»CUVINTE Vii" TANARUL BOGAT w1e Un tanar framAntat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce si fac si mostenesc viata cea vegnici ? Auzise de ,,Proorocul”. Se apropie de Méntuitorul cu cuviingi, ca unul ce era de neam bun: - ,{nvapitorule bune, ce si fac sA mostenesc viata cea vesnicd ?” Méntuitorul fi intrerupe intrebarea: ,Ce m numesti «bun» — singur Dumnezeu e bun”. — Ca si cénd ar fi vrut si-1 corecteze de mai inainte in pirerea ce-o avea tanirul despre bunatate sau chiar despre bunitatea sa. (Sunt oameni care se bat in piept c&-s cinstifi. Asa o fi; dar si nu creada c& cinstea e numai atta ctl o au ei. Cinstea si bundtatea ct o avem noi eo masura prea mic’ fats de marimea ei adevarat, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). lati cum il ridic4 dintr-o dati la o infelegere mai adevarati despre bundtate. Mantuitorul stia sigur cA tandrul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel. - ,Stii poruncile Legii 2” (Si i le spune Méntuitorul pe scurt: s& nu curvesti, sA nu ucizi, sé nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce |-ar primejdui mai mult — tan&r find.) Deci dac& vrei s& intri in viata, fine poruncile. Tandrul ,,voind si se indrepteze” — unii din parinfi spun: vrand s& se laude inaintea Mantuitorului, mirturiseste ca toate acestea le-a pazit din tinerefele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile legii. Totusi tantrul acesta, desi implinise poruncile, stiruia in el nemulfumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunitate. - ,Vrei si fii destvargit 2 Mergi vinde-fi averile tale si le imparte saracilor gi vei avea comoara in cer, $i vino urmeazi-Mi Mie !” La nimeni pani aci n-a cerut lisus sa-si vand averile !_ Tanarul voia mai mult decat intrarea in viata, de pe urma implinirii poruncilor. ,Vrei s& fii desavargit ?” - implineste sfaturile ! Pe cuvantul acesta se intemeiazA calugaria !10 PARINTELE ARSENIE BOCA Deci iat& ce figiduinfa dau calugavii: ci implinesc mai mult decat poruncile; se fagiduiesc s implineascd sfaturile: al saraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori ficdndu-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor. Aci tndirul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il cheama gi la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Méntuitorului si a plecat intristat. Méntuitorul, dnd din cap, a vazut c& era lipit cu inima de bogiitie si n-a cugetat destul de adanc. $i a zis ucenicilor cuvantul acesta: ,,Cat de anevoie vor intra bogatii in imparatia Iui Dumnezeu”, — gandindu-se la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii: ,Doamne, dar cine poate si se mantuiasc ?” Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot méntui mai usor, ca unii ce au miei si boi si pot aduce jertfe, pe cdnd cei sraci n-au de unde aduce jertfe. Cea ce la oameni e cu neputinta, e cu putinté la Dumnezeu !” Jertfele oamenilor nu pot s&-i mantuiascd, ci numai jertfa de pe Cruce a Méntuitorului ne este dat spre mantuire. intelesul bogatiei: Nu siracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste, precum nici bogétia nu te mantuieste, nici sirficia nu te osindeste, ci cum ai sufletul téu si fati de bogitie si fati de siracie. Esti sdrac si zorit cu gandul dupa avere, iat c& nu te mAntuieste s&rdicia ta. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogafia ta, iat cA nu te primejduieste bogatia ta. Cum stai cu sufletul si fafa de una si fata de alta, de la asta até’ méntuirea sau osanda ta. laté imparati care s-au méntuit: sfantul imparat Constantin gi maica sa, Elena; impardteasa Irina; sfantul Ioan Gurddeaur era de neam inalt si avand bogitie; sfantul Vasile avea bogitie, dar avea inima dezlipita de ea gi traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat din averea sa primul spital. Maica Domnului nu era o cergetoare. Sfantul Marcu avea case in Terusalim. Pescarii aveau oameni angajati. Mai departe stim din predanie despre tandrul acela, ci dup’ Ristignirea Mantuitorului si dupa Inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa, dupa Indljare si dup& Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate acestea si abia atunci gi-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu L-ainfeles. Iar cand a vazut uciderea Iui Stefan $i linistea lui cereasc’,»CUVINTE Vil u precum si propoveduirea pe fati si far nici o fricd a Apostolilor, a venit acas& si s-a mirturisit crestin, lepidandu-se de toate, asa cum il sfituise Tisus. Sambita, Rezumat dupa omilia 25.X1.1946 _I.P.S. Mitropolit Nicolae BalanPARINTELE ARSENIE BOCA. »MANATI MAI ADANC !” e Cu aceste cuvinte a sfarsit lisus zdroaba de toati noaptea a unor pescari, intorcdndu-o intru o asa bucurie, incat printr-insa au cunoscut c& Tisus e Dumnezeu, Stapanul marilor si al vietdtilor dintr-insa. Oricine dintre noi poate cA s-ar multumi cu atfita; cu bucuria c& Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunostinfa pentru un moment. Simon pescarul a mai facut ceva: si-a simfit toat nevrednicia sa de om in preajma lui Dumnezeu, si, neputind scipa de simfiméntul nevredniciei, a spus o vorba, care poate fi si potrivit& si nepotrivita: »Doamne, iesi de la mine, c& om picatos sunt !” Domnul, nu numai cA nu |-a ascultat si se duc& de la el, dar |-a chemat la Sine, printre primi ucenici. L-a chemat din marea pestilor, unde n-a avut necaz decdt o noapte, in marea societitii omenesti: apostol, pescar de oameni, unde ,,necazurile Evangheliei” fin toat’ viata. Ca pescar de oameni, ca vestitor al Evangheliei lui Dumnezeu, s-a indoit de cdteva ori in misiunea sa. Odat — dorind el — Iisus I-a chemat pe valuri. in curtea lui Pilat de trei ori s-a lepadat de lisus. lar ultima dati — spune o predanie — Petru, viznd urgia prigoanei lui Neron- Cezarul, a fugit, vrand si scape. Atunci, spune predania, lisus i s-a ardtat mergind spre cetate. Petru-,,pescarul”, cum il numeau crestinii in ascuns ~ L-a intrebat: ,,Unde mergi Doamne ?” Jar lisus i-a rispuns: ,,Merg la Roma sa ma ristignese a doua oar !” Petru si-a infeles gresala si dojana pe care i-a ficut-o lisus. intors de Dumnezeu iarasi la misiunea sa, la necazurile morfii pentru Viata, sigur ci, — dupa cuvantul ce-I auzise odinioara: mana mai adanc” — a simfit din nou nevrednicia sa de om si bucuria pe care i-a fcut-o Dumnezeu, bucurie care a covarsit necazul firii, cu adéncurile rostului dumnezeiesc. in necazurile, pline @e bucurie, ale Evangheliei, mult mai mult road a adus crestinati,ii moartea sa muceniceascd pentru lisus, decat daca si-ar fi crutat viata pentru sine.»CUVINTE vii" 1B Tat ce rosturi au avut cuvintele lui lisus ,.m&n& mai adinc”, in viata si misiunea ucenicului Siu Petru-,,Pescarul”. Ce invijiminte putem desprinde noi din cuvantul lui Iisus: »mAnati mai adénc” ? - C& in toati stridania noastr’ bun’, si manim mai adane. Necazul, piedicile sau incerc&rile sunt puse ca s& le trecem, iar nu ca si ne oprim sau s& ne intoarcem pgubasi. ~ Incerc&rile de tot felul sunt binecuvantate de Dumnezeu si trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor si ne intalnim cu El, c&ci de la El primim puterea neobisnuit8, care intoarce necazul in bucurie. - C& intotdeauna, ori de céte ori ne intélnim cu Dumnezeu in necazuri, toate sunt chemiri de-a-I fi mai aproape, de-a-I fi ucenici, de-a nu ticea binefacerile Sale c&tre noi. — Ca mare trebuinfi au oamenii, confrafii nostri, de mirturia noastri, precum c& in incerc&ri e mai aproape Dumnezeu de noi si noi de El. - SA mandm deci mai adénc rosturile viefii acesteia si ale tuturor incercirilor ei, ci sfarsitul lor e moartea picatului si intilnirea nedesparfit cu Dumnezeu. ~ C& fara glsirea lui Dumnezeu in incerc&rile viefii, viata noastr’ ar fi o noapte de zdroaba zadamic’, mai zadamic& decat odinioar’ cea a lui Simon pescarul. ‘Nu pricepem viata fir Dumnezeu. Dar il pricepem pe Dumnezeu din necazurile viefii - bune toate — si din ele propoveduim pe Dumnezeu. - $i propoveduifi-L si voi ! Sambata 51X48 Duminecd; Luca 5,1-11.14 PARINTELE ARSENIE BOCA O iNTREBARE IUBIRIL a »Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El s& nu piard, ci si aib& viata vesnica” (Ioan 3,16). - De ce L-a dat Dumnezeu pe Fiul Sau, lisus, spre jertfa, ,,si inca jertf&i de cruce” ? - Pentru c& singurul grai care mai poate rizbi pind la inima oamenilor, s-a dovedit c& nu mai ramane altul, decat Jertfa Cuiva pentru ei. Cnd moare cineva pentru tine, pe acela nu-l pofi uita niciodata. La inceputul unuia dintre rizboaie iesise o lege c& pofi lipsi de la rizboi daca iti gisesti un inlocuitor. Greu de gasit inlocuitor la moarte. Era undeva un om, cu o casi de copii, dar necredincios si trebuia si plece la razboi. Cand la plecare, iat& vine la el un tanar si-i spune: Eu sunt singur, chiar dac’ mor dupa mine nu plange nimeni; merg eu in locul d-tale la razboi !” S-a dus tandrul. Dupa oarecare vreme tnarul cade rinit de moarte si cum ajunge acas& moare. ‘Morméntul sau era mereu impodobit cu flori si nimeni nu stia cine i le pune, pana cnd intr-o noapte a fost gisit necredinciosul cé-i ducea flori la mormant. ~- Bine, dar tu nu crezi in Dumnezeu ! - Ba acum cred, fiindcd numai Dumnezeu i-a putut da tanarului acestuia jubirea de mine si de copiii mei, ca s& meargi el in locul meu la moarte, si asta numai Dumnezeu a mai facut-o, cAnd a trimis pe Fiul Sau s& moara in locul nostru ! intrebarea: Dac& asa de mult ne iubeste Dumnezeu, cum se face ci viata noastri e asa de apdsati de tot felul de incercdri ? Sau, punand intrebarea cu cuvintele Scripturii: De ce ,,pe cel ce-1 iubeste Dumnezeu»CUVINTE Vii" 15 il cearti, iar pe cine-I primeste il bate” ? Cu alte cuvinte, daca asa de mult ne jubeste Dumnezeu, de ce-i viafa noastri asa de neciijit’ ? - Fiindcd ,pe cat sunt de departe rastriturile de la apusuri asa sunt de departe judecitile Mele de judecifile voastre” (Psalmul 102,12; Isaia 55,8-9) — zice Domnul !_O micd pilda: altfel sunt judecfile unui tata care-si ia la rost copiii, decat e socoteala copiilor. Dar cnd copii vin la minte deplind, atunci infeleg care a fost judecata tatalui lor cénd le-a dat bataie. (Sf. Marcu Ascetul, Filocalia I, pedeapsa — intarire.) Asa si noi, cat suntem infégurafi in trup, suntem destul de legafi fntr-o infelegere trupeasc& a viefii, intr-o injelegere prunceasc’. Dar cand vom scipa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinfi vor mulfumi lui Dumnezeu pentru toate incercatile la cate ne-a supus ct eram in lume. Trebuie, prin urmare, si lungim vederea pana dincolo de zarea viefii acesteia, pan& in cealalt’ imparatie, c& altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia, si, nepricepfnd-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar, daca o infelegem asa cum este, pe una in legiturd cu alta, atunci oricum ar fi de nec§jiti, cap’ti o valoare neprefuitd. $i atunci se intémpla un lucru minunat: omul iubeste necazurile si pe tofi cei ce-1 necdjesc indeosebi. De-acum crestinul sti linistit pe conducerea lui Dumnezeu gi vede cd orice cruce a viefii sale este o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu; orice cruce e o treapta a desAvarsirii. Deci daci ne impértisim cu Sfanta Jertfi a Domnului, ne impirtasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impirtasire, care, printre alte daruri, are si pe acesta: c& ne ridict de la infelegerea prunceascé a vietii la intelegerea pe care o avea lisus, in temeiul cdreia fi suntem urmatori convinsi i linistifi, oricdt de nelinistit{ ar fi marea viefii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma !16 PARINTELE ARSENIE BOCA ZIUA CRUCIT os intr-una din cantirile Bisericii, alc&tuit’ dupa Psalmii lui David, preamirim pe Dumnezeu in cuvintele: ,,Sfant este Domnul Dumnezeul nostru; inalfafi pe Domnul Dumnezeul nostru, si va" inchinafi asternutului picioarelor Lui, cd Sfint este”. O alt& cantare bisericeasca, preamirind crucea, zice: Acum vedem asternutul unde au statut picioarele Tale Stapane...” ,Astazi cu adevarat cuvantul cel de Dumnezeu graitor al lui David a luat sfarsit, cd iat aratat ne inchinam si asternutului preacuratelor Tale picioare.” Deci pana la rastignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul mortii celei mai de ocara. Prin sfintele Sale patimi, Iisus a schimbat ocara in slava, ineat Apostolul Pavel nu gisea alt cuvant in care si se laude decat in Crucea Domnului, mustrand pe cei ce sunt vrijmasii crucii. Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise si prin David. Prin proorocul David ne porunceste si ne inchinam Crucii, asternutului picioarelor Lui, ca sfant este. Oare de ce zice despre Cruce c& e asternut numai al picioarelor Lui ? — Fiindcd Tisus S-a rastignit pe Cruce nu cu fiinja Sa dumnezeiasca, ci cu firea omeneasc’, Adam cel nou, cea ce in graiul profetului e tot una cu picioarele lui Dumnezeu. Sa limurim ceva si din infelesul crucii ca suferinfd. Suferinta, necazurile, incercarile sunt cea mai necunoscut cruce, desi fiecare are de dus céte una. Mai tofi se roagi Ini Dumnezeu s3-i scape de cruce. Nu e bine aga. E semn c& oamenii nu-i cunosc rostul $i nu-i cunosc pe sfinti. Iati de pildd ce spune sfantul Marcu Ascetul, c& prin aceasta se cunoaste daci o are cineva, daca primeste cu bucurie necazurile. Tot acest sfaint ne spune despre crucea incerc&rilor, c& pentru trei pricini vin asupra noastri: 1.ca pedeaps& pentru piicatele faicute»CUVINTE Vil" (,pedeapsa” in graiul batranilor inseamna invatare de minte); 2. pentru ferirea de cele ce altfel le-am face; si 3. pentru intirirea virtufii. ,SA nu spui c& se poate cAstiga virtutea flird necazuri: c&ci virtutea necercata in necazuri nu e intariti !” (Filocalia I, p. 236. 66). Cea mai grea incercare a viefii este necazul morfii. Cum stim fafa de o asemenea incercare ? Ar trebui si stim si mai linistiti ca fata de cruce; fiinde’ Méntuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul crucii din ocara in slava, ci a schimbat si rostul mortii si l-a facut bun. Pana la lisus moartea era o pedeapsi datA firii omenesti, plati a pacatului. De la infrangerea mortii, prin invierea Omului nou, moartea, cea mai grea incercare a vietii acesteia, s-a schimbat in moarte a pacatului si a izbivirii firii omenesti. Asa ne invafi sf. Maxim Marturisitorul. Tata de ce praznuind Crucea vorbim de inviere si a morfii omorare, Acestea sunt cunostinfe duhovnicesti care dau curaj vietii acesteia, fi dau infeles si o liniste cu atét mai mare cu cat e mai involburaté marea societifii omenesti. lata pe ce temelie stim, in praznicul {nalfarii, cdnd zicem: »Crucii Tale ne inchinam Stapane si sfanta Invierea Ta o audi siomarim !”... Sambata, 14sept.49 Ziua Crucii.18 PARINTELE ARSENIE BOCA OAMENI CARE ,,AU LASAT TOTUL” -5- »Tragénd luntrile la frm, au Lasat totul si au mers dupa El”. (Luca 5,11) 1, ,,Toat noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar 2. pe cuvantul Tau voi lisa mrejile jos.” 3. Pescuitul minunat. 4. Au Kisat totul: (luntri, pesti, casi, parinti, nevasta) si au mers dupa El. Au simgit c& nu-i chema un om, om ca oarecare, ci fi chema un Om ca nimeni altul. Dumnezeu se ficuse om. Un om sirac, bun, bland si de-o nemaivazuti smerenie. Prin acestea se strivedea Dumnezeu; sufletul lor simjea si pe loc s-a aprins de o mare dragoste de El, cat au uitat toate si nu le-au mai trebuit acelea, ci numai pe El. Este prin urmare o sete, o foame, o trebuinfa a sufletului, care nu se stimpiri cu nimic altceva decit numai cu Dumnezeu; iar cénd il gaseste nu-i mai trebuie nimic din cele de aici, ci pe toate le las’ si urmeaza Lui. Mantuitorul Iisus cheama ucenicii ~ urmagii Apostolilor — pana la sfarsitul veacurilor. Durerea este, ci desi noi fl cunoastem si stim cui credem, noi nu lism nimic din ale noastre si totusi ne tinem c&-I urmam Lui. De aceea intunerecul necunostinfei de Dumnezeu si de noi insine s-a intirit, si tot mai grea se face noaptea fiir de Dumnezeu. $i asa iat c lumea intreaga se trudeste toatd noaptea si nu prinde minte deloc. Oamenii se revars4 unii peste alfii in valuri de mare, cum nu s-a mai -vizut mai mare potop de valuri. Dacé listim lucrurile s& meargé in voia valurilor i nu vom face ca Simon pescarul de odinioara: ,,Dup& cuvantul Tau...” truda oamenilor va fi din ce in ce mai zadarnicd; noaptea necunostinfei de Dumnezeu din ce in ce mai intunecoasd, — si aceasta pentru inmulfirea fuirddelegilor. — Stiu c& si astizi lasi oamenii toate, dar neurmand pe nimeni. $i bitaia e asa»CUVINTE Vil” 19 de mare ct sare pamantul in buc&fi. [ar piméntul, dupa graiul Scripturii, e inima oamenilor. Aceia de bucurie c& au aflat pe Domnul au lisat toate si erau fericifi, urmand pe Domnul, Cei din zilele noastre, care las toate de urgia prapadului, flindc n-au urmat pe Domnul, au vai peste vai. Se raresc pistorii. ,.lat& vin zile zice Domnul Dumnezeu, in care voi trimite foamete pe pamént, nu foamete de paine si nu sete de ap’, ci de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8,11). Ce e de ficut ?. Raspuns: Copii curafi, neinc&rcati de atdtea pAcate pirintesti, mai strivezii spre Dumnezeu, in stare si lase toate pentru dragostea de Dumnezeu si Evanghelia Sa. Tat& de unde incepe chemarea Apostolilor, a propoveduitorilor de Dumnezeu neinfricafi si in stare a purta necazurile Evangheliei: de la noi tofi. Roade si nu frunze | Soarta apostoliei in lumea aceasta e impreunat cu primejdie de moarte. Dar dragostea de Dumnezeu ne desface de orice dragoste de pimént sau grija de viafa. intélnirea cu Méntuitorul schimba pe oricine. Iar cine L-a intalnit, nu poate si nu-L propoveduiasca, si aiba si altii parte de neasemanata bucutie de a-L'urma pe El toatl stadia vietii. Dupa inviere: Maria Magdalena, Petru; Luca si Cleopa spre Emaus. Saul pe drumul Damascului. Toti avem datoria de a-L propovedui cu cuvantul, cu fapta, dar mai ales cu dragostea. lar dacd vremea ne-o va cere, si ne ajute si lisim toate cu bucurie pentru Dumnezeu, si si-I urm&m Lui, si in veacul de acum gi in cel viitor. Chemarea ucenicilor lui Iisus in lume: Matei 10. Faptele Apostolilor 26,16-18.»CUVINTE Vil" 19 de mare cAt sare pamAntul in bucati. lar pamAntul, dupa graiul Scripturii, e inima oamenilor. Aceia de bucurie c& au aflat pe Domnul au lasat toate si erau fericiti, urmand pe Domnul. Cei din zilele noastre, care las toate de urgia prip&dului, fiindcd n-au urmat pe Domnul, au vai peste vai. * Se rrese pastorii. ,,JatA vin zile zice Domnul Dumnezeu, in care voi trimite foamete pe pamént, nu foamete de paine si nu sete de api, ci ‘it cuvintele Domnului” (Amos 8,11). Ce e de facut ? Raspuns: curafi, neinc&rcati de atétea placate pirintesti, mai strivezii spre Dumnezeu, in stare s& lase toate pentru dragostea de Dumnezeu si Evanghelia Sa. Tati de unde incepe chemarea Apostolilor, a propoveduitorilor de Dumnezeu neinfricafi si in stare a purta necazurile Evangheliei: de la noi toti. Roade si nu frunze ! Soarta apostoliei in lumea aceasta e impreunat& cu primejdie de moarte. Dar dragostea de Dumnezeu ne desface de orice dragoste de pimént sau grijé de viafé. intalnirea cu Mantuitorul schimba pe oricine. Iar cine L-a intalnit, nu poate si nu-L propoveduiasca, si aiba si alfii parte de neasemanata bucurie de a-L urma pe El toata stadia vietii. * Dupa inviere: Maria Magdalena, Petru; Luca si Cleopa spre Emaus. Saul pe drumul Damascului. Tofi avem datoria de a-L propovedui cu cuvantul, cu fapta, dar mai ales cu dragostea. Iar dac& vremea ne-o va cere, si ne ajute sd lisim toate cu bucurie pentru Dumnezeu, si sa-I urmam Lui, si in veacul de acum $i in cel viitor. Chemarea ucenicilor lui Iisus in lume: Matei 10. Faptele Apostolilor 26,16-18. Ambata20 PARINTELE ARSENIE BOCA SFANTUL VASILE CEL MARE: —UN IERARH DE ATITUDINE - -6- Se scriu lucrurile acestea, mrturie pentru crestinii care vor s& ‘infeleaga c& traim cele mai bune vremuri de méntuire. Iaté dovada istorica: La anul 313 de la Hristos, {mparatul Constantin a dat edictul de la Milano, prin care recunoscu crestinismul printre religiile de stat. Mare bucurie in crestinatate | Dar... cum au sc&pat crestinii de sub grija, de indat& ce au trecut din ilegalitate la libertate, la persoana juridica, viata morala a crestinilor incepu si se destrame. Cum si-au primit averile inapoi — urmasii mucenicilor -, pufini au mai ramas care si nu se incovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta. Deci de indat& ce-au iesit de prin giurile pamantului la larg, de indat& ce-au sc&pat de prigoanele Cezarilor, cu un cuvant de indata ce-au iesit din imprejurarea de jertf a vietii, cnd adic& nu mai era o primejdie a miérturisi crestinismul pe fata, s-a intamplat cd si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet, pan la asa masura raiser’, incat au inceput crestinii a se lua dup un raticit, Arie, care tigdduia dumnezeirea Méntuitorului, - chiar piatra cea din capul unghiului, prin care st sau cade cineva din crestinism. De indata ce crestinismul, mai bine zis crestinii furd lisafi la larg, se inmulfi si inclinarea de-a cidea din crestinism. (Nu stiu cum, dar parc nu e nimic pe lume fara o randuiala; a venit si pentru acestia o c&petenie, dup care s& se ia.) Parcd de-aici incepe judecata, care desparte oile de capre. Ar fi fost mare mirare s& nu se arate si o atare ispiti de necredinta, de vreme ce, odat& cu impratul Constantin, au trecut, cu numele, la crestinism, doud treimi din imperiu. Era ,,la moda” s& ai credinfa impdratului; — desi toti acesti crestini cu numele, cu putin inainte s-ar fi ingrozit de primejdiile marturisirii lui Hristos. Deci nu e de mirare ca tofi acestia, la care se mai adauga gi urmasii Iui Constantin,»CUVINTE Vil” 21 ba chiar si mulfi episcopi, s se trezeasci la un moment dat, mérturisind © credinf& alaturea de crestinism, totuna cu necredinja. Nu e greu de-a infelege cum au ajuns lucrurile astfel. Cand viata aceasta e incurajati de statornicia bogafiei, de negrija intamplarilor, omul se stric&; iar o viafi stricaté de patimi stric& si mintea, care, odata stricaté, nu mai deosebeste adevarul de minciund sau binele de rau, ci le zice tocmai intors: rului bine si minciunii adevar. incetind prigoanele, asa se stricaser& purtarile crestinilor si asa se intindea tigiduirea dumnezeirii Mantuitorului, ineat — zice un istoric al vremii -, dac’ Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie si Ioan, ar fi trebuit s& vie Hristos a doua oara. (Caci firidelegile grabesc Judecata). Iar un filosof crestin din vremea noastr’, facdnd o supra- privire asupra istoriei crestinismului, la fel g&seste c’, crestinii au trecut cu succes prima ispiti ridicati impotriva crestinismului: ispita persecufiilor, dar n-au trecut cu acelasi succes si ispita a doua, a triumfului (asupra paganismului). E si explicabil: prima ispith a intdlnit in fafA crestini adevarati, care se hot&raser& intr-un fel cu viata aceasta: s-o jertfeasc’ pentru Dumnezeu; pe cnd ispita a doua, a triumfului, pentru care trebuie si fii infelept s-o ocolesti, a gisit in fay o mare turma de crestini figuranti. Dar iati cum Providenta a descélcit lucrurile: pentru cei credinciosi a trimis pe sfinfi; iar pentru figurangi, si indeosebi arieni, a trimis pe impiratul Iulian Apostatul, care din crestin s-a declarat pagan si vrdjmag al lui Hristos, Ba ca si-si bath joc de 0 proorocie a Méntuitorului, a intreprins un rizboi in calea la Jerusalim, ca si zideasc& templul lui Solomon. fn lupta ins& s-a trezit cu o sdgeat& otravit in piept. Aceasta l-a ingrozit si |-a cut s& strige: ,M-ai invins Galileene !” Deci tofi cei ce tigiduiau dumnezeirea Méntuitorului, ca si facd pe placul impiratului apostat, ca si fie ,la moda” s-au lepadat de crestinism. Dar parc era un facut: toi cei ce s-au lepddat de Hristos nu se mulfumeau numai cu lep&darea lor, ci urméreau si lepidarea altora; iar dac& aceia se impotriveau, vrajba era gata si incepea prigoana. Iat& focul in care se Limuresc credinciosii, iatd firul de legatura cu {naintasii lor — mucenicii. Sunt vremuri, si imprejurari in toate vremurile, cénd, a spune adevarul sia propovedui indreptarea, iti pot pune viafa in primejdie demane Ast 4 ilnpi heral ee i an Betear 9 frottage inp in se a loan Gre #1 pest Eoin lan sen Spal sowed pot inree ‘Stina lam Garde awa oats ids ses Sa so doa apr sca nga ci boat eas 3 sata pe nh a ik (neon fierce e Dunner Spin slum eva face alert Tare et Vi fae ‘amor ata tenes Sine Dues Pl et xo ate ce vag Scent Via pee, i i, Sac F de sin es fea mene, pov oe Pt nema eases no pose fe Dare ew gt eh ma Plc um Ip fade lume, iit, snes exe le eo Durer, dea ac ip marr el Denese fe oan (Cost scum evil algo cin via Vaile cea romente de mate fine mora pn cee covedene 8 cd Ta pin fl 372 ced nay Imp Vales mere in Cena Cadel de pcr Valen pod oh at Se Soe ee eee Sosa teers tert ‘Sea pe cae a trio Pr a Nee 25) ies are pe et i tar ered pce Pasi ar spn, pal Vales te le os tle pe sin nd uma el nie apa cig as Mi Sieh ech nar pe cla oe br pu iin Be pa moe, Feprinintcon Tp dae ove pe Mass, prefered (Sigua inert lp epcpal Eps i Gat eae rt fan Pe acoal dosh proves scandal pct st»CUVINTE Vii" oat interveni cu armata. Evippius vru s& slujeasc& intr-o biseric& din Cezareea, dar sf. Vasile nu-I lis pana nu subscrise afurisaniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela se planse imparatului, care trimise la sf. Vasile pe prefectul pretorienilor, ca s&-| atraga la arianism, iar daca nu va putea cu buna s&-I infricogeze cu ameningiri. - Ce indrizneala ai tu si te impotrivesti religiei Imp&ratului ? — ii ise prefectul. - Eu nu vad nici o indrazneala si nici nu stiu care este religia imparatului, ca si ma impotrivesc ei. Eu stiu c& si imparatul e creat de Dumnezeu ca gi mine si prin urmare gi el trebuie s& aibi aceeasi religie pe care o am eu si credinciosii mei Prefectul incepu cu ademeniri, zicdnd: - Vite, n-ai vrea tu sa fii in marire, asemenea imparatului ? O vei putea avea dacd vei marturisi si tu credinfa imparatului. Sf. Vasile ii rispunse: - Amandoi suntem creafi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu deci sunt asemenea {mpératului. ‘tn ce priveste marirea, aceasta se va vedea numai in viata viitoare. Apoi spune tu: daci o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucra impotriva Lui ? - Dar nu te temi tu de relele care pot s& vind asupra ta ? — ii zise prefectul. - Eu nu m& tem de rele; — rispunse sf, Vasile — deoarece stiu c& Dumnezeu nu va ingidui mai multe de cate sunt de trebuinja pentru ispasirea pacatelor mele. - Dar nu stii c& imp’ratul poate si-fi faci atta rau, cat tu nu vei putea ribda ? - Ce anume ar putea si-mi fact imparatul ? intreba sfantul Vasile linistit. - Si te despoaie de averi, si te exileze, si te ucida chiar ! La acestea sf. Vasile rase zicand: - Toate acestea mparatul nu mi le poate face. Astfel: nu m& poate despuia de averi, fiindcd m-am despuiat de mult eu insumi, aga c& azi n-am nimic. Nu ma poate exila nicdieri unde si nu fie Dumnezeu de fafa. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decét s4 ma trimita mai degrabi la viata pe care att de mult o doresc. Spune deci stipanului tiu, imparatului, c& dacd n-are alte rele cu care s& ma infricoseze, de acestea24 PARINTELE ARSENIE BOCA de pan’ acuma, nu ma tem, si nici gand n-am si-i fac pe voie, impotriva lui Dumnezeu. Prefectul pretorienilor spuse Imparatului totul si incheie cu aceste cuvinte: ,,De cdpetenia acestei biserici suntem biruifi. Ameninfarilor este superior. Decét cuvintele e mai tare; iar decét ademenirile este mai putemnic. (Minis superior est, sermonibus firmior, verborum bianditiis fortior). Dac& i-am zis: - Niciodaté n-am vazut om ca D-ta ! — stifi ce mi-a raspuns ? - Poate c& niciodati n-ai vzut Episcop ! imparatul se aprinse de mnie si zbier& infuriat: ,S& fie exilat numaidecat !!!” $i insusi se apucd si scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse penita si nu putu scrie. impratul crezu c& acesta e semn de sus si de data aceasta las mania pentru mai tarziu. Refntors la Constantinopol, din nou incerc& s& scrie mandatul de exilare pentru sf. Vasile, dar firi de veste i se imboln&vi copilul cel mai mare gi se zbitea ca in ghearele morfii si nu se linisti pani ce nu-si propuse si lase pe Arhiepiscopul din Cezareea Capadoci Tat ucenic umbland linistit pe marea infuriata. Tati stalp al Adevarului, nemigcat de talazuri. Iath liniste si modestie neclintita de vifor. Tati om dintre noi: luminitor nestins peste veacuri, strbatand veacurile gi intirindu-ne pe noi in linistea cea mai presus de fire, a certitudinii c& tot Dumnezeu e la cdrma lumii. Cereatile i-au dovedit pe Sfini. lar sfinfenia este superioara viefii $i morfi. Prislop, 30.1949. Sfinfii Trei Ierahi»CUVINTE Vii" ZACHEU VAMESUL 7a »Toti murmurau si ziceau: a intrat s& poposeasca la un om pacatos.” (Luca 19,7) Ei, ,,dreptii”, osdndeau si pe lisus si pe Zacheu. Pe lisus c& nu se fine” sfant, ci se ,pogoara” si cinsteste cu venirea Sa pe un picditos; iar pe piciitos il osindeau ca nevrednic de lisus. Mutra aceasta tulburata, din care sfredeleau ochii osandirii, iat c& primeste urmatoarea palma, — mai inti de la Zacheu: ‘»Atunci Zacheu, stand in fata Domnului, a zis: iat, jumatate din averea mea, Doamne, o dau siracilor, si de-am napastuit pe cineva cu ceva intore impatrit.” laté cd indreptarea omului ,,in faja Domnului” astupa gura oamenilor. Dar le-a astupat-o si Domnul, zicand: ,,Astazi s-a facut méntuire casei acesteia, cAci gi el fiu al lui Avraam este”. Se vede limpede cé Domnul ii are in vedere gi pe cartitori, cAci si lor le bate réspunsul, pentru c4 de-ar fi vorbit Iisus numai cu Zacheu, i-ar fi zis acestuia asa: ca gi tu, fiu al lui Avraam esti; dar nezicdnd asa, se vede ci le imprastia acestora jepele osandelor. Tata prin urmare, c& omul care se indreapt, fie el oricat de vameg si de pacétos, simte bucuria pe care n-o ranesc osindele, si nici el n-are om de osandit. De aci incepe omul s& samene cu Dumnezeu. C4nd vine Domnul la tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale, ci si de toat’ dreptatea ta, Cand ,,stai in fata Domnului” esti mai presus de lumea aceasta, mai presus de avufia lumii, mai presus de trincdneala gi carteala viefii; — ai, cu un cuvant, ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu. De altfel nici n-ajungi ,,in fafa lui Dumnezeu” pani n-ai intors toate ale Cezarului, inapoi Cezarului. De aci incolo, incepe sfinfenia. Prislop, 30.1.49PARINTELE ARSENIE BOCA CANANEANCA =8 +. O femeie zdrobit& de durerea ei: avea o fiicd indracitd. O minte zdrobiti de un singur gand: al durerii sale. Durerea nu e obiect sinitos de meditatie. De durere trebuie si scapi, si o depasesti, si fii deasupra ei. Dar trebuie s& vie cineva s& te scoata din cercul t4u chinuitor de ingust. Caci durerea ta te ia in vartejul ei gi te inchide dinspre toat& lumea si dinspre orice lume. E, parc&, o prelungire a iadului dupa tine. Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atét nelinistea ta e mai mare, — si poate si fie mai mare ca a toatd lumea. Asta era starea sufleteascd a Cananeencii. Dar iat trece lisus pe léngi tragedia aceasta: toate tragediile fip’ la Dumnezeu, ori rugandu-L, ori hulindu-L. lisus se face ci nu aude. »Nu i-a rispuns ei nici un cuvant.” Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda: ,,C& strigd in urma noastra”. lisus s-a facut c& nu-i ascult&. Dar in nevazut atragea sufletul deznadajduit la Sine, si ,ea venind, I s-a inchinat Lui, zicdnd: Doamne, ajutt-mi 1” In afara, in cuvinte, lisus de asemenea s-a facut c& n-o asculti. I. spus $i Tisus 0 ingustime, tot asa de stramt, ca a ei: ,Nu sunt trimis fri numai c&tre oile cele pierdute ale casei lui Israil” si cd: ,,Nu se cade a lua painea fiilor si a 0 da cAinilor”. Cu alte cuvinte Iisus fi punea in faf& pacatul ei, peste care o imbia ‘sa treac’, Si iaté femeia aceasta a iegit din ingustimea sa si nu s-a smintit c&-i aseminati cu cainii. Atunci c4nd ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bundtatea fara margini a lui Dumnezeu: s-a izbavit in clipa aceea.»CUVINTE Vil" 27 Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, c& a timaduit mama si prin timiduirea ei s-a instin&tosit si fiica ei de acas’. $i s-a mirat lisus zicdndu-i: ,,O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti !” — $i adauga Evanghelia: ,,Si s-a timaduit fiica ei in ceasul acela”. Cu un cuvant au iesit tofi din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg, care este linistea dumnezeiasc& si care timaduieste orice boald si linigteste orice vifor din suflet. Dumnezeu s-a biruit de rugaciunea omului — si ined a unei femei neputincioase — si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteal& si durere. S& ne fie Iisus si nou’, asemenea !PARINTELE ARSENIE BOCA VAMESUL SI FARISEUL .. Sau smerenia si trufia. Unul isi spunea virtutile; celdlalt, mai in urma templului, pacatele. Unul vrednicia, celalalt nevrednicia. Ar fi bune virtutile fariseului. ‘Vamegul nu le avea, dar in lipsa lor avea smerenia. Rele erau faptele vamegsului, dar, pentru smerenie s-a intors din templu mai indreptat la casa sa. Cel mai bine ar fi de-a avea virtufile fariseului, si incd intrecute, dup’ cuvantul c&: de nu va prisosi dreptatea voastri pe cea a c&rturarilor si a fariseilor, nu vefi intra in imparatia lui Dumnezeu” — virtufi unite cu smerenia vamesului, Cu imbinarea virtutilor unuia si cu smerenia si cuvintele celuilalt s-au nevoit célugarii de-a lungul veacurilor. Caci: ,,Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m& pe mine pacatosul”, sunt cuvintele ,rugiciunii neincetate”, care-si au obérsia in cuvintele vamegului, spuse de lisus. Cu aceast& rugiciune mulfi s-au intors mai indreptafi Acasa” in imparatie. P&catele au urmarile cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii pacatele-i smeresc, fi rusineazd inaintea lui Dumnezeu si-i hotirisc la indreptare. 2, Pe alfii, mai inrdifi in ele, fi silbaticesc cu totul. 3. lar pe alfii fi imping pana la nebunia fara intoarcere. Cu un cuvant pacatele tulburd sufletul in diferite trepte. Dar virtutile fariseice tulburd impotriva lor pe Dumnezeu. Caci virtutile din ambitie si din ,,slava”, e limpede c& nu sunt din har. De aceea dau nastere trufiei fariseice, care-si cAstigi pe Dumnezeu impotriva, — precum insugi ne-a spus. Deci trufia cu virtufi, find o virtute in pielea goal’, sau isi d& seama de goliciunea sa si cere acoperemant smerenia (sau dulama lui»CUVINTE vit” 29 Dumnezeu cum o numeste sfintul Isaac Sirul), cum ne asigura tofi sfinfi - Fiinded suntem marginifi si neputinciosi si traim intr-o lume plind de primejdii, cdlatorim pe-o mare, foarte adesea infuriatd, care-si strecoara viforul pé in sufletele noastre. Tisus a cunoscut durerea aceasta a oamenilor, de aceea le-a si imbiat o iesire, zicdnd: ,,Cautati la Mine c& sunt bland si smerit cu inima si vei afla odihna sufletelor voastre !” Ar fi bine s& adancim infelesurile. Bléndefea si smerenia inimii, pe care ni le imbie Iisus odihnd, nu le avem odihnd decét prin lisus. Cu alte cuvinte persoana lui lisus isi risfr’inge bléndetea si smerenia Sa prin noi, gi aga se face liniste; — altfel nu se face. Dar ce si infelegem, cici toati odihna lui Tisus (care n-avea unde s&-si plece capul si pe care - cum spune tradifia — nimenea nu L-a vazut vreodat rézdnd, dar plingénd adesea), nu-i decét o cruce a iubirii, 0 sfagiere de mila, 0 zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazar, o sudoare de singe ce picura ca apa si incd o zguduire de suflet, cand Iuda avea si-L vanda. Si totusi lisus avea o ,odihna”: odihna misiunii Sale in lume, care se implinea gi se va implini deplin, oric&t vor scragni impotriva porile iadului. Dar sa udm model un om dintre noi, sfantul Ioan Gurédeaur, care mérturiseste cd: ,Mai multe sunt furtunile care zbuciuma sufletul preotului, decat talazurile care bantuie marea”. Linistea, odihna, nu fi-o da decat dorul de-a imbratisa destinul lui Tisus in lume. Jar cum El e una cu destinul Su, il putem avea una cu noi, iar noi atunci nu mai suntem singuri, Deci nu pofi fi blénd si smerit cu inima pana nu iegi din tine gi te muti in Tisus. fn tine esti trufag si tulburat. fn lisus esti blind si smerit si odihnit cu sufletul. $i pentru ci lisus e odihna noastri, de aceea El se imbie mereu tuturor necdjitilor si vamesilor lumii, si le fie dulama, si le fie inimé, si le fie ideal de viaf’. Fara Tisus, Cel ce sustine lumea cu, ména (cum arati unele icoane), fara Tisus, zic, sau impotriva Lui chiar, te afli in tulburare crescdnda pani la sinucidere. — $i e.cel mai mare pacat de pe lume.PARINTELE ARSENIE BOCA Sundar Singh era nemulfumit de toate Scripturile religiilor. in revolta sa tulburati a ars Sffinta Scriptura, si, inainte de-a pleca s& se arunce inaintea trenului, a mai c&zut o data in genunchi, rugéndu-se... niciunui Dumnezeu. Dar Dumnezeu era si i s-a aratat Iisus in glorie divin... ,, - $i pentru tine M-am rastignit pe Cruce...” ,,Am murit Eu in locul tau; tu traieste, si mai mult traieste !...” Sundar Singh s-a facut ,Shadou”, adic& invafator sau apostol al lui Tisus Hristos, acum in veacul nostru, ca o marturie a viului Dumnezeu Iisus, de peste veacuri. De unde ffiri lisus era in pragul sinuciderii, dupa ce L-a cunoscut pe lisus, si-a cunoscut sensul si idealul viefii sale. »C&utafi la Mine c& sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihnd sufletelor voastre !” Atunci viafa ta, ba si ceva din chipul tau, seaman cu lisus. Prislop 13.11.49 NB - .. Alta e situatia fariseului modern. EI stie c& forma de odinioara e demascata si stigmatizata. Azi rolurile s-au schimbat: Azi e vames. $i zice: ,Doamne mulfumescu-Ti cd nu sunt ca acest fariseu... * «+» Trufia si smerenia: Doug atitudini fayi de sine, inaintea lui Dumnezeu gi inaintea oamenilor. * .. Smerenia, cenusereasa vietii acesteia, e haina de slava a vietii viitoare. in haina aceasta simpla gi-a imbricat lisus viata; s-au imbricat apostolii si intreg sirul sfinfilor... Fragmente dupa o predicd in catedrala din Sibiu. — 29.1950 —ae = »CUVINTE Vil” 31 FIUL RISIPITOR -10- Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; caci limba omeneasc& nicicdnd n-a putut cuprinde in mai putine cuvinte, mai simplu si mai profund toaté tragedia omului, peste care El revarsi un ocean de iubire si infelepciune. Tofi ne recunoastem in acest fiu risipitor, cazut de la cinstea de fiu al lui Dumnezeu, pani la ,rangul” unui porcar dec&zut si cu sufletul in zdrente. Tatal i-a respectat partea de avere, desi o avea in dar. I-a respectat darul libertijii, in baza c&ruia omul poate sui nebanuitele trepte ale desavarsirii, dar poate cobori si pana la cea mai grozava desfigurare morala. »Cina cea de tain” — cel mai cunoscut tablou din Renastere — a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani, A cdutat mult un model pentru lisus. fn sfarsit l-a gasit intr-un tn’, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui lisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalfi apostoli i-a gasit mai usor afard de Iuda. Acesta trebuia si exprime, — dac nu chiar s& fie — modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, Tautatea si tridarea. Aproape se implineau cei 12 ani de cAnd incepuse tabloul, cand iath c& giseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. {I pliteste ca model si-] aduce in trapeza manistirii, unde Zugrivea ,,Cina cea de tain&”. Era model de Iud&: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredin{d. Pictura se -apropia de sfarsit. fn sufletul lui Juda” se petrecea o friméntare cumplité; cénd, deodat’, opreste pictorul si-i spune: ,,Tot eu am fost model si acum 12 ani, cénd zugriveai pe isus !” Leonardo a strigat speriat: ,,Tu, esti acelagi 2!”32 PARINTELE ARSENIE BOCA Mai departe istoria nu ne spune nimic, dar se infelege ce s-a petrecut, adic& ce se petrecuse... Fapt este c& oricdt ar fi cineva de cufundat in ticdlogie, oricat iad ar avea in suflet, oricdte turme de porci ar avea zugravite pe obraz, Dumnezeu totusi crede in fiul sau, omul, si el nu este cu desivarsire pierdut. Noi obosim asteptnd intoarcerea unui copil, a unui frate, a unui tata befiv, dar Dumnezeu nu descurajeazi. Dumnezeu te urmireste cu iubirea Sa indurerat, in orice fara te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare. Unul din sfinfii Parinfi o spune limpede: ,,lisus urmareste pe tofi oamenii, oricat fug de departe, si-i ajunga si si-i intoarci acasa. $i asta face pana la sfarsitul lumii”. Pilda aceasta, a fiului pierdut, ne trezeste un arzitor interes si stim: care poate fi cauza, pentru care omul ajunge s& piarda chipul lui Tisus din faptura sa gi si apard in locul lui chipul lui Iuda ? Cunoastem decideri cu rasunet: Solomon — despre care spune Scriptura c& era cel mai infelept dintre fii risiritului” — ajunge din cauza femeilor s&-si dispretuiasca templul si pe Iehova si si cada in credinfe ratacite. Faust (un fiu pierdut din epoca modem®) incheie contract cu diavolul si-si dea sufletul pentru vesnicie, in schimbul unei clipe, despre care s& spun’: ,Stai clip’, esti prea frumoas’ !” Deci cauza desfigurarii omului sti in cdutarea gresita a fericirii sale in lucrurile acestei lumi. Féptura omului, ca fiu al lui Dumnezeu, are ceva din infinitatea Tatilui su, care nu se satur, nu numai cu roscovele porcilor, dar nici cu nimic altceva, decdt cu desivargirea lui Dumnezeu. E att de mare sufletul omului — dupa obarsia sa -, ct numai Dumnezeu il poate umple. Cu orice altceva de-ai incerca si-fi saturi sufletul, nu faci altceva decat s& fi-l ingustezi pe masura dorinfei urmarite: asta-i desfigurare lui! Cu alte cuvinte renungi la inrudirea ta cu Dumnezeul nemargit si te lipesti de ceca ce multi Parinji ai Bisericii 0 izbesc cu 0 vorbi aspra: Curva lume”. Si fii in lume, dar totdeauna mai presus de lume. Nu ingusta rostul vietii numai la idealuri pamAntesti !»CUVINTE Vii” implineste-le si pe-acelea, dar totdeauna fii mai presus de ele ! Din cauza nestatorniciei lor, a conflictelor cu rautatea gi infirmitatea lumii, trebuie si-fi asiguri viafa in Dumnezeu, care nu te minte, cum te minte mai sus pomenita lume. Tat ce insemneazi si-i ,,vii intru sine”: momentul cel mai de pret din viafa ta pamantean’, adicd s& te regisesti in adevarata ta fire si apoi s& te ,scoli” din rosturi marunte si s& te intorci Acasd, in ,,bratele parintesti” ale lui Dumnezeu, Tatil tau i Tatal nostru, care-ti va gati tie ©, cind de tain”, Nu-i mirare cd, fird gasirea acestui rost al viefii, altul nu-i gisesti, — si fra rost nu te poti suferi. Gasit-ai comoara aceasta in farina vietii tale ? Daca da, ai gasit imp&ratia lui Dumnezeu; iar semn c-ai gisit-o ¢ bucuria nestavilita, care te face si spargi deznidejdea oricirui decepfionat al lumii, s8-i aprinzi si lui un ideal in inima, gi s8-1 duci: in inima ta, Cerului, bucurie mare ! Prislop, 20.11.49.34 PARINTELE ARSENIE BOCA. EVANGHELIA JUDECATIL T1- Evanghelia, adici Vestea cea bun’, cuprinde si Judecata. Este desigur o zi infricosat, o zi a urgiei lui Dumnezeu, dar cu toate acestea este zi dorita de crestinatate: ziua adeveririi nddejdilor noastre ultime. Dar, ca si vorbim despre judecata Iui Dumnezeu cu omul, e bine si Limurim, pe cAt cu putin{&, si in scurt, cdteva din nedumeririle omului despre Dumnezeu. Omiul st& Ia indoiala despre existenfa lui Dumnezeu, pentru mai multe motive, dintre care pomenim pe acestea: 1. C& mu-L vede (desi crede intr-o mulfime de lucruri pe care nu le-a vazut, dar se sprijin’ pe cuvantul altora, pe care-icrede). R&spundem cX Dumnezeu poate fi vazut, dar trebuie impliniti o conditie: trebuie ,,inima curat&” din cele noua fericiri. 2. Sti omul la indoiala pentru ci nu vede imediat risplata lui Dumnezeu, att pentru bine cat si pentru ru. Cu alte cuvinte omul vede nedreptatea si se sminteste despre existenfa lui Dumnezeu, care 0 ing&duie, pentru c& are o ribdare mai mare ca a noastra, asteptind intoarcerea. ZAbovim putin asupra acestei_nedumeriri, cu lamuririle urmitoare: Daci Dumnezeu ar risplati raul intotdeauna si numaidecat, ar insemna ci e un Dumnezeu fricos dinspre libertatea omului si intinderea riului, sau ci Dumnezeu ar mai avea pe cineva impotrivi, cam tot asa de tare, si s-ar teme de intinderea stipanirii sale. Apoi, Dumnezeu nu raspliteste intotdeauna si numaidecdt nici binele, pentru ci atunci oamenii ar face binele nu din dragoste si libertate, ci din interes. O atare risplatire ar cobori si pe Dumnezeu si fapta bund. Dar, din cand in cind Dumnezeu risplateste imediat si binele si raul, desi numai in parte, ca cei rai si se teama gi s& stie ci este © judecat, care ii ajunge. De asemenea se vede din cAnd in cAnd si»CUVINTE Vil” risplitirea imediata a binelui, ca dragostea oamenilor de Dumnezeu s& nu scada. 3. Oamenii mai stau la indoiala despre existenta lui Dumnezeu pentru c& e necuprins cu mintea, asa cum cuprindem stiinta sau alti indeletnicire. Cu alte cuvinte, ca s-o spunem de-a dreptul: Dumnezeu nu poate fi dovedit cu mintea nici cA exist, nici cd nu existi. — O bucati de fier rece, buna si ea la ceva, nu-ti poate dovedi existenta focului, pana ce insigi va fi rosie ca focul. Cam asa-i si cu mintea omului, cat priveste puterea si neputinta ei. Cand faptura omului va fi strabatuti de credinfa in Dumnezeu, adic& de o evident, de o siguranti interioara, mai puternicd decit valoarea mirturiilor sau tig&duirilor raiunii, fptura sa va fi lumin’ si viafa sa o minune intre oameni. Caci nu existé argument mai tare ca viata trait’, prin care se strivede Dumnezeu, sau moartea de martir, ca o ultima dovada — si cea mai de seam — despre existenta lui Dumnezeu gi a impiratiei Sale. De aceea nu cred intr-o Imprie a Cerurilor care incepe numai dupi moarte. Vom fi dup’ moarte in Impéritia in care am trait de-aici, sau pentru care chiar am murit. Cu acestea stiute — bine-ar fi trdite — si ne limurim inainte despre Evanghelia Judecatii. — Fireste c& ultimul argument despre existenta lui Dumnezeu il va da El insusi, cdci, inainte de judecati e invierea cea de obste: lati Eu voi deschide mormintele voastre si vA voi scoate pe voi, poporul Meu, si vefi invia , numai astfel veti cunoaste ci Eu sunt Domnul, Cel ce am zis si am facut acestea.”” (Ezechiil 37,12-14) Deci dacd oamenii n-au crezut in Dumnezeu cnd a inviat lisus si cu El toi drepfii Vechiului Testament, vor fi silifi s& creada in existenta lui Dumnezeu, cdnd vor vedea propria lor inviere din morfi. Deci ultimii ,,z&bavnici cu inima a crede” numai atunci vor crede, dar atunci e prea tarziu. Pentru acestia da, ziua invierii si ziua judecatii (fiind una si aceeasi zi) e ziua infricogatd, ziua méniei lui Dumnezeu. Evanghelia ar fi fost nedeplina fir descrierea acestei zile de apoi. Far aceast zi, in care se vor desparfi pentru totdeauna oile de capre, Evanghelia n-ar fi avut nici un rost si fie descoperité oamenilor, si chiar36 PARINTELE ARSENIE BOCA de s-ar fi descoperit (dar fir judecata de apoi) rimanea o simpli carte, printre atatea altele. Tisus a ficut in mai multe rénduri rezumatul Scripturii gi al Evangheliei Sale in cele dou’ porunci: iubirea de Dumnezeu $i iubirea de oameni. Iar cum Dumnezeu e Adevarul si iubirea de oameni, mila, se implineste cuvntul din Psalmi ca: ,Mila si Adevarul merg inaintea Ta (Psalmul 88,14), —Iar trairea si propoveduirea acestora cere curaj ! i di fi intrebati: despre triirea si marturisirea de oameni; — si inc a unei iubiri largi, la misuri dumnezeiesti, in care incape toatA faptura, din care n-ai pe nimenea de scos afar, sub nici un motiv. Cu alte cuvinte ziua judecatii consfinjeste, pentru toati vesnicia, una din cele doua impirafii, in care ne-am trait viafa pimdnteand: fie impiriia iubirii feroce de sine insusi, care te flicea de vrajba cu toatl Tumea, cu Dumnezeu si cu tine insufi, fie impardtia iubirii, in primul si ultimul rand de alfii, de tofi oamenii, indiferent cum sunt, si a jubirii de Dumnezeu sau de Adevar. Vei fi adic&, una din dou’, sau: ros de viermii poftelor tale neing&duite, chinuit in cercul tu ingust, din care nu vei mai vedea pe nimenea, ars, mancat de riutatea ta absurd, chinuit de necredinfa ta in Dumnezeu, furios de a nu mai putea face nimic, nici rau nici bine; vei suferi nespus vizind suferinfa ta absurd’, crescénd fara sfargit o vesnicie intreaga. Sau vei fi izbavit desivarsit de toati infirmitatea omeneasc’, fericit de vederea neintrerupté a lui Dumnezeu, de sporirea cunoasterii Sale, de fericita comunitate cu Sfinjii, cu un cuvant, de odihna mai presus de graire a strimutirii firii tale in Dumnezeu, — a cirei desivarsire dainuieste sporind, vegnicia fara de sfargit. Si oare de ce n-ar putea Dumnezeu, in marinimia desdvarsirii Sale, si ierte pe toti, pe pacatosi si pe diavoli, si si-i imbrace iarisi in lumina dumnezeiasca ? - Nu, si din mai multe motive. Pomenesc doua: unu ar insemna suprimarea darului libertitii voinfei, care, dup& un filosof crestin modern, ar insemna suprimarea spiritului, - ceea ce Dumnezeu nu poate face. Al doilea motiv: pedeapsa petrecerii in starea de iad a constiinfei, cu toat& eternitatea sa, e nemasurat 0 pedeaps mai mica decat»CUVINTE Vit” petrecerea fortatd in lumina dumnezeiasc&. Aceasta ar fi pentru ei o urgie ffir aseminare, in comparafie cu chinurile absurdului sau a preocupirii cu nimicul. De aceea nu se descoperi Dumnezeu, ca Dumnezeu, in lumina slavei Sale, fiindcd in clipa aceea a sosit Judecata , — de la care incolo esti: sau osdndit la o stare de iad, sau strimutat intr-o Fericire divina, Tar pentru o dreptate deplind, care si ni se faci fieciruia, trebuie si vie tofi martorii si pardsii nostri, sis fim 0 zi, convinsi de dreptatea dumnezeiasca. Caci faptele noastre, gandurile, carfile scrise, cuvintele, au urmari nemuritoare si numai taina pocdinfei poate indrepta ce-i de indreptat din ele. Deci toate urmarile, rimase fara indreptare, vin de fafa: pentru noi sau impotriva noastra, pe cum au fost f&cute: pentru noi si impotriva oamenilor, sau impotriva noastra gi in folosul oamenilor. Si totusi a mai rimas o intrebare tulburdtoare: omeneste judecdnd, se poate ca atotbunitatea lui Dumnezeu si pedepseascd omul, pentru 0 viaf& gresit& de 40 — 60 — 80 de ani, o vegnicie intreaga ? ~ Da; c&ci daca intr-o viafa intreag’, de 40 — 60 — 80 de ani n-ai avut nici micar o clipa — cea a talharului de pe cruce — a recunoasterii i tale si a recunoasterii iubitoare de Dumnezeu, clip’ care, talharului, i-a castigat imparatia lui Dumnezeu, pentru vesnicie. SA Kirgim pufin semnificatia acestei clipe, care, daca 0 ai cAstigi vesnicia lui Dumnezeu cu ea. E clipa invierii tale din pacat, din morti, din necunostint&, din superficialitate. Clip’, care va intinde imp2rafia lui Dumnezeu peste toate calendarele tale pamantene, clipa gisirii tale cu Dumnezeu, cu persoana lui lisus, clipa gasirii lui Dumnezeu in tine. Sa imurim minunea aceasta a convertirii reale: Dupa sfinfii Périnfi aceasta are urmitoarele baze: lisus se afld ascuns in poruncile Sale si se afl acoperit si real in Tainele Sale, in Sfintele Taine. lar in noi, in alcdtuirea noastri duhovniceasca se afl deodati cu Botezul si cu celelalte Taine insofitoare. Tisus, prin Taina sf. Botez, a imbracat launtric fptura noastra omeneasca. S-a ndscut pe Sine in noi si asteapti, ca un sad, pana ajungem la pricepere, ca si ne decidem: ce facem cu lisus din noi? il b&gim in seama, fl punem in valoare, dezvoltim restul viefii noastre dup’ viata Sa, il traim pe El, sau facem ureche surd& si-L tinem in temnifa din noi, in bolnifa noastré, in maricinigul nostru, in golitatea38 PARINTELE ARSENIE BOCA noastra: in temnifi si nu-L cercetim, bolnav si nu-L ingrijim, gol si nu-L imbricdm cu viafa noastr’. Tat& Himurita dreptatea Judeciifii. Pentru c& am chinuit pe Dumnezeu din noi o viafé intreaga si am fugit de El pe toate cirarile veacului, de-am avea anii lui Matusalem, tot aga am face. Deci e cu dreptate la Dumnezeu s& ne judece pentru cativa ani o vesnicie intreaga. Nu ne putem apara c& n-am avut vreme si luim © decizie asupra imparatiei lui Dumnezeu, ingropaté in farina fapturii noastre. Ca incheiere sé aducem cuvintele sf. Simeon Noul Teolog, unul dintre noi, care a valorificat comoara sa din farina si a Juminat cu lumina dumnezeiasca crestinatatea intreaga. Tat cum graieste Sfantul Bisericii, in ,,Imnele iubirii divine”: »Tainele-acestea si alte mai mari, mai adanci vei cunoaste Fiule-ascult: cand flacdra-n suflet s-aprinde, se naste, Réul patimii-alunga si casa se face curata, Focul s-amesteci-n toati fiinfa, o strabate si iata; Printr-o unire nespusa sufletu-ntreg straluceste, Raze $i flacari in jur cu lumina gi el rispandeste, Cum ? Nu mai pot spune, dar una se fac: suflet si Ziditor, Cela ce fine zidirea in palma si-i Domn tuturor Sfainta Treime intreag’ incape-ntr-un suflet curat. Tatal si Fiul si Duhul — neacoperit, neapropiat, Fi locuiesc induntru, in suflet, si nu-l parjolesc, ineles-ai ce-adncuri de taini in noi se plinesc ? Omul, o mand de {2ran3, poart’ pe Domnul in sine, Poarta intreg pe Acela, ce toate cu-n deget le tine, Deci pe Acesta purtandu-L in sine, in Duh si vazdnd Marea-I frumusefe, s-aprinde de dor dupa El, si arzénd Cum va putea suferi a dragostei flacdra tare ? Cum nu-i vor curge din inim& lacrimi fierbinti si amare ? Cum va grai, povestind de-a randul minunile, care Se-ndeplinesc induntru, in el, si bogata lucrare ? Cum si si tac, atunci cnd-i silit si vorbeasca ? Pentru ci-acum abia vede iadul, in care-i menit s& traiasc’. Nimeni nu-si poate da seama in ce intunerec petrece,»CUVINTE Vii” in striciciune gi-n moarte-n necunostinfa cea rece, Daca nu vine, la vreme, din Ceruri scdnteia divina, Cénd in suflet s-aprinde si arde cereasca lumina. Cad legiturile grele, pui mana pe rini, si deodat Rénile pier gi se-nchid gi se sterge orice urma de tina, Tar din semnele ranilor curg straluciri de lumina. Trupul intreg e-o minune: se umple de slava cereasca... Din murdaria mocirlei: curat si din lant slobozit, Cu dumnezeiasca lumina de tot invaluit Mia-mbratiseazd Stapanul a toate si-mi da sdrutare.. Si spre-o mare lumina ma duce de-a-notul, pe care Nici ingerii n-o pot talmaci. Minunaté lucrare ! Céci ajungand in lumind, minuni si mai mari mi s-arata: Domnul imi da si-nfeleg cu de-a randul lucrarea Lui toata: Cum innoieste cu harul din Ceruri sirmana mea fire, Din striciciune m-a scos, investit cu nemurire, M-a despartit de ale lumii, si haind mi-a dat, luminoas’, Si-ncalfaminte mi-a dat i cunund in veci nestricdcioasi. M-a-nstreinat de-ale lumii, ficéndu-mé nepipait, Si nevazut m-a facut, cu firea celor nevaizute unit. Si-am infeles cu uimire, c& eu, cel inchis in fpturd Port pe Acela, care-i afara de toate, fair masura. Dar daca eu si Acela, cu care prin har m-am unit, Suntem una-n unire; iar pe mine cum m-oi numi ? - lat, primeste si vezi osebirea cea mare: c& sunt Om dup’ fire — dar Dumnezeu dupa dar.” (Cuvantul 1) Tath o culme a sfinfeniei, vie si nemincinoasé talcuire, a unui alt loc greu de ineles despre Judecati: Amin, amin graiesc voud: Cine asculté cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viafi vesnicd si la judecata nu vine, ci s-a mutat din moarte la viafa” (loan 5,24). Deci fri aceasti ,mutare din moarte la viaji” céidem sub judecati. Mulfi se vor méntui si sub judecat ,,dar asa: ca prin foc”, — cum zice sf. Pavel. Cu acestea se kimureste o mare poruncd a lui Iisus,40 PARINTELE ARSENIE BOCA dati Apostolilor, — si noua preofilor, urmasii lor de peste veacuri, cand ne-a spus: slnviati pe cei morfi !” E ,prima inviere”, inc& din viata aceasta, peste care ,moartea a doua n-are nici o putere”. - in ziua judecatii vom fi martori unii altora, despre cele intelese astizi. - E cuvantul lui Dumnezeu ce-si imbie Viata. - Lui se cade Slava, viata si vesnicia noastri. Prislop, 27.11.49.»CUVINTE Vii" LUMINA DE PE MUNTE ible Astizi afi ascultat o parte din ,Predica de pe Munte” a Mantuitorului. — Ce minunat ar fi daca ne-am putea si noi stramuta peste veacuri in urma si si fim si noi printre ascultatorii de atunci ai Mantuitorului. ‘Asa gandeam odati, cand eram mai mic, Dar dorul de copil nu m-a parasit, ci s-a intarit. Poate c& pentru dorul acesta a zis lisus, indlfandu-Se la Cer: ,,lati Eu cu voi sunt pind la sfairgitul veacului”. Asadar gi noi suntem contemporanii lui isus. De altfel numai asa si putem pricepe Evanghelia Sa, ca oarecum auzind-o de la El, vizandu-L pe El trdind-o, — cici tot trairea ramne cea mai bund talcuire. Ceea ce esti vorbeste mai tare decat cea ce spui. Astizi, la inceputul marelui post al invierii, lisus ne invafa despre aceste trei lucruri: despre iertare, despre post si despre comorile din Cer, sau comorile eterne. 1, Despre iertare. Ne rugim lui Dumnezeu s& ne ierte: pacatele, greselile, ingustimea vederilor, prejudecatile, nestiinta si un lant cam lung, care prea cumplit ne strange. Daci Dumnezeu ni- iarti, cade lanul de pe noi si iarisi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleaga lanful nostru care ne chinuieste, numai dac& dezlegim, mai intai noi, lanful in care finem legafi pe frafii nostri. Dacd noi nu iertim, nici Dumnezeu nu ne iarti. Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de asa fel atémitoare de iertarea noastré, incét, fair aceasta, rugaciunea noastra ni se intoarce in blestem. Cici zice: ,,$i ne iarti noua greselile noastre, precum iertim gi noi gresitilor nostri”. Deci dac& noi nu iertim, neindurarea noastri intoarce cuvintele rugiciunii pe dos, fara si ne dim seama, asa:PARINTELE ARSENIE BOCA »Doamne nu ne ierta noua, c&ci nici noi nu iertim gresitilor nostri”, — ceea ce e un blestem. Deci, in aceasti privin(a, iertarea noastra atérn mai mult de noi decat de Dumnezeu. Dacd iubirea e porunca ce rezuma Scriptura, sigur c& numai ea e chemat& s& pund capat: judecatilor, rizbunirilor si a tot rizboful cel ucigas dintre oameni. Porunca aceasta, nu astepta si o implineasca alfii inti; implineste-o tu intai, si dupa tine se vor lua mulfi. Dar trebuie s& stii, dragul meu, c3-i vorba de-o iubire fir margini, o iubire care iarti toate, lisdnd judecata in seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricéte probe s-ar intampla s-ajunga. Primul care a jubit asa a fost lisus; iar dintre oameni numai aceia in care traieste Jisus: purtitorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era gi in Vechiul Testament; dar aceia implineau mai bucuros legea talionului. Deci pentru c& n-a fost implinita de aceea a zis Tisus: ,Poruncd noua vi dau vout: s& va iubiti unii pe alfii, precum Eu v-am iubit pe voi !” Iar El a implinit-o intre oameni ca nimeni altul. Tisus n-a avut de lepidat pe nimeni ~ nici pe Iuda, cAruia i-a zis ,prieten”, desi venea cu s&rutarea tridarii. N-a lepadat nici pe cAl&ii care-i bateau piroanele in maini si picioare si-i indesau spinii pe cap. Deci daca finem si riménem crestini, trebuie s& iubim pe tofi oamenii, ca Tisus, c& numai asa-i sigur si e cu putinfé ,,iertarea din inima”, care, atunci, vine ca de la sine, usor si simplu, si nici nu mai cade, chiar dac& ura ar ristigni-o pe toate crucile istoriei. - De altfel aceasta si e suprema dragoste si semnul divinitatii Sale. Cu aceasta iubire grifia lisus cltre oameni. 2. Despre post. Jat ce ne invatd lisus: mai intai insusi a postit. Nu i-a trebuit, dar va zice candva: ,,Pildi de viata v-am dat voua !” Deci noua ne trebuie post, pentru infranarea patimilor, pentru subfierea minfii, pentru sporirea in noi a Duhului Sfant, care ne descopera caile mntuirii. Postul ne ajuti s& infelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viata aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, in care trebuie si ne deprindem de-aici. Dar s4 nu tinem postul intr-un inteles ingust. Caci sunt unii care cred c& a nu ménca carne, si cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca s&»CUVINTE vii" se cheme c& ai postit. Nu minanci came de pore, dar came de om manénci: clevetind, muscdnd cu gura, osindind cu vorba si ucigdnd cu gfndul. Postul nu e, mai ales in crestinism, numai un regim al stomacului. Avea si sf. Pavel de acestia, ingusti cu socoteala, cdrora trebuia si le spun ci: nu stomacul sau mancarea ne va pune pe noi fnaintea ui Dumnezeu”. A face din post numai o chestiune de stomac insemneaz a ingusta rostul cu care a postit lisus; — ceea ce ar fi 0 ocar’. Deci iatd si infelesul mai larg, chiar infelesul pe care i I-a dat Dumnezeu sini I-a descoperit prin Isaia proorocul: Isaia 58: wl. Strigi din toate puterile si nu te opri; di drumul glasului s& sune ca o trdmbif’; spune poporului Meu paicatele sale... 2. in fiecare zi M& caut&, caci ei vor s& stie caile Mele, ca un norod ce faptuieste dreptatea si de la pravila Dumnezeului sau nu se abate. Ei ma intreab& despre legile dreptitii si li-e drag si se apropie de Dumnezeu, 3. zicdnd: De ce s& postim, dack Tu nu vezi? La ce si ne mai smerim sufletul, daci Tu nu iei aminte 2 — Pentru c& in zilele posturilor voastre va gasifi de lucru si asupriti pe supusii vostri. 4, Spre judeciiti si sfada postifi si bateti cu pumnul pe cel smerit; nu postifi cum se cade zilei aceleia, ca glasul vostru si se aud’ sus. 5. Oare postul acesta imi place Mie ? De fi-ai incovoia ca un cere grumazul thu gi fi-ai asterne sac si cenus, nici asa nu se va chema st.” = Oare de ce zice asa 2 — Fiindc nu e bun rostul cu care e facut. Oamenii implic’ pe Dumnezeu in vrajbele lor, fac slujbe ca s& li se izbindeascd gandul si s& li se fac pe plac aranjamente paméntesti, — care, de multe ori sunt nedreptafi asupra altora. Fii sigur ci Dumnezeu ifi poarti de grija si in amanuntele viefii si nu va lisa dreptatea ta, dac’ o ai, x6. Stiti voi postul care-Mi place Mie 2 zice Domnul. Rupeti lanfurile firddelegii, dezlegai legiturile nedrepte, dati drumul celor asuprifi si sf’ramafi jugul lor. 7. imparte painea ta cu cel flaménd, primeste s&racii in casa ta; pe cel gol imbrac&-1 si nu te ascunde de cel de-un neam cu tine.44 PARINTELE ARSENIE BOCA 8. Atunci lumina ta va riséri ca zorile si se va gribi timaduirea ta si slava lui Dumnezeu te va inconjura. 9. Atunci vei striga si Domnul te va auzi si inca graind tu, va zice: aici sunt ! $i vei lepaida de la tine asuprirea, ardtarea cu degetul gi vorba fara rost. 10. Daca vei da flimAndului paine din sufletul tu, si vei situra sufletul cel amarét, lumina ta va striluci in intunerec si bezna din tine va fi ca miezul zilei. 11. Domnul ii va fi mereu povatuitor gi va satura sufletul tau si in pustie, El va da trie oaselor tale si vei fi ca o grdina adapati, ca un izvor de api vie, care nu seac& niciodata. 12. Pe dirdmaturile tale vechi vor fi zidiri din nou, vei pune temelia cea strveche, si te vei chema tocmitor de spirturi si innoitor de drumuri, ca fara si se poati locui.”” Tati cum vede Domnul nevoin{a postului: tot ca o implinire cu lucrul, 0 traire a iubirii de oameni. Dar lucru vrednic de luat aminte din cuvantul acesta sunt urmarile unui atare post; urmari cu refacerea sufletului tiu si urméri pentru o fari de oameni. De buna seam& c& un atare post, finut la © inaltime de vederi, e un egal al rugiciunii neincetate, care, amandoud retin pe Dumnezeu in zidire si scot afar pe draci. 3. Comori vegnice A treia invafitur’ pe care ne-o da Tisus e aceasta: ,,Adunati-va vou comori in Cer”, cici acolo nu au soarta comorilor primejduite de pe pamént. — Poate c& unii iarsi au nedumeriri despre existenfa cerului. Nu cumva cerul asta ¢ o fictiune, creat de neputinta rezolvarii fericirii aici, si acum, pe pamént ? — $i de aceea e amanat si inchis intr-o imparitie metafizic& ! — Nu ne trebuie nici un ,,Cer”; tot ce dorim e aici wpe pamant !” vor zice alfii dintre ei. - Sigur c& da; dar daca nu esti cu lisus pe munte, din crisalida ta de came, n-ai nici o vedere spre larg, nici o gean& de cer, nici o revelatie de Duh. E povestea cu puiul care n-a vrut si iasi din gitoace, pe motiv c& nu este alt lume, mare si cu soare, afar de géoacea lui. Asa-s si unii oameni. Pentru rezolvarea greutitii acesteia folosesc aci si cugetarea unor ginditori ai vremilor noastre. Tat ce zice primul: ,E fireasc& necesitatea ideal de-a descoperi in sfera vesniciei cheia cunoasterii pentru lumea»CUVINTE Vit” naturala, dependent cu desivargire de cea transcendent. Lumea aceasta e plini de contraste, de paradoxuri inexplicabile pentru mintea omeneascd. Lumea vazut& poate fi explicati numai prin cea vegnicd, dumnezeiascé, dar exclusiv cu ajutorul unei fiinfe mijlocitoare, aparinand ambelor lumi.” (VI. Soloview, Ausgewalte Werke t. 3, p. 151). lar celalalt zice: ,,Umanismul voia s& inliture tot ce era greu, problematic si tragic in om, pentru al face fericit pe pimant. Dar aceasta e numai negarea omului, ca a unei fiinte apartinand la doud lumi, ca partag al lumii necesitifii naturale si al impZrafiei libert3fii supranaturale. indati ce Dumnezeu e inlaturat si omul divinizat, omul cade in subomenesc, pentru c& omul raméne om cu adevarat, numai pani ce este fiul, sau ,chipul si asemanarea lui Dumnezeu”. (N. Berdiaeff ,,Antropodicee” in ,,Gestliches Cristentum” v 2 pp. 272-5). Deci trebuie postit si de acel desfrdu al minjii, care cauti s& se ascundi de Dumnezeu (Geneza 3,8), c&utnd si-I n&ruie Cerul, si desparti lumea de El, pentru desfraul ei cu paméntul. Mintea fara har o faclie stins’. Dar cand in suflet se arati zorile, ne vom da seama c& viafa noastri, trAit{ numai paménteste, e o c&latorie in pierdere si nu ne putem apira comorile. Deci de bund seama cd le vom da de bund voie. Numai dandu-le de bund voie le schimbam valoarea strémutdnd-o unde n-o mai furi nimeni, si: Unde va fi comoara noastri, acolo va fi si inima noastra”. Dar cu adevarat comoara, mai de pret decét lumea, e insisi persoana lui lisus, care se face nu numai contemporanul nostru in vreme, dar se face si suflet al sufletului nostru; se face si viafa noastra, se face $i mintea noastri. Atunci, - zice Scriptura si Parintii ,veti avea mintea si simfirea care erau in lisus” (Filipeni 2,5). De aceea zicem c& numai viata insisi a lui Tisus explic& Evanghelia Sa cel mai bine, Ca s-o infelegem si noi, e limpede c& ne trebuie Acelasi comentar: Lumina de pe munte. —$io putem avea !PARINTELE ARSENIE BOCA CHEMARI LA APOSTOLIE »De acum veti vedea cerul deschizandu-se” (loan 1, 51). -B- Gasiti descrise de alfii, si mult mai bine, mocnirea stransa in chingi si agitatia ascunsd a poporului evreu sub ghearele pajurei romane. O pomenesc in treacit, ca si ne dam seama de acea atmosfer’ inc&rcat& de la rascrucea numararii timpului, atmosfera asteptirii de istov a lui Mesia. Pentru unii era asteptare politica; pentru alii, mult mai pufini, 0 asteptare religioasd. Irod a sirit cu sabia in calea istoriei. Masacrul copiilor — 14.000 de prunci, inca nu se uitase. Pana si pe copiii sii fi astepta cu sabia in mand. Iar cele petrecute mai pe urmé la Iordan, unde un ascet nemaivazut de fioros, tia cu gura ca o secure, trupul putregaiului, plin de serpi si de n&parci, si vestea pe Unul mai mare ca el, care va tua $i foc peste ei; — toate acestea dideau asteptirii o tensiune de fior metafizic, unic in istorie. Nu-i vorba era si o asteptare de mii de ani de-a randul. Tati cum au decurs primele ,gasiri” ale marelui asteptat. Prima, care stia mai mult decat ceilalfi oameni, era Fecioara Maria din Nazaret, apoi dreptul Iosif. Al treilea a fost Ioan Botezatorul, care-si cdstigase autoritate de prooroc; — de altfel si era: capatul proorocilor — autoritate cu care a prezentat iudeilor pe lisus: ,asteptarea neamurilor”, sau Mesia- Hristos. Deci Ioan stia desfigurarea lucrurilor. Cu botezul lui Iisus menirea lui lua sfarsit: ,,De acum El sa creasca, iar eu s& scad !” Apoi Ioan, vorbind odata cu doi ucenici ai sai, vede pe lisus venind, si-L arati ucenicilor sii zicdnd: ,,lati Mielul lui Dumnezeu”. Unul din ucenici era Andrei, cel intai chemat, care, dup cuvantul i marturia sufletului siu, recunoaste in Iisus pe Dumnezeu. Atunci, intr-o bucurie negraité, intr-o suflare, alearga acasa si-i spune si»CUVINTE Vii” 47 lui Simon — ce avea si fie Petru — : ,,Am gisit pe Mesia !” — $i I-a adus Ja Tisus. A doua zi, in drum spre Galileia, lisus giseste pe Filip, pe care I-a chemat: ,,Vino dup’ Mine !” A recunoscut gi acesta prezenta lui Dumnezeu in Iisus. De bucurie — si asa-i bucuria: alergi cu ea si o impartasesti primului gasit — giseste pe Natanail, cdruia-i vesteste: ,,Am gisit pe Acela de care au scris Profefii !” Natanail, luat prin surprindere, nu prea iesea din rezerva, dar, ocdrand Nazaretul, aude argumentul decisiv: ,,Vino si vezi !” A venit. S-a prezentat ca un Toma. lisus il prefuieste in sinceritatea rezervei sale, spun4ndu-i: ,,lat& israilitean fara viclesug”. Natanail fl intreaba: ,,De unde ma cunosti 2” (in viafa lui Natanail era 0 tain’, pe care n-o stia nimeni, decat el si mama-sa. El scdpase de urgia lui Irod ascuns de mamié-sa la trei zile dupa nastere, sub frunzele smochinului — precum intaresc acestea sfinfii Vasile cel Mare si Grigorie Teologul, in ,intrebari”). Deci, cfnd s-a vizut descoperit si-a dat seama c& are in fat pe Dumnezeu. N-a mai putut. A strigat in extaz: ,,Tu esti Fiul lui Dumnezeu !” Desi traieste un moment culminant, totugsi Iisus desivarseste explozia convingerii sale, zicdnd: Mai mari decat acestea vei vedea: amin, amin zic voud, de-acum veti vedea Cerul deschizdndu-se $i pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogordndu-se peste Fiul Omului”. Cu toate acestea Natanail nu figureazi printre cei 12 apostoli, ci printre cei 70. Cuvantul s-ar putea sfarsi aci cu intrebarea: Tu pe cine-ai chemat la lisus ? Vecinu-tiu bate cragmele, verigoara-ta a fugit necununati, feciorul tau fuge de biserica, copii tai umbla noaptea la jocuri si scuip’ dupa preot; — la lisus n-ai pe nimeni de adus ?... = Poate ai de gind si te-aduci pe tine; — c& pana nu te-aduci pe tine nu pofi aduce pe nimeni. Dar, cum mai am ascultétori, mult mai friméntafi cu mintea, c&utdndu-L pe lisus, scriu si pentru voi cele ce urmeaza: Primii patra ucenici sigur ci au avut chiar atunci o experienti aseminitoare deschiderii Cerului, in prezenfa preasfintei Persoane a Tisus. Nu le-a fost ugor nici lor si-si taie dintr-odatd tot balastul indoielii, de vreme ce multi se mai didusera pe sine a fi Mesia gi se-nfundasera in greseli grave, cum a fost rebeliunea lui Bar-Cochba, cea a lui Teuda siaPARINTELE ARSENIE BOCA lui Iuda Galileanul. Dar timpul avea si-i incredinjeze pana in adancul fapturii, c& Dumnezeu se ficuse om si petrecea cu ei. Nou insi ne-ar fi mult mai ugor s& trecem pustiul indoielii, deoarece avem, sub perspectiva istoriei, toate probele dumnezeirii lui lisus si a divinititii crestinismului. Totusi, desi le-avem, numai o intdlnire cu Iisus rmane decisiva. lar dac& aceasta se intémpla rar, macar s& vezi pe cineva, a c&irui iubire-lumind a aprins-o El. ii mei tineri, cu fruntea pe ganduri, o intdlnire cu Iisus insemneazi o misiune, insemneazi o chemare la apostolie si la toate riscurile trairii de Dumnezeu, intre Irozii vremilor, pe care de asemenea trebuie sa-i iubesti. ‘Nu cumva suntei si voi cutdnd pe Iisus ? ifi despre lisus mulfime de lucruri, dar inc& nu-L cunoasteti pe El. $i pana nu-L gisesti pe Dumnezeu nu te afli nici pe tine, nu-fi gisesti nici sensul t&u, nici sensul lumii. E la mijloc o revelatie tripartita, care trebuie sa aib& loc. Omul e vesnic in cautare dupa ceva ce insemneaza mai mult decat haina si mancarea. El e in cdutarea lui insugi. Aspiratia sufletului dup realizarea desivargirii sale, asta e toat istoria omului. Marginirea ta te doare; stiu; dar cand aceasta a ajuns un dat al constiinfei, e semn c& Dumnezeu neméarginitul vrea s& cresti spiritual pe dimensiuni divine. Aceast {Asnire in constiinfi a dorului nemarginirii divine, e, pentru tine, argumentul decisiv al existentei Sale, al iubirii Sale si al rudeniei tale cu El. Dacd te gasesti pe tine in functie de Dumnezeu, e o gisire a ta in adevar. E nasterea ta in Dumnezeu, — nasterea ta in adevar. ,,Tofi mari mistici, fara deosebire de confesiune, au invatat ci in eternitate, in adancul lumii spirituale se sivarseste un proces divin, in care apar relatiile lui Dumnezeu cu omul: nasterea lui Dumnezeu in om i nasterea omului in Dumnezeu, adanc in care se intdlnesc iubitorul cu iubitul. Acolo sunt adevarurile experienfei spirituale, adevaruri vii, nu categorii metafizice sau substante ontologice.” »Chipul omului se stric& dac& se sterge chipul lui Dumnezeu din sufletul omului. Omul, cduténd pe Dumnezeu, se cautd pe sine insusi, cauta omenia sa. Sufletul omului sufera durerile nasterii, cand se naste Dumnezeu intr-insul. Aceasti nastere a lui Dumnezeu in sufletul omenesc, constituie nasterea autenticd a omului. Ea reprezinté migcarea iubirii lui Dumnezeu spre el, réspunsul la nostalgia ce-o are el dup’»CUVINTE Vil” 49 Dumnezeu. Experienta spiritual descoper’ ci Dumnezeu de asemenea tanjeste dupa om, c& El doreste ca omul s&-L nasc& si s&-I rasfranga Chipul. Marii mistici, descriind viata spiritual, au evocat aceastA nostalgie divin’. Neamul omenesc nu aparfine, decat sub unul din aspectele sale, generafiei lui Adam cel vechi, generatiei pacdtoase si decdzute a lumii noastre naturale. Sub un alt aspect el e ceresc, aparfinénd lui Adam cel spiritual, generafiei lui Hristos. Creafiunea lumii nu s-a putut produce in timpul nostru, cdci el € un timp decézut, el e copilul pacatului. Creafiunea a avut loc in vesnicie, ca act interior al misterului divin al viefii. Conceptia biblic& a creafiunii nu-i decat reflexul acestui act interior al creatiei in constiinfa omului antic. Omul, precipitat in natura inferioard, e aruncat in afara realitaii divine. Revelatia crestind restabileste omul in s4nul acestei realitati. Prin Fiul noi revenim in sanul Tatalui. Cu El incepe un nou gen omenesc, spiritual, acela al lui Hristos, nascut si refficut in Duh. Hristos este in om si omul in Hristos. El e butucul si eu mladifa. Tot neamul omenesc, renascut, rimAne in Hristos, Dumnezeu-Omul. fn omul spiritual e cuprins cosmosul, toatA creatiunea. Odinioar’ cosmosul se desficu violent de omul decdzut si deveni, pentru el, natura exterioard care-1 robi. Dar cosmosul revine spre omul rendscut. fn lumea spirituala ‘cosmosul raméne in om precum omul rimane in Dumnezeu. Omul e, prin natura sa, un microcosmos; in el sunt cuprinse toate sferele realititii cosmice, toate formele cosmicului. Prin pacat si c&dere, omul pierdu nofiunea stiri sale microcosmice, constiinta sa deveni individualist’. Cosmosul nu se reveleaz4 omului natural decat ca naturé exterioara, a crui viaf4 interioar& ii ramane inaccesibilé. Numai omului interior, viafa interior’ a cosmosului, i se descoperi ca realitate spirituala. Astfel, calea care duce omul la cunostinfa de sine insusi este si calea care-1 duce la cunostinfa cosmosului. Prin Hristos, prin Logos, nu numai neamul omenesc, ci tot universul se orienteaz spre Dumnezeu, rispunzind chemarii divine, trebuinfei dumnezeiesti de iubire. Misterul divin nu se incheie in dualitate; el presupune existenta a Trei Persoane. Relatiile lui Dumnezeu cu Altul se indeplinesc intr-un al Treilea, Subiectul iubitor si iubitul gasesc deplinatatea viefii in imparatia iubirii, care este a treia. ipa Tui Dumnezeu, impértia omului si aPARINTELE ARSENIE BOCA cosmosului iluminat, nu se realizeazi decat prin Sf. Duh, in care se incheie drama, se inchide cercul. Numai in aceasta «Trinalitate» ne e dati viafa divini perfect, in care subiectul iubitor si obiectul iubit creeazi imparafia lor, gisesc continutul definitiv si deplin&tatea viefii lor. Trinitatea e un numar sacru, divin, un numar care semnificd plenitudinea, victoria asupra luptei si diviziunii, ecumenismul si societatea perfect, in care nu e opozifie intre personalitafi, intre ipostase si fiinfa unic&. Misterul crestinismului este misterul unit&fii in dualitate, gdsindu-si solutia in Unitatea-Trinitate. lati de ce crestinismul are ca bazi dogma hristologicé a naturii teandrice a Fiului si dogma trinitara. Afirmarea fiinfei e viafa Sfantului Duh si viata in Duhul Sfant. in Duh omul si lumea sunt transfigurate si indumnezeite. Duhul constituie Viata insdsi, viata originar’,” (N. Berdiaeff, Esprit et liberté” pp. 211-216) Acesta s& fie cadrul mai larg, al evidenfelor Duhului, care a facut din oameni Apostoli ai lui Dumnezeu. Deci s& o udm concret: Noi nu avem, ca primii ucenici, posibilitatea gAsirii istorice a lui lisus. Noi avem, intre noi gi lisus, un munte, care trebuie trecut. lar ce e mai greu, e cé muntele e in noi. $i n-ar trebui, dup cuvantul lui lisus, decat un graunte de mustar credinfi, si-ar dispare muntele si L-am gisi pe lisus. Ne trebuie un itinerar launtric. Calea credinfei e obositoare, dar cu ea incepe cirarea. Credinfa e 0 ascezi a minfii. Urmeazi celelalte virtuti, celelalte asceze, toate, ca niste vimi ale vazduhului, la care lism pe rand, ca vami, tot balastul muntelui nostru. Toate renunfirile noastre sunt negustorie pentru un bun mai inalt: pentru starea capabilA de-a primi brafele divine ale Harului Duhului Sfant. Duhul Sfant, de data aceasta este puternic, ca o suflare de vifor, e in stare sd desavarseasc& cele incepute timid de sdrmana noastra fire. Toati asceza e pentru mistic’. Deci in locul gisirii istorice a lui Iisus, noi avem deschisi intdlnirea spiritual, mistic4, intalnire profund realA, cat, din lduntric’, se risfrange uneori pand-n afara in simfirile si inf¥isarea noastri. Foarte multi contemporani ai lui lisus n-au avut cu El decat o intdlnire exterioari, istoric8. Doar Luca si Cleopa fl simfeau, arzéndu-le inima pe cale, dar fri s8-L cunoascd. O intalnire profunda cu lisus, care ins mai mult i-a speriat — cum arat aceasta icoanele — poate c& au avut martorii Schimbérii 1a Fa. Deci nu suntem cu nimic dezavantajati fat»CUVINTE Vit” 51 de aceia. lisus e si contemporanul nostru, ca vesnicia fafa de oricare cifra a timpului. Deci primii care au vazut pe lisus in lumina dumnezeiasca au fost Petru, lacov si Joan. Ei au vazut, primii, Cerul deschizandu-se. Aceasti revelatie le-a fost data si ca revelatie propriu-zisa, dar si ca o iconomie, ce avea rostul si le susjin moralul ridicat, in fafa celor ce aveau s& se intémple pe urma cu rastignirea. Ca vederea luminii dumnezeiesti a avut si rostul acesta, ne stau mérturie insesi cuvintele Mantuitorului, prin care-i lega si nu spuna vederea, decat dupa inviere (Matei 17,9). Al doilea care a vazut cerurile deschizindu-se (Faptele Apostolilor 7,56), a fost primul mucenic al crestinismului arhidiaconul Stefan. Suflet curat, tnar, plin de duh gi adevar — curajul intruchipat — primul mucenic, vazénd Cerul deschizndu-se, di curaj si intirire coloanei de urmasi a mucenicilor. N-o fi strabatdnd el toaté calea ascezei, dar a luat-o de indatA pe calea cea mai scurti, de care va scrie mai pe urma si Pavel, a iubirii de oameni fara de margini. Caci intru asa masura si-a insusit el pe lisus, incét, murind legii firii, improgcat cu pietre, acelasi cuvant al legii Dubului graieste: ,,Doamne iarta-le lor Pacatul acesta !” Jar aceasta n-o putea face decat un om sfintit de iubire. Al treilea, pe care: ,,o lumina din Cer |-a-nvaluit dintr-o data, ca intr-un fulger” (Faptele Apostolilor 9,3) a fost Saul, care pazea hainele celor ce se nevoiau cu uciderea lui $tefan. El era rivna Legii vechi - 0 sinceritate de altfel — apreciati si convertit’ pe drumul Damascului, la ravna pentru Legea nou, a lui lisus. Deschiderea aceasta a unui cer nou, cu o lumina ndpraznici, a pricinuit moartea omului vechi, Saul, si renasterea Apostolului Pavel. in veacul al XI-lea dam de sf. Simeon Noul Teolog, care traieste toat& transcendenta luminii divine, dup& ce Harul din Ceruri, cum zice, innoise sirmana sa fire. Rugimu-l cu smerenie si ne invefe: Cuy. 18: ,.Ludnd pe umeri crucea, stréinge-o cu putere $i du pana la sfairgit chinul incercarilor, Sfasierea durerilor, si primeste cu bucurie Piroanele-ntristarilor, ca pe-o coroani a slavei, Si-aruncat in fiecare zi in lincile ocarilor $i lovit cu pietrele tuturor necinstirilor, Varsand lacrimi de singe32 PARINTELE ARSENIE BOCA (C-C& totul izbuteste plénsul de fiecare zi -) vei fi mucenic. Cuv. 13: lar rabdand batjocuri si palme, cu bucurie Partas al dumnezeirii gi al slavei Mele vei fi. Jar de te vei arta pe tine urma tuturora Si sluga si rob, te voi arita pe urma Primul intre-aceia tofi, pe cum am fagaduit. De vei iubi pe dusmani si pe cei ce te urisc, De te-i ruga din suflet pentru cei ce te nec&jesc, Si le vei face bine dupa puterea ta, Te-ai facut, adevarat, asemenea Tat&lui tau Preainalt. Deci dobandind din acestea inima curat&, in ea vei vedea pe Dumnezeu, pe care nimeni nu L-a vazut vreodata, Cuv. 20: Pe Acela, a Carui frumusefe Uimeste toatd gandirea, uimeste toat& inima, Raneste tot sufletul, inaripandu-I spre iubire, Unindu-| neintrerupt cu Dumnezeu. Sa nu ziceti ci Dumnezeu nu e vazut de oameni. ‘Nu zicefi ci oamenii nu vad lumina dumnezeiasca, Sau cd e cu neputina in vremea de-acum. Niciodaté aceasta nu-i cu neputinti, prieteni, Cie foarte cu puting celor ce voiesc. Dar numai celor a c&ror viafa le-a adus cur%irea de patimi Si le-a facut curat ochiul cugetirii.” Subliniem la acest loc conceptia integralisti despre om a sfantului, realizata in trairea misticd: inima curata, vointa hotaraté, viata curati de patimi si curat ochiul cugetitrii. Sfantul e un om perfect centrat cu firea. solar masurile strlucirii-s masurile iubirii”. (Cuv. 27) $i mai departe: Cuv. 34: , Ziditorul, ia aminte ce-fi spun, iti va trimite Duhul cel din Dumnezeu $i te va insufla, va locui gi se va sillslui fiinfial $i luminandu-te si umpléndu-te de stralucire, te va turna din nou intreg. Stric&ciosul il va face nestric&cios si va cladi iarasi»CUVINTE Vit” Casa invechité, casa sufletului tu; Si va face cu totul nestric&cios si trupul intreg, Si te va face pe tine dumnezeu dup dar, asemeni lui Iisus. Cuv. 6: $tiu cdi nu vom muri fiind inl&untrul Viefii $i avnd in launtrul meu fasnind intreaga Viaf’, In inima mea este, dar in Ceruri se afl& Aci gi acolo, la fel se vede lucind. Cuv. 31: Stralucit-ai din Ceruri pand-n inima mea. Cuv. 32: Ce cuvant va talmaci, ce limba va spune ? Ce buze vor gr&i, cele ce se vad in mine Petrecdndu-se, sivarsindu-se in toatl ziua ? CAci chiar $i noaptea, chiar si-n intunerec Vad pe Hristos deschizéndu-mi infticosetor Cerurile $i pe El pogordndu-Se si ardténdu-mi-le impreund cu Tatil si cu Duhul, lumina intreit sfanta.” Dar iat si misiunea: Cuv. 1: ,,Astfel facdndu-ma, Domnul ma-nchise in cortul trupesc $i pogordndu-ma-n lumea simfité m-a pus s& traiesc, Eu, — izbavitul de bezn& — cu cei ce mai sunt intunecafi, Care petrec in mocirla si-n noapte, adanc cufundafi, Ca si-i inva i s8-i fac s4 cunoasc& nememnica stare, Lanful cu care-s legati si ranile cele amare. Dandu-mi porunca, Stipanul s-a dus...” Dac& am injeles intrucdtva rafiunile Providenfei cfind a deschis Cerurile: ca si int&ireasct pe Apostoli in credinff; pe mucenici in mirturisire; pe inzestrafii cu daruri in convertirea lor; aci, in faja sfintului Simeon Noul Teolog pelerin al transcendenfei, trebuie si ne gandim la o explicafie in funcfie de cele petrecute in veacul su, veacul al XI-lea ,Saeculum plumbarum”, Aparitia sffintului tocmai atunci i tocmai aga, nu poate fi decdt un rispuns magistral al Cerului, la marea rand a istoriei: ruptura Bisericilor, de la mijlocul mileniilor. Oamenii Bisericii, petrecdnd in mocirli de patimi si-n noapte adane cufundafi, au rupt, in veacul al XI-lea, cimasa lui Hristos: unitatea exterioara a Bisericii. Oamenii se dezbinau de oameni, afurisindu-se gi urdndu-se crunt, iar Cerul se unea cu omul, c&t uimea pe sffint:PARINTELE ARSENIE BOCA Cuv. 13: , Jar ce-i mai infricosat decat toate, m-a aratat cer nou $i S-a silasluit in mine Ziditorul tuturor, De care nu s-a invrednicit nimeni din sfintii de odinioara.” Deci cand trufagul Humbert isi vars in scris ura, pe Prestolul sfintei Sofii, in timpul Liturghiei (16 iulie 1054) si iesind, ca odinioara Tuda de la Cina, isi scutura praful de pe picioare, spunand cuvintel »Dumnezeu si vada si s8 judece !” noi, gindindu-ne la Oceanul lumi divine, revirsat peste sfinfi, veacuri de-a randul pe urma, putem s réspundem: ,Dumnezeu a vazut si a judecat !” Lao alta rascruce a destinelor, Cerul se deschise sfantului Serafim al Sarovului, in veacul al XIX-lea. $i asa de stiruitoare e revarsarea luminii Duhului Sfant, incét, deodata cu rugiciunea in gnd, rostit de sfint, 0 vede $i Motovilov, un bogatas oarecare, prieten cu sfantul. Acesta 0 descrie: ,Ca o scdparare de fulger; ca o lumina orbitoare, care se intinde pe-ntinsul a ctorva verste de jur imprejur”. (Denissov, ,, Viafa lui Serafim”, ed. rusi, pp. 319-335). Aceste deschideri de Cer, s ne fie deocamdata deschiderea ochilor ! Prislop, 13.01.49.»CUVINTE Vit" TAMADUIREA $I IERTAREA »Fiule, iarti-se fie picatele tale” (Mareu 2,5) -14- Acestia sunt oamenii: nu caut& pe Dumnezeu decat la necaz, — care-L cauta, CAci alfii la necaz il suduie si astfel mai ru se afunda si de mai mari necazuri dau, — pani ce necazurile le incovoaie ceafa si-L cauti si ei pe Dumnezeu. Situatia sti asa: oamenii se roagi lui Dumnezeu si-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se rag de oameni si se piriseasca de picate. Acum judecafi care de cine si asculte mai int Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu ? ‘Am auzit o pilda: undeva s-a alcatuit o delegatie de oameni, care s-au dus la Dumnezeu si se planga c& tare-i grea viata pe pimént, ci tare-s multe beteguguri, multe pagube, multe sudalme, batdi si toate pacatele. - Fiii Mei, ati spus ci tare vi-e grea viafa, inclircatl de pacate. - Da, Doamne... ~ Atunci nu le mai facefi Tat& ce e cu bolile. Ele vin pe capul oamenilor — si uneori chiar pe cap — de pe urma picatelor: ca plat, ca ispsanie gi ca hotar al pacatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea e ci plata pacatelor izbeste gi in urmasi, pani la al treilea si al patrulea neam. Iatd ce scrie la Deuteronom 5,9-10: »Pedepsesc vina pirintilor in copii, pani la al treilea si al patrulea neam, pentru cei ce MA urisc; si Ma milostivesc pana la al miilea neam, citre cei ce MA iubesc si pizesc poruncile Mele”. Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii gi te trezesti slabinog, tremurdnd de nu te mai pofi opri, sau bolnav la casa de nebuni.PARINTELE ARSENIE BOCA ‘Nu e boala de moarte, dar nici leac nu are. $i cine distruge nervii ? Tat cine, spun doctorii: betia, curvia si bolile ei, ménia sau furiile si supararile peste masuri. Deci feriti-va de acestea, cé ele omoari milioane de firigoare (celule) nervoase, care nu se mai refac in veac. Toate celulele se refac, afara de celula nervoasa. Un tat patimag de acestea n-are urmasi sinatosi, ba si in nepotii si strinepofii si se mosteneste ceva giunos, care la o intémplare oarecare rabufneste afara. E destul ca un tata s& se imbete o dati, ca si aiba din befia aceasta un urmag cu boala copiilor — epileptic. E destul s&-si sperie sofia o dat& in vremea sarcinii ca dintr-asta s& se aleagd un copil nenorocit toat& viaja. Asa se riizbund picatele parintilor in bietii copii, care nu au vind. Spun acestea si am de gand s-o mai spun, fiindcd in regiunea aceasta — odinioara capitala Daciei — acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulfi copii bolnavi de nervi — desi oamenii patimesc si de alt rau mai mare: nu vor s& aiba copii —, aici sunt si slab&nogi, ca cel din Evanghelia de astizi. Tisus a prefuit dragostea gi credinfa celor ce-1 cobora casei, inaintea Sa, I-a fost mili de suferinta lui. Dar int p&catele, apoi i-a inviat nervii. Pentru Iisus, care era si Dumnezeu, nu e © mirare c& |-a timaduit, cici e Stapanul viefii si poate invia si din morti. Totusi tamaduirea slab’nogului e o dovadd a dumnezeirii Sale. Totusi, noua preofilor, lisus nu ne-a dat si darul timaduirii minunate, cum il avea El si cum il d& la putini dintre sfinfi, din vreme in yreme, dar ne-a dat darul mai mare: al iertarii pacatelor. Nu l-a dat ingerilor, dar l-a dat oamenilor. Darul iertarii pacatelor e mai mare decat darul minunilor, intrucat priveste sufletul; pe cand minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curatire a lui, uneori e o adevaratd inviere din morfi, si-i mai de pret aceasta decat tim&duirea unui picior. F&ra darul minunilor intre oameni ne putem mantui, dar fara darul preofilor, al iertirii pScatelor, nimeni nu se mAntuieste. Ce n-a dezlegat preotul pe pimént, aga rimane: nedezlegat nici in Cer. $i preotul nu te poate dezlega dac& nu vii s&-fi marturisesti pacatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega — ca oarecum cu sila — dacd nu-fi dai insufi toatd silinta de-a te dezlega tu de n&ravurile tale rele. Tertarea pacatelor insemneaza si incetarea lor.»CUVINTE Vil" lertarea picatelor nu inseamni ci le spovedesti mereu gi le iei de la capit — c& iarisi le vei spovedi. Crestinismul mai e si chestiune de refacere a vointei. Ne trebuie bundvoinja voastra — ca s-o facem voina; tarie de caracter si simfire de obraz. Oamenii umbla dupa facdtori de minuni — fie ei si vrdjitori. Dar vi spun ci minunea cea mai mare e innoirea viefii tale pe temelia ei lisus Hristos; e increstinarea vointei tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne st& cu adevarat la indemAné si ni s-a dat nou’ porunca: , Inviati pe cei morfi !” Dupa invierea ta tanjeste lisus. Ce insemneazi aceasta n-ar putea s& fi-o spund mai bine decét ingisi cei ce au inviat din moarte sigura, ca dintr-un vis urat. Deci de unde incepe slabanogirea ? — De la socoteala trufasi a mintii. I se pare ei ci e mai bine si nu se conduc& dupa poruncile lui Dumnezeu, ci dup capul ei, mai bine zis dup’ pacat. Iar pacatul di cu omul drept in plata pacatului, cum ai da cu oistea-n gard. Tot minte slab& dovedesc si aceia ce nu vor s& vie la stergerea pacatelor; aceia n-au ce astepta timaduirea bolilor. Ajut& doctorii, dar minfii ii ajuti Dumnezeu. Daci oamenii si-ar potrivi purtérile dupa poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, si n-ar face din legi farddelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar asa, drept in ele-si sparg capul; — si apoi umbla plangand... Lasa-te frate condus de un sfat dumnezeiesc, c& de nu, capul care n-ascultd, odati se sparge si n-are cine-I lega. Oare de ce vin oamenii asa de in silé la spovedit 2 - Fiinded stiu c& li se cere lepadarea de pcate; ori lor le plac mai mult picatele decat infranarea de la ele. E 0 poveste stiut& pretutindeni, totusi v-o spun gi de-aci. Stiti c& sunt serpi care sug lapte. $i sunt vaci, care, odat& supte de sarpe, alearga nebune dupa garpe s& le sug iarisi. Se intmpl& c& vaca se apropie de ingircat, dar de n&rav nu injarc&, ci se duce mereu la sarpe. Sarpele ii suge singe si in sfargit o musc&. Jat prostie de vacd oséndité la moarte. Dar si prostia omului tot la moarte-i osanditd. Toata tinerefea ta o dai dracului, si vezi pe urma cé ai ales riu. Dar intrebare daci-fi mai rimén zile si le dai lui Dumnezeu si intrebare dacé-fi mai primeste o grimadii de harburi, in loc de un vas frumos, cum58 PARINTELE ARSENIE BOCA puteai s& fii. Aspre vorbe. Asta e rispunsul la intrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie in primavara si vara viefii lor: isi dau vlaga s-o sugi sarpele ! An toat& lumea nu gisesti un Iucru mai usor de facut decdt pacatul. $i iarisi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, pacatul ? De aceea pacituim cu usurinf’, dar ne poctim cu anevoie” (lie Miniat, »Didahii” p. 113), Alta pricing care te impiedic& de la spovedanie e ca judeci preotii; esti nemuljumit de preot; — iar de care-ai fi mulfumit fi-e fricd. La unul nu te las pacatele lui, la altul nu te lasa pacatele tale. Orice duhovnic — indiferent de bogatia, s&racia, cultura mai putina, sau chiar si sdricia moral — este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, si credinciosii n-au nici un motiv de-a-l ocoli. Darul acesta e in atarnare de Dumnezeu, nu in atérnare de omul care-I poarti. Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iarti, Lui te marturisesti in fata altarului. Nu de la tine se cer calitatile preotului; de la tine se cere cdinta din inima gi vointa de-a te indrepta. (CAndea, B.V.) Suntefi nemultumiti de preoti ? Dar oare ce-afi ficut pentru preofi, ca s& fii mai muljumiti 2 Cerut-ati de la Dumnezeu un copil micar, pe care sa-l inchinafi slujirii lui Dumnezeu ? Credefi c& vina o poart& numai ei ? — Ei sunt fiii vostri; cum i-afi nascut asa-i avefi, ca oameni ! Ce le bagafi de vini ? Va trebuie preofi mai buni ? - Nasteti-i ! Tat& va spun cA tot poporul e raspunz&tor ci nu are slujitori mai stravezii spre Dumnezeu, mai ai impardtiei lui Dumnezeu. Poporul isi are, in toate privinjele, pova{uitorii care-i merit&. Repet: va trebuie preofi mai buni ?—Nasteti-i ! Nu mai stafi cu ganduri ucigase impotriva copiilor, c& nu stii in calea cdrui mare dar de la Dumnezeu te-ai gisit impotriva — gi ai si dai seama — de aceea mai bine gandifi-va si rugafi-va lui Dumnezeu, ca, copiii vostri s8-I fie slujitori intre oameni ! Tati ce spune Scriptura in privinfa aceasta: Se intreaba proorocul: Care nu i-a ficut El ca si fie o singurd fipturd, trup si suflet ?»CUVINTE Vii" $i aceasti fapturd (unitatea cAsatoriei) la ce nizuieste ea 2 — Odrasle pentru Dumnezeu !” (Maleahi 2,15). Aceasta e pretentia lui Dumnezeu de la clsitorie; — si dupa atare roade tanjii si voi bigdnd de vind celor pe care le-ati adus. Tamaduirea slabanogiei neamului de-aci incepe ! Asta i-ar fi iertarea ! Prislop. 20.11.49.PARINTELE ARSENIE BOCA BUNA-VESTIRE ei5e La plinirea vremii” trimis a fost de Dumnezeu ingerul Gavriil intr-un oras din Galileia, Nazaret, cdtre Fecioara Maria, aducdndu-i vestea ci, din Duhul Sfant si puterea Celui Preainalt, va concepe si va naste pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe care-L va chema lisus. Acestea sunt datele, simple, expuse de evanghelistii Luca si Matei. Faptul acesta simplu cutremura ins& legile firii. Nici Fecioara Maria n-a putut primi faptul, asa, fra o putemnica reactiune critica. Iar ct despre Iosif, garantul Sfintei Fecioare, stim c& pe ascuns a vrut s-o Ppardseasca. Nasterea lui Dumnezeu intre oameni, desi era figiduiti prin prooroci cu mii de ani in urma, — ba in zilele lui Isaia (7,14) s-a spus lamurit c& o fecioara-L va naste, rimndnd totusi fecioari —, cu toate acestea, de n-am fi siguri de faptul petrecut: ci Dumnezeu s-a unit cu firea omeneascd in persoana lui lisus, mai cd nici noi n-am putea primi. Aceasta nastere a lui Dumnezeu in faptura Sa e de fapt o renastere a omului, — proces care a fost anuntat, pregatit si care a evoluat logic in istorie. Aceasta insemneaz& cuvintele : ,,La plinirea vremii” Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinjé ca Tatal omului s& se fac Fiul omului, Fiul fiului Sau. Dar iat& ca s-a facut. S-a ficut istoric si de-atunci se face mistic in tofi cei ce-L primesc pe Dumnezeu si se nasc de sus a doua oar. Deci cand sufletul, cand féptura noastra intreag’ se face curat&, cind ajungem pe caile ascezei ale iubirii, la starea de fecioara, se intampla si pentru noi plinirea vremii, a nasterii lui lisus in fptura noastra. Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a parasit lumea in seama legilor, iar El S-a retras undeva in afara ei (deism); El nu e nici confundat cu natura (panteism), cu marele “tot”, — caci atunci cum s-ar putea naste ,,totul” in ,parte”, ci Dumnezeul nostru e o fiinti transcendent& dar in legdturd cu lumea, o energie activa, creatoare, care»CUVINTE Vil” 61 transmite lumii ceea ce aceasta de fapt caut& si spre care de fapt tinde: plenitudinea existenfei in unitatea universal. Aceasti putere, Duhul Sffint, se impreund cu lumea si vrea s nasci din ea chipul viu al lui Dumnezeu. Dar faptul istoric, petrecut pe planul realitéfii omenesti, a zmislirii gi nasterii Fiului lui Dumnezeu in Fiul Omului mai are si alte semnificafii. Cu lisus apare in lume o noua generatie de oameni, neamul ui Tisus, care nu se naste dupa legile firii numai, ci, peste ele se suprapune o nastere spiritual’, generafia spirituala a lui isus. »Noul neam duhovnicesc, cel al lui lisus, nu-i un neam care se naste pe pamant, dupa legile lumii animale, un neam nefncetat ispitit de poftele inferioare. Desfacerea de odinioar’ a omului de Dumnezeu, insemn& pentru om pierderea integritifii, a neprihanirii, pierderea chipului androgin, care constituie chipul sau ceresc, pacificat de ispitele Wiuntrice. Hristos se naste din Fecioara, ca s& sfinfeasc& din now alcdtuirea feminina si s-o uneasc& principiului masculin, ca barbatul si femeia si devin androgini, cum a fost Iisus”. (I. Béehme, ,Misterium magnum” C.v. cit. de Berdiaeff.). Misticul german are urmitoarea expresie minunat&, privitoare la noua stare de dup pacat a neamului omenesc: ,,prin cdere de la curafia originara, Fecioara, intelepciunea, a p&rasit pe oameni si s-a retras in Cer”, isfind pe oameni s& ajunga ,.numai trup” (Geneza 6,3) si de-aci si ajung’ in potop. Nu cumva, netrind noi, nou! stil al vietii, s& se retrag’ side la noi, iar neamul omenesc si se scufunde intr-o nou catastrof’ ?! Realitafile spirituale numai trdirea le fixeazi in temeliile omului. winfelepciunea este etema feciorie si nu eternul feminin, Cultul care-i e inchinat e acela al Fecioarei si nu al principiului feminin, care provine de la cAderea in diviziune. lati de ce cultul infelepciunii se confunda aproape cu cultul Fecioarei Maria, Maica Domnului. fin ea, natura feminin devine far’ prihan’ si naste prin Duh. Astfel se naste noua generatie omeneasci, generatia lui Tisus, nemuritoare, biruitoare asupra neajunsului nesfarsit al nasterilor si morfilor. Calea care duce la restabilirea chipului integral al omului se deschide prin Fecioara Maria si prin zimislirea sa, a Fiului lui62 PARINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu si a Fiului Omului. Aceasta e calea fecioriei, a curitiei, a neprihanirii, calea iubirii mistice. invagatura si cultul fecioriei au fost intotdeauna aprofundate in crestinism; dimpotriva, invafitura despre cdsatorie, sfinfirea zAmislirii n-a fost indeajuns. Revelafia sensului mistic si pozitiv al iubirii dintre barbat si femeie (eros si nu agape) aparfine problematicii constiinfei crestine. Sensul mistic al iubirii, dogmatic e nedezvoltat, si, ceea ce gasim asupra acestui subiect la invafatorii Bisericii, e saracacios si neindestulator. Crestinismul Périnjilor ne invafi si cdstigim fecioria prin ascetism, dar nu ne descoperi nicidecum sensul mistic al iubirii, ca pe-o cale ducand la feciorie, la restabilirea chipului integral al omului si a iefii_vegnice. Crestinismul are motiv s& indreptdfeasci si sfinfirea csatoriei gi familia omenirii pacdtoase; el apara si spiritualizeaz’ viata genurilor decdzute (I Timotei 2,15), dar nu spune nimic asupra transfigurarii sale, asupra venirii unui nou gen. Aceasté transfigurare nu ¢ pus in lumina in crestinism, ca multe altele, Sfinfirea maternitatii are un sens cosmic, dar ea nu e o solufie a problemei. Prapastia care exist intre iubirea rasial’, care naste, si iubirea misticd, orientati spre vesnicie, creeazi o antinomie pentru constiinfa crestind. Biserica invaja c& genul dec&zut si impirfit se transforma, in Fecioara Maria, in feciorie si maternitate iluminat, primind intr-insa Logosul lumii, care se naste de la Duhul. Dar se pare c& nici o deductie n-a fost ficutd in ceea ce priveste cdile pozitive de iluminare si transfigurare a vechiului element rasial, al genurilor. Sensul religios si pozitiv al iubirii, legatura care-I uneste ‘insesi ideii de om, ca fiinf4 integral, nu e revelat. Aceasta rezulta din dezvoltarea nedeplina in crestinism a constiinfei antropologice. Iubirea, ca gi atatea alte lucruri ale viefii creatoare a omului, raman neexplicate gi nesfintite, afar de lege — intr-o oarecare privinfé — si sortite unui tragic destin in lume. lubirea, prin natura sa, ocupi acelasi loc ca mistica. Ea e gi spirituala si nu poate fi asimilatd organizatiei fizice si trupesti a viefii omenesti. Iubirea e legatA ideii initiale de om. Nu avem o viziune a sensului religios al iubirii, decdt simbolic, ca legatura intre Hristos si mireasa Sa, Biserica.” (N. Berdiaeff, “Esprit et liberté”, pp. 220-222).»CUVINTE Vil” 63 Buna Vestire ar trebui si insemneze, pentru oameni, o ridicare reali, nu numai doctrinara, a cisitoriei la rangul de tain, si deci cu roade capabile de tain. Nasteri de sus, suprapuneri de tain, Fiul lui Dumnezeu in Fiul omului, atm neinchipuit de mult de indlyimea sau josnicia la care-i wraith viata. Daci o atitudine misci Cerul spre pimént, o alta il izgoneste, ca si cind nici n-ar fi Cer. Buna-Vestire taie hotarul intre Sfinti si oameni de nimic. Prislop, 25.11.49.PARINTELE ARSENIE BOCA MARELE EXAMEN »Oricine voieste si vini dup’ Mine si se lapede de sine, si-si ia crucea sa in fiecare zi si si-Mi urmeze Mie !” (Marcu 8,34 si Luca 9,23) -16- CRUCEA: podoaba Bisericii, luda lui Pavel, semnul Fiului Omului, semnul sfintei cruci, suferinfa noastra cea de toate zilele, crucea suferinfei, harul crucii, — iat atdtea nume in leg&turd cu crucea. Dar cea mai grea cruce ¢ lepadarea de sine: nu pofi fi liber fara aceasta, Libertatea cu atita se pliteste. S& depanim litania acestei porunci si conditia prima de-a putea urma pe lisus. A fi crestin insemneaza mai mult decat apartenenta ta doctrinara: la crestinism. A crede in lisus inseamna mai mult decat semnificd vorbele. Jat’ ce insemneazi: a te strmuta din tine in El; insemneaza a-L face pe El inima ta; insemneaza s& ai un moment, o clipa in viafa ta, in care te-ai intnit real cu lisus, — clipa, pe care si nu-fi ajunga viata ‘intreaga de-a-o desfasura intre oameni. — De altfel acesta si e semnul ci esti un convertit al lui Tisus: c& te-ai dedicat Lui irevocabil. Toaté vremea ta viitoare nu-i decat desfagurarea clipei aceleia, decizia, a c&rei bogitie nu se mai termina. PAn& nu te-ai lepadat de tine esti o fanténd seacd; iar daca te-ai lep&dat de tine si te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat in izvor de apa vie. Numai asa poate sufletul s& ajungé la sine insusi, la el, cel adevarat: lep&dandu-se de sine si strémutandu-se in Dumnezeu. ‘Nu stiu pe lume o biruinfi mai mare, ca aceea de-a te lepida de tine gi a ajunge liber; e tréirea libertii spiritului. ,Adevarul vi va face Infelegem deci, c& firé aceasti vamAa fapturii noastre vechi,»CUVINTE Vii" 65 stiteam in minciund, incoltiti de iluzii si strivifi sub rotile necesitatii, fard iesire. De aci ne scoate lisus. ~ $i cand se intmpla aceasta 2 - Cnd il cunoastem pe lisus ca inima a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru. {1 putem cunoaste numai in iubirea si bucuria pe care-o simfim cénd renunfam la ,eul” nostru si ne aflam fafi citre faji cu Dansul. Noi ne figiduim si-L urmim pe lisus — in marea calitorie interioaré a intoarcerii la Tatil — si, prin simpla noastra hotirdre, Providenta divind realizeaz treptat aceasti dorinfi a noastré. Asa dam de primul examen de admitere, examenul crucii. Pénd aci noi eram 0 sum de dorinti si aranjamente paméntesti, care intunecau putin — dacd nu mult — chipul lui lisus din viata noastra. Deci crucea e, la acest loc, o linie inainte a dorintelor noastre omenesti, peste care coboar’ Dumnezeu o dungi de-a curmezisul. Providenta, urmarind interesul nostru vegnic, trimite peste socotelile noastre corecturi divine. Toat aceasti corecturi o simfim ca pe-o experienfii de cruce. Trebuie si treac& pufind vreme de reculegere ca si pricepem c& asa cum ,.s-a intémplat”, a fost cel mai bine, iar nu cum am fi vrut ,noi”, in vederea noastri ingusti. Suferinfa aceasta, care ne simplificd treptat viata, care ne pune conditia crucii in fafi, e simbolul nesfarsitei posibilititi de desivarsire. »Noi trim in ristriste, fiinde’ suntem fapturi ale eului, care e aspru, stramt la inima si care nu iradiazi nici o lumin&, iar pentru infinit e orb. Eul n-are decat zgomotele gi stridentele sale; pe strunele sale nu vibreazi niciodat’ muzica eternititii. Suspine de nemultumire si descurajare, scdnciri zadarnice dupa trecut, griji si nelinisti pentru viitor, — astea-s care tulbur’ inimile noastre pipernicite, fiindcd nu ne-am gisit sufletele si Duhul lui Dumnezeu ined nu s-a descoperit in noi. «Tati, sterge pacatele mele !» ~ cici plc&tuind, omul ia in sine insusi partea marginitului. Pacatul e infrdngerea sufletului de eu. E un mijloc primejdios de pagubitor, in care omul risc& totul, ca s& cAstige foarte putin, Pacatul intunecd adevarul si tulbura vederea limpede a constiinfei. in pcat cdutim placerile, nu finde’ ele ar fi in adevér vrednice de dorit, ci fiindc& aga ni le prezint& lumina rosie a pasiunii. Dorim lucrurile nu fiinded ele sunt mari in sine, ci fiindcd licomia noastr ni le infitiseazi exagerate si cu aparenfi de mérire. Aceste exageriri si falsificdri de perspectiva ne tulburd la fiecare pas armoniaPARINTELE ARSENIE BOCA Pierdem masura cea dreapt pentru valoarea lucrurilor si ne lasim riticiti de interese felurite si contradictorii ale viefii. Zadarnica trudi a omului de-a reduce toate elementele firii sale la © unitate cu Cel Preainalt si sub stpanirea Lui - aceasta e ceea ce-I face s& simt& chinul desp&rfirii lui de Dumnezeu gi si se roage cu infocare: «O Dumnezeule, Tat&, sterge toate pacatele mele ! Sterge rat&cirile eului !» Lumina dinduntru e aceea care-i descoper’ adevarata fiinfa. Cand aceasté lumina Jduntric& s-a aprins, atunci intr-o clip& cunosti cd, pentru om, descoperirea lui Dumnezeu intr-insul, este propria lui descoperire. Si inspre acolo se indreapti aspirafia lui: spre descoperirea sufletului stu, adici descoperirea lui Dumnezeu in sufletul sau. Omul se desivarseste si ajunge expresia suprema cénd sufletul lui se recunoaste in vegnicie, — ceea ce e propria sa revelatie. Adevarata restriste a omului sté in faptul c& nu izbuteste deplin s&-si aducd la expresie propria-i fiint, cd e tulburat de eul sau si-si pierde vremea cu lucruri de nimic. Tubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e mai prefios intr-insul se intunecd si adevarata lui fiinfa nu iese la iveala. Aceast& aspiratie dupa tiparul desivarsit al fiinjei e inradacinata in om mai profund ca foamea gi setea si ca patima de bogatie si slava. Si aceasti aspirafie nu e numai in el; ea e in adncul intregii fipturi; necontenitul impuls al revelatiei, duhul vegnicei descoperiri intr-insul. Descoperirea nemarginitului in marginit (Taina Bunei Vestiri. n.n.) nu se arati in toat& plinatatea ei nici in cerul instelat, nici in frumusejea florilor. Numai in sufletul omului. Caci aci Voinfa cauti sa se descopere in vointa omului si libertatea igi ia rasplata suprema in jertfa lui liber’. Aci Dumnezeul nostru trebuie si-si cdstige intrarea. Aci vine El ca oaspe, nu ca rege, si de aceea trebuie s& astepte pan&-i imbiat. Asupra sufletului omenesc Dumnezeu si-a incetat stApanirea, — finde vrea si-i cAstige iubirea. Da, Dumnezeu sta in afard de eul nostru si asteaptd cu nerabdare si-I deschidem usa ferecatd. Caci acest eu al nostru nu poate si-si glseasci sensul suprem, sufletul, si si se uneascd liber cu Dumnezeu — decét prin iubire -, singura care-1 salt peste piedica din sine si-] stramut& in Dumnezeu. Acela, al cdrui suflet s-a fficut una cu Dumnezeu, sti in fafa oamenilor ca o floare suprema a umanititii. fn el isi recunoaste omul fiinfa lui adevarata; in el aflé descoperirea deplina a lui Dumnezeu, contopirea Voinfei supreme cu voinfa lui, contopirea»CUVINTE Vit” 67 iubirii vesnice cu iubirea lui. Noi vedem in el dorinfa Domnului implinit&; cea mai grea dintre piedicile descoperirii lui inlaturat’; si insisi bucuria desAvarsiti a lui Dumnezeu, ajuns& la cea mai strluciti expresie intre oameni. fn el ne apare intreaga lume omeneasci transfigurati de-o Iumin&’ dumnezeiascd. Viafa lui, inflacdrati de dragostea lui Dumnezeu, strélumineaza toata iubirea noastr omeneasc’, Cénd un suflet omenesc trage cortina grea a eului si st fat’ in fafa cu iubirea vesnicd, e ca si cum ai privi pe Maestru creand o lume noua. Cand viata omului iese teaffiri din ritacirile eului si-si gaseste in suflet unitatea sa cu Dumnezeu, atunci constiinta vesniciei e un dat imediat al existenfei, tot aga ca lumina intr-o flacara. Toate conflictele viefii se dezleagd. Toate contradicfiile se impacd; stinga, iubire si acjiune se armonizeazi. Bucuria si durerea se contopesc in frumusefe; placerea si renunfarea se egaleaza in puritat nemérginit se umple de o exuberanta iubire; fiecare clipa vesteste pe Cel ic. Cel fra forma ne apare in forma florii si a rodului; Cel fara de ne imbratigeaz cu brafe de tata gi merge cu noi aléturi ca un orice granite si si-si cunoascd inrudirea cu Cel Preainalt. Caté vreme n-ajungem Ja armonia Muntricd si la intregul fiinfei noastre, viata rimAne in&busit sub lucruri de nimic” (R. Tagore). . Dupi aceasti litanie a unui fiu al Raséritului, in cdutarea sensului descojit de eu, s& trecem la o analiz& concret’ a sensului crucii, a lepadarii de sine, aga cum le-a realizat Tisus, si ni le-a dat cale de urmat pana la El. invayitura desivargita a lepadarii de sine o avem deci de Ia : ,Cel ce, in chipul lui Dumnezeu fiind, n-a finut ca la o prada la egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, a luat chip de rob, ficéndu-Se asemenea oamenilor si la infifisare dovedindu-Se ca un om. $-a smerit pe Sine, ascultitor fticdndu-Se pana la moarte — si inci moarte de cruce” Gilipeni 2,6-8). Asadar desvarsita lep&dare de sine e totuna cu smerenia. Tar cu aceasta s-a definit desivarsirea, atunci cand oarecine intreba pe sfaintul Isaac Sirul: Ce ¢ desivargirea 2” Sfaintul rispunse: ,,O pripastie de smerenie !”PARINTELE ARSENIE BOCA Prin urmare pe ciile desavarsirii ISuntrice nu poti merge sporind, decét primind cu bucuria acestui rost, toate impotrivirile si absurditatile ce ni se intimpla in fiecare zi”. Acesta si e rostul pentru care Providenta menfine contemporane si in permanent tensiune, graul cu neghina, desavarsindu-se intreolaltd, pana la seceris. Sa ludm faptele simple: intr-o sambata, in sinagoga: ,,Carturarii si fariseii pandeau pe Tisus si vada daca face bine simbata”. — Era acolo un om cu ména uscati. $i vazdndu-L cd face bine, ,se umplura de nebunia urii si unii cu alfii se vorbeau ce si-I facd lui Tisus” (Luca 6,11). Iaté crucea formalismului sec. fntr-alté simbat lisus trecea printre holde de gréu. Ucenicii au cules niste spice si le frecau in palme si mancau boabele. Oarecari din farisei, formaliz4ndu-se in aparatorul sémbetei, ii ia la rost ci treieré sambata” (Luca 6,2). Cand lisus ierta pacatele slabanogului — conditia neapirati a timaduirii organice — pe care credinfa ajutorilor sai il aduse prin acoperis in fafa lui lisus, uni mardiau in inimile lor c& »acesta huleste” (Marcu 2,7), iar acestia erau crturari; ,numai Dumnezeu poate ierta pacatele” — ziceau ei. Nu-si dideau seama cd lisus e Dumnezeu. incremenifi in prejudecatile lor despre lisus, gandul numai cae Dumnezeu, le-ar fi plesnit capul in bucdti. Cu prilejul indreptarii lui Zacheu, mai marele vamesilor, de asemenea ,carteau” si impotriva lui Zacheu si impotriva lui lisus. Duhul lor, care-i muncea, mereu ii impingea si dea lecfii lui Tisus. Dar nu numai tagma c&rturarilor si a fariseilor ti administra corecfii. Odati un oras intreg I-a iesit in intimpinare, orasul Gadara, spunandu-I si plece de pe-acolo. Legheonul de draci striga in gura mare c& lisus este ,,Fiul lui Dumnezeu celui Preainalt” (Marcu 5,7) si I se rugau s& nu-i trimitd in adanc, ci in turma de porci. Dar pare cé alte legheoane de draci au intrat in gadareni, smintindu-i pentru porci impotriva lui lisus, incdt drept mulfumire tot orasul” iesi intra intémpinarea lui lisus, dindu-L afar& din hotarele lor. (Matei 8, 34). Tati prin ce mare de venin avea lisus s& treacd. Ce au oamenii acestia impotriva lui Iisus, c& nici demonii nu I-au flicut atta impotrivire céti I-a fficut cenzura invidiei omului ? — Cred o& nu altceva decét complicitatea in pacat, coalizat’ impotriva virtutii si impotriva oricui care indrizneste si iasi un pas micar din aceasth»CUVINTE Vil" o complicitate. Or, lisus iesise — nici n-a fost vreodat in complicitate cu picatul; — totusi, iubind pe pacdtosi, ii intindea acesteia (cenzurii invidiei n.n.) cursele divine ale iubirii. Au fost indaratnicii si firadelegi impotriva Iui Dumnezeu $i in Vechiul Testament, dar atata coalitie a veninului — si curios: in numele legii, in numele lui Dumnezeu -, ca impotriva persoanei lui lisus nu s-a vazut vreodata. Oare de ce ? - Cred cd explicatia ar putea fi urmitoarea: Dumnezeu se facuse si om adevarat: Omul pe care-1 voia Dumnezeu. Acest model li se impunea oamenilor cu taria modestiei divine. Dar ei nu voiau si fie ca Iisus. Nu voiau sa fie dumnezei; ei voiau si fie ,ei” — ei mai presus de Dumnezeu; potrivit cu impulsul cu care i-a risturnat protivnicul impotriva lui Dumnezeu. Omul voia si fie singur el, el singur; eul vrea si fie ateu. Tat ce sparge umanitatea in miliarde de harburi: trufia originard, care d& lecfii lui Dumnezeu gi se desface de El. Iati ofetul si veninul pe care avea si-l bea lisus cu mult inainte de-a I se da acestea pe cruce. ‘Aceasta n-o poate face decét un lepidat de sine, un lepadat de viafi. Unul destivarsit de smerenie si parjol de iubire. Sa urmirim putin, cu documentare patristic, boala aceasta far leac, care multe cruci prilejuieste: Cenzura invidiei: sInvidiosul nu primeste doctor pentru boala sa si nu poate gisi leac timaduitor pentru suferinfa sa, desi Scriptura e plina de ele. El asteapti usurarea bolii numai intr-un singur fel: s& vad prabusindu-se pe unul din cei invidiafi. Capatul urii lui este si vada pe cel invidiat: din fericit nefericit, din norocos nenorocit. Pe unii oameni, cu totul protivnici, binefacerile fi imblanzesc. Pe invidios ins, binefacerile mai mult il inrdiesc. Cu cét invidiosul are parte de mai multe binefaceri, cu atat mai tare fierbe de ciud’, mai mult se supra si se ménie. Mulfumind pentru darurile primite si mai mult se c€trineste de purtarea bineficdtorului. Ce fiar& nu intrec ei prin riutatea niravului lor ? Ce s&lbatdciune nu depigesc ei prin cruzimea lor ? CAinii, c&rora li se arunc o coaji, se domesticesc; leii, cArora li se ij, se imblanzesc. Invidiosii ins&, mai mult se iritd cdnd li se si atentie. Rinile invidiei sunt adanci i ascunse si ele nu sufar vindecare, ca unele ce s-au inchis de durerea lor oarb& in ascunzisurile constiintei. Invidiosul e dusmanul propriei sale sandtati sufletesti. Cel invidiat poatePARINTELE ARSENIE BOCA si scape si si ocoleasca pe invidios, dar invidiosul nu poate scipa de sine insusi. Tu, invidiosule, dusmanul tiu e in tine, vrijmagul fi-e continuu in inima; primejdia e inchis& in adanc; esti legat cu un lant neindurat; esti prizonierul invidiei si nici o méngaiere nu-fi vine in ajutor. A prigoni pe un om binecuvantat de Dumnezeu si a uri pe cel fericit, iat& o nenorocire fara leac.” (Sfantul Vasile cel Mare, ,Despre invidie”, P.G. 31 col. 376-7). Rabdarea raului, primirea umilinfei la care te supune, este, in lumea aceasta, cea mai uriasi putere asupra riului. Chip de umilinfi desvarsiti ne-a dat lisus pe cruce. El, Fiul Tatilui si Slava, Dumnezeu adevarat, nu s-a impotrivit ateismului lui Iuda, ci a primit toate consecinfele lui. A primit s& treack prin cea mai de pe urm& umilire cu puting pe pamant; cAci, ca un Dumnezeu, stia ce putere are umilinta. Rabdand batai, scuipari in obraz, cununa de spini, piroanele si spinzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor firidelege. Toate acestea nu erau crucea cea mai grea. Pe aceasta o avea la spate. Crucea mai grea, pe care era rastignit cu fafa, era neasemanata durere a milei Sale de oameni. Crucea aceasta n-o simte decat omul care nu se mai sminteste de om, ci, infelegndu-l, nesfarsit il iartd si-i stinge veninul cu roua cerului din sufletul su. Oamenii acestia, care boleau de rai ce erau, si care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui lisus, reprezinti acea coalifie a veninului sufletesc contra Méntuitorului. Acei contemporani ai lui lisus, otravifi de riutate, reprezint& culmea invidiei omenesti contra sublimului. Caci de ce a fost invidiat lisus ? - Din cauza minunilor Sale printre cei sirmani si oropsifi, cei dintai chemafi la méntuire. ,Flaménzii erau hrinifi, hrinitorul dusménit; morfii erau inviafi, invidiosii mureau de ciudi, Demonii erau alungati, iar Celui ce le poruncea, oamenii ii intindeau curse; leprosii erau curititi, schiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar binefficdtorul era prigonit. In cele din urm& au osandit la moarte pe Datétorul viefii; au batut cu biciul pe izbavitorul oamenilor, si au judecat la moarte pe Judec&torul lumii.” (Sfaintul Vasile cel Mare, »Despre invidie”, P.G. 31. 377-C. trad. I. Coman.) Tar Tisus si pentru acestia s-a rugat Tatllui de iertare. Tubirea aceasta de oameni — asa cum sunt -, si care n-a avut niciodati vreo umbri de cddere, I-a pricinuit lui lisus o cruce neaseminat mai grea, pe»CUVINTE Vit" care-o poarta si de care se fintuieste cu fiecare din rautitile noastre ,de fiecare zi”, pind la sfarsitul lumii. $i noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe cruce, — fiecare in veacul stu, pentru c& lisus e in toate veacurile. Modelul, desavarsirea lui lisus in ascultare si in lepadarea de Sine, pentru iubirea de oameni, a ridicat intre crestini girul fr numar de cuviosi si buni biruitori mucenici, care, pentru dragostea Lui, erau fericifi si sufere si ei chinuri infricosate de la necredinciosii vremilor lor. Tati nebiruita arma: lepidarea viefii noastre pe cruce, care a facut pe Sfinfi. De dragostea lui lisus nu-i mai putea despirti nimic: nici frica de moarte, nici dragostea de viat’. Acestia, sfinfii, s-au aritat mai presus, nu numai de durere si plicere, ci au covarsit si moartea si viafa. In ei se intampla si moartea si invierea lui lisus. Nou’, neputinciosilor, desi cuget&im ale lumii gi ale viefii in calea picatelor, inca nu ne-a indesat nimeni cununa de spini peste steaua din frunte si nu ne-a bitut nimeni piroanele in t2lpi. La noi nu sunt semnele sfintilor. Dar zic ins’, — Providenta stie hotirdrea noastré — : cine vrea si urmeze lui lisus si s& se asemene cu El, in cruce si se asemene, si, cat poate cuprinde firea omeneasca, asemenea va fi ! Prislop, 27.11.49.PARINTELE ARSENIE BOCA SURZII SI MUTII =17- Tata ce lucruri deosebite se pot petrece deodati: Sus, pe Muntele Taborului, lumina dumnezeiasc’ izbucnea dinlauntrul lui lisus, in stralucire orbitoare, pani si-n albul hainelor si in azurul Cerului. Ochiul omenesc nu rabda stralucirea soarelui, decum s& poat& rabda strilucirea ui Dumnezeu. Iacov, Petru si Ioan, de spaima Schimbarii la Fafi cizuri la pamant, ca niste mori. Totusi vederea luminii dumnezeiesti fi facea fericifi, cat se gandeau s& o inchida in trei colibi, pentru lisus, Moise si Ilie — martorii din ceea lume a dumnezeirii lui lisus. La poalele aceluiasi munte, celilalt fiu al lui Dumnezeu — omul — un tatd igi aducea dezastrul sufletesc al fiului sau. Mari si curate bucurii ne fac copiii. Poate cele mai mari dintre bucuriile omenesti. Dar tot copiii pot si zdrobi cel mai tare inima pirinfilor, cdnd acestia nu sunt sindtosi, cand nu au mintea intreaga, cand duc o viafé raticitd, sau sfargesc viata intr-o farddelege. Pe varful muntelui lumina transcendentei. La poalele muntelui mizeria imanenfei, dezastrul nefiintei, caricatura existenfei; absurdul chinuitor al pacatului, un suflet daramat in surzenie si mufenie, un sistem nervos prada epilepsiei. Momente, la poalele muntelui: 1. Carturarii pricindu-se cu apostolii, cu prilejul epilepticului. — Cand nu pot oamenii nimic, ceva totusi pot: se iau la pricina. Neputinfa nu tace. 2. lisus fi intreaba si El. Tatal copilului ii prezinti diagnosticul bolnavului si diagnosticul apostolilor: neputinfa lor. 3. Tisus desivarseste diagnosticul, mai intdi al ucenicilor, adiugind c& mai mare riu decat suferina e lipsa de credinfi.»CUVINTE Vil” BB in fata acestui rau Tisus marturiseste c si-a pierdut rabdarea. 4. Tisus ia informafii despre copil de Ja tatil stu, dar ia si temperatura scdzuté a credinfei acestuia. 5. ,,De pofi crede, toate sunt cu putinfa credinciosului.” 6. Tatal, surprins in slabiciunea sa, se depiseste pe sine si marturiseste cuvintele minunate: Cred Doamne, ajuti necredintei mele !” 7. Dupi aceasti mérturisire: si a neputinfei omului si a dumnezeirii lui lisus, are loc minunea. Tanarul din Evanghelie era un bolnav declarat. Dar sunt tineri, surzi si muti, dinspre cuvantul lui Dumnezeu, crezandu-se, in parerea lor, perfect sanatosi: Surzi la sfatul parintilor. Surzi la chemarea Bisericii. Surzi la glasul constiinfei. Pentru ei: Cerul este mut; — nu le spune nimic. Viata este muta; — n-are nici un ideal. Ei sunt mufi: nu marturisesc decat paméntul. De la un asa suflet la un asa trup se ajunge. Oare la sfarsitul lucrurilor se va gasi cineva si creada puternic in Dumnezeu, pentru timaduirea lor ?PARINTELE ARSENIE BOCA MARIA EGIPTEANCA -18- Prea fericitul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, ne asigura de adevarul celor scrise chiar de el; ,,iara daca unii nu vor crede, Dumnezeu s& le fie milostiv, ci aceia se uit’ numai la slabiciunea firii omenesti”, pierzdnd din vedere puterea lui Dumnezeu. Avva Zosima, barbat imbundtafit, dintr-o ménistire din Palestina e ispitit de gandul desivarsirii, la care se credea a fi ajuns. Deci voia si stie daca se mai afl oarecine pe pimént si- intreac’ ? Cineva il indreapti la o manastire lang Iordan. Acolo se potrivi obiceiului c&lugarilor, care in postul mare aveau © petrecere prin pustie, imprastiati. Zosima intra in adancul pustiei, cale de 20 de zile de mers. Vede pe cineva, mergénd, mai mult ca o naluc§, cu parul alb, cu infitisarea ars& de soare. Fuge Zosima dup aratare. Aritarea il opreste, spundndu-i pe nume: ,Parinte Zosima, di-mi o hain’ s4 mi acopar, ci-s femeie”. I-a spus c&-i si preot. Mult s-au targuit, din smerenie, pentru blagoslovenie, care si o dea. Femeia se ruga in aer. Zosima a avut gind de sminteali, ci-i duh rau, care se preface ci se roagi. Femeia i l-a descoperit si l-a rugat s-o cread& c&-i femeie pacitoas%, dar int&rit& cu sf. Botez. ‘Avva Zosima o leag cu juramént si-si spund viata. O viata inceput’ gresit... Egipteanca de neam, fugit de la parinti de la 12 ani, petrecdnd in Alexandria, pentru destrabilari publice cu tofi derbedeii viefii... Asa a petrecut 17 ani... ,Dar nu luam bani; aveam numai poftd nesitioasa si o dorinf’ neinfrinati de-a mi tivali in noroi. Acesta socoteam c& e scopul viefii !”| F »CUVINTE Vit” 15 Norod de barbati libieni... se duceau la Ierusalim la praznicul, atunci instituit, al inalgarii sf. Cruci. intre ei a facut cativa destrabalati pe drum. fia La Ierusalim n-a putut intra nicidecum in Bisericd. Ceilalti intrau far nici o impiedecare; ea nu putea. O putere o oprea. Si-a dat seama in curtea Bisericii cA noroiul faptelor ei n-o las’. Vede o icoani a Maicii Domnului. Se fgiduieste s8-si schimbe viata. Atunci a intrat neimpiedecati, invrednicindu-se de vederea sfintei Cruci. - ,Treci Iordanul si bun’ odihn’ vei afla !” I-a sj Un om ii da trei monede cu care cumparg trei pai - Care-i calea la Iordan ? (Ultimele vorbe cu oamenii); c&latoria. 1. 17 ani de lupte cumplite cu gandurile curviei, ca si cu niste fiare silbatice. Dorinfe de came, vin, desfatiri, cdntece dricesti, etc. Alerga cu mintea la icoana pe care o vazuse. O lumina sfarsea lupta. Suferinta frigului si a arsifei. jn convorbire strecura gi citate din Scriptura, — mirand pe Zosima. L-a legat s& nu spuna nimanui nimic. - ,,La anul si vii, dar nu dup’ randuiala manastirii, ci in ziua Cinei celei de Taina, aducind Sfinta imprtisanie. Stai cu Ea pe farmul Tordanului. Eu voi veni si mA impértigesc. O doresc cu dragoste nestp4nit’.” Zosima se mahnea de lungimea anului. Un potir mic cu Sfanta impartasanie. O asteptare cu pocdinfa. Femeia vine, in sfarsit, insemnand Jordanul cu sfainta cruce, si-l trece. impartisirea. Trecerea lordanului iarasi in pustie. sun glas. Peste un an iarasi plecarea cailugrilor in pustie. Zosima se ruga s-o regiseascd. A gisit-o moarti, cu o insemnare scris& pe pamént: ,,ingroapa, Parinte Zosima, in acest loc, trupul smeritei Maria. Da farana faranei. Roagi-te mereu catre Domnul pentru mine. M-am savarsit in luna lui aprilie, dupa romani, chiar in noaptea patimii méAntuitoare, dupa imp&rtasirea Cinei celei de Taina si dumnezeiesti”.16 PARINTELE ARSENIE BOCA Scrisoarea n-o stersese vantul, desi trecuse un an peste ea. Zosima a aflat si numele cuvioasei. A aflat ci indat& dupa impirtasire, intr-o noapte, a sAvarsit calea obignuiti de 20 de zile; ea a facut-o intr-un ceas. Un leu i-a venit Avvei in ajutor, sipand groapa cuvioasei. Iv. Deci e cu putinfé corectarea unei viefi gresite. Varsta nepriceperii pune pacatul ca sens al vietii sale. Dumnezeu te aduce la cale, la sens. Este o cumpana de ispasire a relelor: 17 ani de pofte pactoase, cutate cu nesaf, aduc — pentru cine vrea s& se méntuiasc& ~ 17 ani de lupte chinuitoare cu stavilirea lor. Sfant sa fii — gi inci dintre cei intocmai cu Apostolii — si nu pleci din lumea aceasta fri si te spovedesti curat, si nu pleci fri sfintele Taine. Tati o femeie, care a smerit pe Avva Zosima. $i iat un model de incurajare pentru orice inim’ zdrobiti de plcat sau cu carma vietii rupta si fara Sensul vietii. Lipeste-te de Dumnezeu, de Maica Preacurata si viafa ta se va umple de sens. Prislop 10.1V.49.»CUVINTE Vii" FLORIILE -19- Faima invierii lui Lazar strabituse toati Tudeia gi o aflasera tofi pelerinii care veniserd in Ierusalim si imprejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Pastilor. Tofi voiau si vada pe lisus si pe Lazar. Deci cAnd tofi cei simpli fericeau pe lisus, c&irturarii gi fariseii se umpleau de venin, vrand s&-L omoare si pe lisus si pe Lazir. Momentele acestea le-a ales Tisus incepatura a patimirii Sale. Cei simpli si curafi, afland c& Iisus vrea s& vie in Ierusalim s-au hotarat si-L primeasca deosebit de pan’ acum. Tisus le-a pretuit dragostea. Si-a imprumutat un asin ~ c& era sfrac. (In tot risaritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.) Aceasta e intrarea triumfald in Ierusalim. Toat& gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodata. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le invenina si mai ru * inima. a Nici Tisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Tofi care-L cunosteau in Ierusalim iesiseri intru intimpinarea Lui. in Terusalim ramaseseri numai cei ce nu-L cunosteau. Acestia fl primesc rece si cu suspiciuni. Dar i lisus i-a provocat. A mers la Templu si |-a gasit prefficut de slujitorii lui in pester’ de talhari”. ,,Télharii” negustoreau suferinfele si p&catele poporului. Compromiteau si pe Dumnezeu gi suferinfa. Mai marii si mai micii Templului ,talhareau” poporul obidit speculdndu-i suferinfele in numele Iui Tehova. Zarafii ficeau bursi neagri. Acestia erau slujitorii lui Mamona. Parc acuma erau anume tofi adunafi in ziua aceea la Templul din Ierusalim. La tofi acestia lisus a luat biciul.PARINTELE ARSENIE BOCA E si o minune in aceasté sfantd mnie; multimea zarafilor, a negustorilor de porumbei — gainari -, geambasi de miei si boi, tofi, fri deosebire, fug in dezordine, infricafi de-un Om. Constiinta lor patata nu le da nici o rezistenfa. Gestul lui Jisus a infuriat pe mai marele Templului, pe batrani, c&rturari si farisei, care s-au sfituit: Cu orice pret trebuie si-L ucidem fiindc& muljimea se ia dupa El”. Cand acestia se sfatuiau s&-L ucida, orbii si schiopii se apropiau de El in Templu si i-a vindecat. Iar copiii — copii crescuti de Templu, au venit cu ramuri in maini, cdnténdu-I »Osana, Fiul lui David !” Acesta-i faptul impresionant, c& singuri copiii, orbii si schiopii si ucenicii Sai L-au primit pe lisus in Templu, cu credinfé si cu dragoste. Auzind copii, iarasi s-au infuriat iudeii. »- Spune-le si tacd !” wv Neafi citit in Profefi: «Am pus laudele in gura pruncilor si a celor ce sug» ?” Cu acestea lisus a pardsit Ierusalimul. Cu ziua aceasta incep patimile Domnului. in tot entuziasmul general Iisus ticea, dac& nu chiar plangea. Poporul acesta, care-L primea cu aclamafii de imparat, peste trei zile va fi cumparat de farisei pe nimic s& strige lui Pilat: »Rastigneste-L !!!” Poporul, las si fricos, nu pricepe preful iubirii si o da ristignirii. Intrarea lui Tisus in sufletul nostru, si nu fie ca acea intrare in Terusalim. Templul constiinfei noastre si nu fie o pester de tilhari, c& atunci sigur si noi vom vocifera in curtea lui Pilat: ,Rastigneste-L !!! Slobozeste-ne pe Baraba !” De aceea ne-am curifit Ierusalimul si Templul din Ierusalim: constiinja, fficdndu-ne iarasi copii, singurii care L-au primit in Templu. Copilairia: singura noastr varst’ care primeste pe isus. Deci, copiii mei, care primiti astizi pe Tisus in sfainta impartasanie, raménefi intru dragostea mea, care e dragostea lui lisus. Prislop, 17.IV.49.»CUVINTE Vil” MOARTEA CARE DOBANDESTE INVIEREA -20- Aproape n-ag putea spune cand S-a smerit Dumnezeu mai mult inaintea omului: cand $-a ristignit pe cruce, sau cand S-a pogorat din slava Lui de Dumnezeu, intrupéndu-Se in biata fire omeneasca. Facéindu-Se om se face came, cu toate inclinafiile ei. Dar lisus n-a ascultat de ele de toate. fnclinarea senzuali a fost biruitd, ca si trebuiasci a fi biruitl si de noi. Aceasta se petrece in viata prin neincetata lepadare de sine, prin crucea noastra cea de fiecare zi — ct abia de rimén zile neumbrite de tristete — si desavarsit se biruie prin moarte. Asa se restabileste temelia cea straveche. Prin moartea pe cruce trupul se purificd si ajunge expresie si mijloc direct al Duhului dumnezeiesc, devine adevarat trup spiritual al Dumnezeului-Om, inviat. Tot asa si noi, ne rugim lui Dumnezeu s& ne curafeascd viaja de intindciune. El ne trimite cate-o ristignire in fiecare zi, cAte-o stptiman’ a patimilor, céte-o viata pe cruce, iar noi, in nepriceperea noastri, nestiind caile lui Dumnezeu, ne rugim mai cu foc s& ne scape de cruce. Tisus n-a facut asa; nici noi s& nu facem. S-ar putea spune c& Iisus S-a nascut pe cruce. Toat& viata lui Tisus a fost ca atare. Iar din cea mai grea cruce: moartea, a izbucnit si biruinfa cea mai mare: invierea, sau omordrea morfii. C&ci Iisus o biruise in viafa; iar cu moartea Sa, cea de buna voie a biruit-o gi pentru tofi oamenii, de Ja inceputul png la sfarsitul lumii. Cu Invierea lui Iisus avem chezisia ci vom invia si noi, ca Tisus, c&ci El e incep&torul, pentru noi, in toate. Alt& marturie a vesniciei noastre, mai tare ca aceasta, nu ne-a dat nimeni.PARINTELE ARSENIE BOCA Poate c& tocmai fiindca e cea mai tare, uluieste obisnuitul in care dormim, si poate tocmai de aceea nu indriznim si credem in invierea noastri. Iar fri aceasti credinf4, viafa noastr’ parc n-are sens, nici scop in sine, tare-i decolorata si nelinistita. Crestinismul se intemeiaz& si diinuieste pe Intemeietorul sau: pe invierea Lui din morfi, ultimul cuvant. Noi suntem care de obicei cédem din crestinism, iar nu crestinismul. Noi cidem, nu Tisus. Minciuna iudeilor n-a surpat invierea ui Tisus. Dumnezeu nu cade. Dar c&zand noi din crestinism ni se pare c& a cdzut crestinismul, ni se pare c& a cizut altcineva nu noi. Sunt foarte strnse: moartea cu invierea. Multora li se pare c& se i ispriveste totul cu mormAntul. Crestinul ins igi scrie pe crucea de la i c&patai: ,,Astept invierea mortilor”. Credinciosul nu se teme de moarte, fiindcd a desfiinfat-o lisus. | lisus i-a schimbat sensul, intorcdndu-i altfel rostul. Acum, moartea | pentru credincios e ultimul botez, ultima curatire a viefii. | Suntem in gandirea sf. Pavel, spunand c& botezul nostru, prin care | am intrat in crestinism, se desivarseste cu botezul cu care s-a botezat Tisus; si c& sffnta noastra impartasanie se implineste cu paharul pe care | 1-a baut lisus. Spre aceste sfarsituri: Botez si Pahar, — convingeri ca munfii -, i fireste ci trebuie nevointa, trebuie virtuti. Dar unde sfarsesc virtutile; unde duc ? Ele nu sunt scopuri in sine. Nu urmarim virtutile pentru ele insele; ele sunt mijloace pentru dobandirea Adevarului. Hl $i Dumnezeu e Adevarul. | Asa infelese virtutile, cu acest rost urmarite, ele duc pe om pani la | moartea pentru Adevar, ceea ce e inviere. Ca a-ti primejdui viata pentru | Dumnezeu si oameni, nu poate fi moarte, chiar trecdnd prin ea, ci cu atat | mai vartos inviere si bucurie a invierii. ! De ce nu ne temem noi de moarte ? | Pentru a rispunde la intrebarea aceasta mi folosesc de invafdtura celui dintre sfinfi, P&rintelui nostru Maxim Marturisitorul, despre ristumarea rostului morfii.1 & »CUVINTE vii" 81 Sfantul ne invafi c&: de unde, inainte de rastignirea lui lisus moartea era o pedeapsa data firii, dup’ pogorarea lui Iisus in impai mortii, si stricarea ci, lisus i-a rapit pe tofi morfii, care erau dreptii Vechiului Testament, si a intors moartea asupra ei insisi, asupra pacatului, si nu mai mult asupra firii omului. Omul! a fost rendscut in Iisus, iar morfii nu i s-a mai dat decat pacatul lui. Primul dintre oameni care a fost sustras mortii, a fost talharul de pe cruce, care a intrat in imparafia Viefii ,astizi” (— vei fi cu Mine in Rai !”) adica din insagi aceasta viata. Cu stricarea imparatiei morfii, cu deschiderea {mpirdtiei Cerurilor, sensul morfii s-a schimbat, dintr-o pedeaps& intr-o binefacere. De acum moartea nu mai e o pedeapsa data firii, ci o pedeapsi dati pacatului. — Iar la aceasta ne invoim din toate puterile. De aceea nu ne temem de moarte. Dac& viafa noastri a fost o via{A a lui lisus, nici moartea noastra nu va fi deosebita. Caci zice sfantul Pavel: ,,Toti cei ce vor si traiascd viafa in Hristos, prigoniti vor fi !” Dar credinja a fost superioar’ celor mai infricosate chinuri. Organic, chinuri de moarte, ingrozitoare, se dovedeau neputincioase in fafa viefii sfingilor. Ei nu mureau cand voiau muncitorii, ci cand voia Dumnezeu. Aga ca gi lisus: c& desi oricare dintre chinurile prin care a trecut, omeneste puteau si-L scoati din viafa, totusi a supraviefuit tuturora, si a murit cand a implinit toate cuvintele graite prin Prooroci. Precum la Tisus asa si la sfinti vedem, de nenumirate ori, aceasti superioritate a credinjei asupra morfii, cand mucenicii supraviefuiau focului, strivirii intre pietroaie, mutilirilor celor mai ingrozitoare, trebuind — spre a pune capi rusinii pe care o mancau prigonitorii — si le taie capul cu sabia. Tot sirul sfinfilor mucenici au biruit moartea, cA i-au stiut neputina si n-au fugit de ea, cand imprejurarea le-a imbiat-o. Ei au biruit moartea, ca moarte. Iati in ce infeles primim moartea, ca o eliberare, ca o ultima spalare a vietii, un cAstig al morfii lui lisus si o arvuna a invierii Sale, premiza si concluzia tuturor invierilor. Tati cAti inviere e in crucea noastré cea de toate zilele; cat inviere e in s&ptimdna patimilor noastre, care e viafa aceasta toati. [ar82 PARINTELE ARSENIE BOCA de vom fi vrednici si de aseminarea cu lisus, aceasta numai din acestea se dovedeste. Deci viaja noastra in Hristos si viaja lui Iisus in noi ne duc de la chip la aseminare, de la inceput pand la sfarsit. Tar a trai pe Hristos, e a invia din morfi ! Slava invierii Tale, incep&tura invierii noastre. Prislop, 25.1V.49,»CUVINTE Vit” CUVANTAREA DESPRE PLOAIE -21- Mersul vremii atérna de mersul purtarii. Deci dact ne vom infelege cum trebuie asupra acestui lucru, vefi vedea vremea umbland bine; iar dac& voi nu vefi schimba purtarea spre bine, mi-am ricit gura degeaba gi ne-om usca de secetd. $tiu din Scripturi, c& de infelesul oamenilor cu povajuitorii lor atém multe, pe care le trimite Dumnezeu de sus, de la carma lumii gi a lucrurilor, sau le opreste. ,,C& de se vor invoi doi sau trei laolalté intru numele Meu, orice vor cere de la Tata, Eu voi face lor.” De aceea afi si venit, ca s& cerem ploaie de la Dumnezeu. Seceta e un necaz care usturé pimantul, dar seacd si curajul omului. E un chip mai aspru prin care Dumnezeu cheama pe oameni la indreptare. wLa necaz, cheam&-M& pe Mine, zice Domnul, si-fi voi ajuta tie !” — $i cum putem chema pe Dumnezeu ? {il putem chema si cu gura si cu rugiciunea, dar cea mai ascultati chemare a lui Dumnezeu — s& stiti - e schimbarea purtarii: sfinfirea A+ face viata mai curata, a te libera de plicat, o pofi face in orice vreme. Nimeni nu te opreste, crestine, s& te faci mai bun, mai curat gi mai cuminte, ,Drept aceea cand cineva nu e liber de pacat, sii nu pund vina pe altcineva, si nu puna vina pe stat sau pe imprejurari, ci pe sine insusi, pe lipsa tiriei sale de credinf’, pe lipsa dragostei sale de Dumnezeu. Ci intotdeauna cei ce au trait in p&cat au pus vina pe alfii. Acestia-s mereu cu cérteala pe buze” (Pastorala de Pasti, LP.S, Nicolae Balan, Sibiu 1949). Dar ascultafi un schimb de cuvinte intre Dumnezeu si oameni. dat oamenii I s-au plans c& tare-o due greu cu necazurile, cu lipsurile si cu picatele.PARINTELE ARSENIE BOCA - Drept afi zis, fiilor, c& o duceti greu cu picatele; deci daci o duceti greu cu pacatele, nu le mai faceti !... Omul se roagi lui Dumnezeu s&-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagi de oameni si-si schimbe purtirile. Socotifi si voi, care de cine sa asculte intai ? S& nu dafi vina pe Dumnezeu c& El ne usuci pimantul de sub picioare si vlaga din oase. $8 nu-I facefi nedreptatea aceasta. Toate necazurile noi ni le-am pricinuit, cu pacatele noastre, si ele sunt urméri si plat indesatA pentru pacate, pani vom infelege la ce imblateala ne duc de nas, ca s& ne s&turam odata de ele ! Tar precum c& necazurile viefii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii, iaté ne stau marturie cuvintele Scripturii. Sunt 3500 de ani de cAnd s-au scris cuvintele acestea, dar mereu raman dovada, c4 noi silim pe Dumnezeu si ne bat: Levitie 26: Binecuvantarea si blestemul Si nu vi faceti idoli, nici chipuri cioplite; nici stélpi s& nu va ridicafi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta si nu va asezafi in piméntul vostru, ca s& va inchinafi la ele, c& Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Zilele de odihna ale Mele si le piziti si locagul Meu cel sfaint si-| cinstifi, c& Eu sunt Domnul. De vefi umbla dupa legile Mele si de vefi pzi si plini poruncile Mele, vi voi da ploaie la timp, pamantul si pomii igi vor da roadele lor. Treieratul vostru va ajunge pana la culesul viilor, culesul viilor va ajunge pand la semdnat; vefi ménca painea voastra cu mulfumire si vefi trai in piméntul vostru fir primejdie. Voi trimite pace pe paméntul vostru si nimeni nu va va tulbura; voi goni fiarele silbatice si sabia nu va trece prin paméntul vostru. Vefi alunga pe vrajmasii vostri si vor cdea ucisi inaintea voastra. Cinci din voi vor birui o suti gi o suté din voi vor goni zece mii si vor cidea vrijmasii vostri de sabie inaintea voastra. Ciiuta-voi spre voi si va voi binecuvanta; vefi avea copii, va voi inmulti si voi fi statomnic in legiméntul Meu cu voi. Vefi manca roadele vechi din anii trecuti gi veti da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi. Voi aseza locagul Meu in mijlocul vostru si sufletul Meu nu se~CUVINTE vii” 85 va scrbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru si voi poporul Meu. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pam4ntul Egiptului, ca si nu mai fifi robi acolo; am sffiramat jugul vostru si v-am povatuit cu fruntea ridicat’. Tar de nu MA vefi asculta si de nu vefi pazi aceste porunci ale Mele, de vefi dispretui asezAmintele Mele gi de se va scérbi sufletul vostru de legile Mele, neimplinind poruncile Mele, si calcdnd legimantul Meu, atunci si Eu am s& MA port cu voi asa: Voi trimite asupra voastr groaza, lingoarea $i frigurile, de care vi se vor secatui ochii si vi se va istovi sufletul; veti semana seminjele in zadar si vrajmasii vostri le vor mnca. {mi voi intoarce fafa impotriva voastra si vefi cdea inaintea vrajmasilor vostri; vor domni peste voi dusmanii vostri si vefi fugi cand nimeni nu va va alunga. Daca nici dupa toate acestea nu MA vefi asculta, atunci inseptit voi méri pedeapsa pentru picatele voastre. Voi frénge indaratnicia voastri cea méndra si cerul vostru il voi face ca fierul, iar paméntul vostru ca arama. in zadar va veti cheltui puterile voastre, ci piméntul vostru, nu-si va da roadele sale, nici pomii din fara voastra nu-si vor da poamele lor. Daca si dup acestea veti umbla impotriva Mea si nu vefi vrea s& MA ascultafi, atunci va voi adiuga lovituri ingeptit pentru pacatele voastre; voi trimite asupra voastra fiarele campului, care va vor lipsi de copii; vor pripadi vitele voastre si pe voi va voi impufina asa, incat se vor pustii drumurile voastre, Dac nici dupa aceasta nu va veti indrepta, impotrivindu-va Mie, atunci si Eu voi veni cu manie asupra voastri si vi voi lovi ingeptit pentru p&catele voastre. Voi aduce asupra voastra sabie rizbunitoare, ca si razbune legimantul Meu. Iar dac& va vefi ascunde in orasele voastre, voi trimite asupra voastra molima gi vefi fi dati in mAinile vrajmasului. Painea, care va hraneste, 0 voi lua de la voi; zece femei vor coace paine pentru voi intr-un cuptor gi vor da piinea voastri cu cAntaral si vefi ménca si nu va vefi situra. Dac& nici dup& aceasta nu M& vefi asculta si veti pasi impotriva Mea, atunci si Eu cu manie voi veni asupra voastré si vA voi pedepsi ingeptit pentru pacatele voastre; vefi manca din camea fiilor vostri si din camea fiicelor voastre, Dardima-voi indltimile voastre si voi strica stalpii vostri; trupurile voastre le voi prabusi sub darémiturile idolilor vostri gi86 PARINTELE ARSENIE BOCA se va scérbi sufletul Meu de voi. Orasele voastre le voi preface in ruine, voi pustii locasurile voastre cele sfinte i nu voi mirosi miresmele plicute ale jertfelor voastre. Pustii-voi pimantul vostru aga incat si se mire de el vrijmasii vostri care se vor aseza pe el; iar pe voi va voi risipi printre popoare; in urma voastri imi voi ridica sabia si va fi pamantul vostru pustiu si orasele voastre diramate. Atunci paméntul se va bucura de odihnele sale in zilele pustiirii lui; cénd voi veti fi in pimantul vrajmasilor vostri, atunci pméntul vostru se va odihni si se va bucura de odihna lui. in toate zilele pustiirii lui el se va odihni cat nu s-a odihnit in zilele de odihna ale voastre, cand locuiafi voi in el. Celor ce vor riméne dintre voi le voi trimite in inimi frica in pmAntul vrijmasilor lor; pand si freamatul frunzei ce se clatini fi va pune pe fuga si vor fugi ca de sabie si vor c&dea cAnd nimeni nu-i va alunga. Se vor calca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, cdnd nimeni nu-i va urmari si nu vefi avea putere si va impotrivifi vrijmasilor vostri. printre popoare si vi va inghiti pamantul vrijmasilor vostri. Iar cei ce vor riméne din voi se vor usca pentru picatele lor in pamanturile vrijmasilor vostri, se vor usca si pentru picatele pirinfilor lor. Atunci isi vor m&rturisi farddelegile lor si far%idelegile parinfilor lor, cum au savargit ei nelegiuiri impotriva Mea si au pisit impotriva Mea. Pentru care si Eu am venit cu manie asupra lor si i-am adus in pimantul vrijmasilor lor; atunci se va supune inima lor cea netiat’ imprejur si vor suferi ei pentru nelegiuirile lor. $i Eu imi voi aduce aminte de legamantul Meu cu Tacov, de legimantul Meu cu Isaac, si de legamantul Meu cu Avraam {mi voi aduce aminte si de pamant {mi voi aduce aminte.” (Levitic 26,1-42) Din locul Scripturii, pe care vi I-am citit, afi tot auzit despre sporuncile Mele”. S& stiti c& poruncile mele sunt poruncile vietii, — si voi avefi multe greseli fafa de viata: fafi de viata voastra, fafa de viata copiilor vostri- viitorul neamului. Daca scrie ci numai sufletul dreptilor odihneste pe Dumnezeu, inchipuifi-va cat se chinuieste in sufletul p&c&tosilor ? Cat se chinuieste Dumnezeu intr-o diramatura de om. — La cét& umilinfS supun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu ! (Nic&ieri n-am vazut atéta daramare in firea omeneasc&, pre cat am gisit prin p&rjile acestea). Prin urmare nicSieri atéta piedec& in calea mersului vremii ca pe-aici. Trei»CUVINTE Vit" 87 pacate sunt grozav de grele pe aici. (Crut urechile copiilor si pastrez secretul lor. Constiinfa fiec&ruia are cuvantul.) Dac& nu ascultati de constiint’, ascultati cuvantul mai rispicat al Scripturii. Dac nu ascultafi nici cuvantul Scripturii, asteptafi, din nou, implinirea lui. Dar tot e mai bine s& nu méniafi pe Dumnezeu, ci s& vA intoarcefi. - Ceea ce ma rog si vi ajute ! Prislop 1,V.949.PARINTELE ARSENIE BOCA MIRONOSITELE ae Azi e o Evanghelie deosebita: N-are nici o idee nou’. Mntuitorul lipseste din ea; lipsesc Apostolii; lipseste cuvantul Domnului chiar, — dar totusi ceva este: - Sunt roadele propoveduirii Domnului. Cateva femei: Maria Magdalena, Maria lui Iacov si Salomeia, ducdénd mir de mult pret, dragoste pentru lisus, pe care-L stiau in mormént, recunostinja pentru invierea lor din pacat. Erau clipe de groazi, in care orice indrézneala in legatura cu lisus se putea pedepsi cu moartea. Chiar unul din ucenicii Lui se lepida cu juramént c& nici nu L-a cunoscut pe lisus. Parea, pentru o clip, c& s-a terminat cu crestinismul. Prigoana incepuse. Dar vine indrazneala de unde nimeni n-ar fi banuit: de la niste femei. Acestea sunt mironosifele (purtatoarele de mir) care au ridicat, primele, steagul crestinismului, vestind Invierea Domnului. Ele iubeau pe lisus, fiindcd El le-a ridicat la noua conceptie despre viafd. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. Iar El le-a facut primele vestitoare ale invierii. Faptul Invierii Domnului a frant toat& protivnicia, a inl&turat toata ingrozirea din calea lor. - Ce-au cunoscut ele in Iisus ? = Tubirea divin& care le-a purificat viafa, le-a innoit sufletul, le-a transfigurat existenta. O iubire care stribate in adAncuri, care rascoleste toat& fina, care creeaz& din nou. Aceasta iubire a crescut si in sufletul lor.~CUVINTE Vii” 89 Aceast iubire le-a facut, din femei slabe, fricoase, mai tari decat toate protivniciile lumii, le-a facut mai tari ca moartea, de care nu se mai temeau. La aceste insusiri duce lisus pe oricine care se intalneste cu El. Aceste insusiri sunt cele ce fac pe omul nou, renascut din Dumnezeu, un vestitor al invierii. Femeile mironosife au fost invrednicite de Dumnezeu si fie primele vestitoare ale Invierii lui Tisus, ale nasterii din nou a omului; — si au corespuns. Marturie mai stau de-a lungul veacurilor si toate sfintele fecioare, care si-au inchinat viafa lui Tisus; stau marturie toate mucenifele, care L-au marturisit prin suferinfa si moarte — si prin ce putere, ar fi trecut toate acestea, daci nu prin iubirea ce-o aveau de Tisus. Aceasta-ti di bucuria care intrece frica pe care-o are firea de chinuri. Stau marturie a invierii toate mamele crestine, care au adus copi lor, ce s-au facut stalpi ai Bisericii lui Hristos, mucenici ai crestinatatii, suflete de eroi si sfinfi. Prin rugiciunea sfintei Elena s-a increstinat Constantin cel Mare, imparatul roman si imperiul roman. Prin rugiciunea Clotildei s-a increstinat Clodius si poporul francilor. Prin rugaciunea Nonei s-a increstinat Iviria (Georgia). Macrina e bunica, iar Emilia e mama sfantului Vasile cel Mare. Antusa e mama sfantului Ioan Gurideaur, iar Monica e mama fericitului Augustin. Maria Magdalena Era o mare stricati a vremii. Nimeni nu-i rezista. Frumoas& era; un garpe de aur, incolicit pe braful gol, ii mirea vrijirea; bogati inci era. Cu lumea mare stitea bine; tofi i-au cizut la picioare. ‘A auzit de Iisus lucruri deosebite decét despre ceilalfi barbati ai lumii, Un dor trufag de-a-L cunoaste i-a incolfit in inima. A vrut si-L ispiteasc& pe Tisus. S-au intalnit. Dar nu s-a putut apropia de El.PARINTELE ARSENIE BOCA Tisus o privea din oarecare departare, asa cum priveste Dumnezeu, nu cum priveste barbatul. in fata sfinfeniei dracii ei nu pot nimic. O parisesc unul céte unul, pana la sapte - zice Evanghelia, Erau cele sapte pacate de cdpetenie, care strici firea omeneasca. C&nd acestia au pardsit-o, cade umilité in genunchi, avand alt cuget, altd fat, alt tinuté. $i, rusinatd, se acopera cat poate mai bine cu haina romani, ce-o avea aruncat peste umar. Tisus nu i-a aprobat picatele, n-a osandit-o, n-a mustrat-o, n-a lep&dat-o; nu i-a vorbit, dar nici n-a ticut, I-a grdit in constiinfa. in fata lui Dumnezeu te pierzi pe tine. Dar te regasesti in El, asa cum nu te-ai cunoscut niciodata, dar cum, poate c& ai dorit intotdeauna. {in fata lui Tisus revii la firea ta adevirat& — gi te aduce iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Alltfel iubeste Dumnezeu de cum iubeste omul. Omul amesteca iubirea cu placerea si asta-i decdderea lui. Iubirea lui Dumnezeu te ridic& deasupra ta, te creste la mérimi sufletesti nebiinuite, pén& prinzi, intre oameni find, asemanare dumnezeiasc&. Tisus s-a intalnit apoi cu aceasta Marie Magdalena in Betania, satul surorilor lui Lazar, in casa lui Simon fariseul. Aci adusese ea altceva lui Iisus, decdt prima data. Acum aduse un vas frumos cu mir de mult pref. Transformarea ei sufleteascd a facut-o s-L caute pe lisus, — de data aceasta cu o jubire sfintit de pocdinfa — si, neavand ceva mai bun s-I aduca, I-a adus lacrimile, cu care I-a spilat picioarele si I le-a sters cu parul bogat al capului ei. Simon fariseul, care reprezenta opinia publicd, nu stia cum c& Maria Magdalena era o copili a lui Dumnezeu. De aceea incepe si-L judece pe lisus, c& ,,dac& ar fi Acesta Prooroc, ar sti cine-i si ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El” (Luca 7,39) si nu s-ar compromite, primind-o cu atata dragoste. (Astia-s oamenii, sau mediul social: te stricd, ifi ajutd s& te strici, se bucura c&-i strici si tu, ca pe urma tot ei si te fintuiascd la stalpul de osandi...)»CUVINTE Vir" a1 Tisus a corectat aceasti acuz necinstita, cu pilda celor doi datomnici, dintre care, unul iubea mai mult pe stépanul su, fiindcd i-a iertat o datorie mai mare. Tat ce-a flicut lisus pentru Maria Magdalena. De unde oamenii, intre ei, cel mai adesea nu fac decét s8-si profaneze templul de lut al constiintei, Iisus le ridic& viaja la indlfimea si la valoarea constiinfei: c4-s fiii lui Dumnezeu si temple ale Duhului Sfant, Aceasta putere a lui Iisus, aceastd incredere pe care i-a dat-o El: iubirea Lui curat&, de fiptura Sa, a transformat-o dintr-o profanata a vremii, intr-o mironosifi, model pentru toate vremile. Si, din voinja lui Iisus, e vestit’ fapta ei de iubire peste tot paméntul. © asa femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la morméntul lui lisus: lubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte. De aceea iubirii i s-a dat, prima, si vesteasc4 Invierea ! Prislop 8.V.49.PARINTELE ARSENIE BOCA ORBUL DIN NASTERE SI SUFLETELE OARBE 2332 Multi vreme n-am infeles télcul orbului din nastere. Nu infelegeam explicafia lui lisus. Nu-i mirare. E mare deosebire intre noi gi Tisus ! Noi dam si trecem cat mai repede pe langi Lazirii Lumii, neputand rabda suferinta lor, pentru c& suntem incapabili in fata ei. Bani n-avem, putere n-avem, inim& n-avem, ~ n-avem nimic in fafa suferinfei. Deci, fugind de Laziri, fagim in propria noastra nimicnicie. Asa si ucenicii, delegatii nostri de ling’ Dumnezeu, il intreabi pe Tisus: ,invagitorule, cine a picdtuit, acesta sau pArinfii lui, de s-a nscut orb 2” - Cnd nu pofi nimic, faci stiinfa: intrebi de cauzd; iar cfind cauza e un pacat, faci morala. Dar oricum, chiar incercuifi in neputinfe, incercim 0 misuri preventiva. Ceea ce au pifit alfii, tu pofi si nu p&festi, dac& ocolesti greselile lor. Se vede ci lisus vorbea cu ucenicii despre puterea dezastruoas& pe care 0 au picatele, greselile impotriva vietii, de-a schimonosi viaja omului si a o chinui in intunerecul orbiei si al altor suferinje. Acum s& vedeti deosebirea intre noi si Dumnezeu. lisus era Dumnezeu, Multi n-au stiut si nici nu vor sti aceasta. Vindecarea minunati a orbului din nastere face dovada dumnezeirii lui lisus si arat& omului marginile puterii gi stiinfei sale. Noi ocolim Laz&rii. Iisus fi cunostea si-i chema la Sine. Cunostea pe Natanael, de pe cfnd era copil mic, ascuns sub smochin, de urgia lui Irod. Cunoaste acum pe orbul acesta, mai inainte de-a se naste, dezvaluindu-ne cu el o tainé a ui Dumnezeu: c& nu s-a nascut orb nici pentru picatele lui, nici ale parinfilor sdi, ci pentru ca s& se arate lucrul Tui Dumnezeu cu el”,»CUVINTE Vii" 93 intr-o alté imprejurare Iisus se marturiseste a fi mai inainte de Ayraam; intr-alta, mai inainte de a fi lumea. Icoanele il aratd pe lisus zidind pe Adam. Si asa este: ,,Toate printr-Insul s-au fficut, ce s-a flicut”. A face ochi vii din pamént si scuipat, nu mai e treaba de om, ci lucrul lui Dumnezeu. A drege niste ochi, a taia albeata de pe ei, le mai merge si doctorilor, dar a face ochi noi — si inca din asa material, si pe care-I mai trimifi si la splat in apa Siloamului, iar asta la un orb din nastere — aceasta a putut-o face numai Cel ce a zidit pe Adam cu mana, din iran. Acesta este tilcul timaduirii orbului din nastere: Dumnezeu Tatal a vrut si descopere pe Dumnezeu Fiul, ca creator al lumii ica autor al vietii. La aceast’ voin{d a Tat&lui s-a aprins duhul lui Tisus; si-a insusit aceast voinfi ca o misiune a Sa in lume, asa cum e intr-o lumina aprinsa insusirea de a lumina. CunoscAnd lisus pe orb, ca-i omul prin care Tatal are s& fac& lumii © revelatie a Fiului, ca autor al viefii, cunosednd voia Tatilui, pe care si-a insusit-o drept misiunea viefii sale paméntesti - model pentru noi paméntenii ~ cu aceasta dumnezeiascd siguranfa a scuipat pe pimant si a facut tind din scuipiturd gi a uns ochii orbului cu tin’ (adic gdurile ochilor) si a zis: Mergi de te spala in scdldatoarea Siloamului ! Deci s-a dus si s-a splat si a venit vizénd”. Dar lucrul lui Dumnezeu nu se termina cu niste ochi la reparat. — Desi pentru noi oamenii, ar fi totusi un lucru convingator al dumnezeirii lui isus; convingator pentru simplul motiv c&, pan& astizi, stiinta a facut aparate ca ochiul, aparatul fotografic si altele, dar stiinta omului n-a putut face ca viafa, nici macar un bob de grau sau un ou de musc&. impardtia vietii e imparatia lui Dumnezeu. Natura vietii, nasterea si sustinerea ei, atérni de Dumnezeu, de la creafia ei pénd la sfarsitul lumii »Deschide-vei mana Ta si toate se vor umplea de bunititi; retrage-vei mana Ta gi toate se vor usca si-n f4rana se vor intoarce.” Deci s& ne cunoastem marginile si vom recunoaste pe Dumnezeu. Faptele lui Dumnezeu, care toate-s minuni ale viefii, pun pe oameni in multe nedumeriri. Asa s-a intémplat si cu orbul din nastere, care a c&patat vederea prin minune.PARINTELE ARSENIE BOCA Vecinii, si cei ce-1 vazuseri orb, incepura primii a se nedumeri despre el; cine-o fi, el sau altcineva, care seamini cu el ? lar el zicea: eu sunt | Oamenii nu ies usor din nedumerire. Marturisirea orbului despre ,Omul care se cheami lisus” si care i-a féicut ochii din pamént nu i-a limurit deloc. Drept aceea il duc la interogatoriul fariseilor din Templu. Si era sémbitd, zi sensibil pentru iudei. Deci de la inceput ancheta era sortitd si iasa prost. Tati din nou pe Iacov al Vechiului Testament luptindu-se cu Dumnezeu. Dar iatd-l si pe orbul din nastere transformat in misionar. Urmeazé un schimb de intrebari si rispunsuri despre cum a demers cépatarea vederii, precum si despre persoana care a dat vederea. Orbul apara pe datétorul ochilor sii; fariseii il huleau precum c& e Pacitos; — desi unii recunosteau ci om piictos nu poate da vedere orbilor. Neispravind nimic au chemat pe parinfii orbului. Acestia, infricafi de farisei, dau doar marturie ci acesta a fost orb din nastere, e fiul lor, dar cum vede acum si cine i-a dat vederea, ei nu stiu. Se lepadara de-a marturisi pe Dumnezeu, lisénd darul mirturisirii fiului lor ,c-i in varsta, deci insusi si graiasci despre sine”, Jidovii se sfatuiserd si dea afard din sinagogi pe oricine care va miarturisi pe Tisus ci e Mesia, adick Fiul lui Dumnezeu, asteptatul neamurilor. Asta o stiau tofi, si parinfii orbului, de aceea au fugit de un rispuns rispicat: precum cA ochi, unde nu erau din nastere, numai Dumnezeu putea s& puna. Deci au chemat a doua oar pe omul care fusese orb sil sileau in numele [ui Dumnezeu si zic& rau despre lisus, c& este pacitos. Nea zis, Din nou |-au pus sé povesteasca vindecarea sa. Omul si-a permis atunci o intrebare care i-a infuriat: ,,Acum v-am spus; au vreti s& auzifi iarasi? Au doard vrefi si va faceti si voi ucenicii Lui ?” Auzind fariseii acestea, au sarit cu ocara pe el, graind totusi adevarul: ,,Tu esti ucenicul Lui; noi suntem ai lui Moise ! Pe Moise il stim, pe acesta nu-l stim de unde este !” fn alt& imprejurare au fost si mai nestipaniti la mé despre lisus c&-i de la diavolul. (Matei 12,24), ie, zicand»CUVINTE Vil” 95 Asa-i firea omului pacatos: cénd fi lovesti dracii, iti zice ci tu esti drac. La aceasta sucita intorsatura de minte, pe care-o fac prejudecitile in capul fariseilor, si care-i opreste de-a sti pe Tisus ci de unde este, omul care a cipatat vederea trupeasca, prin marturisire capita si vederea sufleteascd. Astfel auzim din gura lui una dintre cele mai frumoase mirturisiri: ,Aceasta e minunea, c& voi nu stiti de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Stim ci Dumnezeu pe picatosi nu-i asculta, ci, de este cineva cinstitor de Dumnezeu, si face voia Lui, pe acela il asculta. Din veac nu s-a auzit ca cineva si fi deschis ochii celui nascut orb. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic”. Asta era credinfa: tare ca muntele, a acestui nou misionar al lui Tisus. Deci fariseii, vizdnd c& nu pot ispravi nimic cu el, l-au ocdrat: c& pic&tos fiind, ii invafi pe ei — dreptii — tainele lui Dumnezeu, — si I-au dat afar’. Tat& tragicul situatiei. Orbul capita vederea, iar fariseilor li se intunecau ochii de mAnie asupra lui si a lui Tisus. Un dub rau fi finea de inima ca s& nu recunoascé pe lisus si si se lumineze si ochii sufletelor lor. Tisus a timaduit orbia ochilor, dar n-a putut timidui orbia rutiii. Orbia riut3fii nu are leac, dar... are pedeapsa. Sa urmarim de-acum desivarsirea vederii orbului din nastere si desivarsirea orbiei sufletesti a fariseilor. C4nd a auzit lisus cd |-au dat afara din sinagoga, aflandu-l, i-a zi »Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu ?” Raspuns-a el si a zis: ,,Cine este Doamne, ca sé cred intr-insul ?” si i-a zis lisus: ,,L-ai si vazut, sie cel ce graieste cu tine”. Iar el a zis: Cred, Doamne. $i s-a inchinat Lui”. ‘Omul acesta, cu care avea Dumnezeu rostul si descopere lumii pe Fiul Sau ca gi creator al vietii, facdndu-i din tind o pereche de ochi, s-a invrednicit de la Dumnezeu, la randu-i, de descoperirea lui lisus ca Fiul lui Dumnezeu, prin instsi dumnezeiasca marturisire. De putine ori, s-a descoperit isus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o dati samarinencii, a doua oar acestui orb din nastere gi a treia oar’ ucenicilor, inainte de slavitele Sale patimi. Poate c& aceasta a fost, in lumea aceasta, recunostinfa lui Dumnezeu ctre el, pentru cé a purtat cu rabdare orbia fara vind si96 PARINTELE ARSENIE BOCA pentru ci L-a mérturisit pe lisus de la Dumnezeu” inaintea tagaduitorilor Sai: cA |-a invrednicit de o rari descoperire dumnezeiasca. Orb fiind si a c&p&ta, prin minune, o pereche de ochi, e 0 mare bucurie a viefii, o iegire fericité din intunerec. Iesirea la lumina veacului acestuia. Pam4ntean fiind si a te hotari s4 marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare in derfdere, e o si mai mare bucurie, care te poate duce pani la deschiderea ochiului credinfei ca fi se descoperii lisus, Fiul Jui Dumnezeu, Cel care e cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacului. A vedea pe Iisus, e o fericire care nu se aseamina cu nici 0 bucurie paménteana. Jar aceasta se intampla din cand in cand si din neam in neam, ca s& nu se sting’ dintre oameni siguranfa existenfei lui Dumnezeu. Credinfa in Dumnezeu si marturisirea Lui e iesirea sufletului din intunerec in lumina dumnezeiasca, iesirea in lumina veacului viitor. Tat& o tim&duire deplina, iaté un misionar neinfricat al lui Iisus. Obreja 27.V.49.»CUVINTE Vii” 7 CUNOASTEREA DE DUMNEZEU -24- Crestinismul se adreseazi persoanei. Se adreseazi celor trei facult3ti ale sufletului: cunoasterea, iubirea si voinfa. Texte: 1. Cunoasterea Sfintei Treimi, aceasta este viata vesnici. (Ioan 17,3). 2. De ma va iubi cineva, poruncile Mele va pizi si voi veni impreund cu Tatil gi la el ne vom face locas” (Ioan 14,23). 3. Jar voi fiti desavarsifi, precum Tatél vostru cel ceresc desavarsit este” (Matei 5,48) Jaté deci cele trei insugiri sufletesti: cunoasterea de Dumnezeu, ca 0 condifie a vietii vesnice; iubirea, o conditie a indumnezeirii omului; si vointa, 0 conditie a desivars Nu ni se cer lucruri imposible. Desdvarsirea si nu sperie pe nimeni. in fiecare ins e ascuns4 0 masuri a sa, pe care o poate ajunge. Fiecdruia i s-a dat cel putin un talant, cu care-si poate castiga méntuirea. Ni se cere doar o centrare a puterilor noastre sufletesti in jurul lui Tisus, in care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale infelepciunii. Ele calea gi usa imparatiei. Cuvantul: ,,De se vor aduna doi sau trei in numele Meu, acolo voi fi si Eu in mijlocul lor” se poate infelege in mai multe feluri, dupa sfintii Parinti. Se pot infelege i oamenii, se pot infelege si cele trei puteri ale sufletului, de care am pomenit si se pot infelege si cele dou’ sau trei parti ale omului: sufletul si trupul. Subliniem aceast centrare a fiipturii noastre in jurul persoanei lui lisus, fiindcd de aceasta centrare a firii noastre in jurul, sau in mijlocul lui Dumnezeu, atarnd calitatea crestinismului nostru. E un crestinism defectuos acela care exalt numai cate una dintre aceste trei insusiri ale sufletului. De pilda: crestinismul nu e numaiPARINTELE ARSENIE BOCA cunoastere, c&ci aceasta duce Ia rationalism, — la 0 micgorare a lui pe misura minfii omenesti, marginit’ si neajutoraté. Nu e nici numai iubire sau sentiment, cici aceasta duce la misticism, care nu e sinitos, in cele mai multe cazuri, si sfarseste in fanatism. Nu ¢ nici numai voingi, c&ci numai cu aceasta insusire, se ajunge la activism si autoritarism, un fel de dictatur’ in numele lui lisus. . Prin urmare, c4ti vreme facultatile sufletesti nu-s unificate in Hristos, omul nu e centrat in jurul lui Dumnezeu, crestinismul stu e un crestinism sectar, sau datitor de sect’. confesionalism este ceva sectar cdnd se exalt deosebirile si lise di o importanfii pe care n-o au. fmbinarea armonic& a insusirilor sufletesti, asta e ceea ce urmareste crestinismul pentru creerea omului nou, cici asa erau acestea in lisus. Unde gasim pe Tisus ? 1. Ascuns in poruncile Sale. 2. Acoperit in Tainele Sale. 3. Nevazut de fata in orice cruce a vietii. 4, intreg in Biseric&, in marea obste a Bisericii. Pe Dumnezeu nu-L putem cunoaste decat prin Iisus Hristos, care-I calea noastri la Tatil. Iar pe Tisus nu-L putem céstiga fari poruncile, Tainele, Crucea i Biserica Sa, prin care fiptura noastra se strimut din vrajba celor de aici in pacea imparifiei ce va s& Gisind pe lisus ne gasim pe noi ingine, destinul si vesnicia noastra.»CUVINTE Vii" UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC ? =25= Astizi, 50 de zile dupa inviere, s-a intregit Revelatia. Astizi s-a predicat de oameni, prima dati pe pamént, despre Sfanta Treime. Dubul Sfiint, a treia Fafi a lui Dumnezeu, a venit din Cer: ,,ffiri veste, ca o suflare de vifor, si a umplut toati casa unde sedeau uceni Si li s-a arftat, desparfindu-se niste limbi, ca de foc, si s-a lsat cate una pe fiecare din ei. Atunci s-au umplut tofi de Duhul Sfiint” (Faptele Apostolilor 2,2-4). Iar in cas& erau Sfinfii Apostoli si Maica Domnului: prima societate in Duhul Sfant. Deci astizi este ziua intemeierii Bisericii. Societatea care traieste in Duhul Sfant, sau societatea Duhului Sfaint cu oamenii. Astizi Duhul Sfant unificé neamurile. Biserica are in lume rolul unificarii neamurilor. Prima Biseric& a intemeiat-o Duhul Sfant in Ierusalim si aceasta si-a luat numaidecdt misiunea in lucru. Toate neamurile care se intémplasera de fati in Ierusalim, astizi aud cuvantul lui Dumnezeu in limba lor ,c4t se mirau tofi si se minunau”. De ce se mirau gi se minunau ? lati cateva antecedente. La inceput a fost o singuri limba intre oameni si se infelegeau tofi. Aceasta a fost pani la turnul lui Babel. Zidirea din Babilon voia si fie o legitima aprare a oamenilor impotriva lui Dumnezeu, care, pentru firddelegi, ii pripadise cu potopul. Aceasti ,apSrare” a fost pedepsit’ cu inmultirea si neinfelegerea limbilor. Pana in ziua de astizi se aude ecoul acestei pedepse. Orice neinfelegere, invrajbire si confuzie se cheamA ,babilonie” si ,marele Babilon”, si di a se infelege c& din el lipseste Dumnezeu, sau a fost izgonit. : Astizi, in ziua Cincizecimii, pedeapsa din Babilon inceteazs.PARINTELE ARSENIE BOCA Toate neamurile pamantului, adunate in Ierusalim — Scriptura pomeneste 16 — astazi se unificd intru o infelegere de Dumnezeu, prin puterea si lucrarea Sfantului Duh, data Sfinfilor Apostoli, dat’ primei Biserici. Astazi toate neamurile aud, in limba lor, despre singurul lucru care mai poate uni laolalté: despre existenja unei ,,Societati" desivarsite, a Sfintei Treimi. Deci marea societate a neamurilor e indemnata sa fie reflexul paméntesc al acestei ,Societ&ti” ceresti, singura solutie a iesirii neamurilor din babilonie. Dar ziua Pogorarii Duhului Sfant mai insemneazi si iesirea omului din omenesc si fric’, in dumnezeiesc gi senin dumnezeiesc. Apostolii, desi vazusera, ba chiar si ei ficusera lucruri mai presus de fire, ei, care s-au incredinfat de marea realitate a invierii din morfi, incd mai plateau tribut: tremurau din toate fibrele neputinfei omenesti. Duhul Sfaint, prin pogordrea Sa, a sters frica din fire. Putere de sus si limba de foc s-a dat omului. De acum nu mai graiau din ale lor, ci din Duhul Sfant. Asa e firesc: Dumnezeu si graiasct omului despre Sine, din om. Dar atunci omul ia foc si lumin& dumnezeiasc&. Divina prezenfa strimuti omul in fericirea dup’ care de altfel umbla — a supremei certitudini. Atunci nu mai e putere pe lume, de care si se team&, desi el nu e o primejdie pentru nimeni. ‘Numai aga se explicd minunea c& 12 oameni simpli, dar convinsi de evidena divin’, au biruit imperiul roman, stirnind in el o revolutie fir arme, cum nu s-a mai vazut alta. Au cutreierat pan la marginile piméntului, infruntind toate primejdiile vremii si locurilor, cAstigand credinciosi lui Dumnezeu, nu numai prin viafa si cuvantul lor, ci pan’ gi cu moartea lor, ultimul gest, si cel mai puternic, de biruingé a spiritului asupra materialitafii lumii acesteia. Tati ce destin are un om imbracat in Duhul Sfant: ce poate o limba de foc a divinei prezente. - Unde mai sunt astizi limbile de foc ? - Aceasta nu eo intrebare, ci o propunere, pentru Pogordrea Dubului Sfiint ... Oradea, 6.VL.49.»CUVINTE Vil” CREDINTA SUTASULUI -26- Rar s-a intamplat s& bucure oamenii pe Dumnezeu. Bucurie in cer se face cand un pac&tos se-ntoarce; dar bucuria pe care-a faicut-o sutagul din Capernaum lui Iisus e cu totul alta. Acesta era roman, sabie stapanitoare peste Israil. Cu toate acestea ii plicea credinta intr-un singur Dumnezeu, al lui Israil, si in Mesia pe care-L asteptau iudeii. De aceea le-a si cladit o sinagoga in Capernaum. Cfpitan roman, lasi la o parte mandria uniformei, las la o parte parerile vremii despre sclavie si iat8-I ci aduce ceva nou in fafa lui lisus: iubirea de oameni. Sutasul pretuieste pe ordonanta sa la rangul de om si intervine pentru el inaintea Proorocului lui Israil. C&pitanul roman se roaga pentru ordonan{a. Dar nu numai rugaciune, nu numai iubire de om, ca om, ci si credinfi vrednicd de Dumnezeu. Sutasul roman L-a recunoscut pe lisus, Dumnezeu. Tudeii n-au putut face aceasta. Aceasta L-a mirat pe lisus si L-a bucurat. Savarsirea minunii nu ne mai mira. Nu la mirat poate nici pe sutas, de vreme ce aceasta era, dup’ credinfa sa, un fapt de Ja sine infeles si fara discutie. * Cam ce-am putea potrivi pentru noi, din Evanghelia cu sutagul ? Cred ci acestea: Ce pref are, inaintea lui Dumnezeu, credinfa ffra discutie in lisus Hristos, ca Dumnezeu. Ce bucurie-I ficeau lui lisus dovezile iubirii de oameni, — si mai ales cénd acestia-s neinsemnafi. C& nu-i neaparat de trebuinfi si vie Mantuitorul personal, pe jos, oarecum, ca si se sivargeasca lucrul lui Dumnezeu.PARINTELE ARSENIE BOCA C& ar fi bine si avem si noi smerenia pe care o avea sutasul, a nevredniciei de-a intra Dumnezeu in casa noastri, — ci tocmai aceasti smerenie I! sileste s& vie si s4 puna la rand ale noastre, toate. Ca numai o viafa curata e in stare si asigure darurile acestea sufletesti, care L-au bucurat pe lisus. S8-i fim recunoscatori acelui sutag roman, ci ne-a dat model de credint si curifie sufleteasc’. Sa-i fim recunoscatori cd, in locul nostru, totusi s-a gisit cineva si-L bucure pe lisus. Au mai fost si alfii: Marta si Maria, surorile lui Lazir; cu Lazir era prieten. Avea si alfi Lazari, iar mai pe urmi L-au bucurat cuvintele infelepte ale tlharului de pe cruce. ‘Am bigat de seam cd ori de cate ori bucura cineva pe lisus, lisus s<a cu Duhul si spunea lucruri privitoare la viata viitoare. Asa a fost si cu prilejul bucuriei pe care i-a ficut-o sutagul. Atunci a descoperit lisus soarta evreilor pani la sfairsitul lumii: c& vor riméne cei mai de pe urm, desi au fost chemafi cei dintai in imparatia lui Dumnezeu. Dar dac& noi, crestinii, suntem inaintea lor, aceasta n-o putem mentine decat cu credinfa dup modelul sutagului. Prislop, 10.VI1.49.»CUVINTE Vil” PROOROCUL DE FOC 2372 at o personalitate a Vechiului Testament, care s-a impus lumii crestine, si la tot poporul, ca nimeni altul. Ilie e cel mai m4nios prooroc. Pomenirea lui e legat de traznete. (De altfel, intr-o vreme cand numai el singur mai rimisese prooroc al Dumnezeului adevarat, pare c& nu mai rimfnea alti cale decat urgia lui Dumnezeu, impliniti prin gura pogoratoare de triznete si prin cufitul ucigas de mincinogi al lui Ilie.) Cu toate acestea Dumnezeu I-a smerit si pe el, ci s-a temut de urgia unei femei, regina Izabela, a vremii. Ba si moartea si-a rugat-o. * Poate c& Providenta il tine mereu treaz in constiinta crestin&tZ{ii gi pentru c& mai are a-l trimite pe pamént in vremea celei mai de pe urma necredinte. Ravna lui manioas& pentru Dumnezeu, va avea in vremea acelor 1290 de zile — de la Daniil — s& vesteasc& cele sapte cupe ale mAniei lui Dumnezeu asupra pamantului. Cum va fi acea strmtoare, cum n-a mai fost alta de la inceputul | lumii nici nu va mai fi, am putea, pe departe, si ne dim oarecum seama. in acele zile: ,Mulfi vor fi iti, albiti si Kimurifi; iar cei iti se vor purta ca cei nelegiuifi. Tofi cei firidelege nu vor pricepe, ci numai cei infelepi vor infelege” (ce vreme este: apropierea celei de A Doua Veniri) (Danii! 12,10). Deci efind se va coace neghina, Proorocul de foc ii va vesti vipaia ce-o asteapti. Si-] vor omori; — creziind c& asa au terminat cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu il invie pe Tlie.PARINTELE ARSENIE BOCA Protivnicii isi dau seama de zidimicia protivniciei lor, si »timisifa din Israel” primeste credinfa in Hristos — cum ne asiguri sfantul Pavel (Romani 111,25-26). Poate ci pentru aceste destine viitoare pomenirea si mania fulgerelor sale lovese céteodat’, chiar si in zilele noastre, de aga fel cat te pune pe gainduri... Prislop. 20.VI11.49.»CUVINTE Vil” IISUS $I SLABANOGU! 28 Acestia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: lisus, mai inainte de tofi vecii, $i omul, fiul vremelniciei. Acesta de al doilea, a ajuns rau, a ajuns slabainog. Unii sunt slabanogi dup’ trup, alfii dup minte: nu pot infelege si nu se pot bucura de bine. S-a dovedit aceasta in nenumfrate rinduri, cand lisus facea bine omului. * Tisus a tam&duit un slabanog. Nu-i nici o mirare - Dumnezeu find, Ce-a ficut ?—L-a iertat de pacate; de greselile savargite impotriva viefii, impotriva firii sale, si i-a dat porunca si fie iardgi om, rudenia lui Dumnezeu. = De altfel pentru aceast& refacere a omului a gi venit Iisus intre oameni. El ne-a spus, cu toate prilejurile, c& pacatele, greselile impotriva vietii, acestea sunt cauza pentru care omul a ajuns un mutilat al viefii acesteia. Refacerea omului este refacerea acestei inrudiri pierdute. E de neinjeles cum nu simte omul cu sufletul c& a iesit din omenie, ci abia simte cu trupul, c& s-a depirtat de Dumnezeu si a ajuns 0 grimada de doage. E de neinfeles c& durerea trupului il face s& ceara ajutorul lui Dumnezeu, pe cdnd de durerea sufletului, de strambarea sau amortirea lui, nici c& se migca. E de neinfeles cum oamenii alearg’ dup’ sinatatea trupului, dar dupa iertarea picatelor asa de putini. Aceasta din urmi face infeleas& pe cea dintai.106 PARINTELE ARSENIE BOCA lisus le avea pe améndou’: si puterea de-a ierta pacatele si puterea de-a timadui firea de neputinfe. Facea ochi unde nu erau din nastere, indrepta garbovi, invia nervii omoréfi de pacate, invia morfii omordti de moarte. Nou’, preofilor, inc& ne-a dat lisus jumatate din darul Sau: darul de-a ierta pacatele omului in numele Siu. A doua jumitate, a timaduirii organice, nu ne-a mai dat-o, fiindcd si asa tofi oamenii asteptim s& fim transformafi, din oameni paméntesti, in oameni duhovnicesti, in oameni nemuritori, in oameni ceresti. A ficut lisus minuni — i oamenii cred cA cele mai mari sunt cele care privesc sinatatea trupului — dar marea minune a invierii din morti, € ceea ce marturisim cénd zicem: ,astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin”. Abia atuncea va scpa firea omului de slabanogie. Pani atunci are putinta de-a scipa de picate. — $i aceasta e 0 minune mai mare decat a timidui un stomac, o ména uscata, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea, dar n-au nimic religios in ele. Le fac si medicii. ; Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni. in definitiv ce cere omul ? Cere sfinfenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-I cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfinfenia viefii o pot avea si oamenii cu un trup neputincios. De aceea, noua preofilor, lisus ne-a dat numai o jumatate din darul Sau, rimandnd ca cealalt& insusi si o implineasca, cAnd va inceta desavarsit slabinogia omului, la inviere. Dar a doua nu se dobandeste fara prima. insagi vestirea imp&ratiei Cerurilor a inceput cu cuvantul pockinfei.»CUVINTE Vii" HULITORIL SI MARTURISITORIT -29- Tisus, mergand, timiduise doi orbi si indati dup aceea si un mut indracit. De fai erau doug feluri de oameni: mulfimile si fariseii. Multimile mulfumeau lui Dumnezeu, cA niciodat’ nu s-au aritat asa lucruri in Israel, in vreme ce fariseii huleau pe lisus, zic4nd c& scoate dracii cu mai marele dracilor, — cu alte cuvinte, ce in infelegere cu dracii, ~ c& chiar El are drac. E stiutd lupta pe care o duceau fariseii impotriva lui lisus, fiindc& Tisus scotea poporul de sub exploatarea fariseilor si crturarilor. E stiutA si osinda pe care le-o vestea Tisus, ,cArturarilor si fariseilor fatarnici” si ,vaiurile” care-i asteptau. * Sa adancim putin céteva lucruri in legaturd. fn cirtile lui Moise (Facere 32,28) citim despre Iacov c& intr-o noapte s-a luptat cu Dumnezeu gi era cét pe ce si-L biruie. Iacov n-a stiut cu cine se lupta, decdt la urma. De la aceasti lupti Iacov s-a numit Israel, adick neamul care s-a luptat cu Dumnezeu. Era noapte. Era nepricepere, necunoastere de Dumnezeu. Obisnuit atunci te lupfi cu Dumnezeu cand nu-L cunosti. Atunci I te impotrivesti cnd te crezi cineva. »Dacd esti om, in viata ta trebuie s& te lupfi cu Dumnezeu, precum s-a luptat gi Iacov. Ferice de tine daci Dumnezeu va cdstiga lupta. $i vai, daca vei invinge tu pe Dumnezeu, ~ c&ci vei riménea singur pe cAmpul de lupti — si atunci nu tu ai invins, ci moartea.” (Nicolae Velimirovici, ,,Cugetari despre bine si ru”, p. 135) Ce poate si fie c& e in stare omul si primeascd orice alti parere, numai adevarul nu. Se impact omul si cu gandul fioros cA el e Dumnezeu, iar tot restul nu-i decdt natura.PARINTELE ARSENIE BOCA TatA ne-am rugat si ne rugim pentru statornicirea timpului, c& innegrea spicul graului in holde. Daca omul ar fi cine se crede, ar da ordin acestei naturi si ea ar trebui s&-I asculte. Dar ea n-ascultd decat de Fac&torul ei. De aceea noi, cunoscandu-L pe El stipanul ei, noi ne rugim, si, desi nevrednici, Dumnezeu ne ascultd rugiciunea. Natura nu ascultd de autoritatea omului, ci asculté de autoritatea lui moral, de sfinfenia lui. Asculti de acea inrudire a omului cu Tatl sdu si ficdtorul naturii. Natura nu se impresioneazi de frumusefea omului, prea putin de stiinfa lui, si deloc de autoritatea lui. Ascultl ins& de smerenia lui. Povestea nemulfumitului, care a cerut s4 conduca el vremea si care, uiténd si porunceasca vant pe vremea legatului, la secerig s-a trezit cu toate spicele goale. A renunfat si mai conduc& el vremea. »Cu cat omul e mai aproape de Dumnezeu, cu atat vede pe Dumnezeu mai mare si pe sine mai mic. Cu cat omul este mai departe de Dumnezeu, cu atat se vede pe sine mai mare si pe Dumnezeu mai mic” (Velimirovici). De la aceasté apropiere sau departare a vietii tale de Dumnezeu atémni multe si infelegem multe. Astfel: ,,departarea la care se fine omul de Dumnezeu il face uneori si vad’ numai omul. Apropie- tea fi face, pe alfii, si nu mai vad’ omul”. — $i trebuie calea de mijloc. A spune ci nu este Dumnezeu ci numai natur’, nu dovedeste nimic despre Dumnezeu. Aceasta arati doar atat: departarea aceluia de Dumnezeu. Smerenia viefii sau trufia ei sunt cei doi factori care ne apropie sau ne departeazi de Dumnezeu. Una fl marturiseste alta fl huleste. De aceea,zicem in toate imprejurarile potrivite, c& mersul vremii ata de mersul purtarii. Daca ne intelegem, turmé si pastori, si cerem ceva lui Dumnezeu, asa a spus ci ne va da, spre slava Fiului Sau, Domnului nostru lisus Hristos. Si nu putem indrizni a cere decét o viata curati; iar celelalte ni le va da El, c&ci stie El c& ni le trebuie. Prislop,SCHIMBAREA LA FATA -30- Din cAntirile Vecerniei si ale Utrenie sv De fata erau Petru, Iacov gi loan, ca cei ce aveau sa fie cu Tine in vremea vanz&rii Tale; ca vazind minunile Tale sa nu se infricogeze de sUcenicii Tai, Cuvinte, s-au aruncat pre sine jos, pre pimént, neputnd suferi si vaz4 chipul cel nevazut.” je» Ci intirindu-i pre dansii, impreun’ si ferindu-i, ca nu cumva prin vederea aceea s&-si piardi si viata; ci precum puteau cu ochii trupesti, suferind.” $i pre cei mai mari dintre Prooroci, pre Moise si Iie i-a adus si mirturiseasc& fri impotrivire dumnezeirea Lui. $i cum c& El este raza cea adevarati a fiinfii parintesti, ce stipneste preste cei vii si preste cei morfi.” Si s-a aritat frumusefea chipului cea dintai, carea a ridicat intru sine fiinta omeneasca.” ySchimbarea omeneascd ceea ce va si fie intru a doua si infricosata venirea Ta, cu slavi ai aritat-o, Mantuitorule, in muntele Taborului...” Texte din sfintii Parinti Sfantul loan Gurideaur: »Toate ale viefii viitoare vor fi ziud, strilucire si lumin’. Ziua aceea e cu att mai striluciti ca cea de aici, cu cAt aceasta e mai Tuminoas& ca candela. Atunci nu va mai fi noapte, nici sear’ niciodat’, ci o altfel de stare, pe care numai cei ce se vor invrednici de ea o vor cunoaste. Iar ceea ce va intrece toate acestea va fi bucuria de a petrece110 PARINTELE ARSENIE BOCA neintrerupt cu Domnul, impreuna cu puterile de sus. C4 aceste cuvinte nu sunt podoab& goala, si mergem cu gandul pe munte, unde s-a schimbat Hristos la fat’, si-L vedem luminaénd cum a luminat, desi atunci nu ne-a aritat toat stralucirea veacului vitor.” (P.G. 47,291). »Trupurile celor ce au bineplicut lui Dumnezeu vor imbrica atéta slava ct nici nu pot vedea ochii acestia. Oarecari semne si urme intunecoase ale acestor lucruri s-a ingrijit Domnul si ne dea atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament. Acolo fata lui Moise era luminati de atta slavé, inet n-o puteau privi ochii israilitenilor. in Noul Testament cu mult mai puternic si decat lui Moisi, a stralucit fata lui Hristos.” (P.G. 48,603). Sfantul Andrei Criteanul: Ce vrea s8 invefe Mantuitorul, suind pe ucenici pe munte ? ~ S& arate slava si stralucirea atotluminoas’ a dumnezeirii Sale, in care s-a mutat natura omeneasc, ce auzise odinioara cuvntul: «Pamént esti si in pimént te vei intoarce.»” (P.G. 97,932-33) Sfantul V: Mare: »Risplata virtutii e c& devi dumnezeu si stralucesti in lumina cea preacurati, devenind fiu al zilei aceleia neintrerupte de intunerec... Caci s-a zis: drepfii vor strluci ca soarele...” (P.G. 29,400.D) Pateric: Se spunea pentru un Avva al pustiei, c& atunci cand avea si se slvargeasca, sez4nd parinfii lang dansul, a stralucit fata lui ca soarele. $i le-a zis lor: «lati, Avva Antonie a venit». $i dupa putin a zis: «ata ceata Proorocilor a venit». $i s-a indoit in lumind fafa lui. $i se prea ca si cum el ar fi vorbit cu oarecine, si i s-au rugat lui batrénii, zicdnd: «Cu cine vorbesti, Parinte 2» Iar el a zis: «lat ingerii au venit si ma ia si mi rog si mA mai lase putin si mi pociiesc». $i i-au zis lui batranii: «Nu mai ai trebuinfS si te pocdiesti, printer. $i le-a zis lor batranul: «Cu adevrat, nu mA stiu pe mine s& fi pus inceput». $i au cunoscut parinfii cia atins desAvarsirea. $i iarisi de niprazni s-a ficut fata lui ca soarele; si s-au temut tofi. $i le-a zis lor: «Vedefi, Domnul a venit !». Iar Domnul a zis: «Aducefi-Mi pe vasul pustiului !»” (Avva Sisoe 14).ene »CUVINTE vii” Mt Sfantul Simeon Noul Teolog: ,,Imnele iubirii Cuv. XXXIV: ,Ziditorul, — ia aminte ce-ti spun, iti va trimite Duhul cel din Dumnezeu Gi te va insufla, va locui si se va salaslui fiintial Si lumin&ndu-te si umplandu-te de stralucire, te va tua din nou intreg. Stricdciosul il va face nestricacios si va cladi iaragi Casa invechitd, casa sufletului tau: Si va face cu totul nestricdcios si trupul intreg Si te va face pe tine dumnezeu dupa dar, asemeni lui lisus. Cuv. XIV: »C&ci cum ar putea si vada omul Slava lui Dumnezeu si firea smerit a omului, firea dumnezeirii ? Daca n-ar trimite El insusi Duhul Su dumnezeiese $i prin el se da neputingei firii igoare, trie si putere si s& fac pe om in stare si vada Slava Lui dumnezeiasca ? Caci altfel nu va vedea, nici va putea si vada Vreunul din oameni pe Domnul venind in Slava $i asa vor fi desparfiti nedrepfii de drepti, Si vor fi acoperiti de intunerec pacatosii $i tofi céfi nu vor avea lumina in ei de aici. Tar cei unifi cu El de-aici, si atunci | Vor fi impreunati tainic si adevarat cu Dumnezeu ! $i vor fi nedespartiti de impartisirea cu El. Tisus: A arlitat marea lumina a veacului viitor. imparatia Cerurilor s-a coborat pe pamént, Mai bine zis impiratul celor de sus si al celor de jos A voit si vind s& se faci asemenea noua, Ca impartasindu-ne tofi din El, ca din lumina, | Sane aritim lumini de-al doilea, asemeni celei dintai $i p&rtasi imprafiei cerurilor si impreun’ partasi | Aislavei s& fim, si mostenitori Ai bunurilor vesnice, pe care nimeni nu le-a vazut vreodati.112 PARINTELE ARSENIE BOCA Nicolae Arseniev: ,,Biserica rasdriteana” (pp. 93-94) Povesteste Motovilov c& intr-o zi, pe cand sta de vorbi cu batrdnul Serafim, i se intampla si vada pe neasteptate luminand lumina Duhului Sfaint. Motovilov, barbat foarte evlavios, stiruia necontenit pe lang& batrdnul Serafim si-1 limureasc’: ce este aceea a fi plin de Duhul dumnezeiesc | Dar limuririle sfantului Serafim nu-1 mulfumeau. »Atunci, povesteste insusi Motovilov, ma cuprinse strasnic de umeri, si-mi zise: «in acest moment, eu gi cu tine, prietene, amandoi suntem in Duhul lui Dumnezeu. — De ce te uifi asa la mine ? — Nu pot s4 mai privesc, Parinte, rispunsei, fiindcd din ochii ti scap&ra fulgere. Fata fi s-a luminat ca soarele si nu pot si mai privese fiindcd ma dor ochii...» Sfantul Serafim zise: «Nu te teme: uite si tu luminezi la fel. Acum tu insufi esti in plindtatea Duhului dumnezeiesc; altfel n-ai fi putut si ma vezi intr-o asemenea stare.» $i plecdndu-mi capul citre el, imi spuse incetisor la ureche: «Da mulfumire lui Dumnezeu pentru darul nespus ce fi-a facut !» Apoi il privii iarsi in fafa si m& cuprinse o teama si un respect gi mai mare. fin plin& lumind a soarelui, in lumina mare de amiaza zilei, inchipuifi-va fafa unui om care va vorbeste. fi vedeti migcarea buzelor, expresia schimbitoare a ochilor, fi auzifi glasul, simyifi c& cineva v-a cuprins de umeri — numai nu-i vedefi mainile, nici pe el, nici formele lui, ci numai o lumini orbitoare, care se intinde pe intinsul cétorva verste de jur imprejur, luminand cu raza sa limpede covorul de ninsoare care acopera pajistea si padurea. $i ninsoare usoara care pic in jurul meu sia falnicului batran.” * Aceasta e lumina invierii — care se arat& din cfnd in cand pe fetele sfintilor — marturie de aici a veacului ce va sa vie. Prislop, 6.VIIL.49»CUVINTE Vil" IISUS PE MARE 231 - lisus sili pe ucenicii Lui s& intre in corabie (in Biserica). - Corabia trecea de cea parte a marii. ~ Tisus e luat pe valuri drept o nalucé. ~ Petru, ca si scape de indoiala nalucirii, cere 0 proba despre existenfa lui Dumnezeu pe mare. I se implineste dorinfa, dar ,.vazdnd urgia valurilor” se teme si incepe s& se scufunde. Cufundarea Iui Petru in indoiala, din cauza evidenjei protivnice, he invafi virtutea credinjei: s& crezi in chemarea lui lisus, impotriva mirii. Tine sufletul tau linistit in Dumnezeu, impotriva talazurilor evidente. A pune evidenfa valurilor in primul plan al sufletului, e indoial& declarat& din punct de vedere al credintei. A fi in indoiala, din cauza evidentei, e dupa fire; a fi in chemarea lui lisus, e mai presus de fire, e firea dup’ har. Aceasta nu se scufunda in mare. ptf Jat pe scurt faptele petrecute inainte, a cfror urmare e Evanghelia de astazi: Dup& inmulfirea minunati a ctorva paini si pesti la mai multe mii de oameni, oamenii au vrut si-L puna pe lisus imparat; — spun locurile paralele ale intamplarii. Ziceau ei c& Tisus, iat, poate si-i scape de grija —vegnica grija a omului — c& moare de foame. isus S-a amirat profund vazAndu-i c& asa paménteste infeleg ei minunea cu péinea. lisus voia altceva cu ei: voia s8-i suie la injelegerea superioari a unei paini ceresti, la trebuinfa Sfintei impartisanii.PARINTELE ARSENIE BOCA Izbutise Iisus s& ridice la o infelegere superioara, pe o femeie — si aceea piciitoasé -, de la apa obignuit& la apa cea vie, la o invatitura si la © veste, care a fiicut-o si-si lase gleata cu apa obisnuita si si trezeasca Samaria in intampinarea lui Dumnezeu. - Dar aci, cu mulfimile n-a izbutit acelasi lucru. — De aceea, din cauza amiraciunii, ci n-a avut pe cine ridica la trebuinja dupa ° Paine a viefii vesnice, de aceea a incheiat repede cu ei, a silit pe ucenicii Sai s& intre intr-o corabie, indreptandu-i de ceea parte a mari Galileii, iar El s-a retras singur si se roage. Era sear gi s-a ficut noapte. Pe mare s-a iscat furtun’. Corabia era in mijlocul mirii si in mijlocul nopfii. — Ucenicii ingrijorati - dacd nu chiar speriafi — se g4ndeau la Iisus. Cand erau mai bantuifi de groazi, iati vad pe Domnul umblénd pe mare si apropiindu-Se de ei. Pe ei nu-i pairdsise. * Las&im descrierea faptelor concrete si trecem la semnificatia lor. Toate intimplirile si faptele in care apare si persoana Mantuitorului au 0 semnificafie pentru toate veacurile. Toatd viata lui Iisus, cu toate amanuntele ei, are o permanenté peste veacuri. — Deci corabia ucenicilor e corabia Bisericii, Biserica e corabia ucenicilor lui Iisus, care are s&-i treacd de cea parte a mirii, de cea parte a lumii. Marea e marea viejii acesteia, care, cdteodati se infurie de vanturi. Sfantul Pavel le spune: ,,VAnturile tuturor invafaturilor”. Marea infuriati incepe s& fie o primejdie; iar pe deasupra o mai acopere si noaptea: ,,noaptea nestiinfei si a uitirii de Dumnezeu”, — cum ii zic P&ringii. in atare imprejurati lisus, desi vine pe mare ca pe uscat, € luat drept o niluct, — poate tocmai de aceea ci e mai presus de marea infuriats. Petru se face delegatul acestei societ&ti omenesti, zbuciumate de valuri gi acoperite de intunerec, cere o proba despre existenta real a lui Dumnezeu, ca sa scape de indoiala nalucii. I se implineste dorinfa, dar, ,,vazind urgia valurilor, se temu si ‘incepu a se scufiunda”,»CUVINTE Vit" 115 Cufundarea lui Petru in indoial’, din cauza evidentei protivnice, ne invafi s& luim aminte la virtutea credinfei: si crezi in chemarea lui Tisus impotriva marii. Sa fii sufletul tu linistit in Dumnezeu, impotriva talazurilor evidente. ‘A pune evidenfa valurilor in primul plan al sufletului, aceasta e indoialA declarat4, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Pe aceasta a mustrat-o lisus, zicdndu-i lui Petru: ,.De ce te-ai indoit, pufin credinciosule ?!” Recunoastem: a fi in indoiala, din cauza evidenfei, din cauza intunerecului nopfi, din cauza sufletului ingrozit, a banuielii: ,nu cumva Dumnezeu e o nluc&”, - recunoastem: e dupa fire. Dar, a fi in chemarea lui Iisus, in credinfa in El, impotriva evidenfei contrare, aceasta e mai presus de fire, e firea dup’ Har. Aceast’ credinf’, mai presus de fire, e clar c& nu se scufunda in mare. Dupa ce lisus a timaduit indoiala din sufletul ucenicului, a tamaduit si marea de vifor, incat s-a facut liniste mare, cat s-au temut ucenicii. Tat’, trebuie si creadi Cineva pentru noi, pana ce credem si noi: ca lisus nu e o naluca, (— $i c totugi de El ascult& marea...) Dar corabia Bisericii e si Casa Barbatului infelept; — Iisus e barbatul injelept, care si-a cladit casa pe sténc& — dumnezeirea Sa — si au venit ploile si vanturile si valurile si au izbit intr-insa si n-au putut-o darama, fiindc& era cladit pe sténc&. Dar iat&, in minunea aceasta, stanca umbla pe mare si sprijinea corabia ucenicilor. ‘Asa a fost pind acum: au venit cercirile asupra Biseric vanturile, ploile, valurile: ereziile, prigoanele — veacuri de-a réndul — si ispitele triumfului. - Da, si biruinfele Bisericii sunt incerciri. Un cugettor crestin din zilele noastre zice, nici mai mult nici mai putin, c& Biserica a supraviefuit ereziilor, a supraviefuit prigoanelor, dar nu se poate spune c& s-a comportat la fel, cand a ajuns in ispita triumfului. E de-ajuns s& ne amintim de veacul al IV-lea al erei crestine — veac de libertate pentru crestinism, crestinismul religie de stat —, aga se ticdlosiserd crestinii, incdt un istoric al vremii scrie c& dact n-ar fi trimis116 PARINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu pe sfinfii Vasile, Grigorie si loan Guradeaur, ar fi trebuit si vie Hristos a doua oara. Taté de ce e cu voia lui Dumnezeu ca marea s& fie infuriati cateodata. Unde e Biserica ? Zie unii: ,Unde-s doi sau trei, adunafi in numele Meu...” Zic altii: ,Incuie-te in cAmara ta si te roaga in ascuns...” $i iardsi alfii: , Bisericd sunt eu «Templu al Duhului Sfanb».” Tar alfii zic: ,Unde e Papa, acolo e Biserica”. Vechiul Testament — Sfanta Sfintelor cuprindea: 1) Tablele Legii; 2) Mana din pustie, si 3) Toiagul lui Aaron. Noul Testament — Sfantul Altar: 1) Sfainta Evanghelie; 2) Sfanta impartisanie, si 3) Sfainta Cruce. Unde sunt acestea acolo e Biserica. Acolo e si Painea Viefii de care voia sa le vorbeasc& mulfimilor, — dar n-a avut la cine. 14.VIIL49. Bossuet: Oeuvre oratoires, de Ed. critique de L’Abbé J. Lebarq, Paris, 1927. Tom. III. Iisus umbl& pe mare. Marcu 6,47. »Biserica e aseménat& cu o cas& zidit& pe stinc& si totusi ca o corabie care inoat& prin mijlocul valurilor, bantuiti de vanturi si fartuni. - Parc’ nimic mai slab ca Biserica, mereu agitatd; si nimic mai tare ca ea, fiindcd nimic n-a putut-o cufunda, si iath riméne mereu neatins&, cu toate sforfirile iadului. Tisus pare s& o plraseasca furtunii, si El vrea s& treacd pe lang& a, ca si cand nu L-ar fi atins primejdia ei. Totusi si nu credefi c-a uitat-o: El va ingidui ca valurile si o zbuciume, dar nu s& o inece, nici si o cufunde. El porunci vanturilor si cele se oprird El intra in corabie si ajunge la liman».»CUVINTE Vil” até cele trei furtuni furioase care au tulburat starea Bisericii: de indata ce apfiru pe pimént, s-a ridicat necredinga si a intefit persecufiile; apoi curiozitatea s-a starnit si ea a facut s& se nasci ereziile; in sfargit corupfia moravurilor s-a ivit, care aga de puternic a umflat talazurile, «cat corabia prea aproape invaluit’. Necredinciosii s-au adunat ca s8-i distruga temeliile; ereticii it ca si-i smulga copiii si si-i desire m&runtaiele; iar dac& i rai au rlimas in sfnul su, aceasta ca si-i imping& veninul c& ¢ bine intirité aceastA Bisericd, daci ea si-a sustinut tr&inicia, cu toat silinja prigoanelor; cu toate atacurile ereziilor, ea a fost stilp al adevarului; cu toate pogoramintele depravarilor, Biserica a rimas totusi centrul iubirii. Nu e de mirare — dac& vom infelege omul. Spun, c& noi tofi avem in adancul inimi o incepatur’ (principiu) de impotrivire si de respingere a tuturor adevarurilor divine; in aga m&sura c&, omul lasat de capul Iui, nu numai c& nu le poate infelege, ci, ca urmare, nu le poate suferi, si fiind izbit in acest punct, el e ca forfat s& le combat. Aceasta incepatura de respingere se numeste in Scripturi necredinfi (Luca 9,41); alteori duh de neincredere (Efeseni 2,2); alteori duh de necredinta (Coloseni 3,6). El e in tofi oamenii, dar nu produce in noi toate efectele sale, pentru ci darul lui Dumnezeu il impiedecd. Daci vefi sui pand la obérgii, vefi gisi, dumneavoastr’, ci doua lucruri produc in noi aceastd respingere: prima e orbia; a doua trufia. Orbia ne ¢ arftati in Scripturi intr-un chip limpede: ele spun c& «pacatosii au uitat pe Dumnezeu...» (Psalmii 9,18; 118,139; 49,22). Ce vrea si spund acest «uitat», fratii mei ? E usor de infeles: c& Dumnezeu, in adevir, luminase omul cu cunostinfa de bine, dar omul a inchis ochii de la aceast& lumin&; el sa lsat condus de simfurile sale; pujin céte putin el n-a mai gandit la ceea ce nu mai vedea: el a uitat cu usurinfi ceea ce nu mai gandea. ‘Aceast& uitare n-ar fi mare lucri, ca si ne indemne la impotrivire, dac& nu i s-ar uni orgoliul (trufia); dar el a venit, spre nenorocirea noastra, ca, pe ling’ ca omul si fie orb desivargitPARINTELE ARSENIE BOCA (@ Vextrémité), pe deasupra si mai fie si trufas. P&risind infelepciunea lui Dumnezeu, el gi-a facut o infelepciune dupa chipul su: el nu stie nimic gi crede cd stie toate; — iar daca i-am aminti c& din tot ce spune nu infelege nimic, o ia ca o infruntare pentru nesting; el n-o poate suferi, il irité. Daca fi lipseste ratiunea, el intrebuinteaza forja. «Tot ce nu infelege, combate. «Tot ce nu infelege, huleste.» (Judecatori 10). Iat& pentru ce le spune Tisus: «Voi vrefi si ma omorafi, r&i ce suntefi, pentru cd cuvintele Mele nu incap (prind) in voin (Ioan 8,37). Ce teroare, frafii mei, de-a urzi s4 omori un om, pentru c& nu infelegi cuvintele lui. .» Cu cét adevirurile erau mai inalte, cu atét superba lor rafiune era turtit& (étourdié) si nebuna lor impotrivire era aprinsa. Dupa acestea, vi mai indoifi de acea incepatura a impotrivirii, pe care o ignoranfi invechitA si trufasi a brazdat-o in inima oamenilor impotriva lui Dumnezeu si a adevarurilor Sale ? lisus Hristos a probat-o primul. Biserica Sa, dainuind in lume, ca s& susfie aceeasi invafaturi prin care dumnezeiescul invatator smintise pe trufasi, va putea ea fi lipsita de vrijmasi ? Nu, frafii mei, nu-i cu putinga: fiindc& credinja pe care o marturiseste ea surprinde lumea prin noutatea sa, turburi duburile prin indlfimea sa; sperie simfurile prin asprimea sa, — iat& de ce se pregiteste ea de suferinge ! Trebuie ca ea sa fie urata de toatd lumea, si trebuie s-o stiti, crestini, e un lucru de neinfeles ceea ce a suferit Biserica lui Dumnezeu vreme de aproape 400 de ani sub imparati necredinciogi. Ar fi nesfarsit de spus. Mulfumifi-va cu aceasta ca era asa de impovaratd si de ura publicd i de invinuirile de tot felul, cét era acuzat’ putemnic de toate neordnduielile lumii. Dacé nu ploua pe pamént, dac barbarii nivaleau si faceau prapid, dac& inunda Tibrul, crestinii erau cauza ! Psalmul 128: «Copii mei, rispunde Biserica, nu m& mir prin céte am trecut: sunt obignuiti din tineretile mele; aceiasi dusmani care mi ataci, m-au prigonit din tinerefile mele.» wu. Avel, omorat de frate-siu Cain... Enoh... familia lui Noe... Avraam... Moise... Tlie... Profefii... lisus Hristos...»CUVINTE Vil” 19 Apostolii. Prin urmare, fii mei, zice Biserica, nu e mirare de prigoane. Priveste vechimea mea, parul meu argintiu... Nu-mi intorc fata impotriva lor, pentru a ma impotrivi prigoanelor... Cu toate ci par mereu plutind, mana atotputernicd ce-mi serveste de sprijin va sti cum s& ma fereasci de inec.” Dacd Dumnezeu o a sprijinit cu atéta putere impotriva prigoanelor, credefi, dragii mei, c& o va ldsa infranté de erezii ? Nu, dragii mei, s& n-o credeti. I. A doua furtund asupra Bisericii a intetit-o curiozitatea: curiozitatea, frafi crestini, e pacostea mintilor, ruina evlaviei si mama ereziilor, Pentru a infelege bine acest adevar, trebuie ardtat, inainte de toate, cA infelepciunea divin’ a pus margini cunostinfelor noastre. Caci dup cum Providenta vazdnd ca apele mirii se intind si se imprastiaserd peste tot piméntul, acoperindu-i toata suprafafa, le-a prescris un hotar care s& nu le permita de a-1 trece, tot asa, stiind c& neinfranarea mintilor se va intinde pana la infinit, i-a hotarnicit limite peste care i-a poruncit s& nu se intinda. (Tit 3,9) ... Dar curiozitatea mingilor trufase nu poate suferi aceastd modestie. «Valurile se ridicd pnd la cer i se pogoara pnd in strafunduri» — zice Scriptura (Psalmul 106, 25-26) ... Ei sunt turburafi ca befivii. in capul lor e huruiala. Acolo toaté infelepciunea lor se impristie, si pierzind drumul ratacesc, infundandu-se in erezii. Arie, Nestorie... curiozitatea voastra v-a pierdut ! Singurul remediu: ascultarea de Biserica. ... Trufia ereticului se riscoala: Ce 7! voi crede eu credinja altuia ? Eu vreau si vid, s& infeleg eu. .~- Copii denaturay IM. Nu vi pot ascunde rusinea sa: vreau s& zic despre purtirile stricate ale celor din sénul siu. Prosperitatea a atras pierzarea. (Tréndavia a venit, disciplina a slabit.) in vreme ce numarul credinciogilor crestea, ardoarea credinfei sc&dea...PARINTELE ARSENIE BOCA. Biserica nu-i facuti decat pentru sfinti — drept ci din toate p&rfile sunt chemafi copiii lui Dumnezeu; tofi cei ce sunt in numa, sa intre, — dar mulfi intra peste numar. ... Dragostea a ricit, scandalul (sminteala) s-a ridicat pan& in Casa lui Dumnezeu. Jar Satana va zice: «Aceasta e Biserica ? Acestia sunt urmasii Apostolilor 2»” 1 Corinteni 13. Arad, 14,VIIL49»CUVINTE Vit” 121 MAICA DOMNULUI -32- Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Eae previzuta de Provident indata dup’ cderea omului. Deci pomenirea Ei, pune din plin, problema refacerii omului, Primul om refficut, e lisus, Fiul Ei, si tofi ucenicii lui Iisus, deci Ea e si Maica Bisericii. A fost instituita, chiar de lisus, cand era pe cruce, ca maic& a crestin&tatii, cand i-a dat pe Ioan de fiu si lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maica. Daca viafa noastra s-ar reduce numai la viata aceasta, cea intre leagan si mormént, toat& zdroaba viefii ar fi fri sens. Dar viata noastra nu € numai atéta. Stim de la Tisus, c& vom purta si chipul pe care ni I-a aratat El, schimbandu-Se la fafi. Aceasta ins, cdnd Se va naste in noi Tisus, asa cum S-a nascut in sfanta Fecioara, Prin ascezi si iubire sufletul nostru trebuie si ajung& la curitia sufletului fecioara, in care se va naste chipul nostru vesnic. Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului, o ,,mitatio Christi”, ci si o urmare a Maicii Domnului. lar Maica Domnului n-a fost scutitd de niciuna din durerile omenesti. De mica a cunoscut refugiul si prigoana lui Irod. Sabia durerilor a fost profefit pentru sufletul Ei. Ea e modelul desavarsit de curatie si iubire, duse pana la jertfa: dovada, c& putini erau pan’ sub crucea Rastignitului, si printre cei pufini, era Maica Domnului. Tot aga, pe lngi orice ristignit al vietii acesteia, pufini mai riman pentru el cdtre Dumnezeu, si printre cei pufini, e Maica Domnului, - Caci, spre a ajunge la refacerea noastra, trebuie si trecem prin multe Mistigniri, si avem trebuinfi de o inimi de mamf pentru noi c&tre Dumnezeu.PARINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu ne pardseste uneori; sfinjii_nu sunt ascultafi, dar iubirea de mama intoarce asprimea Dreptafii lui Dumnezeu din nou in iubire. Exod 32: Moise se ruga, stramtorind pe Dumnezeu: inceteazi Doamne urgia Ta si potoleste-Ti mania si socoteste cu blandefe gresala poporului Tau. Ada-fi aminte de robii Tai: Avraam, Isaac gi lacov... - Nu ! a rispuns Dumnezeu. Lasi-Ma s&-i zdrobesc, caci cu urgie M-am méniat asupra lor si vreau s8-i prépadesc ! - Daca nu-iierfi, sterge-ma si pe mine din Cartea Viefii ! $i a incetat urgia lui Dumnezeu; si pentru rugiciunea lui Moise i-a iertat peei. Cine-i Moise si cine-i Maica Domnului ? Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici sfinfii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parisit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata, wintre robii lui Dumnezeu si Maica Ini Dumnezeu e 0 deosebire fra margini” — zice sfantul Ioan Damaschin, Dac& Moise, un rob, poate, prin rugiciunea lui, s& opreascd urgia lui Dumnezeu si nu-L las si se razbune pe inchinitorii la idoli, — cu att mai mult rugiciunea sfintei Fecioare Maria, va opri si nu cada urgia divind, peste pacitosul popor crestin, Al VIl-lea Sobor ecumenic, avand in vedere ratacirile ereticilor despre sfinti si despre Maica Domnului, hotaraste: A cinsti si a mari mai intai pe Nascitoarea de Dumnezeu: mai inalta decat toate puterile ceresti; iar de asemenea si pe sfintele Puteri ingeresti, fericitii si intru tot laudafii Apostoli si Prooroci, pe sfinfii mucenici, morfi pentru Hristos, pe sfinfii si de Dumnezeu purttorii dascalli, si tofi dreptii cuviosi barbafi, si a cere mijlocirea lor, pentru c& ei ne pot apropia de Impiratul tuturor — Dumnezeu.” Si cant Biserica: Sub milostivirea Ta scipim Stapana, Nascdtoare de Dumnezeu Fecioara ! intru rugiciunile noastre nu ne lasa pe noi in scarbe, ci ne méntuieste din nevoi: Una, curati, Binecuvantat’: Preasfantd Nasc&toare de Dumnezeu.” Arad, 15.VIIL.49»CUVINTE Vii" 123, LUCRATORI UCIGASI VIE SALBATACITA -33- Pilda lui Tisus rezuma toata stradania lui Dumnezeu cu via Sa: lumea aceasta si cu lucratorii viei: oamenii. intr-o pilda, rezumatul istoriei. De aci rezult’ ci Dumnezeu are un rost cu lumea Sa, la care a intovarasit si pe om. Se tanguie Dumnezeu omului: »-Am sadit vité bun’, de soi, si iat’ acum rodeste struguri silbateci... Voi smulge-o si-o voi arunca-o !” implinindu-se urgia ui Dumnezeu cu via, Ieremia proorocul, omul, se tanguia lui Dumnezeu: .. Doamne ai mila de via aceasta, pe care a sidit-o dreapta Ta, ci itd toati e p&rdginita si o rama mistreful din p&dure...” Ce insemneaz& intunerecul si ascunzisul padurii, precum si cine e mistreful din pdure, e usor de banuit. * Tisus a fost scos din vie si omorat. iii cred ca Dumnezeu nu mai are nici o putere, nici un drept Oamenii fl prigonesc pe lisus gi in istorie. Tisus a fost prigonit personal si omorat. Au fost prigonite faptele Sale: minunile, A fost prigonitd invagatura Sa. $i au fost prigoniti toti ucenicii Sai de-a lungul istoriei. Pentru acest lucru s-au rasculat si s-au unit impotriva Lui: ereziile, prigoanele si coloana nesfarsit8 a slabiciunilor omenesti.PARINTELE ARSENIE BOCA VIATA SI VIATA VESNIC. -34- Tofi suntem condamnafi la moarte si mai nimeni nu crede c& va i; — vorbese de-o credinf& care si-fi transforme viafa in vederea morfii, in vederea Viefii. Tofi suntem chemafi la viafa si mai nimeni nu trdieste viafa aceasta dupa aceea la care suntem chemafi. Trdim omorand aceast chemare. Nu pufin lucru s& zici unui mort: ,Scoala, intoarce-te la via’ !” Asa ceva nu poate decat Stipanul viefii si al morfii. $i Iisus e Stipan si al morfii ial viet Pe oameni ii inficari intoarcerea unui mort Ja via, fiinded obisnuit, asa ceva nu se intimpla. Pe lisus L-a coplesit mila de durerea omeneasc& si a mangfiat-o, ca nimeni altul. Trei morfi a inviat: o copila, un tandr, — cel de astizi — si pe un prieten al Lui, pe Lazér. Cineva a bigat de seam c& lisus a inviat pe acesti trei morfi aga: pe unul in cas, pe al doilea in drum spre groapa si pe al treilea din groap, dupa patru zile. Putea si invie pe tofi. Putea si opreascd moartea. Totusi n-a oprit definitiv moartea, nici pentru cei pe care i-a inviat. Ei au murit mai térziu iardsi. * Tisus ins& dorea omului o alti inviere: o inviere a sufletului; 0 inviere fri de moarte. lisus tAnjea dup& transformarea sufleteascd a omului, dup convertirea lui la Dumnezeu. Tisus a venit inaintea oamenilor cu propria Sa inviere din mori. Prin aceasta ne arati nou’, oamenilor, ce vom avea s& fim. Acum suntem ca noi, atunci vom fi ca El. Numai cat, acum, trebuie s& traim, sé simfim, s& ténjim si s& suferim ca El - gi pentru aceleasi pricini. in temeiul unui asa acum, n&d&jduim un aga atunci.»CUVINTE Vit” Tisus ne-a asigurat zicnd: Amin, amin zic voua: Cel ce asculti cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnic& si la judecat nu vine, ci s-a mutat din moarte la viatX” (Ioan 5,24). Iar in alt loc ne spune: ,,lar viata vesnica aceasta este, ca si te cunoascd pe Tine, singurul, adevaratul Dumnezeu, $i pe lisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Deci vesnicia noastri, intrucdt até’ si de noi, atérnd de: ascultarea, credinfa $i cunoasterea ui Dumnezeu. Trup-suflet; voinfi, simfire si minte; tot omul e chemat si ajutat s&-si lucreze luminos vesnicia. Pentru acestia, care urmiresc rosturile viefii dincolo de hotarele morméntului, pentru acestia insusi Iisus ne-a spus c& se roaga. * De ce este totusi moarte intre oameni si dupa pradarea iadului ? — Fiindcd nu e acum definitiva biruinfS asupra morfii, si in ce ne priveste pe noi, oamenii, intr-una din dezlegarile morfilor se arat& motivul: »Pentru ca rButatea s& nu fie nemuritoare, ai poruncit ca aceasti fipturd si se dezlege: sufletul si se intoarcd la Dumnezeu care L-a dat, iar trupul s& se intoarci in paméntul din care a fost luat...” pand la invierea cea de obste, cdnd il vom primi transformat si nestric&cios, cum tanjea si apostolul Pavel. Aceasta e biruinfa Viefii asupra morfii, biruinfa pe care o asteptim.PARINTELE ARSENIE BOCA PORUNCA DESAVARSIRII -35- indaratnicii de noi, n-ar trebui si vorbim despre aceast porunca a desivarsirii si iubirii de vrajmasi, fiindc& nu facem altceva decat ne scuzim mereu, c& nu putem. Cu alte cuvinte repetim acelasi pacat, pe care -a facut Adam, dind vina pe Dumnezeu pentru ciderea sa. infruntam pe Dumnezeu, c& ne-a poruncit un lucru imposibil. Desivarsirea si iubirea de vrdjmasi nu sunt nici macar sfaturi evanghelice; sunt porunci. Prin urmare cu implinirea sau neimplinirea lor, stim sau cdem din crestinism. SA nu descurajeze nimeni; fiecare are masura sa, pe care trebuie s& 0 ajunga. Pe ce cunoastem aceasta ? — Pe cele ce ni se intampla; pe cele ce ne vin fiecdruia s& le trecem, findnd seam de aceste dous porunci. Providenja conlucr’ cu noi pentru des&varsirea noastr’: prin toate imprejuririle grele, din care nu putem iesi teferi decat lepadandu-ne de noi insine, ducand 0 cruce in fiecare zi si imbiagi cu protivnici, plini de urd, capabili s8 ne si dezlege de viata aceasta. Daci nu infelegem feserea Providenjei, care urmareste desAvarsirea noastra, prin tot felul de incercari inevitabile, atunci idem in parerea c& desivarsirea noastra trebuie si ne-o facem noi, cea ce € 0 trufie fir seamin. incremenim desavarsirea intr-o problema, * Cat suntem de departe de iubirea de vr’jmasi, si zarea desivargirii ct e de departe, ne sti prob’ faptul cA aproape in fiecare casi traiesc laolalt4 oameni care nu se infeleg. Nui vorbi — trebuie si infelegeti si aceasta — c& din toate suferinjele care turburi furios viafa omeneasc&, cea mai mare este ura,»CUVINTE Vit" 127 dusmania si razbunarea: unul si acelasi diavol: boarea iadului intre oameni. O, tu urd, care vii din iad si faci si lumea iad !... Sigur c& a propovedui iubirea de vrijmasi intre asemenea condifii de iad, insemneaza si o pafesti la sigur. Astizi se infelege lucrul acesta cel mai bine. Dar cénd mai si traiesti iubirea de vrijmasi, iubirea care nu face deosebirea intre oameni, asemenea lui Dumnezeu, care trimite ploaie si peste cei buni si peste cei rai, riscurile sunt ultime: crucea te asteapta. - Sa nu se cread& cd in lumea aceasta pofi crede in desivarsire nepedepsit ! lar lisus se ruga pentru ucigasii Sdi Aceasta n-o pot face decét oamenii hotirafi si sfarseasci pe o cruce, Ce facem ? Fricosii — scrie — ci nu intra in impardia lui Dumnezeu. Deci porunca aceasta, a iubirii de vrijmasi si a destvarsirii, chiar si Dumnezeu a platit-o cu viata. * Deci pani nu ne cheami Dumnezeu, trimifindu-ne El ‘imprejurarile care s& ne dezlege gi de fric& si de indrazneala trufiei, curajul nostru ar semana mai mult a pacat decat a virtute. Ar fi sinucidere gi nu jertfa a iubirii. E aci o cumpani rezemat& pe constiinfé: noi suntem si din lumea aceasta, desivarsirea nu-i din lumea aceasta. Porunca desavarsirii ne cere, pur si simplu, strmutarea — inc in lume fiind — in imparatia din care ne-a venit desdvarsirea, imbracati concret, intr-un Om-Dumnezeu, in Tisus Hristos. Tisus a trezit in noi indemnul desavérsirii, indemn intarit profund in insisi natura crestinismului, dar prin condifia umand ni se refuzi. Suntem hotirét indemnafi spre si hotdrét opriti de la. Ce rost are agezarea noastra intre pintenii acestui imperativ si franele acestui refuz—, e greu de spus. Cfnd tensiunea acestei cumpene de constiinjd va aduna destuld energie, Providenta va aduce dezlegarile. * A incercat omul toate: bogatia, puterea, stiinfa, pacatul, dar fericit nu la facut nici una! ,lisus ne imbie incercarea Sa, cea din urma: fncercarea iubirii. Aceea pe care nimeni n-a flicut-o, sau pe care putini128 PARINTELE ARSENIE BOCA au incercat-o, doar clipe ale viefii lor. Cea mai cuteztoare, cea mai protivnic& pornirilor din noi; dar singura care se poate jine de ceea ce fagiduieste !” (Papini) at de ce crucea e 0 tain&, si se dezleag numai celor ce o iubesc. Acestia sunt ,fiii Celui Preainalt”.»CUVINTE Vii" OSANDIREA IERTARIL... ~36- Unul din marile pacate ale fariseilor. Fariseul — dreptul dupa parerea sa — osdndea in cugetul siu pe p&ciitoasa — nu picatul. isus — dreptul dup’ adevar — ierta p&citoasa, fiinded singura se osiindea de picatele sale. Osandirea din ochii fariseului interzicea pocdinta femeii. Dupa fariseu, dup’ punctul de vedere fariseic, nu exist convertire. Poate c& si de aceea a lepadat lisus ,dreptatea” mioapa a fariseilor. Dar osfndirea cade in propria sa sentin{&: fiinded ea interzice iertarea, atrage asupra-si aceasta interzicere. Osandirea nu are indrep- tare. Ricoseaz in ea chiar si tactica divin, cdci fariseul osdndi iertarea, pe care o dadea lisus femeii; adic& osindea pe Dumnezeu fnsusi pentru ca ierta, Cine stie, poate cé la farisei s-a gandit lisus cand a zis cA vor fi judecati cu judecata cu care judec’. Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea pand gi criteriul lui Dumnezeu. Ce trufie groaznica gisesti la cate unii ,drepfi”. Nu in zadar a zis Tisus, cf mai mare bucurie se face in Cer pentru un piciitos care se intoarce, decat pentru 99 de ,drepfi”. Nu in zadar se zice c& cea mai primejduiti este méntuirea sfintului, De aceea Dumnezeu le ascunde constiinja de sine a sfinfeniei. Sfingii sunt fArd s& stie c& sunt. Acestia fin morfis c&-s pacdtosi. Prislop, Luni XXI 9.X.49. Luca 7,36-50PARINTELE ARSENIE BOCA DINCOLO DE CHIP aT Evanghelia aceasta prezinti pe lisus in misiune prin orase si sate, propoveduind si binevestind imparatia lui Dumnezeu”. Era insofit de cei 12 ucenici gi de niste femei, cArora lisus le fcuse bine si de aceea ele il urmau si-I aveau de griji din averile lor. E un tablou simplu si impresionant. Ignatiu de Loyola era un militar ambitios; din ambitie a creat ordinul iezuit, numai ca si facd gi el ceea ce facuse sfantul Francise de Assisi. Metoda duhovniceasc& a lui Ignatiu de Loyola se bazeazi pe imaginatie. iti reprezinti cu mintea pe lisus intr-o imprejurare oarecare gi te inchipui si pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Tisus. Stérui fn aceastA inchipuire si in toate sentimentele ce le trezeste aceasti transpunere. Pentru incepitor e o treaba de ajutor; dar riscurile imaginatiei sunt ocolite in duhovnicia Rasaritului. (Naluciri, vedenii false, etc.) Risiritul mediteazi fri imagini, chiar contra imaginilor, ba si vedeniile reale le refuz’ — nu din rea credinfa sau din duh de impotrivire, ci din grija de-a nu gresi primind orice. $i se stie ci Dumnezeu nu se supira céind se st pe acest punct de vedere. Meditatia ortodoxa e cu termenii care ,,nu pun tipar pe minte”, cum zice unul din sfinfi, termeni care nu stémesc nici o imagine. lata cAtiva termeni fara chip: ,,Eu sunt Adevarul”; ,,Dumnezeu este iubire”; ,,Duh este Dumnezeu”; ,,Cunoasterea de Dumnezeu este viata vegnic&”, etc. Dar fiindc& noi nu putem fi contemporanii lui Tisus, ca unii ce traim in hotarele vremii, poate fi lisus contemporanul sufletului nostru peste veacuri; contemporan peste timp si chip.»CUVINTE vii" 131 ati o motivare si un cadru a rugiciunii meditative: ,Doamne isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacdtosul”. Inspirim atotprezenta Sa in Preasffint numele Sau si expirim chipul nostru de picat... Prislop, Marti XXI 10.X.49 Luca 8,1-3PARINTELE ARSENIE BOCA SUPRAFATA SI ADANC.. | Tisus dormea in corabie. Ce pild’ de omenitate ! Frant de ostenit, face si lisus ce face omul: se odihneste, doarme. E ascunsa aci o divina smerenie. »S-a stémit vant vijelios”. lisus dormea. Corabia se primejduii Tisus dormea inainte. Ucenicii s-au alarmat de spaima morfii, si apropiindu-se de Tisus cu spaima lor ,L-au desteptat zicénd: «lnvatitorule, invatitorule», trezeste-Te ca pierim !” Tisus a certat vanturile. Marea s-a linistit ct s-au temut ucenicii. Mai ramanea de linistit defectiunea sufleteasc’ a ucenicilor. Sufletul lor speriat de valuri s-a speriat si de linistirea lor. Frica de valuri patrunsese furtund in suflete. Tisus dorea de la ei — gi de la tofi credinciosii lumii — 0 liniste de adancime: linistea siguranjei in Dumnezeu. Aceasta ar da si se inteleaga c&, in jurul unui om linistit — din cauza rdacinilor lui in adéncul Cerului —se face liniste pe pmAnt. Omul trebuie s& fie statornic in adanc de cer ca s& nu-l sperie nelinistile de la suprafata vietii. Cam pe aga rafiuni cred si-si fi intemeiat lisus infruntarea de necredinf’, pe care a adus-o ucenicilor. intrebandu-i de credinti, Iisus a certat furtuna indoielilor. lisus a adus credinfa Sa, linistea Sa de adanc, leac nestatorniciei mirii si spaimelor sufletului omenesc. Furtunile sunt lecfii inevitabile ale C&rfii Vietii. Cea mai grea e furtuna rispunderilor. ,Mai multe sunt furtunile care zbuciuma sufletul preotului, dect talazurile care béntuie marea”, — zice sfintul Ioan Gurddeaur, despre preot. Sunt ins ucenici ai lui lisus, in care Cerul a prins ridacini adanci. De acestia a ascultat pnd si firea neinsuflefitd. Taina lor e aceasta: prin nevoinfi si dar au dobindit o ascultare desavarsiti de Dumnezeu: au ficut liniste in firea lor mai intdi; — gi zic p&rinfii: ,De cine ascult’ de»CUVINTE Vit” 133 Dumnezeu si Dumnezeu asculti !” in preajma lor fiarele si talazurile isi uiti silbatacia, Ascultarea aceasta restabileste omul si natura in starea si prietenia striiveche din Rai. »Fiule, zice sfantul Serafim, adund duh de pace in sufletul tau, si mii de ingi se vor mAntui in jurul tau”. Prislop, Miercuri XXI 12.X.49 Luca 8,22-25Phnort ARSENE OCA CINE E UISUS? 4 fet od car, afind es Mag ie, Leo ‘moar tein hy oernd 14.00 de rnc sp fe ae St {nee od Terr fst, aid te er ny, mena co rad degre Seach iru fret, ainindoe pty fli Ini, sind ay Cine Acs, ear ple Se ebau l Apoali Clae Aseo eal eH ‘Sinatincctatan rae de tune int ta i Since gt neces ‘ojala, La sd pL mbt eis ar sce init ear ine se ss Chea ce sarge pom lini ev iin ap owe tie eta? tine Dunne ar dup dovade fv Sle, doves dane, {lp stares Santen pres ee pi le eat ap ‘ees So avin peje gluon exes aps ‘Sti Sle in am spe Eni Case Clap, pe eal ‘amc gunna Som at rignter wesc! nos Ina Sun Sngh, cu apap tr demo 0 a a Pont pn Tas te ropaourie Telos»CUVINTE Vil” Pentru noi isus e Sensul viefii si al Istoriei: reazemul ei in ispitele si furtunile timpului. Iisus e aseménarea dupa care ténjim si insetim de-a lungul desertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastr, dar, mai mult decat acestea, Iisus este Prietenul nostru, care singurul ne riméne credincios si nu ne pariseste niciodatd. $i mai mult: e Sfanta noastra Impartisanie cu desavarsirea: foamea noastra metafizica. Prislop, Joi XXI 13.X.49 Luca 9,7-11PARINTELE ARSENIE BOCA DOUA SOCOTELL... ~40 - Se banuieste de la inceput cd nu se vor potrivi. Pericopa aceasta, luati separat, vorbeste despre inmulfirea minunat& a painii si pestilor. De data aceasta, acestea s-au inmultit, vadit, prin cuvantul lui Dumnezeu si cu ajutorul farinii si mari. Natura rodeste si ea, dar minunea aceasta dovedeste c& natura rodeste la binecuvantarea Supra-naturii. Aceasta dovedeste ca la mersul vremii, la mersul naturii, e implicaté si toaté purtarea omeneasci fata de Supranaturd, fafi de Stipanul naturii. Ucenicii erau oameni simpli si practici: vizind multimile, iar ei fiind intr-un loc pustiu, s-au gandit, omeneste: oamenilor le va fi foame, »Doamne, da-le drumul”. Oameni naturali, gandeau natural, sub categoria naturii. Nu-i o vind; e chiar semn de sinitate a gndi natural. Ucenicii se gandeau la trebuinfa painii naturale, care stamp&ra foamea trupului. Tisus se gandea insi la alt paine, a viefii mai presus de fire, se gindea la Sfanta impartisanie. Asa avea lisus de génd si le deschid’ mintea c&tre aceasti paine noua, plecdnd de la minunea painii naturale. Reusise lisus s& ridice la o infelegere superioara pe o femeie — gi aceea pacétoasi -, la fanténa lui Iacov, vorbindu-i despre apa vie si despre adevarul ci Dumnezeu e Duh si Adevar si cd e pretutindenea de fat, nu numai in templul din Ierusalim, — unde mai nu mai era. Nea reusit ins& cu mulfimile. Mulfimile sunt grele. Mulfimile gindesc cu stomacul. Mulfimile injeleg ,viafi vesnica” un stomac vesnic. La asa mentalitate se gandea sfantul Pavel cdnd zicea despre unii c& ,,dumnezeul lor e pantecele” (Filipeni 3,19). Din context si locurile paralele ale acestei Evanghelii gasim c& intr-adevar lisus n-a fost infeles si cé in multime a prins fulgerator gindul pamantesc: si-L puna pe lisus imparat, fiinde& are putere si le{ } I »CUVINTE vii" 137 dea paine pana si in pustiu. Multimile care-L urmau pe lisus, triigeau de El s-L fac& pmantese. Iar Tisus trigea de om si-I refacd ceresc. Tat socotelile omului gi iat socotelile Domnului ! Neare rost si ne intrebim cine are dreptate. Se infelege. Chiar socoteala ingusti, socoteala de gloati, di dreptate socotelii divine. Omul doreste 0 vesnicie, e adevarat; numai ct aceasta trebuie strimutati cu om cu tot in imparatia lui Dumnezeu, de unde e de obarsie. Spre stramutarea omului din raza naturii in zarea mai presus de fire, avem trebuin{a mereu, nu numai de painea natural, ci mai ales de painea mai presus de fire, a Sfintei impartasanii. Prislop, Vineri XXI 13.X.49 Luca 9,12-18PARINTELE ARSENIE BOCA OMUL... DUMNEZEUL FARA VREME... -41- Nimic mai greu si mai periculos decat si te lupfi cu ingustimea, cu prejudecatile si cu formalismul. Nimic mai primejdios decat a combate rdutatea, care crede c& are dreptate, c& apara adevairul si c& slujeste lui Dumnezeu. Reaua vointi, sub formele acestea, a infrant pani si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura impotriva Sa, formalismul iudaic a intors-o impotriva Sa, lui Dumnezeu. Nu dupa Scriptura” L-au ristignit ei pe lisus ? lati ce poate réutatea: si stea impotriva evidenfei, impotriva adevirului in numele adevarului, s& stea impotriva iubirii lui Dumnezeu de oameni, in numele iubirii de Dumnezeu. impotriva acestei situafii nici lisus n-a putut nimic. De aceea riutatea, fiinded nu se poate nicidecum schimba in bunatate, ea nu are iertare; — ea e impotriva iertarii si a oricdrei timaduiri, — de aceea nu are decat judecata. Rautatea a infrént pe Dumnezeul iubirii, dar se va infringe de Dumnezeul judecafii. * - De unde oare atta perversiune in fiii lui Dumnezeu ? - De la acea faig’duinfi demonica, soptita omului: ,,Tu vei fi (ca) Dumnezeu !” $i pe care omul a crezut-o, nebagand de seama cine i-o spune. ‘Un dumnezeu neizbutit; scos afara, inainte de vreme, din divina devenire. Un dumnezeu creat, dumnezeu dupa dar, avea omul menirea si fie, dar a iesit un dumnezeu satanizat, chip neisprivit, desfigurat, care nu se mai infelege cu Dumnezeul Adevarului. De aci se nazireste omului, in cursul creafiei sale — istoria - c& el e, pe rand: masura tuturor»CUVINTE Vil” 139 lucturilor, c& el e criteriul adevarului, c& lumea exist in functie de el, c& el e creatorul lumii, ci Dumnezeu ajunge la constiinfa de sine abia in om, ca de aci un altul s& spun’ c& Nu Dumnezeu a facut pe om, ci omul a ficut pe Dumnezeu” (Feuerbach). lisus ii aduce iarasi nimbul divinei deveniri, printr-o coroana de Prislop, Sambat4 XXI 14.X.49 Luca 6,1-10PARINTELE ARSENIE BOCA SEMANATORUL CERULUI -42- CG tanjim, ne frimantim, ne chinuim, pentru a ne realiza Sensul in marea Imparitie a existenei lui Dumnezeu, nu mai e nici o indoiala. Porunca desavarsirii e 0 porunca de care nu se poate scipa pe pamént. Ea aparfine Cerului si scdnteiazi ca o stea in constiinjd. Iar aceasta se intémpla tuturor oamenilor inclinafi spre Dumnezeu. Numai cat unora mai mult, altora mai putin; unora foarte mult, altora foarte putin. Crestinismul, cuvantul imparatiei, lisus, prind viata in oameni, in trepte diferite. Pilda Semanatorului e pilda lui Iisus, care si-a talcuit profetic soarta soliei Sale intre oameni. A talcuit-o si pe infelesul apostolilor, care L-au rugat si le-o talcuiasca, dar tot a rimas si tilcuirea pe care avea s-o aduca depanarea veacurilor. Desi oamenii au fost totdeauna la fel, de aceste patru categorii: cu mintea batutd de toate vanturile invafaturilor omenesti, ca o cale prafuitd a lumii; cu o inima de piatra, fri focul iubirii intr-insa; cu simturile aruncate in hatisul dintre griji si placeri, si abia ca a patra parte, ca un pimént roditor de Cer, — totusi ceva se simte structurat deosebit si increstinat in lume. Sunt minfi ale lumii care gandesc conténd pe existenfa lui Dumnezeu. Sunt pietre, monumente de piatri, catedrale la care s-a lucrat sute de ani, care mirturisesc pe Dumnezeu. Sunt griji si pliceri parasite in decursul istoriei din cauza lui Dumnezeu. Iar despre sirul de sfinfi ai veacurilor, risfirafi ca niste stele, nici nu mai pomenesc. Tisus a inclinat structural omenirea spre Cer. Oamenii nu mai pot scdpa de aceasti inclinare, fie ci-L mirturisesc afirmandu-L, fie ci-L mérturisese tigiduindu-L pe Dumnezeu.»CUVINTE vii" 141 Oamenii sunt provocafi, individual, s& se pronunfe intr-un fel sau altul, cum stau fat de solia lui Tisus. Aceasta e biruinfa cerescului Seminiitor ! Prislop, Duminecd XXI 15.X.49 Luca 8,5-15142 PARINTELE ARSENIE BOCA SEMANATORUL 43 Evanghelia s-a dat tuturor structurilor sufletesti, s-a dat tuturor claselor sociale, tuturor vrstelor gi tuturor neamurilor pamantului. Neamurile inci n-au dezvoltat toaté bogatia Crestinismului si Crestinismul inca n-a pus in valoare de méntuire toate structurile neamurilor. Pe scurt: care-i siménta menita si rodeasca ? Mai intai e toat& invatatura Evangheliei: tot ceea ce trebuie si stim despre noi si Dumnezeu spre asigurarea mantuirii noastre. Dar saménja caracteristic divind e insusi Iisus: omul cel nou, fiptura cea nou’, omul ceresc. El locuieste real in faptura noastra duhovniceasc’ de la Botez. Dar, ca aceastA cunoastere s& nu duca gresit la un fel de autodivinizare luciferic’ a omului — cum s-a intémplat de altfel cu un intreg curent de gandire, idealismul, — Biserica invata, dogmatic, cd lisus este si deosebit de noi, e Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni. in parte fl avem fiecare pe lisus si pe Sfantul Duh; intreg e in Bisericd, in obstea luptatoare si triumfStoare; iar desivarsit in veacul viitor, cand: ,,Dumnezeu va fi totul in toate”. Noi oamenii nu ne dam seama ce lucruri mari ne-asteapta in privinja prelucrarii noastre, prin mijlocirea cerescului Seminator, si a descoperirii valorii noastre eterne !_ Prea suntem oameni, infasurati la ‘ochi cu materia de pe noi si cu structura noastri piménteand, care ne cam cheltuie toaté vremea de aici si ne scurteazA zarea. * Trebuie si fim mai decisi pentru afirmarea lui Dumnezeu, de la care avem obérsia, fiindc& ceilalfi, care afirmi numai materialitatea lumii, o afirmi mai tare. $i ni se cade nou’, crestinilor, ca pe aceeasi masura si-i afirmm totodata si spiritualitatea.»CUVINTE Vil” 13 Necredinciosii, — spre rusinea noastra -, isi cred necredinga lor mai tare decat credem noi credinja noastrai. (Sa n-avefi nici o team’: mi rin puterile sale numai, nu poate dovedi constrangator, nici cd este, nici cA nu este Dumnezeu). De aceea, pentru cd puterile omului sunt hotirat marginite, de aceea a venit lisus, Dumnezeu, personal, s& ne vorbeasca El cele ale etemitafii noastre. Aceasta este siguranta noastra in plus. impotriva lui Iisus oamenii n-au putut nimic, fie cd purtau toga filosofilor, fie c& purtau hlamida impératilor. Dar, lucru de finut seam& e ca: apartenenta noastra la lisus e supusa incercarilor, prigonirilor, ba chiar si osandirii la moarte. Aceasta ne-a spus-o El cu toate prilejurile. ‘Asa trebuie s& fie: nimeni nu poate crede in lisus nepedepsit ! Dac lisus ne-a réscumpérat din moarte vesnic& cu preful viefii, noi de asemenea céstigm viata Lui lepidand pe-a noastra, daci vremea 0 va cere. De aceea sunt ing&duite incercirile fiindc’ numai ele ,,coc” sdmanfa pe pamént a ,,dumnezeilor dup’ dar”. Acestia sunt crestinii, in care Iisus aduce rodul insutit. $i intereseaz4 rodul — sensul dat vietii si morfii — si nu intereseaz p&mantul de pe el. Sa infelegem aceasta ! Prislop 16.X.49 —PARINTELE ARSENIE BOCA INTREBAREA {NTREBARILOR: »CINE ZICE LUMEA CA SUNT EU 2?” -44- lisus, dup o convorbire cu Tatél, — 0 rugiciune -, a venit la ceasul s& pun’ lumii intrebarea intrebarilor: ,,Cine zicefi c& sunt Eu 2” Lumea a dat aproape toate celelalte rispunsuri decdt rispunsul. Apostolii culeseser& cdteva paireri contemporane din popor: c& lisus ar fi un prooroc oarecare din cei de demult. Fariseii gi cArturarii, ba chiar si unele din rudeniile Sale, ii ziceau c&-i smintit si indracit. Sinedriul a gisit c&-i,,hulitor de Dumnezeu” $i ,trebuie omordt”. Deci, — ca organ legislativ si executiv al Legii Vechi — a rispuns »hulitorului de Dumnezeu” cu ristignirea pe cruce intre doi talhari. * La intrebarea lui Tisus ins nu se poate rispunde decat din acelasi izvor, al intrebarii. Raspunsul valabil nu |-a dat decat Revelatia: ,.Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit.” Dar $i lisus a rispuns la intrebare: inaintea sfintelor Sale patimi, zicand: ,,Sa stiti ci Eu sunt Acela de care au zis Proorocii !” (loan 13,19) $i a mai dat Iisus un raspuns: Eu sunt Calea, Adevarul si Viafa”. »Calea”, ,,Adevarul” si ,,Viata”, acestea sunt fiin{& vie, una si aceeasi persoand, nu abstractii; existenf personala absoluti si absolut concretd. E palmuitor faptul ci si dracii s-au apropiat de adevaratul rispuns mai mult decat s-a apropiat rafiunea omeneasca dec&zuta ! Prin urmare si pe scurt ¢ limpede: dupa lume, Iisus e un om ca oricare altul; dupa Revelatie e un om ca nimeni altul. Tisus e Dumnezeul-Om si Omul-Dumnezeu. Exact atta cét mai avem pana la destinul nostru. Prislop, Luni XXII 16.X.49 Luca 9,18-21»CUVINTE Vii" ASCEZA... RATIUNIL... -45- Din pricina c& Tisus nu poate fi infeles prin categoriile rafiunii, prin felul de a fi al lumii, ci numai prin Revelatie — iar omul anevoie se ridicd la inaltimea Revelatiei — faptul acesta il sileste pe om sA-si vada cu ochii toata mizeria intreprinderii sale in cunoasterea lui Dumnezeu. Neputinja cuprinderii lui Dumnezeu il constrange pe om vada marginile, caducitatea, neajunsul cunoasterii, tragedia ratiunii. Ratiunea trebuie s& admitd credinja, aceasta asceza a rafiunii. De aci, fata de Iisus, care se impune, rezult& numai doua atitudini: sau e refuzat si osdndit la moarte, ca o absurditate in lume, ca pe unul ce amenin{& lumea cu sfargitul, sau e primit ca un sfargit al lumii, ca o cruce a ratiunii, o smerenie a ei. Sau picdtura de apa va nega oceanul fiinded... nu-l poate cuprinde si ca urmare il va tigidui ca obarsie a sa, sau picdtura de ap& nu va nega oceanul, desi nu-l poate cuprinde, ci va recunoaste obarsia sa in el. Este prin urmare si o ristignire a minfii. Luarea crucii lui Hristos e totuna cu smerenia, iar smerenia e recunoasterea misurii de om si primirea misterului ce ne depageste, ca mister. Daca cunoasterea, superioritatea subiectului fafa de ,,obiect” e tot sufletul nostru, atunci fafa de lisus suntem in situatia si ne pierdem sufletul, fiindcd lisus se impune, dar nu ca ,,obiect”. Iisus ne impune un alt mod de-a-L cunoaste; si ne povatuieste simplu, divin de simplu: si ne pierdem sufletul pentru El, cci numai asa-L vom castiga. Numai asa va invia sufletul nostru. Cu alte cuvinte, in faja lui isus, s& nu ne mai jinem de zidul chinezesc al marginirii noastre, decat ca de un puternic motiv de smerenie. Altfel nu se lirgeste fiinfa noastra; altfel nu pierdem lumea, preferdind pe lisus. Cine va face asa va fi mirturisit de Iisus inaintea Tatalui, ca unul ce a infruntat pe pamént riscul mérturisirii lui Dumnezeu. Cine ristigneste in sine cunoasterea lumii (care nici pentru lumea aceasta nu e146 PARINTELE ARSENIE BOCA toati bund), preferdnd cunoasterea care era in lisus, ,,in care sunt ascunse toate comorile cunostinfei si ale infelepciunii” (Coloseni 2,3), acela pune viu fiinfa sa in fafa lui Dumnezeu. Abia aceasta e ,,cunoasterea Adevarului”, care ne va face liberi !” Prislop, Marti XXII 17.X.49 Luca 9,23-26| »CUVINTE Vit” AMARACIUNE DIVINA = 46 - De multe ori ne plangem impotriva limitelor noastre, impotriva condifiei umane. Tanjirea dup’ o desivarsire a omului ne da dreptate. Dar intrebare dact, in condifia noastré de acum, putem suporta desivarsirea ?. De pildd ce-am face noi dac& am sti dinainte, cum stia Iisus, numai acest singur fapt: cat vom avea de suferit ? Tat Tisus le spuse ucenicilor c& le sta inainte divina tragedie a cAderii Fiului lui Dumnezeu in mainile rautitii omenesti; — ispitt fra seamfin avea Dumnezeu de intins rautiii vazute si nevazute. Rautatea nu-L primea pe Tisus ca Dumnezeu, ci numai ca om; de aceea i s-a dat de sus ,libertatea” si-I fact lui Tisus toate relele de care-i in stare. Desi lisus le-a spus aceasta ucenicilor deschis, totusi ei au fost tinufi si nu injeleaga, — poate c& pentru cA era si Iuda printre ei, care, daca ar fi infeles, poate c& n-ar mai fi fost Iuda. Desfvarsirea lui lisus e, printre altele, stralucita si de linistea Sa supra-omeneasca in fafa suferinfei, in capacitatea Sa de suferinfa: nu ca un resemnat sau condamnat neputincios, ci ca unul ce implineste activ marele Sens al Providenfei, care va mantui pe oameni. (Aceasta era taina bucuriei Sale care o ascundea de oameni. Evrei 12,2). Ucenicii n-au indraznit s& cear& explicafii; si ca dovada c& n-au infeles nimic, au cerut un lucru foarte strident cu atmosfera desAvarsirii lui Tisus: cine e mai mare intre ei ?” Desivarsirea vorbea cu ei, iar ei migaleau in minte nimicuri omenesti, mici invidii de marime desart’. Profund se va fi amarat lisus. Deci, vazandu-i cA nu infeleg deloc cele ale barbatului desivarsit, intémplandu-se si un copil la indeman& — Tradifia crede c& ar fi fost sfantul Ignatie de mai tarziu —le-a dat raspunsul printr-un copil. Vrefi s& stiti cine-i mai mare 2. Raspunsul e paradoxal: ~ cine-i mai mic in ochii sii, acela-i mai mare in ochii lui Dumnezeu. Mare e acela care numai de marimea lui nu se ocupa. Mare e cel ce creste faraPARINTELE ARSENIE BOCA s& stie: ca bobul de grdu in strilucirea soarelui si bataia vantului. Dac& e © crestere natural, dup’ fire, natural e gi cresterea mai presus de fire, c&ci adevirata dimensiune a desivarsirii smerenia este. Drept aceea, dac& nu putefi infelege imparatia lui Dumnezeu, cel putin primifi-o ca un copil, in care nu se intampla nici o ravasire dialectic’. Prislop, Miercuri XXII 18.X.49 Luca 9,44-48VARSTELE LIBERTATIL 2 Sunt epoci in care constatm revarsari neobignuite de har. Prima a fost contemporani cu Iisus. Revelafia Adevarului si a Puterilor era in toi. Mulfi erau atrasi c&tre Adevar. Pentru un astfel de interval istoric Iisus ne-a spus cuvintele: Cel ce nu-i impotriva noastri, acela e cu noi”. Revelafia s-a incheiat. Ram4nea la libertatea oamenilor — libertate pe care, primul, crestinismul a pus-o, si a atamnat de ea toatd vesnicia —, ca s& se vadi ce curs au si aiba lucrurile, si, dup’ cursul libertifii si vind si réspunsurile Cerului. Au urmat gsi vremi de uscdciune spiritualé ca urmare a folosirii liberttii in sens rau. Pentru aceste vremi Iisus a atras ucenicilor aminte: Bagafi de seama ,,Cine nu-i cu noi e impotriva noastri. Cine nu adun& cu Mine, risipeste” (Matei 12,30). E tocmai vremea, descoperita si lui Pavel, a lepadrii de credinfa, a lep&d&rii libertéfii spiritului, vremea pierderii libertifii, noaptea intunecarii spiritului. E cufundarea veacului in noaptea lucrurilor din afara. — Iar El va veni a doua oar la miezul acestei nopfi. Asa vedea lisus: prin lumina aceea, mai inainte de intemeierea soarelui, cu care arcuia vesnicia, ca si vind cu aceeasi lumina in miezul nopfii omenesti, care a pierdut sensul vesnici Dac Iisus stia cele ale veacului prin cele ale vesniciei - ca un Dumnezeu ~ sigur ci stia si cele ale vesniciei prin veac, prin care avea sa treaci personal, ca om. ,,Apropiindu-se zilele ludrii Lui din lume, s-a hot&rdt sé meargi la Ierusalim” si a trimis inaintea Sa vestitori. Acestia s-au oprit intr-un sat samarinean, care a refuzat si-L primeasc& (odati le facuse mare bucurie venirea lui lisus, doua zile printre ei «Ioan 4,40»). Ucenicii n-au infeles — si, omeneste era imposibil de infeles - acest refuz. Evanghelia ins descopera motivul: pentru ci mergea la Terusalim”.PARINTELE ARSENIE BOCA Viata lui Tisus pe pamant n-a fost inteleasi dect de El. Dovada: ucenicii cereau blagoslovenie si se roage ca Ilie, s&-i trizneascd Dumnezeu pe samarineni, si dup ei, poate c& pe tofi ,samarinenii” vremilor. Dar Cel ce vedea peste veacuri i-a oprit, afirmand c& pana la sfarsitul veacurilor, pani la sfarsitul istoriei, misiunea Sa e sd méntuiascd, nu s& piarda suflete. Cand se va incheia perioada veacurilor, cand si cei mai de pe ‘urma ucenici ai lui lisus vor fi trecut, ca El, prin Ierusalim, ~ fiindea alt loc nu-i va primi decét 0 Golgot& — atunci vom infelege cd mersul libertatii ce ne-a adus-o lisus avea, pentru noi, Sensul Noului Ierusalim ! Prislop Joi XXII 19.X.49 Luca 9,49-56»CUVINTE Vii" MIEI, MISIONARI iNTRE LUPI - 48 - Aceasta inseamnd ci Dumnezeu conteazi pe posibilitatea transformarii naturii de lup in naturé de miel. Natura intreagi a iesit bund foarte” prin Cuvantul lui Dumnezeu la creafie, dar intamplandu-se deciderea omului de la spirit la Iucruri, au cdzut si lucrurile, a c&zut si satura” in salbaticie. Réutatea e 0 osanda, o moarte anticipati, care chinuieste firea, dar nu e naturali, e o veneticd in fire. Pe aceasta vrea Dumnezeu si o izgoneasci din fire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o in fire. I-a dat omului apostolia acestei misiuni: ,,Jat& Eu va trimit pe voi ca pe niste miei in mijlocul lupilor.” Esentialul urmarit de lisus e revenirea intregii fapturi la Sensul ei c&tre Dumnezeu, sensul ei originar, chiar din acest eon decdzut al lumii. Firea perversa si firea curati, originard, stau laolalta in raportul in care se afla un miel care bea apa dintr-un rau, fata de lupul care se afla mai la deal, si-i baiga mielului de vind ci-i tulburd apa, gasindu-i acesta motivul wintemeiat” si-l m&nance. E absurditate mult& si variatA lipita pe fire. Misiunea lui lisus, data gi mieilor, e descojirea firii de absurditate, de s&lbaticie, de caricatura existenfei: demonicul. Aceasta insemneazi c& lisus conteazi pe un miez originar necontaminat, existent inc& in fire, desi comprimat, dar capabil si-si recastige dimensiunile si valoarea paradisiacd: miezul capabil de har. Precum c& acestea sunt asa ne stau mérturie mieii lui Dumnezeu, sfintii, in preajma cirora se imblénzeau fiarele. Lum la intémplare exemplul vazut de martori in preajma sfantului Serafim, cand locuia in padurea Sarovului, c& adesea erau in jurul lui deodat&: vulpi, iepuri si lupi, bucurandu-se de bucuria sfantului. (Sfinfenia nu e tristefe, e bucurie. Sfintenia trist e o trista sfinfenie.) Iar bucuria era nota caracteristica a sfantului Serafim. Oamenilor li se adresa: ,Bucuria mea”. Pacatul a creat fiarele. Sfinfenia le dezleagi de povara acestei uniforme straine.152 PARINTELE ARSENIE BOCA Tot binele, toati bléndefea, toatA bundtatea e un griuunte de energie divin& in om, capabil s& creasc pand la sensul si valoarea unei misiuni. Aceasta eo misiune crescuta natural si lucrand bineffic&tor in jur, intr-un mod de la sine infeles. SA nu descurajeze mieii, vizdnd colfii lupilor ranjind, fiindc& st& mérturie istoria: lupii n-au putut manca miei 1 S& nu descurajeze mieii, c&ci nu suntem ,aruncafi in lume” (Heidegger), ca ai lumii, ci suntem trimisi: plini de Sens si Adevar, s& transfigurim lumea. pSunt candela sub bolfile divine, In haos spAnzur, dar atarn de Tine...” (Nichifor Crainic) Aceasta explic’ minunea ci mieii au biruit lupii: Mielul lui Dumnezeu era cu ei. Prislop Vineri XXII 20.X.49 Luca 10,1-15»CUVINTE Vit" SMERENIE ROMANA -49- Gasesti calitafi sufletesti unde nu te astepti. CApitanul roman al orasului Capernaum, dator si faci simfité in Israel gheara Aquilei romane, da trei dovezi de om, care au mirat profund si pe lisus. Romanul acesta era democrat: alerga pand la Dumnezeu pentru ordonanfa sa; si iubea si pe cei de alt neam, pe iudei, pe care trebuia si-i apese, dupa rosturile lui oficiale printre ei. Romanul acesta credea in Dumnezeu, nu in zeii romani. $i credea bine in Dumnezeu: in atotputernicia, in atotprezenta — gi deci in puterea la distanf&, peste orice distanfi, a Cuvantului lui Dumnezeu. El credea gi ce nu credeau iudeii: c& lisus e Dumnezeu. $i in sfarsit, e omul real, care a trimis lui Tisus cuvintele: ,.Doamne nu te osteni, cd nu sunt vrednic s& intri sub acoperigul meu, de aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic s& vin la tine, ci zi un cuvant numai, gi se va timAdui sluga mea”, Poate nicdieri pe pimént n-a gisit lisus atta smerenie. De aceea La gi ridicat mai presus de Israel. Capitanul roman din Capermaum era deodaté: omul ordinei, al stépanirii romane, omul iubirii de oameni, omul iubirii gi credinjei in Dumnezeu si omul smereniei. Om coneret gi totusi duhovnicesc: reprezenta o centurie de ostasi, dar mai mult, reprezenta un stil spiritual a multe centurii de sfinfi. De aga oameni asculté Dumnezeu in toate vremile... Cine stie dac& nu, sub chipul vamegului, Iisus a ascuns tocmai calitifile sutasului din Capernaum, pe care-1 didea lumii model iubit de Dumnezeu... Prislop, Sémbaté XXII 21.X.49 Luca 7,1-10PARINTELE ARSENIE BOCA BOGATUL $I SARACUL = 50 Prin pilda bogatului anonim si a sfracului anumit, Lazér, Revelafia arunc& Iumini decisive asupra soartei omului pe p&mAnt, pe planul lumii, precum si asupra urmarilor, cu necesitate, pe planul vesniciei. Deocamdat desprindem céteva probleme: I. Situayia in lumea aceasta: 1. Slava si mizeria existnd deodati, intr-un conflict surd: una in usa celeilalte. — 2. Slavitul bogitiei e anonim; séracul e numit cu numele, e Lazar; — Lazaiii lumii la porfile bogatilor ! - 3, Bogafii nu infeleg nimic; infelegerea lor nu se intinde nici pan& la porfile casei. ~ 4, Cainii injeleg mai mult; ,inima de cine” au dat-o bogatului, iar ei se milostivesc si ling bubele sracului. II. Vine moartea. Moartea e un factor ,neprevizut” (!), care nu simplific& nicidecum, ci complic& toate problemele. Moartea, in primul moment al ei, pune capit la o stare de lucruri: coseste si slava desartd gi mizeria neinfeleas’. Cu moartea se termina timpul, galceava istoriei, dar incepe vesnicia. Napasta morfii e: c& pe bogat il trimite in vapaie vegnic& si pe Lazir in fericire vegnic&. Dar e 0 acuzi nedreapti pe socoteala morfii: nu ea face deosebirea, nu moartea da sentinja. Omul trece prin moarte ca printr-o poarti. Dar dincolo de poarta are intins& inainte, asteptindu-l, vegnicia in care a trait vremelnicia. Bogitia I-a facut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, incolacit de pliceri; nu s-a dezvoltat sufleteste, nu si-a format chip nemuritor de a Pe Lazar, bubele si siricia I-au desficut din inlanfuirea cu viata. El rabda in nidejdea c& nu va fi tot aga, in n&dejdea unei dreptai a lui Dumnezeu. Nu s-a inselat in credinfa sa. Toaté suferinta si meditatia sa,»CUVINTE Vit” 155 meditafie simplificaté desigur, dar existenfialé foarte sigur, au realizat din Lazar un cetitean spiritual al Cerului. Nici bogatia in sine, precum nici saracia in sine, n-au calitatea de ate osdndi sau ferici pe planul vesniciei. Atitudinea sufletului fafa de ele e aceea care determin’ vesniciile. Pot fi bogafi care se mantuiesc si pot fi sraci care se osandesc. Unul a lasat si i se scrie pe piatra morméntului: ,,Ce-am dat, am castigat; ce n-am dat, am pierdut !” Dincolo de cele vazute, in fondul lor, al rasfrangerii lor in suflet, e Raiul si Iadul: dou’ posibilitafi ale libert&ii tale, dou’ eternitati paralele, aici sténdu-fi amandoua la indemana, dar dincolo cu o prapastie de netrecut intre ele. Unul din chinurile iadului e si acesta: c& vad fericirea drepfilor. Vad, pricep, infeleg tot cea ce erau imbiafi si vada, s& priceap’, st ‘cunoascd si si trdiasc& inc& de pe cnd erau paménteni — si n-au vrut. fsi aduc aminte de oameni, de alti oameni, de Lazari, — ceea ce nu faceau pe pamént. Nu mai discuti dac& este sau nu este Dumnezeu. Acum I se roagi, dar e tarziu. Cand bogatul era pe pamént rédea de nadejdea dreptului si de rugiiciunea lui; acum rad dracii de rugaciunea sa. Cea mai sfisietoare rugiciune e aceasta: de-a trimite Dumnezeu, de pe ceea lume pe asta, pe Lazar s& le spund la cei cinci frafi ai sii (Sfantul Maxim Mirturisitorul ar zice: cele cinci simfuri): cum stau Tucrurile dup% moarte, ca si nu vie gi ei in acest loc de munca. Rugaciune, altfel motivata in sine, dar refuzat& de Avraam, zicind c& au Legea si au Revelatia ! [ati motivarea divin a refuzului: ti cunosc: ,,Dac& nu asculti de Moise si de Profeti (Legea si Revelatia) chiar de va si invia cineva din morfi, tot nu vor crede”. De fapt asa a si fost: Jisus a inviat din morfi, si, din vremi in vremi a implinit Dumnezeu, in diferite forme, aceast& rugiciune biblic& din adne de genune, dar cei necredinciosi tot ca ei au rimas: incremenifi in absoluta nepasare. Tat aceasta e o mare primejdie: o primejdie infinita, din cauza unui timp pierdut. pie Umbland, am bagat de seama c& aproape la toate porile bogatilor a pus Dumnezeu cate un Lazir. Multora li I-am ardtat si le-am atras aminte de rostul lui.PARINTELE ARSENIE BOCA Bubele lui Lazir si toatS mizeria lui cutremur’, fireste; dar fiori de groaz ne cuprind cénd, sub stralucirea trupeasci a bogatului, vedem ascunsa neagra mizerie a unui suflet far nici o virtute, un om decizut tuturor picatelor, tuturor bubelor spurciciunii, pe care nu i le lingeau nici cdinii, Pe acestea i le gadilau doar dracii. fnmorméntarea inc& a fost deosebit. A bogatului: cu surle si prieteni, plans de toti. Laz&r: dus de aprozii oragului, ca o mortaciune. Pe unul il asteptau dracii. Pe Lazar, ingerii. Doua destine deosebite, ca de la Cer la Jad. Justitia divina e oare nedreapti ? —Nu. Scrie despre ea cf: ,,Judecata e far milA celor ce n-au facut mila !” Prin urmare e cu dreptate: singur te-ai scos din imp&rafia milei, neavand grij& s& intri, in vremea sortit8 pentru aceasta pe pam4nt, $i mai scrie: ,Mila si Adevarul ajung inaintea Ta”. Prin urmare iubirea gi cunoasterea Adev&rului, implinirea iubirii si marturisirea Adevarului sunt cele ce ne cresc faptura noastré pana la m&sura de persoane ale imparafiei. — Si: ,Dumnezeu e Adevarul” si ,Dumnezeu este iubire”... . A murit un pustnic, mancat de fiare. ‘A murit si un bogat, tiran, si a fost ingropat cu cinste. Un calugar, vazand acestea, s-a intrebat intru sine pentru aceasta deosebire, pe care a ingdduit-o Dumnezeu, si n-o putea pricepe. Deci rugindu-se el mult si postind, i-a descoperit Dumnezeu taina: Pustnicul, ca om pamntean, mai avea un picat. Pentru curdtirea lui s-a dat trupul su la fiare. Bogatul fcuse si el un singur bine, si i s-a rasplatit lui cu cinstea inmorméantarii... O femeie rea se chinuia in muncile firs de sfarsit ale iadului. Blestemand pe Dumnezeu zise gi aceasta: Dumnezeu e nedrept: numai eu n-am facut nici un bine, Doamne ? Auzind Dumnezeu aceasta trimite un inger s&-i cerceteze faptele in vizul ei. Sia gisit ingerul cd femeia aruncase cu o ceapa dupi un strac, Siracul a luat-o si a mulfumit lui Dumnezeu de ea. ,Deci am ficut nedreptate femeii” zise dreptul Dumnezeu. ,Du-te, atém’-i ceapa deasupra ei si se va agita de ridicinile ei si asa adu-o in Rai !”»CUVINTE vil" 157 $i ingerul facu asa. Dar de méinile si picioarele femeii se mai agajaré mulfime de dezn&dajduiti, iar de acestia alfii si iarisi alti. ingerul urca spre Cer un ciorchine imens de chinuifi. in lumina ingerului i-a vazut femeia pe ceilalti si a inceput s& strige la ei, st-i blesteme, zicand c& numai pe ea a chemat-o Dumnezeu, nu gi pe ei, si le flicea vant cu picioarele, descotorosindu-se de ei. Valuri-valuri de oameni cideau iardgi in intunerec si chin. Dar pe masura ce cAdeau oamenii, zvarlifi de rautatea femeii, ingerul urca spre Cer din ce in ce mai greu. Cénd n-a mai rimas ag3fat decdt unul singur de mana femeii, ea igi desficu mana de pe ridacin’ si se descotoroseasca si de acesta, dar, pe cand acela cidea iarasi in genuni, i se rupse radacina de ceap& de care se finuse numai cu o mAni gi cizu gi ea iaragi in adanc. Pildele acestea, descojite de descrierea paménteasc&, care nu merg pentru celalalt tram al existenfei, au talcul lor. Nu-i destul si faci fapte bune: trebuie si te faci tu insufi bun. ‘Numai fapta bun’, sivarsitd adesea, te imbun&tifeste. Faptele bune, pe Tanga rostul real ce-I au de-a ajuta pe Laz&rii lumii, mai au si rostul ca si-fi faci fie bundtatea, milostivirea, iubirea: a doua natur’. $i isi ‘implinesc rostul acesta, al doilea, cu atét mai degrab’, cu cat nu se urméreste acesta. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine infeles, simplu gi firesc, cum rasare soarele. Cu o ceapa zvarlit dup’ un s&rac, n-ai fcut bundtatea a doua ta natura. Dar nu e vorba de a doua natura, e vorba de revenirea la natura noastri primar, natura noastri de obargie, la care ne readuce lisus. Dumnezeu a facut totul din partea Sa. Mai urmeaz& partea din partea noastra, Deciziile acestea sau nepisarea de ele, hotrise simplu si decisiv de vesnicia noastra. Mai hotrator nu se poate vorbi ! Prislop, Duminect XXII 23.X.49 Luca 16,19-31