre oameni s p i i i t băii'iucsc.
714 745
K. CHRISTIE, FL. L. GEISS (după nivelul tendinţei de manipulare
— dominator
interpersonală): — avocat al iuta-,suini personal
— puternic Mach — umilit pe faţă
— mediu Mach
— slab Mach Tipuri de lider
R. F. BALES (după 3 dimensiuni ale personalităţii „interpersonale": W. M.COXWAV:
ascendent-descendentă /U —D/, pozi- — antrenor al mulţimii
tiv-negativă /P —N/, înainte-înapoi — care exprimă aspiraţiile mulţimii
/F-B/: — reprezentativ pentru mulţime
— UPF — orientat spre solidaritate şi progres social
— US'F — orientat spre autoritate autocratică A. B. WOLF:
— !"[-' — orientat spre succes social — radical
— IJ — orientat spre egalitate
— conservator
— UF — orientat spre loialitate şi cooperare în grup — ştiinţific
I M. NESTOR (1975 — după corelaţia trăsăturilor de personalitate MERRIS şi SEEMAX (1950), C, GIBB (1954 - după nivelurile com-
cu eficienţa într-o activitate dată portamentului individual, competenţei
/criteriu de personologic profesionalăi: în sarcină şi sociabilităţii):
|~ diurn — „bunul conducător" sau „omul mare" (cu ranguri înalte la
accidentabil — industrial -- integrat pro-
nocturn [ i
neaccidentabil j— agricol
feswnal
I— integrat în co-
toate cele trei criterii)
— specialistul în sarcină (cu ranguri înalte la comportament
individual şi competenţă)
lectivul de — specialistul social (cu rang înalt doar la sociabilitate)
muncă — „dominatorul" sau „deviantul supraactiv" (cu rang ridicat
- comercial — dublu integrat doar la comportament individual)
!_ militar — „deviantul subactiv" (cu ranguri slabe la toate criteriile)
K. BENNE, P. SHEATS (după rolurile deţinute în grup):
— centrate pe sarcină: -- stimulator B. M. BASS:
— cu orientare spre sine
— activist — cu orientare spre sarcină
— secretar — cu orientare spre interacţiune
— reglator al problemelor materiale
— operator cu informaţiile K. LEWIN, R. LIPPITT, R. K. WHITE, J. A. C, BROWN:
— evaluator
— centrate pe coeziune — încurajator — autocrat: — strict (sever dar corect; impersonal, parcă
— conciliator (absolut) despuiat de afectivitate şi generozitate;
— veleti realist; conservator, cu cîţiva vechi şi
fideli subalterni)
— observator fi comentator — binevoitor (nonconformist, responsabil pentru
— acceplor al deciziilor grupului
• roluri parazite; colaboratori; centralizator şi conser-
— agresiv
— frînar vator)
— interesat — incompentent (îiematurizat intelectual şi afectiv,
— negator animat de dorinţa de putere, slugarnic
— sofist sau orator cu superiorii, umileşte şi invidiază
subalternii)
716 747
WEBER:
— democrat! — aulcnăc (dirijor ;il g r u p u l u i : ani rem-ază g r u p u l — charismotic
la elaborarea şi realizarea deciziilor) — tradiţional
— piLiulodcmocrat (nemat uriz:i( afe<. tiv, c a u t ă v" — legal
convingă, ciiiar sâ , e d u i a ; pierde di;i
vi-dere p e r s p e c t i v a ; a d u c e _
;• 111 ţ > 111 n i EDGAR II. SCflEI.Y (1965 — după implicaţiile pentru organizarea
iluzia t e m p o r a r ă a unei a n u m i t e au- practicii manageriale) :
tonomii) — omul economic raţional — simplu executant şi determinat
— permis:,-: — a a b d i c a t în f a v o a r e a a d j u n c t u l u i sau dă consilii doar de interese economice individual' ;
"?->.- . - , ' d ' i ' c „filosofice" pentru a nu lăsa subordo- conducerea este interesată d.e execu-
naţii fără nici un fel de directive; cai; tarea corectă a sarcinilor şi nu iV
tonat uneori la. nivelul acţiunilor de sentimentele, dorinţele şi moralul oame-
reprezentare a grupului nilor
— omul social — presupune orientarea conducerii nu doar
NORAIAN R. V. MAIER: asupra sarcinilor ci şi asupra oamenilor,
— paternalisl (intermediar tipurilor autocritic şi laissez-fnire a sentimentelor lor, vizîndu-se ame-
sau permisiv) liorarea relaţiilor interpersonale, umani-
— majoritar (intermediar tipurilor autocratic si democratic zarea întreprinderilor
— laissez-paire cu discuţii (intermediar tipurilor democratic şi — omul care se antoactualizează — centrarea conducerii pe
laissez-faire) nevoia de autorealizare a oamenilor
vizînd valorificarea talentelor şi capa-
CHALYIX (după combinarea angajării personale cu cooperarea): cităţilor
—- distant — omul complex — cel care îmbină particularităţile tipurilor
— cooperator excesiv de mai sus
— mobilizaior-angajat
— cooperator echilibrat F. HERZBERG (1966):
— angajat-cooperator — omul economic — cel care lucrează eficace cînd este tratat
bine din punct de vedere economic,
T. HERSENI (după combinarea valorii profesionale cu „felul de a material
se purta"): — omul mecanic — subordonat totalmente maşinii, dezuma-
— valoros, care ştie să se poarte cu subalternii nizat
— valoros, lipsit de stil (nestăpînit, brutal etc.) — omul social pasional — cel angajat în relaţii afectiv simpate-
— mediocru sau incapabil, care ştie să se poarte tice adesea inconştiente
— mediocru sau incapabil, lipsit de stil — omul instrumental — cel care îşi dezvoltă capacităţile umane
conform dezvoltării tehnicii
F. C. BARTLETT:
V. PAVELCU (după perspectiva de viaţă şi modalitate de valorizare):
— instituţional — îngust (restrîns la un cerc limitat de interese)
— dominator — dispersat (cu o notă de instabilitate)
— persuasiv — detaşat de real (angajat într-un plan imaginar)
— acuzativ (alţii sînt „viuovaţi" şi pentru propriile lipsuri)
WIXKLER, HKR11ADEN: — autoacuzativ (culpabil ii ale)
— suveran — agresiv
— pedagog — multilateral şi armonic-creatlv
— apostol — larg, profund, supui ior
748 749
T
W. J. REDDIN (1968 — după prezenţa a trei categorii de preocupări:
— conducătorul voluntar şi totodată generos — alternează exi-
pentru sarcini, contacte şi pentru ran-
genţa cu blîndeţea după situaţie
dament) :
— nenativul — slabă prezenţă sau absenţă totală a tuturor — conducă or d cu voinţă slabă dar cu autoritate — dispoziţiile
celor trei categorii de preocupări iau forma explicaţiilor, sfaturilor, fina-
— birocratul — nu este preocupat cu adevărat de nici o directu. lizînd însă acţiunile declanşate;
de activitate, dar este mai activ dec-it — conducătorul cu voinţă slabă — este la dispoziţia colectivului
negativul, fiind atent la respectarei sau a liderilor informali
normelor
— altruistul — preocupat de contactele umane D. CHALVTX (după spiritul de angajare personală şi cel de cola-
— promotorul — preocupat în egală măsură de contacte si de borare) :
randament; — organizatorul — stabileşte relaţii ierarhice corecte, acordă
— autocratul — preocupat de sarcinile de moment, ignorîm] suficientă autonomie subalternilor; nu
contactele şi ecoul afectiv-negativ al se lasă influenţat de ei; varianta inefi-
atitudinilor şi actelor sale cientă — birocratul
— autocratul binevoitor — preocupat atît de sarcini cit şi du — participativul — colaborare strînsă cu subalternii, îi influen-
randament, evitînd iritarea subalternilor ţează şi se lasă influenţat; varianta
— ezitantul (oscilantul) — preocupat de randament şi contacte, ineficientă — paternalistul şi demagogul
dar rezervat sau incapabil să influen- •— întreprinzătorul — influenţează nemijlocit pe fiecare subal-
ţeze trecerea la executarea unor sarcini tern, determinîndu-1 să obţină rezul-
imediate tate optime; îşi afirmă deliberat auto-
— realizatorul — adevăratul conducător, îmbinînd preocupările ritatea; varianta ineficientă — tehno-
de pe toate cele trei direcţii cratul şi autocratul
— realistul — dă dispoziţii şi asigură condiţiile pentru apli-
E. E. VENDROV (după intensitatea muncii depuse şi gradul de carea lor; consultă subalternii, îi lasă
organizare a lucrărilor executate de să-şi rezolve singuri problemele inter-
subalterni): personale; varianta ineficientă — opor-
— factohtmul — gîudesc şi hotărăsc pentru toţi. Variantă' tunistul
neînlocuibilul, cel care face eforturi — tnaxiinalistul — influenţează şi incită pe subalterni să se
pentru a ţine totul în mînă şi a demon- interinfluenteze la maximum; cere pre-
stra imposibilitatea de a fi înlocuit zentarea deschisă a conflictelor în
— eschivatorul — nu face nimic personal, toate îndatoririle vederea soluţionării lor; varianta inefi-
transferîndu-le subalternilor cientă — utopistul modernist
— ponderatul — face numai ceea ce este necesar, iar subal-
ternii muncesc cum trebuie
(după modul în care cadrele de conducere iau hotă-
rîrile) : TIPOLOGII CLINICE
— hotărăsc şi apoi se sfătuiesc
— se sfătuiesc apoi hotărăsc S. FREUD (tipuri psihosociale caracteriale):
— hotărăsc. — erotic —- preocupat să nu-şi piardă iubirea
(după caracteristicile procesului voliţional implicat — obsesiv — cu scopuri extrapersonale, afirmîndu-şi supraeul
în actul de conducere): — narcisic — iubindu-se pe sine, conservîndu-se
— conducătorul comandant -••• exprimare necondiţionată a voinţei — erotico-obsesiv
proprii
— narcisico-obsesiv
750
151
K. I.KONITA'Rl") (după
„accenl narea" sau intensificarea f r ă s ă t III i i ' r ÎN r s n i T A T R l \ COXTEMPOK \NĂ [după. gradul de dezorganizare
de p e r s o n a l i t a t e , 1 i n / n ; d u - s e s p r r p/.ti, a sisl 'inului personalităţii si a rapor-
logic 'Iar iic;ij!ii)îii(li!-si- l;i rn'c-.i turilor acesteia) :
— L i / hr/V''"1''erenl ( s u s c t .j)111 )ili t n 1 c ; a i r l - i i i c i — > /"".'•"/ '•''• — psihopatie (anomalii de dezvoltare a ansamblului structural
psihic, reducere a plasticităţii şi a
— hi pvre Acitl (i D l i ş l i i n c i o z i l a te şi S e r i o z i t a t e e x a g r i al c ; - > ' •• /- p o t ' ' i i t lai ui ui dr d e v e n i i'< ) :
rti'/i'/iir-' — a-->e a ie
— 7 / monstraliv ( t e a t r a l i s m cu r u i f o l a u i l ă şi a u t ' j c o m p ă t i n v i t •• — isteric
pripeală) -> psihopatie isterică — psihastenie
— :iestăphiit ( i r a s c i b i l i t a t e , i n d i s p o z i ţ i e , d e v i e r i ~ ni'..oi'Iu •, — cxcitabil
sexuale -* psihopatie epiieplonlJ, — impulsii'
— •hmostrativ-hi per perseverent — Iii perii m ic
— •' iperpcrscveveiit-nestăpînit — paranoic
— :-ipertimic (locvacitate, bună dispoziţie)->/i5,;/;e/ir;//V 7;>'/vi- — pervers sexual
— nevrotic (dezorganizarea personalităţii, lipsa de unitate şi
— .'istimic (posomorala, seriozitate exagerată) -> psiliopoli-- dificultatea identificării cu im model) :
suhdepresreo, — neurastenic
— labil afectiv (oscilaţii între veselie şi tăcere, hiperlinue i — obsesivo-fobic (psihastenie)
distimic) —> ci ciot i nu e — pitiatic (isteric)
— (motiv (puternice trăiri afective, determinate atît de eveni- — mixt (motor)
mente triste cît şi de cele fericite)->/>. i • — psihotic (disoluţia personalităţii, ruptura ins-realitate. dezin-
hopatie reactivă labilă tegrarea comportamentului, pierderea
— exaltat (oscilaţie excesivă a sentimentelor între euforie şi sistemului valorico-normativj:
depresie) -* ciclotimie exaltată. — schizofrenic
— paranoic
— parafrenic
— anxios > anxietate profundă. — maniaco-depresiv
— introvertit (trăieşte preponderent în lumea imaginaţiei)
— extravertit (trăieşte preponderent în lumea percepţiei) TIPURI GENERALE DE AC- neuronal şi care are la bază, pro-
— introvertit-hi pertinu c TIVITATE NERVOASĂ SUPE- babil, capacitatea neuronului de
— distimic-hi per perseverent RIOARĂ, complexe de însuşiri a înmagazina şi utiliza o cantitate
— hipertimic-dernonstratiu constituţionale ale activităţii ner- mai mare sau mai mică de
— demonstrativ-exaltat voase superioare descoperite de „substanţă funcţională"; 2) mo-
I.P. Pavlov prin cercetarea re- bilitatea proceselor nervoase, ma-
K. SCH.VEIDER (1962) flexelor condiţionate şi confirmate nifestată în rapiditatea cu care
— hipertnn (liipomaniac) ulterior de cercetările electrofi- apar, se întrerup sau se înlocuiesc
— depresiv ziologice şi biochimice. T.g. de una pe alta excitaţia şi inhibiţia,
-- neliniştit a.n.s. au fost stabilite luîndu-se ca avînd la bază viteza variabilă a
— fanatic (paranoiac) criteriu următoarele însuşiri ale dezagregării „substanţei funcţio-
— iiisteroid (histrionic sau mitomanie)i proceselor nervoase fundamen- nale" din neuron; 3) echilibrul
— instabil; tale (excitaţia şi inhibiţia): 1) proceselor nervoase, constînd din
— exploziv; forţa proceselor nervoase, care se distribuirea egală sau inegală a
— ipatic (schizoid); manifestă în capacitatea de ac- torţei (după cercetările noastre
ţiune şi de rezistenţă a ţesutului şi a mobilităţii) între cele două
— astenic (psihastenie).
753
752
O manifestare caracteristică a ireverenţioase etc. T. nu repre-
cognitiv mediu sau echilibrat. hipotiroidismului este şi starea de
procese nervoase fundamentale: T.s.de a.n.s. sînt determinaţi' zintă o înţelegere superioară, a
excitaţia şi inhibiţia. Prin com- funcţionare necorespunzătoare a ceea ce este uman, ci lipsă de în-
ontogenetic dar la aceasta in- sistemului nervos şi, mai ales, a
binarea diversa a acestor însu- fluenţează şi tipurile generale ce ţelegere a esenţei comportamen-
şiri iau naştere patru tipuri fun- scoarţei cerebrale. La adult, ma- tului uman, fiind în aceasta o ati-
sînt congenitale. Xoi am consta- nifestările hipotiroidismului apar
damentale de activitate nervoasă tat că tipul excitabil şi slab favori- tudine autieducativă. în sens larg,
superioară.: 1) puternic, echili- cu toate aspectele caracteristice prin t. se înţelege şi acceptarea
zează dezvoltarea unui tip special (mixedem. cretinism) neinfluen-
brat şi mobil; 2) puternic, echi- de extremă (artistic sau gînditor;, lumeţelor de vedere străine nouă,
librat şi inert ; .S) puternic, neechi- ţînd însă dimensiunile corpului. pe baza convingerii că nu toţi oa-
pe cînd tipul echilibrat de regulă Manifestările hipertiroidismului
librat '(excitabil); 4) slab. T.g. de corelează cu tipul special mediu. menii sînt la fel şi că fiecare poziţie
a.n.s. stau la baza celor patru sînt cunoscute sub numele de are unele temeiuri şi justificări.
De menţionat că tipul specia! boala lui Bascdow-Gravers. în
temperamente clasice: sangvinic, în ciuda denumirilor, nu coincid TONUS, AFECTIV' V. TIM1E
flegmatic, coleric şi melancolic. acest caz activitatea nervoasă TOPICĂ, teorie sau punct de
ca specializările sau aptitudinile superioară este intens modificată,
Clasificarea t.g. de a.n.s. este profesionale. Tipul gînditor nu vedere care presupune o diferen-
continuu lărgită şi completată procesele de excitaţie fiind exa- ţiere a aparatului psihic într-un
e neapărat inteligent sau tipul gerate. Ca urmare apar: hipersen-
în urma descoperirii de noi însu- artistic poate şi să fie total lipsit anumit număr de sisteme cu
şiri şi a precizării gradaţiilor şi sibilitatea, irascibilitatea, scă- caractere şi funcţii diferite şi dis-
de dotaţia artistică. derea inhibiţiei active, o perma-
corelării variate a însuşirilor ac- puse în anumită ordine unele în
tivităţii nervoase superioare. TIROIDĂ (GLANDULA Tl- nentă stare de agitaţie şi neli- raport cu celelalte; acest fapt
ROIDEA), glandă endocrină aşe- nişte, emotivitate exagerată şi permite considerarea lor meta-
TIPURI SPECIALE DE ACTI- zată în loja tiroidiană, pe faţa
VITATE NERVOASĂ SUPERI- treceri bruşte de la o dispoziţie forică ca locuri psihice cărora li
anterioară a părţii superioare a la alta. De asemenea, somnul este se poate da o reprezentare spaţia-
OARĂ, a doua linie tipologică traheii, formată din doi lobi, sub
propusă de Pavlov în legătură cu agitat, încărcat cu coşmaruri. lă. Se vorbeşte de două topici freu-
forma unor piramide triunghiu- Alături de aceste tulburări ale diene, prima în care distincţia se
raporturile dintre activităţile lare, care sînt uniţi printr-o por-
celor două sisteme de semnalizare. sistemului nervos apar şi tulbu- face între inconştient, preconşti-
ţiune transversală, numită istm. rări de tonus muscular, tremură- ent şi conştient, iar a doua diferen-
Calitativ, cel dc-al doilea sistem Principalul hormon secretat de
domină pe primul pe care-1 inte- turile extremităţilor sau ale în- ţtind trei instanţe: şinele, eul
t. este tiroxina, exercitînd o tregului corp, rigiditate a muscula- şi supraeul.
grează şi reglează. Sub raport acţiune complexă asupra celor-
cantitativ, informaţia senzorială turii mimicii şi a globilor oculari TOPOLOGIC, calificare a geo-
lalte glande endocrine (suprare- (expftalmie) şi tulburări vege-
condensată în imagini şi cea con- nale, paratiroida hipofiza etc). metriei calitative preocupată de
ceptuală fixată în cuvinte poate tative (tahicardie, insuficienţă structuri, relaţii de vecinătate,
La rîndul ei activitatea t. este enzimatică, hiperglicemie, poli-
să se prezinte în diverse proporţii. influenţată de toate celelalte glan- organizări ale cîmpurilor; termen
Faptul acesta fusese deja sta- urie, depigmentarea pielii, osteo- folosit de Lewin pentru a desemna
de, stabilindu-se astfel o interre- poroză etc). Secreţia endocrină
bilit în psihologie de Meumann laţie tireo-endocrină. în cazul psihologia sa dinamică, care se
care detaşase un tip concret şi a t. este realizată pe cale neuro- bazează pe un model spaţial şi
disfuncţiilor t. apar grave tulbu- hormonală şi pe cale nervoasă,
altul abstract. Pavlov a constatat rări cum sînt: scăderea metabo- vectorial.
că la unele persoane precumpă- un rol deosebit avînd centrii
lismului bazai, hipotermia, tul- hipotalamici, direct şi indirect, TORIJOARE, stare de tulbu-
neşte primul sistem, la altele cel burări trofice cutanate, oprirea rare a conştientei ce se caracte-
de-al doilea şi , intermediar, la centrii pontini şi bulbari, cu
dezvoltării intelectului, anemie, participarea scoarţei cerebrale. rizează printr-o uşoară dezorien-
cea mai mare parte din oameni, oprirea dezvoltării glandelor tare, prin scăderea mobilităţii
o echilibrare a celor două sist-'tue sexuale etc. Cînd hipotiroidismul TOLERANŢĂ, lipsă de fermi- motorii, scăderea tonusului afec-
de semnalizare. De aici, tipurile: apare în copilărie, generează boli tate faţă de încălcarea normelor tivo-voliţional etc, fenomene care
1) artistic sau concret-intuitiv caracteristice: nanismul sau pi- de convieţuire socială ; abateri de au drept consecinţă reducerea
sau imagistic; 2) gînditor sau ticismul hipofizar şi mixedemul. la morala comunistă, atitudini iniţiativei, indiferentism şi apatie.
intelectiv sau reflexiv; 3) tipul
755
754 48*
TOT SAU NIMIC, expresie ce festării ce apare ca o stare pre- getative din tulburările psihoso- : chema sau relaţia preluată sau
defineşte modul de funcţionare alabilă ce favorizează acţiune.i. matice, şi în tulburările somatice interpolată in sistem se integrează
a unui element excitabil (fibră Prin obişnuire în orice profesiuni cu componente de anxietate. T. optim în organizarea acestuia
musculară sau nervoasă) al cărui t. este eliminat. nu au o acţiune antipsiholică ; ca t. este pozitiv, dacă apare ca
răspuns la un stimul este inva- TRADIŢIE (lat. traditio — urmare, în psihoze se utilizează un ingredient perturbator, este
riabil, în raport cu mărimile dife- transmitere), ansamblu de struc- în asociere cu ncurolepticele. T. un t. negativ sau un fenomen de
rite ale acestuia. Această inva- turi şi valori culturale (menta • sînt indicate şi în pedopsihiatrie interferenţă (v.). T. a fost ini-
riantă priveşte amplitudinea, du- lităţi, credinţe, datini, moravuii în cazurile de instabilitate psi- ţial studiat în relaţia dintre ve-
rata, forma răspunsului, însă nu meşteşuguri şi artă folclork,". , homotorie, labilitate emoţională, chile deprinderi, bine consolidate,
şi cadenţa răspunsului, el putînd ce sînt elaborate istoriceşte într >. în nevrozele infantile (anxioase, şi noile deprinderi, în curs de for-
ii repetitiv. în neurofiziologio societate şi fixate ca un pat 11 obsesivo-fobice) şi în tulburările mare şi care beneficiază de modele
t. sau n. semnifică legea conform moniu cultural, ce se transmit! de comportament ale encefalo- mai vechi. E. Thorndike a expli-
căreia la stimuli se răspunde de la o generaţie la alta. Nu tot o paţilor. Deoarece provoacă obiş- cat t. prin teoria factorului iden-
energetic (maximal) sau nu se ţine de t. poate fi o valoare p< nuinţă, nu se iau decît după tic. Noua deprindere preia ceea
răspunde deloc, gradaţiile fiind tuală, cum pretinde tradiţiona- prescripţie^ medicală. ce este asemănător cu vechea
excluse. lismul, dar există un fond al t. TRANSĂ, stare de modificare deprindere. C. Pufan a constatat
TOXICOMANIE, dependenţă înaintate şi specifice, care asigui.: a conştientei determinată de o că în învăţarea unei limbi străine
extremă de consum, în cantităţi continuitatea istorică, identifi- intensă sugestie hipnotică în care se integrează elemente similare
mari a unor substanţe dăună- carea naţiunii cu propriile valon activitatea şi conduita, bizară şi din limba maternă. T. este depen-
toare: narcotice, alcaloide, anu- spirituale ce reprezintă o che- paradoxală, ruptă de contextul dent şi de gradul de exersare prin
mite medicamente etc. T. se aso- zăşie a progresului. Atitudine .1 situaţional, se află sub totala care este fixată deprinderea, ce
ciază cu diverse perturbări psi- critică faţă de t. se îmbină CM influenţă a hipnotizatorului. furnizează modelul transferabil.
hice. elaborarea unor noi t. proprii TRANSDUCŢIE, tip de „raţio- Cu cît noua acţiune apare mai
TRAC, perturbare emoţională modului de existenţă socialist. nament" (relevat la copil de tîrziu decît a fost formată vechea
cu efect paralizant survenită în TRANCHILIZANTE, substam Steril) în care trecerea de la o pro- deprindere, cu atît descresc şan-
confruntarea cu o persoană sau, care reduc starea de tensiun •• poziţie la alta nu se face în virtutea sele de t. pozitiv. T. priveşte nu
mai ales, cu o mulţime, un public. psihică, diminuează anxietate;', > i unei necesităţi logice, ca în cazul numai elementele structurale ci
Este efectul unei stări de inhi- calmează individul fără a provoc,: raţionamentului deductiv propriu- şi cotele de exerciţiu. Ch. E. Os-
biţie temporară ce împiedică pe zis, ci în virtutea unor coinci- good a arătat că t. depinde nu
somnul. T. se deosebesc de neup>- numai de similitudinea stimulilor
elev să răspundă la examen deşi leptice prin absenţa sindromului denţe întîmplătoare: de ex. „lu-
a învăţat, pe actor să-şi joace na nu cade (de pe cer) pentru că ci şi de similitudinea reacţiilor.
neuroleptic (modificări neurovi - T. este facilitat de schematizarea
rolul, pe sportiv să acţioneze op- getative importante, inhibiţie pM- este foarte sus." Falsa implicaţie
tim etc. T. este un efect comporta- între „a nu cădea" şi „a fi foarte şi analiza verbală a sarcinii.
homotorie, efecte cataleptice, tul- Aceasta pentru că dincolo de
mental ce poate izvorî din va- burări de tonus şi mişcări aivn- sus" se datoreşte sincretismului
gîndirii, care se datorează la rîn- actele motorii, la nivel intelec-
riate cauze: hipotonie neuro- male), ca şi prin absenţa efectu- tual, t. devine foarte facil iar
psihică, hiperemotivitate, supra- lui hipnotic. T. au o acţiune psi- dul lui egocentrismului (v.). în
sens mai general, raţionament interferenţele tind să fie supri-
motivare anticipativă, nesiguranţă holeptică care se exercită prin mate. T. este şi o foarte impor-
de sine în urma unei slabe pregă- prin analogie.
diminuarea tensiunii emoţional • tantă operaţie a gîndirii, exersîn-
tiri, slabă sociabilitate etc. Iu- şi a anxietăţii şi printr-o actinii'1 TRANSFER, raport şi proces du-se reversibil (= TRANSPO-
dith Moscu arată că pericolul t. miorelaxantă. Se indică în stării • de interacţiune dintre două siste- ZABILITATE) şi intervenind ca
poate fi diminuat şi înlăturat de anxietate, iritabilitate, tensi- me (de acţiune, informaţionale, modalitate a generalizării, a în-
prin combaterea cauzelor con- une emoţională din nevroze, ca de personalitate) cu efect de ţelegerii, învăţării, rezolvării de
crete. Uneori t. nu mai acţionează si pentru manife .lai ilc iK-ui' >\ c- transport sau transmitere a unui probleme. T. este dependent de
paralizant în momentul mani- model dintr-unul în celălalt. Dacă
756
economie, t. este rţală cu viteza tulburări durabile în funcţionali-
•latura aromodativă a adaptării delarea implică o reproducere de circulaţie a diferitelor tipuri
psihice, in psihanaliză lernieiiul aproximativă, simplificată şi spe- tatea energetică a organismului".
de relaţii din viaţi! unui individ. Afluenţa excitaţiilor este excesivă
de t. este utilizat pentru a de- cifică, în psihologia artei teatrale, O t. înseamnă deci o condiţie în
semna repetarea modului de a prin t. se desemnează acţiunea în raport cu toleranţa aparatului
care durata relaţiilor este scur- psihic, fie că e vorba de un eveni-
reacţiona la anumite situaţii fără de întruchipare a unui persona) tată, iar „înlocuirea" lor extrem
şi de modelare a rolului. Capaci- ment foarte violent (emoţie pu-
a fi adaptate la o situaţie prezentă, de rapidă. Pentru indivizii care ternică) sau de o acumulare de
concretă. într-un sens mai par- tatea de t. este decisivă pentru trăiesc o astfel de t. lucrurile, locu-
actor şi în genere pentru orice fel excitaţii sumate. Iu aceste condiţii,
ticular, t. este repetarea nevro- rile, oamenii, ideile şi structurile subiectul nu poate face faţă efi-
tică., în relaţie cu analistul, a unei de artist. în creaţia scenică t. organizaţionale „se uzează" ex-
parcurge următoarele patru etape: cient situaţiei, neput:ndu-se eli-
structuri de comportament impro- trem de repede, influenţîndu-le bera de tensiune. Experienţele
prie şi stereotipizată, bazată pe 1) t. intelectuală; 2) t. imagistică; foarte mult modul în care ei re-
3) t. comportamentală şi acţio- traumatice din copilărie sînt con-
trecutul pacientului. Relaţia de cepţionează realitatea, sentimen- siderate cauze ale nevrozelor.
na!ă; 4) t. afectivă. tul lor de angajare şi capacitatea
t. are loc în interiorul situaţiei TRAUMĂ (gr. trauma — rană,
terapeutice şi în această relaţie TRANSVERSAL, strategie melor de a face faţă acestor realităţi.
todologică în studiul evoluţiei leziune), termen foarte vechi,
analistul reprezintă o figură sem- Această înlocuire rapidă, combi- utilizat în medicină şi chirurgie
nificativă a trecutului bolnavu- psihice, constînd din investigarea nată cu creşterea noului şi a com-
anumitor fenomene la subiecţi pentru a desemna o leziune pro-
lui. Prin t. S. Frcud a vrut să plexităţii din mediul înconjură- vocată de o agresiune externă.
desemneze reacţiile faţă de ana- situaţi la un acelaşi nivel de vîrstă, tor, pune deci la grea încercare
urmînd ca din prelucrarea sta- Freud reia acest termen şi-i trans-
list, ca şi cum acesta n-ar fi el capacitatea de adaptare a indivi- pune în plan psihologic cele trei
tistică a datelor să se constituie dului şi creează primejdia „şocu-
însuşi ci o persoană oarecare din modelul psihogenetic; opus lon- semnificaţii majore: şoc violent,
trecutul bolnavului. Specificul lui viitorului." efracţiune şi consecinţele asupra
gitudinalului în care aceiaşi indi-
acestor reacţii este că sînt incon- vizi (subiecţi) sînt cercetaţi de-a TRAUMATISM, eveniment ne- ansamblului organismului. T.
ştiente şi iraţionale. Este posi- lungul dezvoltării lor. gativ foarte intens, ce survine semnifică un eveniment de o deo-
bilă şi relaţia inversă în care se în viaţa subiectului — de natură sebită intensitate din viaţa unui
TRANZIENŢĂ, concept care fizică (lovitură, şoc) sau psihică
produce un transfer de la bolnav permite analizarea într-un fel individ, care depăşeşte limitele
la psihanalist, acesta asimilînd (şoc afectiv) — ce produce o posibilităţii lui de adaptare, de
nou a problemelor transformări- perturbare mai mult sau mai
diformări psihotice, obsesii etc. lor rapide, sociale şi individuale. a da un răspuns adecvat. T. se
TRANSPOZIŢIE, transpunerea puţin profundă datorată incapa- caracterizează printr-un aflux de
T. este noua „instabilitate" în via- cităţii subiectului de a răspunde
dintr-un sistem originar într-al- ţa de fiecare zi (A. Toffler) şi se excitaţii care este excesiv în
tul, nou, a unui ansamblu de re- adecvat la situaţie. Se caracteri- raport cu pragul de toleranţă al
exprimă printr-o senzaţie, un sen- zează prin apariţia unor situaţii
laţii sau a unei structuri. In acti- timent de nepermanenţă, acut unui subiect; termenul desem-
vitatea intelectuală intervin erori şi stimuli ce depăşesc capacitatea nează acele evenimente sau si-
şi profund. T. vizează atît rela- de toleranţă a subiectului. Psiha-
dacă nu se ralizează t. proprie- ţiile interpersonale, relaţiile cu tuaţii în care reflexul de apărare
tăţilor invariante. De ex., copilul naliza insistă asupra traumatis- este insuficient. T. psihică dezor-
locurile, cu mediul instituţional melor afective survenite in onto-
apreciază că apa dintr-un pahar şi organizaţional ca şi relaţiile ganizează viaţa psihică, generînd
a devenit mai multă pentru că a geneză. După S. Freud, trau- efecte patogene durabile. în
individului cu anumite idei sau matismul este definit ca o „expe-
fost turnată într-un tub de sticlă curentul de informaţii din socie- funcţie de factorii care o deter-
rienţă trăită care duce într-un mină, t. poate fi: t. fizică, t.
lung şi subţire sau plastilina a tate. Toate aceste relaţii care timp limitat la o creştere atît de
sporit pentru că din sferă a fost structurează situaţia specifică psihică (emoţie deosebit de intensă
mare a vieţii psihice incit lichi- care determină o modificare cu
transformată în formă de şarpe. unui individ, se scurtează şi sînt darea ei sau prelucrarea ei prin
în accepţiune cibernetică t. are reduse în timp pe măsura acce- caracter permanent a personali-
mijloace normale şi obişnuite eşu- tăţii, tradusă printr-o sensibili-
un sens apropiat de cel al mode- leraţiei din societate. Prin ana- ează, fapt ce atrage după sine
logie cu circulaţia mărfurilor din zare la emoţiile ulterioare).
lării. După cum se ştie însă, mo-
759
758
TRĂIRE PSIHICĂ, stare su- pă Piagfit )şi implirînd idei valori- acestuia. în legătură cu implicarea doilea rînd sistemul do personali-
biectivă resimţită şi (sau) con- zate emoţional. Starea şi acţiunea interacţiunilor intraspecifice în tate nu poate fi conceput aditiv
ştientizată, fenomen elementar sînt dimensiuni complementari- compoziţia t. se ridică problema întrurît se subordonează unor
al vieţii subiective, mod de a fi al ce trec una în alta şi există UIM- facturii geografice (singulare) a legi de emergenţă ce face ca t.
psihismului ce reprezintă o for- tar. T.p. nu sînt exceptate de l.i acesteia si a sensului ei nomotetic să fie depăşite prin ceea ce este
mă superioară a vieţii şi păstrează autoorgani/are şi autoreglaj • i (generic.) Astfel, încrederea în unicitatea personală. Cît priveşte
ceva din caracterul ei procesual. reprezintă momente importaţii" sine sau hărnicia sau înţelepciunea inventarul t. de personalitate
T.p. este unitatea sau fenomenul ale acestora. Autenticitatea traii :i au o semnificaţie generală, dar acesta, stabilit după lexic, e.iie
de bază al psihismului, considerat lor nu poate fi definită prin izola • se prezintă concret la fiecare foarte mare, de 17 000 după
evolutiv şi descriptiv. Relevarea rea lor şi considerarea lor pur afe< - persoană într-o formă sau alcă- G. Allport şi Adbert, de 4 000
şi studiul t.p. este legată de intro- tivă (practic inexistentă) ci pn;i tuire individuală. Nici o t. nu după L. Klages, de 1 100 după
specţionism, intuitivism, fenome- integrarea lor în ansamblul siste- acţionează singură ci împreună F. Baumgarten. Variaţiile t iu
nologie, existenţialism. Defor- mului psihic uman şi prin inter- cu altele, putînd reprezenta un inventariere se explică prin op-
mările pe care aceste curente le pretarea lor interacţionistă. moment de convergenţă. Fiecare ţiuni pentru t. simple sau com-
introduc în interpretarea psiho- TRĂSĂTURĂ, concept des- t. îmbină constanţa cu flexibili- plexe, în analiza factorială a
logică sînt pe cit de variate pe criptiv ce semnifică empiric seg- tatea, există potenţial şi se actua- personalităţii, fiecare t. intră ca
atît de grave şi se înscriu toate mente, componente, unităţi seir- lizează circumstanţial, posedă un un factor (H. Eysenck), G. Allport:
în subiectivism. Aceasta nu ne nificative ale unui portret, profil, anume grad de dinamism. Por- ţine seama de dispoziţia ierarhică
împiedică să recunoaştem t.p. ansamblu. în psihologie termenul nind de la W. Stern şi angajînd (la fiecare subiect alta) a t. în
posibilităţile ei, rezultate din eli- este utilizat în variate sensuri şi analizele lui K. Lewin şi G. All- sistemul de personalitate şi deli-
berarea de standardurile orga- echivalat cu însuşire sau parti- port, s-a ajuns la împărţirea în mitează: t: cardinale sau tele-
nice, de a fi deschisă, plastică, de cularitate relativ stabilă a unui f. direcţionale (sau motivaţionale, onomice, 1—2 t. persistente, do-
a se distinge prin senzitivitate, proces sau, mai ales, a persona- sau atitudinale) şi t. stilistice minante şi reprezentative pentru
tensiune afectivă, structurare cog- lităţii. Pornind de la caracteri- (instrumentale, aptitudinale). subiectul în cauză; t. centrale
nitivă, încordare voluntară ele. zarea comportamentului ca fim. 1 R.B. Cattell (1946) a diferenţiat sau principale (20 — 30) ce defi-
T.p. este numai o componentă sau continuu, variabil şi convergent, t. de adîncime care sînt surse nesc profilul persoanei; t. secun-
verigă a conduitei şi de aceea ea G. Allport consideră că t. si ut ascunse încă nenominalizate şi dare, mai puţin clar conturate —
trebuie înţeleasă ca un termen al elemente de stabilitate şi consis- t. de suprafaţă, care sînt secun- în număr de mii. O viziune rea-
interacţiunii cu mediul, ca un tenţă ale acestuia, care nu se dare, variabile şi sistematizate listă asupra omului ne obligă să
punct de întîlnire al influenţelor observă direct ci se deduc. Dup'i verbal. R. Meili (1963) consideră admitem că toate t. constatate
endogene şi exogene. în trăire in- G. Allport, t. „sînt fapte biofizice, că există şi t. izolate. întotdeauna la umanitate sînt prezente (într-un
formaţionalul şi energeticul sînt dispoziţii psihofiziologice actual', t. fac parte dintr-un ansamblu, anume grad, uneori latent şi
indisociabili. Trăirile sînt ale su- în strînsă dependenţă de sisteme!" dar sistemul de personalitate nu cu infime şanse de actualizare) la
biectului, se integrează în gestiu- neurale de tensiune." în timp i •• 1
este reductibil la ceea ce J. Guil- fiecare om.
nea vieţii lui, dar sînt tot aşa de procesele sînt generice, t. sui ford numeşte „constelaţie speci-
complexe şi variate pe cît este particulare şi personale. I. Wat- TREMOR INTENŢIONAL, tul-
fică de trăsături." în primul rînd burare a mişcărilor voluntare,
personalitatea şi sînt împrejurări- son înţelege prin t. o reacţie fiecare t. sau însuşire de persona-
le cu care acesta se află în interac- generalizată. O t. este o „disj1"- cauzată de discoordonarea im-
litate este particulară, întrucît este pulsurilor aferente şi a celor efe-
ţiune. Dacă „trăiriştii" populează 'iiţic focalizata' ce este organizai.i o formaţiune sintetică, dispunînd
viaţa psihică cu stări emoţionale într-un sistem integral, person:^. rente. Suferă îndeosebi rctroa-
de o relativă stabilitate şi generali- ferentaţia kinestezică menită să
.,pure", un S. Rubinstein concepe Fiecare t. are o structură proprie, tate, detenninînd constante com-
viaţa spirituală (de conţinut) ca iar t. face la rînclul ei parte dinir-o informeze centrul de comandă
portamentale, fiind totuşi relaţii' despre stările organului executor,
desfăşurîndu-se într-un spaţiu macvoslruclură sau sistem şi -v plastice şi contribuind ca atare /.-«
mental (construit operaţional du- defineşte concret prin organizării despre fazele şi parametrii miş-
definirea indicidualilaţii. în al cării, în consecinţă, circuitul din-
700 761
tre centrii corticali şt efector fiind raţie foarte variată, fiind alcătuit
T
întrerupt periodic apare t.i. ini- din următoarele trei segmente:
plicînd sincope ale orientării şi inferior — bulbul, mijlociu
nesiguranţă, oscilaţii haotice ale puntea Varoli sau protuberanta,
mişcărilor ce trebuie să traducă superior — mezencefalul sau pe-
în fapt intuiţia. Simptom al ma- dunculii cerebrali. Bulbul este
ladiei lui Parkinson. sediul centrilor reflecşi, respira-
TRISTEŢE, stare de suferinţă tor, vasomotor, cardioinhibitot
morală caracterizată prin depre- şi cardioaccelerator, salivator in-
sie, lentoare, dispoziţie aste- ferior, al vomei. deglutiţici, tusei
nică, meditativă, compensată şi strănutului. Puntea dispui*'
prin reculegere şi reproiectave. de o funcţie de adaptare a refle-
TROPISM, tip' de reacţie la xelor prin sistemele de asociaţie
ambianţă a organismelor sim- oculogire, cefalogire, auditive si
plisime, lipsite de sistem nervos vestibulare. Mezencefalul asi-
şi bazat pe excitabilitate generală gură distribuirea tonusului mus-
şi constînd din aproierea de sti- cular, a reflexelor la lumină, de
înulii utili biologic şi de îndepăr- acomodare şi în mişcările de ver-
tare de cei dăunători. După na- ticalitate. ŢEL, mai general decît ţintă zeze prin acţiunea sa (Ch. Lo-
tura stimulilor se disting: termo, TURBULENŢĂ, dispersiune a şi decît scop, termenul, (engi. — omis).
helio, electro, foto, chimio-tro- activităţilor copilului, căutare de goal), desemnează obiectivul ŢINTĂ, anticiparea exactă,
pisme etc. J. Loeb (1890) care plăcere şi de afirmare de sine prii: unei reacţii, acţiuni sau serii de precis delimitată a unui rezultat
le-a studiat, le-a interpretat în acte zgomotoase, dezordonate, acţiuni, efectul anticipat în sau efect (engl. — end), punct de
sensul unor comportamente glo- mdiscipîinate. Fenomenul este, mare în urma actualizării unei convergenţă a oricărei acţiuni,
bale, mecanice. Se dovedeşte însă după H. Wallon, pînă la un punct, trebuinţe sau a unei motivări. Nu fie că este conştientă sau incon-
că aceste reacţii dispun de o va- firesc dar apoi trece în domeniu! este obligatoriu conştient (atunci ştientă. W. Mc' Dougal! a arătat
riabilitate biologic-adaptativă, psihopatologiei infantile. După că organismele au tendinţa de
depinzînd şi de starea organisme- e scop) şi nu este fix (asemenea
Allendy, în fiecare grupă de copii urmărire a unei ţ„ iar E.c! Tol-
lor care, de pildă, cînd sînt sa- apar subiecţi cu tendinţe de su- ţintei), ci denotă mai mult o di-
recţie de acţiune, un mod de a man a generalizat acest punct
turate nu se mai deplasează în pracompensare turbulentă.
direcţia zonei nutritive. obţine satisfacţia. Prin ţ. se de vedere. Prin ţ. se reglează
TUTELĂ, autoritatea şi funcţia satisfacerea trebuinţei. Ţ. este
TRUISM v. TAUTOLOGIE celui ce se îngrijeşte şi contro- ghidează o tendinţă. R. Merton
arată că o valoare instrumentală una din condiţiile ţelului iar prin
TRUNCHI CEREBRAL, for- lează de şi pe copil sau minor. conştientizarea lor (care nu e
maţiune anatomică de legătură Exersată în chip excesiv şi uni- devine o valoare terminală sau
un ţ. Acţiunile sociale sînt depen- obligatorie) se defineşte în chip
între măduvă şi creier, situată lateral, poate stînjeni dezvoltarea specific scopul.
sub cortul cerebelului. Spre deo- tinerilor şi duce la supraprotc- dente de un ţ. în măsura în care,
sebire de măduvă, are o configu- jare sau ' la decompensare. după M. Weber asemenea asocia- ŢINUTĂ, sistem de atitudini,
ţiilor prevăd un scop la care mem- mod relativ stabil de compor-
brii ei aderă discret, prin aştep- tare în cadrul colectivului, cu
tări ce reprezintă condiţii ale raportare la respectarea normelor
realizării scopului. Ţ. este, în de convieţuire socială. T. se re-
sociologie, orice schimbare de feră atît la aspectul exterior cît
situaţie pe care o persoană sau şi la aspectul subiectiv, profund
un grup intenţionează s-o reali- al persoanei.
TO3
V
versarea răpăitului semantic UNITATE DIDACTICĂ, sec-
dintre excitanţi. Astfel, se obţine venţă de cunoştinţe care alcătu-
efect pozitiv la excitanţi condi- iesc un tot şi trebuie să fie în-
U
ţionaţi inhibitori şi absenţa ci la suşit ca atare. în procesul in-
excitanţi condiţionaţi pozitivi. structiv materialul de predat cs1e
UMWELT v. l'RFAJMA. divizat în U.d. după conţinut de
URBANIZARE, fără" a dobîndi idei şi norme logico, asigurîndu-se
încă o accepţiune unică şi precisă, nu numai comunicarea succesivă
U. este înţeleasă ca „extindere şi a unităţii dar şi corelarea lor. în
amenajare a oraşului"; „schim- învăţarea programată u.d. sînt
bare fundamentală a raportului foarte comprimate, atomizate,
dintre populaţia rurală şi cea conform metodei „paşilor mici".
urbană", ca „fenomen, caracteri- UTILITARISM, doctrină etică
zat mai ales prin crearea de aglo- fundată în secolul al XlX-lea
merări importante şi emigrarea, de J. Bentham şi J.St. Mill,
urmata de stabilirea în oraşe conform căreia criteriul morali-
(temporară sau definitivă) a tăţii îl constituie folosul. Faţă
muncitorilor, cu sau fără familiile de principiul lui J. Bentham
UITARE, proces negativ al contribuie la slăbirea memoriei lor" ; ca „proces de restructurare „asigurarea celei mai mari feri-
memoriei constînd din scoaterea acesteia din urmă (L. Postman). socială" (R. Rambaud); ca proces ciri posibile pentru un număr
din stoc a informaţiei, pierderea Fenomenul u. este în genere util caracteristic societăţii industriale, cît mai mare de oameni", J.St.
amintirilor în urma stingerii le- întrucît elimină informaţiile care prin instalarea unei ordini noi. Mill a acordat prioritate satis-
găturilor temporare sau a destruc- nu mai sînt necesare, creează noi In timp ce în colectivităţile rurale facţiilor superioare, intelectuale
turării sistemului de cunoştinţe disponibilităţi. în unele cazuri şi a completat principiul fericirii
coeziunea grupului şi contactul personale cu cerinţa solidarităţii.
acumulate, unele din ele ajungînd u. este dăunătoare şi de aceea social se constituie şi fiinţează
să fie izolate şi să nu poată fi psihologia se ocupă de prevenirea U. rămîne o idealizare naivă a
în jurul unui nucleu, care' este egoismului.
recuperate pe cale asociativă. ei, recomandînd reînvăţări perio- reprezentat de familie şi legăturile
U. poate fi integrală sau parţială, dice, sistematizări ale cunoştin- de rudenie, u. presupune substi- UTOPIE (gr. utopia — loc care
definitivă sau provizorie ca în ţelor şi asigurarea unei motivaţii tuirea acestor tipuri de coordo- nu există nicăieri), convingere
cazul reminiscenţei. Procesul U. se epistemice eficiente. Freud a con- nare socială unui control social, sau proiect desprins de realitate
dezvoltă treptat şi poate fi repre- siderat că u. este un efect al re- politic şi înlocuieşte dreptul şi imposibil de realizat. Th. Ri-
zentat printr-o curbă (Ebbing- fulării, constînd din îndepărtarea bot nota: „La utopici nu este
statutar cu cel contractual. No- totul himeric, unii au fost reve-
haus). Se consideră că u. este din conştiinţă a amintirilor neplă- ţiunea de u. este chemată să
cauzată de inhibiţia retroactivă cute şi în dezacord cu exigenţele latori, iar alţii au acţionat ca
caracterizeze evoluţia unui nu- nişte stimulenţi sau fermenţi." A.
(de la noile la vechile cunoştinţe) morale. în genere, U. este favori- măr important de domenii ale
sau de inhibiţia proactivă (de la zată de dezinteres. France arăta că u. poate contribui
realităţii sociale şi, în cadrul la progres în măsura în care sînt
cunoştinţele noi la cele mai vechi). ULTRAPARADOXAL, a patra acestei evoluţii, de noi diferite
După Mac Geoch, o cauză a u. „vise generoase din care rezultă
fază din stările fazice (descrise situaţii (S. Chel cea). realităţi binefăcătoare".
este interferenţa reacţiilor. Gib- de Pavlov) prin care trece scoarţa
son arată că prin diferenţieri şi cerebrală de la excitaţie la inhi-
generalizări se produc efecte de biţie, caracterizîndu-se nu doir
u. Dacă sarcina de cunoaştere prin faptul că la o excitaţie slabă,
interpolată posedă un grad mai se produce o reacţie puternică,
mare de învăţare sau este mai şi la una puternică o reacţie slabă
amplă decît cele precedente ea (faza paradoxală) ci şi prin in-
164
standardizat. K/B. Cattdl cri- obiect pentru subiectul activ."
tică acest mod de v. pe carc-1 V. Jiu se confundă cu obiectul
V
denumeşte heraldic întrucit nu purtător, dar are şi un conţinut
fi avem garanţia că tostul-ctalon are obiectiv, întrucît rezultă din
"t- aceeaşi capacitate discriminalivă munca socialmente necesară în-
':- cu testul supus v. I n i i psihologi, corporată (le obiect şi corespun-
fî printre care H. Kyscnck. ple- de unor necesităţi, cerinţe ale
< dează pentru v. prin metoda individului şi colectivităţilor. <le-
analizei factoriale şi determinarea pendendc- de condiţiile producţiei
consistenţei interne. Principalul materiale şi spirituale şi deter-
este însă raportarea la condiţiile minate social-istoric. După Marx,
şi rezultatele activităţii practice. atît v. materiale cit şi cele spiri-
Condiţiile testării nu sînt iden- tuale constau din obiectivarea
tice cu cele din activitatea prac- forţelor esenţiale ale omului. In-
tică în direcţia căreia se încearcă
terpretarea marxistă a valorii
prognosticuri. De aceea, v. este
implică şi o puternică accentu-
numai un grad de corespondenţă
are a însemnătăţii şi rolului ac-
VAGABONDAJ, lipsa unui do- respingere pe care o exercită dintre rezultatele testării şi re-
tiv- al v. spirituale. închegîndu-se
miciliu şi a unei ocupaţii sta- obiectele de orice fel asupra su- zultatele aceluiaşi subiect în ac-
tivitatea reală, şcolară, profe- în sistemul de cultură şi persona-
bile, deplasare fără ţel pe largi biectului. Deşi aceeaşi forţă pare litate, v. sînt multiple şi foarte
arii teritoriale, fenomen social să aparţină exclusiv obiectelor, sională, sportivă ce solicită apro-
ximativ aceleaşi calităţi ca şi variate. Se disting: valori-bu-
declanşat de un complex de fac- ea rezultă din interacţiunea din- nuri şi valori-idealuri. V. ale
tori de natură economică şi psi- tre proprietăţile obiectelor şi tre- testul. Un grad redus de vali-
[ ditate face contraindicată utili- lucrurilor şi persoanelor, v. fun-
hologică, în condiţiile carenţei buinţe. Anumite daturi obiec- damentale ' şi v. derivate. După
educative marcate. V. exprimă tive dobîndesc v. pozitive sau zarea respectivului test. Se poate
întîmpla şi ca un test validat pe conţinut, v. sînt: filosofice, po-
inadaptare socială şi constituie negative după cum corespund
o populaţie să nu mai fie conclu- litice, ştiinţifice, morale, este-
o plagă socială. sau nu trebuinţelor specifice de
dent pentru subiecţi ce aparţin tice, tehnico-instrumentale, eco-
VAGOTONIE (PARASIMPA- hrană, cunoaştere, contemplare
unui alt tip de cultură (O. Klin- nomice etc. Toate v. sînt însă
TICOTONIE), stare constituţi- artistică etc. V. se modifică în
neberg). trăite subiectiv, comportă o im-
onală sau momentană dominată raport cu dinamica satisfacerii
VALOARE, proprietate a ce- plantare şi realizare psihică şi
de tonusul crescut al nervului trebuinţelor, deci reprezintă sem-
nificaţii timetice cu o întemeiere va, relaţie subiectiv-obiectivă de (sau) spirituală. Individualul şi so-
vag (pneumogastric), împreună
obiectiv-subiectivă. natură socioculturală, prezentînd cialul se intersectează la nivelul
cu al subsistemului parasimpatic,
semnificaţie şi indicînd o pre- v., aceste două laturi fiind inse-
constă din hipotensiune, bradicar- VALIDARE, operaţie de stabi-
ţuire sau apreciere. Concept parabile. Max Scheler insistă asu-
die, hipoglicemie, orientare ana- lire a valorii unui test de măsu-
conturat clar în economia po- pra atributului de valoare pe
bolică, dispoziţie spre depresie, rarea unui proces sau trăsături
somnolenţă. Prin opoziţie, avem litică. Marx: „Munca este sub- care-1 au trăirile şi relaţiile afec-
vizate (grad de validitate), Con-
tipul simpaticotonic la care gă- stanţa şi măsura imediată a va- tive. Motivele şi scopurile, aspi-
siderînd contextul psihic, inter-
sim tahicardie, hiperglicemic, dis- lorilor".' Orice valoare dispune raţiile şi sentimentele, cu deo-
acţiunile interne şi compensările,
poziţii active, orientare catabo- este aproape imposibil ca în rede un purtător obiectiv, dar nu sebire idealurile şi voinţa re-
lică. zultatele obţinute la un test să se defineşte decît prin raport cu prezintă v. psihice sau spirituale.
nu se exprime şi alţi factori decit _ un subiect. Marx: „Produsul are Trebuie însă spus că în mod
VALENŢĂ, în psihologie, ter-
cel vizat. Uneori v. unui test calităţi de produs, nu ca activi- real v. nu se poate defini decît
men utilizat do Lcwin pentru a
se face prin raportare la un altul tate materializată, ci numai ca printr-un proces de valorizare,
semnifica forţa du atracţie sau
766 76Î
laportare, obiectivare. După, M. laţie, simulări, suseepf ibililafe
necesitatea de a controla şi alte nînd în comparaţie cu celelalte
Schelei', subiectul întreţine sen- maladivă, să se ridice deasupra
V. relevante în situaţiile experi- modalităţi, cele mai multe in-
suri timetice cu realitatea şi cu altora, să se impună admiraţiei,
mentale a dus la introducerea formaţii despre distribuţia ener-
[iropria persoană. Ii. Linton in- să epateze. Este ceea ce, în fapt,
v. intermediare: v. concretă ce giei luminoase şi proprietăţile
troduce termenul de „atitudine- face evidenta inferioritatea şi
poate fi măsurată empiric şi ser- spaţiale şi cromatice ale obiec-
valoare" pentru a desemna un irită pe cei din jur.
veşte la interpretarea unei re- telor iluminate. Analizorul este
complex sau sistem în care pri- VARIABILĂ, în matemati- ă laţii în care_ intervine. adaptat naturii ondulatorii şi
mul element este formă, iar prin v. înţelegem orice cantitate VARIANTĂ, numărul minim corpusculare a luminii, recepţio-
cel de-al doilea conţinut. Întot- rare poate primi diferite valori. al variabilelor independente care, nînd radiaţiile proiectate asupra
deauna v. presupune polarizare Se disting v. independente şi v. fixate numeric, sînt suficiente cîmpurilor retiniene, ce se inte-
între pozitiv şi negativ, gra- dependente. Termenul a fost uti- pentru a determina un fenomen grează în zona scizurii calcarine
daţii şi ierarhie. Cercetarea v. lizat iniţial în psihologie pentru observat. în statistică, termenul din lobul occipital, cîmpul 17
este preocuparea axiologiei, a desemna orice dimensiune fi- se utilizează pentru deviaţia mediază vederea obiectuală iar
in gîndirea românească, studii zică aparţinînd unui ansamblu standard la pătrat (suma pătra- 18 şi 19 permit apariţia unor
de teoria valorilor au fost de mărimi independente utili- telor derivaţiilor), mărime ce imagini cromatice şi luminoase
întreprinse de P. Andrei, M. zate pentru definirea unui sti- permite o analiză fină a semnifi- simple. Vederea cromatică de-
Ralea, T. Vianu, L. Griimberg, mul — sau orice calitate senzo- caţiilor diferenţelor şi a corela- pinde de codificările biochimice
C.f. Gulian etc. în psihologie rială elementară — considerată ţiilor între variabile (analiza dis- din retină, iar vederea spaţială
şi sociologie v. este obiectul unei ca nedecompozabilă (H. Pieron). persională). Este utilizată uneori implică şi integrarea informaţi-
necesităţi, atitudini sau dorinţe. Prin extindere, termenul a fost şi cu înţelesul de fluctuaţie, dis- ilor proprioceptive şi kinestezice
Termenul este utilizat de diverşi aplicat şi la trăsăturile de per- persiune._ de la fibrele musculare ale ochiu-
autori în sensuri relativ diferite sonalitate şi în calculul corela-
şi aceasta după circumstanţe: ţiilor şi analiza factorială. Tes- VATRĂ, concept introdus în lui, pupilei şi cristalinului. Prin
a) cînd există relaţii observabile tele sînt considerate de asemenea zoopsihologie de M. Beniuc, por- impulsuri efectorii de la centru
între obiecte şi gîndurile sau ac- v. în genere este o v. orice element nind de la ideea de preajmă şi corpii cvadrigemeni, mişcările
ţiunile oamenilor; b) cînd denotă din cadrul unei investigaţii em- (umwelt) elaborat de Uexktill, şi regimul de funcţionare ale ochiu-
doar însuşiri ale obiectului; c) pirice sau orice factor. T. Par- v. este o ultimă unitate a teri- lui sînt reglate astfel îneît acesta
cînd denotă relevanţa obiectului sons foloseşte termenul v. şi în torialităţii. Dacă preajma este acţionează ca un detector. Di-
sau valenţelor sale pentru per- cadrul unui sistem de referinţă lumea funcţională a vietăţii, spa- mensiunile relaţiilor optice sînt:
soane; d) reprezentînd standar- teoretic; v. cantitative: vîrstă, ţiul ei vital, v. este locul ocupat 1) torentul luminos ca mărime a
dele cu ajutorul cărora relevanţa venit e t c ; v. calitative: ocupaţie, de un animal sau o familie ani- emisiei şi dispersiei; 2) intensi-
obiectelor, atitudinilor, dorinţe- sex e t c ; v. independentă: ale mală şi organizat în chip adecvat tatea dependentă de torent şi
lor poate fi evaluată. T. Parsons cărei modificări „sînt asociate nevoilor de existenţă cu amena- de unghiul de incidenţă a raze-
(1951) susţine că: „Un element cu modificările sau diferenţele va- jare de vizuină, cuib şi o anu- lor luminoase cu receptorul; 3)
al unui sistem simbolic comun riabile dependente într-un fel mită delimitare spaţială apărată iluminarea, indice al distribuţiei
care serveşte drept criteriu pen- legic. în felul acesta, varia- ca un fel de proprietate. Pentru luminii pe unitatea de suprafaţă;
tru alegerea între alternativele bila independentă creează o bază animal v. reprezintă un centru al 4) luminozitatea, valoarea fluxu-
de orientare deschise în mod pentru predicţie" (A.L. Edwards, existenţei sale, un loc pe care lui reflectat sau propagat invers
intrinsec într-o situaţie dată, 1950), v. independentă este ma- şi-1 rezervă şi la condiţiile căruia proporţional cu cel absorbit; 5)
poate fi numit valoare." nipulată în experimente şi este este perfect adaptat. Beniuc ex- claritatea, valoarea şi puritatea
considerată v. cauzală; v. depen- primă plastic şi real faptul că fluxului luminos accesibil recep-
VANITATE (lat. vanus — vid, dentă numită şi v.-efect se pre- animalul îşi apără v. „cu ghearele torului; 6) vizibilitatea dependen-
zadarnic), caracteristică a celor supune că este predictibilă pe şi cu dinţii". tă de intensitatea fasciculului în
care îşi arogă valori pe care nu baza variaţiilor v. independente; VĂZ, modalitate senzorială de apreciere vizuală şi de gradul
le posedă, câutînd, prin fabu- însemnărtate centrală recepţio-
768 769
(le transparenţă al atmosferei socială, care urmăreşte numai este integrarea semnalelor pri- întreaga măsură a posibilităţilor
ca M de durata, emisiunii. Sen- stîrnirea admiraţiei celorlalţi. V. mului sistem în legăturile celui sale motorii, senzoriale şi cogni-
zaţiile cromatice se apreciază exprimă asocialitate, superficia- de-al doilea sistem de semnali- tive.
după ton, saturaţie şi luminozi- litate, egoism, fiind astfel o tră- zare. Prin V. se realizează cate- VERTIJ, ameţeală, senzaţie de
tate. sătură negativă de personalitate. gorializarea, înţelegerea sau <le- dezechilibrare rezultată din su-
VECTOR, mărime avînd o di- VEGHE v. VIGILENŢĂ. codilrcarea semnificativă, orga- prasolicitarea aparatului vestibu-
recţie şi un sens cum sînt for- VELEITATE, tendinţă 'sau as- nizur'/a şi rezolvarea probleme- lar; poate surveni şi în condiţiile
ţele mecanice şi fizice, fluxurile piraţie spre realizarea unor sco- lor. S. Rubinsfein indică v. ca recepţiei vizuale a unor stimuli
electrice sau luminoase. Concep- puri îndepărtate şi greu accesi- moo.ilitate a conştientizării. Sînt ce se succed foarte rapid. Vcstibu-
tul de v. se opune aceluia de sca- bile dar posibile. Vrere cuteză- mai multe faze şi nivele ale v. lopatia implică teama cronică
lar. In psihologie, denumirea şi toare, dar incompletă întrucît consuîerînd fonetica, nomi naţia, de dezechilibrare şi ameţeală.
calificativul sînt aplicate tutu- încă nu se bazează pe o decizie articularea sintactică şi cea se- V. de înălţimi implică atracţia
ror fenomenelor la care se identi- fermă ci pe efort sistematic, fiind mantică, frazarea, contextul, dis- vidului şi teama de a cădea. V.
fica, sens şi direcţie, cum sînt de aceea deseori trecătoare. cursul. Există şi o v. secundară, poate fi şi endogen, rezultînd
instinctele, motivele, atitudinile VERBAL, ceea ce este codifi- de 1 ip reflexiv. din vasoconstricţii cerebrale şi
şi. după L. Thurstone, şi rapor- cat prin cuvinte şi exprimat ca VERIFICARE, operaţie logico- comportînd pierdere de sine, ame-
turile intelectuale, axele de re- atare. La nivel v. operativitatea prug m atică de stabilire critică ţeală dusă pînă la leşin, reducerea
ferinţă utilizate în analiza fac- intelectuală se dezvoltă plenar. a adevărului sau falsităţii unei şi suspendarea stării de conştiinţă.
torială etc. In sistemul lui Comunicarea conceptelor este me- supoziţii. Alături de stringenţă VESTIBUL, aparat din ure-
K.Lewin apar ca v. scopurile şi as- diată v. Structura conştiinţei se logică şi mai mult decît ea, prac- chea internă format din saculă,
piraţiile. Noi calificăm ca vec- identifică cu structura limbajului. tica este baza de v. a adevărului. utriculă şi cele trei canale semi-
toriale toate fenomenele de mo- Totuşi gîndirea v. nu este obli- în p-.ihologie, v. este obiect de circulare (orientate în cele trei
tivaţie şi w raportare atitudinală. gatorie şi logică sau eficientă. cercetare şi totodată mijloc pen- direcţii ale spaţiului) şi legate
VEDETĂ, în psihologia so- La unele probleme se dau solu- tru controlul ipotezelor, al valo- de cel de-al 8-lea nerv cranian.
cială, membru al grupului sau al ţii v., deci formale, fără întemeie- rii '!. telor şi probelor de cerce- Este organul receptor al sensi-
unei colectivităţi, care se distinge re logică şi eficienţă practică. tare ,-tc. bilităţii vestibulare prin care se
fripant prin anumite calităţi şi VERBALISM, tendinţă spre VERSATILITATE TIMICA v. semnalizează: poziţia corpului fa-
este de aceea, tacit sau conştient comunicare verbală excesivă şi LAHILITATE AFECTIVĂ. ţă de verticală (prin saculă şi
acceptat, urmat, imitat, luat de spectaculoasă, dar formală, în VERTICALĂ, frecvent folosit utriculă), echilibrul, acceleraţiile
exemplu (aceasta, fără ca v. condiţiile unui deficit de înţele- în psihologic în sens propriu în mişcare (prin întreg v.) şi
să ceară sau să intenţioneze pro- suri. Verbiajul denumeşte utili- sau ligurat, termenul se referă direcţia mişcării corpului (prin
vocarea unor astfel de compor- zarea excesivă a cuvintelor de la organizarea ierarhică, pe v., canalele semicirculare).
tamente). Calitatea de v. poate dragul cuvintelor, tendinţa spre a sistemului nervos şi sistemului VESTI GIAL, denumire a re-
fi eficientă din toate punctele „acrobaţie verbală" cu preocu- psihic, a gîndirii şi personalită- flexului de urmă, în care reacţia
de vedere sau numai sub anu- pări pentru a impresiona pe alţii ţii, :\ motivaţiei şi integratorilor apare Ia un anumit interval după
mite aspecte (intelectual, artis- dar nu şi pentru a-i face să în- verbu-intelectuali etc. în teo- întreruperea stimulaţiei. Terme-
tic, moral etc.). Influenţa v. ţeleagă. ria percepţiei M. Wertheimer a nul mai este utilizat şi pentru a
poate fi apreciată pozitiv sau VERBALIZARE, proces de în- introdus conceptul de v. vizuală denumi urme mnezice parţiale
negativ. semnătate centrală şi specifică considerată în raport cu un plan sau consecinţe ale unor procese
VEDETISM, atitudine de sub- pentru sistemul psihic uman, ce poate fi numai aparent ori- normale sau anormale.
estimare a membrilor colectivu- constînd din codificarea verbală zontal şi V. kinestezică sau posto- VIAŢĂ PSIHICĂ, ansamblul fe-
lui şi de autoafirmare a propriei a informaţiei senzoriale prin tre- rală ce coincide cu v. gravitaţio- nomenelor subiective, al stărilor
personalităţi printr-un compor- cerea de la operatorii perceptiva nală. Se susţine de asemenea că şi proceselor senzoriale, intelec-
tament adesea lipsit de valoare la operativitatea intelectuală. V. omul în poziţia v. îşi poate da tuale, emoţionale si voliţionale;
T70 771
4**
modalitatea internă subiectivă a mal cînd se abat de la acest ritm
vieţii de relaţie. Considerînd de- şi prezintă rate de mari variaţii, regimului de viaţă personală. conform unor cerinţe. G. Mont-
taşarea ideală şi practică a su- ceea ce face ca vocea să fie per- V. este o compulsiune cu influ- mollin stabileşte 4 tipuri de sar-
biectului uman de mediul său, cepută ca tremurată etc. Impli- enţe imperative, elimină stăpî- cini ale v. în detecţia informaţio-
dezvoltarea plurinivelară a psi- cînd şi calităţi de timbru, la cîn- nirea de sine, are efecte des- nală : verificarea, supravegherea,
hismului uman integrat conşti- tăreţi se preţuieşte v. normal şi tructive şi reprczentînd un dez- inspecţia şi pînda.
ent şi constituirea planurilor plăcut (Al. Dorizo). echilibru cronic, poate antrena VIGILENŢĂ REVOLUŢIONA-
mintale, ca şi unificarea dintre VIBRATORII, denumirea sen- orice alte conduite deviante. RĂ, caracteristică morală a tutu-
trecut, prezent şi viitor dato- zaţiilor ce reflectă pe cale ne- VID mental, simptom de oprire ror celor care, fiind devotaţi cau-
rită reversibilităţii şi proiectivi- auditivă vibraţiile propagate în şi golire de orice conţinut a acti- zei socialismului şi comunismului,
tăţii, se poate aprecia că numai corp. Astfel sînt accesibile infră- vităţii mentale, respectiv ab- veghează permanent şi iau atitu-
omul dispune de o veritabilă sunetele şi ultrasunetele. După senţă a amintirilor, ideilor şi dini hotărîte în apărarea intere-
v.p. Fixarea anumitor conţinu- J. Fulton: o percepţie a unui tip evenimentelor afective. Sens apro- selor şi cuceririlor revoluţiei. V.r.
turi, simbolizarea genericului şi temporal de presiune, asemănător piat de vacuum psihic. presupune: 1) înţelegerea pro-
evoluţia afectivă după modelo cul- cu licărirea vizuală. Asupra re- VIGILENŢĂ (VEGHE), stare fundă a intereselor poporului,
turale dau posibilitatea desfăşu- ceptorului sînt dispute privind psihofiziologică a sistemului ner- exprimate în politica partidului
rării unei vieţi spirituale dotată o recepţie tactilo-kinestezică se- vos central care, după Head, şi statului; 2) recunoaşterea, sesi-
cu o relativă autonomie faţă de cundară (R. Woodworth), un ce a introdus termenul, asigură zarea rapidă a tuturor poziţiilor
ambianţă, în anumite momente rezonator osos (Gh. Marinescu) un grad înalt de eficienţă a coor- şi acţiunilor ce aduc daune so-
tinzînd să se închidă în sine, să-şi sau a oricărui ţesut somatic donărilor involuntare, corespun- cialismului; 3) grija pătrunsă de
organizeze, verifice şi apreci- (V. Behterev). Simţul v. se dez- zînd atenţiei. Este opusă somnu- înaltă răspundere pentru secu-
eze conţinuturile. Posibilitatea de voltă excepţional prin compensa- lui. Mecanismele v. au fost clari- ritatea orînduirii noastre şi pen-
autoreglaj şi autoorganizare a re la orbi şi mai ales la orbii surzi ficate odată cu descoperirea func- tru progresul ei; 4) intransigenţă
unei lumi subiective conturează (O. Skoroh'odova). Howell a elabo- ţiilor activatoare sau tonigene ale faţă de ideile, atitudinile, actele
conceptul de v.p. sinonim cu rat un sistem de comunicare formaţiilor reticulate din trun- care, obiectiv, se opun intere-
VIAŢA sau EXISTENŢA MIN- prin dispozitive vibratoare fixate chiul cerebral (H. Magoun, \V. selor şi legalităţii socialiste. A
TALĂ. direct pe piele. Penfield) şi cu cercetarea reflexe- fi pătruns de v.r. înseamnă şi
VIBRATOR, caracteristică a lor de orientare (E.N. Sokolov). a fi convins de superioritatea
VICARIANT, ceea ce exercită V. este o stare de activare nespe- orînduirii socialiste, a avea de-
fluctuaţiilor periodice ale unui o funcţie compensatorie mergînd
sunet ce-şi modifică intensitatea pînă la substituire. Astfel la orb
cifică, de sensibilizare, ce are plină încredere în viitorul ei.
şi frecvenţa cu un ritm de cir- tactul şi sensibilitatea vibratorie
efecte facilitante (D. Hebb) şi De aceea, adevărata v.r. este în-
ca 6 cicli pe secundă. După îndeplinesc o funcţie v. în raport
asigură receptivitatea, permeabi- totdeauna raţională, critică, lu-
L. Labarraque, v. este o oscilaţie cu văzul. In sistemul lui Piaget
litatea informaţională, performan- cidă şi, tocmai din cauză că tre-
vocală de mică intensitate, care termenul este utilizat pentru a
ţele obsevvative şi informaţionale. buie să taie răul din rădăcini,
desemna substituirea unui ra-
V. este o condiţie a atenţiei şi a nu este comparabilă cu exage-
apare în mod firesc datorită ne- conştiinţei în genere. Acestea ne- rarea, cu excesul, cu muşamali-
potrivirilor, erorilor auditive con- port dintre clasele de fenomene cesită însă şi angajarea structu- zarea greşelilor.
stante ale vocii umane faţă de prin alt raport similar. rilor sau undelor perceptive şi
VICIU, defecţiune în conduita VIITOROLOGIE, disciplină ce
un sunet instrumental emis cu cognitive. J. Mackworth (1957) prospectează viitorul şi include
o frecvenţă absolut invariabilă. şi echilibrul moral opusă virtuţii defineşte v. ca „o stare de pregă- o foarte importantă componenţă
Referitor la vocea umană, v. şi constînd dintr-o exacerbare a tire pentru a detecta schimbări privind structura psihică, con-
se apreciază ca normal cînd are trebuinţelor exprimată în con- specifice ce au loc în mediul am- duita şi personalitatea oamenilor
6 variaţii pe secundă şi nu rate sum excesiv de alcool, în joc de biant la intervale de timp în- viitorului.
optime de fluctuaţie şi este anor- cărţi, tabagism, obsesii sexuale, tîmplĂtoare şi a răspunde la ele".
orice altă difonnare negativă a VIOLENŢĂ, modalitate de ac-
Deci există şi un montaj al v.
ţiune socială menită să rezolve
772
773
radical probleme ale orînduirii va avea v. cu un conţinut analo- regenera şi evita disfuncţionali-
4) v. au ca indicatori mişcări ocula- tăţile şi involuţia. V. este a c u -
sociale; mobilizare şi aplicare re rapide şi concomitente (R.E.D) gic, dar interpretat în dependenţă,
a forţei revoluţionare a maselor. de experienţa şi stările sale. V. rată nu numai prin profilaxie,
desincronizări ale biopotenţudelor igienă, evitarea exceselor şi pri-
In psihologie, conduită agresivă în emisferele cerebrale (C. De- au şi o anumită valoare diagnos-
acută cu finalitate distructivă, ment şi N. Kleitman); 5) după tică putînd servi ca indicatori ai vaţiunilor (\Y. Camion socotea
punitivă sau transformativă. aceşti indicatori, v. ocupă o unei maladii incipiente. Ceea ce homeostazia o înţelepciune a or-
VIRTUTE, calitate pozitivă a mult mai mare parte din timpul în tălmăcirile v. se dă ca preves- ganismului), dar şi prin întreţi-
persoanei, rezultată din încorpo- din somn decît se crede ş; nu tire nu pare a fi altceva decît nerea funcţiilor psihosomatice
rarea, interiorizarea şi mani lis- există somn normal fără v.; 6) proiecţia unor temeri sau spe- prin antrenament şi activitate.
tarea constantă în comporta- în viaţa psihică v. îndeplinev.: uii ranţe ascunse. Totuşi studiul vi- Munca este principiu v. A nu se
ment a principiilor şi normelor rol util întrucît subiecţii caro sînt selor prezintă interes pentru în- uita că singurul remediu pentru a
morale, acceptate şi sancţionate împiedicaţi sistematic să vişc/.c, ţelegerea structurilor profunde menţine acel activism din care
premial de către societate, la ajung la perturbări nevrotice; ale personalităţii. V. este de ase- constă viaţa omenească — este
un anumit moment dat al dez- 7) după M. Jouvet, v. reprezintă menea considerat a reprezenta acţiunea.
voltării ei. V. morale se formează o formă de somn paradox.u în una din formele germinaţiei crea- VÎRSTĂ MENTALĂ, termen
în concordanţă cu normele so- care se produce o descărcare şi tive, în psihologie, v. este clasi- introdus de Binet pentru a dife-
ciale specifice fiecărei epoci. în- reorganizare a informaţiilor; ti) ficat ca o formă primitivă şi renţia nivelul intelectual infantil
totdeauna v. presupune forţă şi după P. Anohin, P. Maiorov ş.a., spontană de imaginaţie. Se dis- de vîrsta cronologică. V.m. se
echilibru moral. v. apar pe fondul unor start fa- ting v. pasive la care subiectul stabileşte însă prin calculul sta-
VIS, serie de imagini predomi- zice, egalitară, paradoxală sau asistă ca un spectator, şi v. active, tistic al performanţelor intelec-
nant vizuale cu grade variabile ultraparadoxalâ, şi dobîndesc ca- în desfăşurarea cărora subiectul tuale de care sînt capabili copiii
de coerenţă, de cele mai multe racteristicile acestora răsturnîn- participă personal. După Freud, normali la anumite vîrste, obţi-
ori dezorganizate şi bizare, care du-se raporturile de intensitate mecanismele psihologice ale v. nînd astfel un sistem de etalon are
apar în condiţiile somnului, fiind dintre stimuli şi inversîniu-se sînt (v.) : condensarea, deplasa- aproximat genetic. în testările
trăite relativ halucinatoriu. Mo- valoarea lor de semnalizare, de rea, dramatizarea şi elaborarea.
individuale se constată apoi dacă
mentele de conştiinţă onirică sîut aici rezultînd bizareria v.; 9) VITALISM, concepţie idealistă este o coincidenţă între vîrsta
specifice prin desfăşurarea ex- elementele de conţinut ale v. asupra esenţei vieţii susţinînd că
aceasta ar fi datorită unui prin- cronologică şi v.m,, dacă aceasta
trem de rapidă a imaginilor, gra- rezultă din experienţa subiectului este superioară sau inferioară
dul înalt de participare afectivă, (orbii congenitali nu au v. vizuale), cipiu imaterial sau unei forţe
inexplicabile. Intre v. şi interpre- primei.
combinatorica neobişnuită a ima- dar montajul este nou fiind de- VÎSCOZIŢATE MENTALĂ,
ginilor şi ideilor, impresia ine- pendent şi de o serie de pufciuui tarea idealistă a sufletului este o
mare asemănare şi, la H. Bergson, caracteristică negativă a proce-
ditului şi inactualului. Date fiind inconştiente (S. Ereud); 1')) v.
şi condiţiile misterioase în care chiar o corespondenţă. Apelul selor intelectuale constînd din
sînt cauzate de concurenţa a desfăşurare extrem de lentă şi
apar şi se consumă v. în legătură trei serii de factori: a) stimuli la relaţia v. are şi semnificaţia
cu ele au intervenit diverse in- unui protest împotriva mecani- mari'dificultăţi de restructurare
externi, ce sînt percepuţi subsen- cu efecte de obtuzitate. Sindrom
terpretări fanteziste. Cercetările zorial de subiectul adormit, b) cismului. Astăzi v. este infirmat
psihofiziologice obiective au de- şi depăşit prin descoperirile ge- în stările postconiiţiale (epilepsie)
stimulaţii endogene de la orga- şi de confuzie mentală. Prin
monstrat că: 1) v. rezultă din nele interne, stări şi procese raala- neticii, ale biochimici şi biociber-
dezinhibarea unor urme din neticii. Principiul mistificat de v. extensiune, calificativ al intelec-
dive, c) autoactivâri ale unor tului celor subdotaţi şi noncreativi.
scoarţa cerebrală (Pavlov); 2) ele subsisteme corticale mai semnii;- este cel al autoorganizării şi auto-
apar în condiţii de somn su- cative sau mai puternice. Experi- rcglajului. Cauză a incapacităţii rezolvării
perficial (Maiorov); 3) toţi oa- mental, s-a demonstrat că v. pot VITALITATE, capacitatea sis- de probleme. Un grad uşor de
menii visează dar prea puţine fi provocate prin aplicarea de temului organic şi a celui psihic v.m. caracterizează, după E. Min-
V. pot fi amintite (N. Yaschidc); stimuli celui ce doarme. Acesta kovski, constituţia atletică, ado-
de a-si menţine echilibrul, a se
775
774
zivitatea fiind întreruptă de mo- lurile subordonate, care sînt auxi- vorbirii şi a două octave în conce era mai s'«!>." Tot aşa H. Peack
mente explozive (paroxistice). liare sau inhibate. Această orga- diţiile cînt'jlji. arăta că un act este cu atît mai
VOCABULAR, în psihologie, nizare se stabilizează progresiv, VOINŢĂ, capacitate şi proces voluntar cu cit poate răspunde
ansamblul resurselor lexicale ale personalitatea fiind vectoria- psihic de conducere a activităţii mai puternic la proprietăţile sla-
subiectului, stocul său de cu- sub toate aspectele ei; sistem de be, discrete ale stimulului, li-
vinte. Se distinge v. activ şi lizată, eul exprimîndu-se într-un
mod prioritar şi „total" în dife- anton glaj superior întrucit este sînd fără răspuns însuşiri puter-
um;l pasiv, după cuvintele înţe- efectuat precumpănitor prin cel nice, evidente. Toate acestea do-
lese dar nu şi utilizate individual. ritele aspecte ale rolul ui-pilot, vedesc că din moment ce v. poate
acesta din urmă fiind apreciat de-al doilea sistem de semnalizare
VOCAŢIE', chemare către o şi implică deliberare, scop şi acţiona contrar emoţiilor, ea
anumită activitate sau spre în- ca martor-prim al eului. V. se reprezintă calitativ ceva supe-
instituie astfel ca expresie şi plan elaborat conştient, organizare a
dephnirca unor misiuni sociale, forţehr proprii prin stăplnirea rior reglajului afectiv. J. Piaget
întemeiată pe conştiinţa propri- raţiune de a fi a unei anumite consideră că v. este un reglaj
structuri ierarhice a personali- unora, şi mobilizarea şi angajarea
ilor aptitudini şi pe răspunderea [
convt i gent-fi nai istă a altora. Tră- al reglajelor. Real, v. poate ac-
privind valorificarea lor. C. Ră- tăţii orientate către atingerea ţiona contrar emoţiilor sau siner-
duîcscu-Motru interpretează v. în unui ţel. Acţiunile de orientare săturile psihologice distinctive ale
v. sînt scopul propus, conştient, gie ei, ca în sentimentele supe-
leţrutură cu filosofia sa, a perso- profesională, de pildă, urmăresc rioare. Este voluntar actul ce se
nalismului energetic, considcrînd sprijinirea tinerilor pentru a de- efortul specific, calificat ca vo-
luntar şi comportamentul de bi- opune celui impulsiv, este deli-
v. o sinteză de însuşiri care obligă cide în favoarea rolului profesio- ruire a obstacolelor. V. reprezintă berat şi subordonat controlului ra-
la manifestări personale, original vocaţional, pentru ca aceştia un nivel de autoorganizare şi auto- ţional, între formarea gîndirii
nale, creatoare de valori. V. este să se angajeze în însuşirea acelei reglaj superior celui pe care-1 şi cea a v. este un raport de inter-
o structură direcţională a energi- profesiuni care corespunde în constituie afectivitatea. După W. dependenţă întrucît actele vo-
ilor psihofizice la alcătuirea că- cel mai înalt grad intereselor şi Wundt, activarea voluntară re- luntare sînt şi gîndite iar proce-
rora intră, deopotrivă, toate ele- aptitudinilor reale ale lor. zultă dintr-o anume transformare sele de gîndire sînt precumpănitor
mentele sociale şi ale mediului VOCE, ansamblul sunetelor va- şi depăşire a afectivităţii. C.G. intenţionale şi voluntare. Un pa-
actual şi trecut, precum şi stra- riabile după înălţime, intensitate Jung socoteşte că v. presupune rametru important pentru ela-
turile neuronale din creierul su- şi timbru emise prin aparatul o organizare culturală şi raţio- borarea şi funcţionarea v. este
biectului. Descoperirea şi auto- fonator. înălţimea este depen- nală a energiilor, fapt ce consti- obstacolul sau dificultatea. De
descoperirea însuşirilor celor mai dentă de frecvenţa vibraţiilor tuie ,,o cucerire tîrzie a umanită- aici necesitatea anticipării prin
valoroase, de natură să profileze coardelor vocale ale căror di- ţii" şi la care primitivii nu erau scop, a recrutării şi organizării
un destin, este condiţia definirii mensiuni pot fi modificate, tim- capabili. O mai clară punere a mijloacelor şi a încordării sau
v. Considerăm că v. implică o brul exprimat în specificul sune- problemei întîlnim la J. Piaget, efortului voluntar (v.). H. Pie-
sinteză coerentă de forţe instru- telor complementare (armonie) care scrie: „Noi spunem că este ron precizează: „în ierarhia con-
mentale şi valori moral-sociale, depinde de particularităţile con- voinţă, în cazul în care se prezintă duitelor, se rezervă denumirea
o interacţiune optimă între apti- strucţiei laringelui şi rezonato- următoarele două condiţii: prima de voluntare celor ce corespund
tudinile -pentru ceva şi atitudinile rilor bucali şi nazali, iar intensi- condiţie — conflict între două la cele mai înalte nivele, celor
faţă de acelaşi obiect în cadrul tatea, echivalentă cu amplitudi- tendinţe: o singură tendinţă nu mai dificile. Se consideră că o
unei înalte conştiinţe axiologice nea vibraţiilor fonatorii depinde generează un act voluntar,... a conduită corespunde mai bine
şi în baza unei viguroase tendinţe în principal de mărimea presiunii doua condiţie — cînd cele două caracterului voluntar cu cît re-
de autodepăşire. în perspectivă zultă din predominarea mai mar-
psihosocială, v. constă dintr-o exercitate asupra coardelor vocale tendinţe dispun de forje inegale,
de fluxul aerian expirat. V. se dez- 7ina cedind celeilalte, — rar prin cată a tendinţelor intelectuale."
organizare ierarhică a rolurilor actul de voinţă are loc o inversare, în viziunea lui Janet, actele vo-
prin care se exprimă o persona- voltă pe parcursul ontogenezei
prin maturizare şi exersare. Dia- ceea ce era n:.xi slab devine mai luntare sînt acţiuni complicate
litate, un rol deţinînd locul pri- puternic iar ata ce era originar social, care necesită un grad mare
vilegiat, net superior faţă de ro- pazonul v. adultului variază în de activare şi se execută cu difi-
limitele a 5 tonuri în condiţiile mai puternic, este învins di ana
776 777
cullalc intvucU fac apel la tendinţe laterale a personalităţii. Pe mă-
sociale fi morale, rejinind acliuiuii sură cole şi se dezvoltă pbirifazic. supremaţia tendinţelor afective
prin amintire şi pregătind-o pan ele îşice diminuează
obstacolele sint dep.işile,
calitatea. iic
Analizele consemnează în primul şi voinţei în raport cu funcţiile
limbaj intern. Copilul îşi însu- obstacole. Aceasta pentru c'. ob- rînd transformarea, pulsiunilor in intelectuale si datele realităţii
şeşte schema acţiunilor sociale stacolul este nu numai un fapt motive incitativi; şi proiectarea obiective cunoscute. Absolutiza-
1
de cooperare şi comunicări . La obiectiv, ci o relaţie subiec- acestora in scopuri. l.'rmează re în sens opus celei intclcctua-
originea v. este relaţia coiuandă- tiv obiectivă, între posibilii-ţi şi operaţii decizionale, deseori în liste, în psihologie, deviere su-
subordouare. După L. Vîgotski condiţii. Ceea ce pentru cineva condiţii de conflict, soldate cu biectivistă care identifică acti-
prin comunicare cu adultul co- este dificil poate fi facil p'iitri alegeri mai mult sau mai puţin vitatea cu voinţa subapreciind
pilul execută comenzile verimle un altul ce posedă cimoşt:"iţe!e ferme. Este necesar să se adopte yrav valoarea cunoaşterii.
ale acestuia şi învaţă să se supună. şi deprinderile necesare. D zvo!- decizii nu numai în ce priveşte VOLUPTATE, in sfera relaţi-
Apoi prin limbajul pentru sine tarea v. se înscrie optim intr-o obiectivele ci si mijloacele, iar ilor erotice, v. exprimă plăcerea
şi mai ales prin limbajul intuit curbă ascendentă a obstac<>!ei<a~ prin raportarea mijloacelor (ca intensă resimţită în urma con-
copilul ajunge să-si dea sinL.':!/ propuse sau asumate care, de scopuri parţiale) la scopul fi- tactului cu persoana de sex opus.
comenzi, luîudu-şi astfel în stă- fiecare dată, întrec întruciU a nal, să se închege planul de ac- In sfera spiritualităţii, v. desem-
ptnire comportamentul. A. JLe"n- posibilităţile de moment al su- ţiune, în aceasta se includ şi nează sentimentul de desfătare
ticv arată că funcţia caic era biectului. V. fiind o structir , u<: procese intelectuale de tipul re- încercat in prezenţa dcsăvîrşirii
anterior interpersonală sau ;n- zolvării problemelor. Este ceva actului creator. Exisiă o v. a
auforeglaj superior se prezintă muncii creatoare de valori spiri-
terpsihică devine, prin intenVn- potenţial ca o capacitate iar în ce implică şi efort. Veritabilul
zare, intraindivkluală sau infr.t- desfăşurare, ca un proces. în efort voluntar este implicat însă tuale sau materiale, sentiment
psihică. în acord evident, v. structura v. se detaşează Li tura în ultima fază, cea a execuţiei nobil, specific uman.
depinde de condiţiile dezvol- de autocontrol şi cea de autoeo- care necesită convergenţă de VORBIRE, limbaj oral, ac-
tării în activitate a persoanei. mandă şi implicare în acţiune. energii fizice, emoţionale şi in- tivitate de comunicare verbală
V. nu poate fi puternică în ab- Clasic, este v. negativă (de reţinere telectuale, încordare pe măsura manifestată, efectuată cu voce
senţa unor scopuri clare şi va- a impulsivităţii) şi v. pozitivă (de obstacolelor (formă specifică de tare. După B. Malmberg, v.
loroase şi fără ca anterior să fi mobilizare, încordare, acţionarei, reflectare) şi finalizare. Pentru este realizarea concretă a unui
existat perioade de antrenament între acestea este o strînsă in- v. executarea este definitorie. model fonologie într-un act de
comunicare. Este modalitatea
în lupta cu obstacolele. A nu se terdependenţă. Un dicton men- în activitatea v. se făuresc şi fundamentală, plenară şi tipică
confunda dorinţa cu capacitatea ţionează: „într-atîta este puterea demonstrează astfel de cântaţi a limbajului natural. în v. ce
de efort voluntar ce se constituie ta de stăpînire a lumii pe cil ale V. cum sînt forţa, perseve- implică pronunţare (emisie), ajus-
şi se învesteşte în activitatea efec- este puterea de a te stăpîni pe renţa, tenacitatea, hotărîrea, tare la interlocutor, recepţie, în-
tivă. Temeiul formării v. este tine însuţi". V. apare aici ca o consecvenţa ş.a. ţelegere, proiectare a unei noi
munca, luată în toate formele ei trăsătură stilistică a personali- emisii şi replică etc. — se in-
— fizică, intelectuală, culturală, tăţii. Luată ca proces v. imp'ieă VOLUNTAR, ceea ce implică
şi rezultă dintr-un act de voinţă, vestesc toate disponibilităţile
organizatorică, socială. Este sem- o gamă largă de acte, demersuri, sistemului verbal, iar subiectul
nifica//?; şi faptul că după tipul desfăşurări de la cele mai sim- nefiind de natură automatică este ma.vimal activ şi îşi exprimă
de activitate şi efort precumpăni- ple, momentane pînă la cele com- sau generat de o constrngcre. cel mai evident personalitatea sa,
tor cxcrsatv.se specializează puţind plexe, discursive. Este act. de Reacţie dobindită şi orientată în cazul v. este deplin confirmată
fi mult mai puternică într-un do- v. orice act intenţional, delibe- selectiv către un scop (Pavlov). teza lui Janet: „cuvîntul este o
meniu decîtîn altul. în consecinţă, rat, orientat spre un scop con- Caracteristică a celor cu voinţă, acţiune ca oricare alta şi care
exersarea satisfăcătoare a tutu- ştient. Kl poate şi să nu necesite
un efort sensibil. Este în mod tenace, indiferent de valoarea face pe alţii să reacţioneze".
ror formelor de efort este o con- propriu orientării lor. Dialogul este forma caracteris-
diţie de bază a dezvoltării multi- implică oun confruntare
proces de v. acefa ce
cu obsta- tică a v. Cel mat important
VOLUNTARISM, doctrină fi- avantaj si, totodată, caractu-
losofică şi psihologică care afirmă
7*8
779
ristica diferenţială a limbajului exprimării şi adresarea mijlocit!
oral în ni port cu celelalte forme
XYZ
de limbaj este caracterul său lexic şi gramatical, în limbajul
situativ. Ansamblul condiţiilor oral, este o deplină unitate. Ex-
concrete în care se desfăşoară fa- primarea în limbajul oral este
cilitează mult v. şi randamentul mai liberă, folosind termeni mai
ei comunicativ. Aici intervine puţin pretenţioşi decît în scris,
un context total pe care, după recurgînd mult şi la idiomatisme
T. Slama-Cazacu, „îl formează... şi mareînd o tendinţă spre pre-
atit expresia — cuvintele, cu dicativitate. Bogăţia gesturilor
corelaţiile auxiliare respective — şi comunicarea prin indicaţii obi-
cit şi mediul în care ea apare; ectuale sau prin aluzii nu numai
adică manifestările intenţionat că permite o economisire a cu-
expresive, dar şi un fond impli- vintelor dar face posibilă şi în-
cir, pe care-l presupune vorbi- treruperea propoziţiunilor, apa-
torul, însă la care de multe ori riţia unor momente de disconti-
auditoriul urmează să se refere nuitate formală fără ca înţele-
şi clin proprie iniţiativă". Ex- gerea discursului să sufere.
Construcţiile gramaticale sînt, de XENOFOBIE, fenomen de anumit ritualism religios fiind
presivitatea verbală (intonaţie, regulă, mai simple în vorbire, în în esenţa sa un program de as-
accent, timbru, organizare tem- patologie socială constând din
porală etc.) cît şi cea extraling- această formă a limbajului exis- teama şi ostilitatea faţă de străini, ceză şi de sanctificare, ce urmă-
vistică (mimică, pantomimică, tînd chiar o mare cotă de tole- de toţi cei de altă provenien- rea abaterea simţurilor de la lu-
gestică) este caracteristică v. şi ranţă faţă de erorile sintactice. ţă geografică şi naţionalitate. mea reală şi instituirea unei stări
amplifică mult plasticitatea şi Important este ca cel care as- Stare primitivă, cultivată şi spe- de concentrare asupra unor gîn-
posibilităţile ei comunicative. V. cultă să înţeleagă despre ceea ce culată de curentele reacţionare, duri lăuntrice, în fapt, suspen-
este întotdeauna orientată către se vorbeşte. Fiind cea mai plas- şovine. darea cu ajutorul exerciţiilor a
cineva. Adresativitatea rămîne o tică formă a conduitei verbale, YOGA, termen ce desem- principalelor activităţi corporale
caracteristică distinctivă a lim- v. are la rîndul ei o serie de for- nează o filosofic, un curent cul- in favoarea unei meditaţii ,,pu-
bajului oral şi aceasta cu atît me, de stiluri adaptate rolului tural complex şi prolix cunoscut re". Ştiinţa modernă califică
mai muit cu cît între conţinutul îndeplinit de subiect şi condiţi- această stare ca fiind hipnoidală.
ilor activităţii sale. în Asia de cea'4 —5 000 de ani.
într-un sens restrîns, apropiat Y. cuprinde mai multe sisteme
de cel din circulaţia europeană şi modalităţi de practicare, le-
modernă, y. este o disciplină de gate de preocupările individului
educare a spiritului şi corpului, şi de particularităţile sale tem-
ce susţine că prin practicarea peramentale: Dhyana V. favora-
sistematică a unor exerciţii se bilă cunoaşterii, practicarea sa
ajunge la stăplnirea deplină a contribuind la cultivarea spiri-
funcţiilor vitale ale organismului, tului; Karma y. necesară ac-
ca şi la potenţarea capacităţilor ţiunii; Raja y. favorabilă in-
psihofizice, prin eliberarea unor trospecţiei, autocontrolului şi con-
forţe disponibile fizice ţi psihice. centraţiei mintale; Bakti y. ce
în formele sale originale, stră- urmărea devoţiunea, dragostea
vechi, y. este identificată cu un faţă de un spirit fără aparenţa
781
de a fi răsplătit; Hatha y. ce unele exerciţii y. obţinîndu-se imediat să so împlinească într-un lire a relaţiilor înăuntrul speţei
se ocupă cu exerciţii fizice legatr rezultate, favorabile în ce pri- stadiu de virstă şi să devină în şi între speţe (M. LSemiKl. Z.
de sănătate şi longevitate. Cel veşte relaxarea corporala, con- stadiul următor fenomen de dez- este o disciplină biologică care
ce se iniţia în formele primare trolul respiraţiei şi eliminarea voltare actuală. Previziunea asu- este ţinută să evite antropomor-
ale y. trebuia să parcurgă 8 unor stări psihice indezirabile-. An- pra z.p.d. trebuie să fie consi- fismul şi să cerceteze obiectiv
trepte: Yama şi Nyania, o treap- derată în toate acţiunile instruc- formele de comportament şi
trenamentul autogen (Schull/) structurile psihofiziologice ani-
ta de purificare morală (desigur, tiv-educative şi în aprecierea
preia unele elemente raţionale elevilor. male, urmărind o problematică
etica străvechilor societăţi hin-
şi utile din y. ZONE CEREBRALE, regiuni ce include procesele senzoriale,
duse); Asana şi Pranayama,
treapta exerciţiilor ce reglează ZEL, devotament faţă de o ale scoarţei cerebrale îndeplinind instinctele si inteligenţa senzo-
postura ŞL respiraţia şi care dau cauză sau persoană, ardoare şi funcţiuni relativ specializate. în riomotorie, învăţarea, deprinde-
tăria fizică pentru practicarea dăruire totală în îndeplinirea mare, se disting; lj zone receptoa- rile şi reactivitatea afectivă pri-
exerciţiilor următoare; Pratyâ- iniei acţiuni re sau de proiecţie, ce corespund mară. Cercetările de z. prezintă
hâra, tehnica suprimării senza- ZERO FIZIOLOGIC, în stu- diverşilor receptori periferici (so- un nemijlocit interes şi pentru
ţiilor; Dhârâna, capacitatea fi- diul sensibilităţii termice nive- matoestezici, vizual, auditiv etc.) înţelegerea psihismului uman, a
xării conştiinţei asupra num lul caloric al unui stimul, apro- şi realizează analiza şi sinteza formelor elementare şi preisto-
obiect; Dhyana, treapta capa- piat de temperatura corpului, superioară; 2) zone electorii sau riei acestuia. în ultimele decenii.
cităţii de contemplare deplină; care reprezintă un punct neutru, motorii, de la care pornesc im- biologii preferă însă studiul ex-
nefiind sesizat ca rece sau cald. pulsuri aferente; 3) zone de asocia- clusiv obiectiv al formelor de
Samadhy, treapta absorbţiei comportament, fără a folosi ter-
complete de idee sau concentrarea Peste acest nivel apar senzaţiile ţie sau asociative, care sînt fron-
de cald, iar sub el cele de rece. tală, temporală şi parietoocci- minologia psihologică — în ca-
absolută; Kaivalyam, treapta pitală şi îndeplinesc funcţii psi- drul etiologici (K. Lorenz ş.a.,
prin care s-ar realiza izolarea Nu coincide cu zeroul scărilor
fizice, avînd valori între 25 şi hice evoluate (configurări per- N. Tinbergen, Tembrock).
sufletului de corp. La o analiză ceptive, memorie, imaginaţie, gîu- ZOOPSII, halucinaţii vizuale (v.)
atentă se remarcă înăuntrul siste- 35 grade C.
dire, voinţă )şi 4) zone vegetative sub formă de animale mici sau
melor y. o practică fizică şi una ZÎMBET, expresie emoţională prin care se reglează activitatea mari, artificiale (cînd se contu-
mistică. Disocierea acestor ele- care se manifestă printr-o uşoară organelor interne. rează pe pereţi, plafon etc.)
mente ar putea fi folositoare mişcare a muşchilor feţei (miş- sau cu proiecţie spaţială, statice
omului modern. Kste vorba de care a buzelor, orientarea în sus ZOOFILIE, simptom de dra-
goste patologică faţă de animale, sau dinamice. Din punct de ve-
eliminarea perimatelor forme eso- a colţurilor gurii, semiînchiderea dere al conţinutului z. sînt de
terice, religioase şi menţinerea ochilor), şi care conferă subiec- însoţit de teama ca acestora să
li se producă vreun fel de sufe- obicei terifiante, angajîndu-1 pu-
exerciţiilor fizice, care şi-au vă- tului o fizionomie de bucurie ternic pe bolnav. Z. sînt foarte
dit viabilitatea, supravieţuind mi- moderată. Z. poate exprima sa- rinţă; uneori termenul desem-
nează, perversiune sexuală prin frecvente în stările confunzio-
leniilor. Practicile y. eliberate tisfacţie, amuzament, plăcere, nale şi în special în delirurile
de balastul ritualurilor şi fina- ironie, aprobare etc. Expresia contacte cu animale.
ZOOPATiE, trăsătură a de- toxice acute.
lităţilor mistice, apar ca neavînd emoţională opusă z. este încrun- ZVON, fenomen de distragere
nimic misterios, neexistînd mitarea. lirului în care bolnavul crede că
are un animal în corp. sau că şi difuz în comunicare socială,
raculoase fluxuri vitale, ci sînt ZONA PROXIMEI DEZVOL- s-a transformat în animal. pretinzînd la producerea unor
fenomene de autoreglare supuse TĂRI, concept introdus de L. evenimente neobişnuite şi pu-
ZOOPSIHOLOGIE (PSIHO-
determinismului şi care sînt ase- Yîgotski, pentru a accentua po- LOGIE ANIMALĂ), disciplină tînd în anumite condiţii să gene-
mănătoare cu exerciţiile siste- sibilităţile de continuă dezvol- ce studiază evolutiv şi compara- reze stări de spirit dăunătoare.
melor moderne de educaţie fi- tiv comportamentul animale- De regulă z. cuprinde idei, afir-
tare psihică şi a combate viziu- maţii sau presupuneri neverifi-
zică. Metodele moderne de pre- lor ca mijloc de organizare a
nea despre psihic ca un dat imu- cate, care pot fi în întregime
gătire psihosomatică au preluat mediului ambiant si de stabi-
abil. Z.p.d. este ceea ce urmează.
782 783
ialse sau continuul elemente ade- aspiraţiile şi motivaţiile sa! .
vărate, dar distorsionate sau Obişnuit în z. se refîectă insiii:-
exagerate. în distorsiunea in- cienţele memoriei şi demers i-
formaţiei se manifestă dupâ G. rile gîndirii: transmiţătorif< i
Allport şi L. Postman (1947) Răspîndirea z. este o func,!,-
următoarele tendinţe: a) nive- a dispoziţiilor favorabile indi\ :-
larea — reducerea sau simplifi- duale sau colective şi a forţei <\<-
carea informaţiei, facilitarea în- influenţare a mesajului. P. Gnii
ţelegerii şi relatării ei. Se afirmă
că după 5 — 6 transmisii sînt eli- (1974) 'găseşte o aplicabilitate ,,
minate pînă la 70% din detalii; legii Weber-Fechner în fenoni*
b) accentuarea — cantonarea nele sociale de propagare a z.
pe anumite detalii, cuvinte, ima- Uneori z. poate deveni o stare de
gini sau simboluri. De obicei opinie în condiţiile împletirii con-
dimensiunile mari ale informaţiei, ţinutului mesajului cu intere-
ideile majore sînt mai uşor resele şi aspiraţiile celor ce le re-
ţinute şi comunicate ulterior; cepţionează. Cel mai bun mij-
c) asimilarea — tendinţa trans- loc de prevenire şi tombatere o 7.
miţătorilor de ajustare a con- este informarea de masă, exactă
textului în funcţie de atitudinile, şi completă.
Redactor : OLGA SILVIA TURBATU

Tehnoredactor : MARIANA PUŞCAŞU
Bun de tipar 15.V.1D78. Apărut 1978.
Comanda nr. 8343
Tiraj : 60 000 ex. legate.
Coli de tipar : 24.50.
Comanda nr. 70 492
Combinatul Poligrafic ,,Casa Scintoi"
Bucureşti — Piaţa Scinteil nr. 1
Republica Socialistă România

Dictionar de Psihologie Neveanu

Cargado por

Información del documento

Título original

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Dictionar de Psihologie Neveanu

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

SUPRACOPERTA: GH.

Dr. doc. VICTOR SAHLEANU psihologie

ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pen-

BABY-ŢEST, sistem de probe curenţa cu alte b., hedonismul

FABULAŢIE, construirea în nită în sindromul Korsakoff şi in

IATROGEN, caracteristică eti- forma lor cu realităţile pe care Io

de participarea la j. J. Piagct, provoacă la copil acţiunile. Ed.

KIMOGRAF, dispozitiv de în- \V. Jenkins (1954) serie „Sen-

prin: rapiditate, vioiciune, calm, psihogenă. Explicaţiile S. sînt

p e r f o r m a n t ' in •' i u n a l i „ a r e a -cn- t"ate

OSTWALD (referitor la savanţi):

Redactor : OLGA SILVIA TURBATU

También podría gustarte