UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MARE. SPECIALIZAREA ETNOLOGIE.

Kitsch-ul in spatiul comunicarii culturale

Lucrare de specialitate la Istoria civilizatiei culturale romanesti

Doamna profesoara seminar: Rachisan Delia Doamna profesoara curs: Suiogan Delia

Studente: Burla Lidia si Pop Aurica

Baia Mare 2011

Etimologia, provenienta si trasaturile kitsch-ului.

Complexitatea domeniului luat in discutie impune o abordare pe cat posibil sistematica, motiv pentru care consideram utila circumscrierea fenomenului kitsch printr-o definitie, furnizata de Dictionarul de estetica generala (1972): Kitsch - cuvant german intraductibil, intrat ca atare in fondul de termeni internationali ai esteticii si utilizat pentru a desemna arta de prost gust, pseudo-arta, ca si prostul gust in general. Termenul kitsch" - ca si mijloc lingvistic de conceptualizare a realitatii pe care o circumscrie - a intrat in uzul vocabularului de specialitate relativ recent, in cursul celei de-a doua jumatati al secolului al XIX-lea, fiind folosit pentru prima oara cu sensul modem in timpul unui congres pe teme artistice, desfasurat la Munchen, in anul 1860. In limba germana, verbul Kitschen" este folosit cu sensul general de a face ceva de mantuiala" si, cu o conotatie speciala, pentru a transforma mobila veche"; verkitschen", termen derivat din aceeasi radacina, semnifica a degrada, a poci, a maslui". Din aceasta perspectiva, asa cum arata Abraham Moles, unul dintre primii teoreticieni ai fenomenului, in cartea sa intitulata Psihologia kitsch-ului", termenul indica o gandire etica subiacenta de negare a autenticului. (...) Kitsch inseamna fusereala si reprezinta o consecinta estetica a punerii in vanzare a tuturor produselor unei societati in magazine, care devin - ca si garile - adevarate temple". Existand latent sau manifest in toate epocile istorice, kitsch-ul are totusi perioadele sale de prosperitate, dintre care cea mai apropiata de modernitate (si, de altfel, etapa decisiva, care a marcat expansiunea sa nestavilita pana in epoca actuala) este reprezentata de evolutia civilizatiei burgheze. Potrivit aceluiasi autor, kitsch-ul se afirma cu tarie in momentul in care burghezia ajunge la abundenta, adica la un exces de mijloace in raport cu neccsitatile", deci la un soi de gratuitate - inteleasa ca lipsa de consistenta moment in care isi impune fara drept de apel propriile norme in domeniul productiei artistice. In acest context, ,kitsch-ul este indisolubil legat de arta, asa cum autenticul este legat de autentic". Situatia este chiar mai tragica decat s-ar putea crede, deoarece, considera Abraham Moles, o farama de kitsch exista in orice fel de arta, intrucat intotdeauna exista un minimum de conventionalism, de dorinta de a face pe placul clientului, de care nu este scutit nici un maestru"! In lumina - sau, mai degraba, in opacitatea nebuloasa - a acestor consideratii, kitsch-ul este, dincolo de expresia sa strict materiala, o atitudine, un anumit fel de a fi, o stare de spirit care, in anumite circumstante social-istorice se cristalizeaza in obiecte. Etimologic, cuvintul kitsch are mai multe origini posibile: se considera de exemplu ca ar veni din verkitschen, care in jargonul austriac inseamna "a strica stilul", "a poci" sau "a vinde pe nimic". 0 alta versiune ar fi ca provine din englezescul sketch, care desemneaza suveniruri ieftine cumparate de turisti. Se mai sustine ca ar veni de fapt din rusescul kutcheetsya, cuvint care, tradus, este echivalent cu "a fi arogant, Infumurat". In fapt, cuvantul kitsch a fost folosit pentru a descrie obiecte, dar si epoci, in egala masura "urate" si "rele". Hermann Broch afirma ca "toate perioadele in care se inregistreaza un regres valoric sint perioade kitsch", intelegand prin asta atat cel de-al treilea Reich, dar si ultimele zile ale Imperiului Roman. Desi in trecut, cum se observa, kitschul desemna decadenta morala si artistica, astazi ar putea fi vazut ca un produs al societatii deschise, de consum, ba chiar ca un semn al perioadei cunoscute sub numele de "la belle epoque". Caci prosperitatea economica, o data cu cultura de masa pe care o induce in zilele noastre, poate avea drept consecinta si un fel de "declin moral". in acord cu acestea, unii comentatori considera kitschul ca fiind forma actuala a goticului, barocului sau rococo-ului,

ba chiar a manierismului, daca ne gandim la Hocke. Kitschul ar fi, astfel, o mixtura a stilurilor, care implica in mod necesar cacofonia si zgomotul. In efortul sau de a-l seduce pe privitor, "arta" kitsch opereaza simultan asupra tuturor simturilor, producand un efect sinestezic, dar si comic. Paradoxal, se poate vorbi totusi de o anumita unitate stilistica, data in mare tocmai de senzatia de "confort" pe care o degaja kitschul, de farmecul lui de arta "usoara". Aici intervine, de fapt, si diferenta specifica a "artei kitsch" fata de baroc sau rococo ea este accesibila tuturor claselor sociale, este ieftina si abordabila. Aceste lucru este indatorat, in mod evident, tipului de productie in serie pentru care materialul plastic a devenit de baza. Kitschul alege astfel calea civilizatiei moderne care inlocuieste naturalul cu artificialul, folosind mereu substitute, atat pentru materiale cat si pentru sentimente. Exista aici o negatie subconstienta a autenticului, senzatia ca totul poate fi copiat, deghizat, redus la matrita. Kitsch-ul semnifica arta-surogat, precum si toate acele produse artistice concepute n spiritul exploatarii doar a unuia sau unora dintre grupurile de stimuli ce intra in compunerea artei: stimuli de ordin biologic , de ordin etic (sentimentalismul), de ordin magic ori ludic. Kitsch-ul se refera, prin urmare, la un univers lipsit de profunzime si de semnificatii social umane superioare. Datorita alterarii gustului estetic in conditiile industrializarii, serializarii si comercializarii productiei de arta sau a celei artizanale, apare si un public kitsch cu gusturi estetice kitsch, predispus a fi receptiv la vulgaritate. Aa cum exist autentic, exist i neautentic, aflat intr-o strns legtur cu autenticul, la fel cum, n aceeai lume a valorilor estetice, frumosul este strns legat de urt. In Psihologia Kitsch-ului, Abraham Moles ne prezint o posibil etimologie a cuvntului sustinnd c termenul Kitsch apare pentru prima dat la Munchen, in 1860, kitschen insemnnd a face ceva de mntuial" i, cu un sens mai special a transforma mobila veche", sub form de verb intr-un limbaj familiar. Un alt strmo al Kitsch-ului este verkitschen, care inseamn a degrada, a poci, a mslui", altfel spus, a vinde cuiva altceva dect el a cerut" . In lipsa unei definiii pe deplin satisfctoare a Kitsch-ului, putem combina abordarea istorico-sociologic, in care Kitsch-ul este strns legat de industrializarea cultural (televiziunea este un exemplu), cu abordarea estetico-moral, in care Kitsch-ul este o art fals, de cele mai multe ori gndit pentru consum, cu menirea de satisfacere imediat, in cel mai direct i mai simplu mod posibil, a nevoilor estetice ale unui public larg, de mas. Desprins din modem, Kitsch-ul este o form eminenta estetic de a minti, o form prin care frumosul, in diversele sale forme, de la artele plastice pana la artele scenice, este distribuit social, ca orice alt produs, in functie de cerere i ofert. El poate fi catalogat uneori i ca valoare ratat", ca neputint sau deficien de meteug", ca incapacitate tehnic" sau slbiciune artistic". Privind arta de animatie in ansamblul ei prin prisma spectacolului reprezentat scenic, descoperim Kitschul pe scena de animaie sub patru forme: (a) Exist un Kitsch al compoziiei i al asocierii formelor, rezultat dintr-o proast alturare de elemente estetice i structurale intr-un spectacol; (b) Exist un Kitsch al pseudo-tradiiei i, tot aici, un Kitsch al pseudo-clasicului; (c) intlnim frecvent i un Kitsch al pseudo-modemittii i (d) exist un Kitsch al imprumutului" (insuirea unor forme estetice promovate de ali creatori) . Kitsch-ul, raportat la diferitele sfere de activitate, pturi sau categorii sociale etc. este, dimpotriv, prin natura lui arhiconformist, mulndu-se dup morala, gustul, ideile predominante la un moment dat in anumite cercuri, grupri sau colectivitti mai largi, n general lipsite de cultur. 0 frm de bun-gust n plin lips de gust, art n urciune, o rmuric de vsc agat de lampa dintro sal de asteptare, acesta este kitsch-ul, viciu ascuns, viciu cldu i dulceag, dar cine poate tri fr vicii?" (Abraham Moles)

Kitsch" este un cuvnt att de folosit astzi, aplicat attor obiecte, situaii, producii culturale ba chiar i oamenilor, stilurilor sau comunitilor incat cu greu i mai putem deslui esena. Dei este un substantiv, conotaiile sale peiorative i dau mai mult putere adjectival sau adverbial. Astfel se explic tendina in limba romn de a folosi termeni derivai precum a kitschiza" sau oribilul (din punct de vedere fonetic i ortografic) kitschos". Dup cum amintete Moles, kitsch-ul este mai degrab modul dect moda, reprezint mai mult o directie dect un scop", dezvluie o anumit inelegere asupra artei i rolului ei. La sfaritul anilor 70, teoreticianul francez Abraham Moles intoarce fenomenul pe toate feele sale: estetic, socio-economic, istoric i psihologic. Criticul literar Matei Clinescu surprinde chiar i o latura etic a kitsch-ului. Din punct de vedere istoric, scrie Moles, kitsch-ul este legat de accesul la bunstare, afirmndu-se cu trie n cursul evoluiei burgheze, cnd aceasta ajunge la abunden, la un exces de mijloace "in raport cu necesitile, deci la o gratuitare cnd burghezia isi impune normele ei produciei artistice". Odat cu declinul aristocraiei i frmiarea marilor proprieti, noua clas social, burghezia, a inceput s aspire nu doar la bogie, ct i la frumos. Dar, lipsii de educaia estetic a aristocrailor, aplicnd criterii arbitrare produciilor artistice, comportamentul lor a dus la apariia unei arte destinate exclusiv consumului ostentativ. La sfritul secolului al XIX-lea, comercianii nu indrzneau s expun operele impresionitilor sau ale lui Van Gogh deoarece depeau canoanele burgheze. Perioada clasic a kitsch-ului, cum o numete Moles, de la sfritul secolului al XIX-lea Inceputul secolului XX, este in strns legtur cu o anumit art de a tri", cu un rafinament al obiectelor (cletii pentru zahr, linguria pentru cafea) i o aglomerare a spaiilor eu diverse stiluri i obiecte (tablouri, bibelouri, porelanuri, suveniruri etc.). Stilul acesta de via a primit consacrare chiar de la inlimea tronului, prin Ludovic de Bavaria, rege al basmelor si miracolelor", crescut cu suferine romantice, in ambiana munilor i a lacurilor bavareze", care va incerca s fie un nou Ludovic al XIV-lea, inconjurnduse cu artiti, construind castele (printre care o copie a Palatului Versailles) i colecionnd o cantitate enorm de suveniruri, singura lui contribuie la istoria artei de altfel, in arhitectur i arta decorativ, kitsch-ul se manifest printr-un neo-ceva", care s ofere in acelai timp confort i evocare istoric. Din punct de vedere estetic, Moles distinge cteva trsturi ale kitsch-ului. Kitschul e un produs al revoluiei industriale care a urbanizat masele Europei Occidentale ale Americii, instaurInd ceea ce se cheam alfabetizarea general. Inainte de asta, pentru cultura legitim(at) *formal culture+, ca deosebit de cea popular *folk culture+, exista o pia numai printre cei care, pe lang c tiau s scrie si s citeasc, mai dispuneau si de timpul liber si confortul ce-au mers intotdeauna man-n man cu o oarecare cultivare. Aceasta din urm fusese inextricabil asociat pin atunci cu alfabetizarea. 0 dat ins cu introducerea alfabetizrii generale, capacitatea de a scrie si de a citi a devenit o indeminare la fel de minor ca ofatul; i, de cand nu mai insoete exclusiv gusturile rafinate, ea a incetat s mai fie marca inclinaiilor spre cultur ale cuiva. Trnimea stabilit la ora ca proletariat si mic burghezie inv s scrie si s citeasc de dragul eficienei, dar ea n-a reuit s cucereasc timpul liber si confortul necesare pentru a te bucura de cultura tradiional a oraului. Pierzindu-i totui gustul pentru cultura popular, al crei fundal fusese satul,s i

descoperindu-i, totodat, o nou aptitudine pentru plictiseal, noile mase urbane au exercitat o presiune asupra societii pentru a li se asigura un tip de cultur care s corespund consumului lor. Pentru a satisface cererea noii piee, s-a nscocit o nou marf: cultura ersatz, kitsch, destinat acelora care, insensibili la valorile veritabilei culturi, sInt infometai totui de dis-tracia *diversion+ pe care numai cultura o poate asigura, de orice fel ar fi ea. Kitschul, folosind ca materie prim simulacrele degradate si academizate ale culturii propriu-zise, binecuvanteaz i cultiv aceast lips de sensibilitate. Tot ea este sursa profiturilor obinute din vinzarea de kitschuri. Kitschul e mecanic si opereaz pe baz de reete. Kitschul e un surogat de experien senzaii falsificate. Kitschul se schimb o dat cu stilurile, dar rmane mereu acelai. Kitschul e chintesena a tot ce e calp *spurious+ in viaa timpurilor noastre. Kitschul pretinde c nu cere nimic, nici mcar timp, din partea clienilor si mai puin banii lor. Precondiia kitschului, o condiie fr de care kitschul n-ar putea exista, e s se afle la indeman o tradiie cultural pe deplin maturizat, ale crei descoperiri, achiziii i contiin de sine complet kitschul s le poat folosi pentru el insui. Kitschul imprumut de la aceast tradiie procedee, trucuri, stratageme, reguli practice, teme, pe care le convertete apoi intr-un sistem i arunc restul. El suge singele care i curge prin vine, ca s zicem aa, din acest rezervor de experien acumulat. Asta e ceea ce se inelege de fapt atunci cand se spune c arta [plastic+ si literatura popular de azi au fost candva arta *plastic+ i literatura temerar, ezoteric a zilei de ieri. Dar nici vorb de aa ceva. Ceea ce trebuie ineles e c, dup ceva timp, chiar noul e prdat pentru a-l stoarce de noi turnuri", care sint astfel debilitate si servite pe tav drept kitsch. Bineineles, orice kitsch e academic; i, reciproc, tot ce e academic e kitsch. Cci ceea ce se numete propriu-zis academism nu mai are o existen independent, ci a devenit cioara vopsit cu care se impopooneaz kitschul [the stuffed-shirt front" for kitsch+. Metodele industrializrii inlocuiesc meteugurile. Fiindc poate fi fabricat pe band rulant, kitschul a devenit o parte constitutiv a sistemului nostru de producie intr-un fel in care n-a putut-o niciodat face cultura adevrat, decIt accidental poate. El a fost capitalizat la un nivel nemaipomenit de investiie, care trebuia s intoarc beneficii pe msur; el e silit s-i extind i, totodat, s-i pstreze pieele. Cu toate c, n mod esenial, el se vinde singur, a fost creat pentru el un imens aparat de vanzri, care exercit o presiune asupra fiecrui membru al societii. Capcane pandesc pin si n acele zone care, pentru a spune aa, sunt rezervaii ale culturii veritabile. intr-o ar ca a noastr, nu e de-ajuns astzi s ai doar o inclinaie pentru cultura autentic; trebuie s nutreti o adevrat pasiune pentru ea ca s poi rezista contrafacerilor ce ne inconjoar si ne sufoc inc de la varsta la care putem inelege caricaturile din ziare. Kitschul e amgitor. El joac pe diverse niveluri, iar unele dintre acestea sunt indeajuns de nalte ca s fie periculoase pentru cuttorul naiv al luminii adevrate. 0 revist ca New Yorker, care e kitsch de clas *high-class kitsch] pentru comerul de lux, convertete si dilueaz o grmad de material avangardist pentru scopurile sale. Nu tot ce e kitsch este lipsit de valoare. Din cand n cand el produce si lucruri valoroase, lucruri care au un autentic buchet popular [folk flavor]; aceste cazuri accidentale izolate au prostit destui dintre cei care te asteptai s fie mai avizai. Profiturile enorme aduse de kitsch reprezint o surs de ispit pentru avangarda nsi, iar membrii ei n-au rezistat de fiecare dat acestei tentaii. La presiunea kitschului, scriitori artiti plastici ambiioi i vor modifica opera, de nu-i cad prad cu totul. Aa apar acele cazuri-limit deconcertante, cum ar fi romancierul cu succes de mas *popular+ Simenon, Frana, sau Steinbeck, la noi. Rezultatul de pe urm e intotdeauna n detrimentul culturii adevrate, asta-i cert.

Kitschul nu s-a mrginit numai la orae, care i-au fost leagnul iniial, ci s-a revrsat si asupra satelor, spulberiand cultura popular *folk+. El nu s-a impiedicat nici de graniele culturale geografice sau naionale. Fiind un alt produs de mas al industrializrii occidentale, kitschul a fcut triumftor turul lumii, dand la o parte i desfigurand culturile indigene in toate rile colonizate, aa incat azi e pe cale s devin cultur universal, prima care s-a vzut vreodat. Astzi, chinezii, la fel ca indienii din America de Sud, hinduii, la fel ca polinezienii, au ajuns s prefere produselor artei lor indigene coperte de revist, rotogravuri din ziare i calendare cu fete. Cum poate fi explicat aceast virulen a kitschului, atracia irezistibil pe care o provoac? In mod firesc, kitschul fcut la main se vinde mai bine decat obiectele indigene fcute de man, iar prestigiul Occidentului contribuie si el; dar de ce e kitschul un articol de export cu mult mai profitabil decat Rembrandt? La urma urmei, ambele pot fi reproduse la fel de ieftin. "Lumea valorilor estetice nu mai este scindata intre Frumos" si Urat": intre arta si conformism se intinde spatiul vast al Kitsch-ului. Kitsch-ul se afirma cu tarie in cursul evolutiei civilizatiei burgheze, in momentul in care aceasta ajunge la abundenta, adica la un exces de mijloace in raport cu necesitatile, deci la o gratuitate (limitata), in acel moment anume in care burghezia isi impune normele ei productiei artistice." Kitsch-ul este blnd i insinuant, peimanent i omniprezent, integrat n viaa noastr, el nu pretinde nici un altfel de efort n afar de o gimnastic mental modern i recomandat, este sntos" (!) i la adpost de toate excesele vinovate ale artei absolute, de unde vine i legtura sa strns cu religia, devenit religie de mase: misticismul Theresei d'Avila sau al lui Salvador Dali, viciul lui Baudelaire sau al doctorului Faust ramn, aprioric, n afara sferei sale, acestea reprezint abateri de gust, din rnoment ce bunul gust se confund cu prostul gust 'in oroarea comun de depire. Kitsch-ul respinge orice fel de exces, intr-un sens sau n altul: dulce" sau acru", el este pe msura tuturor pungilor, a tuturor mintilor, a tuturor contiinelor. Omniprezenta i puterea sa de seductie fac din el adevratul duman al ascezei, al ascezei funcionaliste ca i al exceselor marelui colectionar (Duveen). Ceea ce se opune, cazul acesta, unui pol nu este polul opus, ci mediocritatea i, de aceea, nu exist fiin omeneasca, artist, ascet sau erou, care s nu aiba n el ceva kitsch, dat fiind ca este un fenomen cotidian. Arta este cea mai elevat bucurie pe care i-o ofer omul, spune Hegel. Dar nimeni nu poate tri numai pe culmi: de aici provine totalitarismul kitsch-ului. De aceea, studiul acestui mod de via a crui imagine acoper aproape integral viata social implic mod necesar aspectul dominrii. Odat cu clasa dominant se impune i dictatura kitsch-ului, iar teza lui Diehter devine o tez filozofic: dac exist cte un obiect pentru orice fel de problem, atunci orice fel de tensiune, orice fel de conflict individual sau colectiv trebuie sa poata fi rezolvat prin intermediul unui obiect. Raporturile dintre oameni se transfera la nivelul raporturilor dintre obiecte, toate conflictele rezolvndu-se n acelai fel i instituindu-se o ecologie a oamenilor i a lucrurilor. Una dintre cauzele principale care a generat si a determinat o restructurare sociala generala si a tuturor raporturilor sociale o constituie largirea si generalizarea productiei industriale. Consecinta fireasca, imediata, cu o larga raza de actiune, a fost cerinta imperioasa si stringenta a fortelor de munca. Dupa epuizarea rezervelor inca existente in cadrul orasului, se recurge la recrutarea acestor forte de la tara. Este motivul declansarii si sustinerii largului cuprinzatorului proces de urbanizare a maselor taranesti. Este inceputul invaziei taranilor in orase mai apropiate sau mai indepartate dintr-o tara, apoi al "invaziei" peste hotare, in alte tari. Un numar insemnat de oameni se

despart de forma lor veche de viata si incep un nou mod de existenta. In limba franceza termenul de "kitsch" era destul de putin cunoscut pana in anul 1980, el era folosit numai accidental, in literature estetica. Concept universal, uzual, important, el se refera, in primul rand , la epoca genezei sale estetice, la un stil al lipsei de stil la o functie aceea a confortului, adaugata ulterior la functiile traditionale, precum si la mentalitatea, datorita progresului, ca "nimic nu-i prea mult". O farama de kitsch exista in orice fel de arta", spune Broch, fiindca in orice fel de arta exista un minimum de conventionalism, de dorinta de a face pe placul clientului, de care nu este scutit nici un maestru. Frank Wedekind observa ca "kitsch-ul este forma contemporana a goticului, a rocco-ului, a barocului". Esenta modernitatii era in mod explicit identificata cu kitsch-ul, iar acesta era privit ca un stil istoric larg. Wedekind stabileste o ecuatie, tulburatoare din punct de vedere intelectual, intre modernitate si kitsch. Modernitatea si kitsch-ul par a se exclude reciproc in masura in care modernitatea presupune actualitatea antitraditionala, experimantul, noutatea de tip "fa sa fie nou" (Make it new!) a lui Poud, acceptarea schimbarii, in tirnp ce kitsch-ul cu toata marea sa diversitate sugereaza repetitie, banalitate, trivialitate. Din punct de vedere tehnologic si estetic, kitsch-ul este unul dintre cele mai tipice produse ale modernitatii. Legaura dintre kitsch (devenind forma de "arta" perisabila) si dezvoltarea economica este atat de stransa, incat prezenta kitsch-ului in tarile "lumii a treia" poate fi luata drept un semn ineonfundabil de "modernizare". Una dintre caracteristicile fundamentale ale modernitatii este "ipocrizia luxului". Fiecare spera sa para ceea ce nu este si face mari eforturi pentru a reusi acest lucru. Ipocrizia luxului apartine mai cu seama epocilor de democratie. Productiile artistilor sunt mai numeroase, dar valoarea fiecarei productii in parte scade. Nemaifiind capabili sa se inalte spre lucruri marete, artistii cultiva ceea ce este dragut si elegant si sunt mai atenti la aspectul exterior decat la realitate. Multi critici sociali si culturali ai lumii moderne au fost de acord ca standardele artistice se deteriorau apid si au descoperit cauzele principale ale unei atat de intinse alterari a gustului ca fiind cautarea unui statut social si dorinta de parada. Mai intai plutocratii si "les nouveaux riches" (noii imbogatiti), apoi micii-burghezi si alte segmente ale populatiei incercau sa imite vechea aristrocratie si modelele ei de consum, inclusiv consumul de frumos. Fie ca acceptam teoria "cautarii unei pozitii sociale", fle ca preferam sa vedem in kitsch o placuta evadare din monotonia vietii cotidiene moderne, intregul concept de kitsch se circumscrie unor notiuni precum imitatia, contrafacerea, falsitatea si estetica amagirii si a autoamagirii. Kitsch-ul poate fi numit drept o forma estetica de a minti. Etimologia incerta a cuvantului "kitsch" Dintre numerosii termini care desemneaza prostul gust artistic in diferitele limbi moderne, acela de kitsch a fost singurul care a capatat un statut cu adevarat international. In limba germana de unde provine tennenul, acesta are sinonime precum schund sau trivial. In limba franceza notiunea de style pompier desemneaza un tip pompps, acudemizant de prost gust in domeniul picturii, dar ii lipseste deopotriva complexitatea semantica si flexibilitatea kitsch-ului. In idis, si de acolo in engleza Americana, cuvinte precum schlock (marfa de proasta calitate, ieftina) sau schmaltz (arta dulceaga, sentimentala) se apropie de semantica kitsch-ului. Termenul spaniol cursi este singurul care sugereaza atat sensul de amagire, cat si pe cel de autoamagire ale prostului gust inglobate in kitsch. Termenul kitsch, ca si concept pe care desemneaza, este foarte recent. A intrat in uz in anii 60-70 ai secolului al XIX-lea, in jargonul pictorilor si comerciantilor de arta din Munchen, fiind utilizat pentru a desemna productia artistica ieftina. Abia in primele decenii ale secolului XX insa kitsch-ul a devenit international. Etimologia cuvantului este incerta.

Kitsch-ul e definit ca un produs cu caracter de pseudoart, caracterizat prin platitudine, imitaie superficial, lips de originalitate etc. El denot ins, orice s-ar spune, o relaie cu arta, ceea ce este mult mai bine dect lipsa acestei relaii.

Aplicatie : Martisorul vestitorul primaverii ce-a fost si ce a ajuns... Oamenii din ziua de azi au aceasta dorinta poate neintentionata uneori de a strica tot ce-i traditional, de a schimba orice simbol intr-un kitschdin pacate acest lucru s-a intamplat si cu martisorul. Peste tot sunt tarabe cu tot felu de martisoare unele mai colorate si mai stralucitoare decat altele, cu cat sunt mai kitsch-oase cu atat sunt mai scump, iar uneori, adevaratul martisor ( snurul) nici cel putin nu mai este atasat. Un model de martisor kitsch: Un model de martisor traditional:

Bibliografie:
Herman, Istvan (1973): Kitsch-ul, fenomenal pseudoartei ; Moles, Abraham (1980): Psihologia kitsch-ului ; Calinescu, Matei: Cinci fete ale modernitatii (modernism, avangarda, decadenta,kitsch, postmodernism); Mate, Gavril (1985): Universul kitsch-ului. O problema de estetica ; Drimba, Ovidiu: Istoria culturii si civilizatiei .