STATURA.

TIPUL CONSTITUTIONAL
Statura (inaltimea) variaza in anumite limite in functie de
varsta si sex.
Statura poate fi: - inalta;
- mijlocie;
- scunda.
Extremele sunt:
1. Gigantismul = cresterea exagerata in inaltime (> 2 m la
barbati si > 1,90 m la femei, limite considerate ca
valoare maxima normala) produsa prin hipersecretie
hipofizara de hormon somatotrop.
2.Nanismul = statura mica, pitica (1,20 1,50 m pentru
tara noastra), de origine castigata si ereditara, cu doua
variante: a) nanismul hipofizar proportionat,
armonic, cu dezvoltare somatica deficitara pe toate
liniile (inaltime, greutate), ca urmare a insuficientei
secretorii multiple de tropi hipofizari, dar cu functiile
psihice normal dezvoltate (om in miniatura);
b) nanismul tiroidian disproportionat,
dizarmonic, pitic (cu membrele scurte fata de trunchi si
capul mare in raport cu dimensiunile corpului).

Tipul constitutional = rezultanta caracterelor
morfofunctionale care difera de la o persoana la alta, in
functie de ereditate si factorii de mediu social.

Clasificare:
1.Tipul normostenic proportii armonioase ale corpului;
2. Tipul astenic (longilin) cu predominenta dimensiunilor
verticale in raport cu cele transversale; persoanele
astenice par slabe, desirate, cu gatul lung, toracele
alungit si subtire, tesutul adipos si muscular reduse.
La astenici exista o frecventa crescuta a ulcerului gastro-
duodenal, hipertiroidiei, visceroptozei si schizofreniei.
3.Tipul hiperstenic (picnic) caracterizat prin
predominenta dimensiunilor transversale in raport cu
cele verticale; persoanele cu acest tip constitutional par
voinice, robuste, indesate, cu capul rotund, gatul scurt si
gros, torace bombat.
La hiperstenici ar exista o frecventa crescuta a obezitatii,
DZ, cardiopatiei ischemice, gutei, litiazei biliare si
psihozei maniacodepresive.
STAREA DE NUTRITIE
Starea de nutritie se apreciaza prin cercetarea tesutului
celuloadipos subcutanat, a musculaturii si prin cantarire.
Formula Broca corelarea greutatii in kg cu numarul de
centimetri care depasesc 1m in inaltime.
Aprecierea starii de nutritie il constituie grosimea pliului
cutanat (normal mai mic de 1,5 cm in regiunea toracica,
abdomen si coapse).
Modificari patologice:
l. Obezitatea = cresterea greutatii corporale pe seama
tesutului gras, cu peste 10% din greutatea ideala.
Obezitatea poate fi:
a) usoara (gradul l) 30%;
b) medie (gradul ll) intre 30-50%;
c) severa (gradul lll) > 50%.
In functie de distributia depunerii de grasime, obezitatea
poate fi:
a) generalizata = acumularea de grasime este relativ
uniforma pe torace, abdomen si membre;
b) segmentara = acumularea de grasime se face in
anumite zone ale corpului, cu realizarea a doua tipuri
mai importante: android (acumularea grasimii
pedominant pe ceafa, trunchi si partea superioara a
abdomenului)
si ginoid (depunerea de grasime predominant pe fese,
solduri si coapse).

Cauzele obezitatii:
1. Aport alimentar exagerat (lipide, glucide) in prezenta
unei activitati fizice reduse (sedentarism);
2.Tulburari endocrine sdr. Cushing, sdr.adiposogenital
(obezitatea de tip ginoid), climaterium;
3. Terenul genetic;
4. Factori neuropsihici;
5. Sdr. Pickwick.
ll. Deficitul ponderal = scaderea greutatii corporale cu
peste 10% din greutatea ideala.

Are trei variante:
1. Emacierea tesutul celulo-adipos este aproape sau
complet disparut (proeminente osoase ale fetei evidente
rin disparitia inclusiv a bulei Bichat, globii oculari
infundati in orbite, trunchiul si membrele mult subtiate);
2. Casexia tip avansat de deficit ponderat; pe langa
disparitia paniculului adipos, se diminueaza musculatura
striata;
3. Marasmul = stadiul final al deficitului ponderal; apar si
tulburari metabolice si hidroelectrolitice ireversibile.
Cauzele deficitului ponderal:
- Aport alimentar insuficient: - voit (cura de slabire);
- nevoit (prizonierat);
- datorat unor boli (neoplasm,
DZ, stenoza esofagiana, stenoza pilorica, anorexie
mentala).

STAREA DE CONSTIENTA
1.Torpoarea = status scurt de activitate psihologica
diminuata caracterizata de reducerea temperaturii
corpului si a metabolismului. In partea activa a zilei
corpul isi mentine temperatura si activitatile normale, dar
temperatura scade in partea nocturna a zilei pentru a
prezerva energie.
2. Obnubilarea = tulburare a starii de constienta in care
functiile psihice sunt incetinite, pragul perceptiei este
crescut ducand la ingreunarea perceptiilor si in general a
contactului si posibilitatilor de orientare in mediul
ambiant, neurmata de amnezie.
3. Stupoarea = suspendarea activitatii psihice si fizice
caracterizata prin imobilism facial, privire trista,
imobilitate completa, tacere, refuzul alimentatiei.
4. Pierderea constientei
a) Sincopa = pierderea de scurta durata a constientei,
datorita reducerii circulatiei sanguine cerebrale.
Pacientul prezinta: - o stare nedefinita de rau;
- tulburari vizuale;
- ameteala;
- transpiratii reci;
- paloare (in sincopa alba produsa prin
scaderea presiunii in circulatia cerebrala);

- cianoza (in sincopa albastra produsa de
oprirea brusca a respiratiei).
Dupa acestea, pacientul isi pierde constienta si cade, iar
dupa 2-3 min isi revine spontan.
Lipotimia = pierderea constientei de scurta durata, ca
urmare a insuficientei circulatorii cerebrale.
Cauze: - scaderea marcata a tensiunii arteriale
(hemoragii severe);
- aritmii cardiace (tahicardie paroxistica, fibrilatie
atriala cu ritm rapid, BAV total).
Forme clinice:

1. sincopa de efort apare la pacientii cu debit cardiac
scazut (stenoza Ao);
2. sincopa posturala secundara hipotensiunii arteriale in
ortostatism (DZ, varstnici);
3. sincopa din timpul tusei se instaleaza la sfarsitul unui
paroxism de tuse (bronsita cronica la fumatori si
alcoolici);
4. sincopa mictionala in timpul sau dupa efortul de
mictiune;
5. sincopa asociata cu miscari ale capului insuficienta
arteriala vertebro-bazilara.
Sincopa psihogena (criza isterica)
a) examen clinic (puls, tensiune arteriala, ascultatia
cordului) normal in timpul inconstientei;
b) trasaturi teatrale (niciodata fara public si scop).
Epilepsia = pierdere a constientei secundara alterarii
activitatii electrice a creierului.

Forme:
1.epilepsia generalizata - crize convulsive tonico-clonice,
insotite de pierderea constientei;
2. epilepsia localizata apare in tumorile si traumatismele
cerebrale; nu se insoteste de pierderea cunostintei.
Coma = stare patologica caracterizata prin pierderea
completa sau partiala a cunostintei, motilitatii si
sensibilitatii (functii de relatie), dar conservarea celor mai
importante functii vegetative (respiratie, circulatie,
termoreglare).

Clasificare:
a) dupa profunzime: - coma profunda in care pacientul nu
reactioneaza la nici un fel de excitant, iar reflexele
cornean, osteo-tendinoase si de deglutitie sunt absente;

- coma medie forma mai usoara; pacientul
raspunde la excitanti mai puternici si prezinta uneori delir
si stare de agitatie;
- obnubilarea forma cea mai usoara de
tulburare a cunostintei; pacientul este dezorientat si
somnolent, executa vag unele ordine si raspunde la
intrebari, dar cu dificultate.

b) d.p.d.v. etiologic: - come neurologice (come insotite de
hemiplegie, come cu sdr.meningian, coma prin
hipertensiune craniana, coma postepileptica, coma prin
traumatism cranian);

- come infectioase si metabolice (coma
uremica, coma hepatica, coma diabetica, coma
hipoglicemica);
- come toxice (coma alcoolica, coma
barbiturica).
SEMNE NEUROLOGICE
1.ECHILIBRUL STATIC (statiunea verticala) este
tulburat in: - leziuni ale: - sistemului vestibular;
- sistemului extrapiramidal
(Parkinson);
- tabes;
- polinevrite.
Proba Romberg: pacientul in pozitie verticala, cu
picioarele apropiate, cu varfurile si calcaiele lipite, este
rugat sa inchida ochii.
Proba Romberg pozitiva = pacientul nu poate mentine
aceasta pozitie (tabes, polinevrite).

Proba Romberg negativa = la cerebelosi.

2.ECHILIBRUL DINAMIC (mersul)
Poate prezenta urmatoarele tulburari:
a) spasmodic mers rigid, greoi, tarand picioarele
(scleroza in placi);
b) tarat cu cautarea unui punct de sprijin pentru maini si
dupa ce-l gaseste , pacientul isi trage piciorul
(parapareze);
c) cosit duce lateral membrul inferior bolnav, descriind
un semicerc (hemipareza spastica);
d) stepat piciorul cade balant, pacientul flecteaza mult
gamba pe coapsa si coapsa pe bazin pentru a nu atinge
solul cu varful degetelor (paralizia nervului sciatic
popliteu extern);
e) rigid mers cu pasi mici, cu corpul aplecat inainte
(Parkinson);
f) dansant topait (coree);
g) talonat pacientul prezinta o dimensionare gresita a
miscarilor, ridica membrul inferior mai sus si-l fixeaza pe
sol cu calcaiul (tabes);
h) ebrios in zig-zag, nesigur, pe doua carari
(sdr.cerebelos);
i) leganat de rata sau mersul salutand, cu
aplecarea pe spate la fiecare pas (luxatie unilaterala
congenitala de sold).

3. MOTILITATEA VOLUNTARA (activa)
Se cerceteaza:
a) miscarile spontane, prin simpla inspectie a pacientului;
b) amplitudinea miscarilor (se cere pacientului sa execute
diferite miscari in diverse articulatii), viteza (rapiditatea
cu care se face miscarea) si forta musculara (se cere
pacientului sa execute o miscare in timp ce medicul se
opune ei).
Motilitatea activa poate prezenta un deficit partial
(pareza) sau total (paralizie).
Denumirea paraliziei este in raport cu segmentele afectate:
monoplegie = paralizia unui membru;
hemiplegie = paralizia unei jumatati de corp cu membrele
respective;
paraplegie = paralizia ambelor membre inferioare;
tetraplegie = paralizia membrelor superioare si inferioare.
In cazul parezei se folosesc termenii: monopareza,
hemipareza, parapareza si tetrapareza.


4.COORDONAREA MISCARILOR
Tulburarile de coordonare duc la ataxie , care in functie
de interesarea caii sensibilitatii profunde inconstiente
sau constiente, poate fi de tip cerebelos sau tabetic.
Ataxia cerebeloasa intalnita in leziuni ale cerebelului
si cailor cerebeloase se caracterizeaza prin:
a) dismetrie cu hipermetrie pusa in evidenta prin proba
index nas (se cere pacientului sa duca degetul aratator
pe varful nasului) si calcai genunchi (pacientul in
decubit dorsal este solicitat sa duca, calcaiul pe
genunchiul opus);
In ambele probe pacientul nu atinge tinta = dismetrie,
ezita si chiar o depaseste = hipermetrie.
b) asinergie = defect de coordonare a miscarilor simultane
care participa la executarea unei miscari complexe.
c) adiadococinezia = imposibilitatea de a executa miscari
repezi, succesive si de sens contrar, evidentiata prin
proba inchiderii si deschiderii rapide a pumnului si prin
proba moristii (invartirea rapida a unui index in jurul
celuilalt).
d) tremuratura cerebeloasa: statica = apare in timpul
statiunii si mersului, dispare in decubit si kinetica =
intentionata in timpul miscarilor voluntare.
e) tulburari de scris (neregulat, tremurat), de vorbire
(sacadata, monotona, lenta) si de mers (nesigur, in zig-
zag).
Ataxia tabetica in tabes, se caracterizeaza prin:
- mers talonat cu baza largita;
- dismetrie cu hipermetrie;
- proba Romberg pozitiva;
- abolirea ROT.
5. REFLEXELE

A. Reflexele cutanate se cerceteaza excitand pielea cu
un varf de ac: - reflexul palmo mentonier = excitatia
regiunii tenare produce contractia muschilor barbiei
homolateral, in leziuni piramidale;
- reflexele cutanate abdominale (superior,
mijlociu si inferior) = cu pacientul in decubit dorsal, se
excita pielea abdomenului si se obtine normal contractia
muschilor abdominali in regiunea corespunzatoare
(reflex diminuat sau abolit in leziuni piramidale).
- reflexul cutanat plantar = excitatia marginii
externe a plantei de la calcai spre degete produce
normal, flexia degetelor; in leziuni piramidale, degetul
mare face o miscare de extensie (semnul Babinski), care
poate fi insotita de desfacerea in evantai a celorlalte
degete.

B. Reflexele osteo tendinase (ROT)
Cercetarea ROT se face cu un ciocan de reflexe,
percutandu-se tendonul si obtinandu-se contractia
muschiului respectiv: - reflexul rotulian percutia
tendonului rotulian determina extensia gambei pe
coapsa;
- reflexul achilian percutia tendonului lui
Achile produce contractia tricepsului sural.
Modificarile patologice ale ROT:
a) diminuate sau abolite in: tabes, mielite, nevrite,
polinevrite;
b) exagerate in leziuni piramidale.

Clonusul = producerea unor miscari ritmice, regulate si
involuntare, la nivelul rotulei (examinatorul apasa brusc
rotula in jos cu primele doua degete de la mana,
mentinand aceasta pozitie) sau piciorului (miscare
brusca de flexie dorsala a piciorului); apare in leziuni
piramidale.

C. Reflexele pupilare: - fotomotor reactia la lumina;
pacientul priveste in departare, se acopera cu palmele
ochii, se asteapta cateva secunde si apoi se descopera
brusc, pe rand, cate un ochi; normal se micsoreaza
(mioza);
- de acomodare la distanta se cere
pacientului sa urmareasca degetul examinatorului (situat
la 15 cm); normal la apropierea degetului pupila se
micsoreaza, iar la departarea lui se dilata (midriaza).
Pierderea reflexului fotomotor cu pastrarea celui de
acomodare la distanta este intalnita in sifilisul nervos
(semnul lui Argyll Robertson).

6. SENSIBILITATEA

Tulburarile de sensibilitate sunt:
a) subiective: - parestezii = senzatii anormale percepute
ca furnicaturi, intepaturi; in nevrite, polinevrite si tabes.
- durere in tumori, hernie de disc.
b) obiective: - tulburari de sensibilitate superficiala in
nevrite, polinevrite, leziuni medulare tactila (se
cerceteaza cu ajutorul unei bucati de vata cu care se
ating diferite regiuni ale pielii), - termica (prin aplicarea
pe piele a unei eprubete cu apa calda si a uneia cu apa
rece) si dureroasa (se cerceteaza cu varful unui ac).
Tulburarile includ diminuarea (hipoestezie) sau abolirea
(anestezie) sensibilitatii superficiale.
- tulburari ale sensibilitatii profunde (in tabes,
polinevrite) sensibilitatea profunda vibratorie se
cerceteaza cu ajutorul diapazonului aplicat pe
eminentele osoase iar sensibilitatea mioartrokinetica
(sensul atitudinii si al deplasarilor segmentelor) prin a
cere pacientului (care sta cu ochii inchisi) sa recunoasca
pozitia (imprimata de medic) unui segment de membru.
Disociatiile de sensibilitate:

1) disociatia siringomielitica = pierderea sensibilitatii
termice si dureroase cu conservarea celei profunde si
tactile (in siringomielie);
2) disociatia tabetica = pierderea sensibilitatii profunde si
tactile cu conservarea celei termice si dureroase (in
tabes).
7. MISCARILE INVOLUNTARE

a) Tremuraturile = miscari involuntare ritmice, egale si de -
amplitudine mica.
b) Convulsiile = contractii voluntare bruste, neregulate si
intermitente care duc la deplasari ale segmentelor.
Pot fi generalizate si partiale, iar dupa durata tonice si
clonice.
c) Fasciculatiile musculare = contractii limitate la fibrele
musculare, care se traduc prin miscari ondulante ale
muschilor (siringomielie).






d) Miscarile coreice = dezordonate, bruste, de amplitudine
variabila, ilogice, accentuate de miscarile voluntare;
diminua in repaus si dispar in somn.
e) Miocloniile = contractii involuntare bruste, de scurta
durata, ca cele determinate de curentul electric, localizate
la un singur muschi sau la un grup muscular, nu dispar in
somn, nu produc miscari ale segmentelor (encefalita
epidemica, uremie).
f) Crampele functionale = contractii tonice, trecatoare,
limitate la un grup muscular care participa la un act
profesional, intotdeauna acelasi (crampa scriitorului,
pianistului, innotatorului).
h) Ticurile = miscari bruste, cu caracter semi-constient,
accentuate de emotii, diminuate de vointa; dispar in somn.
i) Trismusul = contractia maseterilor cu imposibilitatea
deschiderii gurii (tetanie, tetanos, epilepsie).