Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
CoNTINUTTATE
pe o
.....-........
.............,.....
.....-.....-:.-.-..
ll,
133 133
Interpretarea grafrcda continuit[fii unei funcfii, continuitatea intr-un punct gi Operalii cu funcfii continue
mu[ime
Proprietatea lui Darboux, existen{a solufiilor unor ecuafii, semnul unei funcfii continue Le gltura continuitate -mdrginire
t37
14t
III. DERIVABILITATE
Probleme care conduc la conceptul de derivat[ Derivabilitatea unei funcfli intr-un punct pe o mulfime, func]ia derivati Derivatele func{iilor uzuale ............:...... Legltura continuitate-derivabilitate, derivate laterale
t45
145
r45
147
152
SffiTffi"ffi",1i1"1'"Iiilf;':*'::::::1111
::::::::
:::
:::::::::::
154 156
158
Derivata funcfiei inverse Interpretarea geometric[ a derivatei unei func{ii intr-un punct ........ Derivate de ordinul doi gi de ordin superior ..............
l6l
til
oaplica{ie:R6d[cinilemultiplealeecua{iilorpolinomiale(extindere)................ Puncte de extrem, Teorema lui Fermat Teorema lui Rolle, Lagrange, Cauchy Consecinle ale Teoremei lui Rolle. $irurile lui Rolle Consecin{e ale Teoremei lui Lagrange, monotonia unei func1ii calculul derivatei unei func{ii intr-un punct ....... Regulile lui L Hospital .............. Rolul derivatei int6i in studiul funcfiilor, puncte de extrem, monotonie Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor, concavitate, puncte de
IV. REPREZENTAREA GRAFTCA,L TUXCIILOR Reprezentarea graficL a ecuafiilor, utilizarea graficelor in determinarea num[rului de solulii ale unei ecua{ii Conicele ca locuri geometrice remarcabile Reprezentarea grafici a conicelor Probleme recapitulative de analizl
167
t70
173
175 177
181
186 189
r93
198
201
232
CUPR'NS
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL $I SISTEME DE ECUATII
Noliunea de permutare. inmullirea permutdrilor
"""""""
J J
Proprietilile inmullirii permuterilor .......'... " " Inversiuni. Semnul unei permutlri ...'.".'"'
Nofiunea de matrice. Mullimi de matrice Operalii cu matrice
J 4 9 9
11
III. DETERMINANTI
No{iunea de determinant ........... Proprietif ile determinantilor Calculul determinanlilor'......'....
23 23
l96l
1MI.
25 29 37
)t
40 42 44 48
54 56 59
tung,
)l
I,
:ala,
63
""""""' :._:...:..:...:.:...:....... 63
65 68
7l
77 80 80 85 88 93
a$t
dati
n,
lu
iti,
Limita girurilor monotone, criteriul de convergenfd al lui Weierstrass Trecerea la limit[ in inegalitSli, criteriile major[rii 9i clegtelui Num[ru] e, girul (l+ a,)i ct an ) 0, an* 0 ......."""' Alte metode pentru calculul limitelor de giruri $iruri recurente ............... Limita unei func,tii intr-un punct, interpretare grafici Operafii cu limite de funcfii. Limitele funcfiilor elementare Calculul limitelor de funclii, caztri exceptate Criterii de existenfd a limitelor de funclii cu vecin[t[!i, cu limite laterale Asimptote 23r
1
94 96
101
105
t07
110 115
t20
123
urma
alizal
1010
iNnnullrRnA PERMUrArulon
Am vizut in clasa aX-a cd o permutarea unei multimi nevide A esteo funcfie bijectivd definit6 pe,4 cu valori in A, iar dacl mulfimea A are n elemente, atunci numtrrul permutlrile sale este z !. Vom folosi nofiunea de permutare pentru definirea, in capitolul ,,Determinan[i", a unei caracteristici numerice, numiti determinantul unei matrice. Pentru acest scop este suficient si considerim permutirile
NOTIUNEA DE PERMUTARE
fl
liturii. utului liturii.
permutdrilor
nicu
se
o:[o(t)
(t
o(2) o(3)
n)
"@)|
renli:
)GAN
ilNU
etare:
Prin aceasti scriere, compunereapermutlrilor (pe care o not[m multiplicativ) se face foarte ugor. Astfel, dac6 o,r e^9, iarq(i) =-1, fi atunci (o.r)(i): (otXr): o(r(i)): o(/): fr, deci
oA:
urm[toa?,,sche(':
ro$u
terta:
\$oL
2 i* ,)'I f , 2 ... i o,:( t o(2) j k o(n)/ [ (t(t) r(2) [o(l) (t 2 ... i ... n) :lr.
\...
,
n):
...
r(n))
...)
De exempru
dacd
o,r. r,,
(t234\flz34\(t234\ r:r or:l(a I 3 zJ[r _ll. 3 ^ 4 2) t)'' [+ 3 z -lqi (r 2 3 4)fl 2 3 4) (r z 3 4) "":[r 3 4 r)lo r 3 r):1, t 4 3)'
":[1 ? i
, 1) ,r
:(l :
'^ 1) , ,*"t
Datoriti notafiei multiplicative, aceasti operafie se numegte inmulyirea permut5rilor. Deoarece injectivitatea qi surjectivitatea sunt pdstrate prin compunere, rezulti c[ prin inmulfirea a doul elemente din ,S, obfinem un element din S,.
-<
l
cu
Am v[zut in clasele a IX-a gi a X-a c6, pe mullimea funcfiilor definite pe o mullime nevidi
cu
lr(x):x, x el
esteelement
ProI
: o(tq),
Vo,t,q
e S,
'
e:
(t23 [t Z 3
r) ,),
Dgrtl
: . inversabilr, deci pentru o e s, exista o-, e s, astfel inc6t o o-' "u" : o-' ' o: e; peflnutarea o-r se nume$te inversa permutdrii o' din tabloul care observafii. 1) pentru o c ,s,, permutarea o-' se obline schimbdnd locul celor dou[ linii
definegte permutarea o.
oe;':;:'rl;;ir.'
Aur
:f
EegI
Deexemplu,dacdo:[4 o,t
s,
t).
7'o pentru
2) inmullirea permutlrilor pe
e
drr,
ln situalia particular[ in
S,, avem or
Ltor
permut[ri comut[. 3) Proprietdlile inmullirii permutlrilor ne permit sd definim, pentru o permutare intregi ale lui o, astfel: [g'o'...'o, Pentru keN*
oo=j e ,
[(o-*;-',
DacS
l.-.----r-.. I kon
pentrut=0
penffu ke
z\N
,
Y k,p e Z'
:l
:d
'3
ot: to:
dEtt
e (o-to)t
^c
:e' I
<) r
:I
$i analog
qr"
{IJ
Echivalenfele
a) qi b) stabilesc reguli
de simplificare
la
stdnga qi
permutirilor.
ii e{1,2,
..., n) in
carc
i <i
qi
kr
: 4>3:
o
o(3), 6(2) : 4 > 2 = o(4) 9i o (3) : 3 > 2 : o(4)' u, ,n ,*re. par de inversiuni se numescp ermutdri pare. iar cele
:(l '^ sunt perechile (2, 3), (2, 4) 9i (3, 4)) i i)e So "
care au un
r,r 1 2. a\
numir
tu
: il g+=ID t<t<Jsd I - J
o'
ri-
Propozifie
FieoeS,.Atuncie(o):ldacdoestepermutarepardgie(o):-ldacdoestepermutareimpar[. Demonstralie. Deoarece o este bijectivi avem fl(o(;)-o("r))=",,'f]"_,,o,(k_ p)=E U_ p)_flfi_ il.
Atunci ("(o)),
t_l
l3i<,
II.*j(D,_[.+y,.u=.*=y,=l,I=.*#:
i l
_ rr o(r)-o(,r) r : II I I.4#=U*ry=ry#=r,
t9<js1 t-J t3j<i<n l-J
i+j
-=:
deci
le(o)l:
erile
"r1" negativi, tezultd din definifia lui e(o), cd semnul lui este dat de numdrul inversiunilor lui o. in concluzie, ,lacd o este pard atunci e(o) : 7, iar dacd o este imparI e(o) : - 1. Comportarea lui e fa!5 de produsul permutErilor este evidenfiatd, de urmitoarea propozi]ie. Propozifie 1o. e(or) : s(o) e(t), (V) o,t e S,. 2". e(o) : e(o-'), (V) o e S,. Demonstralie.lo.Dindefinilia lui e rezulta c5:
o dacd gi numai
dacd,
fraclia
oQ--'(/). t- J
e(ot)
I*.W,-[.*#
:
alog
pirea
2". Deoarece permutarea e ilt are inversiuni, rezultd cL e(e): 1 Si in consecinfn e(o) . e(o-r; : e(oo-t) = e(e): 1, deci e(o): s(o-'). Vom pune acum in eviden!6 un tip particular de permutare, necesar in studiul proprietililor Opermutareo e,S,,n)2se nume$te transpozilie dac[existi ij e{1,2,...,n) oui *j astfelinc6t j, o(/): l9i o(k): kpentru orice k e {i, jl. vomnota transpozifia o cu (i7), deci
o{i):
ti'r) =
"/
$1
Proprietdlile transpozifiilor sunt puse in eviden!6 de urmdtoarea propozilie. Propozifie Fie o e,S, o transpozilie. Atunci:
4),
lo) o:<r-1.
2')e(o)--1.
Demonstralie.
l.)
, ^:l(t 2... i... i ...n\ l: U i): (il): (l 2 ... i ... j ... n) v./
(i+2,i),...,U -
2o)Dacd,i<jattnciinversiunileluio:(17)suntperechile: (i,i+l),(i,i+2),...,(i,j),(i+l,j), 1,7), deci c are2(i -i)-l inversiuni. inconcluzie oeste impar[, deci e(o):- 1.
iEercifii propx
S[ se calculeze produsul ot in fiecare din cazurile:
x,
1);
7. Si
tsi
i i i ;),,:(1
3
i ;)
i'^iZ
!)
f7KSe
3.
3 z)'r(l
9i semnul permut6rilor:
, (l ,'-, ,'-,
...
;), unde n e N, n
2'
i),
r..s
-a
(1 '^ i
i)'*u' n e N' n 2 2
llt I
in urm[toarele cazuri:
sotutie:scriem
'r)'
,"=(l i
'r),
i i),T*
7.
o-'"':(l ? i)(L ? 1) (l I i):(l ; i) &:(; i)' ,:(l i'^ i), ':(1 i"):" "'o ) i)' ,:(, ? ', i),': (l i" ', i) 0": [l '^
x:
Sd se arate c6 permutarea
este
5,,
n > 2 natwal.
t.
9.
54 astfel incdt
4
3
* : (i ', i i)
3\ o: /' 2 ; t; I
;)
gi toate permutiirile ve so care'
o:
4\
+)
U.
Se se rezolve ecualiile:
=(L 3 ?) /o U.
Se se precizeze
,'=(l
iiN
2.
c*
(12)(34)
b)(1
dac6or e flpentru
orice permutdi
gi o o permutare din
-FL
a) S[ se arute cd 1C
lf
e N*] c.F/.
b) S[
c)
se demonstreze
d:
:
o/.
SE se arate
q S, existip e N* cu d
".
ci e e H. e) SI se arate cLdac[ o e 11, atunci o-t e H. GlSa se calculeze do'o in urmitoarele canti:
d) SI se arate
"r,":[j
17. Fie
',),nt'":(L
i i), Ft":(:
5
I
6
5
din
^Sroou
Tpsrn
DE EvALUARE
Testul
Rezolvali:
l. Fieoe^s1o,o:[3 5 I z 4 g lo 7 6 g)'
O,tu
se determine paritatea
(tz34s678elo)
lui o.
'
,G
tu
se determine cel
d:
e.
calculeze o6 9i t2.
sa
r'*,
xe
,S4.
o* 'x' ='c'*' nu are soluJii in Sa. 3. Se dau numerele reale at l dz < ... < a,o. S[ se determine
d ,n""
10
i=l
l0
permutarea
o e
oricare ar fi
Sro.
Testul 2
l.
c6te inversiuni
(t 2 3 an :permutareao=[, 3 5
d)32.
.].
8 910 152 4
16\
rc)'
(1
i i i ;),
"
@0,
3.
a)
b)
l; 6;
c)
4; 4;
d) 8.
8;
b)
c)
d)2.
rezolvarea sistemelor liniare, matricele (tablourile coeficienlilor ecuafiilor) vor constitui principalul instrument de lucru. Prin introducerea operatiilor cu matrice, acestea vor putea fi privite ca .,orr-"re generalizate" cu ajutorul cirora vom contoriza soluliile acestor sisteme. Si consider[m urmltorul caz practic: Situalia v6nzirilor de carte lJo anumitd editur6, in patru oraqe, intr-o perioadi de timp determinati, este prezentui6 in trb"Lrl de mai jos, in care sunt specificate oraqul, tipul de carte 9i numdrul exemplarelor vdndute din fiecare tip.
in
Din acest tabel se pot extrage cu ugurin!5 informalii legate de vdnzatea unui anumit tip de carte (prin cirirea tabelului pe coloane) sau dJsitualia general[ a vilnzd1,lor dintr-un anumit orag (prin citirea tabelului pe linii). in cazul in care ordonarea oragelor precum gi ordonarea tipurilor de carte sunt fixate, situalia vAnzirilor poate fi prezentatd sub forma urm5torului tabefmatriceal: (tzo 4oo\ 42
numirul 1l este situat pe linia 3 gi coloana 4, deci reprezintl numErul de cd(i tehnice vAndute in oragul C. Definifie Fie C mullimea numerelor complexe qi m,n e N*. Se numegte matrice cu m linii Si n coloane, sau nstrice de tip (m, z) o func{ie
Pozi[iafiecdrui numSr din tabel este fixat6 de num[rul liniei gi al coloanei pe care se afld. De exemplu,
x {1,2,...,n} -+C. Dacda,,eCreprezint[imagineaperechii(r,7)cuie {1,2,.'.,m},ie{1,2,...,n),attncicelem'n imagini ale lui f se aranjeazd intr-un tablo;t de forma:
[: {1,2,...,m}
(',, atz
I
A:l
tt
",, ar.
ar,
" l.
I
(l)
\a^, a.2
Aceastii aranjare
f : {1, 2, ..., m\ *
justifici denumirea funcfiei f de matrice cu z linii gi n coloane. Cum orice funcfie {1,2, ..., n\ -+ IR este perfect determinatd de tabloul imaginilor sale, vom numi matrice
l1i
<
a,
situat pe
linia i gi coloanaT ale tabloului A repteztntiimaginea perechii (i, j) reniJti c[ scrierea unei matrice este unicl. inlocuind, in definilie, mullimea C cu una din mu$imile Z, Q sau IR ob{inem noliunea de matrice de
tipr;J (m, n) peste Z, Q. gi respectiv peste IR.
L1: L2:
a6)
(a^r, a^2, ..., 0.r), iar coloanele matricei I sunt mulfimile ordonate ,,scrise pe vertical6":
L^:
,c.
l:)
Cz,
A:(CuCz, ...,C,).
O matrice de tip (1, z) se numegte matrice linie. O matrice de tip (m,1) se numegte matrice caloand. O matrice de tip (n, n) se numeqte matrice pdtraticd de ordinn sau, mai sarrt, matrice de ordin n. Notiim: -//-,,(C): mul{imea matricelor de tipul (m, n) peste C.
-4 @):
in mod analog definim mullimile: u//^.,(Z), -//,.,(Q), -,//-.,(R) , -4/,(Z) , ,-/1(Q) $i .-/1(R) . O notafie concentrati pentru matricea Ae -y'/-,,(C) este I : (o)p,g sau, mai scurt, I : (au). in
acest
A:
(ou)5,.2
$iB=
(bu)Ei=g,
suntegaledac[suntdeacelagitip(deci
ffi:P, n--q)$i
oii:bi, V i e {1,2,...,m\, i e {1,2,...,n). Dacd A: (au)e.4"@) atunci mu[imea ordonati (ar, arr, ..., aw) se numegte diagonala principald alui A, iar mulfimea ordonatii (an, azn-r, ...) ant) se numegte diagonala secundard ahli- A.
Suma elementelor de pe diagonala principalE a lui tr A = arrl azz+ ... ! enn Dacd
se numegte
l.
Deqi
Ae.il.,,(C)
se
l'
. Se observl cd
Exrupru:
Atunci n'
:l;
10
'r).
*rro,
[_,3)
func!ie
matrice
OPERATII CU MATRICE
1. Adunarea matricelor
ituat pe
mlca.
trice de
Considerlm urm[toarea situalie practic[: gi B, a ciror structurl de personal este prezentati O firm6 de construclii degine dou[ intreprinderi in cele doui tabele de mai jos, pe func{ii 9i categorii de v6rst6:
mgmer
constructor
0
12 10
inginer de instalatii
0
economist
2
11
muncitor
4l
79
4
7
102
inginer constructor
0
8
inginer de instalatii
1
economist
muncitor
I
10
l4
83
81
5
1
A+B
mgrner constructor
0 20
inginer de instalatii
1
economist
3 2T
muncitor
55
:lsau
tin n.
9
8
162
183
l4
obfinut prin adunarea numerelor din cele dou[ tabele situate pe aceeagi linie qi aceeagi co1oan6. Pe scurt,
'
).
(ar). in
putem scrie:
(o o 2 4t) fo I I l4') (o I 3 ss'\ ln 4 n zq l+l s s 10 83 l=l20 e 21 1621. [,0 7 s rcz) [+ | 4 8t) [t+ 8 e t$)
-//,.,(C) , A
:q)$i
ugonala
(a,i) Si B = (b).Matricea Ce.'//.,,(C), C = (ar*b-) se numegte suma matricelor I qi B gi se noteazd A * B. + B se Operafia prin care fiecdrei perechi (A, B)e -/{.,"(C) x -//^.,(C) i se asociaz6 matricea A
Fie A,Be
numeqte adunarea matricelor.
Definifie
a ttri A.
DKEMPLU:
(r 2 -1\ (z s 4\ (z 7
A.Deci
wers, se
[; o rj.[i -r ,):1, -r s)
.
3)
Observalii:
i. Ad*ureu a doui matrice se poate efectua numai dac[ sunt de acelaqi tip (m, n). Suma lor este toto matrice de tipul (m, n) gi, de aceea, .p,rn". c[ adunarea matricelor este opera{ie algebricd sau lege de
compozifie pe mullimea -//.,,(C.)
afi:rrrci
Matricea de tip (m, n) ale c[rei elemente sunt toate egale cu zero se numegte matricea nuld de tip
0, . Pentruomatricel:(ar)e4,,(C),matricea,,-A":(-au)e-//.,,(C) senume$te opusanaticeiA. Propriet[file adun6rii matricelor pe -//,,,(C) sunt imediate gi sunt evidenfiate in urm6toarea
in cazul in care ffi
ft, aceastil matrice se noteaz[
propozi{ie:
Propozi(ie
r)
(A
+B)+
q,
2)A + B : B + A, Y A,Be -//.,,(C) (adunarea matricelor este comutativd). 3)A * @^,,= A,Y Ae -//.,,(C) (matricea nul[ este element neutu al adundrii maticelor). 4)A + (- A) : A*,,, Y Ae -/{^.,(C) (orice mahice are o opus[ fa{6 de adunare).
Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi ln acelagi timp util6. Cele patru proprietiifi rdm0n adevlrate in cazul inlocuirii mullimii C cu una din mullimileZ,Q sau IR.
Fr
isr
Cg Ilr
Proprietiilile anterioare conferd fiec[reia din mullimile -.//_,,(C) , .//.,,(R) , .,//^,,(Q) gi -d,,,(Z), inzestrate cu adunarea, o ,,structur[ algebricE" numiti grup abelian. Regulile de calcul relative la adunarea matricelor sunt, datoriti acestei structuri de grup abelian,
identice cu cele de la adunarea numerelor. De exemplu, asociativitatea adunSrii ne permite ca pentru
FTI
trq
{
I e -/{-,,(C)
qi
eZ,
sE
folosim notafiile:
ae
N*
Poti
,r
{, ')
A - B,
atunci, intr-o egalitate
matriceal[ putem trece o matrice dint-un membru in altul, cu ,,sernn schimbat". Adic[ (A + B) + (-B) : C + (- B) e A + (B+ (-B)) : C -B A+A^,,: C -B e A: C -8.
A+B=Ce
oF
"D-
rcfi
d d
c
300
X
Y
1200 1500
600
840
420
in urma scumpirii acestor alimente consumul pe fiecare din cele trei alimente a sc5zut cu o treime. Noul tabel cu necesarul de aprovizionare al celor dottdmagazine este:
t2
i de tip
x
Y
tcei A.
a
800 1000
400 560
200 280
Ultimul tabel
ltoarea
inmullirea ,3 cu
a elementelor tabelului
2.(tzoo 600 3oo)_f8oo 4oo 2oo) 3 (1s00 840 420) (1000 s60 280)'
Defini{ie Fie
Ae.4,(C)
l,l
B:
(X"ar) se numeqte
prudusul matricei A cu scalarull gi se noteazl)"A. Operalia prin care fiec[rei perechi (t", A)eC,
" -4,,(C)
se
asociazl matricea
tnmulfirea matricelor cu scalari. Daci inlocuim in definilie multimea C cu una din multimileZ,Q sau IR obtinem definifia inmullirii
rimdn
Ereuplu:
L,(Z),
ibelian,
Propozifie
a{iile:
Sunt adev[rate proprietI{ile:
*{ xf,l + B): }uA + 7g, y A,Be .//-,,(C), v },eC. 2f (?" + tt)A : ?"A + $A, Y Ae -//,,,(C) , V )",peC. N )'GA) = (?'$)A, Y Ae -,6,,,(C) , Vl.,peC. 4) I A: A, Y Ae -r'/.,,(C) 5) )'"A: A*, n L: 0 sau A :4.,,
. .
galitate
=Ce
Propriet6[ile rdm6n adevlrate dacE inlocuim mullimea C cu una din mulfimileZ,Q sau
IR.
in cazul in
care
operafia,,interni" de adunare gi cu operafia,,externS" de inmullire cu scalari, este un Dacd Ar, 4., ..., A, . -//^,"(C) gi 1,1, 1,2, ...l,oeC atunci matricea
K-
spafiu vectorial.
tlfi
din
B:?uAr+ ?"r4+ ... + ?upApe-./{..,(C) se nume$te combina{te liniard a matricelor Ar, ,4r, ..., A, ct coeficienfii LtLz,...]"r. in cazil?ncare Ar, $, ..., l, sunt matrice linii, spunem cI matricea B este ambinagie liniard de linii, iar cdnd ,4r, ,4r, ..., Ap sunt matrice coloane, spunem c[ matricea .B este
ambinalie liniard de coloane. Aceste noliuni vor fi utilizate in urmitoarele dou[ capitole.
3. inmulfirea matricelor
treime.
Considerlm urm[toarea situafie practicI: Situafia vdrrzdrii, pe categorii, a biletelor la un meci de fotbal este dati de urmltorul tabel linie:
13
Tribuna 0
2 000
Tribuna I
7 000
Tribuna a II-a
10 000
Peluzi
5 000
LD
100 80
3.P
70
50
{E
000:
1 710 000
PeluzI
tr
lei'
5.E
.A
II
t';;
1 710 000.
'l
1) peste
a.r
/
(Gxris
(1, in definilia care unneaza vom privi un numlr din C ca o matrice de tip
C'
Derinifie
[o )
1. Fie
IEII
':lU:lr-'Urt)l
I
sdi
De8!
\b,) ''
co'
LcD
a,
br+ a, br+
ordine) qi se noteazd ZC. 2. Fie Ae .4.,(A) o matrice cu liniile Lt, Lz, ..., L^
fun
ctS
L,c,
r,c,l
Atunci matricea
, =l'.:: '.i: .: 'l:le.//^.0(c) se nume$te produsut mu*icetor A si B (in t" ;l L.cr) L.c, Ittl [r,a,
c[ produsul AB se obfine dup6 regula de inmullire ,,linie cu coloan["'
rL(
opera,tiaprincarefiecSreiperechi(A,B)e-4,,(C)"4,0(C)iseasociazSmatriceaABsenumeqte
tnmuQirea matricelor.
Se spune
tLl
+(
flt
(x ',,)--u,<c) v\
Exrupr,u:
'*n=(1
1)e4,,(c)
u,,=
Atunci
ot
i
^, (d
l------>,t
[;
,DrJ
-aw,
[:fu
t"
Observalii
l.
este egal cu
[:f f= IBr
2. 3.
Dacd
(a,i)e -4/-,,(c) $i B
: (b)e.z,,r(a)
atunci AB
= (co). -//-,0(c)
unde
c,o
=Lorbo,
j=1
V i e {1, 2, ...,m} qi V & e {1,2, ...,p!. Retinem: matrice (m, n).matrice (n, p):mafrce(m, p) . Punctul I din definifie este un cazparticular al punctului 2 deoarece am convenit s[ privim un num[r din C ca o matrice de tip (1, 1) peste C.
4. DacE inlocuim 5.
Este posibil
sau,IR.
Ae.zilrl(C) qiBe-4{3,*(C)
irul
Pentru orice doui matrice de ordin n putem efectua produsul lor iar dacd, A,Be.tr@), atunci AB e -r''{C) . Spunem ci inmultirea este opera{ie algebrici sau lege de compozil ie pe -(,(C) . in cele ce trmeazd, vom pune in evidenlI propriet5{ile inmullirii matricelor. Anumite proprieti{i (existenla elementului neutru, inversabilitatea matricelor, comutativitatea proprietdfi .ur. ,..r.ite ffectuaea de produse de tip AB gi BA) nu pot fi studiate decdt in mu[imi de matrice patratice .,/4,@), n N*. Asociativitatea inmullirii matricelor ca gi distributivitatea inmullirii matricelor fa{n de adunare vor fi studiate intr-un context mailatg, gi anume acela in care au sens toate produsele gi sumele considerate. pentru
F
6.
putem efectua produsul A.B, iar produsul BA sd, nu aib[ sens. De exemplu, dacd atunci A'B arc sens, iar BAns,are sens, deoarece numirul coloanelor lui,B nu este egal cu numIrul liniilor lui l. Dacd Ae -,//,*(C) qi Be..r'Q.(C) atunci putem efectua produsele AB Si BA, dar in general AB * BA. Mai mult, ele pot fi de tipuri diferite deoarcce ABe -//.@) Si BAe.4@) .
si
r.emr.
ie
t [; ", )
iou ,"^lte
'='
Demonstra\ie. Fie
cp.
l.
ci
(in
^S =
iau
cr ^9 =
)$te
Propozifie: inmullirea matricelor are urm[toarele proprietdli : tt. (A 'B) ' c: A ' (B 'q,YAe -//.,,(C) , Be -/(.0(C) , ce .//r,r@), (inmullirea matricelor este asociativ6). 2t. A . (B + C): A .B + A .C,yAe -4,,(C), B qi C e -.//,,r(C);
3r. (B +
t(t"r)
(inmulfirea este distributivi fald de adunare la stanga gi la dreapta). 7"(AB)=()'A)B = A(?"8), Vl, e C, yAe -./{^,,(C) , Be .z(,,(C) . Demonstralie
lt
(f,,)e .//-.r(A)
iar A(BQ:
:Z(?^"u,0)0, =F,F,'uur,=
r| gi / e {1,2,...,
?,t'ubirco,
q} Si egalitateaeste demonstrati.
B: (bj), c = (cio), AB = (d*)e-//.,r@), AC = (e)e-//^,r(A) iar A(B * c): : (fo).-//^,r(C). Atunci 7*:for@u+cjk)=Lorln*iou"u= d***, V i e {1, 2, "', z} $i
2). Dacd A: (au),
k e {1, 2, ..., p\, deci A(B *
4). Evident. C) :
j=r
i=r
i=1
Definifie Matricea pdtraticd de ordin n care are elementele de pe diagonala principalI egale cu I iar toate celelalte elemente sunt 0 se numegte matricea unitate de ordinn qi se noteazl In. Aceastl denumire este justificati de propozifia urm[toare care stabilegte faptul cI matricea In are rol de element neutru al lnmul,tirii matricelor p[tratice de ordin n. Propozi{ie. inmullirea matricelor pe .4(A) are proprietatea: A' I': I' 'A: A' V A e 4@)' Demonstralie.Fie 1,=(6,;)unde
=(.
+a
ur={L
DacdA:(a)siA'1,:(b)e-/{,,@)
atunci
Analog se demonstreazl
cl
I^'A=4.
Existenfa elementului neutru permite studiul inversabilitifii matricelor Ctrn -//"(A). O matrice Ae4(A) este inversabil[ dacl existi o matrice Be-//^@) astfel incdt AB : BA:1,. Nu avem inc[ instrumentele necesare studiului acestei propriet[fi. Aceasta se va realiza in capitolul ,,Sisteme de ecualii liniare".
F_l t
--
>2- ^
ex
t:(t
=(i
Se observl
matricelor pitratice.
tir,
Oiitributivitatea inmullirii matricelor fat[ de adunare permite calculul unor expresii de forma (A+ B)k, (A+ B + Q&unde A,B,Ce-//,@) 9i/reN*. in calculul acestor expresii trebuie finut cont cI inmu{irea matricelor din ,./4,@) nu este comutativi, deci pentru ,4 ,B e ..//r(A) matricele AB gi BA nu sunt, in general, egale.
tir,
Exrupru: (A+ B)3 =(A+ B\(A+ B)(A+ B)=(A+ B)(A' + AB+ BA+ 821=
1.r)
ABA+ AB2 + BA2 + BAB + 82 A+ B', Y A,Be 4@) . in cazul particular, in care pentru matricele A,Be./{,(C) egalitatea AB : BA este adev[rat6, in calculul expresiilor anterioare se folosesc regulile de calcul prescurtat de la numere, inclusiv binomul lui Newton. in studiul gnor procese cu caracter repetitiv, ale clror date au rtryr'r;?r,Elro.e matriceali, apare necesitatea determinirii, pentru o matrice Ae,-.4,@), a formei generale a matricei AP cupN*. in unele
A3 + A2B +
l6
* c):
,,
*\
determinarea se poate face prin induclie, cu condilia ca, dupd calculul unui num6r rezonabil de puteri (p:2,3 sau 4), s[ fie intuitd forma generald amafricei Ap .
caz111.,
$i
EXEMpLU: Fie
iar toate
l', are rol
=(a+
(a b\ I :l - -, I e 4@) cu ad -bc: 0. Atunci [c d) b(a+d) )= b(a+d)\-(o(o+d)+bc-ad ,r-(a'+bc -lc@+d) ^ d(a+d)+bc-ad) c@+d) d'+bc )- | (a D\ (bc-ad 0 ) + *
D)
r.,J.["- o"- u"_ra)=(a Deoarece A3=A2.A:(a+d)Az=(a+d)'A, rlmine sI demonstr[m prin inducfie cd A" =(a+d)"-tA, nN, n 2 2. in ipoteza Ao =(a+d1k1A rezlultd cd Ak*t =Ak'A=(a+d)AHA2 =
["
d)A-(ad -bc)1,:(a
QA'
:(a
+ d)k
l)
atunci
este adevSrat
egalitatea:
teaza ca
A' -(o+d)A+(ad -bc)Ir=@r, rezultat cunoscut sub numele de teorema lui Hamilton
matrice pStratice de ordinul 2.
Cayley pentru
Pentru r matrice
i/em lnca
o matrice Ae -$A), forma generali a mafrcei A" , neN, este datd de urm[toarea
propozilie.
propozifie.
,r" u:(1
ur).-oror
le ecualii
- bc:0. Atunci
A'
n)"'-tA+
+(1
-n)7"1,
dac[
n> 2.
rul atnei
ff
tr'
rl dec6t
a
=(a+d-2)n)k-t
= ()",1,
B = (7,2
-l,r)r-'B ,Y freN,
nr =
)"i
/r
* B)' = )"i I, +
fcixTr k=r
Q'',-
Li
1,.
de forma
=Li
# [;
c:xi-k
^,,-
r,.,,
nu
este
Dacd l.r
f :\uz:
,,
; -xuA-Lt)
=A*
LI r) =
n?"n-t A
=ffi o.WI,,
n))v'
),
= ]'i
1,.
;],,
; - t") B =
neN*.
l, atunci Bk
:
virat6, in nomul lui
116, apare
1"'
I z + nlu'1 (A
+ (l
Ir
ne
N*,
n 2 2. are solu(iile
1"1
fxrvrpru:
: I qi )'z:2.
degemsolufialr:lgiconsider[mmatricea
. ln unele
a"rn 82=B,rcntltilcd,Bk=8, B:A-rr--('"'rl \-z -z.l j, ;fre N*. Atunci A' =(Iz+ B)' - tr+fClno z t = Ir+[Iq ") = k=l
l"o,
t7
Observlm cd in exerci{iu este suficientll alegerea convenabil[ a matricei B 9i nu este necesarl memorarea formei generale a matricei A" .ldeea scrierii matricei,4 sub o formi convenabili poate fi folositl qi pentru matrice de ordin n cron) 3.
(t ,)=fr.2'-2 l1z'-t;).neN*.
/i
4 q
I
Fft
Expupr,r
r.
(tz
riez:l o
-1\
(0
z -t\
BI
lui A' =(Ir+ B)'putem folosi formula binomului lui Newton. Cum .B' = | O
ST
[0
,Bu =
&
Or
n)
3 avem:
m
-2n\
Lform[ adevlrati qi pentru n e {1,2}.
:[
(r 2 3\ pg: (6)e.-/4@) ei cB :1. Folosind 2. Fie n:l -, ; -u l. ,*n B : (! 2 3) ei c:l -zl atunci [rJ [, 6 s)
asociativitatea inmullirii matricelor, obfinem:
; rJ.[:
'i
IJ.[l :
"t']
n'
[l ;fl) r)
b)
,Ch
1'
=(CB)'=!GW=C(BCIXBC)""'(BC)B=
z ci
(z-1)
ci
Ei
1.
Calcula{i:
,,)'
st
,-(l ;
\
catcutali:
,[i i).,|.i i]
(1 i) t?
18
bl
:)'
,s
-1 !
ecesara
x
i'
t)
2A, 38,
rorositd
,, ,/r*matricere
: (l ]r) t, se carcureze A + B, A - B,
zA-38, A',
AB,
s
:arcurur
rultd
cL
5.
, A' , I r+ ,4 qi (t,
+ ,1,)'
Consider6m matricele
A gi B pentru
in plus, avem AB
BA. Sd se arate cd
14)
6.
,2).
a2
a,)
;/Calculali
rolosind
AB si BA.
t2@5
.
BA,B=
il
6.
consideram
rt r: (1 ') ^: (\ l)
*,r"r
incdtAB
Ft.r
,b A:
{
(l
1). -^(z).
Afla\i a,
dacd
n' n'
=(1
3)
'l ,"o:(;
Slsearate
12. a) Sr
se
))..^(c).Afiafi
x,y,zdacd
n*u'=(1
1o)
ca(i,b)'=B'A'.
,4ggLu,h
verince egaritatea
/)t '*
At
'
'9*
b) SI
se determine toate
x' =( l -
u5
19) 22)'
l3.
Se se arate
c[ existl
o infinitate de matrice
ce satisfac egalitatea
A' - Ir.
19
i.1,
se determine matricele
si
Betiind
cr
ru-, =(l
oricare ar
0r)
ot
e-zn
=(f, ?)
rs. sesearate
7^ o-)'= f+^en .4n \ "e( \-9 -5) [ -9, ,/I =1_rrno cosct,/
fi
cr,,P
fi z e N'
'-Ur)'
16.\Considerlm R"
co.scr sino),
i)
,R"
.&
= &*p , oricare ar
ar
IR;
fi
cr e IR gi
n e N*.
cu az +b2
*0.
ii) S[
se demonstreze cL
A'
iii)
sr,".ur.,r",. (
rr
ll ,' [f ;)',n e N*
X e -4 B)cu proprietat ea AX
@) care verific[ X2 = A.
care = XA.
18. Fie
l:
[_" l)
-4
i) S[
ii) S[
iii)
SA se afle
matriceleX
e.4(R)
verific[ Xs = A.
,] ,* n:(1
a)56
i)
si
A'N6 .
secalcrrleze A2.
b) S[ se calculeze A'*'
20. Fie
n:(;
_:)
-5A.
a) S[ se verifice cd A2 =
b) S[ se calculeze
l' , n e N*.
20
(t o o)
82 Si 83 .
b) Sd se calculeze
l',
n N*.
u' =(or',
=", bca-d
=or-dn
Aa
=9Iz gi sE se
e N*.
(,1-
26. Fie
e./(C).
inci.J
27. Considerimmulfimile:Xt: {0, 1,2\, Xz: {2,3,4\ qifi: {1,3,4,5). a) Si se construiasci maticea A cu trei linii qi trei coloane cu elementele
a4: lXinll
,unde
Ml
ctii,Y
i,
j e {1,2,3\.
2t.
Si
linii
zero.
gi
b,i:
c\Dacd A este matricea din exerciliul27, calculafi A + B. Explica,ti de ce elementele de pe fiecare linie 29. ConsiderlmmulfimileXyXz$iXzdinexerciliul2T
a) S[ se arate cdX: {xr,xz, ...,xe).
i-
1, I e {1,2,...,6}.
i
I
"' to
ll
daca
aaca
x,eX,
i, e x,'i e {l'2'
Si
3} si'r e
ll'2'
3'
"''
6}'
c) Calculafl C
.Ct
explicafi de ce C -C'
2l
Trsrn
DE EvALUARE
Testul
Rezolvali.
1. ri",a:lo
(t 1 s\
t -2]|.'q@). [o o t)
A'A'
a) S[ se calculeze
b) Sd se calculeze
o 0 0
l'rneN*
4\
0 I. -2)
B'
, n)-2.
A(b): A(a * b),Y a,b e C'
b) Si se arate cd A(a)'
(tt o 2o)' c)SlsecalculezeIo , o l,zeN*' [-s 0 -e) (z -l -1\ (t I 3. Seconsider'matricerer: [_i _?, ,r,J,r: [l I
a)
1)
,rs:ft+78.
l,,l
Si
se arate cdAB
BA-
c) Si se calculeze
C,
z e N*.
Testul 2
Indicali r[spunsul corect.
l.
"u"'
0;
b)
1;
c)2'*t;
-2'*t'
.
ur)lr,u,"e
{(:
c)
{0,1,
r,
rr}
t;
b) 3
!;
16;
d) 64.
NOTIUNEA DE DETERMINANT
Vom asocia fiecirei matrice p[tratice Ae -(,(C) o anumit[ ,,caracteristici numeric6", mai exact un uumdr complex numit determinantul matriceiA Sinotat deL4. Cu ajutorul acestei nofiuni vom caracteiza maticele inversabile din .4(q, in sensul discutat in cryitolul precedent. Determinantul unei matrice p[tratice din -./(,(Q se nume$te, pe scurt, determinant de
ordin n.
l.
Determinan{i de ordin 2
Consider[m matricea A
(a ",1.4@). :1" b\ Am vlzut ci inversabilitatea lui ,4 presupune existenla [c d) (l) unei matrice Be l(C) astfel incit AB : BA: Iz. (ad-bc 0 (a y ad-bc u - \ a L-.A u -b\ +0,atunct AC:9r'=1" vvDvrv@wo nv \-'-' --/-z' FieC:l l.Seobservdcd l:(ad-bc)Ir.Dacd .."--(._" ad_bc)
o )."' I o
matricea B
I :--:--C
ad-bc
- bc:
0, atunci AC
A :A,
(BA)C:Oz
Ir:
AB
:ArB:6l,
e .,,//r(A) nu verificl relalia (l). tn concluzie matricea,'4 este dac[ numirul ad -bc :este'nenul. Aceasta ne conduce spre urmdtoarea definilie:
e
Definigie
Fie
o''l
-/(,@). Aflrnci
det
A:
orozz- orzoz,
gi notalia
[4" (o,
o''
ar,
Reamintim
) folo.i* )
6 S,. Deoarece
sr: {e, t}
unde
r:[;
(t 2\
;)
$i
r:U
(t
2\
i),^,
e(e): I si e(t) - - I
atunci
a,"l u"l=orrorr-arzozt=e(e)ar"rr.,az"p1+e(r)arr(r)azr(z)=
Azzl
oeS2
e(o)aro(1)az6(2).
n, n eN*.
2- Determinanfi de ordin z
i i i
lhfinifie
pie
A: (a)e4@).
Atunci
det
A:
oe5,
oeS,
reprezintd
aln
a2n
sau; pe
t.ffi, lrrlil;.;
a12
don
produsul 41o(r)42o(2)....-dno(n) Se nume$te ternten al determinantului de ordin n' El Printre cei n factori ai apare in insumare cu seilrnul .+" dacl o este par6 $i cu serlnul-,,-" dacdo este impar6. n reptezitrtd unui termen nu existe doi situa,ti pe aceea$i linie sau pe aceea$i coloane. Determinantul de ordin
Pentru
oes,
srrrrdl
termeni apar cu
,,*"
n!
$i
,,-"
Observagii
1. 3.
2. .Defini1ia
det
Determinantul se atageazl numai matricelor pitratice' se poate aplica gi pentru determinan{i de ordin
A:
arr.
DacilAe
4g)
cu una din
mu{imile QsatZ.
f(t 2 3\ (r 2 3\ (r 2 3\ (t 2 3\ (r 2 3) (r 2 3)l &=il: ; ;,J,[, ;;),1;; ;,J,[; ;;1,[i ,),1, , 3)1, de ordin 3 rezulta: iar primele.";r"*l*: r#,;: uir,1,,lr. trei impare, din derinilia determinantului
lq, 4z
q,l
4<tloz<zlas<3)= art azz
attr
arz azr
atzr
drz
aB a3t- aB
a22
putem calcula direct un determinant de ordin 3 folosind regula expusl mai jos, numiti regula Scriem sub determinant
lui
3
liniile
cotoane.
l''-x
1rr1:r;-r*-\orrl
ai, )4-}4,,
a;', arlan
pentru calculul determinantului se aplici o regulE asemdn[toare determinantului de ordin 2: se adunl pe cele trei produsele de pe cele trei ,diagonale principale" ltiniite continue) gi se scad produsele de artazzazs, anoztatz, arza23 ar, 9i se ,diagonale secundare" (liniile punctate). Astiel, se aduni termenii: scad termeniil. a* a, o3t, a, ozt dzz, arz a2r a31 .
putem calcula un determinant de ordinul 3 gi dupl aga numitd ,seguld a triunghiului" Se formeaz[ triunghiurile din figurile a) qi b). Se adun[ produsele d9 tr.ei mrmere calculate figura b). regula din figura a) qi se sJad produsele de cdte trei numere calculate dup[ regula din
,,;
figura a) f,IGMPLU
iffi
figura b)
lin n. El
factori ai
eprezintd
Si calculim determinantul
I apar cu
una din
PROPRIETATILE DETERMINANTILOR
Pentru calculul determinanfilor de ordin n, cu n 4, folosirea definiliei este practic imposibili datoritn numIrului mare de termeni care apar in sum[. Vom stabili in cele ce urmeaz[ cdteva proprietSfi ale determinanfilor care vor facilita acest calcul.
Proprietatea
Dacd
Ae
.4W),
atunci
det
A:
det
nlJtd:
azt ozz'
transpusei sale.
Demonstrayie. Dacd
A : (a)
=
atunci
oeS,
At
n).
Avem
MA:
GS,
oeS,
)e(o)a,",,rozoe).....ano1n1
le(o)a"-,,"(r))o(r)4o-r(o(z))c(2) ...'4o-,1o1,;;o1,i =
ryula lui
'S,
linii 9i 3
cd
det A
: L
c-leS,
elo-l
o,
1ryta
c,
.
1z1z'
...' a a @)n=
t
teS,
e(t)a",
t)to 1(2)2'
...'
"(n),
:I
-s.
"(")4,r
srt
se adund
O consecinfd foarte importantd a acestei propozilii este aceea c[ toate proprietifile referitoare la linii valabile qi pentru coloane, gi invers. Deci liniile gi coloanele joacl acelagi rol in calculul unui
2
&erminant.
hoprietatea
cele trei ar, 9i se
-//"(A) prin
schimbarea a dou[
linii
late dupd
in consecinld,
det
...'bpo(p\' .--'bno(,) =
...' a
po(p)'
Iln
!Eo
hD
Lini
Consecinftr. Dac[ madcea Ae.//r@) are doue tnii (coloane) egale, atunci detA:0' Demonstralie. Schimband locul celor dou[ linii egale obfinem tot matricea A. Dn proprietatea anterioarl rea;/itl det A: det A, deci det = 0.
Itac
k{1,
-fl(A)
este o combinalie
liniarl
de forma aP + PQ unde P 9i
a det Ap + p det Ag unde Ap qi Aq sunt matrice linie (respectiv matrice coloan6) iar o,BeC, atunci det cu linia sunt matricele oblinute din prin inlocuirea liniei (coloanei) respective cu linia (coloana) P, respectiv
A:
(coloana) Q.
'-Fie ( oo[
Demonstrafie. Dacd
Q = (qrp
Qk2,
A:
cu crp
at,
pQ unde P=(pn,prz,..,pu)
gi
"',qr)
atunci
gi proprietatea se scrie:
lb=
Wrr+FQ*r Wn*\Qrz
i
Pu,
+Plq*,
Qrz
det Aq.
Qu
h
I
I
Anl
q*l
det Ap qi
lan d,2
respectiv
=
am
intr-adever det A
:)
o *(n)
: f e(o)a," oe&
oeS"
1t1azo1z1'-""
(*r*-,
+ 9q*"(*l
)""
' a,o1n)
=)e(o)(oa,,o)aza(z)'...'p*o,)'...'arc(n\*9ar,(r)aro(21'...'Qrcg4'...'an o))=
=
crf
:crdetAp+$detAg. Se observl cI proprietatea se pestreazd dacd linia (coloana) /r este o combinagie de mai multe linii (coloane). Adic6, dacl linia (coloana) /c este egall cu arPr+arPr+...+a,\ cu {, Pz,-..,P,matrice linie (coloan[), t>2,attxrci detA=o,detl, +ardetAr+...+o,detA,unde,{ estematriceaoblinuttrdinlprin inlocuirea liniei (coloanei) & cu 1, ie {1, 2, ..., t). Consecin(e. Fie I : (ar)e -d/,@) , n)-2. 1". Dac[ matricea B se obline din,4 prin inmulfirea unei linii (coloane) fixate cu un numdr oeC, atunci
detB: crdetA. Zo.Dacl maticea A are dou6 linii (coloane) proporfionale atunci
26
det
0.
f.
Dac[ o linie (coloani) amafrcei A are toate elementele egale cu 0, atunci det A:0. {e. Dac[ o linie (coloand) a matricei este combinalie liniar[ de alte linii (coloane) din,4, atunci det A: 0. Dac[ C este matricea oblinutd din prin adunarea unei linii (coloane) cu o altl linie (coloand) din A
f.
det A.
Danonstralie t". Aplicim proprietatea 3 matricei .B unde P este linia fixat6 din I gi F : 0. Atunci A, = 14 9i, in consecin{l dr*B: a det A. Datorit[ acestei propriet{i, in calculul unui determinant, putem da,,factor comun" pe o linie f,tu pe o coloan6.
fierioarl
lePqiQ
Ap qi Ae
in determinantul lui r4 scoatem o factor comun pe linia fr gi obfinem un determinant cu liniile k 9ip cgale. Deci det A:0. : 0. 3o. Linia nu[[ este proporfional[ cu orice altl linie alui A, deci detl f- Dac[ linia k este combinafie liniar[ a liniilor p $i q atunci 3cr,BeC astfel incdt arj=Mpj+Ba* V7e{1, 2, ...,n}. Aplicim proprietatea 3 matricei I unde P este liniap alui A gi Q este linia q alui A. I)ooarece matricele A, qi 4 au, fiecare, doud linii egale, rezdtd cd detAr: det4:0. in consecinp,
MA:adetA"+BdetAn:0.
5". Fie C matricea ob{inut[ din ,4 prin adunarea linieip cu linia q inmultiti cu creC. Rezult[ cdlinia p a lui C ese combinafia liniari P + aQ unde P este liniap abti A gi p este linia q alui A, iar restul liniilor lui C sunt Aplic[m matricei C proprietatea 3 unde Ar: A iar An are liniilep 9i q egale. Cum irlentice cu liniile lui
'cu linia
,Pt)
9i
l.
4:0
rezulti
cI
det C
det
A+
det An
det
A.
Dreupr.p:
ninantul
lt ll 2 e
4 | 13 6 7
3l
11.
r)FieA:l? -'----
tt 1584tzl
9l
*r.-dafactorcomun2pe
coloana2 9i 3 pecoloana4.
I a tt L)FieA:l x
ulte
De altfel, faptul
b y
c[
A:
c z
l.Observdmcdlinia3estecombina{ieliniar[aliniilorlgi2,deciA:0. reztlti
cdl.
linii
Nu este necesar sI folosim consecinfa 4o. Din proprietatea 3 qi consecinfa lo (mai ugor de folosit)
la b clla
egale.
la b cl la b
cl
27
A: (au)e.r//,@), fl22 Si iie{|,2, ..., n\ frxate. Not[m cu A, determinantul matricei obtinut[ din I prin suprimarea liniei i gi coloaneiT. Determinantul A, are ordinul n - 1 gi
Considerdm matricea
se numegte
Proprietatea 4
Fie
...,
r}
altli. A cu excepfia,
eventual, a elementului
i:j :
n.
Atunci a,t:dnz:
...:on,_l:0.
Cum
arcg.s.azo1z1.....ana(n)
corespunzitorluio
o(i), Vie {1, 2, ..., n-l|. Mai mult, cum o(n) : n>o(i), Vie {1, 2, ..., n-L} reniltd c[ nici o pereche (i, n) w I < n nu este inversiune a lui o. Atunci o gi permutarea r asociatd lui o, au exact aceleagi inversiuni, deci gi aceeaqi
paritate.Esteevidentc[asociereao+resteofuncliebdectivldelamullimea{oeS,
in consecinld
det
lo(z):n}inS,-,.
A: f, e(o)a," ces'
1r1azo1zy.
.... d,o(,)
=I
;[ji=,
a(6)arc1r,azo(z). ....on-to(n-t)an
= a,n
o.S,_r
e(o)ar",, )azo(z).....an-tc(n-r)=
Analizim acum cazul general. Schimb[m in matricea A linllle i gi i + 1 intre ele. in noua matrice
ultima matrice schimb[m intre ele coloaneleT gi7 + 1. Apoi schimblm coloaneleT + I gi j + 2 'gi repetlm operalia p0n6 cdnd elementul a, ajunge'pepozilia(n, n). Fie B aceast6 ultimi matrice. Cum.B s-a oblinut din
schimb6mintreeleliniilei+1qii+2.Repetlmoperafiapdnlcdndliniaiamatriceildevineultima.in
prlln n - i schimb[ri de linii $i n -7 schimblri de coloane rentltl cd det A: (-l)2n-(i+i)detB= :(-1)'+idet,B. Deoarece, cu excep{ia liniei i gi coloanei j, restul liniilor gi coloanelor l.ui A gi-au pistrat succesiunea rezt;Jtl c[ minorul L,n din ,B este minorul A, drn A. Cum linia n a bi ^B este
(0 0 0
matriceaA. Proprietatea 5
le{1,2,...,n\ fixat.Atunci detA: o,rT,t+a,rI,r+...+a,oT,,. Demonstralie. Consider[m matricele linie Pr : (a,,0, 0, ..., 0), Pz: (0, a,r, 0, ..., 0), ..., P,: (0,0, ...,0, a,,) gi notlm cu{ matricea obfinutl dinl prin inlocuirea liniei f cu linia Pi, je{I,2, ..., n}. 56 observ[m c[ linia
ialttriA este(a,,,di2,...,
an):Pr*Pz+...
+Priarcomplementulalgebricalelementului a, inmakicea
Observagii
1.
Egalitatea din proprietatea 5 se nume$te ,dezvoltarea determinantului dupl linia f'. Datoriti acestei propriet[fi calculul unui determinant de ordin n se reduce la calculul a cel mult z determinanfi de ordinul
2.
n-1.
Datorite faptului c[ determinantul unei mahice este egal cu determinantul tanspusei ei rezulti ci ,deztroltateaunui determinanf' se poate face dupi o coloan67. Deci, dacLA: (ar)e .//.@) giTe {1, 2, ..., nl este fixat atunci det A: Ai.frt+qi.f ,i +...+ar.l*
28
Proprietatea 6 Dacd A,Be -4@), atunci det(AB): det A - det B. Demonstralie.FieA:(a,i), B:(b,),AB:(c*).NotdmcuBy82,...,B,liniileluiB9icvLyL2,...,L,
liniile lui,,4.B. cum
ri :
c,,):(truu,r,firuu,r,
b22, ...,
,trrur)=
:
). Cum
a,r(b11, brr,
br,) + a,r(br*
....,
f/")
rluio
{ie{1,
nu este rceeagi
j=l
iarAB:l
:' l, rez.,lthcd
[r,,l
Zo',,,8,,
s,-,
lor,,B,,l
[8, )
r ""
"' ''*l;;,";,.1
" ;;,,l
I
natrice
-1;=il eDet[m
iutdin driarh'...'a,j,'uol "'l: detAB: I ti'i2'"'inl=11'2"'n' letB: l""l [;;,J pdstrat \a'' ) (8r,,) B este f ',) 8"" Lii. :Zaro<rora(2t....-dno(n).a.,1 r(")'d"tl 4 l: l:Zo,,rroro12t.....ano1nt oes' a, in oer. t;,'] [r;,,,l : I e(o)a," o)azo(z)'...'ara(n\'detB = detB') e(o)a,",,, ozo(z)' ...'a,or,r:detA'detB . Gt
.
oeS,
0, o,,) c[ linia
mtricea
CALCULUL DETERMINANTILOR
Am v6zut c[ datoriti posibilitlfii de dezvoltare a unui determinant dup[ o linie sau coloanl putem reduce calculul unui determinant de ordin r la calculul unor determinanfi de ordin n - 1. Mai mult, aceasti poprietate ne lasd libertatea de a alege linia sau coloana dup[ care dezvoltlm determinantul.
'rlr'
acestei
Exeuplu:
Considerdm determinantu, O
ordinul
ulti ci
,,i'l,i
.
:l;
r o2l lz 16 3 7 6l
tt 142s4l
; 0
;1.
29
0. dezvoltim determinantul dupi aceastd coloan[. Astfel, rlmdn de calculat doar doi minori de ordin 3.
,l
3 pe linia 2 a celui de al doilea determinant' comun 2 pe linia 3 a primului determinant qi factor comun
' lzt zl lzt 2l dou6linii A: - 14 .l; ; Rezult' - ,t l, | 2l= 0, deoarece fiecare din cei doi determinanfi au rwzur*o lt -4 ril E 1 "l egale' cit mai simplu determinan[ilor, putem concepe o ,,strategie" pentru a calcula Utiliz6nd proprietitile ^ pagt: un determinant de ordin n. Aceasta constl in urmatom
l.
2.
daca este posibil chiat n - I zerouri' C[ut6m s[ ,,formim" cit mai multe zerouri p" o iiri" lcoloanl), *r,nit" numere la alte coloane (linii)' Am o coloani (linief fixag, inmultitE pentru aceasta, "r, "O,rravdzatcdacesteopera,tiinumodificdvaloareadeterminantului. format zerouri, ajungind astfel la determinan{i Dezvolt6m determinantul dup[ linia ("oloa"u) pe care am
4l
11. Form[m zero,ri pe linia 3, fix6nd coloana 3 pe care
l,i-,1 ,
lo
rrr- 2 ol
ol
ultimul determinant dup[ linia
3, rcnrrti,A =
20.
(-l). (-,)"'
l-r' xl:
: 240'
o:l_.
li
t,
\ :, t66 l; 'l
i:l
tz
-4i
n factor
minant.
rui linii
care nu sunt numerici aceast6 strategie este dificil de folosit. Vom prezenta, fo continuare, dou[ tipuri de determinanti particulari qi doul aplicafii ale lor in calculul unor determinanfi.
,o t-'r
r-'r'l-i xl:-'o
(-rz\:z4o
ci
matricea
A:
(a,i)e
4@)
este
>
j,
di). Am
rminanli
rdic6 are toate elementele de sub diagonala principall nule. Matricea I se numeSte subdiagonald dacd a.:0,Yije{\,2, ..., n\ cu i < j, adicd toate elementele de deasupra diagonalei principale sunt nule. Si
A: (au)e-//r@)
s4radiagonal este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal[. Danonstralie. Pentru n : I proprietatea este evidentl. Presupunem proprietatea adevilrat} pentru orice &terminant supradiagonal de ordin n - l, n > 2. Prin dezvoltare dupi coloana I oblinem:
dr,
dzn
azz azs
=
42,
o3,
nmulfim
a--
a3n
em face
0 4""
arr'?l)2
'
o o*
00d,,
Cum ultimul determinant este supradiagonal gi ordinul s[u este n det A : arrar2' ...' drn .
- I reztltd cd
Deoarece determinantul unei matrice p[tratice este egal cu determinantul hanspusei sale, renfltd cd gi pentru determinanfi subdiagonali.
e care o
upi linia ratricei I este aceeagi, anume (n l)b * a. Pentru calculul determinantului lui I putem aduna toate liniile (oloanele) la prima linie (coloan6). Aceastl operalie este posibild deoarece adundm, pentru inceput, linia {coloana) 2lalinia (coloana) 1, apoi in noul determinant adunlm linia (coloana) 3 la linia (coloana) I qi cmtinu[m procedeul. Vom aduna toate liniile la prima linie. Obfinem:
{n-t)o+
al
bab...
bA:
bl:
b
31
al
=l1n-t)b+
)b+ a b
b
00 a-b 0 0 a-b 00
0 0 0
:( nQ \t<i.7<r-t
= [(n - r)b+al(a-b)"-'
,
Refinem: I
a-b
Y(a. a* a,
Determinanfi Vandermonde
It la,
Fie n> 2
I 1
a2 a3
I
an
si
a'ar,..,an
C'oeterminantU
I I
a,' a" al
.-.
a!'
se
noteaz[ V(a,a2,...,an) $i
Aplicafie:1
a:'
Ne propunt
se nume$te
Valoareaunuiastfeldedeterminantestedatideurm[toarea: Propozifie pentru orice n e N, n>2 sipentru or/lce apa2,...,an ec este adevdratd egalitatea:. V(a,ar,...,a, ): n (oi -o,)'
egale' atunci determinantul V(o"a""''a- ) este Demonstralie.Dacdprintre numerele at,az,...,an sunt dou[ (", - a,) =0 , deoarece unul din factori este 0' zero, deoarece zre dou6 coloane egale. cum, in acest caz, fl
1<i<i<t
l3i<j3n
A: | , ta
t:
lu"
egalitatea din enunf este adev[ratii vom demonstra egalitatea prin inductie' tn cazul numerelor o12a22...ta,e C distincte doud cdte dou[,
t: :
b'
lo' b3
b2
pentru n
z, v(ar,
E,
S[
se
I ... 1 x I o, az 'n-t o1. x' l r? a] '. .:. Fie frrncfia f : C -+ C cu f(x): | l"i-' a;-' ai-? x'-2
It
1
,ll ,ll
l,
Ir
loi-' a;'
f Dezvoltand determinantul dup[ coloana n deducem coeficientul dominant (coeficientul lui x'-t ): L,,, = v (a, ct2o ..., ct n-1)=,=,f1,_, (o, - a,) * 0 .
SE se G
"l
1( i<n_|
lo lo
f(4,)cu Deoarece f(a,): ['(o,):...: t@,_,):0(infiecare caz,determinantuldindefinilialui are dou[ coloane egale) rezultdcd (x at) [(x) : V(ap a2, "', o,-1) @ - a,-r)(x - an-r)' "" in consecinl d V(a'a2,...,a,): t(a,): V(a' a2, "'t an-t)(a,-an-r\a,-a*)""'(a'-4):
Ir
"l
lo lo
:(,
<i<j<n- t
lo\ az 14 111
a4
, rl Ir or,
asl
ato
orrl= @,
- ar)(ar- ar)(ar-
ar)
alaid
4 a]
..,a,)
gi
a2 a3
= (ao
ar)(ao
ar)(ao
ar)(a,
ar)(a,
ar)(a,
ar)
Ir
d, ) este ri este 0,
M.A: | , ta
lu"o
1
t,
I
b
b2
I d
d2
Ir 1 1 l, b c
lo' b2 c'
d
d2 r
>la b c
b2
d
d2
d3
c'
abd
acd
abc
l, r r t_
l" b c
c'
I l"' -11", b3 ct
c'
11
Ll, r r
{l* *
c' d2 c' d3 cd
lli
ouE cite
b3 b2
1l cd ct d3 c' d2
lt: ll;
I
b
b2
b3
1l cd : V(a, b, c, A. c' d2 d3
trXsrcilii prorye
1, av6nd
,ll '^1, ,li ;l' ,ll ll' ,ll il' ,l:. 1,1, , l? ll' ,ll ?l' r l,1 il, ,= -+.,+
SI se calculeze determinantii:
Sd se calculeze determinanfii:
'I
3i<n-t,
lr l rl lt ool lt o ol bl, a,b,c,d e R; al lo r rl r ?l' "|3 i rl' "|3 i dl loorl ' Ir 231 lr ool lz ol lz o rl
Ir ool
1
?l'
'l; I !l'
33
rr -1
3.
'[3
S[ se calculeze determinanfii:
'ril' lzo4l
,,
zt
li '- -ll,
o ll,
l-r
lt
-1 -il
-r
a
z -rl,
zl
o'l
It+i
t-i t-;l
b
S[s
,I
I
la o
'li
"',
1,.1, 'l"o.'o
u'l;
oll
lo
I
It+" c+a
I'
a+bl
,li
S[
,io'rl;
c+a
I
lcosla
|
cos2b cos2cl
sr
I zab Zbc 2ca | st I a+D b+c "*o l; (b + c)2 (c + g'l + n1' l1a
Justificafi egalit{ile urm[toare
la'+b' b'+c'
la' +
c'
IR"
,E
,11
S[
(fir[ a calcula
determinan]ii):
'li .fli i il' 'li r il)+ + +l' 'll i :, il ** olo ':" rl*\lll I
Ir
,
se
a,b,c
*o;
lu"
l+
1l
,ll
I a dla+b
lobcl
al,unde a,b,c e
bl
]R.
Stabiliti identitatea:
d) a,
l, a al in aooe moduri.
S[ se arate c[:
lu""l
10.
Fiel
A,
It , lr y ")
vrl
.A
lrrvl
ol=(.v-x)(z-y)(z-x);
13. Fie A,
a) A'
14. Fie A
I )z
lf
*s I +z' I *y'l
ry l=11+y'+*\x+y+z)(v-x)(z-x)(z-v),
unde x,v,z
eF.'
4i
SE se
Fiel
7.
,ll
SI se calculeze determinanlii: I
It o l zl
lz
-2: J 2t 2
L.
1a J
,lr i i
&
rl
sl
lr r r
il,
:l
.,li
l+
J 6
8
nl;
-I )l
l l rl 0anl a o "l b c ol
ls
lq -4 4 rl'
-8
It l t rl lz -2 2 tl.
8rl
SI se arate c6:
,l2i"a lacb"l
orl(
lobcal
lot 3a2 3a
ll 9. Si
(*'i za;r'::;
il=,,-r)6,
rl
l? urlr
hii ,l l,;;
a,=l t
a)
lr x+2 3 ... ,l
2 x+3
lx+l 2
nl
10. Fie
ef,*r(c)
e4@).
.4@)
lr
II r......1
,l,,rrden>ZsixelR..
2 3
**rl
A:-A,.
omatriceantisimetricd,adicd
a) A2 + B': (A + iB)(A -iB); b) det(A2 + 82y> O. A e ,//l(R) o matrice cu proprietatea ci pe fiecare din primele trei linii elementele sunt in progresie
aritmeticS. Sd se arate
cd
A:0.
lobcl lc a tl * O.
lorol
Z.Sdsearutecdo^"rli"
i
2.c
il=o,atunci a :
"l
t7.
lru
A e ../((R) cu det (U)
c-0.
(l).
I sau 1.
Se se afle valoarea maximd a unui determinant de ordin 3 avdnd toate elementele egale cu
18. Fie
:8
qi det
TESTT DE EVALUARE
Testul
Rezolvali:
1
1. ri"r,: '
tl
B. -4,
care 10. Per
Definil
b3 ,'l
a) SI se calculeze Ar 9i Az.
Ohsen
: Az:0.
e f sl o h,l. -h0il -i -j 0l
3.
a) 56 se calculeze in dou6 moduri determinantut
b cdl
hda MA
P.
nversl
Da
*ly,
lx vzl
,rl, ,,r,,
o.
&sprir
tlopo:
b) Sr se aratecL
x'+ yt
z' -3ry2
(deci s goprir
Testul 2
Demot
1.
rldicinile ecua{iei
5x3
x' -1
111 xr x2
A_
111
x3
Icorer
Demot
&terr
c)0;
- 1;
(e).t
o;
b)
1;
c)
Notiir
a)sin(a
+b+c);
+b+c); c)0;
[sinc cosc
sin(c +
x)/
l?
d)2+sin(a+ b+c)'
ompl
(&zv(
36
MATRTCE INVERSABILE
Dcfinitie
O matrice Ae
tN -//"@)
../((C)
se numeqte inversabild
Be.//,(C) lbcmafii:
astfel incAt AB
BA
: 1,.
in -4"(A)
Ae,/((A) existii cel mult o matrice Be -/{,(A) cu proprietatea din enun}. intr-adevlr, &AB:BA:I,siAC:CA:I,ctrB,Ce.//"@)atunciB:B'1,:B(Aa:(BA)C:Io'C:C'Deaceea,
Pentru o matrice
[l
UA este inversabili, matriceaB din definifie este unic[. Ea se noteazd A-t qise numeqte inversa luiA. t. Dacd inlocuim, in definifie, mu[imea C cu una din mu[imile IR., Q sau Z obqinem no{iunea
Q gi respectiv Z. Rezultatul care unneazd caructeizeazd mafrcele inversabile din &sprinde metoda de determinare a inversei unei matrice inversabile. Avem nevoie, mai intii, de urm[toarea propozilie.
de
IR,
4@)
i li
aYem:.
matricei
este zero, (deci suma poprietate adevdratd gi pentru coloane). Ibnonstralie. Consider6m matricea B ob{inutii din ,,4 prin inlocuirea linieiT cu linia i a matricei A,lida i inindnd aceeagi. Deoarece matricele A Si B difer[, cel mult, prin liniaT atunci complemenfii algebrici ai fuentelor corespunzltoare de pe linia 7 din cele doul matrice sunt aceeagi. Dezvolt6nd determinantul
i, = 0 $i ayl r, + ayl r, + ... * anl, = 0, produselor elementelor unei linii gi complemen{ii algebrici ai elementelor altei linii
r, + a,rl r, + ... + a,nl
ffiiceiBdup6liniaToblinem: detB:ai1l7+a,2liz+...+arlin.Pedealtdparte,matriceaBareliniileigi
jgle.Atunci
ftoremtr
det B
se face analog.
O matrice Ae
-./((C)
Ibnonstralie. (+).Deoarece A.A-t=1, rez;u/rtd cd det(A.A-')=detl,=1. Din proprietatea &errrinanfilor oblinem det A.det A-r = 1 , deci, in particular, det A + 0. (e). Fie A: (ar).
c detA?
6a
f,, I,
tr{ot5m cu
I,r
I
nz
l*
matricea
ii
(deci cu
|,n
DacLA
.A*:
(b,r)atunci
renlJtl b,,:
37
det
A, Y ie {1, 2, ..., nl
Si
b*:
0, V i,ke {1,2,
..., n) cu i
*k.OblinemA.A*:
(det
A). I,
gi analog
A*.A:(detA). {.
Deoarece det
A+0rez;ultilcd ,A*
.
n (hr.)=(""+"*^.).n=1,.
Observa|ii: 1. Matricea
detA
.l
SIr
d(
A*
se nume$te matricea adjunctii (reciprocl) asociati matricei A. Ea este, de fapt, makicea transpusd a complemenfilor algebrici ai elementelor lui ,4 qi se mai poate ob{ine astfel: se considerl gi se inlocuiegte fiecare element al ei cu complementul s[u algebric. matricea
SIr
a)
l'
2.
esteo detA matrice p[tratic[ peste IR, deci A este inversabild,in -,/{^(R). Proprietatea se pistreaztr dacdinlocuim
det
A+0arrnci
A4=+l*
mulfimea
IR.
.//r(R) $i -,4,(Q).
3.
Ae -./(,(Z) este inversab ildin -//,(Z) dac[ 9i numai daci det A: + 1. intr-adev[r, dacd A este inversabllilin -.//,(Z) atunci, cum matricele
a)
reanlticd detA
Reciproc,daci
eZqi detA-t eZ.Deoarcce detA.detA-t:1, deducemcd, detA:11. det A : * I reztltlci I este inversabil[ in -4.(Q) gi l-r = J- A*:1 l*.
detA
(A' inv
Fie Fie
A*,
deci gi ale
lui
l-r,
sunt
Exnuplu:
l@). lt (201)
Vom ar[ta
cdA
este
l-r.
qia
C.0
(t -2 4\ Calculdm complemenfii algebrici ai elementelor lui ,,4 gi ob,tinem matricea adjunctl A* :l 4 | -2l|. [-z 4 t)
lnversa matricei
"':li i ila l; : ll
I
:(-D'11
?l:'*o
a)I
este A-t
=!.
9
A*
s e el 4t2l e s el e.,l/r@).
__t
2 _t 4\
2 4 _t 1l
Fie
ss
Sd observ[m cd dacl matricea
s)
l(R) A-' . .*1(Q) rezultl c[ l este inversabil[ ?n -/t (R) sau l(Q)
este g0ndit[
in
sa.u
.
a)l
./t (Z).
- I sau l,
b)1 Fie
IL Fie
38
a)! b)!
rlti
cd
,Eqercifii propue
1.
$ricea siderd
SI
se arate
ci
si
se calculeze inversele
lor:
tii:
este o
ocuim
ile din
3.
ntregi,
'[i (o r r\
; l]'
, [ ft
(t t t)
@[i
il,*[i ii;,
o,,J'**eecsie2+e+r=o
[r -l t)
+
men{ii
1,
Fie A,B
. -tr,(Q
m tl. ")lt t) o [r [z -r ^)
cu proprietateacd A2
(r 23)
Aa
- A,
sunt
sunt
=0,.
Se se arate
cI matricele
I,+A $i I,-l
a
7.
I,
( a,,, +
L*
Lr,
-A., )
gi apoi
si
se
1
g.
i. Cum
[r tz)
a) SI se arate cd A2 -5A*4Ir=0r.
(orz\
-l4A-121,
sau
l,
4$)
AB.
a) S[se aratecd
(1"-A)(1"-B)=1,.
cdAB
b) Sn
11. Fie A
se demonstreze
: BA.
detA:0.
ECUATII MATRICEALE
Numim ecuasie matricealdorice ecuafie in care necunoscuta este o matrice (nu neap[rat pitratic[). De obicei, ,,coeficienlii" necunoscutelor sunt matrice pltratice inversabile. Propozifie Fie n,zeN* , Ae ecualiile matriceale:
are solufie unic6
fr
Slser
l(C\,
.
Be
-/((C)
,(l (o ,[l
L
4,,(C)
Demonstralie. 1". inmu[im la stanga at A-t qi obfinem solufiaX: Al C'. 2'. inmullim la dreapta cu .B-r gi g[sim solufiaX: C B-t . 3". inmu[im la stdnga ct A-t qi la dreapta ct B=1. Obfinem X: A-t C B-t
Siser
3.
Rie A
demor
ExrprplB:
tt)-f2 -'),, ed@) ilx.(4 ' (1 3) \o t) (z -l) (+ det B:l*0renilthc[Besteinversabillin.,//,@).Calculsm ti"r:[i ll\ u,a:[; ,'.J.r"our"ce ,.,| : :(3, -l'l ^B* 9i oblinem: B-' B* [-l 4) -'ul. f 3 -1'):f Ecualia se scrie xB : cgi atunci x: c' r-' -(' -[o -t) ' r .J [.-r + J-[-r 4 )'
, Xet,(c) ', [1 ;)":(l)
Rezolvafi:
l.
Fie A,
a)S[t
L 3.
FieA,
ri.,n
(z 5\ :[z
.,)
a)SIt
ll * 0 renilti cd A esteinversabil[
in ..//r@).
Calculdm
l*
qi
SIser
obtinem:
C:L(7 v 1l[-2
-')
f I)\z)
'):
I f-3) :r1
[o):l o
I rrl
I rr J
cddacdx:[') u*r,",
ty
s6observam
-= ce U
(l
5)
(x) (tt
/3x+5v\ rl)
l3x+5v=l
(r)
Oblinem astfel o metodl de rezolvare matricealI a sistemului (1) care are solulia *
metodd va
Aceast[
fi aprofundat[
?n
paragraful urm[tor.
40
F4rcipii proptse
S[
se
rezolve ecua{iile:
, (l i) .:(1
i)'
ot
(1
o)
3)= fr U
-r'1.
-t)',
,{: ",
,1f;t'
*P
,
;).(; i),=0,
Fie A,B
cu proprietatea
ABX
.
')".(i
e
'o),
=,,
X, oricare ar fi X
-/\.r(C). Sd se
Tnsrn
DE.EvALUARE
Testul I
f,.ezolvafi: (x
t.
2y x) Fie A: | 2y 0 -x l. ,4@)
l., x
o)
L rie,l:lO 0
ml* )[;):
gi
(032\
gi
y pentru
care
s[ se calguleze
A-1
3.
a)
Si se calculeze A3 . b) S[ se arate cd B este inversabil[ gi sI se calculeze B-r S[ se determine matricea X e l(R) care satisface egalitatea:
[o o o)
(t
2 3) (-t 5 3)
corect.
Testul 2
L
L
c6testesumaelementelorinverseimatricei,q:lo
(t r
r\
d)-6.
orice
xe
IR? a) IR;
b)
(- o, -
2l;
c)
(-
co, 0);
[o 2 *) @(;,**)
3.
catesoruliiareecualia
. (1 ;)=(, l,),,
una;
c)
e-//,(a)?
d) o infinitate.
@niciuna;
b)
dou6;
4l
SISTEME CRAMER
Considerim sistemul liniar (necunoscutele au numai puterea intdi) cu n ecualii 9i n necunoscute
peste C:
(l)
)"'*' t..................
I
...,
xn, deci
A:
dsmuft
se numegte matricea
sistemului.
Definifie
Sistemul
(l)
A a sistemului
detA*0.
pentru un sistem Cramer not6m cu A determinantul matricei a sistemului gi cu 4, liberi. determinantul matricei ob{inute din r4 prin inlocuirea coloaneiT cu coloana termenilor Cu aceste nota{ii avem urmltorul rezultat: Teoremfl. Un sistem Cramer are solulie unicl (x,,x2 ,...,xo)eC', datl de formulele:
,, =i
A. a., x2=;,
,t
,{
SEs
Sic
*= L. ,A
lui Cramer'
aceast[ liberi. Atunci sistemul (l) se scrie AX : B (forma matriceal[ a sistemului). Cum .4 este inversabil[, x,) (x, xr,..', ecuafiematriceala,(decisistemul(1)),aresolufia vnicl x:AtB. .z,,r(c).Dac6 ' cn
,{.
l-x,Cn vnde C6
C2,
Fier
..., C, sunt coloanele matricei l. FieT e {1,2, ...,n }. Din proprietatea 3 a determinan{ilor reztlticL A,:det(C1, Czo...,Ci-r,8,Ci,...,C,):det(Cr ,C2,
"',C1-,,f'oC1'Ci*t' "''C'):
t=1
Fie
Fie
c=
:ia.,
Ci*r,"', C,):
:xidet(C1,C2, ...,Ci-t,Ci,Ci+t, ...,Cn):xjdetA:x7A, deoareceA:(CtCz, "',Cj-tCi,Ci*r, "'' C') $i p"rtro orice fr * j, det(c1, br, ..., ci-r c*, ci*r,..., c): o fiind determinantul unei matrice cu dou6 coloane
egale.
a)A
c)D
CumA *Orczrrlt|cd
x.=L, i. ,A
{1,2,
"',n)'
a.
S[s
num
Exrrrplu:
l**y-z=o
fz*-y*z=3
llx +Zy +22 =13
determin**l
Cramer. Avem:
l,
ls -r tl:12, :10
1,,
lr2
,l
2 2l
I -{
Lz:ll
lz 3
0
l: rr
rl -tl: zl
z+ si Ar
:lt I
lz
-r
3l
o
|
[2:nl
36.
AplicAnd regula
lui
Cramer ob.tinem:
,=+'=#.=r,
,=|=4:2
9i '=+:#=3'
Deci
solufia
Eprcifii prorye
Sd se rezolve sistemele utilizdnd regula
lui Cramer:
b) ]4x
c)
ly+z=5
lx+z:3
|.r*y +52=14
l;::'"+3zr+4t=5 e)lrx *zy*ri'r',1 , 0l*f ';:r':;,':;u a1$riz,i.4-z=e ot _y+32_t=6 l+x+ey+t6z=2, L;; Lr*y _r_;='_;'
SI se determine valorile lui aelR pentru care sistemele urmltoare sunt sisteme Cramer:
l**y*z=3
lz'-v+32+2t=4
a\ lZx+y-z=2
lr-ytz=l
; l***+32=0
U)
",
=Lz*
3.
cx + 6y + bz =
Lrt
bx+cy**=).,
Fiea,b, cnumererealestrictpozitive,diferitede c'=ab. S[se aratecL xyz-x-y-z=2.
Fie a,b,c e
gi
x,!,Znumererealeastfelincdt
a'=bc,
bv
=ca,
astfelincdt a + b
{i
114
=0
a)Ardtati ca]zc+otr|l+b114=0
la+uall+c114=o
lzu*2" lli
c) Demonstra{i cd a
: b: c:
j=t
*o{f
0.
b)Deduceti
cal}c
lzu
la
cl
a 2c
6l= o;
"l
S[
se arate
unde
l"rl={l;;
tr,
43
o, orz ort
ar, dzz ozt
a,o
oro
l.
-4,0(C)
[";;
determinanfii
arz arrl lr, arz. orol lo, att lo^ azz orrl,lo^ azz orol,lo, dzt
1o,,,
lo., a."l la," a,.l la^. a^"1 "1, I "'"1, I " "l | " azzl lat lan ayl lal anl
orol
coloane
in C!
-/{-,"(C)
are
Cfl.Cj minori
- I al acelei matrice. S[ presupunem cd matricea A e -/{-,,(C) este nenul6, deci are cel pufin un element nenul. Attnci A
I
format din acest element. Mu[imea ordinelor minorilor nenuli ai matricei A este, in acest caz,nevidd (deoarece il confine pe 1) gi finitii, fiind inclus[ in mullimea {1, 2, ..., min(m,n)|. in consecinll ea arc un cel mai mare elemnt, adic6 Suntem condugi, in acest fel, c[tre urm[torul concept existl un ordin maxim de minori nenuli ai matricei important.
l.
Delinifie Fie Ae
rangulhiA.
Observayie. Definilia precedent5 aratd cd pentru o matrice nenulS
A e -./{.,,(C) , numIrul
natural nenul
reprezinti rangul hri A dacl gi numai dac[ sunt indeplinite simultan condiliile: 10. Matricea A are cel putin un minor nenul de ordin r. 20. Tofi minorii de ordin r + | u matricei A (dacd existi) sunt nuli, ceea ce este totuna cu faptul c[ tofi minorii de ordin strict mai mare ca r (dacl existii) sunt nuli. Ultima parte a condiliei 2" rezltilti din faptul c[ orice minor de ordinul r ] 2 este o combinalie liniarl de minori de ordinul r * 1 gi, in consecinfE, el este nul, q.a.m.d. Evident, dacd r : min(m, z) atunci maticea A nu are minori de ordin strict mai mare car. Matricea O,,, nu are minori nenuli, de aceea, prin defini1ie, rangulei este 0.
2 6 llel,r(C). II \241046) Ir 2l Rangul lui r4 este 2 deoarece minorul l- .l este nenul gi toli minorii de ordin 3 sunt 4l
l0
nuli avdnd liniile I gi 3 proporfionale. Fie A e.,//-,,(C) o matrice nenul[ $i r > 1 rangul s[u. DacI fix[m un minor nenul de ordin r al matricei A, acesta va fi numit minor principal. Cele r linii (coloane) ale lui I corespunzdtone liniilor (coloanelor) minorului principal se numesc linii (coloane) principale, iar celelalte linii (coloane) ale lui .,{ se numesc linii (coloane) secundare.
tt Exnupru:Fiel:10 4
(t2s-34\
mlnor Cum r
inpal liaap
Urm6torul reniltat este util in cele ce urmeazl. (teorema minorului principal). Orice coloanA flinie) a unei matrice nenule este combinafie efie matricei.
fcoreml
Ibnonstralie. Fie A
(coloane) in matricea
pimele r
minorii ei ?qi schimb6, eventual, doar semnul, putem coloane sunt cele principale (deci minorul principal, notat Ap, este minorul de ordin
l,
Sltul
stlinga
sus" al matricei
l).
situat in
Fie 7
e {L,2,...,2} gimatriceacoloan[
Cj.:l
:.' l.
at
j
estechiar minorul principal al
icea A aticl de
\tunci,4 nepe l) nt, adicl
concePt
micei A,reniltdc[
sistemul este Cramer. Dac[ (cr1, cL2, ..., cr) este solulia lui, atunci:
c): o,
Dacd
(l)
numeqte
I
nenul r
lol =1"'
lat lo,
l",r azz
or2 diz
e{r*l,r*3, ...,n}
gi determinantul de ordin
r*
1,
d2,
dzi
.
inmulfiti cu
d c[ tofi
[e liniarl
nifrcea A
at ai ai, a,j
Gr2,
crr. Oblinem:
este
qi A; este
an 0i,
0 b
r * I rentltdcl 0 : Li: b. A, deci D: 0. ai = atait+ a'zaiz+...+ drair, din relalia (1) deducem c[
arj
azj att
dzt dtz
ozz
or,
42,
ordin
al
=0r
*02
arl
ait
,1r,,
+... + ctr
re liniilor
le lui r4
se
;,
aii
;_
oi,
aiz
Deoareceultimaegalitateesteadev[ratapentruYie{r+l,r*2,.",2},obfinemcj:cr1c1 (deci * azCz+ ... + cl,C,, unde C, este coloanaT a matricei A $i Ct, C2' "'' G sunt primele r coloane
principale) ale matricei
Observagii:
1o.
*
cele
l.
Demonstrafia pentru
linii
este analog6.
Sdse
de coloanele principale ale lui '4' orice coloan[ principal[ a matricei A este,evident, combinalie liniari De exemplu Cr =l' Cr+ o' Cz+0' q + "' + 0' C'' liniar[ de coloanele principale, nu este > 20. pentru a demonstra c[ o coloanil c, cu7 r este combinalie * 1 sunt nuli ci doar cei ob(inufi din A, prin neapSrat necesar s6 presupunem c6 tofi minorii de ordin r din demonstra[ie notafi A)' adeugarea coloaneiT ii a unei linii i cu i > r (determinafii Aceasti ultim[ observa,tie ne conduce c[tre urmatoarea defini1ie. Defini{ie r), numim bordat allui L Dac6A esteun minor de ordinr almatriceiA e../{^,(C), cu r<min(m, a unei linii qi a unei coloane ,,r6mase in un minor de ordin r + I almatricei,4 oblinut prin adaugarea la A
,(;
,[i
(t
il lo
Io
afara" lui A.
r)(n
,.
SIse
matrice' Urmatorul rezultat d6 o metoda pentru calculul rangului unei un minor nenul de ordin
,4; [4
9i
Propozi{ie
Dac6 intr-o matrice
A e..//^,,(C) existi
existS)
sunt nuli, atunci rangul matricei este egal cu r' Deoarece-A estertenul gi toli bordalii Demonstralie. Fie A un minor de ordin r < min(m,n) ca in enun{. gi 2",re,dti cd orice coloan[ a din demonstralia teoremei minorurui pi""ipa qi observafiile lo
lui A' Conform propriet[,tii 3 a ,4 este combinafie liniar[ de cele r coloane ut" t i I corespunzltoare combina{ie liniari de minori de ordin r + I determinan{ilor, orice minor de ordin r + I al matricei A este A. cum fiecare din aceqti minori are cel pu(in forma,ti numai cu cele r coloane ale lui ,4 corespunziloare lui r * I al lui '4 este nul' Rezult[ c[ dou[ coloane egale, ei sunt nuli 9i, in consecinla, orice minor de ordin rangul matricei A este rprocedim astfel: glsim un num[r nenul de Observagie:Din punct de vedere practic, pentru calculul rangului, *li rangul este 11; dac[ existi un bordat ordin 11 (de obicei rt: 2) 9i formam borda{ii sii; daci Pfi t proCedeul p6n[ glsim un minor nenul nenul, acesta are ordinul rz: rt+ 1 gi forrnem bordalii s6i. bontinu[m rangul lui I este rr. de ojin rr ai c6rui bordali sunt nuli (iau nu existi). Atunci
ExEMPLU:
sunt nuri,
lui lui
"'[l
lL
fi
S[se
onoe
{.
Se co
pntn
5.
a) Ma
(z
Fier4:
t,
I
-l 34\
0
1
1
-1
l0
[2
Deoarece
-s
-7
2l e . //^@) 0l
4)
b) Ms
9i r rangul s6u.
5. FieA
S[ se
^:
l, : lt o
sunt
lz -1 4l
lZ -ll: r +o _ reztith ch.r) 2. 2.Bordatii Bordalii lui A sunt: Or : * o,rezlltlcdr> ^, l? ol: ' l; ||
21,1, -: ll 0
; ;
se
jrl,
_;1,
T. Fie A
t ). ll.
lz -1 3l
-ll,
h i ,l'
l, I rl
a*
: Ir 0 lz I
lz -l
FieA caA.
Fie
4l
21.
10. Secor
r:2'
Fie A
l1C1
ci cele
trqercilii propse
S[ se calculeze rangul urmltoarelor matrice:
'hti A.
Rr este
U prin
, (l ?)', [; ;), o,(:, l'), 0 [; ,(i l,), D(:,;' 3), ,[i iJ'
2 0). t 2)'
' [+ -t -?,ili t)
afii lui r[ a lui
A; i
il /(tijJ,
,[l + i
ij,
[i3a tr*
(z matriceu A=l ,
il pulin
ulti cl
:nul de
bordat
r
ti : ;l "
nenul
5.
a)MafrceaA
e.4(R)
veriric[ relafia
n'
n'
=(l
5
T-
Fie
caA:
c[ dacl B este matrice inversabiH atunci rangAB : rangA. FieA e-.ft^,(R) omatricederang 1. Sise aratecdexist[matricele C e.,//.,r(R) SiZ e ..r',{,(R) astfel
Fie
,8 e -,/((R).
Sd se arate
l Fie A,B e -4/,,,(C). Ardtafi cd rang(A+ B) <rang(A) + rang(,B). Exemplificafi cazul deegalitate. il. Se considerl mafticele A,B e 4(q asfel tncAt AB = BA Si A3 = Bt = I,.SI se arate c6 rang(A+ B) = n. ll- Fie A e -,fi(R) astfel incdt A' -3A' +3A =0,. sr se axate cd rang(A- I,) = n.
)orr*r
a22x2
"' + arnxn = b,
(1)
"'+ arrxn = b^
x1
l<i <n)Se xnsen,mes. necunoscute,numerele a,reC(l <,.<m' C se numesc tetmeni liberi' numesc coeficien(ii necanoscutelor,iar 4,b2,"'b-e proprietatea cI (1) inlelegem un n-uplu (x1, xz' "'' xn) ' C'cu P11n soluyiea sistemului liniar
,X2,...,
numerele tlLllllgrwrw
respectiv se nume$te sistem linint pdtratic' dou[ matrice: Sistemului lini; (1) ii asociem in mod natural urmitoarele
tx2t"''xneC'
t in canil
xn verific[ ecuafiile sistemului (1)' e r r , - ---- ^^^--a^ ^i-+^*,.r riniot sistemul liniar cu num[rul de necunoscute, cdnd m : n, adicilnumarul de ecua{ii coincide
fi
ace:
Gate al
lczulti
&mir
numite muticea sistemului qi
J:r.
Xecipr
,1, ace
:lor^ azz
t...'..1
(ou arz
torer
lr (.o''
l. 4,,.,(C)
fuA
mmbir
d'2
sistemului, c[reia Observ[m cf, matricea extins[ provine din matricea liberi.
Iiniare,
ii
Gompa
Defini
extinsi
tinon
suficie forma ecuafiei matriceale: observim c5 sistemul liniar (1) se scrie concentrat sub
Egalitatea (2) se numegteforma matriceald a sistemului pulin o solulie, respectiv incompatibil dacl nu Sistemul liniar (1) se numegte compatibil daci are cel
are nici o solulie. cE sistemul in cazul cdnd sistemul este compatibil 9i are o singur[ solufie, spuneT nedeterminat' compatibil determinat,iar dacl are mai multe solu{ii tprrr.n, c[ este oblinem putem inlocui in defini,tiile anterioare mullimea C cu una din mullimile R sau Q'
este
Exem
DacI
AX: B.
(2)
liniar (l).
compatibil
astfel
no{iunea de sistem liniar peste mulfmea R, respectiv Q' sistemului; ecua,tiile care corespund Rangul matricei r4 a sistemului se mai numegte rangul
liniilor
necunoscutele care corespund coloanelor principale (respectiv secundare) se numesc necunoscute principale (respectiv s e c u ndare). Rezultatul cel mai important privind sistemele liniare este urmltoarea teoremL de caracteizare a mmpatibilitnfii acestor sisteme.
- Capelli). Un sistem liniar este compatibil dacd gi numai dacd rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse. kmonstralre. Sistemul liniar (1) se scrie sub forma echivalentS: (o,,)
I
Ieoreml (Kronecker
(orr\
(o,,\ (b,\
.,1':,1..,1',.,1..*,lo:.1=lu,
v;,^,)
n)
se
l,;,,)
c[
l,:,..)
[-]
I
ci
o,
matricele
A Si A
au acela;i rang.
Frytul cE sistemul este compatibil inseamn[ cd existi x12x2>...,x,eC astfel incdt are loc egalitatea (3). S[
lea cd
liniar
rotiimcurgi 7 rangurilematricelorl,respectiv 7.D"o-ecelesteo,,submatrice"alui 7,reniltdr<i; fotr-adevEr, orice minor de ordin > i almatricei A este gi un minor de ordin > i almatricei A, decieste nul Eiaceastaimplicl r<i.Aritlmacumc6oriceminordeordin r+l almatricei A estenul,deundeva
care are rangul r, este clar cdA 0; dacl insl A are ultima coloan[ formatil din termeni liberi, din scrierea (3) re;.nlti cE aceast[ coloan[ este combinalie liniarl de coloanele matricei ,4 gi atunci A este combinafie liniar[
i Sii <r,renitd
kciproc,presupunem cd 7 : r qi ar[t5m c[ sistemul este compatibil. Fixdnd un minor principal al matricei l, acesta este nenul gi are ordinul r : 7 , pt'rn urmare rim6ne minor principal gi in matric ", 7 . Conform Eoremei minorului principal, coloana termenilor liberi din 7 este combinafie liniar[ de coloane principale fu, A, iar acestea fiind coloane din matricea l, inseamn[ cI aceastl coloani a termenilor liberi este ombinafie liniar[ de coloanele matricei l. Notdnd cu {,x2t...tx,e C coeficienfii acestei combinalii
liniare, inseamn[ cd are loc egalitatea (3), deci sistemul admite solufia
7:r.
(x,
urmare este
ompatibil. Definifie Fie A un minor principal al matricei I a sistemului liniar (l). Bordalii minorului A in matricea au ultima coloand formatl din termeni liberi (daci existi asemenea bordafi) se numesc cxtinsd 7,
"ur" sinori caracteristici. Dac[ matricea A are rangul r, minorii caracteristici au ordinul
nrficientd s[ existe minori caracteristici este r < m, adicd rangul
sE
r * l,
gi
Dmupr,u
ilaci nu
npatibil
m astfel
:l:r',,
:;1,
,*t llr,
l@,
-as
or,
I Orl sill"r,
4l
l@,,
2s b,l
orrl
Orl. u,l
alti caracteizare a compatibilititii sistemelor liniar.e'. liniar (1) este < r m (rangar .iri"*"r"i *ui *1" ca num[ru] ecualiilor) sistemul ,""r.-;ii:;il;ilil nuli. dacd qi'num ai dacdto{i minorii caracteristici sunt ""-p"tiUii conform teoremei Kronecker- capelli rangul matricei Demonstrarie. presupune c6 sistemul este compatibil. minorii caracteristici sunt minori de ordinul r + | ai extinse 7 este egal cu rangul r al matrice i A; deoarece ei sunt nuli' matricei A 'renilthci ronterictini srrnf mrli' DacS A este un mmor Irrincipal almafrcei A' nuli. T Reciproc,sa presupunem c[ tofi minorii caracteristici sunt extins' 7 sunt nuli, pentru c[ dac6 sunt el este nenul gi are ordinul r. insl toli borda;ii lui A in matricea r, iar dacdau ultima coloan[ formatS din termenii minori in I finem seama c[ au ordini *ui --. ca rangul nuli conform presupunerii fbcute. in baza unei propriet[ti enun[ate tiberi sunt minori ";;;;i"i;;"g cu rangul matricei '4' Aplicand inc[ o dati anterior, ren]Itilci rangul matricei .'4 este egal cu r, adicd.9q1l teorema Kronecker - capelli renr/rtdc[ sistemul este compatibil.
Rezultatul urm6tor este o
hlulie
ompal
Ieclrno
liniar
n necunoscute peste C rerultl Din cele expuse anterior, relativ la un sistem liniar cu m ecualli 9i
cdteva observafii
de ecua{ii m, att'rrcirangul -^k:^ 10. Dac[ rangul r al sistemului este egal cu num[rul este compatibil' cu rt gi c[nform teoremei Kronecker - Capelli sislemul. m.qi !o!i minorii caracteristici sunt nuli, sistemul este 2o.Dac6rangul r este mai mic ca rr.r*e*rJ! "crralii cu ,,subsistemul" format doar din ecua{iile compatibil irr bazateoremei lui RouchJ si "rt. echivalent principal, cgnform. tfuiu liniile secundare din principale; acest lucru reiese din teorema minorului sunt'combinafii liniare de linii principale din matricea extins[ (deci ecuafiile secundare din sistemf
utile:
,-
,=V=,
matricea extins6 @eci de ecualiile principale ale sistenului). sistemul este O" ecua{ii gi existr un minor caracteristic nenul, 30. Dac[ rangul r este.mai mic dec6t "u-ariri incompatibil, tot in baza teoremei lui Rouch6' urmatoarea strategie de rezolvare a unui sistem
Dlr.. b) A:
corespun ator acestor observafii, putem elabora liniar peste C conlinind m ecualli 9i n necunoscute: (put6nd avet rr: m sa,r < m). I) Calculim rangul r al sistemului 9i il comparlm cu numfuul de ecua{ii mastfel: trecem eventualele necunosII) Dac[ t : fl,ri.t"-"i"rt" compatibil gi'fentru a-l rezolvaprocediem pitratic oblinut, exprimdnd necunoscutele cute secundare in membrul drept gi iezolvam sistemuf
Sunten
principaleinfuncliedecelesecundare(caredevinparametriinC). minorilor caracteristici: III) Dac[ r 1 m,investiglm compatibilitatea sistemului cu ajutorul compatibil este 9i pentru a-l rezolva proced[m sistemui nuli, 1) C6nd toti min;rii caracieristici sunt secundare in
astfel: refinem doar ecualiile principale membrul drept, dup[
giin cadrut.lor.ffecem
funclie de cele secundare (care devin parametri in C)' este incompatibil' 2) C6nd cel pulingn minor earacteristic este nenul, sistemul
"ao.erolrn[rri.irt"*"f
$ngun
Prin ur princip
conclu
Observayii
!---r -^-r r -^ t^x^i -- - n necunoscute -,, aviari existi nenrrnnqcrrte (cilci nu determinat cflnd 1. Este clar cilln cazul unui sistem compatibil acesta este ,e".rrrdure care devin parametri gi dau o infinitate de solulii)' (cu termenii liberi nuli) este clar cE acesta este compatibil al unui iirt"*
2.ln
om*" caztiparticular. null: xr=x?="'=xn=0' A$adar' sistemul este deoarece exist6 cel pufin o solufie qi urrr-" solu(ia omogen pdtratic' daSdt r < n. in cazul unui sistem nedeterminat (adic6 are gi soldlii nenule) dac[ qi numai matricei sistemului este nul' acesta are gi solulii rrerrrle dac[ 9i numai daci determinantul
t,
Y_ |
Renot6
50
fx['.MpLE:
Si a)
,ei A,
se
- lx+v*z=l
lzxily*52=3
b)
c)
- l2x-v+32--2
]x+ sy-oz=+
sunt menii
,
*tutie. a)
snpatibil.
l, ,l
mtate
t datl
*r" o, :
qi
y, iar
-qmoscuta secundar[
It-,
\Zx +ly =3-52
tl
ezlJJdi gal
lr+y=1-,
lr-t, ,l
tot
It r-zl
,=l'
,r'-r?'l =l-32.
Renotdnd z
il
este
ua{iile
{(2}', | -
3}',
re din [e din
uI este
sistem
m).
Dlr. c).
, o: l,
l; ;l
lz -ll : , + 0; bordafii lui A in matricea sistemului sunt:
,|
3
:0,
rI
runosscutele
t2
l, rl, 7 t-4
d:
f2Jl
0 $i
este
r:
2.
in cazul
rcedlm rdare in ipale'in
.rr. Or:
l2l
i4urul
minor caracteristic este
l?
,'l
U,
rl:o LJ 7 t 6l
t'. -;;-:;;:
Lx+
I
ol
hin urmare, sistemul este compatibil gi este echivalent cu subsistemul ecualiilor principale; aceste ecualii pincipale sunt primele dou6, iar necunoscutele principale sunt r gi y, in timp ce z gi I sunt secundare. In
mctuzie, sistemul
se scrie echivalent:
,,
lz 4z-t | -gr-t -tl rl --------,1_------.ii------i-_--^.. l, 2-22+r,l _tr_T_ --lz-zr+zt --sr+t+2 ,t____e_l__ --r+5t+4 3 3
l,rllrrl : t:
z
?v
e C,
lr e C mullimea solu{iilor
este:
51
l",fr. C)
I
3
s5
3. Suntem in
-6
cantl
dE
Minorul principal
, rll, -3
I 1l lr
-6 --'u
0
1
; l[[ O-t--ru
_:7
^,
1lu il:li;
'ol tn
il:1"
3t
tl=-r+*o
Fi
si
s5
Egrciqii prorye
si
D
a)
{;; :t:;:
n&
e)
[2*-y+z+t=l
lZ*-y-tz*t=l
l;;;;1r,"=r
n)
2.
-ri*r*2,=-a; lz**y-z-3t=4
') 1i;
r)
[x+3y+22=o
l*-y*22-7t=o
l+x+y-32+6t=0
se
Si
a)
urmltoare gi s[
l**y*z=l
b){"r+y+z=l;
lr*y*z=l
l**r*z=l
d)
[r*, *z:r
]*
lax+2y +22
=l
IR.
l*-Zr+z-t=0
3.
Si
se determine
ae
IR
l'r:-'rl)', ='i=o
lzx(a -l)Y *22
s6
+ at = 0
se rezolve.
52
lr-rr*z=0
sd se afle valorile reale ale lui a gtiind cd sistemul,
determinat astfel, rezolv a[i sistemul.
Tnsrn DE EvALUARE
Testul I
in func{ie de
cr gi F
rangul maticei A.
{!r..'r;i}=o + 4y +92
l-x
=l
x,y,z e c..
Si
se rezolve
lr*y*z=2
lx+4y+mz=8
Discu{ieduplz e
{,1
IR..
TesfuI
i rispunsul corect.
'
O-;
3x-v+7r=L, -3
7x+4y-5r=!, '3
8x
a)2;
b)
1;
:!z
este a?
c)
sistemul
f**y*z=l
0;
d) o infinitate.
. cdt
53
Deoare
fiunghiult
matrice.
Erupr.u
elimindrii succesiveDefini{ie
t:l
(t
[-r
matrice
atn
azn
a3n
Spunem
c6 o
forma
llltima
ma
IDefinifie
cste superi
art
azt
UI
arrxl +
ar:
0 0 0...0 0 0 0...0
aro
a*
cu
nenule.
a2
0...0
;;
Exo'rpr.u:
o
""*""*
;o
(t' ') ln 2 t
(r 2 3 4) (r 2
-il
[i ;
t,J
Observalii.l. O matrice
A:
Sbilirear ) dacl p
pincipale
(au)e -4,.,(C)
st aij:0
pentru
>
i,
cobfine:
Deexemplumatricea
(t23\ l0 0 ! | nuestesuperiortriunghiular[pentru
b) daclp .
cL
arr:09i arr*0.
mrl
din
nr
[ooz)
aul
valent ,pdus
2. Orice matrice nenula poate fi ,,adus6" la o matrice superior triunghiulari prin urmltoarele operagii linie inmullitl cu un elementare; schimbarea unor linii (coloane) intre ele gi adunarea unei linii cu o altE
numdr.
lnt-adev6r,
element
fre
ar*
O gi
arr* 0 (dacl arr: 0, alegem un gi i gi apoi a coloanelor 1 gi,t, il aducem pe pozi[ia (1, 1)).
; -9L, ..., respectiv -a-1 -gu art att att . tn noua matrice
ecuafir
Er
A'toate elementele primei coloane sunt zero' cu exceplia lui a,, . Fie Azmatricea obflnuti dinAt prin suprimarea liniei 1 gi coloanei L Dac[
'
pe pozilia atunci,,41 este superior triunghiulara. Daci A2 este nenul[ continulm procedeul pentru A2, aducdnd (2, 2) un element nenul din lz ;.a.m.d. 3. Rangul matricei din definilia matricelor superior triunghiulare este p deoarece minorul de ordin p din .aoo, deci este nenul gi orice minor de ordinulp + 1 (dac6 existii) ,,col[ul stdnga sus" este egal cu arr.dzz. ... are o linie nu16, deci este nul.
l).1.r-yr [rr-0.
{x+2y
sll
mmF
4. Deoarece operaliile elementare prin care o matrice nenul[ este ,,transformat[" intr-o matrice superior triunghiular[ nu modificd rangul, obfinem, in acest fel, o metodi eficienti de determinare a rangului unei
matrice.
Exr*rpr,u
:2.
[o
l,
este
r:2.
matricea sa
Un sistem liniar cu m ecualii qi n necunoscute se numegte superior fiiunghiular cste superior triunghiular[, deci dacl are forma:
dacd,
alxr+
aDx2+ aBx3+....,....+ arrx, = b, o22X2 + Anx3 +........ * orrx, = b, a$x3 +..,...... + clrnx, = b,
o
bo ctl
bp*r
1<
ct22t
A:
0=bSabilirea compatibiliti,tii gi rezolvarea unui sistem superior triunghiular sunt imediate: l) dac[ p : ffi, atunci matricea sistemului are rangul p : m gi sistemul este compatibil cu necunoscutele pincipale x* x2, ..., xp. Eventualele necunoscute secundare se trec in membrul drept. Din ultima ecuafie
-p
ecualii de forma
0:
bo guk
e {p+ l,p*2,...,m\.Dacdcelpufin
-l
ralii uun
nun
I
din numerele
au forma 0
Do este
nenul, sistemul este incompatibil. Daci toate numerele 6o sunt zero atunci aceste
)).
0 $i se supriml. Revenim astfel la punctul a). Metoda lui Gauss consti[ in transformarea unui sistem liniar intr-un sistem superior triunghiular divalent cu cel initial. Aceast[ transformare se face prin operaliile elementare prin care matricea sistemului clte ,,adus6" la o matrice superior triunghiular[: schimbarea locului a dou[ linii inseamni, pentru sistem, ddmbarea a dou[ ecuafii intre ele; schimbarea locului a dou[ coloane inseamnl schirnbarea locului a doul Hmoscute, iar adunarea unei linii cu o altE linie inmultiE cu un numlr inseamn[ adunarea unei ecuafii cu o
realii
*i
ecuafie
inmullitl
cu un numEr.
trice
krrupLr:
nul[,
zilia
r din
ist[)
l+x+ y-32- t=0 1 l*-2y-22+3t=0@ ?-;Ar+3r=0 2\ ),2x+3y+ z-5t=0 l<+ ),2x+3y+z-5t=0 <l lo I 7y+52-l1r:0 < | [. qy+52-l3r=0
Ltopr
l*-zy-22+3r=01 l+*+y-32-t=0 lx-22-2y+3r=0 -. lx-22-2y+3t=0 lx-22-2y+3t=0 el 5z+7y-llt=Okle I 5r+7y-llr=0e j 5z+7y-llr:0' y-t=o zy-2t=o I I sr+9y-13t=o <l I
+
Obsa
l.s
Ultimul sistem
este superior
triunghiular
cup:3
(,
LC
Notdnd r:l.ob{inemsistemul
Ix
v=r
'={(+, .,
1,,+,^)l^.o}
AB di
l**y-z=l
12*
I I
+3y -32 =2
" IT...i"i,-i:=il
Ultimul sistem este superior triunghiular. Din ultima ecualie deducem cd el este incompatibil. Deci sistemul inifial este incompatibil.
e(J
Acea
c$trcifii prorye
S[ se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de la exerciliul 1, paragraful anterior.
de ls
&ry
h.:'
!r),8(x* yr),C(x., y.)Aceste puncte sunt situate pe o dreapt5 dacd qi numai dacl existd (a, b, Qeff ct a'+b2+0 astfel
Fix[minplanunreper cartezian(O,i, ]')giconsiderampunctele A(xr,
incdt coordonatele lor verifici ecualia ax + by * c = 0 .
trirm
ReF
dEter
laxr+byr*c=0
omogen
Drc
cu necunoscutele a, b, c are gi solufii nenule, ceea oe este ehivalent cu
l*r*byr+c=0
[.*, * byr+c=o
*L
I
\ll
2)El
hrl
li
lr
56
/t), B(x,
yr1,
C(x,y,
l', lt
l. L
(a, b, c) avem
tl
a+
0 sau D
c)
crr
0.
Condifia din propozilie este in mod banal indeplinitl dacd doui dintre puncte (sau toate trei) coincid.
, y)
gi
B(x*
yz).
dreptei
ceea ce este
AB:lx, lr
lx v
tl
1l= O.
l*, tz
tl
Dezvolt6nd determinantul din membrul stSng al ecuafiei dupl prima linie oblinem:
l,x+I,7+f,,
=0
xr)y + x,
!z-
xz
!r:0
(1).
Aria triunghiului
!r), C(x, y, ). $tim din clasa aX'a cd distanla cl & la un punct M(x,yo) ladreapta de ecua{ie m+by*c=0 ".," loxo+=b%f (2). Deoarece ecua{ia Ja'+b'
Considerim punctele necoliniare
lx y
I
tl
lq lz
lr !:
tl
cI
lungimea
inlllimii din C
este
h\
astfel
'h.:+
ll
lll';,
ll,^rnrestedistanfa detaAtaB.Dacd,S-.
tl
estearia
unde A este
Dreupln: l)
Ir r 1l
Fie
Ir r
rl
h v ll
lx-3u+l d
- ) este:
1
:0e
57
3(x-3)+2(y+1)=0
e 3x+2y-7 =0
t
E
,)Ariatriunghiului ABCcuA(t,z),8(0,
Deci Srr.
l)$ic(-1,3)esteltot*ur^=lj j
jl
:[j j jl :
t_1
ts
I
cFwrcifii propse
l.
2.
Consideram punctele
A(- 1,0),
.B(0,
9i calculati aria
LS
3.a
4.
concurente gi sI se afle aria triunghiului determinat de acestea. Fie A, B, C puncte necoliniare in plan avdnd coordonate intregi.
Si
se arate cd alia
i t
I' 2
+l
Trsrr
Rezolvafi:
DE EvALUARE
Testul
5.! (.
1. Pentru ce valori ale lui a e iR, punctele A(1, - l); B(a,2); C(0, a) sunt coliniare? 2. Fie l(0, - 1), B(1, 3), C(x,l). S[ se determine valorile lui x e IR. pentru carc at'ra triunghiului ABC este
3.
2.
1) qi B(0,2). S[ se determine locul geometric al punctelor C din plan pentru care ana triunghiului ABC este egal[ cu 1.
Fie A(1,
Testul 2
Indicafi r[spunsul corect.
7apa4in
':
l.
2.
3. 4.
Fie A(1,
2), B(0, 3), C(a, 3 - a), D(2a, a). Pentru ce valori ale lui a e IR punctele C Si D
b)
1;
0; l;
c)
{1,3};
d) R.
Considerdmmullimea
M: {A,(3n-1,2n+5)lr e N}.
C6te drepte trec prin cel pulin dou[ puncte din mul,timea d) 4. c) o b)
Abscisele varfurilor unui triunghi sunt numere intregi pare, iar ordonatele vdrfirrilor sunt numere naturale. Daci S este aria triunghiului atunci:
a)2;
infinitate;
I4
a)SeN*; b)SeQ\Z;
a)
c)SeR\Q;
d) 4.
d)SeZ\N'
iryae
este:
Valoarea minim[ a ariei unui triunghi avOnd v0rfurile in puncte de coordonate inhegi
1;
u)
1; 2'
rg2;
1.
I + o(1),
2 + o(2),
a) in progresie aritmetic[;
b) in progresie geometrici.
2.
3.
numlr impar. Si
se arate
ie
b) Fie
z e N* un numlr
o e S, pentru
care
oricare
arfti e {1,2,...,n\.
3 cu proprietatea
4.
Fie
o e 5,, n2
c[ or
Sisearate cd"o:e.
5. 6.
ste nia
S[ se cE H
Dacil
i9 '_z t=l L
o e S,.
c) dac[ Xk =
A cuft e N*,
Si
atunci
X e C(A).
7.
Fie A, B
e./4,@)
* bB :
: BA.
r. Fie tuncria f : c +
f(a
a) f.(2,
,:
{(:u
1)1,,u. R},
ar
fr z' z, e C;
b) f.(2,
c) f
zr): [(zr)tkr),
bijectiv[.
fr z*z, e C;
este
9.
S[
se
rezolve ecualiile:
a) za =-7
+24i, z e C;
59
b) xo = =(
[-ro
-7 24)
-;
)'
x e. e 4(R)'
15. Fie
A:
a)s
principali alai A.
det
Si
se arate
cd
A:
det B.
b)s
c)s
+Ir)+det(An
-Ir)=2
12.Fie
Ael(R)
gi qirurile
17. Fie
n e N*. S[ se arate ci dacl cele patru giruri sunt convergente gi det(l) > I atunci A
: Iz.
(-t 2 2\ (222\ 13. Fie ,q:l z -4 z l,s=lz 2 2l $ic: aA+bB. (.2 z -4) [z 2 z)
I
I
a)s
b)s
d)s
I '
::
c) Si se arate cd A2 =
e) SI se calculeze A"
-6A
Si Bz = 68
d) S[ se arate cL AB
: BA.
a)s
, B" $i C'.
c)s
det(A-alr).
IR astfel
IlL
incdt A- aI, s[ aib[ rangul minim.
Strr
b) SI se determine a e
c) Sr se determine toate
matric*
" [jJ
4.,(R)cu
proprietate a cd AX
2X.
, :l^'l
I
.
(tt
15. Fie
n:ll I I t^'l
ultt)
1l\
ll..u^fnl.
Io-A
sr
se arate ctr:
lr.
se
sist
a) A2 =4A. b)
esteinversabil[$i (10-
A)-'=r^-ln.
D- Fie
a)l
a) S[ se calculeze det
=1
oricare ar fr z e C.
este inversabil[ gi
si
(t
l\
l.
b) SI se calculeze A2 d) Si
se
c) SI se arute cd 82 = 28
- I q.
calculeze
B',
n e N*.
(a b c
rr. Fie n=12
[a
ic :
-il.*rn,
b) S[ se calculeze
d')
-b -r)
la.t,l
I.
a) SE se calculeze
,q'(,4').
e A*
Oo
lax+by+cz:l
l9.
.{cx + ay Se se discute compatibilitatea sistemului
+bz
=l
cua,b,c e IR*.
lbx+cy+az=l
lax+by+cz=rx
20. SI
se
Si
r e Q\2.
lx+9y+w+3t=3
l5x 6Y
lZx-lY+42-t=-l
s[ aibi rangal2,iar
+l0z +Bt = Y
;i
A3
61
(a b c\
c)
SE se ar:ate
d) SI se arate cddaclX
03.
23. Fie M mullimea matricelor cu 3 linii gi 3 coloane formate cu elemente distincte doui c0te dou[ din mu{imea {1, 2, 3,..., 9}.
a) C0te elemente are M?
EUtn
EUnre
Si
det X
0, atunci
X-t e M.
24. Fie Mmulfimea matricelor cu doud linii gi dou[ coloane cu elemente din mul{imea {0,1,2}.
a) Cdte elemente are mulfimea M.
wm
- 4 < detX
< 4.
din
b) SI se arate cdprodusul elementelor hti M, indiferent de ordinea aleas[ este 02. c) SI se ante cd daclX e M at;.lnci
lnl.ol
g9om
at X-t e M.
binec
If,Ecu
-//,(Q)
, = (l l)
ui
(4),*
Fo=
Fr=1,
lo(
a)
Si
maticei A.
PT
3" :l
n
>2.
10v
5"(
5"r
=
Fv'
x'.
TA
lPa }V
lor
det(A"):(detA)",
sd se arate
eN, VzreN'.
vn e N..
Tx
re $i in
Repreaentarea geometricd a numerelor reale prin punctele unei drepte ne este, de asemenea, Unecunoscutil. Dreapta pe care s-a fixat o origine, o unitate de mlsuri gi un sens pozitiv, care este imaginea geometrici a mullimii numerelor reale, se numegte qxd reald sau dreaptd reald. Ne vom limita la a semnala ,propriet[file" numerelor reale legate de adunarea gi inmu[irea acestora, lrecum qi de ordonarea lor.
o vom face.
intr-un context mai elevat, in care mullimea ,gopriet[fi" constituie in fond oxiomele sistemului.
Exist6 trei grupe de axiome:
IR.
x+ y = !* x,Y x,y e IR (adunareanumerelorreale este comutativ6) 3P I0 e lR.cu r*0= x,Y x e IR (adunareaare elementulneutru0)
lo t
(x + y)+ z = x
f) Axiomele structurii algebrice *(! + z),Y x,y,z IR (adunarea numerelor reale este asociativ[)
{P Vr e IR,I -x
5P (xy)z
= x(yz)
e lR.cu
,Y
ry = yx ,Y x,y e R (inmullirea numerelor reale este comutativi) ?o 3 1 e IR cu x.l = x, V x e IR. (inmullirea are elementul neutru l)
lP x(y + z) = xy + xz ,Y x,y,z e IR (inmullirea este distributiv[ faln de adunare) !f V x e IR \ {0}, 1 1 . m ",r r.1= l (orice x e \ {0} are un invers). xx
IR.
lo t ? # ? *<y=.r+ z<y+z,VzeRl ' (relafia ( este compatibil6 cu operafiile algebrice) <z C ,<y gi 0 =xz<yz j| '
63
II) Axiomele structurii de ordine x1x, Vx e IR (relafia(estereflexivl) x<y Si.y <x ) x: y (relafia ( este antisimetric6) *<ygiy<z +x( z(relafia(este traruitivd) x <y sau/ < x,Y x,y e IR. (relafia ( este totall)
IIf) Axioma
de completitudine (Cantor-Dedekind)
IR'
9i orice submul{ime
nevid[, mdrginitd inferior, arc matgine inferioardinR' mu[imi mlrginite 9i (inlelegerea acestei axiome este posibild abia in lecfia urmitoare despre marginile unei mulfimi). dour operafii ,*" $i ,,.'', precum 9i Dac[ in loc de ]R consider6m o mu$ime arbitrari K, inzestrat[ cu
cu o relafie notatd,,3", atunci: corp comutativ. a) c6nd K verifica grupa de axiome I), spunem c[ este Canaf verificl grupele de axiome I) LII), spunem ci este uL cotp i complet ordonat' cara K verifica g-pere de axiome I), II) qi III) spunem cr este ui corp c[, de fapt, IR' este ,,singurul" corp Aqadar, lR esle an corp complet ordonat. Se poate demonstra XII-a' cdnd vom are un sens mai larg, ce va putea fi infeles in clasa a
Estt
tt
tj .j
ordonat'
rm:
b)
Est
lm
c) Est Ilmf{
Dacilu6mK:Q,constatiirncssuntverificategrupeledeaxiomel)9iII),deciQesteuncorp
al numerelor rationale este tocmar ceea ce ,diferentiazii" corpul IR al numerelor reale de corpul Q
ric.
axioma de completitudine
9i pe care Q nu o verifica.
rrrnE
remarcabile, pe care, din Din faptul c[ ]R. este un corp complet ordonat, reniltd dou[ proprietifi le accept6m intuitiv; de altfel, justificarea lor motive de spafiu, nu le vom demonstra, ci ne vom mu$umi sE este posibild abia dupl lecfia urm[toare'
Proprietifi remarcabile
pentruoricexeIR,existiiununicneZastfelincatn3x<n*l;num[ru]intregnsenume$tepartea
intreagda numlrului real x 9i se noteazi n: lx)' Re,tinein: [x] < x < [x]+1 sau, echivalent: x-1 < [x] < x'
<q<y(sespunecEmullimeaQ este densdinlR')' Pentru oicex,ye IR, cux<y, existiq e Qastfelincdtr incheiem cu urm[toarea simPl[: n2lxl+l ' obsemafie.Dacu,x e iR qi n e z,atunci are loc echivalen{a: n> x Q > e N*. De obicei, aceastS observa{ie vafi:utllizatain contextul x 0 9i r
Intervale ale drePtei reale
inegalit5li.
reale IR, definite cu ajutorul unor Reamintim cd intervalele sunt submu[imi ale mu$imii numerelor Mai exact dacd a,b e IR, a < b, definim urmatoarele tipuri de intervale:
dem
cileme
Ltaltl
reir
Tcon
(- o, (-
o): R;
{x e Rlx>a};
(- -,
[a,+o):
lo,b): la, b):
IR.la<x<b\;
la<x<b\
{x e IR la<x<b\. : b, fiind redus in acest Ultimul tip de interval se numeqte interval cornpactgi are sens 9i in cazul o caz la w singur punct (interval,degenerat")' reale, fie rmei semidrepte, Din punct de vedere geometric, un interval corespunde fie intregii drepte fie unui segment, fie unui punct (este o mullime ,,conex6")'
64
tm
l"m
ctt proprietatea
M)
m
x,Pentru oicex e D;
un astfel de numdr Mse numegte maiorant pentru mulfimea DEste mdrginitd inferior dacd existl un numdr real m cu proprietatea
1x, Pentru oice x e D; un astfel de numir n se nume$te minorant pentru mullimea D. Este mdrginitd dacleste mIrginitd superior gi inferior, adicd dacd exist6 numerele reale m, Mastfel incOt mlxl M,pentruoricex e D. Dac[ o mu{ime D, mdrginitil superior, are un majorant care aparfine chiar mu[imii D, acesta se cel mai mare element al mulfimii D (maximul lui D) gi se noteazi max D; dacd exist[, max D este
Dac[ o mullime D, m[rginit6 inferior, are un minorant care aparfine chiar mul,timii D, acesta se cel mai mic element al muQimii D (minimul lui D) Si se noteaz[ min D; daci exist[, min D este
(a, b) qi Dz= la, bf,ande a,b e IR, a < b. Intervalul Dr este o mu[ime mlrginiti care nu are maxim iminim; intervalul D2 este o mu[ime mfuginiti care are maxim gi minim, mai precis max D2: b, min Dz: a.
Dt:
este o mullime
finit[, unde
a,
1a22.--,a,e IR.9i dr
az
-..
'
ctn, afunci
ci mulfimeaD (g
R.):
Arc margine superioard in iR. dacd este mdrginit[ superior, iar mullimea majoran{ilor s[i are cel mai mic dement, notat sup D. Are margine inferioard in IR. dac[ este mdrginitl inferiot iar mullimea minoran{ilor s6i are cel mai mare
dement, notat
rEzultii imediat urm[toarele caructeizdi pentru marginea superioarl, respectiv pentru marginea inferioar[ a
infD. findnd seama de nofiunile de majorant, minorant, cel mai mare element, cel mai mic
element,
nei
mullimi.
Fie D
lboremi
t" t
Urmitoarele afirmalii sunt echivalente: Mo: sup D (adic6 Mo este marginea superioari a mullimii D). Moverificd urmdtoarele doui condi,tii: i) Uo>x,Y x e D (adicd Meste majorant) li) lM e iR cu M) x, V r e Dl + lM> Mol (adici Ms este cel mai mic majorant) afirma{ie caxe se
IR, Si Mo
D+A
IR..
mai scrie: [V
> 0, 3 x" e D ct Mo
IR,
< xr].
Iboremtr
Fie D
D+O
Si mx
IR.
f,
lo
inf D (adic[ mo estemarginea inferioarl a mullimii D). moverificd urmStoarele doud condifii: i) mo < x, Y x e D (adicd m0 este minorant)
mo
65
i t r ,. i
3.
Demonstra{iile sunt imediate (in fond, aceste teoreme transpun in limbaj formalizat tocmai definiliile marginii superioare gi marginii inferioare) gi pot constitui teme simple gi utile. In teoremele precedente,
Atu
notafia.r. aratdcLelementulx depinde de e. problema existenlei marginii superioare, respectiv a marginii inferioare a unei mullimi este extrem de delicati; rispunsul la aceastii chestiune este dat axiomatic prin: Axioma de completitudine (Cantor-Dedekind) a) Orice mullime D c IR, nevidl qi m[rginiti superior, are margine superioard in
Atl
AE
lR.
b)
Orice mulfime D
]R.
si
enun{6m
in
in realitate, punctul b) se poate deduce din a), deci axioma poate punctul b) devenind astfel o teorem[.
ExEMPLE
ce1 mai mic element, atunci inf D : min D. 2. Dacd D: (a, b) unde a,b e lR, a < D, atunci inf D:4,
fi
1.
Dac[ o mullime D g
D:
b.
Fi
3.
Dacd D
={"*t l, = x-}
ln I
, atunci sup
D:
2 $i inf
D: l.
M:Zeste
celmai mare
!.
Fi
intr-adev[r, V n e N*
element al mullimii D, deci sup D : max D : 2. Ar[tlm acum c[ numdrul tno: I verific[ cele doul condilii din teorema ce caracterizeazd marginea
= nn
n+l
= 1+1<
a)
c)
inferioar[.
e)
,pentruoricen e N*.
astfel incdt
n"r+ t
(de exemplu,
n"=[:].r)
qi avem
"d
il iC'
al
Defini{ie
FieDcR.,D+4.
a) b)
Daci mullimea D nu este mdrginitl superior, spunem cd are marginea superioard plus inlinit gi scriem sup D: * o. Daci mullimea D nu este mdrginitd inferior, spunem cd are margine inferioard minus inftnit gi scriem inf D: - oo.
IT
ExBupr.p
3.supIR.:*o; inflR:-co.
In aceasfil multime numerele
tr
{- *,
ftnite,
o}
iar -l @ $i - @ se numesc numere gi intervale ale dreptei reale incheiate. Se pot defini imediat
infinite.
,'gR.
IR,
Mulflmea zse numeqte vecindtateapunctului xo dac[: exist[ e > 0 astfel incdt (.r, - t, xo+ e) s V.
V.
b) Atunci cdnd xo: o, existi e > 0 astfel incdt (e, ql e V. c) Atunci cdnd ro: - @, existi e > 0 astfel incdt [- a, - e) c.
(roLtii,
Notim cu V(xo) mullimea vecinltiifilor punctului ro . Practic, a lucra cu vecinEtiifile unui punct finit x* revine la a lucra cu intervalele de forma e, ro* e) cut > 0; alucracuvecindtiifile lui mrevine la a lucra cuintervalele de forma(e, *], e > 0, iar
e lucra cu
vecinitifile lui
e), e > 0.
a),
E4crcilii yopuse
l. L
Fie m
e N*.
xe
IR.,
exist[ un unic n e
intdmplE pentru
m: I ?
L<*.n*1. mm
Ce
se
3. Fiex e lR.. Demonsha{icdx> 0 dac[ gi numai dac6 x+ e > 0, pentru orice e > 0. 1. Ardta{i c[ urm[toarele mulfimi sunt mirginite: a) D: [- 5; - 3] U (9; 10); b)D: {sinxlx e IR.}; c)D: {cosxlx e R}; d)D: {sinx+"orrlr e IR};
e)D:
{x2 +5x
l- f <r< 1};
,":i#1,.*.),
so:{rn 1,.*-}
mai jos:
Calcula{i, in mulfimea IR, marginea inferioar6 gi marginea superioarl pentru fiecare din mullimile de
a) D
=(-l; l)t.r(JZ;.,6)
b) D = {r'
d) D=
lr.
m};
c) D
E)
={r' lr.R};
Q;
{r'+*+f lreR};
s)
D:
D={:v.x-};
D={*1,.^.}
iR
G
7-
Arltati c[ existi V U c
vecinlt{i
incdtVffU:O.
Fie a, b numere reale cu a < b. Aritati c[ intre a gi b existii cel pufin un num[r rafional gi cel pulin un numir ira{ional. Fie oeR\Q. sesearatec[pentruorice e>0, exist[ pN*, qez'astfelinc6t:
t.
lro+q1."
(teorema lui Dirichlet).
67
Funcfii polinomiale Definifie o funclie f : lR. -+ lR dat6prin formula [(x):a,x'+a,-rx'-'+...+atx+ao, unde r e N, iar as, a1, .-., d, IR, a,r 0, se numeqtelfzzcfie polinomiald (reald) de gradn. Numerele ao, at, ..., o, se numesc
coeftcienli.
EXEMPLE
da
apb,
lo 2"
pentru
n:
O,
IR'
-+ IR,
f(x):
ao,
Ibn
oo+
grad
este o
(q
Fie
un&
este o funcfie
n:2,ofunc{iepolinomialIde grad2
e IR, ar+ 0.
detipul f
: IR'
[Im
f
:
IR.
pentru unde
ao 1a1
n:3,o
Defini{ie
Func(iaconstantlnul6f:R.+lR,f(x):0,VxelR,senumegtefuncliepolinomialdnuldqise
considerd cd are gradul
De obicei, notlm pe scurt funcfia polinomialI nul[ prin 0 (zero)' naturale, in Observagie. Din cele de mai sus rezult6 c6 toate functiile polinomiale nenule au gradele numere
m.
timp ce func{ia polinomiali nul[ are gradul - o. Nota(ie.Not6m cu IR.[x] mul,timea tuturor func{iilor polinomiale reale, iar pentru
gradul funcliei polinomiale f. ,ornu, diferen{a gi produsul a dou[ func1ii polinomiale reale sunt tot funcfii Este ugor de v[4t "[ polinomiale
reale.
,(an*0, b.*0)
atunci:
pentru
k>
m.
2o
(fgXr)
f(x)g(r)
:Y"o*k,
r=0
unde co =
aobo
+ arbr-r+...+ aobr=
i+i=k
o,b,
68
se face adun0nd (respectiv Cu alte cuvinte, suma (respectiv diferenfa) a doui firnc{ii polinomiale iar inmulfirea se face respectand regula *na6,nd),,termenii asemenea" (avand puteri egall ale variabilei x), dintr-o funcfie polinomiala cu fiecare de distributivitate fa[6 de adunare, aoiia inmritlind fiecare ,,termen" asemenea' termenii ;termen" din cealaltl funcfie polinomial[, dupS care,,reducem" obsemalie.Din cele de mai sus rezult[ c5 pentru orice fg e iR.[.r] avem:
l" Y
gra(f tg)
grad(fS) :
Dac6 cel pufin una din func{iile polinomiale este nu16, se face conven{ia
ci
-oI
n, Y n e N,
respectiv-o*(-*):-oo, - @*n:-o,Vn
e N,inacestfelobservaliaprecedent[r[mdndndvalabili' daci 9i numai dac6 au Rezultatul caxe unneazd aruti- ci doul funclii polinomiale reale sunt egale relagi grad, iar coeficienfii termenilor asemenea sunt egali. Mai exact avem urm[toarea: + " ' *btx+bo' cu rboremi. Fie fg Rk], [(x):a,x" +a,-rx'-t +"'+a{+ao' g(x)=b'x'+b'-'x-1+
a,,b, e
IR.,
i:ffi , j :w
=
,iar
a,*0,
zo. presupunem
IR, ceea ce se
scne
oo+afi+...+anxn =bo+brx+...+b-x', Vx e
(l) (ao-b)+(ar-br)x+...+(ap-b)xo =0, Vx e IR, > pentruj rnde p : max(m,n) gi unde convenim cd a,: 0 pentru i n, b,: 0
t*clst
x +ao
p-re xo 1x1t
> m'
...t rp
fiecare din aceste numere reale distincte doui cdte dou[. Scriind egalitatea (1) pentru =0
@o
=0
Q)
t..................
I
Egise
g - bo) + (a, - br)x o + "'+ (a o - b)xoo = herpretiim (2) ca un sistem liniar omogen pdtratic cu f.(ro
necunoscutele
1:
ao-bo, ar-b1'
"''
o, -bp
rale, in
srad(0
t:W, de unde n: tn gi ao:bo, at:bt, .-., a,:b,. F = 1o. Evident[. tlbemalie. Rezultatul anterior aratd in fond unicitatea scrierii unei funclii
frp)
: a,x'
+ an-rx"-t + "' +
afi
+ ao'
bo:
Dcfinifie
ft e IR[x] astfel inc6t t:gh.Scriemglf. (Se mai spune echivalent, ci f se divide cu g Sise scrie f I g)' cu suma gradelor, rcnrJtl cd llbcmayie. Dac[gl f li f + 0 folosind faptul cI gradul produsului este egal
Dacd
f,g e IR[x],
spunem cd g divide
dacS exista
Edk)
< srad(f).
Definifie Fie
f(
xo
polinomial[ f.
De exemplu, funcfia polinomiall de gradul intfli
a
f : IR. +
ax
b (a, b e IR,
a*
:
0) areun
: iR -+ IR, t@)
ax' + bx + c
(a,b,c elR, c
-n+JL *r--=#a.
,r=-#,
r Lt ,--r:--^--:-1: real[ ^x -oolo zla -^-^,,; reale, exemplu funcfia de gradul ^:Lx zerouri de avat -.. aibd s[ nu E posibil ca o funcfie polinomial[ --^1x
al doilea in cazul A < 0. caracteizare a zerourilor unei func,tii polinomiale este datli de urm[torul rezultat important: Teoreml (Bdzout). Fie f e R.[x] qi xo e IR.. Urm6toarele afirma{ii sunt echivalente:
1" 2"
rddicinl pentru fl. (x - xr) | f (aalca tunclia g e IR.[-r], S@): x -xo divide tunc,tia f)' Demonstralie.Maiintai si observlm c[ pentru orice xo e IR avem: (1) (x -rn ) | (f(r) - f(r, )) inh-adev[r, daca (x) :d,xn +an-rx'-'+-..+afi+ao, atunci
f( xo )
0
(adic[ xo
este
: a,(x" - x[) + a,-r(,'-' - x[-'') + "'+ a,(x - xo) 9i cum :1,n, inseamn[ c[ *o - *t= (r - ro) (ro-' + xo-' xo + .. + xx[-' + rf-' ), k (x -xo ) I (rt -rf ), k:G qi de aici concluzia datn de (1)'
f(x)
f(xo )
este adevdrat[.
Zo
-xo)|fu).Folosind (1) rezultii cdx -x, divide diferenta divizibilitate este imposibill din motive f(x) -(,f(x)-,f(ro)) , adic6 (x -xo ) | f(r. ). Dac[ f(xo ) * 0, ultima
>
lo. presupunem
2"
adevdratl, deci @
Obsemalie.Dacl
relafia gradelor
f e IR[x] este o frrnc{ie polinomial[ de grad n > 1, findnd seama de teorema lui B6zout la inmulfire, deducem c[ f are cel mult n zerotxireale distincte.
t-
R{
Comentariu metodic De obicei, func{iile polinomiale se studiazl in shflns[ leglturl cu polinoamele. Polinoamele sunt expresiile algebrice de forma a,X'+a,-rX'-t +.-.+arX+ao, unde ast o1 , ..., a, apartin uneia din mullimile Z, Q, R, C, iarXeste o ,pedeterminatl" 9i bineinleles, z este un num[r natural' Func{iile polinomiale sunt asociate unor astfel de polinoame, de exemplu in cazul polinomului a,X' + an_rX"-t +...+ atx +a0 cu coeficien{i reali, funcfia polinomiald reald care ii corespunde este
.f =
f : IR +
]R, {(x) = onx' + an-rx'-t + ...+ afi + ao. Teoria polinoamelor va fi studiati in clasa a XII-a intr-un context foarte general.
70
Funcfii ra{ionale
O tuncfie
lre
:4!?
Q@)
unde
4p
frrrrat din toate numerele reale cu excep,tia zerourilor reale ale funcfiei polinomiale de la numitor. Evident, funcfiile polinomiale sunt cazuri particulare de funcfii rafionale, clci corespund situaliei &d funcfia polinomiai[ Q este constantii nenull (de grad zero). Altfel zis, dacd notlim cu IR.(.r) mullimea funcfiilor ra{ionale reale, avem incluziunea strictl
f[.r] c
IR(x).
Evident, suma, diferenla, produsul qi cdtul (raportul) a dou[ funcfii rafionale este, de fiecare datii, o
frncfie rafionall. Mai exact, dacl f,geJR(x) atunci t + S, t - g, fg e IR(r), iar cdnd g * 0 atunci / e R(r). o 6
Un caz particular interesant il constituie o funcfie rational[ dat5 prin raportul a doul funclii de gradul fotdi. Avem in acest sens urm6toarea:
Ilefini{ie
Funcfiarafionald
Condifia A
0,
eliminl situalia cdnd funcfia ar fi constanti (mai precis, dacl A : 0, atunci {(*):!,
c
x e m i {-4}). I c)'
ci
acesteia
lc)
De asemenea, cdnd e posibilI, compunerea a doui funcfii omografice este tot o funcfie omografici.
lr:(o1).. , d) [, -ft
/{r(R), constatiim cu ugurin!5 r;;tlu c[ aceleiagi funcfii ii putem asocia oricare matrice ],"A, ---t -] r-' z\ ' '
poate fi amplificatd cu 1. * 0. fin0nd seama de aceastii observafie, funcfiei cx+cl iiputemasociamatriceainversl Alt,iarcompunerii t"gadoulfuncfiiomografice f qigii
g+4
putem asocia matricea produs ArAs, fapte ce se pot verifica ugor drept teme.
Func{ia putere Definifie Pentru z e N* fixat, func{ia f : iR -+ R., {(-r) Reamintim cdteva proprietiifi imediate.
: r] se nrmeStefunclia
IR.
lo
gi verificS egalitatea:
f(-
x)
:-
f(r)
2"
Cdnd n este par funcfia este strict descrescdtoare pe (- oo, 0], respectiv strict cresc6toare pe [0, + oo) gi verific[ egalitatea f(- x) f(x) (este func{ie par6). Graficele in cele doui cazuri sunt reprezentate aldturat:.
Definifie
Pentru
t(x):
(n
impar)
9
R*, t@):
t@):
(npar)
putere de exponent intreg
*-'
se numegtelfznclia
negativ
Proprietiifile
respectiv n par.
-n.
f(x): x-"
(z impar)
impar)
fut ba
Defir
buu
f(x):(/i
r" mtmestefuncliaradicaldeordinimparn.
se numegte.,/z
rcspc
2"
Proprietiifile se citesc imediat pe grafrc, redat mai jos in fiecare din cazurile n impa4 respectiv z par.
f(r): di
@par)
Obsemagii.lo. Cdnd z este impar funcflile putere de exponent n gi radical de ordin n sunt fimctii inverse. Cand n este par fimcfiile putere de exponent n (definit5 pe [0, o) cu valori in [0, o)) gi radical de ordin n
sunt de asemenea func{ii inverse. Dup[ cum gtim din clasele precedente, nof;unea de putere se poate extinde gi la cazul exponentilor ralionali sau chiar reali, in cazul cdnd baza puterii este un numdr strict pozitiv.
o)
qi
f : (0, o)
F'uncfia exponenfialtr Definifie senumeqtelfzncfia*ponenlialdcubaza a. Aceast[ func]ie este o bijeclie strict monoton6, mai exact strict crescitoare pentru a ] l, respectiv strict descresc[toare pentru 0 < a < 1. Graficul funcliei exponenfiale este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > 1, respectiv 0 < a < I'
Pentru
a)0,a+l,frxat,funcfla {:R.-+(0,*),
t@:d
weg
rpar,
t@):d(a>1)
f(x):d (0<a< l)
Comentariu metodic. Atragem aten{ia asupra unui fapt ce diferen{iazd intre ele funcliile putere 9i exponenfialS: in cazul unei func1ii putere baza este variabili iar exponentul constant, in timp ce in cazul unei
func1ii exponenfial e baza este constantii, iar exponentul variabil.
Funcfia logaritmicl Reamintimclpentru a)0,a+ I gix>0,unicasolufie realdt aecua{iei at =x senumeqte logaritm fut baza a al lui x qi se noteazd log" x . Definifie Pentru at0, a+ l, fixat, funcfia f : (0, co) -+ IR., f(r): loga.r se numegtefunclialogaritmicd cu
baza a.
Func{ia logaritmicl ctbazaa este o bijec{ie strict monoton[, mai precis strict cresitoare cdnd respectiv strict descrescltoare cdnd 0 < a < l. Funcliile exponenlialI gi logaritmicl av0nd aceeagi bazd a sunt funcfii inverse. Graficul functiei logaritmice este redat mai jos, in fiecare din cazurile a > l, respectiv 0 < a < l.
a]
l,
Cele patru funclii trigonometrice directe sunt: sinus, cosinus, tangentii, cotangentd. Anumite restricfii ale acestor func$i sunt inversabile, iar funcliile trigonometrice inverse sunt respectiv: arcsinus, arccosinus,
arctangent[, arccotangentS.
73
r,l-;,;1
sinx
este
fa: [- 1, l] -l-;,;),
x,ntmitifunc{ia
(Pentru simplitate, atiit frrncfia sinus definitil pe IR, cdt gi restricfia acesteia la intervalul fost notate cu aceeagi liter[ impar6
^"
fl.
l-;,;)$i
al inversei sale, func(ia arcsinus, care sunt simetrice fap de prima bisectoare.
restrit
Ream
este n
f : [- n,7r] -+
[- l, l], f(r):
sinx
,,1-;,;)-rf-,:
t-1,
1l
-+
l-;,;),
.f- (x):
arcsinx
Definifie
f : IR -+ [- l, l], f(x) : cos x se numegtefuncgia cosinus. 2" Restricfia f : [0, n] -+ [- 1, 1], f(r) : cos.r este o funcfie inversabil6 (bijectivl),
l"
Funcfia
1, 1]
inversa acesteia
fiind,
f-t: [-
-+ [0,
(Tot aga, pentru simplitate, func{ia cosinus definitii pe IR gi restricfia acesteia la intervalul [0, fost notate la fel).
r],
au
Reamintimc[cos(-x):cos x,Y x e
par6 gi are perioada principalE T:2nDe asemenea, avem arccos(-.r): fi
IR
arccos
[- 1, 1].
Mai jos, redlm graficul funcfiei cosinus pe intervalul l- n, n], precum gi graficele fimcfiilor cosinus restricfionat5 la [0, r] gi al inversei sale, func1ia arccosinus, care sunt simetrice faf5 de prima bisectoare.
74
l'
I
.
uu
f : [- n, n] -+ [-
1, 1], f(x)
cos.x
f : [0, n] -+ [1, 1l
1, 1], f(x)
-+ [0, n],
f'(*):
cos.r arccos.r
este
Defini{ie
1o
Mai
Funclia f : m r{tzr.
Restric{i
t); k.z,}+
I
: tg x se rutmeqtefunclia tansentd.
*h la
2.
'/-': R
--rl
,(-;,;)^t
iR, f(x)
(Pentru comoditate,
restricfia sa la intervalul [
Reamintim
este raportul
cdtgx:H,ts(-x) =-tEx,tg(x+
Tc):tsx,Y
x.
mr{tz+rl;lo.4,adicdtunc{iatangentd
funcfiilor sinus gi cosinus, este o func{ie impar[, respectiv are perioada principalS T: NDe asemenea, s[ menfionim cI arctg(- r) : - arctg x, V x e R, adicS actangenta este funcfie
impge.
(-;,;)
tt
de prima bisectoare.
steia
t,(-;,;)
-R,
r(x)
:tsx;
/ _ _\
(x)
arctg
Delinifie
1" Funcfia
2" Restricfia
/-':
IR.-+(0,
f : (0, n) -+ IR, f(x) : ctg x este o funcfie inversabili, it), .f' (x): arcctg x,ruxritdfanclia arccotangentd.
f : IR \ {lar,l*eZ)-+
IR, f(x)
de definilie gi restric{ia
x): x -
arcctgx, V x e
iR.
Mai jos, reprezentdm grafic funcfia cotangentd pe intervalul (0, n), precum 9i inversa acesteia" func(ia arccotangenti, graficele celor doui func1ii fiind simetrice fa\d de prima bisectoare.
(""
: (0, m)
+ IR, f(x) :
ctgx;
.f-t
, IR
-+ (0, n),
f'(x):
arcctgx
Comentariu metodic. Din motive de spafiu, in definiliile date funcfiilor: putere, radical, exponenfial[, logaritmic[, sinus, arcsinus, cosinus, arccosinus, tangenti, arctangenti, cotangenti, arccotangent[, am presupus cunoscute din clasele precedente semnificafiile numerelor reale x" , d; , a* , logox, sin r, arcsin x, cos ,, arcos x, t$ x, arctg x, ctg x, arcctg x. Aici am reamintit doar semnificafia num[rului log, x .
este o1
cste o1
qncifii
a)
propse
Defini
+r+Jf .f(x)="f-f
f(x)=!F'-*1,
-r;
b)
d)
f(x)=ur"rin$
'
I I i!o,
a) cre
,-" xq'a)V 2. Se se arate cd funcfia f : R. -+ IR, -f(x) = x' +3x este injectiv[.
b) S[ se afle valorile reale ale lui a pentru care funclia
c)
trl
f(x)=log,(t-r').
f
: IR
.. L -7o a.rx.-4c
b)
injectiv[.
dea
+ar
este
c)
gir.
,tu
strict t
3. 4.
Fie
r:.-{i}
-+rR-
{tl, rat=#
Obset
calcul giruri
este
, a2 2 ct3 t ...t
dn
, ...
este numitd
in mod obignuit
Sir de
numere
[icfia
, care gi are
nale.
De fapt, vorbind riguros, avem urmltoarea:
IR se numegte gir de
numere reale.
O astfel de funcfie asociaz[ fiecirui num[r natural n e N* un unic num[r real an e IR numit trmenul de rangn al girului savtetmenul general. $irul se poate scrie,desfEgurat" sub forma o1,eta3,...,o,t...,iar,,concentrat" sub forma (r,),.*. eau (a,),r,. Uneori funcfia ce definegte girul este definit6 pe N gi atunci girul incepe cu termenul de rang zeto, edic6 se scrie desfEgurat Cg1a1t o2t...7 an7..,; iar concentrat sub forma (o, ),.* sa, (r, ),,0 .
in mod frecvent utilizlm pentru qiruri 9i notafii ca
Un mod ,,explicit" de a defini un gir esteprin tennenul sdu de rang n. De exemplu, girul (a, ),=, av6nd termenul general on = Ji se scrie desfdgurat: ,17,Jr,.6,..., Un mod,,implicit" de a defini un qir esteprintr-o relafie de recurenld. De exemplu, reamintim c[ un gir (o,),.r, definit prin relafia de recurenfl
J;,...
$al6,
)resu-
sin x,
ar+r:an* r,Y n e N* (r e IR) de o progresie aritmeticd; numIrul r se numegte ralia progresiei aritmetice. De asemenea gitul (o,),rr, definit prin relafia de recurenf[
an+t:a,. e,Y n e N* (4 e IR.) cste o progresie geometricd; numirul q se numeqte ralia progresiei geometrice. Un gir (o,),., cuproprietateacL a,= a,Y n e N*, unde a e IR este dat, Definifie
Un qir de numere reale
se numegtegir
constant.
(a,),,, se numegte:
t)
b)
crescdtor (respectiv strict crescdtor) dacd d,1 a,*1 (respectiv a,< an*t), V n e N*;
descrescdtor (respectiv strict descrescdtor) dacd
a,) a,*r
c)
s..
monoton (respectiv strict monoton) dacd este cresc[tor sau descrescitor (respectiv strict crescdtor sau
descresc[tor).
sict
Remarclm cd monotonia unui gir este, in definitiv, monotonia funcfiei numerice care definegte acel
Obsemalie. Pentru a studia monotonia unui gir c6nd cunoagtem termenul siu general, procedlm astfel: ulculdm diferenla d,*t-a, Si o compardm cu zero (adic[ studiem semnul acestei diferen[e) sau, pentru
tli cd
Einrri cu termeni pozitivi, calculdm raportul
!,t
an
Si tl compardm cu unitatea.
77
ExEMPLE
l.a,=n'-3n+1,neN*;
,.
u,
=T..
an+t-an:((n*t)2 -Z(n+1)+1)-(n'-3n+l)=(r'-n-l)-(n2 inseamnd a,3d,*r,Y n e N*, adic[ girul (a,),r, este crescltor.
2. Pentru girul (b, ),r, , cu termeni pozitivi, calculdm raportul
nel
Mi,
(l
Ibn * avem:
b.,
2n+t n!
se numegte:
termenilor
sli
M e IR
De
b)
mdrginit inferior dacd mul{imea termenilor sii este mirginitd inferior, adici dacd exist6
incdt
IR
a)
c) mdrginit dac[ este mlrginit superior gi inferior, adicddaclexistAm,M e IR astfel incdtm3a,S M, V n e N*. Avem in mod evident urmltoarea observa{ie, care reprezintd totodatE o metodi de a stabili
mlrginirea unui gir:
Obsemalie.
o
o
$irul (a,),,,
este
astfel inc6t
D( a)
lo^lSM,Vn
ExEMPLE
eN*.
o
I}
i) c)
2. 3.
Orice gir cu termeni negativi este mlrginit superior, 0 fiind un majorant pentru mu{imea termenilor s[i.
intrucat:
la, l=
lsinn
nn
3!31, v n e N*.
De asemenea, facem urmitoarea observafie simpl6, ce poate fi utilizat[ drept metodd: Observafie Orice gir descrescltor cu termeni pozitivi este m[rginit. 2o Orice qir cresc[tor cu termeni negativi este m[rginit.
d
Il
l"
Demonstralie.
ce aratl
l"
Dacd
gi are
este
mirginit.
al
a,:.6, o,*r:"[Q,y
78
cI
a'S
Monotoaia. Observim
ci or- ,{i+ q , .6 :
am gi
at
, ceeace
deja.
ne conduce la ideea
cI qirul ar putea fi
,or.
Ne vom convinge de acest lucru, demonstrdnd prin inducfie inegalitatea p(n) : d,1a,*1, V n e N*.
[)p(1) ; ar< a, este o propozilie adevdrat[, dupl cum W)p(k): + p(k+ 1), V k e N*. Presupunem 4r I Q*r
v[rut
hrt-adevlr
oo*r1,,[*;o..JiliJ:oo*r 9i demonstra{ia
(r,\,r,
cr
b) Mdrginirea. Folosind relafia de recurenfd gi monotonia deja stabilit4 avem pentru oice n >
4:
o,-
r,.(,P,tfJ,
o,
22,
ceea ce
foseamn[ c[ qirul
(o,),r,
este
m[rginit.
E4crcifii prorye
l.
Demonstrafi cI urmltoarele
;iruri (o,),.,
'
sunt monotone:
u)
r,:L; n
b)
e)
a,=n+l
n
c) an=
2n+
5
;
^ n+5
d)
a,=#* ;
j o,=!; n!
L
Der.nonstrafi
2n
a) an =(-l)'
b) a,
=+,
e)
n2
c) a, -- sinff
d)
a,=n'-zoon+10000;
5nz ctn=h;
a,=
b)
3.
a) e)
+n+l o,=L#;
o,=Jfr-n; d) a,=#,
r) o,=
I
u+ ,"+"'+ n@+D; z+l+tl* zt *t+*.+ z\l; sinn sin2 I h) a,:,sinl I I I +...+1;; +,z g) a,=l!*r*t*...*;.;
t)
llll^11
..
1 I I o,=ml+m,+"'+f,F=;
^r,
J)
lnn ., a,=7"r,'
n -23 a "n=I*-*-+...+-' ''3'5""'2n-l'
4.
a) dn=n3 -n; a)
b)
a,=(-l)'.n;
c)
a,=r#-r;
d)
d.=(:)'
COMPORTAREA VALORILOR UNEI FUNCTII CU GRAFIC CoNTINUU cANo ARGUMENTUL SE APROPIE DE O VALOARE O,TA
x2. Graficul acestei funclii ne este cunoscut din clasele precedente gi este reprezentat de o ,parabol6" avdnd vdrfill in originea axelor ( desenul al[turat). Curba-grafic este ,,continu[" adic[, intuitiv vorbind, nu prezintii nici o intrerupere sau altfel zis, poate fi ,,desenat5" |atd a ridica creionul de pe
hdrtie. Se vedem ce se intdmpli cu valorile f(x) atunci cdnd valorile lui x se ,,apropie" de valoarea fixat6 0. Deoarece conceptul de gir ne este in parte familiar, s[ incerclm o ,,apropiere secvenfial6" citre 0 a lui x,
Si consider[m funclia
de gradul
doi
f(xr)- t(xr): l;
t(xz,-r):
f(xr)
: t(xor:|,
Urmdrindvalorileluixpeaxaabsciselor, iarcelealelui
valoare
f(xr): (rr):;;...,
(-f
t(xr,):1;.... n' :
Dennit
f(x) pe axa ordonateloq constat6m c[ atunci c6nd termenii girului (*,),rr, se ,,apropie" de 0, termenii girului
(*,)),.,
a)
este
cipita treptat
b)
este
timitu).
unicita
Propoz
Demon
distinc,
=Q n
se
reprezinti pe axarealdastfel:
s[ fie c Cum r
Cum r
Dar att
a3 as ... de o+ a2 Observdm ci pe misur[ ce rangul n al termenilor cregte, acegtia,,se apropie" din ce in ce mai mult de valoarea 0 (zero). Aceast6 ,,apropiere" are urm[toarea accepfiune: daci vom considera vecinitatea h : (- 2, 2) e'//(0), toli termenii girului incepind de la rangul I aparfin l.ui V; dacl vom considera
vecin[tatea
ar
urm[tc
este
/ t r\ V^ =l -a,a eT(O), tofi termenii pirului incepdnd de la rangul 2 apa{n hi Y2; dacl vom " \. 3'3)I
nr=(-+,!r).frO>,tofi
termenii qirului incep6nd de la rangul 3 aparfin hti
V3
Teorel
echiva
considera vecindtatea
g.a.m.d.
Ln-
profileaz[ ideea c[ oricum al alege o vecin[tate a originii (a lui zero), fie ea oricit de ,"rnic[", toli termenii girului incepdnd de la un anumit rang aparfin acestei vecinltili sau, echivalent spus, tofi termenii girului se glsesc in aceast[ vecin[tate, cu excep{ia unui num[r finit din ei.
Se
3. [li L"gdndit
intr-adevlr,dac6lulmovecindtatearbitrariVe^/\0\,existdun6>0astfelinc6t(-e,e)cVqidacd
1., oicen) ''r-'----------' nypttemscrie: n 11 t = n = lCUl<r Le-l I n I - = (-l)' ((-l)' e V, ceeace inseamn[ incepdnd c[ de la rangul ny,tolitermenii girului se gisesc = e, e) =
xv=n"=[1-.|.1e N*, atuncipentru / E
hvecindtatea Ilefinigie
V.
Fie (a,),.,
i,
e IR.. Spunem cd
l.
dacd
oice
recinitate a l:ui l. conline toli termenii qirului incepdnd de la un anumit rang (se mai spune: conline tofi rmrenii girului de la un rang incolo sau, conline toli termenii qirului cu exceplia unui num6r finit din ei). FaptulcSgirul (o,),,, arelimita/sescrie: limitdcdndntindelsinfinitdin a, este
nr)
a, e
Vf-
lui ilui
eea
Remarclm cu ugurinfi, pe baza acestei definilii, valoarea comuni a termenilor girului. Definifie
Spunem cd un qir
c[ un gir constant
are
limiti
(o,),r,
de numere reale:
;
a)
lEa
b)
limita).
il
Propozi(ie. DacS un gir are limit[, atunci aceasta este unic6. Demonstralie.
distincte
Fie (o,),rrq
IR
un qir care are limit[. S[ presupunem prin absurd cd exist[ doul limite V'e7/(1,')SiV" eT(l")care
n) n'1 sn I I/'. Cttm a,-+1",1Fl" N*, astfel incdt Y n) n" 3 s, I l/". Dar afunci, Y n> max(n', n') avem a, e V'n V": A, contradic[ie.
de
'EA
si fie disjuncte, adici V'n V": A. Cum a,-+ l',1n ' N*, astfel incdt: Y
ra
Teoremi (de caracterizare ct e a limitelor de giruri). Fie (a,),,, un gir de numere reale. Atunci existd
echivalenfele:
Rezultatul ce rrmeazd este foarte important, prin aceea ci d[ o caracteizare pentru fiecare din urmdtoarele trei situafii posibile pentru un gir care are limit6: limita este finitd (girul este convergent), limita este * o, respectiv limita este - o.
," lI$""= / eR] e [V e ] 0,1 n"e N* astfel inc6t V n) n,) la,- l. l< el. ," ll4o, - **] e [Ve ] 0,1n, e N* astfel inc6t V n) n"3 a,> a!. 3" llima," = -*l e [Ve ] 0,1n, e N* astfel incdt V n) n"] a,< - sf. fr+o
--J
c[ la 1o num6rul pozitiv e este gdndit oricdt de mic, iar la 2'gi 3" acest e este
81
Demonstralie.
1' (+)
Presupunem
IlX
o,:
giruluiincep0ndde
(l - e, l, + e) eV(l) confine tofi termenii launanumitrang, adicl f nu e N* astfelincdt Y n2nu+ ane (l - e,l. + t),deci L- e<
!a,-l.l<e.Textulsubliniatestetocmaimembruldreptal
(e)
Presupunemc[ V e >
,,
in
oarecarealui/.Aceastainseamnlclexist[e>0astfelinc6t(!.-a,l+e)gZ;conformipotezeiincare lucrlm, f nu:nr e N* astfelincdt Y n2ny+la,- l,l<e adicl a,e (1. - e,l,+ e), sauindefinitiv %{Textul subliniat aratl clvecinltatea arbitrar aleasi V
fi,y, QaEd ce inseamn[
alti /
ol
1,
a,: l. "e ]rjg 2'(=) Presupunem llg o,: * @, ceea ce inseamn[ ci orice vecinltate a lui + o confine toli termenii girului de la un rang incolo. Atunci, V e > 0, vecin[tatea (e, *] e Z confine termenii girului incepdnd de la un anumit rang, adic6 f nu e N* astfel incOt Y n> n") dne (e, o], deci a,>::-8. Textul subliniat este tocmai
membrul drept al echivalen{ei (e) PresupunemcE V e > 0,1n"e N* astfelincit V
$,
n)
fie
an>
t.
FieY e'W.q\ovecindtatearbitrardaluicr.Aceastainseamnlc[exist[e > 0 astfel incdt (e, *f gV; conform ipotezei in care lucr[m, ] nu = nZ e N* astfel incdt Y n2ny+ an> e, adic[ ane (e, m], deci cu atit mai m1g1lt a,EJ. Textul subliniat arati clvecinltatea arbitrar aleas[ V ahri o confine toli termenii qirului de la
rangul ny, caed ce arati tA 3o Analog cu 2o.
aratd cd aceste numere nafurale depind de num[ru] pozitiv e, respectiv de vecin[tatea Y. De acum in colo vom intdlni des asemenea notafii qi
ryot ttop
qM
lg
an: *
@.
l"D
Facem ptecizarea
nu le mai coment[m.
Subgiruri Definifie
, a2 , ..., a, t... este un $ir, numim sabgir al siu, orice gir de forma on,, dn,, ..., ant, . .. unde n11tx2t...;fik, ...este un gir strict crescitor de numere naturale; un astfel de subgir al girului (o,),-, s.
Dacd a,
noteazdconcentrat sub forma (o*) u,
3" Er 2" Fi
DacI
DacE
De exemplu, subgirul
o1
, a3, o5,...,
(ar,-,),r,
este
subgitul prin
cste ( DacE
..., ct2, ,
..
(or,),r,
este
0<
n":
Urmfltorul rez-tltat surprinde o leg[tur6 dintre limita unui qir gi limitele unor subgiruri ale acestuia. Teoremtr. Fie (a, ),,, un qir de numere reale. 1o Dacd 1,4
a" Fi z >t(
",:
2"
3"
lui (a, ),=, ur" limita 1.. ale lui (o,\,., care au limite distincte, atunci girul (a,),,,
doui subqiruri ale sale care au o limit6 comunl
82
hr-r
nu are limitd.
),,,
este ,,reuniunea" a
DacI
e> I
toS
renii
-t<
pt al
'?Ltate
Demonstralie.l" inorice vecinitate a lui / se glsesc tofi termenii girului, cu excep{ia unui numdr finit, prin unnare acelagi lucru il putem spune despre termenii oricirui subgir: reniltd c6limita oric[rui subgir este l. . 2" Dacd, prin absurd, girul ar avea o limit6 egalS cu / , conform cu 1o cele doul subqiruri ar trebui s[ aibi aceeagi limite /, contradicfie. 3o Sd presupunem c[ qirul (a,),., este reuniunea subqirurilor sale (r'^r)orr li ("1-)o=,, i, sensul ci orice
termen al girului este un termen al unuia din cele dou[ subgiruri. DacI aceste dou6 subqiruri au aceeagi limit[ t , in afara oriclrei vecin6ti{i a ltri l. se afl6 cel mult un numdr finit din termenii fiec[rui subgir gi, prin
urnare, cel mult un numir finit din termenii qirului dat; rezulti .5
EX.EMPLE
carc
lg a,: l.
eY.
ngul
l. L
$irul cu termenul general on: (- l)' nu are limit6; intr-adevdE subgirul termenilor de rang impar este constant egal cu - 1, deci are limita - 1, in timp ce subqirul termenilor de rang par este constant egal cu 1, deci are limita l. $iruI
rului
I 1 I -1 1,0,i,0,:,0,=,0,),..., 2345n
l 1,0,...arelimita0;intr-adevir,subgirultermenilorderangimpar
alm
;mai
Ir I
l-rl
mai le la
aponenlial cubaza
a. Atunci:
I*o':0.
3" Dac[ a = 1, girul (r, ),r, este constant egal cu I , deci ]1g l" Dac[a> 1,girul (*,),r, arelimitaoo,adicl
,, :
1.
l*o":*.
Demonstralie. Procedlm in ordinea 3o,2o, 4o, lo . 3o Evident. 2" Fie e > 0 arbitrar; ariltdm ci existl n, e N* astfel incdt
Dacda:0, inegalitatea (1) este adevdratlpentru oice n > l, aqa cE putem htan,: L Dacd a * 0, logaritm0nd in (l) 9i {in6nd seama cd func}ia logaritmic[ debazd 0<lal<1
este descrescitoare, oblinem: n >logrore
(l)
(2)
Daci e > 1, atunci log,,,e< 0, deci (2) este adevlratd pentru oice n ]
1; dac[
aritimc[ exist[2" e N* astfelincdt: Y n2n") sn ) g. (3) ht-adevar, logaritm6nd in (3) gi lindnd seama ci funcfia logaritrnic[ debazda > 1 este crescdtoare, oblinem:
(4)
z>1ogoe.
Dac60<esl,atuncilogoe(0,deci(4)esteadev6rat[pentruoicen)l,agaclputemluanr:1;dacd e> 1, atunci logo e > 0, deci (4) este adev[ratEpentru oicen > [og, s ] + l, agaclputem luan,: [1og" e ] + 1.
83
a: - l, amvdztlt deja c[ girul x, = (-l)' nu are limitl. Dacd a . - l, findnd seama de punctul 4" deja demonstrat, renrltd c[ subgirul
1" Dac[
xzn = a2n
termenilor de rang
=(o')'
are limita
o, in timp
- !.(r')'
oo
are
li
gi acest
1. ,+@ ri,, [3]'= o, m [-f)'=0; ]5g (;)" \5/ ,, =(;)' ,caxe are limita o. 2' lig 5': *; lS 1,17 :n* ({r)": *;
lr-Ig
.,=(;)"
este un subsir ar
si
3'2+n
a)
!, 3.
Fi
girurile
(-2)'
Si
(-.rE)', n e N* nu au limiti.
s:
Propozifie. Pentru a e IR. dat, considerlm girul cu termenul general x, = /to, n e N*, pe care il numim puterc de eqtonenl a. Atunci: 1o DacS a < 0, qirul (r,),r, are limita 0, adic6 ,.:0.
(r, ),-, este constant egal cu 1, deci lig 3o Dacda > 0, girul (*,),rrare limita o, adici r" : *.
0, girul
2" Dacd a :
lr*
,,: l.
llg
Demonstralle. Procedlm in ordinea 2o,3o, lo. 2o Evident. 3o Fie e > 0 oarecare; ar6t5m c[ existd n" e N* astfel incit Y n)_
n"a
n">
a
s.
n
(l)
r1 1, oblinem
n,:le" )+1.
loFiee>0;arrtimcdexistr
Lu6nd
ra"e
l- -Ll
";,
aga
cI putem
lua
N* astfelinc0tv n)-
n"=ln'-01<e,
adicd
n'<e.
(2)
o:-b,cuD>0,inegalitatea(2)sescrieechivat.rt
{<rsau not-
nu
r!,iardup[oridicarelaputerea
si in
pozitivd
se obtine
r r(:),,
asa
cdputem
tlua
n"=[(i)'].1.
ci !, ) a,afunci -1-+
!,
0; lu6nd
y,
= nu
avefi.
>0
lim(,
H
Toon
!, )
:f 4 ny^ -
O.
Exoupr,r
furu
H
I 1. I*":*; l,* n':*; l5g ..16-:1113 n2: @. 32 l1 2. lim l:lim n-,:0: lim _*:lim n -':0t lim l-:lim
n+@
lim
Deofl
n ,+@
n+* ntln
z+@
n+6 ntr
n+@
n2-n:0.
Irao{
84
Eferciln
propuse
n 2l ramin in
afara vecindtalii
2. Folosind teorema de caracteri zare cve a limitei unui gir, demonstra(i ' 3.
1.
S[ se arate cI urmdtoarele giruri (o,),r, nu au limitii: a)
!^2!=+l 1 i^4' n)* 9'4' = 9 . Determinati rangul de la care termenii qirului aparlinvecinatrlii (+-+r1.+) ' \q 64'9 64)a lui ]. e
"d
a,=l+(-l)';
b)
an=sinT;
!..
cr
r,={rrl
;i
(ar,*r),r,
au aceeagi limitd
1..
CARE AU LIMITA
Operaliile lurluale ce se efectueazd cn giruri provin din cele corespunzitoare cu funcfiile care definesc girurile. De exemplu, suma girurilor (o,),r, $i (4),, este girul (a,+b,),rr.
in cele ce urmeazl vom vedea legltura dintre operaliile uzuale ce se efectueazd cu qiruri (adunlri, sclderi, inmulliri, impe{iri etc.) gi limitele acestora. mai precis, vom vedea c5 limita ,,comutd" cu aceste operafii, fapt ce ne va fi de un mare ajutor pentru calculul limitelor. Studiem mai int0i ce se int6mpl6 in clasa girurilor convergente (care au limite finite).
Operafii cu giruri convergente
incepem prin a face urm6toarea rernarcd simpld: in teorema de caracterizare crt e a limitelor de inegalit[,tile carc apar in membrul drept al fieclrei echivalenfe, se poate inlocui r cu or, unde cr > 0 in Eiruri, este fixat (deoarece dacd e > 0 este arbitrar, la fel este gi cre). De exemplu, punctul 1o din teorem[ poate fi transcris astfel: e [V e ]0, 1n" e N* astfelinc6t V n) n"+la,- (.1< cre,pentruunanumit flima-=/eR] '
Lz+o
c > 0 fixatl.
Teoremi. Dacd lim a,= a e IR.9i
lyb":
b e IR, atunci:
H(",
* b,)
=a
b=
I!*o,
Dernonstralie.Utilizilm teorema de caracterizare cu e. Fie e > 0 ales arbitrar. Deoarece nle Nastfelincdt: V n> n:+la,-al<L
Hr,-a,1
Ileoarece Luend
(a,+b,) -
(a + b)
an-
ol+ lb,-
l.
e* e<2e.
Aceasta inseamn[
"A ]rg
Rezultatul se menfine pentru o sumi cu un numdr finit de giruri. Ddm acum un rezultat preg[titor, care este ins[ important gi In sine, intrucflt reprezinti o condifi necesar[ pentru convergenfa unui gir. Propozifie. Orice qir convergent este mdrginit. Demonstralie. Fie (a,),,, un gir convergent c[tre o limit[ / e IR.. Lu0nd o vecinltate mlrginit[ V alimitei
aceasta conflne
tofi termenii girului, cu excep,tia unui numlr finit din ei. Dar aceqti termeni, in numdr (rlmagi in afara lui Iz) pot fi gendifi ca aparfindnd unei atte vecinltifi mirginite alui L, fie aceasta IZ.
c[ mu[imea m[rginit6 VU
este mErginit.
Reciproca acestei propozilii este falsl (condilia de mlrginire nu este suficientd pentru dupfl cum rezlultl din urm[torul contraexemplu:
lim
a,: a e IR qi limb":
b e IR, atunci:
ca
produsul limitelor).
astfelincdtY n> I
Iy*",:"qi
n")
Rezultatul Consecin{tr
finit de giruri.
a) Dacd
b) Daci
IIX
o":
=^I!X",,
limitelorl.
I!* "":
$i lr13
b,:
b e IR, atunci
lgl@"-b,)=a-b=I*""-ligb,
qi
fa) o constantd iese tnfala limitei;b) limita dderenlei este egald cu diferenla Demonstralie. a) Se consideri b,: L, V n e Nt gi se aplicd teorema.
b) Lu6nd l.
lrg e4 ) -lim D, atunci : : : + ( llg ",- 4 ) lg ( a, (- b,) lrjl ", * l*(- 4 ) lim o " - Ilg b" . Teoremi.Daci lim on:a. R, lrg b,:b e IR,b+0Si 4*0, Vn N*,atunci:
1, conform cu a) avem
:-
o'*
lrm! =+ =lr,y",'
bn b limb,
iiraoa
IXn:
-l53
*,: -3=*,
t2
bb" -. b' -(
86
* b,.(r,+) = ;.1 =
e>0oarecare.cum
Y
n> n! + lb,-
l:Xo,:o$i
n":
1113
n:+la,-al<egi
l.
t,. Ludnd
max(no,
ni, n!)
n) n,:
E,s=w=W=}olan_ol+lallu_t,|).}{o,*|a|e)=z(b!lal),.
)i
l,
^t$adff
n2 n. *
lim n-*
an
ffi
ult[
irul
b,=a b
E"';:ab
Fcriil.
I)DacE
}rg bn=b elR,atunci: =(lgr,)Hn(cdnd calculSm limita unei puteri, limita,,se distribuie'la
baza Ei exponentul
{n)
ftr[
1* ,,:0,
atunci
l,1g
10': I :10JT".
0
: le(]I* /, ).
ni
>0
: : ]rg 10" 10' l0,rl14 . .10"-') : l0'lg 10',-': lY . I : tY. fotr-adevlr: 1g 10":(10' kbaza pagilor I), II), III), lindnd seama de celelalte proprietlli ale limitei
demonstrafia teoremei
incanil
general. Avem:
1g6(0+rga)=
lgus,
-1g*@b)
-ot.
o": a )
0, unde
E*lq = *li = {M
(b,),.,lu6nd girul o, = l, v a e N*. 'k Menfionlm cI pentru & impar, consecinfa enunfati se menfine gi fErI condi{ia ca a gi pzitive.
a,
sd fre
Iboremi.Dacd lim
o,:a
$i
1113
bn:b,unde
e N*, a)0,a+0,b>O,atunci:
$(tog,, b,)=log,b=logr*,,(lgD,)
Si argumentul logaritmului). Demonstralie. Avem succesiv, findnd seama de propriet[lile logaritmilor qi de pasul
nr
Eoremeiprecedente:
l,g(rog,.
II) din
demonstrafia
ui
lg%*lgo
87
Propozifie. a) DacI
l,g b,: a, atunci I!X@,* b,): a. b) Daci *,: o $i I!* y,: o, atunci 1g (r, * y,): *. IIX
IIX
a e IR $i
o,:
Demonstralie.a)Fie e>0,e>-calesarbitrar.Deoarece
=la,-al< s+- t1a,-a1e> an> a-e.Deoare." lg bn:a,exist[ nie N*astfelincdt: Y n2 n! ) b,> 3e. Ludnd n,: max(n',, n!) avempentru orice n ) nu: a,* b,> a- e + 3e : 2e + a : E *(e * a) > e,
ceea ce
ni
inseamnd.i
lgg
(an*b,): o.
oo,
b) Deoarece
Y n > n!
!l**,:I*y,:
yn>
e.
e gi
n!)
avem:
x,* !,>
Din dorinla de a extinde la clasa girurilor care au limita proprietatea ,,limita sumei este egal6 cu suma limitelor", rezultatele din propozilia precedentI devin:
Il3e,i
yn): *.
,)
b)
1,g
"^*IiX
lg
in felul acesta am definit doud operafii in pe rezultatul teoretic dat de propozilia precedenti.
se bazeazd
Exist[ insd situafii in care nu putem defini unele operafii. Aga de exemplu, dacd
IIX
o,:
oo $i
@, nu putem afirma
nimic precis despre girul-sum[ a,+bn: acesta poate avea diverse limite sau
si nu aibi limit6. Concret, s[ urmlrim exemplele de mai jos: 1o dacd a,: n, bn: - n * l, atunci I : 1; I1E:*(a,+D,):lim
dacd
Exnupr
2"
3o
ff + 2, atunci
dac6
a,:
termenilor
Iy o,: oo (deoarece subgirul termenilor de rang par qi subgirul de rang impar au, fiecare, limita + o), lig bo: - oo, dar a,+b,: (-1), nu axe limitl (dup6 cum
fi + n, atunci
(-l)', b,: -
!!X@,+b,):lim2:Z;
a) Folosi
am mai vdntt).
frptul
cE
ci
operafia @ -
:3.o+
flri
Red6m in continuare tabelul care confine operafiile care au sens, respectiv nedetermin[rile (operalii sens) din IR. Peste tot a este un numdr real.
^= mKopl
b) Procer
n+a $nz de calcu
-. lffi
-----:
5i
88
I
E
tipul
.@;
co
co)
l1iri, impn4iri
@.0;0.(-o); (-*)'0
o.0
@ @
I
0
1-
-o
00
;;; [-
*r, -'
.,-
a) Folosind faptul
ci limita comutl
faptutcll;17n:co,oblinem:153[fr'*S,
:3 . oo*
(,.fZIl
in
IR. precum 9i
co* o + 10: co* 10 : oo. Constatlm cI pentru calculul limitei am,,inlocuit" pe n ss oo (,,valoated'lacare tinde) 9i am efectuat in IR operaliile oblinute; se spune c[ am calculat limita pintnlocuire directd.
o*
10 + 0
\S))
:3.o.2+5.o+ro+[2)'= -- ^(Si
5'o2 +o+6 tu'" este o nedeterminare' va trebui s6 invent6m un "artificiu 8n'+ 10n + 100 8.o2 + 10.o + 100 ] au de calcul", in aga fel incat sd ,,elimin[m" nedetermitarea, adic[ sd ne men[inem in sfera operafiilor care
-. il
5n2
+n+6
89
sens
in
),\i
+ton+roo
l'1s
Dup[ modelul acestui exemplu, lindnd seama de faptul c[ limita comutl cu operafiile unrale,ori de cite ori limitele gi opera,tiile care apar au sens in IR , desprindem urmltoarea important[: Obsenalie.Atunci cdnd calculim iimita unui gir dat prin termenul slu general procedlm astfel: 1o Mai intdi efectu[m ,,inlocuirea direct[" aiui_ n cu m (de regul6, oral) 9i oblinem o succesiune de operalii
t*!*4
5+0+0
o- 8'
^= rn lK.
2" Dacdtoate opera{iile ob{inute in IR au sens, ,,rezultatul" final este valoarea limitei. 3o Dac6 prin ,,inlocuire directl" se obtine o nedeterminare (gi aceasta se va intdmpla cel mai adesea!)
incercim anumite ,,artificii de calcul'; care si ,,elimine" nedeterminarea, adicd toate operafiile ce apar sl aibl sens in IR . Metode de eliminare a nedetermin[rilor sunt diversificate 9i vor fi intdlnite treptat pe parcursul manualului. La punctul b) din exemplul precedent am luat cunoqtin!5 cu metoda ,rfactorului comunforlat". conjugata unei expresii ira{ionald' 9i este ilustratl in primele O alt[ metod[ este ,,ampfficario "n doul din exercifile rezolvate care urmeazl.
Exrncrlrr
1.
rezolvate S[ se calculeze:
a) rim
(J7
*s"-");
b)
Solulie. prin inlocuire directl deducem cI ambele limite con{in nedeterminarea @ punctul a) amplificlm cu conjugata de ordin 2 9i avem:
ba
lim
55 :-=-.
,Em
2
=m:ffi:l'sffi:
b) Pr
+n lim
l..x
Pentru limita
de la b) amplificlm cu conjugata de ordinul 3 li avem: 16 (ffi-15;= n+l-n ' :lim -A -r'.-;+* ns@ (11 + t *(4i)' (1t,* r)' * 4i . 1,[r, + t *(1til' t +l\' * {i . trl-n
S[ remarcdm ci la punctul a), dupi
amplificarea cu conjugata, a reapirut o
1+1
Ciinc
@
co
C6nt
,
fo{at.
C6nt
2.
S[sedeterminea,b e
IR
astfelincit lim
r+@
(ttil"n+IO+bn):5.
Solulie. S[ not[m cu
limita din membrul stdng. incercOnd, pentru inceput, metoda factorului comun forfat
Dacdb+
| *0,
rezult6
l.:*
a,
ceea ce nu convine.Agadartrebuie
s[ avem b+
L:0,
deunde
b: -
l.
Calculul limitei nu mai ,,merge" ins[ prin metoda folosit[, fiindc[ ob{inem nedeterminarea o ' 0. tnlocuind ins6 b : - I li utilizdnd metoda amplificlrii cu conjugata, urmatii de factor comun fo4rq avem:
90
, :1,* Q7 + m+ro-n):1g
Deoarece trebuie ca [, =
ffi:m
1:
S, de unde
an+I0
Jrf *""*to*"
:tim
n;@
nl
/a+-ro\
\ n)
:9
2
eiR.
rez;ultd 5, ,2
a:
10.
probleml sunt a :10, b - - 1. 3. SI se arate ci a) Dac[ f e IR[x], t: oo*o + au-rxo-' + ...+ afi + ao (ao* 0), atunci:
]r1g f(n)
ak .
@:
r!)
se
b) DacI
atunci
rul
0,
ak
k< p k= p
:le
y^f(n)"'*
g(n)
br'
'o
dacd
k> p
|g f(n)
lim
n+@
:\*(ono+ao-,no-'+-.+afi+ao):lg
o('r*T*"'+#i*#):* '-:{:',*:iu:rrl<l
(l)
too
?o =O '
ce puterile
I*#:
l__o.
Rezultatul din acest exercigiu rezolvat poate fi refinut drept ,,regul[" generalE pentru determinarea limitei unei func{ii polinomiale in n 9i a limitei unei funclii rafionale (cdt de funclii polinomiale) in n, cdnd
1.
tbp
daci 9tag
n-+@.
nd
,Erercifii
1.
?rorye
b) o, =2'+n3
d) a,
+5n+6; c) a,=!***rc0;
a) a,=n2 e) an=
2.
+l}n-l;
+snJi +t2'
;
:Jti+,
:--J--
f) a,
IJ;
n2
nl'
+l'
+(n+DJi
+l
on'+n+4
n
b) an= d) a,=
nJrr+t
o,.
e)
J71+4Jn\n+r =
12
"Ji
n
13
a,=
n'
.
--n------a-,
h) a,=
s) ar=
1.2+2.3+...+n(n+l)
1' n'
1.3 3.5
lll ' -!
' t...r
(2n-t)(2n+t)'
^ _(n+t)o 0 ",-@1Ff;,
.
-(n-l)o
i)a.=(,j)(,i)
Yl
(,-;),
(n +l)3
.
o\ a_
','n
3.
-l "' (n+l)3+I 23 +l 33 +l
23 33
-l
-l
Sd se calculeze
b)
a,=J7+n+l-n'
d) o, =1tn
.t
-{7;.
3n2
Don=(+)^'
h) a, = Ji+t
J) an=
+
"llrn*,
(*
Jii
-zJi
i) o, =
k) a,
m)
"Ji
("[rn t * J r, -
- zJi) ;
..
=-.*#
n3
t)a.="(F"*-E),
n)
a,={;kltu.f -G),
+6n +l)-logr(Sns
a,=42\3\+'
o) a. =la
n'+n'+n+l'
ns
q) a,=logr(
+l);
;
freN*, fixat.
Demonstralie. a) Presupunem
ci
este
nemlrginit superior. Fie e > 0 arbitrar. Cum (o,),r, este nemirginit superior, existl n" e N* astfel inc6t a,j e. Cum (o,),., este crescitor,rez:utltd" c[ pentru orice r 2 nE avem a,2on", deci cu at6t mai mult a,]_g. Texful
zubliniat ardtd,cd
li3.r
o"= *
@.
b) Dacd (b,),r, este crescdtor gi nemirginit (inferior), atunci girul (-0,),>r este cresc[tor qi nem5rginit (zuperior). Conform cu punctul a) vom avea lim (- b,): oo deci -llg b": o, de unde lim bn: - @.
Studiem acum cazul girurilor monotone gi mirginite. Avem in acest sens urmitorul important criteriu lui Weierstrass: Teoremtr (weierstrass). orice gir monoton qi mrrginit este convergent, mai precis: a) Orice qir crescdtor gi mdrginit este convergent c[tre marginea superioard a mullimii termenilor sdi. b) Orice gir descresc[tor gi mlrginit este convergent citre marginea inferioarl a mullimii termenilor sdi. Demonstralie. a)Fie (o,),r, un qir cresc[tor gi mlrginit. Si notim /: sup{ a, Conform teoremei de
de convergen{i al
lreN*}.
existi n-e N* astfelincdtpentruoricen 2,r. avem: {,-t1a,"<1.< l,*e,deunde / _t1o,<l*e,adicd : sup{ a, I n e N*}. b) Analog. - t 1 an- I < t, tuu l!:_--ks.Textul subliniat aratd cd
ci
Exrncrlru rezolvat
Si
se arate c5:
lr3:.
"":/
o,
O,
=1a!a!*...*: =t+*++.
o,
are limita +
o.
+)
esteconvergent.
*,
(a,
),,,
cI
varezulta.a
s[ ar[t[m ci are un subgir nem[rginit superior. Un asemenea subgir este cel format din termenii avdnd rangurile puteri ale lui 2, adicd:
At, A2, A4, Ag, Q16r..,, Arn;..,
Pentru
ardta
c[ $irul (o,),r,
]g
ar: * a'
"r,r1,,
v n e N.
adevnratd.
,I2r
Il)p(k) + p(k+
1), V
f e N. Presupunem
,f;
liaritim cd
arru-+
tmmi
2r
temmi
2*
:azr*2k
.fi=orrl
cI
;rt,.+=+
(b,
),,,
convergent.
intr-adev6r: b.= t
<b,
=2-1<2,Y
n
n>
Da
Da
Limita acestui gir (marginea superioar[ a mullimii termenilor s[i) se determin[ prin metode ce
cadrul acestui manual gi este egal6 cu
f frr*rl.
his
(a,),,, qi (b,),.,
lim an: a e IR gi !* a>
Y n G N*,
atunci:
le
I*
Demonstralie. Fie
t,:
De
IR.;
arlt[m
cd a 3 b-
tu el/(o)
qi
l:
U Y VeKb)astfelincdtYxeU,YyeV+x>y. n)n'= ane U$i V n2n"= b,e V' Deoarece \*o,:rSi l* bo:b,exist[ n',n" e N* astfelincdtV Atunci, Y n>max(n', n'); a,e (ISi b,e Y,deci a,>0,, contradiclie cu ipoteza.
Observagii
1o Din propozilia
(respectiv
0, Vn e N*, dar
lig 1:
"*n
O.
a$r
corrsl
Criteriul majorlrii. Fie (c,),.,, (b,),r, doul qiruri de numere reale, iar / un num5r real, astfel incdt:
lo la,Atunci,
(,
<
b, , V
trr m
llxn
Demonstralie. Din
l"
renlJtd
4:0,exiSl4-4S_Ai1astfelincdtY n2 q>lb,l:b,1egiatunci,cuat6tmaimult,
Textul subliniat aratAcL
"d
(b,),r,
este
Deoarece
!a,-Ll<e.
are urmitoarea
I* "": l.
intilnit
este acela cdnd,
lt&91.1n I n I
majorrrii, re,,oltdti-
n)@
ti'('!) :0.
n
tem[, l[s[m de demonstrat urmltorul rez;ttltat simplu: Propozifie (criteriul comparatiei la infinit). Fi" (r,),r,, (b,),r, doui giruri de numere reale astfel incdt
I:* o,: a,rezlltd !!* b,: *, 2o Dacd b,: - @, rez;ttltd o,: - @. I:X li3:1o DacE (Mai simplu, scriem: b,2 a, --) @:> b, -+
EXEMPLU. Si se calculeze lim (n + sin n).
a,
a,
-->
-a
).
Avem: n
sin
lo b,1ao1cn,Y
Atunci
ne
N*.
2"
lr3g
b,:Ii*
c, =
/ e IR
= a, -+ l. ). Demonstralie. Considerim trei canti, dupl cum / e lR, l: *, sau l: - q. i)/ e 1R..Avemla,-b,l: o,-b,3cn-b, -+l-(:0qiinbazacrirte1raluimajordriirentltdcd an-b, -+0. :lg (o,-bn) *lr3g b,: e a 4: 4. Dar atunci: IX "":1rg (r, -b,+ ",) ii) l: oo. Din an2b,-+ o, deducem cI ail-+ a. iii) l.: - o. Din a,3c,e - @, deducem cd a,-+ - a.
l* ",:
3+@ n
Avem:
Deoarece
nn- | <lnnl<nx,deunde,
li^[nn] :
n.
prin inmullire
girurile,din margini" au limita n, conform criteriului clegtelui reztltd c6 qi cel ,,din mijloc,,
incheiem o r"*oilu r!*pm:in toate rezultatele anterioare, inegalitifile dintre termenii de rang n "u ai girurilor care apar, pot s[ aib6 loc de la un rang incolo gi nu neapirat pentru orice n e N*; aceastl constatare este valabili gi pentru monotonia unui gir, care se poate ,,instala" incepdnd de la un anumit rang. Explicalia comun[ a acestor fapte consti in aceea cd,,tnldturarea" unoi numdrfinit din termeniiinui
sir nu modificd limila acestuia sau proprietatea acestui sir de a avea timitd.
95
E4srcitii propse
1.
Utilizand criteriul majorlrii sau criteriul clegtelui, calculafi limitele girurilor urmdtoare:
)'n!-n' b)a,=fi; c)an:ffi; a)a,=1,; llll2n " Jn' +l Jn' +n _fll f) a,=---+---+...+-+; ln'+l tl n'+2 r*l*l*...*I h) a,=n'*7*?"-'*i;
i) un = ---T-----7...?----,
a) Sd se arate cd
Jn'
+n
E, u, = 1-1=-T...T----:-. -t-
rt |
n'
+2
n'
+n'
g)
o,=fl-
arctgn:
'.ln'+n
i)
a,={J7;\.
<l-
2.Seconsider[qirulcutermenulgeneral,,=ffi,n)l.Secere:
o,.--l-Jzn*1, pentru orice n > 1;
b) SI se calculeze
I4
o".
3.
Se
*...*:.
S[se arutecd:
a) sr* 2
l;
b) s, >
4.
")
lg
,(t+tosrn) ,s,: * @.
, oicarc ar ft n>
l;
a,b,:0.
NUMARUL e, gIRUL
Definim acum un numtrr real extrem de important, care apare ca limitd a unui anumit gir.
Teoremtr. girul cu termenul general
sa este un
,,:(t.:)
:)'
2,7 18 .
n*\
(.r
tralq
!Irt1 : + C', + C). * ...+ CX nnnn'l,n(n-l) '7I ,n(n-l)(n-z) I I _,,ft ,n(n-l)(n-2).....3.2.1'7= :'-1';:
I + C).
.
-
r-[
n-[
3l
nl
:r+r+1.[,_1) *!{r_1) [,_?')* ..*L{r_1) [,_?) l,,_4') 2!\ n) 3!\ n)\ n) n!\ n)\ n) [ n )
tnlocuind in ultima expresie pe n cu n +
Es'll
Fesul
an+t . -_t+r+1.[,_--1_)
2! \
I obfinem:
(,*) (,-#,)
il reprezinti pe a,
este mai mic sau egal (iar
cu al treilea este mai mic strict) decdt termenul corespunz6tor din suma care plus, in scrierea
il reprezintl pe a,*r;in
lui a,*, mai apare un termen pozitiv qi anume ultimul (c[ci in dezvoltarea lui a, sunt n * 1 &mreni, iar in cea alrti a,*, sunt n + 2 terrneni). Conchidem cL an(4,*r Pofltru orice n e N* adic[ $irul {o,),r, este strict crescltor. Atunci: a,2.ar:2,Y n e N*. (1)
Pe de
altl
<r+t a -a
bi
Din
2:
a,<
3, V n e
(l)
gi (2) avem 2
3a,<
3 pentru oice
lui
Weierstrass acest gir este convergent. Limita sa, notatii cu e, se calstleazl prin metode ce nu vor fi expuse dci, obfin0ndu-se valoarea aproximativl cu 3 zecimale exacte e x 2,718. Reamintim ci logaritmulinbaza e se nume$te logaritm natural gi se noteaz[ ln. Num[ru] e este iraf,onal gi chiar mai mult, este transcendent, adicdnu verifici nici un polinom nenul cu coeficienfi rafionali. O prim[ utilizare alui e in analizil este in calculul limitelor unor giruri. Ne bazlm aici pe urmltorul
rgzt:/rtat important:
)r1gtt*
Pasul
-+0
+ (1+ a,)q -+ e ).
=e.Fie m [r.+lt b" ) \
u+@
Demonstra1ie. Stabilim doi pagi preliminari, care sunt in fond doud cazuri particulare ale teoremei.
1:
Dacd
(b,),,,
este
nl, >l('.;)'-'1" > l[r.il -rl.r. proprietatea:Y ea:V n> n2 n'" existl nie N* cu proprietat rim [r*1)'=e,, exist[ e> 0 oarecare. Deoarece z+o
Deoarece
lgb,: o, existd. nle N* cu proprietatea; Y n > n! + bn> n'". Prin urmare existi '' f'*l)'' -"1.r. Textul subliniat aratd cd n: E- max(n'.. nl\ N* astfel incdt Y n 2 n- = ll b")
l(
|
\ n)
*fr.;=H I b,)
Analog se poate ardta cd daca
(b,),,,
este
.,
lrg bn:
- o, atunci
2:
Dacil
(c,),,,
cu
presupune
"" l53
#.*=+= ('.#)'
Rerinem inegaritatea'
. (,.*)' .
[,
(, .
#)'
t)'
Conform criteriului cleqtelui,,,girul din mijloc" are aceeagi limit6, deci lim cn: - e,atunci
frJI:, cr)
Analog,
se poate
F.l1cai
cd dacd(",),r,
",,
1113
lU
(f
.f)q -,
ii inl[tur[m
pe acegtia gi
gi avem
Trecem acum la demonstrarea teoremei in cazul general. Dac[ acum (o,),r, con{ine un numlr finit de termeni negativi (respectiv pozitivi), putem presupunem
h11 *\
l)
Deo
",:+ an
r-. o
ffim
Iy
",:m
(respecti"
c,---c').
(l
lg
(1
* o)+
:I.lg,lr*]1"' :
,+@ \ C")
r.
Dac[ qirul (o,),r, confine un numlr infinit de termeni pozitivi gi un numlr infinit de termeni negativi, tot
astfel se intdmpl[ gi cu girul
(",),rr,
unde
",:+,Y an
",,:*
si ("lLr,,
.
l"
lix
D+
,I =) , reprezintd subgirul termenilor pozitivi, respectiv subgirul termenilor negativi din qirul (",),., "i, on
Dar atunci
2" ht n)
'J
lH
"',:
n+@
-F
oo,
l,:*
o aplicdnd "i= - $i
pasul2 avem:
3" lir
Demo
I
lim (t +o',\i=tim
u+@
[t*+]'': cr)
\
"6
lg
este complet
2" No
Atunc
Consecin{I. Fie
Iryb":
@ sau
IlXb,: -
@.
Dac[ existd
")'*{+-rtt"
.
9i avem
egalitatea:
l.:
3" Nc
se scr
{:lim
=eL
'
pentru eliminar-ea obsertalie importantd. Teorema precedent[ gi consecinla acesteia constituie o metod[ in egalitatea din ca o scriere xdetermin[rii 1-. C6nd apare aceast[ nedetrminare, e recomandabil si incercdm ini1ial6 1' este adusi la consecinf6 (se spune cdirganizdm numdrul e). in felul acesta, nedeterminarea inl[turat' redeterminarea 0 . oo (care apare la exponentul lui e), de regull mai ugor de DGRCITIU rezolvat S[ se calculeze limitele girurilor de termen general:
( n'+3n*s)# .) o,:l'+ | ,n
\ n +L /
e N*;
b)
b,=(r*.rfi*r -JD-t, r
qt ltm
..
e N*
blulie.
a) Deoarece
'1
. -. ,,* n'+3n+5 =, S *,
n2t-t :
n
tr+@
@, avem nedeterminarea
+_3n+5)_ n!*--i@a . n^(n, = "t H\ ";,a(ffff.)# n'+l ) I + 0 : I $i 15g (Jil:b) Deoarece ri- (r+Jr+r -J;\:1 *l1g
(3u+4X22-l)
#.G:
(,+J;+r
"*'(tE.') ='-i
ri*--4-
=+
* *
Urm[torul rezultat,prezinti
unele limite.
in eliminarea nedetermin[rit
atunci:
xn
,'
),,, ,
trn+@
-+
a*"
o=
ln(l-+
xn
I') ,,
,.
-l
xn
,.
,r*(1+x,)" n+@
xn
-l
=cr, (sau:
x,-)0=
(1+r,)"
X,
-1+
o ) unde o e
R. este dat.
Demonstrayie.
lo lim
ln(l
+*,\+:r'(rintr*',)O) =lne=r'
logo(l
+
^T':fim
gi rezult
2o
Not6m
!,:e*,-
y,r:1(#,
cu lim yn:ao
- 1: O'
Atunci:
:1i^ ,--
r'tr.a
rez;ultd
ln(l + -y,)
3o
Not[m
y,:ln(l
+x, ) qi
*x,:st' ,
xn:'n
1,
cu
se scrie:
99
eoY"
-l
.o = lne .cr = o lne -1
.
Fol
(l + x')" ,rn-+@ Xn
-1
or,
bi
ArE
a)
a,=rt(t.#),
ne
N*;
b)
c)
sotutie.")
lg..6r,[r.+,):m S
I
b)
15g
f +4 J;
rn[r*l)
:m
r"[r*l)
+".n-i= J;
: 1 .o:0.
c) Deoarece
jg
(.,/7. r - J,
):1g
#=
o , avem:
:ilm- (t +Jrr+t-,..fi)''-t
;s
,.
acest exercifiu confi nedeterminarea oo . 0. Prin scrieri convenabile, ele au fost aduse la nedeterminarea 0 , a fost elimi
cu ajutorul propozifiei
E bine si remarclm faptul c6, ini,tial, toate cele trei giruri din
J,r.|-J;
J;
)a.
ll
tr
precedente.
"ur"
lim .{
Eryrcifii
propuse
1. Calculafi:
"r1,s
(+)-; m(fi]\,
n2
+l
b)
d)ts
2.
(+)'";
cI ;irul
e,
l*(##)(;)
,
u,
a) Demonstrati
b) Deduceti inegalit{ile'
100
gi
teorema
- 1 I *1-tnn ar=l+-+-+"' n
este convergent
constanta
(t*t*...*!') \n +l n+2
2n)
:h2.
Griteriul raportului. Fie (a,),,, un gir cu termeni strict pozitivi, pentru care exist[ l.:limdz+t.p-. n-a An
Atunci:
r)DacI
b) DacE
l.
a'+t
an
--s
l.
<l=
a, -+O).
(.> l,rentltd
liy1o,:
an
-+a).
ogl
l,adicl
Demonstralie. a)Fie
V: (a,F\ .K0
/ < B < l.
Ileoarece 1i^a'+r
n+@ An
zo incolo.
Fiind un qir cu termeni pozitivi gi descresc6tor, este un gir m[rginit (fiindcl termenii at, az, ..., ano-., in numlr
fnit,
nu ,,afecteazd" mdrginirea). Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r., este convergent. SI not[m a
IR..
:Ho,e
dicd
Trecand la limit6
in egalitatea evident[
o,*r:T'a,,
0, adicl
obrinem
0.
]* o,.r:]* T'I*o,,
ipoteza
a:
l,a sau (l
I
- l)a:
0. Cum
I - (, > 0, rezult[
bn "*
a:
\!X o":
b:":11^ on
ar*l
& lapunctul
Facem mdonare
Rezult[.[ ]rg b,: O,deci lim an: @. menfiunea cI punctul b) nu exclude situalia l. : a
a).
IR.).
E)GRCTTIU rezolvat
Daci
cr,
> 0 qi a >
O.
An
fuluyie.Not[m
*,:5,
I
66
'l!'+
I'+t
J(n
=ti,n n+@
('1,1)"
A""
tim xn:0.
n+@
l, au limita @, se spune Degi at0t girul putere no , ct) cr ) 0, c6t gi girul exponenfial o' , ctl girul exponenlial tinde mai repede spre @ (c6ci raportul dinfie girul putere gi cel exponenfial tinde lazero).
a)
Lema lui Stolz-Cesaro. Fie (a,),,, , (b,),rrdou[ giruri de numere care satisfac ipotezele:
nx fir'
9z:
Cum
: e, respectiv I : - q. 1) / e R. Sd presupunem c[ ( b, ) este strict crescdtor, deci ]g 4: *. FieV e'W,l\oveciniltatearbiriar]a, deci exist[o> 0 astfel incdt((,-d, l+ o) g V.Fiep e IR, cu0< F <, a-'t-(" e ( (+P),adicd(.-B lim 1-'*t-?-n- l,,existdft e Nastfelincdt Y n> 113
/
e
IR,
,-- bn*t-b,
D,
b*t-b,
-g,
.1*'-?' . / + B qi cum b,*, -b,) 0, aceasta se mai scrie (/ - FX4., -bn)1an*t-a,< (l - $)(b,*r-b,
Dn*t
Y n>
k.
(1) 2, ..., n
Scriem inegalitilile
(l) hend in rolul lui n valorile k, k+ l, k+ (l - p)(bo.r- bu) < ar*r- ao < (l + P)(bk*t- bk) (l - 9)@o.r-bo*r) 1ao*r-a**r<(L + 9)@k.2-bk.r)
1 (pentru
n> kfrxat)
gi avem:
blulie. Stolz{
(l -
lim *bo
de mare
4"
(l - p)(b,-bo) <a,-ao< (l + B)@"-bo) C* li13 b,: @, de la un rang incolo termenii b, sunt pozitivi, deci putem presupune n suficient
pentru ca b,> 0.
pin b,
caresescrie: Deoarece
(/-ill
;.(*+G-
rez.,tth: U
- Oll-
Ol
Confol
(2).
lg+.(rn-* Dn
+(B-l)bo)=O
ti ,-* 1g*.(rbn
-(B+l)br)=0,
existd un rangp
e N*
pentru
oicen>psduu"
f,.(r*+(F
-t)bo)
(B-o, ct-B)ut;
(ro-(B
** !,
x. -lrm J
Lu[m m
(.
Iar+(B-t)b)>F-crli
max(k.
Iar-@+/)D*)<o-B
102
|ed
).
n--
%': l.
b,
Fie V e|/(a) o vecinltate arbitrar6, deci existd cr > 0 astfel incdt (cr, *) continul aproape ca gi in canill) 9i il l[sdm drept tem6. trI) l.: - m. Analog cu II) gi in acest fel lema Stolz-Cesaro este complet demonstrat[.
il) l:
oo.
Z. Rafionamentul
-+ L satt ff a' lillo'+tb) in ipoteza (b,),r, strict cresc[tor gi nemdrginit, avem egalitatea: fim9L n+a $, ,-* br*t b, a) Dac[ (b,),., este strict monoton 9i nemirginit, atunci :
ffU
-+
(,
<(L
p<
qi Aceast[ scriere, ugor riscantl, trebuie in,teleas[ astfel: daci limita din dreapta exist[, atunci existl din dreapta nu 9i cea din st6nga qi ele sunt egale. Se poate ins[ intAmpla ca limita din stinga s[ existe, iar cea adevlrat[). este rtrrnci egalitateanu mai este valabilI (,,reciproca" lemei lui Stolz-Cesaro nu in fine, degi rezultat interesant in sine, lema Stolz-Cesaro se foloseqte in demonstrafia teoremei lui I'Hospital.
b,\
EXERCITTU
rezolvzt
Si
se calculeze:
a) lim ',lt
*Ji
*"1-!* --.*Ji
sotutie.-;;1",rlim
tJ@
; b) li^loEn',
unde a
>I
9i cr > 0.
vn
eN*. verificam
ipotezele
din
lema
Stolz-Cesaro. E clar ce
dr*r- ar : lim
t*-u,
)lli
@+1)J;+1
n+l "'-'
-"Ji
=lim
J" +t(@
=,,*n il;
E("(.^:)n
3n2
+3n+1
E*t)
?=lim ,+@ .,lI+Ji*.6* ...+Ji
x,:Logo1,
ln:fi'
"Ji
:lim -;'l'i
t
I :-.16
-.
l11g ,+*
&=lim
!,
n-+@
logon
n
o
:0.
103
n"
la o
Criteriul radical (Cauchy-d'Alembert). Fie (a,),,, un qir cu termeni strict pozitivi pentru
yry 9'^.: n-* A,
care
/ e IR . Atunci \X *ln: 9^
dn
(Mai simplui
'+
l.+ dq
-+
sa:u
\leJ-o,' n+@'
=\4y, nt* 0n
cu aceeagi menfiune
Demonstra|ie.Putemscrie:},g(r,ttr):},gY:.;:":ff:},*W:Ixt:ln(,
menfiuneacldac[l:Oinlocdelnlscriem-o,iardacll.:ooiolocdeln/scriem-).A
Exrncrlru rezolvat
S[ se calculeze:
a1
7n <li;
b)
1,g
6I;
n-*
h limit
qyI*#,.
an n
recuno!
DreNC
Solulie. a) Luind a, :
n,
avem
1i*a'+r:t*'*l: zJ@
l.
Se
an+t-1i^E+:fim(n + 1) o gi, b) Ludnd a,: nl,avem lim = conform criteriului radical, rezulE ,-* n+@ r+.'
0n nl.
mtE-:m lli:t'
aral
tuluSie.
ryoi
1,g
{E:}g
c)Avem
+:lL.Lu6nd 4lnl I nt
1l-nt:*. f;
oonverl
4,+r (n +l)'*r.4:lim @+l)":um o-:L,avem:1i=6* " o-* n+@
n!'
d,
(n +
l)!
n'
n+@ n'
[t*1)':r. r+n
\ )
H,"
t:E
condili
ci lim *ln:l:*
alnl
2.
Se
trarcilii prorye
1.
Sd se calculeze
co
Soluli( al[tura
este cr
d)
a,=n'sin"[;
o,=
n!
(n
a)
o,=l;
adicI
az-4
e)
+t)(n+2)...(2n)'
g)q=-24-, lnn
i) a, = <lnA;
104
I -11 l+-+-+...+-
i)
o^
II) Da
ind
(lo+2'+...+nP 1 )
\.
,'*'
+l )
xn
Fie (x,),,, un gir de numere reale avdnd jrlg (x*, -Zx,*r+r,)= 1. S[ se calculeze lim 2' n
---
$IRURI RECURENTE
Pentru girurile definite prin relafii de recuren!6, unde de reguli nu putem determina ,,expresia" trmenului general, folosim cele doul rez;ultate importante: girurile monotone au limit[, respectiv qirurile mnotone gim[rginite au limit[ finiti. De obicei, in studiul monotoniei sau chiar al mirginirii acestor giruri, uilizlm metoda inducfiei matematice. Pentru giruri definite printr-o recurenfd de tipul a,*r=f(a,), unde este o funclie numerici
onoscut[, multe informafii le oblinem din studiul func{iei f. Dac[ ne-am asigurat cI un astfel de gir definit recursiv are limit6, pentru oblinerea acesteia se ,,trece ts limit6" in relafia de recurenf[, intrucdt limita ,,comut6" cu operaliile vztale; se obline astfel o ecualie cu necunoscuta l. (limitaqirului), care se rezolvd. Vom da dou[ exemple pentru a ilustra aceste afirmafii.
f,xrncrlrr
rezolvate
t.
Se considera
arate cd
ar:.6, o,*r:r{@,,Y
se
qirul (a, ),,, este convergent gi sd se calculeze limita acestuia. hlulie. intr-un exerciliu rezolvat am arltat, utilizdnd inducfia, c[ qirul (o,),r, este strict crescltor. Folosind apoi monotonia, am stabilit cE girul este mdrginit. Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,
),,, .tt.
onvergent gi fie
-lim ane
IR. Trecem
seama cd
(l).
: a*
L) 0, deoare ce an> 0,Y n e N* (de altfel, cdnd rezolvim ecuafia iralionali J'j condilie ,de compatibilitate" este / > 0) gi atunci refinem doar solufia pozitivi: ,:'* 2 ^
.Dar
.
:l*Fd 2'
2.
Se considerd
se arate cd
convergent gi s[ se determine limita acestuia. Sotulie.Avem an*r: t(a,), unde f : IR + IR, f(r)
:-x'
+2x .indesenul
al[turat am reprezentat graficul acestei funcfii de gradul doi. Aceastl funclie este cresc6toare pe intervalul [0, 1] gi transform[ acest interval in el insugi, adic6 f([0, l]): [0, l]. Compar[m at cv a2. Avem: : az - dt: t(ar)- ar - a? + 2 ar - ar: - al + ot at (l - ar) > 0 (de altfel, se vede
gi pe
l]. Rezult[
cd
atla*
: o,1a,*r, V n e N*. I) Propoziliap(l) este adevdratd, fiindci se reduce la arlar. tr) DacI presupunem ao3ao*r, de aici rentltd t@) < t(ro*), adic5- ao*r3ar*, qi demonstralia prin inducfie
Demonstrdm prin induc,tie inegalitateap(n)
se incheie. 105
),,,
este crescItor.
Deoarece
, e N* deducem
a,e [0, I
a)
si
I :IlXa, e IR. Trecdnd la limitii formula de recuren{[, obfinem: l.: 12 + 2l sau 12 - l,:0, de unde l.:0 sat l,: l.
Conform teoremei lui Weierstrass, girul (o,),r, este convergent gi fie
s-
q>
ri
s
Erercitii ?rorye
1.
z) an,t=i,o,+l c)
,n21
gi a, =
n
-l;
(f,),r,
a,*z=ry,nz
fr=fz=l L
b,
l si ar = l, ar=Z;
qi at=Ji.
. o,*r=rlo"* 1( Z\ n),
f'*'
-f,
9i ar=3i
d)o*r="l2Tq,n
definit pt'rn
>l
2.
l. sd
"t*
3.
4.
5. 6.
$tiind
cA,
(L+Jr)'
= d,
*b,J, , cs ao t4 .
Q, calculafi fim
Fie 9iru1
o,*r=y+,n2.1,
an+s
l.Sisearatec[giru] (b,),rresteoprogresie
-an*r)rl,n> 4
1.
S[se arate
l.S[searatec6qirulesteconvergent
7. 8.
9.
xn+2=J--r*,,n21.
(o,),,rsi (4L.,
astfel incdt
o*r=!iL
oy
$i 4*r
=ry
pentru n >
I gi ar>b, sL
ao =
I gi a, = | +
Vn e N.
,_r1, Vz e
N'.
L2 )
=l+llogr(n+l)f,
n
p G'E
b) SI se calctleze fim9u.
n--t6
riq
105
Tnsrn DE EvALUARE
Testul
Sd se calculeze:
I
c) lim
n+@
4+;
*
b) lim (
n)@
J"'+".r-n-t);
"e ]rg
<|ffi::f,
- w, 10 , oricare
ar
s[
se calculeze
Testul 2
trndica{i r[spunsul corect.
r- ,-li,o iftl*ft = nt + k
uk_,
a)
o; ul 1; q l;
4;
b)
d)
1;
6;
e)2.
a)
1,5;
c)
2;
d)
e) 3.
3.
I* ('-+) ('
,),
ri- [3.)'
+) ('-i):
r)m. =
c)
t-
''-
lJn'+2 )
a)e; q J;;
I
e
)
d)
l;
e)
o.
GRAFICA
/
e IR , inseamnd cd termenul
a,
se
qtropie oricdt de mult de numdrul l, atunci cdnd rangul n este suficient de more, adici atunci cdnd n se ryropie de o. Dupi cum gtim, girul (o,),r, este o funcfie definiti pe N* cu valori in IR.. Prin urmare, este natural si nepunemoproblemlde acelagi tip, intr-un contextmultmai general: dacd f : D -+ R(DSIR) este o funcfie oaxecare, ce se intdmpl[ cu valorile f(x) in momentul in care x se apropie de un anumit numlr xo (fhri a atinge neapirat acest numlr xo )?
107
Exnupr.u
Consider[m func]iile:
IR,
-+ IR, f(x)
-x+
3; g
IR.
\ {0}
_+ IR, g(x)
il
lnlxl.
es
Graficele lor ne sunt cunoscute din clasa a IX-a, respectiv a X-a gi sunt desenate mai jos.
rcarlt
Graficul funcliei
m4firl
Graficul funcfieig
Ht
lim
S[ consideram numdrul real xo: 0. observrm pe grafice c[ atunci c6nd.r se apropie foarte mult de ro: 0, f6rd a atinge ins[ acest numfu, valorile f(.r) se apropie oricdt de mult de numirul lt: 3,iar valorile g(x) se apropie oricdt de mult de lz : rc. Aceastii apropiere intuitivd a lui -r cdtre xo , respectiv a lui f(x) ('1 cdtre sau a lui g(x) citre 1.2, o vortT descrie matematic cu ajutorul noliunii de limitil de gir, bine cunoscutii deja'intr-adevar,putemluamaiint0iovaloare x:at apropiatlde xo,apoiovaloare x:a, simaiapropiatii de xo , apoi o valoare x :43 9i mai apropiat[ de xo gi tot aqa, la nesfrrgit. Se contureazi existenfa unui gir (o,),r, care sE aibd limita xo .
Sd considerlm agadar un gir oarecaxe
ft)t+t
ttul
Oka
ro
frDcfi
es
(o,),rr, format
l,i* o,:
0 gi
sl
inedit
Avem:
hopr
e>0arbitrar,"r,,
Atmc
lr*
n) n"+la"l<
e-"
+lnl a,l<-e).
l"
Da
concepte.
0 apartine domeniului de definifie al acestei func{ii, in timp ce, in cazul func{iei g, punctul ,o: 0 nu este din domeniul de defini1ie. Totugi, in ambele caz:rtn, ne-am putut ,,apropia" de xo cu valori ale lui .r situate in domeniul de defini1ie, mai precis girul (a, ),r, cu limita xo a avut termenii situafi in domeniul de definilie al ambelor funcfii. Suntem condugi in acest fel la urmitoarele
Io:
2"Da
Emr
t.
Fr
Defini{ie' a) Fie D
o submulfime nevid5. Un punct ,o . N se numegte panct de acumulare penta mullimea D,dacd, existiunri. (o,),=, cD\ {.ro} (adicd a,eDsi a,*xo,v n e N*)astferinc6t ,o:I* o,.
IR
b,
h na
b) Mullimea D'
ExBupr,o
lR. formata din toate punctele de acumulare pentru mullimea derivatd asociatd mulfimii D.
se numeg te mulfimea
LN'
1. Dacd D: 2. Daed, D:
D,:
fa, bl.
fa, af.
108
3.
in general,
dacd
in
IR.,
D'
Exemplu concret:D:
IR.
\ {0} = (- *,
0) U (0,
o)
= D,- [- -,
0] U [0, o]:1R..
Definifie.Fie f :D-+lRofunclie(DglR), ro.R unpunctdeacumularepentrumullimea D,iarleR.. Spunem cdfuncgia f are tn punctul x, limita 1., dacd pentru orice qir (o,),rrq D \ {xo }, cu l,!go,:*0,
!r;11t@,): t. Faptul cI funclia f are in punctul x, limita l. se noteazd: lim (r) : l, (citim: limiti cdnd x tinde la xo din f(x) este egald t+lo
rezultd
cu
/)
sau
le
le
f(r) '-'o > I (citim: f(x) tinde cdtre 1., cdnd x tinde la xo ).
Definilia precedent[ poate fi sintetizati prin echivalenfa:
r)
,S/(x)
= l, e[V(o,),,,
cD\{xo},
!!g,o,=ro
= lim/(o): l).
Revenind la exemplul considerat, putem scrie: lrr4 (x + 3) Observalie. Este important sI re{inem
3, respectiv lim
tr
fir
ro
este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie al funcfiei date. Dar intr-un asemenea punct,
funclia poate avea limit6 (care este un numir din R ) sau poate s[ nu aib[ limiti. findnd seama de definilia limitei unei funclii intr-un punct gi de unicitatea limitei unui gir, rez;ultd
imediat urmdtoarea:
Propozifie. Fie
Atunci:
pentru mul{imea D.
in
1" Daci funcfia f are limit[ in punctul xo , aceasta este unici. 2" Dacd existl doud giruri (o.),r.,, (b.), , cu termeni din D \
(.f
{ xo
dar astfel
incit qirurile
ff
a le 1l flt
(o,)),r,
;i (f (b,)),r,
ExEMPLE
1.
Functia
f : IR * R, f(x) : sin x nu are limitii in punctul ro: @, inc6t lu6nd girurile an: nrE, b:!+ oo, dar limsina,:limsin mt : 0, iar ,'^z 2nn. v n e N*, avem l*o,:l*b,:
lim
/\
2.
f : [0, @) -+ R, f(r) :G in punctul xo: - l, deoarece acest punct nu este un punct de acumulare pentru domeniul de definilie D: [0, m).
in fine, o interpretare grafic[ (geometric[) este datd de urmdtoarea:
109
Observafie. Faptul
.u
lS
t@)
x (urmdrit pe
absciselor) se apropie suficient de mult de xo (IEri a-l atinge pe ro ), valorile f(x) ale funcfiei (urmirite axa ordonatelor) se apropie oricdt de mult de numdrul / e IR .
Eqercila proptse
1. Preciza[i punctele de acumulare pentru fiecare din mulfimile N, z, e, (0; r) si [0; 1] \ e. 2. Arltafi c6: -. I (x + l): g' a) b) lim 1=o; c) llm- =oo:
,tE
r+@ I
x+0
y'^
Da
d)
3.
"tlq
2'=0;
limitele: + h(.x - 7) .
)
e)
,frg(*'-x-6)=4' f) l,rslogrx=0.
b) d)
lir ,)
u, -'
Vi ,,;-;T
2x-5 (z\
(r'-*+D.1lzx+A l,s
cos 7[r
1g (2'+5xa +3lnr);
lim ,-r
4
.) lrg (25'+arctgx).g-j
fl '
I{r.
x'
Tcore xoeIR. la
4.
I.rdtati cI urm[toarele func,tii nu au limiti in punctele indicate: a) f(x) : sin x, in xo : - o; b) f(x) : cos .r, in xo : - oo;
c)
r\r/-_\_[l d) f(x):i;,,dac6xee
t"lf(
*
rc, atunci ea este o functle
;;
r.Xre,in
5.
}Iai si
Mno
1"'ll
Apliq
r+&
lim
Obset
t,:l\f(x)e
1o Dacd
Are k Propt
lt+ (2arseflSin R.,afunci: lq (/(r) + g(x)) = t., + !,: /(x) + lq strl 2" Dacd tr- t2arSenSin IR,atunci: ]E (rr'l - g(x)) = t, - t, = llgf tr )- lq st,l
110
Vxe
Teort
1" g0
are sens
'
in R , atunci:
(/trl ]ry"
1o
Dacd S@)
s(x)) = t ,t,:
V
]q
st')
, atunci:
produsul limitelor)
*0,
x e D qi '
!(2
ur"sens
in
IR-
(limin ciltului
cdtul limitelor)
este egald cu
5" Dacd f(x) > 0, i x e D qi 11' are sens in N, atunci: distribuie bazei si tim('= (,', = (lim /(x)\.'T,"'') f G)rt',\ 9Y:^:: -' puterii) exponentului f,)x6 \rrr0 ) 5" Dacd f(x) > 0, f(x) * 1, g(x) > 0, V x e D,1.1> 0,lr*01.2> 0, atunci: lim (logr,,, s(x)) = log,, (, = log ,,, ,,., (lim g(x)) (limita se distribuie bazei si
r+r0
Demonstralie.
1o
argumentului logaritmului) Fie (o,),.rED \ { ro } un qir oarecare cu lim d,-- xo. Atunci:
,{
\.r+r0 I
${f{",
in
IR
lr*
t2,deci
1113(f(r)
+g(x):
hi lz'
Analog: 2o, 3o, 4o, 5o, 6o. in cuvinte, esen{ialul din teorema precedentl se exprimd prin urmitoarea: Obsemalie. Limitele de funcfii comutl cu operafiile uzuale, ori de c0te ori limitele qi operaliile caxe apar au
sens
.
Alte rezultate care se men{in la limitele de funcfii sunt criteriul major[rii qi criteriul cleqtelui. Mai
IR.,
precis, avem:
Tmreml(criteriulmajorlrii). Dac[ f, g:D-+ R suntdoudfuncfii, x,e D' 9i/ e 1" I f(x) - l.l<g(x), V x e Dgi 2" limg(x) : 0, atunci
J+Xo
astfelincdt:
lim f(.x): /.
Mai
\ {xo} este un gir arbitrar, cu ll_* o,:xo, ipotezele 1o 9i 2o devin: f' I t(a,) - ll < g@.) 9i 2"' lim g( a,) : o. a,) : / qi de aici, conform definiliei rcz;ultd cd Aplicdnd criteriul majorlrii pentru qiruri, deducem c[
D
]jE1.t(
r+ro
i$
xls
de
lim f(x):
/.
L:
.
f @)l< s(r)--j:+0 =
xoe D', atunci:
/(x)--i:+0
Dac[ f, g : D -+
IR sunt
]R sunt
D,iar
1' lim/(x)=*=JliStx)=oo
gi
2' limg(.r)=-@::>]1i/{x)=-oo.
lim f(x): /.
111
Mai simplu: g(x) < f (r)<h(x), g(x)-Eb-)(,,h(x)--:=t--+l* f (x)--t=t--+l . Demonstralie. Se utilizeazd giruri gi se fine seama de criteriul clegtelui pentru giruri. Vom ar[ta acum ci pentru funcfii uzuale t : D + IR. gi pentru punctele xo eD
X-+XO
Pen
lim f(r)
f) D'
Pen
Mai int6i avem urm[toarea: TeoremI. lo DacL P : IR. --+ IR este o funcfie polinomiald cu coeficienli reali, iar xn e
r+r0
IR.,
atunci:
2o
Dacd
xo e
D, atunci:
1i*{!'J ={!'.} @ici. D:rR\ {r I o(x) :o}). ''nQ(x) Q@) 3o Dacd f : (0, co) -+ IR, f(x) xo este o
xo
e (0,
r+r0
oo), atunci:
4"
Dacd
a* l,a
este
5o Daci
atunci:
: (0,0o) -+lR,
xo
f(r):loga
esteo funclielogaritmicd
(o>0,a*l
este
r+x0
demonstralia in detaliu poate fi o tem6 util[ pentru elevi. Vom stabili acum comportarea limitei fa{[ de funcfiile trigonometrice.
= (n
sinx<
x<tgx.
i)
existd inegalitatea:
Demonstralie. Ne folosim de cercul trigonometric, adici cercul de centru O gi razL 1 . Fie Mpunctul de pe cerc ce corespunde numirului real x, iar N intersectia dreptei OM cn tarryentain A la cerc. Se gtie c[ mlsura (in radiani) a unghiului la centru AOM este egal[ cu x, lungimea (gi m[sura in radiani) a arcului mic
x
r:I
R
ott
r:
AM este l. : x, i
care se scric
lungimea segmentului
. OA.OM.sinx l,.r AO.AN 1.l.sinx x.l 1.tsx _______-:_(__<_i_ <_< succestv: 222222
Observalie.Rezultii: lsin xl < lxl < ltg xl, pentru orice x Teoremii.
lN
este tg
Slsector
ao^o
<
S6o,tr,r1,
<+smx<x<tgx.
!{'
[ma
. f-+, +) \ z',2)'
1"
Pentru funcfia
f : IR -+ IR, f(x) :
sin x qi xo e iR,
avem:
lq rin, : sitlro
II2
Pentru funcfia
f : IR -+ IR, f(x) :
Pentrufunclia f :D-+lR,
f(x):tgxqi
I
xoeD,avem:
r+ro
limtgx=tgxs,
{f*.
,+r0
limctg x=ctgxo,
(aici,
D:
1o
Demonstralie.
lim cos.tr = lim sin/' 2" x+xo r+,to lim tg x : lim 3' r+ro ,+ro
\ l;- ):
c9sxo
Sln.fo
sm
In
tg ro
clsr :
Sln
.I
ctg xo
f(-x):
ci x > 0.
x<tgx, deunderezult5: l,
"o.r.ti". x
renilti
1.
cos 0
1irn
sla{
X
r+0
1.
_>
lim x+0
r lim limtB'=1; ,r =1' x+0 r+0 tg I X 5l1y li* u'"tB' : l; lim r =1:
x+o 31ggi11y
=1;
r+0
r lim r+0
41gfg
=1.
(notimx: sin /, unde r+ 0):H m #: ,t 34EI: (not6mx :tEt,unde r+ 0):lir4 .t ,:1. 1t+0 r+0
X
tg
gry=:
Celelalte limite se ob,tin prin inversarea rapoartelor respective. Teoremi. 1o Pentrufunclia f : [- 1, l] -+R, f(.r):arcsinxgi xo e [- 1, 1], avem: lim arcsinx - arcsinxo .
x-+r0
113
Pentru func(ia
r+r0
f : [-
1, 1] -+ IR, f(.r)
arccos x gi xo
e [- 1, l], avem
lim arccosx
tlfccosro
Pentru funclia { : IR -+
Pentru funclia
x+xo
f : R. -+ R, f(r)
.
arcctg
gi ro e
IR, avem:
Fo
ci
xo
xo , avem de asemenea
-x'
x'
-;=arcsin I
TC
arcsinxo<
arcsinr- arcsinxo<
arcsin
1, 1] astfelinc0t
arcsin x
t:
sin(arcsin
x) cos(arcsin.xo) - sin(arcsinxo)
cos(arcsin
r)
adicd:
t=x$-f'-*orlt- r|.
Aqadar,
arcsin xo
ur..io
(rffi
Fur
*JGo - x,Jt- f
i(" -rt
ceea ce inseamn[ .U
]q
arcsin x
arcsin xo
arcsinxo
: arccos.ro .
la 1", pentru ro
arctg.r0
) 0, x t
arctgx4o Ca si
: arctg! l+_rIo
del
pntru
exponenfiale, logaritmice" trigonometrice gi trigonometrice inverse) precum gi cele ce se obfin din acestea prin operalii uzuale (adunI{ inmulliri, impirfiri, ridiclri la puteri) sau prin compuneri, se mai numescfuncfii elementare. Aceste func1ii sunt practic acelea pentru care legea de coresponden![ poate fi redat[ printr-o singuri ,,formul5". Desigur, existl gi flrncfii neelementare, de exemplu cele definite ,pe ramuri" sau ,,cu acoladI".
Concret, fi.rncfiile:
: arcctg.r0 . *"",8, : li1 (I - *",.): ; -arctg.ro De multe ori, funcfiile uzuale (polinomiale, rafionale, puteri,
la
2o, av em,lgo
f :rR +rR,
f(r):l,I:{T',ff";;;3,
seama de toate cele expuse
g:IR
+IR,g(x):{l:
ffi ilR,*
sunt neelementare.
pdnl aici, putem formula urm6toarea: Teoreml. Daci f : D -+R este o funcfie elementarl gi xn e D n D',atunci:
finind
x+XO
lim
f(x):
f(xo).
tl4
rezolYat S[ se calculeze:
liqxsinl; r+0 x
b)
c)
limx.i,f; r+@ x
+l )
\-t
[+]=i
cu
x'> 0
devine:
sau
E'<x'[+]=1. ,'[]]=,
Dacdx -+
Deoarece
o, atunci
l-+
x
0, prin urmare:
,+@
I llm.r sm-:
x
-.
r+@
llm
-t':t
Agadar limita
se
Tc
sm-
Funcfia respectiv[ este elementard iar punctul leazdprin inlocuire direct[ qi are valoarea:
(
rcet
rftL
nlri
ld"_
lig k"orr +ao-rxk-l +...+atx+ao)=ao.a, (as,01,...,dke IR.; ao* 0) .m (as, ct1,..., ak e lR; a* * 0); )H @o*r + ao-rxu-' + ...+ atx + ao) = (-l)ta* lim a': o; (a> l); lim a': 0, r+@ r+< lim a':0; lim a': co, (0<a<1); x+@ r+4
r-t@
lim log,.tr:
@;
@;
r+<
rJ{
lim arcts ,:
-n 2
lip arcctgx:
0;
lim arcctgx:zr.
115
inde" Itsta
logoo--@;
log,0 - - @; log,0: o;
arctg(-
se
in
lR
formule ca:
(0<a<l);
arctl*:|;
arcctg
q: -t;
oo)
6:
0;
arcctg(-
n.
Tinand seilma de toate cele spuse p6n[ aici, desprindem urmltoarea important[: Observalie. Atunci cdnd calculim limita unei funcliiintr-un punct xo (de acumulare pentru domeniul
:
e posibil gi dac6 .r0 nu domeniului de definifie, vezi formulele anterioare), obfin6nd o succesiune de operafii in IR. 20 Daci toate operaf;ile oblinute in IR. au sens,,,rezultatul,'final este limita func{iei. 3o Dac[ prin ,,inlocuire dirgct[" se obline o nedeterminare (ceea ce se intampia murt" frecvent) anumite metode pentru eliminarea nedeterminirii. Reamintim cele gapte tipuri de nedeterminlri: @-@
oo. 0
@ @
0 0
C(x Im+{}
l'
oo
00
b) Prin
Metodele pentru eliminarea nedeterminirilor sunt cele pe care le-am vtnfi deja la limite de qinni (factor comun fo4at c6nd x -) @ sau.r -+ o, amplificarea cu conjugata unei expresii iralionale, otganizara num[rului e in cazil 1'), precum gi organizarea altor limite remarcabile. Limitele remarcabile_, se oblin rapid pe baza limitelor corespunzltoare stabilite la giruri, excepfie frcdnd prima, pe caxe am probat-o in acest capitol. Lista lor este urmltoarea: (1)
1irn
fim
ln(
'-{
ln(
k :lm r+0
r+0
lrr: I X
X
Q)
(3) (4) (5) (6) (7)
li_ lr(1+r):
r-+0
c) lim t+a
I
-1
ln, o
Nedeterminur.u
9
0
nedeter
(a>
o,
a* l)
(*
e IR)
Nedeterminarea
l'
lim
{:
(cr
> 0, a>
l)
:lim
x-+0
IgY: o
@>t,a>o)
e) Suntr
,+-fr
4
lim (tg
tt6
c) lim
x--ra
a' - ao (a>
X
o, a
- A
* l);
ls ry.(n,m
ltu4x
eN,z) 2,m22);
e) lim
,+4
(tg*)n";
f)
ln.r;
B)
fg x';
h)fim(
*x
0
**).
limita remarcabil5 (1), dup[ unele
9. Folori-
-cos I 0x _ r._
x'
x+o x,
2 sin
6xsin 4x
:2 imsin6x
;;d 6x 4x 0.-
sin4x
.6*.
x,
!, : Z. t. l. 24 :
4g.
ln(l+sinx) _,,_
x-a
x_a
.-..0
-. 0
0
<lt+ x
lim
r-+0
nm
lml(tsr-l)tc -
2r
,-
'
=e
--+' o
ri.
Si
se
-+ 0. Rezulti:
fim (-re-' ) = - Itn + ,+@ ,+@
,l
:
et 0, unde am folosit limita (6) pentru a elimina ultima nedeterminare
liq x ln x :
r+0
3
@
lg
g) Suntem
x+0
in
c) lir
x1
eo
= l, unde am folosit
gi rezultatul de la
(f).
oo. Mai
e)h x-+
h) Deoarece
(utili
rl
,salionalizdm" numfuItorul, apoi scoatem factor comun forlat,dar mai {inem seama ce
.r
J7 - r l- -x,
a) lit
:,riq
:-I
2
d) lit
x4
s) lit
rl
qncifii
1.
propue
j)
litr
J+
Calculafi limitele:
-1 a)IS#'
-2
b)lg3
g)
x3 +5x2
+9x
'
x'+x
(*2 _
-X-2'
o_-
.. J*a1-2 e) llm
x+3
X
_)
o)
rj
-3
0 '
-l
'
h)rim
E, r+l {y-l
ffi-Jb-+t
,a,b>0: -l
lt
1g
Jj w;
b) e)
-zx+6-\t;'z +zx4
ell
5.
Si
2.
S[ se calculeze:
se
") lg
12x3
-6x2 +x+1);
,ls
(4x2
+r-8);
c) ' llm
x+a
x2-+x+l
4xz +
x+5'
6.
Calc
-_1
a)
,-*
1I
tl x, _4
s)1,1g(G-S);
j) lim v'iJ1' r+@
2"1
i)rim(ffi-F);
7.
Fie
k) r-+< lim
8. Ar[t
d)
lg5
,(.t*)",
(a > o dat);
") .,is
Y'
l-c-osx
, ls ,[+]' e .rs,[+]'
b) llm
r+0
h) lim 'r+cos'r.
t+@ X
3x+sin2x
X
d) lim
r+0 XSln,
e) - lim x+0
sinr;tg':
Xt
f)
i)
lim x+T
slnmx
,m,n
ez*;
.
g) rrq ,-i 4
r) llm "'
arcsin-r
-l x+o 6X ;
et'
/) lim
r+ll
6
sinr
O-f
l- -!a
7t
,@>o);
ln(l+sin.r).
h(l+tgx)
I
'
P)
lg
lffi)
3
/*2r*-t\"
;
I
O lg3tt*sinx)"'s';
I
,) lg3 (cosx),';
'x+o\
);
0lu4(cosx+2sinx);'
este dat.
5. 5.
Si
se calculeze
Calculafi:
a) lrm
x+@ e'
;;
c) ttS
x.lnx;
d)
ls,';
")
ls ,"".
r.
lir4
r+o
(rc1.+]=2.Demonstra{icd
f-
f(x))
lgf(rl:
&
+c.5'=0
pentru oricex e
lR.,
afunci a
- b - c- 0.
f s[ aibn in punctul xo limita 1.. cv vecinlti$ a limitelor de funclii). Fie f : D -+ IR., xoe D'Si {. elR. Exi
f@)eV).
t:
Demonstralie.,,1". Presupunem .U
]q
lti
.H
I/o
e"/\l),
C}
U,:(*o-
U,:
(n,
qf
\nn
, ro *-.1
E
(o.
dacd
xr:
co,
respectiv
U,: [- @, -
dacd
oo.
Renot[m xu,=a,,
a,eun(1D, a,*xo gi t@,) ezo.Esteclarcr girul (/(a,)),=, ,, arelimital, Il3:-o,:xo,dar tofi termenii s[i sunt in afara vecin[t[1ii Voe1/(l). Pe de alti parte, din ipoteza lim f(x) : I qi faptul
r+r0
Ytr
Nd
l,* ,,:
t@,)
/, contradictie.
,,". Presupunem ci Y V e%(l),1 U eT/(xo) astfel incdt V x e (J fi D, x *xo + f(x) e V.Fie (a,),r, c D \ { x, } cu Iy ",:.tr, ; vom ardta cL l,yyl t@,) : l. Sd consider[m o vecindtate oarecare Y eZ/(l\. Conform presupunerii in care lucrdm, exist[ o U eT(xo) astfel inc6t V x e U n D, x * xo = f@) e V. Deoarece mo,:x,,3 no N* astfel inc0t V n )fl0 ) o,e U, adic6, a,e (J r'-l D gi de aici rezdf
(o.
(o,),rreD \
{ xo
Sr
Nol
Vz
finitqi/ e IR.(/frnit)Existl echivalenla: t,t5n (r) : /l<+[V e>0, 1 6" > 0 astfel inc6t V xeD, x* x* V- xo l< 6, +l f@) - {.1< e].
Teoremtr(decaracterizarecueqi6alimitelordefuncfii).Fie
Demonstralie. (=+). Presupunem
lq
f(r)
(1,-e, /+e) gi
folosind caracteizarea cu vecinlt[1i a limitei, existi U"eY(xo) astfel inc0t V x e(J,l D, x *xo ) f(x) e (l-e,1.+e). Cum U" estevecin[tatepentru xo,existl 6"10.rr(xo-6", ro*6") E(J,,decicuatiit
Tcr
acu
@ozilia
(e). Presupunem c[ V e > 0, f *xs, W - *ol < 6" + l(r) - ll. e.Vom ar[ta c[ este indeplinitl caracteizarea cu vecin5tlfi a limitei. Fie, intr-adevir, V e7/(l\ o vecrndtate arbitrard.
tu
lf
tim
(e
2o Funclia I : rR + R,
(r)
:{{};,ffi
oi,ce
;:#r*
lR.
f(xo):g(ro).
(xoI
gXr)
hlulie.lo
Se gtie
ci pentru
min(a, 61
:a+b-)a-bl
min(f
+ - sl ,rr- f s-lf 2
Funcliilefgigfiindcontinue,rez:ultdcaf+g,t-g$ilf-gl
*rnuL, r gi,
2o presupunem
suntdeasemeneafunc{iicontinue'Prin
reniltlcdu
qi v sunt continue.
c[
* g( xo ), ludnd
(o,),rreQ qi (4),rg
finit de termeni iralionali, de la un rang incolo qirul (4, ),r, este qir de numere rafionale 9i deci 1*r(o,) : lTg t@): f( xo ) : t(x); analog, dacd (a,),,, are doar un num[r finit de termeni rafionali. DacL (a,\,,r are o infinitate de termeni rafionali gi o infinitate de termeni ira,tionali, notim cu (ai),r, li subgirul termenilor rafionali, respectiv subgirul termenilor ira{ionali din qirul (o,),rr' Atunci
(oI),.,
(xo ) qi
\:*,(oD: limg(ai):
ep;uizeaz[
li
(r(ol))
n,
t(xo)'
S[searatecddacd f :D-+]R.estecontinulin xo
IR este
qi
g:D-+
IR
estediscontinulin
xo, atunci t + g
:D
discontinu6in xo.
FieDclRli
f, g:D-+lR.dou6funcfiicuproprietateacd
g sunt continue.
pentruofunclie
f_(x)
e D. S[ se arate cd dacd f este discontinu[ in xo qi g este continul in xo cu g(xo ) * 0, atunci tg: D -+ iR este discontinul in ro ' Fie f : R. -+ R o func,tie cu proprietatea cI func{iile sin ./ gi cos '/ sunt continue. SE se arate cd f' Fie f, g : D -+
IR.
: min(f(x), 0), V x e D. 56 se arate cd f este continu[ dac6 gi numai dacl f* gi f- sunt continue'
gi
xo
[:D-+
este continui.
a)
Si se
arate
c|tunclia f
: iR
-+ IR, f(x)
=U*',;:
ffi, e
f :R +
R. continua
S[
se arate
b) S[ se arate
orice punct.
8.
Fie f : IR. -+
IR.
[(x):
c6:
, ,(+):
9.
b) f
"t(a),oricare
ae
IR ei
n e N;
cryete
Ihfini
f(r):
f(x'),oricare arfrx e
IR.
Sisearatec6:
pentru valoar
b) f este constantii.
10. Fie
")
(r+):
f
: IR
IR gi
n e N;
Ram,
+R
otuncfiecontinu[cuproprietateuce
1(*+1): \ n)
arate cd:-
t mult fund
Teore
t(E)=
a) f(x +
q):
t@), oricare
n frx
IR 9i
q e Q;
de urr
b) f
12. Fie
este constantii.
11. Fie f, g : lR
+ IR funcfii continue
cu proprietatea
c[ f(r) :
t:
g.
cu proprietatea
SI se arate c[
If are
Deno
multrr
f este continul in origine, atunci f este continu[ pe R. 13. Fie f : iR -+ R. o funclie cu proprietatea cd f(x + y): f(x) + f(y), oricare ar fr x,y e a) f(- r) : f(r), oricare ar fi x e IR;
IR.
S[ se arate c[:
intrea
(=)-l
Jun Dacl
Pentn
b) f(r)
d) (x)
e)
e Q;
Daci f
t@):
*,
oricare ar fi
x e IR..
I<ir
arati
propr
14. Fie
f : IR. -+ IR. o funcfie cu proprietatea c[ f(x + y): t@)t!), oricare ar fi x,y e IR. a) SI se arate c[ f este identic nul[ sau f este strict pozitivi. b) Dac[ f > 0, ar[tafic[func{iag:lno f areproprietateag(x +y):S(r)+ gO),V r,.y IR 9i deducefictr
existii a > 0 cu t(x)
Ie(
Agadr
t(J),,
fm,
:a',
V.r e
IR.
il
15.SAsedeterminetuncfiilecontinuef:lR-+Rcuf(0):09if(x)-r(;) :.r,oricarearfixelR.
16. Sese arate cddacd
(e).
Evidt intre
propr
Darb,
a,b e
5x,Y
x e IR, atunci
Notitu
t(x):*, Vx
17.
IR.
deoar
SA se determine
funcfiile continue
/:
[0,o) -+ IR cu proprietatea:
Darb
PROPRIETATEA LUI DARBOUX, EXISTENTA SOLUTIILOR UNOR ECUATII, SEMNUL UNEI FUNCTII CONTINUE
O proprietate remarcabil[ pe care o au funcfiile continue definite pe un interval, util[ in rezolvarea ecualii sau inecualii, este aga-numita proprietate a lui Darboux sau proprietate a valorilor intermediare. Dacd a, D, c sunt numere reale spunem cd c este tntre a Si b dacd c aparline intervalului inchis cu capetele a Si b.
&
Defini(ie
Fie
1c
IR
un interval qi
f : 1+
IR o funcfie. Spunem cd
pentru oice a, b e I qi orice l" intre f(a) $i f(b), exist[ c intre a gi 6 astfel incdt f(c). Geometric, aceasta inseamni c[ orice valoare ,,intermediar6" ], intre f(a) qi f(b) de pe axa valoare a funcliei intr-un punct ,,intermediar" c intre a Si b, de pe axa OX.
],:
OI
este o
ReamintimcIpentruofunclie
[:D-+
lR
giosubmullime
Ee D notlm
t@): { f(r) l,
o muQimii
E; cdnd
E:
funcyiei f. O caracteizare a funcliilor cu proprietatea lui Darboux este dati de urm[torul rezultat: Teoremi Fie f : 1-+ IR. o func{ie (1c IR. intewal). Exist6 echivalenfa:
are proprietatea lui Darboux] <+ [V J interval, J c I f(/) este interval]. Demonstralie.lnainte de a trece la demonstralia propriu-zis6, reamintim c[ un interval este o submullime a
If
mullimii IR, care din punct de vedere geometric se reprezint[ pe dreapta real6 printr-o mullime de tipul:
intreaga dreapt6, o semidreaptE, un segment sau un punct (adicd o mullime format6 ,,dintr-o singud bucati"). (=). Presupunem cI f are proprietatea lui Darboux gi ar[t[m c[ transformd orice interval intr-un interval. Fie
./un interval oarecare inclus in L S[not6m m:inf f(4.R , M:sup f(/1 eR. Daci f nu este constanti, avem m < M. Ardtdmmai intdi incluziunea (m, Mg f(4. Pentru aceasta, fie l" e (m, M oarecare. Daci am avealu < f(x), pentru orice x e J, ar insemna c6 l, este minorant pentru mullimea f(.,), deci tr" < inf t(A: m, contrar faptului cd?'> m. Prin urmare, existi a e J astfel incdt X > f(a). in mod analog se aratd cd existd b e J astfel incdt f. < f(b). Rezulti cd l. este intre f(a) $i f(b). Deoarece funclia are f proprietatea lui Darboux, existi c intre a qi b, deci c e -( astfel inc6t l, : f(c) gi de aici rentltd ),e f(.,|. Cum ?' e (m, lt{) afost arbitrar, rez;ultd incluziunea (m, M c f(4.ins[, deoarece m, M sunt marginile mullimii f(/1, avem incluziunea f(A e lm, M. Agadar, (m, M c f(4 clm, M. Deaici reniltlcdt KA esteunuldinintervalele(m, M,l*, M,(m, M, [m, M. Retinem ci mulfimea f(/) este un interval. (e). Presupunem c5 Y J I, J intewal + f(4 este interval gi arltim cd f are proprietatea lui Darboux. Fie = a,b e I ei l" intre f(a) 9i f(b). Not[m cu -/ intervalul inchis cu capetele a Si b, deci J g I. Evident f.(a), t(b) f(4. Cum f(/) este un interval, iar l. este intre f(a) $i f(6), deducem cd t" e [(J), deoarece un interval conline o dati cu doui puncte gi orice punct dintre ele. inseamn[ c[ exista c e J, adicd, c intre a gi 6, cu I : f(c). Teorema este demonstratl. Rezultatul care unnetvl este foarte important gi ne aratd ci func]iile continue (pe un interval) au proprietatea lui Darboux. Prin aceasta ne asigur6m de suficiente exemple de funcfii cu proprietatea lui Darboux gi anume toate func{iile continue (pe un interval). in acelagi timp putem interpreta proprietatea lui Darboux drept o condilie necesar[ (nu ins6 gi suficienti!) pentru continuitatea unei funcfii pe un interval.
137
Teorem[ (Bolzano) orice funclie continud [ : I -+ IR (l interval) are proprietatea lui Darboux. Demonstralie. Fie a,b e 19i l. intre (a) $i f(D). Fixdnd ideile, si presupunem c[ a < b Si t@) < f(D), deci
<xriF
interval,
calculdr
t@)<I<f(D).Dacil':t@)saul.:f(D)putemluac:arespectivc:bSiamg[situnc?ntreasibw"
I:
ExERC]
Pentru fiecare
n e N*, numlrul
c--I
ceea ce inseamnl
ci exist[
<
an
eA
a,*
0.
lim
o,:
c gi cum
I,
V n e Nt-
Din (2) qi(2)renftn I: f(c). Observayie. Reciproca teoremei precedente este fals6, mai precis existi funcfii care au proprietatea lui Darboux dar nu sunt continue. Un contraexemplu in acest sens il constituie functia f : IR. -+ R, dat6 prin:
limiti cdndn -+ co gi finand seama c6 f este continu[, oblinem f(c) < I. (l) Cum f(D) > ), 2 f(c), reniltl c * b, deci c < D. S[ consider[m atunci un qir (b,), rg(c, b) 1g b,:c.Deoarece boeA,avem [(b,)>1., vn e N*. Trecdndlalimit[ cdndn-+ogi "" (2) lindnd seama cI f este continul, rez;ultJ f(c) > I.
Hf(,
punctel
7elR,i
2. tui
astl
Solulie,
diferent Deoare
-b<
3.
,cu ., e
[-
1, 1] rixat.
cela,
S[
in .ro: 0, fiindc[ nu are limitl in acest punct. Totugi funcfia arc lui Darboux, ceea ce se justifici in felul urm[tor: fie -r s IR un interval oarecare. Dacd J e(0, *)
Solulie
xz= 0,
sau./c (-
0), intrucdt restricfiile func{iei f la fiecare din aceste intervale sunt funcfii continue, deci frrncfii cu proprietatea lui Darboux, rezultii cdt (A este interval; dac[ 0 e J, se aratli imediat (prin dublfl incluziune) egalitatea [- l, 1], deci f(/) este tot un interval.
-,
Stabilil
f(4:
f(-3) f(-1)
f(3)
Propozi{ie. Considerim o funclie continu[ f :1-+ R. (/interval). 1o Dacd in punctele a, b e l funcfia f ia valori de semne contrare, atunci f se anuleaza cel pulin o dat[ intre
aqib.
cu f(c) : ],: 0. 2o Presupunem prin absurd cd f nu are semn constant pe 1, deci exist[ a, b e.lr astfel inc0t f(a) gi f(D) au semne contrare. Aplicdnd punctul 1", rcntltd cd existi c intre a Si b, deci c e d astfel tncdt f(c) : 0. Aceasta contrazice ipotezac[ fnu se anuleazipeL Obsenalie. in propozilia precedentdipotezacl f este continu[ poate fi inlocuit[ cu ipoteza mai slabi c6 f are proprietatea lui Darboux. Dispunem de un algoritm simplu dea a stabili semnulfuncSiei continue definite pe un interval. Dac[ avem funcfia continu[ [ : I + IR (1 interval) rezolvim mai intdi ecualia f(x) : 0; s[ zicem c[ aceasti ecuafie are doar un num[r finit de solufii (numite Si zerouri ale funcfiei fl, fie aceste d xr< x2< ... <
Darboux, exist[ c intre a gi
D
Dacd funcfia f nu se antileazdpe intervalul ea men}ine sernn constant pe acest interval. Demonstralie. 1o Lu[m ], 0 care este intre (a) $i f(D), prin urmare, deoarece are proprietatea lui
2"
f(l): :
f(s):
f(7) =
138
<xn; pe fiecare interval (xo, xo*r) funclia f are semn constant (fiindcl nu se anuleazL), care se obfine calculflnd valoarea funcfiei intr-un punct convenabil din acest interval; acelagi lucru este valabil pentru intervalul 1n (- @, Ir ) dacd xr> inf 1, respectiv pentru intervalul I f1(x,, o), dacl x, < sup .L Pe scurt, refinem cd semnul uneifuncgii continue se obyine prin vulori.
EXERCITTI rezolvate
S[ se arate cE orice firnclie polinomiali de grad impar cu coeficienfi reali are cel pufin o riddcini reald. fululie. Consider[m funclia polinomial[ asociatI: { : R -+ ]R, f(x) :a,xn +a,-rx"-1 +...+afi+ao, unde n e N* este impar, axt t1 , ..., d,e IR' 9i
l.
0. Atunci
cu f(B) > 0. Deoarece funcfia continul f ia valori de semne contrare in punctele cr $i B, rezultl ci ea se antleazl intre cr gi B. Aqadar existi y intre o $i B, deci cu at6t mai mult
oo, deci
,t3g
(, :
existi F e
IR
0.
la, b] are cel pufin un punct fix, adici existd c e fa, bl R., g(x)
t@):
c.
g i la, bl
f(x)
t@)- a>0gi,inmodanalog,dinfaptulc[ f(b) 3brenlJtds(b): f(b)- b < 0. Aqadar, funcfia :continu[ g ia valori de semne contrare in punctele a qi b, prin urmare existl c e la, Dl astfel incdt g(c) 0. Aceast6 egalitate este echivalentd cu t@\: c'
[E
E)
3.
S[sestabileasclsemnulfunc{iei f :lR.-+lR,definit6prin: /(x)=x(x+z)'z(x-2)(2'-16)arctg(x*6). : Soluyie. Funcfia f este continul pe IR (fiind o funcfie elementard), iar ecuafia f(r) 0 are soluliile xr: - 2,
tr
E)
xz:
0, x3:2, xq: 4,
xs:
6.
(-3) : - 3 . I . (-s)[;-
(t
t6
\
)arctelg)
*, -
2).
f(-l) : - I . I . (_3)
f(1)
9' (-1)' (-14) arctg(-5) < 0, deci f <0pe (0, 2). f(3):3 '25't '(-8) arctg(-3) >0, deci f >0pe (2,4). f(5):5 .49'3 '16arctg(-l)<0, deci f<0pe (4,6)f(7) :7. 81' (128 - 16)arctg I >0, deci f >0pe (6, *).
Tabloul de semn al funcfiei f este redat mai jos:
: I'
139
cEeercifii propse
b)
cr
1.
Si
se arate ctr
12. Fi(
b) f :R-+IR,
f(x): x2+l'
x+l
lat
d) f :R-+IR, f(x)=
le'-l r(0 1x ,
[x+1, x>o
13. Fi(
Dz
2.
14.
SE
a)f :R+rR,
f(.r):{l,ilR,q,
Its.xx*u; ^ l;'0, x=0 [
{;.',X'.H\O
b)f :R+rR,
d) f :R-+tR,
f(.r):{,i,:
f(x): lf
i;3'
i
15. Fi,
(o.x<o
pr
c) f
:R-+lR, f(x):
lx'*-"
_,^
16. Fi
c0
e) f : IR -+ IR, f(x)
17. Fi
18. si
3. 4. 5.
1, V
e IR.. Sl
se arate
cl f este
19. Fi
u
Fie{ -Iintervale
ctr
de numere reale gi
funcfia I o g: I
IR are proprietatea
f(x)=(x-3)(2-
-l),
x e lR; a)
b) f(x)=ln2
x-4,
x e (0, m);
IR.
mt
b)n
1;
6. 7. 8. 9.
Sd se arate
clecuafia
i
IR..
c)
m'
ecuafia
SE se arate
[;
b) Demonstra[i
cFt
dac[
este
IR
un interval gi
f : 1-r
jR o funclie cu proprietatea
lui Darboux. S[
are limite
Fie
f : 1-t
Darboux.
14. S5 se demonstreze cd o
funclie injectivd
f : I -+ iR. av6nd
15.
SisearatecE f esteinjectivlqinuare
r6. Fie
1g
IR
un interval 9i
f : 1-+ IR o funclie
Si se atate cddacA I f I
este
a:
l-
Qe
e
{(-x)
e Q'
19.
Fie
f : [0; 2] +
lR o tunclie continua
cu f(0)
GATURA
ONTINUITATE_MARGINIRE
Defini(ie O funclie
a)
t:
D (elR.) -+
IR se numeqte:
mdrginitd superior dac6 imaginea sa f(D) M e iR. astfel inc6t f.(i < M, Y x e D'
f(r) | x e D}
b) mdrginitd
inferior dacl imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitd inferior, adic[ existb m e
]R astfel
incit m < c) mdrginitd dacd imaginea sa f(D) este o mullime mdrginitl. adicd existd m, M e IR astfel
incdtf(x))m,YxeD.
tk)
<
qi
<M,VxeD.
murginea inferioard
li inf f(D) : *I f(x) se numesc respectiv marginea superioard ate funcliei [ : D + lR; in general, aceste numere aparlin mullimii IR :
sup
f(x)
in cazul unei funclii mSrginite, marginile sale sunt numere reale (finite). Ddm mai intdi un reztltatpregdtitor, important 9i in sine. Lema Weierstrass-Bolzano pentru o mullime infinita gi marginitd existd cel pulin un punct de acumulare (adic6: D infinitd mdrginiti * D'* A).
qi
t4t
lo anlan*r<b*t<bn, Vn eN*;
2o
b,-a,:#,
vn
e N*;
in felul urm[tor: impdrfim intervalul la,, bn] in dou6 intervale gi deoarece lan, b,l confine o infinitate de puncte din D reniltd c[ unul din intervalele obfinute are asemenea o infinitate de puncte din D; notim acest interval cu I a,*, , b,*r7 gi astfel le-am construit pe a,u
b,*, . Proprieteflle 1", 2o, 3" se
verific[ rapid.
este crescltor gi mdrginit, iar
Din
l"
rezultd
ci girul (o,),r,
c)1
Vn e N*Cum a,Scr,( b,,rentltidinteoremacleqteluice lig dn:xo.Agadar xo estelimitaunuiqir (cr,),r,gD\ \ { xo }, ceea ce inseamni cd xo e D'.
Din3o ren;Jtdclmulfimea
xo,
Rezultatul urmfltor este foarte important Si realizeazd leg[tura dintre funcfiile continue gi funcliile mirginite. Teorema lui Weierstrass
Dila,,
Dllan, b,f,cnan*
2. 3.
Fie
ner
Fie
IR este o
x" e la, bl
1. Fie 5. Se 6. 7.
sol
Fi(
Demonstralie.I) Ariltim c[ funcfia f este m[rginiti. Presupunem prin absurd ci f este nemlrginit6 gi atunci pentru oice n e N* exist[ a"ne fa, b] astfel incdt:
a) ne
n. Multimea {o,, In e N*} este infinitE 9i m[rginitI, deci conform lemei Weierstarss-Bolzano, admiteunpunctdeacumulare ro gievident xoefa, b].Altfelspus,exist[unsubqir (o*)o_, allui (o,),-,
lf(o,)l>
cru*
b)
cu
lf(o*)l>
cL
lf(ro)l:ltt1g o,*)l:
8.
Fi
ol 6
Presupunem prin absurd cE marginea inferioarl lz nu este atins6, ceea ce inseamnl cA f(x)
) m, Y x e la, bl.
9.
Fi
10. D
la,6l -+
lR,
g@:
func{ia g este mlrginit[, deci existS ]" > 0 astfel incdt g(x) S
ll
f(x.l -
],, V x e la, bl. Aceastii inegalitate se scrie -, ) 2 m*t, o x e fa,Dl. Rezulti cd m +l- este un minorant pentru mullimea t([a, b)),
142
flh,
sE
)"=
mai mare decdt m: inf f([a 6]), contradiclie cu faptul cE m este cel mai mare minorant al acestei mullimi. Analog se arati cL dacd marginea superioari nu este atins6, se ajunge la o contradicfie. Agadar aceste margini se ating (sunt valori ale funcfiei) , adicd existE .r ', x" e M: fa, 6] astfel incdt m :
t@) si
t@\.
an
qfunciln prorye
ple
dc
hI ,
1.
f(x):x;
b) f
: R.
-+ IR,
f(r):
sinx;
.
ecl
c)f :lR-+lR,
f(x):arctgx;
2-
Fie
ci f este m6rginit6
4. Fie f : [0, l] -+ (0, 1) o funcfie su{ectivl. s[ se arate cE f este discontinu[. 5. Se consideri o funcfie f : IR. + IR. continul gi mlrginiti. SI se arate cd ecualia f(x) : x are celpulin
solufie real6.
6-
Fie f
: lR'
-+
IR.
este
nemirginit[.
este
t
o,
7.
a) Fie
a<
t:
(a, D) -+ JR.,
{
5
g:
9.
f + le este surjectivS.
SE se arate
:
IR
s[
se arate cL
= g.
143
Trsrp
DE EvALUARE
Testul
I
f
: IR
t. Si se afle valorile
-+
IR.,
l;,
*)
".,"
continur pe
IR.
o
b) + (ro
Prob
S
2.
+2)(x-a)
S[ se arate c[ func{ia f : IR +
R,
f(x)
IR.
4.
Slsearatec6funcfiaf :lR+1R.,
aelR.
f(x):{r ""r'*-"
[1.",- 1 v+(r
,pozilie I MqpenL(
acesteia.
determini
[ " ,
f(x),
areproprietatealuiDarbouxpentruoricc
r=o
5.
Fie
:lR
+iR
este
funcfie constantI.
exist[ tar
limit[
Testul 2
est
o
are o infinitate de solufii.
Prot
(
1.
Fie
= cos'.r
rectilinie.
Migcarea
2.
IR cu proprietatea:
tntr-un m
Pentru ac Pe interv
S[
se studieze semnul
funcfiei f : (0,
oo)
-+ IR.,
f(x):
(x
- l) .lnx.
mobilulu
Fief:lR+lRofuncfiecuproprietateacif(x)Q<+f(x+l)EQ.SAsearatecifarecelpufinun
punct de discontinuitate.
fiind
toca
Fie
ce[O,n]
f (n+c).
cos x.
I
Definifie
a) Func{i
qi aceastl
limit6 este tocmai panta tangentei. Daci limita este infinit[, tangenta are direcfia axei Oy.
considerlm un mobil M ce se miqc[ neuniform pe o traiectorie rectilinie. Fie s(r) spaliul parcurs de mobil pdndla momentul de timp /.
" Migcareafiindneuniformd,sepuneproblemadefiniriivitezeimobiluluiffi
t'r Pentru aceasta sr consider6m un moment t foarte apropiat de 16, cu r >re. Pe intervalul de timp [16, l] migcarea poate fi ,,aproximat6" cu o migcare uniformd qi atunci vitezamedie a
mobilului pe acest interval este raportuf
"
-ta\
intr-unmomentfixattn.
+ o
ilfin
t0)-{(rt)
t-to
/e,
cdnd
t)
adicd:
li1;1 t+to
9L*d t _ to
iR
Definifie. Fie f : D -+
a) Funcfia
IR.
o funclie gi xo e
D n D,.Spunem
x-xo
t45
se numeqte derivata
funcgiei f in punctul
9i este
.ro
este
derivabild tn punctul
xo dacdexisti
x+xo
xo
uti
a)
Este bine
}. 0
SU
c)
este
al acestei func{ii.
e)
Exrupr-n
1. Pentru funclia
in punctele
xo:l gi xo:0. A
2.
S5
f@)-f(l):rif,6):lim t \-'' ;; ;i
f . :1, x-t ;';;1i,;_r;({7*{tr*f) 3' f @)- (o):t* :lim l: *. f,(o) :lim x+0 x+0 X x+0 |i .f 0
.r-1
"f
S-l:fi-
-l
a)
c)
X2
iar in punctul
xo:
egall
excep!
derivat
1.1
ro:
0 (deci, cu atAt
tng,
Propor
constar
li
aceast[
limiti
nu
Demon
No{iunea ,,locali" de funclie derivabil[ intr-un punct se extinde la nofiunea ,,global[" de func1ie derivabili pe o mullime. Caz;ul cel mai frecvent este acela al unei funcfii definite pe un interval sau pe o reuniune de intervale disjuncte. Pentru un asemenea domeniu de definilie D toate punctele sale sunt gi puncte de acumulare, adicl D nD': D.
Propo:
fiir
Sct
Defini{ie Fie
este
2o Fu
este
l.
3"
fin
Scr
in particular, cdndA: D, spunem mai simplu ci funcfia I este derivabild. Definifie Fie f : D -+ IR. $iDr : {x, e DnO'l f este derivabilSinpunctul ro }.
Fr
t' : D, -+ IR care asociazd fiec[rui punct xo e D1 numlru] real f'(xo ) se numegte derivatafuncliei f, iar domeniul de definilie D1 al funcliei f' se mai numegte domeniul de derivabilinle al funcfiei f. Observagii. 1o Efectudnd substitulia t : x -xo, derivata funcfiei f ?n punctul xo se mai poate scrie:
Func{ia
de:
Scr
f'(xo):li*MTM
Vom folosi frecvent aceast[ scriere, in care limita se calculeazi in origine. 2o Trebuie s[ facem distincfie intre nofiunea de derivatd a unei funclii tntr-un punct (care este un numir din
4o
Fr
t'
Scr
146
E^fercilii ?rorye
l.
r--r
4
Utilizend definilia, ardtati ci urmitoarele func1ii f : IR. -+ R sunt derivabile in punctele indicate:
(x): c) (x) :
a)
l*
:.
in xo: |
b)
f(r): Vi
in xn:
d) f(r)
sin2xin xo:
fl f(x) = )*','*'q,
b) f
: lR
^ in xo:0. l-x"xelR\Q
u
SE se arate cd urmbtoarele
a) f : IR -+lR,
f(-r;:rlrl;
+lR, f(x):lrlrirr;
e
IR.
c) f :lR.-+lR,cuproprietateaca
lf("r)- I l<x2, Vx
f
.r0
IR.
iR, f(x)
c (c e
f' : iR. +
IR,
Demonstralie.infiecarcpunct
-+ lR, f'(x) :
: IR.
-+ R, f(x) :
x'
nx"-t
("')' =nx'-t
: IR.
(n e N*, x e
1R).
\ {0} -+ R, f(x) :
.
x'
sa
=**'-'
lm e Z, x e IR.\ t0)).
(n
3o Funclia radical
f : D +R, Kn:d;
eN, n>2,
D:
IR.
pentru
n impar,D
[0,
oo)
-#,iarin nlx
xo:0arederivata*oo.
(Vx)=--=I
n
1l
, _.t
x'-'
(rze N.
__
n>2.xeD\{0}).
f
: (0, oo) -+ IR,
f(x):;r"
(cr e
1R.)
(ro)r-..r4-r
(cr e
R,
x >o).
147
Demonstralie.l" infiecare
f'(
xo
xo
lR.
avem:
x+xo
$ 4{@ X-XO
IR
: 6r, I1-'Jx-+xo
X-XO
yrn = ,+ro
(x-
"'+ m;-' +
4t) = *t-,
lo
2" in fiecare xo e
lim
,-$
f,(ro
3o
in fiecare
*t : lim x" -'t - t)xo x xo x"xt : -*t-t X #: -nx-n-t: (x): rrr, J:-6-: xo e D\ {0}, avem: f'(xo ): lim f @)- f Jro x- xo ,*" (iE)' _(4f,-I
XO
l1
mxt-,
I)emon
: lim
I
n
\l*l'
+
co, unde am
:lim
,-+0
3#:IS
1
r'-r>0(clcidacdn
9:m #:+=
r'-')0,
finut seama
hopoz
Scriem
esteimpar, atuncin
estepardeci
,>0).
4o
:l,lj$
.o. l= 0r;..
'ro
:m h*C=r,*
't('.*)" -x[
Demon
:,f
1,,$
+-.*:
n
[,*a)" -,
: :lim ,-+0
Propoz
definif;r
xo ,r
Obsemalii.l. Toate cele patru formule de derivare din aceastli propozifie pot fi relinute intr-una singuri gi
anume
::,
1
(
I
(.
xeD
2. Punctul 3o al propozi{iei precedonte arati cE exist[ funcfii elementare care nu sunt derivabile pe tot
domeniul de defini{ie, de exemplu funcfia radical. Agadar, aici nu se int6mpl6 ca la continuitate, unde am vdant cd toate funcfiile elementare sunt continue pe tot domeniul de defini1ie. Propozifie. Funclia exponenfialS : IR R, t@):a. (a > 0, a*1) este derivabili, avdnd derivata
Demoru
=lim
t+0
t(
f':lR-)lR, t'(x):a'ln
(e')'=e'
(x e IR).
a:e
avem:
Propozl
defini,tir
IR.
avem:
) =\iX
l@+frn
=ri# f
+! =\ig 4?
(xeD=
a". tna .
avdnd derivata
Demoru
f':(0,0o)-+lR,
I
cdnda:eayem:
=lim
,+0 ,S
([n-r)'=' (x>0).
x
148
)emonstralie.Pentrufiecare xo>0avem:
f'(xo):l,r$ f@o+tl-f(x):*log(xo+0-lo&xo0,1.,.1)
r"g,f,.l) r"[r*1)
t)0 t t+$ tlna f
:
iR.
iR.).
l1.a
-li
-+ R, f(x) : sin x
t 4
xo \ha
este derivabild, avdnd derivata
f'
: IR -+ IR,
f'(r)
cos.r.
Scriem (sinx)'=cosr (x e
(xo+t)- f (x) t
,
Propozifie.Funcliacosinusf:lR.-+lR.,f(x):cosrestederivabilS,avAndderivataf':lR.-+lR,f(r):-sinx.
Scriem:
(cosx)'=-sinx (x e R).
IR
Demonstralie.infrecare xo e
:1i^f,Gt-|t):J-&)--rrr,
,+0 y
cos(xo+r)-cosxot
t+0
=1g
..
*r:lf .Z}-R,
lR,
f(x)
definilie
D,
avdnd derivata
o
f' : D -)
I f'G):-+: cos- x
r.
Scriern: (tg
x1'=J_
cos"
=l+tg2x
-r\)
xo
:1i^ I@t!-2:J@)-:1i,,
r+0 t
tg(ro + r)
tg xo
t+0
,.
sinl
xo
cos'
xn f
: R. \
sln-x
Demonstralie.Pentru xoeDavem:
r+o I sin(ro + r) sin
ctg(rr+l)-ctgxof'(xo):rr^"f(xo+t)-f(x)-r',+0 t+0 t
t
ctg2xo)
.
ro
-+-=-(1+ sin2
-rn
f : [-
1,
l]
-+ lR, f(r)
arcsin
este derivabill pe
(-
1,
l)
avdnd deri
f' : (-
1, 1) -+ IR, f'(r)
I
:+,
...ll
- x'
co. Scr
(- I <.r < l). x, "ll_ Dernonstralie. in fiecare ,o e (- 1, 1), folosind identitatea obfinutl intr-o teoremi de calculare a limi
valabil[ pentru x ,,apropiaf' de xo , putem scrie:
(arcsin.r)'
: rr*
r--)rs
,.rio(rffi-rrd-r')
xxo
:-lir
x-
Obset
x-xo
expor
defini
arcco
,.- r+ro
(r-xo)(.r+xo)
2*o_l
2x0,fi
gale
(x-xo)(x.E*
*,Jta)
X-t
xl-dT
.TE uttt'n"J:rr*
x+r
-u""o":
X-l
..
:-+r
Jl-,C
1- x
lllrl
x+r
f'(-l): -.
f :: [- l,
r/1- x'
1]
f': (-
1, l) -+ IR, f'(x)
: -+,
-
av6nd derivata + eR, IR, f(x) {(x) : arccos x este derivabild pe (- 1, 1) avdnd iar in punctele I gi xo: I are derivata -c-. Scriem:
.t (arccosx)'
ll-
x'
(- I <r< l).
c (1, 1), avem:
Demonstralie. in orice ro
r'(xo )
unde
:rq
*T#*
IR,
:g
g : (- 1, 1) -+
1
g(r)
W:rq
ffi
: - g(xo)
(1, 1) rezulE
f'(xo)
'lr
*6
,iarpentru
f : IR. -+ R, f(r):
f'@:#.
=#
(,r e R.).
Demonstrafie. findnd cont de o teoremi de calculare a limitelor, valabili pentru x ,,apropiat" de xo, avem in
fiecare punct xo e IR: f'(xo
):,lgn
arctgx-arctgxo
x-xo
: rr_ x-+xo
150
uttt9,
x- x^
x- x^ *d:16 *t'8ifr.
x-xo
r+ro x-xo
l+xxo
l+xxo l+xfi
l _
f'(r)
-i .
(x e
IR).
rrr0
x_xo
x+ro
x*xo
toate funcliile uzuale considerate (puteri, radicali, gi inverse) au derivath in toate punctele in care sunt definite. Unele dintre ele nu sunt insfl derivabile pe tot domeniul de definilie (radicalul, arcsinusul gi
arccosinusul). care ele sunt adevdrate (domeniul de derivabilitate al funcfiilor care se deriveazd).
ci
Redim actm tabloul formulelor uzuale de derivare si malfimea valorilor argumentulai pentru
Mul{imea valorilor lui
IR
Formula de derivare
Carui particulare
(x")' = nxn-' (n N*)
pe
':0
(*")'=
(c
e R) (x')'=mx'-t
(m e Z,m
<o)
R\
{0}
cr"r"-l (cr e
IR)
(d;)'
=#
I x
(neN, r>2)
(a')'
= a* 'lna (a > 0, a
* l)
(e')'=e'
(ln.r)'=
R
(0,
*)
R
]R
X)' =
Sin X
tgx)'
mr
ctg2x)
ctgx)':-, li
{rzr
.$|.2}
1,
sln- x
-(l +
R\{ftnlt .Z1
(r)
(arcsinx)'=#
(arccosr)'=
'.arctg
-#
(-
1,
l)
x)':#o
,)': -#
IR
arcctg
IR
151
E4ercipii propse
b) Funcl
xo
l.
exis
b) f(x)
e)
Uli ; xo
t6;
1
c) D
f(x): lff;
xo
:-
fun'
1
;
',
Deri
f(x): sinx ; xo :
f(x):tsx;
-r:ry;
i
xo
h) f(x):arcsin
!! 3' *; *o:
f(r):cosr ; xo:-!6'
f;(0)=
Teorem
echivalr
i;
i) (x):
arccos x
-+ ,
j) f(x):
arctg
*; ,o :
1.
1' [f
2o
ar
[f es
1.
SA
a)
c) d)
cE
funcfia f : D -+ IR. este derivabilS in punctul xo e D gi si arlt6m cd ea este continu[ in acest punct. Este clar c[ xo este punct de acumulare pentru mul,timea D, iar din ipotezl
e)
(x) qtim cI existi gi este finiti limita: t'(xr;: lim f @)- f rro X_Xo
Arunci: limf(.r)
r+Io )
f(xo),
ceea ce arat[
cr
funcfia f este continu[ in punctul xo . Observafii. 1. Reciproca acestei teoreme este fals6, dupi cum arati urmitorul contraexemplu. Funclia modul f : IR J R, f(x) : lxl este continul in xo: 0, dar nu este derivabil[ in acest punct. intr-adevlr:
s)
4#:S ; 'r$
r<0
r<0
- -"'r',+
ry:15
l,
2.
Se
2.Dacd o funcfie are derivatl infiniti intr-un punct, ea nu este neaplrat continui in acel punct. De exemplq , dacr x > 0 tuncfia f : [0, oo) -+ IR,
^#a:
f(0).
a)
f(.r):{f
c)
are f'(0)
Fi
Defini{ie. Fie f : D -+ IR qi xo e D n D'. Spunem c[: a) Funcfia f are derivatd la sfinga iz xo (respe ctiv este derivabild la $Anga tn
d(
x)
Fi
r+r0 r(ro
X^ u
d'
iz
limiti
se numeqte derivata
la dreapta a
funcliei {
tn
puncrul
xo
Deexemplu,pentrufuncliaf:R.-+lR,f(x):lxl,amar[tatinainteaacesteidefrnifiica{(0):-1gi
f;(0): r.
findnd seama de caracterizarealimitelor cu ajutorul limitelor laterale oblinem imediat urm[toarea: Teoremi. Fie f : D + IR. gi xo e D lt D', xo punct de acumulare atdt la stdnga c6t gi la dreapta. Existd
echivalenlele:
e [f are derivate laterale in xo gi acestea sunt egale]; 2'If este derivabildin xo] <+ [f este derivabildlastAnga qi ladreaptaSi ,4 (xr)::fl@)].
1o
If
are derivatl
in
xo
Eqcrcifii propuse
g
ir
1.
Si
a)
indicate:
{1:',;;;
Iln4'
e) f(x)
: 1 *' l_-
l"'-1, x<ln2
x>h2
in
xo:ln};
xo
f)
ftx):
e)
(x):
2.
{J,:
i;l
l,
ro
:o
IR:
SI
se determine
valorile reale ale parametrilor a gi b astfel incdt urm6toarele flrnc,tii s[ fie derivabile pe
a) r(x) =
{*:,uii'.r,
b) d)
'
r(r):
{Xi;,','io
c) r(x) =
{Tf;,'J#
IR
Fie f :R
Y Fie u,
f(x):{il;]; ;:ffire.
):
v(xo ).
se se arate
ci f este
153
(f)',
(,derh
nederi
TeoremI.Fief,g:D-+R(DgD)qixoeD.Dacdfuncfiilef,gsuntderivabileinxp,respectivpeD,
atunci funclia f+g este derivabil[
Demot
("f + g)'@)= f'(x)+ (derivata sumei este egald cu suma derivatelor). Demonstralie. in punctul xo avem:
(
({), :
r+I0
lim
:f'(x,
gi g sunt derivabile pe D, relalia precedenti se extinde pe toatd mullimea D, adicd (f+gXr) : : f'(x) + g'(x),Y x e D, ceea ce aratl egalitatea de funcfii (f+g;':1'+g'. Observalie. in aceleagi ipoteze arltdm analog c[ (f-g)'(xo): f'(xo) - g(ro), respectiv (f-g)' : t'- d (derivata diferenlei este egald ca diferenla derivatelor). Teoreml. Fie f, g:D-+ IR (DcD) gi ro e D.Dacd funcfiile f,gsuntderivabilein 16,respectivpeD,
ExERr
t. sr
xa
Solulit
D gi avem: respectiv ("f .d': f'.g+.f .g' (derivata produsalui a doud funclii este egald cu prima funcfie defivatd inmulfitd cu a doua nederivatd plus primafanclie nederivatd inmuQitd cu a doua derivatd). Demonstralie.Este suficient s[ arltlm doar prima egalitate, adic6 cea in punctul xo . Avem:
in
xe , respectiv pe
r+-l
lim
ll. f"'t
fo'(0)
lateral
:ty
:
("fs)(x,)-,,- /(x)g(x) - /(xo)g(xo) (fg),(xo ) : lim Ud@) r+,0 x+xo X-XO X-XO :nm
f(r).*;3+]gXs(xo rrr,)_!^,:
.u ,lq f(x):f(xo);
acest lucru rezulta din
rrr. f1
continuitatea funcfiei f in punctul ro, care la rAndul s6u rezult[ din derivabilitatea aceste funcfii
in
xo
Demonstralie. Se ia g(x) : 2u in teorema precedent[ gi se fine seama c6 ],, 0. De asemenea, prin inducfie dnpd n renl/rtl" ugor urm[toarea: Propozifie. Dacd f, fr,..., .f, sun funclii derivabile pe D, atunci produsul lor este o funcfie derivabill pe D
Consecinfi. in aceleagi ipoteze pentru funcfia f, daci 1, respectiv pe D qi avem: (?"f)'(x) =)"f'(x) respectiv (M)' :)"f' (o constantd multiplicativd ,,iese tnfa{a derivdrit').
e IR., atunci
in
are de ro ,
2. :
Si
f(
Solulir
Derivt
qi avem:
r )
.f,)' = -fr' -fr.fr. .... .f, + frfr' fr. .... .f, + ...+ frfr-fr. .... .f,' . Demonstrafia poate constitui o tem[ facil[ gi utill pentru elevi. Teoremtr.Fiefuncliile t,g:D -+iR (D r:_D),cug(.r)*0,V x eD gi xoe D.Dacd f gigsuntderivabilein
(
frfr'
...'
f'(r)
:667,
.rt"
derivabilE
in
ro , respectiv pe D qi avem:
154
respectiv
tr
D,
(,derivata cfrtului este egald cu numdrdtorul derivat inmuQit cu numitorul nedefivat minus numdrdtorul nederivat tnmuQit cu numitoral derivat, supra numitorul la pdtraf'). Demonstralie. Stabilim doar egalitatea in puntul xo . Avem:
[1)r,l-[1]r,.1 -f(xo) ' (g/' "' :6- f@) g(x) g(xo) :rr^ "f(x)s(x)-"f(x)g(x) : (g/' [/) rr"l=,r' r+'0 x*xo r+xo (.r-xo)g(x)g(-ro) "' r+ro g x* xo
,
-,,
/
:rr^ f (x)s@)- -f (x)s@)+.f (x)s@)- f (x)s@): [m s(r0x/(x)-/("r0)) _,,- ,f(roXg(x)-g(xo)) x+,0 (x-xo)g(x)g(xo) r)16 (x-xo)g(.r)g(xo) x+xo (r-xo)g(x)g(xo)
: f'(xt)s@) _f (*o=)g'(*) :
s'(x)
s'(xr)
.x,
: {
D.
ExERCITTI rezolvate
funcliei
- l,
f'(-11:1ir+-l
f (x)- f (-r) ,. -
x+l
x'1x-11+2
'^rii
(x*r;(fir-ry -{;i@)*VA)
f
este
1:-i3:1
(x + l)(x'z
2x +
2\
deci funclia
derivabili in punctul
xo
:-
1.
r r'(0) :[+
.fo'
Q):i# *#:
@,
itr:
@,
in
.ro
laterale distincte).
in xo: I
egal6 cu
oo
2.
667 x3+
xlnx *
u"ti' * 1 x'x
Solulie. Func{ia considerati este derivabild, intrucdt se obfine din funclii derivabile prin operafii aritmetice. Derivata acestei funclii este funcf,a f' : (0, oo) -+ IR, definitl prin:
f'(x):(667x')'+(xln.r)'+(ry)+(r-')'=667(x3)'+x'lnx+x(lnxr'*(arctgx)'x2-(arctgxXx2)'+(-.x-2;= x*
x2
667.3. x2
+lnx
+x.
*i* x
*,t-
- (*"tg')'z*
xo
-l:rro, x'
155
x2
+rnx*
r,
ur":r
:2oolxz
derivare.
EXEIT
.
tn calculul
rolul.
Concr
3.
Folosind regulile de derivare, sd se reglseascl formulele care dau derivatele funcfiilor tangenti gi
cotangent5. gi folosind regula de derivare a cdtului, oblinem:
relaf;r
Acear de arg
Obser
(sinx)'cos.r - sin
pentru + cos- x
formt
{rzr.,4
k.z}.
I
Analog
se procedeaz[ pentru
x:$,
x e IR. \
{/rn I k e
Z}.
este foarte
Teoreml. Fie funcfiile liJlre (1, J intewale, pentru simplitate) qi xo e L Dac[ funcfiile z gi f sunt derivabile in xo , respectiv u(xo), atunci funclia compusd f o z este derivabil[ in .ro qi avem: (f u)'(x) : 7' (u(x)). u'(xo) . " Daci funcliile er 9i f sunt derivabile pe I, respectiv l, atunci funclia f.g este derivabild pe / qi derivata sa este: ("f "g)'=(.f'"u).u'. Dernonstralie. Este suficient s[ stabilim prima egalitate, adici aceea valabilI in punctul ro , deoarece a doua
este consecinf6 din prima.
SI notlm
u(xo):
to
in
r,
Considerlm funcfia
g : J J R, definitii
in
/0.
prin: g(r)
f(0-
f(rr)
: (t -to)k(r)+f( ro)
deci cind x
to).
_i
-+ u(xo)
= to.
t+-l
in xo reztiltl ci este qi continul, Folosind (1) gi continuitatea func{iei g in /0, putem scrie:
-+
x+
Atengi
aratd
x-xo
Mai
al
Exnvrpr,u
SE
rolul funcfiei
uzuale, pentru care cunoa$tem derivata acesteia, iar o funclie derivabil[, aqa s[ putem vorbi de compunerea f o a.
?n
r-i10,*;3m
cu
oxo-,, incdt
u) . u' se scrie:
Aceastl egalitate se ob,tine din formula de derivare (u"), = au"-t dacd,,inlocuim formal pe.x cu r.r (o func,tie de argument r) gi mai inmullim in membrul drept cl u, ,,.
Observalie
In mod analog, celorlalte ,,formule de derivare in formule ce dau derivatele unor funclii compuse.
Tabloul derivatelor acestor
funclii
(te u)
(ctg u)' :
(arcsin
(log"u)'=
u
lna
!'
u)'=
^-L
(lnu)'=
;
-sinu.,'
(arccos u1'=
-!tll- u'
(cosz)' =
;te:
(arctgu)':
xle
EXERCTTIU
rezolvat
-+ IR, f(r):h(;*ffi). Solulie. Avem succesiv (indicdnd de fiecare datl funclia ar, pentru a pune in evidenfi formula de derivare utilizat[):
S[ se calculeze deivatafuncfiei
-2x II-
157
se
ail
deriva
Teoreml.Fief:I-+Jofuncliecontinudinversabil[(I,Jintervale)qiroel.Dacdfunc]iafestederivabiE in x, qi f'( xo ) * 0, atunci funcfia inversd f' , J -+ 1 este derivabild in !o: f( xo ) qi avem egalitatea
t r-1tt, (,r )\jo)=-' \J u' 1
Yye
Analo
.f,(x) f,(f-,(il)'
vx e I
atunci f1 estederivabilipe-rgiavem:
=-
( f-\' ,\-/
Demonstralie. Este suficient si probim prima egalitate, care are loc in punctul yo. Accept[m f6ri demonstralie cd inversa unei funclii continue este o funclie continud (intuitiv, acest lucru inseamni cd daci simetrizdm o curb5 continul faf6 de prima bisectoare, oblinem tot o curbd continui). Prin urmare, daci ! + !0, atunci x=f-t(y))f1(y)=xo. Derivata funcliei inverse in punctul yo se calculeazd dtrpd,
f,of..
2" Fur
(-;
(f')'
formula:
! - lo
CalculSm aceast[
t@),posibill
Reven
f(x\-"f@)
= fim ,, 1-r9
''i f(x)-f(x)
!0,
avem si
l f(x)-f(x) -f'(x)'
Analol
!*
sit
rezolvate Seconsiderdfuncfia f :R.-+lR, f(r):x+a',undea) l. a) S5 se arate cd, funcfia f este inversabil[, iar funclia inversl este derivabili. b) SI se calculeze (l'X1) gi (ft),(a + t;. Solulie. a) Funclia f este strict cresc[toare (fiind o sum[ de funclii strict crescltoare), deci este injectiv6. Funclia f este continud (fiindcd este elementari), deci are proprietatea lui Darboux gi atunci f(iR.) este un
Exrncrlrr
1.
r.6
e)
rdf
nr
s) h)
interval. intrucdt
,tjs f(r)
$i
1r-13
f(x)
: *,
rezrltd,
ce f@)
surjectiv[. Agadar, funclia f este bijectivr, deci este inversabil[. Avem t,(x) :l+ a* lna> l, deci f,(x) + 0 pentru orice x e lR.. Conform teoremei precedente, deducem cE funcfia invers[ fr este derivabill.
II.
a)
b) Observlm ce f(0): I $i f(1): a *1, ceea ce inseamni cd formula care dI derivata funcfiei inverse intr-un punct, avem:
b)
(r' 2.
)' (r)
Ii
0,
# =, .*
c[
ei (7*' )' 1a + t) =
T;(,. t-.=#, **
|t
din aceast[ problem[.
Ef
d)
formull func]ia
Folosind teorema de derivare a funcfiilor inverse, s[ se reg[seascd formulele de derivare pentru funcfiile trigonometrice inverse.
,tr
{
s)
Solulie.lo Funclia , ,
(-;,;) -(- l, l), f(x) : sin x este inversabila 9i are derivata f,(r) : cos r care nu
158
_b'l
amieazlp"
(- +,+).
l'
, (-1,
l)
arcsiny
este
derivabilr
:#,
x'
1).
(arcsiny)'
--#,
Vy e (- l, l)
variabilax: (arcsin.r)'=
+, .'ll-
V.r e
(-
-#,
x e (- l,
2oFunctia
t,(-!-!\ f Z. l-R,
(-;,;).
l'
(r')'o)=Tdaj
Analog, oblinemformula: (arcctg.r)'
'
]R
- (-;,;), ,'rr:
=l.G*tsg =#,vverR.
=#,
V
xe
e
IR.
=-#,V.r
IR..
EXncila proptse
1.
l.
SI
se deriveze
6tA>:
*l'fft):
xo
- x'+1, x e IR ;
b)
f(r): 1*
lnx, xe
(0,
o)
it,L }E
rsb
*o
hd
-2x+sinx, x . m; ,y')' n e) f(x): e"+en +lnx+lnn, x e(0,co); ..fi't@): arctgx + arctg 2, x e IR ; g) f(x) : arcsin x * arccos x, x e (- 1, 1) ; h) (r) : arctg x * arcctgx, I e lR.
3x2
:.***,
e IR*
U.
a) f(x)
: e'krx.Y,
x e (0, co);
b) (x)
:tgx-ctgx, x.
(ni)
/4"i@:
g)
e'sin.r, x e lR ;
{firo:e'cosx,xeJR.;
f(r): e'sinrcosx, x e IR.; r- J; :--i;, hil f(x): ' t+Jx' x e (0, co);
b) Ca
i)
pf(x):;i,xeiR.; x+)
./'
t) t@)x2
ii
S[
se
ii
/n:i+,xeIR-{-r};
{-.ilIja)
a) f(:
, \.
'*
m)
f(x):
b) f(;
f(x)
(x'?
+3x+l)'0,,
xe
lR ;
4.
R. = ;
c) f(: Utili, a) 1r
b)q
c) f(x)
'l7l,
c) e'
5. Dem
6. Dem 7. Sd st
demr
g)
*H" f(, :
i) f(x) :
f(x): sin2x2,
x e IR;
sin'2x, x e IR ;
tgx*lrg'r*1rr', , -.
ln(ln x), x e (1,
(-;,;)
j)
f(x)
k) (x)
:iffir,
*)
xe(-*,-2)U(1,+o);
duse
int xoele:
xo este t
-tnte|,,
(o,i)
'
f:
;
lR -+
g f(r) 0 f(r) :
xarcsin-x
Vl
-x'
+m.[-x'
, x e (- l, l)
t,(+
deci
'(*' +1), x e IR. a) FieDclR. qiu:D -+ (0, @), v: D -+ lR dou[ func(ii derivabile.
exctsx
f'
S[searatecSfirncfia
a' : D-+
IR.
este derivabile
inseaml
.
Df(x):x',xe(0,o); 3.
iii) f(x) :
Si
a)
(t
ii) (x) :
,r+sinx,
*.'
*'0
larctg'x,
-,, x)0
R;
b)
, xelR;
c) f(x) = Jrl -1, r (- oo; - 1l U [], + m); Utilizend derivate, calcula{i sumele: a) I + 2x + 3x2 + ... + nx"-' ;
Demonstrafi cr funclia
este
(/-')'(r).
SlsearatecdexistEosingurifuncfief:lR,-+lR.astfelincdtf3(x)+f(x)-x,oicarearfixelR..56se
demonstreze cd
este
derivabil[ qi cd
e I este un punct in care funclia f este derivabili, interpretarea geometricl a derivatei funcfei f in punctul xo este urmitoarea: Derivata f'(xo ) este panta tangentei duse la graficul funcliei f in punctul Msdepe grafrc,de abscis[ xo . Si se reamintim cd ecualia unei drepte ce trece printr-un punct Ms(-rr, /o) $i are panta m este | - !o: m(x - xo). Rezultd ci ecualia tangentei la graficul funcfiei f in punctul Mo(xo, f( x, )) al graficului este: y - "f (xr) = f'(x)(x - x) . (l) De exemplu, sI scriem ecuafia tangentei la graficul func{iei
xo
: IR
-+ IR, f(r)
x'
inpunctul de abscisd
.r:+.
I .r:*.
,,(+)
a"ci
ca valoare a funcfie
in punctu
2*,
inseamni
unghi de mdsuri
o=*.
"ur"
este echivalentr
v=J3 x-
?
.
are ln
care o funcfie nu este derivabild, dar este continud Si
este
ut
lnterpretarea geometricl a derivatelor laterale este urm[toarea: derivata la stdnga f! (xo) este panta unei semitangente la stdnga tn punctul Ms al gralicului, de abscisd xo;
ExER(
este
fn
finitii, ecuafia semitangentei corespunzltoare se obline din (l) punhnd laterall respectivl. derivata ) Daci o derivati lateral[ este infinitli, semidreapta corespunzdtoare are direcfia axei OY, deci ecuafia acestr
DacS o derivatl laterall este
a) Se b) se
c)
gr
SE
:.ro
de
Solulit
Studiem hei cazuri gi anume: 1" Cel pufin una din derivatele laterale este finitd. 2" Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi egale. 3o Cele dou[ derivate laterale sunt infinite gi distincte.
f(x):
Pe
IR.
xo,
inseamni fie c[ ambele derivate laterale sunt finite gi distincte, fie c[ o derivati laterall este finitd, iar cealaltl derivatl laterali este infiniti. Oricum, pantele celor doui semitangente sunt distincte gi atunci aceste semidrepte formeazd un unghi cu vffirl in punctul Mo de pe grafrc; se zice in acest caz cd xo este rnpunct unghiular iar Ms este un panct unghiular al graftcului. Asemenea puncte aratd ca in figura al6turat[.
De exemplu, funcfia-modul prezinti in origine (xo:0) un punct unghiular (cele doul semitangente sunt chiar semidreptele ce alcituiesc graficul funcfiei modul gi sunt incluse in bisectoarele axelor).
f'(r)
Studie Deoari
invest
f:(r). f(x): lx
Agada
I
este
in cazul 2",
b) Pet io
semidrepte opuse)
gi
au
punctt
direcfia axei OY. in concluzie, existd in Mo o tangentd de direcfia axei OY, care ,,traverseazd" graficul; vorn vedea pulin mai tArziu cd, un astfel de punct .ro se numegte punct de intl*iune, iar punctul M se numegte
p*
- semi
- semi
De exemplu, funcfia
derivate laterale
f : IR -+lR, -f(*)=trli
+o, deci xo este
are
in
origine
f(x):i6'
iop*
- semi
- semi Rezul
2
"4(0) = "f;(0) =
punct de inflexiune.
c) Fie
cazul 3o, c0nd derivatele laterale sunt infinite dar diferite, cele dou[ semitangente se suprapun (coincid) gi au direcfia axei OY; un astfel de punct .r0 se numeste punct de intoarcere, iar M6 se numeSte punct de intoarcere al graficului. Asemenea puncte aratl ca in figura allturatii.
In
*o:
xo
f'(
De exemplu, tunclia
are
[ {r,
ro:
EXF,RCITIU rezolvat
ConsiderSm funclia
a) b)
c)
S[ se studieze derivabilitatea func]iei {,precizdndu-se domeniul de derivabilitate. S[ se arate c[ punctele xo: - 1 gi xo: 1 sunt puncte unghiulare gi s[ se scrie ecualiile semitangentelor la grafic in punctele de pe grafic corespunzitoare. SI se determine punctele graficului in care tangenta la grafic este paralel6 cu una din bisectoarele axelor
r, \
I(r):tl
Pe IR. \
(-l,l)
!...rn-!r{sF5Bs6,,rr{',
gi xo: l. Deoarece funcfia are definifii distincte de o parte gi de alta a fiecIruia din aceste puncte, este natural investiglm derivabilitatea cu ajutorul derivatelor laterale. Avem:
Studiem acum derivabilitatea in punctele
ro: -l
*l'
sd
f:(-t)=
.rEq*f
]s(#
rg(r - r) = 2 ;
f:(t)=l,xryf
Agadar, in punctele
+x)=-2.
I
f;(t)=1,s9:f
=lg(,+ t)=2.
xo:
-l
$i xo:
l}.
-l
aceste
-l
ln punctul
xo:
1 semidreptele au ecuafiile:
- f(l) = f!(I)(x-l) e y -0 = -2(x -I) e y = -2x +2 . - semitangenta la dreapta: y- f (L)= f)(l)(x-l) <+ y -0=2(x -l) <+ ! =2x-2
- semitangenta la stdnga: y
.
c) Fie xo abscisa unui punct de pe grafic in care tangenta este paraleli cu prima bisectoare, adicl are panta
l.
f'(x):
1. Dacd ro
(C
oo,
22
1*
oo,
163
Agadar in punctul
,(-;,;)
de faptul punctul
cI a doua bisectoare
are panta
- I li
rezolvdnd ecuafia
f,(xo): -
l, glsim
tr:+.
Rezultl
cE
f'=(
domen
r(;,i)
E4erciiu propse
f("*r) (
l.
S[ se scrie ecuafia tangentei la graficul funcfiei f in punctul de abscisl a) f(x) : x3; xo:2;
x,
b)
f(r):
:
rrfr
sx2-x
xo: ri
A$adal
c) f(x)
) xo: li
zeN
nume$
d)
e)
(x):sinx; x.:3rt ,
f(r): x'+x-I;
4,
xo:2.
deriva,
2. 3. 4.
S[ se scrie ecuafiile tangentelor duse din origine la graficul funcliei f : IR. -+ IR, f(r) : x' 5x + 4 . SI se determine a> 0pentru care graficele firncfiilor f,g: (0, o) -+ IR., t@):oxr, g(x): ln.r siaib[tni
punct in care si fie tangente (adic[ un punct in care au aceeagi tangent6). S[ se determine punctele unghiulare gi de intoarcere ale funcfiilor:
deriva,
Defini
a)
f(x): .Fl,
xe
iR;
c)
f(r):lsin *1,
*.1-n,nf;
a) de b) de c)
fil
de
$I DE ORDIN
ExEM
1.
DO D,domeniul s6u de derivabil itate, adid,
Fu
f : D +lR. gi fie Dt
c.
2.
Fr
mullimea punctelor in care f este derivabili. Fie xo e Dr o D'r. DacL func{ia f' : Dr -+ IR este derivabil[
in punctul rs,
spunorn
c[ funcfia f
este
intr-ac
derivabili de doui ori in punctul xo, iar numirul real: f'(xo)=(.f')'@o) se numegte derivata de ordinal 2 (derivata a doua) afuncfiei ftn punctul xo.
"1(0)
Agada
Di domeniul de derivabilitate al funcfiei f'. Funclia f": D2-+ IR. care asociazdfieclrui xo e D2 numirul rcal f"(xo) se numegte derivata de ordin 2 (derivata a doua) a funcfiei f. Agadar: -f' = (f ')' .
Fie D2
c Dr
f': IR
3.
Ft
]R. este
pentru
funcyia f este derivabild de trei ori tn punctal xo. Numdrul real ordin i (derivata a fieia) afuncfiei f tn punctul xo.
164
f,(xr) = (f,)'
tl
fieclrui
Fie Dr
Dz
xo e D3 num[ru] real
.
f . Aqadar:
f'=(f')'
n a funcliei f, notatd .f@\ Si notlm cu D, domeniul s6u de defini1ie, consider6m un punct xo e D,n D:. Dac[ funcfia fb\ , D,-+ ]R. este derivabil5 in punctul x0, spunem cd funcfia f este derivabili de (n + 1) ori in punctul xo, iar numdrul real: tn mod
recursiv, dacd am definit derivata de ordin
f('*D(*o)=(7a1' (.ro) senumegte derivatadeordin(n+1)afuncyiei ftnpunctul x* Fie D,*, : Dn O Dj domeniul de derivabilitate al funcfiei /('). Funclia |b*rt
asociazi oricdrui xreDn*, numirul teal j:o+t) Aqadar: l:o+t)
D,*r-+
IR care
(xr)
se numeqte derivata de
ordinul (n + 1) afuncliei f.
care existS
-(f't)',undez
e N*.
Este bine
s[ remarcim incluziunile D
Do
D1
$tim cd daclDl =D, funcfia f se numegtefunclie derivabild (peD), dacdDz: Dt: D, funclia f se numeqte funcyie derivabild de doud ori (pe D), dacd Dz : Dz - Dr : D, funcfia f se numegte funclie derivabild de trei ori (pte D) gi in general, dacd Dn: D, - r : ... - Dt: D, funcfia f se numeqte funclie derivabild de n ori (pe D) pentru r e N* fixat.
Este bine s5 re{inem gi urmItoarea:
Definifie
O func1ie
f : D -+ IR. se numegte:
D dacd este continu6 pe D;
dacd este derivabild de n
a) b)
de clasd C0 pe de clasd
C" pe D
c)
1.
ExEMPLE
Funcfia f : IR -+
Func{ia
R, f(r) : lr
I este
IR.
2.
f : R + IR, f(x) :{
@,
intr-adevir, pe (,4(0) =
IXj?
f
=0,
fJe)=
1rq3#
= 0, adic6
f(0)
: 0.
Agadar, funcfia
3.
I65
c[ dacl funcfiile f, g : D
func{iile
se
anuleazd,pe
l.
S[ st a) f(
Pentru derivata de ordin n a produsului fg avem urmltorul rezultat important, ce poate fr adaptat gi
b)fl
pentruuncdt,fiindc6,indefinitiv,
Teoremi (fd@
!-: th,undeft:1. gg (Leibniz). Dacd t, g : D-+iR sunt func1ii derivabile de n on, avem egalitata
+CtJl,-Dg,+C21{,-ztfn+...+Ciaf,g(n-r) agnyto)f@)
c) f(
d) f(
=Co j!@)g(o)
_iCiyr-rrf(o),
e) f(
unde 1@ = f
$i g(o) = g. Demonstralie. Prin induc{ie. Pentru n : I egalitatea se scrie (-fg), Cl = f b@ + Cl f@) g, adicl (-fg)' = + care este bine cunoscuta formull de derivare produsului fS', a a doul func1ii. "fb S[ presupunem cd' egalitatadin enunf este adevirati pentu z gi sI o probtrm pentu prl. Avem succesiv, dacfl linem searna de formula CI*, = C! +C!-1: (.fs)a*') = ((-filb) )' = ( f": r,,-*,",r,
r) f(
e) ft
h)
fr
i)(
i)
\t=o
I )
f f": r=o
(
(n-k+tt
s(k) +
(n-k)
f(
s(k+t) )
2.
k)f
S[s
: :
go
7@+r)
r(r, *
g'o'
i("j k=t
,t=l
C!a)
ya,il-.D gG) * C,
f@
rr,*t)
rG),
a)f
co *r.f
('*')
3. 4.
Sis
ceea ce arati cL egalitatea este adevfuat[ pentru n + 1. Remarclm analogia dintre formula din aceastd teoremi gi formula binomului lui Newton.
(*'
S[s
Exnncrlru rezolvat
Si
se calculeze derivata de ordinul n a
func{iei f : IR + R, 1111=
r]
e-
(r')'=6
fr
funcliei
n: l, n:2, fl:3, n) 4.
n:2
I avem: -f'(x)
avem:
(-f
+3xr)
(x -xo )
.
) 4, formula lui Leibniz devine: .f(')(*)=c'(-l)'e-'.x'+c)1-11*te-'.3x2 +cr,1-t1*2e-".6x+cl(-l),-,e-,.6= : r-' (1-11' *3 + (-l)'-t3nx2 + (-l)'-23n(n -l)x + (-l),-3 n(n -l)(n -\) .
in fine pentru z
166
cle-' . x3 + c)(e-' ). 3x2 + cle-' . 6x = e-' (r' - 6*, + 6i . Pentrun:3 avem: -f"(x)=Q,G"-').i +C!e-,.3x2 +Crr(-e-,).Ax+Cle-,.6=e-"(-x, +9xr_lgx+6).
printr-o Defini$
multipl,
(x -xo
g4ercitii prorye
SI se calculeze derivatele de ordin n ale funcflilor: a) f(x) : x2, .tr iR.;
b)
d) f(x)
cos
2x, -r e iR.;
I e)f(x):,{,xeIR-{l};
f) f(x) =
e) f(r)
--, x'-l
x e IR.- {- 1, l}; xe
IR
;i,
- {- 1, l};
j) f(x):J;,xe(o,o);
k)
(x):x''e'*,xelR.
S[ se arate c5 funcfiile urm[toare sunt de doul ori derivabile in origine: a) f : R -+tR, f(x)
{.
3.
4.
Si
cI funcfia f : (1, o) -+ R, f(x) : (,r + Jf 1x2 -t)f'1x) + xf'(x) - n'.f (x)= 0, v x > l.
se arate
-l)'
este de
Sd se demonstreze cd nu
ln x pentru orice
x e (0, l).
f(x):
(x-xr)l
fsireciproc.
in situafia in
care
f si se dividl
Definifie Fie
multipld
f e IR[x] o funclie polinomial5 gi r, e IR. un zerou al acesteia. Spunem ci xo este rdddcind de ordin k (k et\*) pentrufanclia fdacl (.r -*)k I f si f este maxim cu aceastaproprietate, adic6
C6'nd
cdnd,
k:
1 mai spunem
cdnd
k:3
k:
2 spunem
c[
xo este rdddcind
spunem
cI
Teoremii ecualia
mai departe.
Obsetvalie. Din motive de grade reniltd imediat cd ordinul de multiplicitate al unei r6ddcini este cel egal cu gradul funcfiei polinomiale. O caructeizare frumoasd a rid[cinilor multiple ale unei funcfii polinomiale se obline cu aj derivatelor de ordin superior ale funcfiei polinomiale respective. Avem nevoie in prealabil de urmitorul rezultat auxiliar. Lemi.Fie f e IR[x], f *0, xoe IR.or6d6cindpentrufunclia [,iark e N,&>2.
Urmdtoarele afirmafii sunt echivalente:
1o xo este rdd[cin5 multiplE de ordin /rpentru funcfia f. 2o xo este rlddcin[ multipli de ordin fr I pentru funclia
f,
multiplic
Demonst,
ordinul
gradn ot pentrup.
Demonstralie. lo
(x -xo)og(x), unde g e IR[.r] li insemna cL (x - xo) lg gi atunci (r-ro)**' I f, absurd). Derivdnd, obfinem: f'(x): k(x-x)k-t g(x)+(x-xo)o g'(*)= 1x-xo)k-'l*s@)+(x-xo)g'(r)]= (x-x)k-tu(x), unde am notat u(x):kg(x)+(x-xo)g'(x),a e IR.[x]. Daru(xo):kd.xo)*0,ceea cearatd"ci xo ester6d6cinddeordinul
&
f(x) :
>
2o. Presupunem
ci
derivati f,. xo este ridEcin[ de ordin & pentru funclia f. Aceasta inseamna ci g(xo) * 0 (nu se poate ca g(xr) : 0, c6ci din teorema lui B6zout r
i
,,., k,.|
funcfia g
f (x)=L
aici scrie
derivatii f'.Agadarp -l:k-l,decip:k,ceeacearutdci ro ester6ddcinideordinul/rpentrufuncfia f. Rezultatul important de care vorbeam este dat de urmitoarea: Teoremtr. Fie f e lR[r], f * 0, xoe lR gi fr e N, k22.tJtmdtoarele afirmafii sunt echivalente:
r[ddcinii ro pentru funclia polinomialI f (atenfie, gtim din ipotezd cI xo este r[dlcind pentru funclia fl. Conform cu implicafia lo + 2",deja probatl, reztlti c[ xo este rlddcind de ordin p | pentru funcf,a -
- 1 pentru funcfia f'. 2 > lo . Presupunem c[ xo este r[d6cin[ de ordinul f - I pentru funcfia ['. Fie p ordinul de multiplicitate al
1. Arlt
simp
1tr-l)(xo):0Si f(r)(xo)*0. Demonstralie. lo + 2o. Presupunem ci ro este r[dicin[ de ordin & pentru Aplicdnd in mod repetat lema, f. teztitd,c[xo esterldicinddeordint-lpentruf',deordink-2pentrut,,...,deordinlpentru1(t-r).
2.
Afla
dubl
3.
SI
sr
t"(xo):...: 1tt-t)(xr):0li f(e)(xo)+0. 2" + l". Presupunem cd" f( xo) : f'( xo ) : f"( xo ) :...: 1tr- r)1 xo : 0 ) li f (r\ ro ) * 0. Din 7tr-tl(xo): 0 gi 7r*r G) * 0, rezulti. conform lemei c[ xo este ridlcind de ordin I pentru 7{r-r).
Agadar
I pentru l!'(k-t) , tot in baza lemei rezultd cd xo este r6d[cinl de ordin 2 pentru f{rt-z) . Continu6nd rafionamentul, din aproape in aproape, ajungem in final la concluzia cd xo este rdddcind de ordin ft pentru f. Incheiem aceste considerafiuni despre r[dlcinile multiple cu un rezultat care aratd" cd func{iile de gradul intdi de forma x - xo joacd, un rol similar aceluia jucat de factorii primi in descompunerea numerelor intregi.
Deoarece xo este r[d6cin6 de ordin
1. 2. 3.
Sds
defir
Sd
sr
Fie
v, d2
168
Teoreml.Fie f : R -+ R, f(x):a,x" +a,-rxn-t +...+6lrr+a0, unde a,e R, i:0,n, a,+Q. Presupunem cd ecualia (x):0 are numai r[d6cini reale, fie acestea xt, x2, ..., xp (x,+ x, pentru i* j) avdnd ordinele de
multiplicitate f(x)
k, kr,...,
ko respectiv.Atunciexistdurmltoareadescompunereinfactoriliniariafuncliei f:
xr)o''...' (x - * o)r', crt kr+ k2+ ... * k r: n. Demonstralie. Proceddm prin induclie dup[p. Pentrup : I ecualia f(x) : 0 are doar ridicina real6 x, avAnd ordinul de multiplicitate maxim kr=n, deci f(x)=?"(x-nt''. Daci identificdm coeficienfii termenilor de oblinem ?"=a,, deci f(x):a,(x-\)& . Presupunem proprietatea adevirat[ pentrup pentrup. Funclia f avdnd r[dicina x, de ordin ko, avem scrierea:
grad n
: a,(x- r,)& (x -
1 gi o demonstrdm
f (x)
unde
= 1x -
x)0, B@)
(1)
-+ IR este o funclie polinomiald care nu are rdddcina xo . intrucdt ecualia f(x) : 0 are numai rSddcini reale, rezult6 acelaqi lucru despre ecualia S@) :0, deci funclia g are drept rldlcini celelalte ridicini xt ) x2 t ..., xp-t ale lui f, cu ordinele de multiplicitate k1, kr g
: IR
..., kra
ZI
resPectiv.
-*r-r)oo-' 9i din (1) rezultS atunci .f(x):I(r-r,)& (*-*r)h.....1x-xo)ko. IdentificAnd coeficienfii termenilor de grad n renltd L=a, $i de
Conform ipotezei de induclie
'...'(-x
g(x)=1.(r-x,)t'(*-*r)o'
ul
al
1.
trXsrcilii ?rop$e
1.
Aflali a,b,c e
dubl6 comun[.
R. gtiind
3.
Si
se determine a,b,c
ci
ecualia algebric[ xt
-3/
+2x3
+d
+bx*c=O
are
ridlcina triplE 1.
Tnsrn DE EvALUARE
Testul
1
1.
S5 se studieze deivabilitatea funcliei f(x) = t/x+4Jx-4+tlx-4Jx-4 pe domeniul maxim de defrnilie. Sd se arate c[ func]ia { : IR. -+ IR, f(x) : e" .sinx verificdrela[ia
t"@)
i-------------
4f'(x) + 5 f(x)
0, oricare ar
fi r
IR.
.g(x).SAsearatecEfestederivabillinxoe
Testul 2
Indicali rlspunsul corect.
2o Pun
!o'
1.
grq
a)0;
2.
b)
1; c)2; d)- 1;
r :y
este:
{Or:^7,,50
valoare
e)-2.
intr-un
f : (- l, + o) -+ IR, f(x) :
e)
punctul
este perpendiculard pe
maxim
derivat
1);
b) (0;
0);
c)
(r;
r);
al (z;]);
e)
(-
2;
- 5).
3.
{x):
Teorel
l.
Dac[
-r
Demon
Deci e
ideile,
f'(
xo
deoare
x'
-l
care
trei puncte
de
- - l, ro:
f'(xo )
deoare
ro:0.
Din
0 gi un maxim
corespunzitor abscisei xo: 2.Graficele acestor fun4ii sunt redate mai jos:
(l
Obsen
este pt
2. Teot
func1it
dar
f(
Teoret
"f(x)=ax2 +bx+c
SE
.f(x)=lr'-tl
f (x)= x, x ef0,2l
proprir
(Pe sct Demot
Delinifie Fie f : D -+ IR gi xo e D. Spunem c[: 1o Functul x, este w panct de moxim (respectivp unct de minim) al funcliei f daca existl o vecindtate V eT(xo) astfel incdt f(x) < (respectiv >) f(xo), v x c D n z; corespunzdtor, yo: f(xo) se nume$te moxim (respectiv minim) alfuncliei, iar punctul M(xo, f(r, )) se numeqtep unct de moxim al graJicului (respectivp unct de minim at graftcatui).
ideile,
g(x) = (s fiin
margx
2" Punctul xo este tL punct de extrem al func\iei f dac[ este punct de maxim sau de minim; corespunzStor, !o: t(xo) se numegte ertrem al funcliei, iar punctul M(xo, f(xo)) se numegte punct de extrem al
graftcului. Din punct de vedere intuitiv, aceast[ definifie se traduce prin aceea cd intr-un punct de maxim valoarea funcfiei este cea mai mare dinhe toate valorile acesteia intr-o anumit[ vecindtate a acelui punct, iar intr-un punct de minim valoarea funcfiei este cea mai mic6 dintre toate valorile acesteia intr-o vecindtate a
punctului respectiv.
Agadar, aceste maxime sau minime sunt,,relative" la,,vecindtate", de aceea se mai numesc uneori moxitne sau minime sav extreme relative (locale). O condilie necesarl ca un punct interior unui interval sI fie un punct de extrem pentru o funclie derivabilI este datl de urmltorul rezultat important: Teorema lui Fermat. Fie f : 1+ IR (1 interval) o funcfie derivabild in punctul xo, interior intervalului 1.
funcfiei f, atunci f'( xo ) : 0. Demonstralie. Punctul xo fiind interior intervalului /, este punct de acumulare atdtla st6nga cdt 9i la dreapta. Deci existi ambele derivate laterale ale funcliei f in xo qi ele sunt egale cu derivata lui f in xo ' Fixdnd ideile, si zicem cI xo este punct de maxim (analog, proced6ndu-se in cazul unui punct de minim). Avem:
DacI xo
f'(xo):f!(xo):]g
deoarece x
wro, ,.roo x xo
(l)
xo. Analog:
xa10 gi f(x)
f'(ro):fJGr):l$
r)xo
ff=,,
(2)
Din (1) qi (2) rezult[ f'(xo ) : 0. Interpretare geometricd. Teorema lui Fermat aratd cd intr-un punct de extrem din interiorul unui interval, tangenta la graficul unei funclii (derivabile) are direcfia axei OX(deoarece are panta zero). rJ Observafii.l. Teorema lui Fermat este doar o condi{ie necesari, nu 9i suficient[, ca un punct s[ fie de extrem. De exemplu funclia { : IR + R, f(x)
este punct de extrem (funclia
deoarece
:.x'
are f'(o)
0, dar .ro nu
fiind strict crescdtoare pe R). 2. Teorema lui Fermat nu este valabill dec0t in punctele de extrem interioare intervalului pe care este definiti funclia. De exemplu, pentru funcfia f : [0, 2] + 1R., f(-r) : x, punctelo ro: 0 qi xo: 2 sunt puncte de extrem,
t'(2) - 1, cici f(x): l, V x e 10,21. Un rezultat important ce decurge din teorema lui Fermat este: Teorema lui Darboux. Dacd [ : I -+ IR. (1 interval) este o func{ie derivabilS, atunci derivata
dar
f(0)
f'
:1
-+
IR.
are
proprietatea lui Darboux. (Pe scurt: orice derivati pe un interval are proprietatea lui Darboux).
Demonstralie.Fiea, b elgil"intre f'(a) Si f'(b);ardtdmc[exist[cintreagibastfelincdt].: f'(c).Fixdnd ideile, putem presupune a 1b, t'@) < t'(b), t'@) < l.< f'(b). Considerlm funcfia ajutdtoare g : la, Dl -+ IR, g(x): f(r) - ?ac,care este derivabillpe [a D] qi avem g'(x): f'(x) - ]". Conform teoremei lui Weierstrass (g frind derivabil[, este cu at6t mai mult continud), funcfia g este mlrginitfl pe compactul [a, bf qi igi atinge (1) marginile. Prin urmare existi c e la, Dl astfel incdt g(c) : i$.. g(r).
ry<0peunintervaldeforma(a,a+e,),adicdindefinitivg(x)<g(a),Yxe(a,a+e,). a* t),contradic,tie. Analog, ding(D):f,(x) _I > 0, ur"* 16-8(r)--8(D)> 0, deci s@)-|(b)> 0 pe un interval de forma (b e,,, b), adicd,in definitiv x+b X_b X_b g(r) < g(b),V x e (b - a,,,b)i daclam aveac: b arrcntltag(D) <g(x) <g(D), V x e (b _ t,,,b),
DacI am aveac: a axrcmltag(a)<S(r) < da),yxe(a,
contradicfie.
care
Teon
Prinurmarec*asic*b,adicd"cesteunpunctininteriorulintervaluluila,bl.Din(l)rez;tlltj.c6cesteun punct de minim pentru funcfia g gi atunci, conform teoremei lui Fermat avem g(c) : 0, adic6 t,k) : t".
2"t 3'fl
Atun
1"f
Demt
Exrncryu rezolvat
Fie
SI pt m[rg
a>0,
Z,Vx
e
jR.
IR
6=
1.
a
f(c,
=2,yx
Nup
deci interr
(=). Considerim func{ia f : lR. -+ IR, f(x) = a' + b, , eare este derivabil[. cazurile a : 1 sau D : I sunt triviale, deci putempresupune a * I qi b * l. Ipoteza a' + b' >2, V relR. se scrie f(.r)> f(0), V xelR gi arat[ cd xo:O este un punct de minim. Conform teoremei lui Fermat, rezultii f'(0):0. Dar t,(x):a,lna+b,lnD gi astfel condifia f,(0):0 se scrie
ln a
dem
Teort
+ln
0 sau ln(aD)
0, de wtde
ab: l. Rezult6 O = !.
a
2"t
Atun
Demr
a$a
1'f
EXerafi prorye
l.
Precizafi punctele de extrem ale funcfiilor urm[toare: a) f : [0, 1] -+ IR, t(x\: x' ; b) f : R. -+ IR,
pe [a
c) f
: IR
-+ IR, f(.r)
: I *' -3x+2 l;
f(r)
x' -3x+2;
Conf
d) f
2.
-+ IR,
g(x)
f(c)
:R-+IR, f(r):sinx+cosr;
oI
cores
c)f:IR-+IR,
f(x):*
3. Fiea> 0 cuproprietateacr a'2xo, oricare arftx e IR. 56 se arate c6a: e. 4. Aflafia> 0pentru care 2'+a, )3* +4,, oricare arfix e IR. 5' Fie 1c R un interval 9i f : iR. + lR. o func{ie continufl gi nemonoton[. S[ se arate c[ f are cel pufin un
punct de extrem local.
(b"
I Lagll
resp(
peg
Obse
Fie f : [a, b]-+lRofuncfiecontinu[. Dac[ f estederivabildina, bSi [,(a)<0< f(D), ardtafcl f areun punct de minim c e (a, b). 7. Fie f : 'I -+ IR o funclie derivabili cu proprietatea ci funcfi a arc limit[ in orice punct al intervalului L f' SI se demonstreze ci f' este continuE pe L
172
lui L
Teor
1'f 2't
ir
L
1o f este derivabilS pe (a, b); 2o f este continu6 pe fa, bl (echivalent spus, f continu6 in a 9i b);
Atunci existl c e (a, b) astfel incdt f'(c) : 0. Demonstralie.Dacd f este o funclie constant[, atunci f'(x) : 0, V x e (a, b) deci teorema este adevlratS. Sd presupunem cI f nu este o funcfie constanti. Conform teoremei lui Weierstrass, funclia continu[ f este mirginiti pe fa, b] gi igi atinge marginile. Aceasta inseamn[ cd existl ct)cze la, b), cr+c, astfel incdt
ti f(r, ) :,:[lu,
f(r).
c[
f(c,
f{,),
deci f ar fi constantii, contrar presupunerii fbcute. Prin urmare cel pu{in unul din punctele Q, c2 EShQ interior intervalului la, bf; fie acesta c.Dar punctul c este un punct de extrem, mai precis dacd c:c,, este un punct : de minim, iar dac6 c: c2 t este un punct de maxim. Aplicdnd teorema lui Fermat, rezlulti f'(c) 0. Teorema lui Lagrange (a creqterilor finite). Fie { : la, bl -+ R. o func{ie cu propriet6lile:
1o f 2o f
f'(c)(b - a)Demonstralie. Considerim o funcfie ajutitoare g : la, bf -+ IR, g(x) : f(x) - Lx, unde l"eiR va fi determinat in aga fel incit funcfia g s[ verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, g este derivabil[ pe (a, b) 9i continul
t@)
incdt: t(b)
f continu[ in a qi b);
b-a Conform teoremei lui Rolle aplicat[ func]iei g, exist[ c e (a, b) astfel inc0t g(c) : 0. Deoarece g'(x) : f'(r) - 1., din g'(c\ : 0 oblinem f'(c) : 1". Folosind valoarea lui l. dat[ de (l) rentltd
flr\: g(b),rerultd*:f
(b)- f
(a).
(1)
S[ dlm acum o interpretare geometricd teoremei lui Lagrange. DacI notlm cu A, B, C punctele de pe graficul funcliei f corespunzdtoare respectiv absciselor a, b, c panta,,coardei" AB este f (t)- f (a) , iar pantatangentei in c la grafic este f'(c). Teorema lui
b-a
Lagrange arutd egalitatea acestor pante, deci paralelismul dreptelor respective. Agadar, teorema lui Lagrange afirml cI existi un punct C pe grafic in care tangenta este paralelS cu coarda AB. Observalie. Teorema lui Rolle reprezint5 cazul particular din teorema lui Lagrange c0nd {(a): t(b). Teorema lui Cauchy. Fie f, g : la, b) -+ IR doud funclii cu proprietdfile:
1'
2"
f ti g sunt derivabile pe (a, b) ti S(x) + 0, V x e (a, b); f qi g sunt continue pe la, bl (echivalent spus, in punctele a Si b);
173
Atunci s@)
*g(b) ti
c)t
ineg
Demonstralie. Mai int6i, este clar c[ s@) + g(D), deoare ce in caz contrar, aplicdnd teorema lui Rolle funcfiei g, ar reztlta ci derivata acesteia se anuleazi intr-un punct din (o, b), contrar ipotezei 1o.
7. Apli
Considerlm o funcfie ajutltoare h : fa, b] -r IR, h(x): f(x) - Ig(x), unde ]. e IR va fi determinat in aqa fd incdt funclia fr sd verifice ipotezele teoremei lui Rolle. Evident, funcfia ft este derivabil6 pe (a, b) gi contingi (b-) - f (a) pe [a, b];din condilia h(a) : h(b) reruttdt )\: f (1) s(b)- g(a) Conform teoremei lui Rolle, aplicatil funcfiei ft, existl c e (a, 6) astfel hcdt h,(c) : 0. Deoarece
a)-
ft
b)(
h'(x)
f'(x)
Folosind valoarea
rezul6
8. S[s 9. Fok
a)e
f'(c) _f(b)-f(a)
s'(c)
s(b)- s@)'
Observalie. Teorema lui Lagrang e reprezinti cantl particular din teorema lui Cauchy c$nd g(x)
b)s
y.
c)
It
Erercifii propue
1.
Ar6tali c[ urmitoarele func{ii verific[ ipotezele teoremei lui Rolle gi determinafi punctul c din enunfgl
teoremei:
frrnt
a) f : [0,
a)l
13. Fie
, r ,l-;,;l
atux
R,
(r):l
[*r*r. r.E.rl ld
+b+c,
L2'r)
..lr,r)
,.
s[verifice ipotezele
Arrta{i ci func{ia g : la, bl -+ R, g(r) = (x - a)(x - 6) . (x) verific[ ipotezele lui Rolle.
zerouril
metode
b) Deducefi
Fief:[0, l]-+lRofuncfiederivabil[cuf(0):f(l):0.56searatec6exisr[ce(0,
f'(c):
Fie
Propozi
l)astfelinc6t
,l'c
1o Intre 2o intre
Demoru
1o Presr
c[ f,(.r) . s(x) * f(x) . s(r), oricare cd intre doud riddcini reale ale func{iei f se afl[ cel pufin o rldlcind a
IR
Ardtati ci urm6toarele funcfii verific6 ipotezele teoremei lui Lagrange gi determinafi punctul intermediar c din enunpl teoremei: a) f : [0, 2] -+ IR, f.(x): x' ;
Rolle pt situat in
b) f : [- 1, 1] -+ IR, f(x)
arcsin x;
zerouri,
174
c) f : [0,2]
rR,
tra:
lui
7.
$a
Lagrange funcliei
{il*i'Jj,ll;i' :
f(x)
ln .r pe intervalul [n, n
il
I
find
,Ei:-i;i,i:."-"arnn
a)
8. Sd se rezolve ecua,tia 2' +5* =3" +4' . 9. Folosind teorema lui Lagrange, sI se arate cd:
e'2x+l,oricarearfix
eN*
I
I I t
r)sinfr
10. Fie
-*.*'
IR;
I
I t I I I
I
ii
f : (a, b) -+ IR o funcfie derivabil6 9i nemlrginite. SI se arate ci funcfia f'este nemirginit[ 11. Fie f : [0,*)-+lR ofuncliederivabildcu f(0)<0$i f'(x)> l,oricare arfrx e [0,o). S[searatecE
frrncfia
(L -), a)lim.r2\sx-.x+rl'
fseanuleazdexactodatS. limitele:
b) limx2[.ir-I--rr1] b),-_ */ x) wTL x+l \
13. Fie f : fa, bl-+ IR o funcfie de dou[ ori derivabil[. Dac[ pe graficul funcfiei f existi 3 puncte coliniare, atunci exist[ c e (a, b) astfel incdt f"(c):6.
;
l
'
175
Teoremi. Pentru o func{ie derivabili pe un interval sunt adev5rate urmdtoarele afirmafii: 1" Dac[ valorile funcfiei, calculate in doud zerouri consecutive ale derivatei, au semne contrare, afunci intre cele dou[ zerouri ale derivatei se afl6 un singur zerou al funcfiei. 2" Dacd valorile func{iei, calculate in doud zeroui consecutive ale derivatei, au acelagi semn, atunci infie cele doui zerouri ale derivatei nu se aflI nici un zerot al funcfiei. Demonstralie.Fie f : I + IR. o funcfie derivabil[,1fiindun interval gi sipresupunemcd a,B e l,cr < B, sud
dou6 zerouri consecutive ale derivatei f'. 1o Presupunem c5 f(cr) si f(F) au semne contrare. Deoarece f este o funcfie continul, rentltL c[ intre o $i p se afl5 cel pufin un zerou al funcfiei f, iar din propozi]ia precedent[ punctul 2o, deducem ci intre cr, gi se B afl[ cel mult un zerou al funcfiei f. Rezultd c[ intre cr gi B existi un singur zerou al funcfiei f. 2" Presupunem ci f(cr) f(9) au acelagi semn, s5 zicem ce f(cr) > 0 qi f(B) > 0. Mai intAirenitdc[ f(x) > O (o, Vxe B); intr-adevdr, dacd ar exista un .xo (o, B) cu f(a) < 0, atunci intre o gi xo s-ar glsi un zerou aI
Exnn
t)
2x
Soluli
:10.rt
Avem
$irul
ff
situatr
il
Consl
funcfiei notat cu a, intre ro gi P s-ar glsi un alt zerou al funcfiei notat cu D gi atunci, conform propozi,tiei precedente punctul 1", intre a gi b s-ar mai g[si un zerou y al derivatei, contrar ipotezei cE o gi sunt zerouri B consecutive al derivatei. Aritim acum cI funcfia f nu are nici un zerou intre o $i B. Presupunem prin absurd cd existd c e (a, B) cu f(c) 0.
b) Fie Averr
xL: :(ebt
Deoarece0: f(c)S
f(*)'
$irul I
Consl
urmltorul context:
[ : I -+ IR este o funcfie derivabild, a cirei derivati f xi<x'r.....*'.; notimp: inf/, q: sup I (p,q .R.1 gi presup,.rn"ugor abuz de scriere, le vom nota f(p),
f(
ridlc
Obsa caz
c[
existd
(in
t;dacd f(p)$ f(xi)auacelagisemn,atunciintrepgi xi nuseafl6niciun zerotalfuncliei f. 2" Are loc o afirmafie analoagl pentru f(xl ) ti f(q). fin6nd seama de teorem6 qi observafia care ii urmeazl, putem stabili acum un algoritm pentru separarea zerourilor unei funcfii; aceasta inseamn[ determinarea unor intervale disjuncte doui cdte dou[, care s[ conlind fiecare din ele cdte un singur zerou al funcfiei. o Metoda de separare a riidicinilor
Metoda const[ in parcurgerea urm[torilor paqi: 1o Calcul6m derivata f'a funcliei f. 2o Afl6m zerourile derivatei; s[ presupunem cd ele sunt in numir finit qi anume *i< xL< -.. < x',; 3" Calculdm valorile t@), tG'), ..., tQ',), [(q), de fapt doar semnele acestornumere, unde
multi
cons(
t!i),
f(p)
gi
(x)l
x lp
t(Q
acestr
xi
x!,
x'^
+
de
sirut lui Rolle. p, x',*r: qr, conline un singur zerou al funcfiei f dacl gi numai dacd la capetele acestui interval avem o variatie de semn in girul lui Rolle (o variafie de semn se indicl prin semnul :*-r ).
jos
se numegte
2"t
1'I
Teon
Demt
Atun
numi
176
Exnncrlru rezolvat -6e, +4x+4=0. Solulie. a)Fie f :lR-+lR, f(x):2xs-5x2 +l.Avem t,(x):l1xo-lOx= =lOx(x -l)(x' +x+ l), prin urmare zerourile derivatei sunt xi: 0, x,r: l.
er,
a)
2x5-5x2+l:0; b)
FP
Avem f(--):-*, f(0):1>0, f(l): -2<0, $irul lui Rolle este redat in tabloul urm6tor: f(x)
f(*):*. --'\--+
datd, are
ls
:Q
rel
fcr
ri
m
tEi
ci in $irul lui Rolle avem trei variafii de semn, prin urmare ecua(ia situate astfel: 4 (- a,0); xre (0, l); x, e (1, o). b) Fie f : IR. -+ IR, f(x) :e'* -6e* +4x+4. Avem t'(x):2e" -6e'+4:2(e2, -3e, +2)=2(e, _l)(e, _2). Rezulti imediat x'r: ln 2. Dupi aceea, avem: f(- oo) : oo, f(0) : : ("t"z1z - 6eh' + 4ln2 + 4 = 22 6. 2 + 4ln2 + 4 4(-l+ ln2) < 0 = ; (*) : l,S ( - 6e* + 4 x+ 4 ) : t-iy 3 - 4. 4. +* =* . r+@",' \ "" g' e" e")
Constat[m
I < 0; f(ln
2)
*)
r
m
(x)
Constatdm cr in girul lui Rolle avem ridlcin5 reald x, e (ln 2, o).
ln2
--'-.--
obsemafie. Este posibil ca o anumit[ r[d[cin[ xi a derivatei s6 fie gi ridicin[ pentru funclia f; in acest f' caz in girul lui Rolle avem valoarea 0, iar c6nd este o func{ie polinomiall f o astfel de r6drcind este multipl5 (deoarece ,,verifici" polinomul gi prima derivatd).
ri
LUI LAGRANGE,
lui
acesteia.
consecinlele sale de o mare utilitate. o primd astfel de consecinli caracteizeazii monotonia unei funcfii derivabile prin semnul derivatei
Lagrange este poate cea mai important[ teorem[ din calculul diferenlial, prin
Teoremi. Fie f : fa, bf -> IR o funcfie derivabili pe L Au loc echivalentele: 1" I f este crescitoare pe 4 <+ [ f,(x) > 0, V x e 1]. 2o f este descrescitoare pe 4 e t f(.,r) < 0, V x e 11. Demonstrafie. 1"(+).Presupunemc[ f estecresc[toare pel,adicdy x*xreI,
xr<xz
= f(r,)<
[(xr).
177
,rn
(e).
"f
@)-
"f
(x)
X-Xo
>
0 reniltd f(xo
:!ig fl*)
r+rb X-Xo
0 qi cum xo a
fost arbitrar,avem
de fapt
f,(r) >
Obsema
YxeI.
Fi" W.
Presupunem f'(x) > 0, V
lui f're
(respect
t!r)* f(x,):
x e /gi ar[tlm c[ f este cresc[toare. Aplicdnd teorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul fx* xrf, ['(c)(xr-x,) pentru un anumitpunctc e (x,, xr). Cum xz- xr> 0 gi f'(c) ) 0,
Textul subliniat arutl cdfficfial est" pe L 2oAvem succesiv, scriind simplificat:"rescltoare este descrescltoare f
= Obsetvalie. DacI
f'<
0.
e-
este crescltoaxe
c) (-0,>
+ - f,Z0
h
Demons
strict descresc[toare) pe l ceea ce rezulti ugor din demonstrafia implicafiei (e). fin0nd seama de faptul cd daci- x, e I este un punct de maxim (interior intervalului) atunci
,,st6nga" lui "r, funcfia f este
agix,gi
cresc[toare, iar in ,dreapta" lui ro funcfia este descrescitoare (iar dacl xo este punct de minim lucrurile stau exact invers) oblinem o completare a teoremei lui Fermat, ce caracteizeqd punctele de extrem:
Propozifie. Fie f :1-+lR o funcfiederivabillastfelincAt E': O. Pentru un punct xo interior lui lavem echivalenfa:
E: {x. f l f,(x):0}
aredoarpuncte izolate,adid
Confom
Ixoestepunctdeexfremalfuncliei f]eIf'(xo):0$i f'aresemneconffaredeopartegidealtaapunctului xo]. O altii consecinfE importanti a teoremei lui Lagrange se referl la o modalitate practicl pentnr calculul derivatei unei funcfii intr-un punct. TeoremI. Fie f :1-+ IR o funcfie gi xo e /un punct astfel inc6t:
x,,Y x
Exrnct 1. Sis
Solulie-
daci
Derivati
sau nu).
monotot
Mmaxi x
16, iar funcfia f, este
f(x)
).
l111r f'(x)e r+rfo
(x)
Demonstralie. Fie
l:
IR .
rer6
Se vede
pur $i simplu apel6nd la definifia limitelorde func(ii (cu giruri). Fie (a,),,,g1\ {xo} un gir arbitrar cu lY "":.ro . Aplicdnd teorema lui Lagrange func{iei f pe intervalul compact de capete an qi xo (pentru
fiecare n e
toate va doar
2.
in: S[s
lPff:
f,(c.).
(1)
SolulieExist6
Deoarece
c,
a, gi ro rezulti imediat .6
l5g
l. "[ lg t,(c,): Din (l) 9i (2) rezultii ,r* f(a')-"f(x): I $ideoarece n)6
limitei unei func1ii, deducem
oo
e)
girul
clrei ipr
xo
(a,),r,c1\ {ro}
Deoare<
adicd
t,(x) : l.
ln(ln(nDeoaret
178
Observafie.Teorema precedenti este adeviratl gi sub forma mai slabi ce se referi doar la limitele laterale ale
lui f'respectiv la derivatele laterale ale lui f. Mai precis: in ipotezele lo gi 2o, dacd f'are limitl la stdnga (respectiv la dreapta) in xo , atunci f are derivati la stdnga (respectiv la dreapta) in xo gi avem: f!Go):,X. f'(x) (respectiv f) (',):lq f'('))'
in fine, Propozi{ie
o
ultim[ consecinfi
a teoremei
li,
-IE
d
rct
1" Dacd derivata unei funcfii pe un interval este nuld, funclia este constantd pe acel interval. 2" Dacldou[ funclii au derivate egale pe un interval, ele difer[ printr-o constantd aditivl pe acel interval. Demonstralie. 1o Fie f : /-+ IR o funclie derivabili cu f'(x):0, V r e L Fix6m a e I gilu[mx e larbitrar.Aplic&rdteorema lui Lagrange funcfiei f pe intervalul compactde capete a gi x, gisim un c, strict situat intre a qi x, astfel inc0t: t@) t@): f'(c,)(x - a). Cum f'(c,):0,rezult[ f(x): f(o), Vx e 1, decifuncfia f esteconstantiipeL 2o Fie fr, .f, : / + R doul funcfii derivabile astfel incit 7'= fJ .
'
ConsiderSm func{ia
Conform
f : I -+ IR, f : fr- f, gi avem f': 0. cu punctul 1", exist5 l, e R astfel incdt f : X,, adicd fr-
fr:
X,,
@): fr(*) +
l.
SE se demonstreze ctr
pentru orice
x+
dacL
x:
0.
Derivata are un singur zerou gi anrme ,' : 0. Form6m un tablou in care indiclm semnul derivatei gi monotonia func{iei (ce decurge din semnul derivatei). Totodat[, indic[m gi punctele de extrem, marcdnd cu Mmaximele gi cu m minimele.
: IR -+ IR, f(x)
:e" -(x+l),
f(x)
he Se vede
\\
:
\ \ \ \ \ \ \ 0 / ,v,v ,v,v,v.v,v
m
m
IU
toate
fiind f(0) : 0. Rezultd c[ valorile funcfiei suntpozitive, adic6 f(x) > 0, Vx e IR, deci e')-x+1, Vx e IR.. Egalitatea se atinge
r:
0, minimul funcfiei
doar in x
2.
0, deoarece f(x) 0 are loc doar pentru x 0. S[ se arate c5 pentru orice n e N, n > 2 este adevlratl inegalitatea:
(n +
l)ln(n + l)
<lnhnin+
1))
(ale
[(n + 1) -
t(n): t'G,).
: (l-nx)' = ,l , egalitatea datii de teorema lui Lagrange se scrie: lnx xlnx' "
ln(ln
ln(ln(n + 1)
Deoarece n
n):
cnlnc,
,1
(1)
lcn1n * I
ren:Jrtj ln n <
h",.
ln(n +
l)
179
(z+1)ln(z+l)
.1.1
cnlnc, nlnn
(2)
Slr
f(r. i"punctele
Sll
3.
S[
4+ x'+l
|
ro: -1 qi .ro: l-
a)1
in
xe
IR
in
care funclia
este derivabil[. A
dacd,
c)1
2(l-x2')
(x2 +1)
lr'-t
-+, :) x'+l
I
xe (--o, - l)u(1, o)
Cum f este continu6 in punctelo ro: - I qi ro: 1 9i derivabili pe (-co, -1) U (-1, l)U (1, derivata f'are limite laterale in aceste puncte, vom obline:
'-G+\
*,
,,
dacd'
xe(-l,l)
e)r
5.
Der
*) gi intrucft
a)
c)
e)
f:(r):\rryf'(r):1,H
Rezult[ ci punctele
4.
;i:
t; -fJl):liq1f(x):m
(-*):
t.
s)
pentru funcfia f.
SI
a)
se demonstreze,
i)
,:!,Vx e [-1, 1]; b) arctgr + axcctgr :!,V x e IR. Solulie. a) Pentru x: - 1 9i x : I egalitatea se verific[ direct, aga c[ vom proba pe intervalul (- 1, l).
arcsinx*
arccos
6.
SA
Considerlm funcfia
are derivata
f : (-
derivabili pe (- 1, 1) qi
pe
a)
f(r)
:J#
#
V
(-
1, 1). Dar
b)
c)
x e (-1, l),
(-1, l).
gi are
d)
e)
Fiind adevlrati gi in punctele - I gi l,rez:tlJti cd egalitatea din enunf este valabili pe [- 1, l]. b) Considerim funcfia g : ]R -+ IR., g(x) : arctg r + axcctg x. Aceast5 funcfie este derivabild pe
IR.
o, v x e
IR.
rezurlti, t@)
:;,
7.
V
S'
x e ]R.. Aceasta
aratd cdegalitatea
8.
Si
ce
cE6crcifii propse
1.
2.
c) x' - 2lnx +10; d) e' =ex+|. Si se discute in funcfie de valorile reale ele lui rn numirul solu{iilor ecua{iei Aceeaqi cerin{6 pentru ecuafia x' - mx' -r+ I : 0.
Folosind girul lui Rolle, separafi rldicinile reale ale ecuafiilor: a) xt -l2x+l=0; b) xs -20x+2=0;
pentn
3xs
-25x3 + 60x + m = 0 .
acestt
este e
3.
S[
lui
4.
:lTE c)
a) f : [0,0o)+lR,
t@): e'-l-.r;
f(x)
b) f
'[Ui]
-+R, f(x):sinx-rcosr;
c) f : [-
l,
1] -+
R,
#;
ln(x
+t1-, -l;
5.
e) f : (0, oo) -+ IR, f(r) (Z' + t)}. Determinafi intervalele de monotonie gi punctele de extrem ale funcfiilor: x
a)f:lR-rlR,
f(x):4-: ji;
b)ff :R-+lR, b)
f(x): f(x):
2x
e) f
ffi;
x'
:lR+lR,
f(r):ur"tgJill;
+lR, f@=
Df
h)f :R-+R,
f(x):ti*t
sinx +sin2x.
6.
1).
*T;
Sd se studieze derivabilitatea
s
er
i)-
qi xo:2;
d)f
iR
-+lR,
e) f : IR + IR, f(x)
IC
7. 8.
*+
arctg! =
: ur"r6-2t- , g(x):2
ce se cere a
fi
afirmi c[ limita raportului a dou[ funcfii, aflat6 intr-unul din cazunlede nedeterminur. 9 .ur,
3,
m'
Teorema
lui l'Hospital (cazul '0 f ;. ni. t, g: I -+ IR dou[ funclii qi xo un punct de acumulare pentru
x+xo
lo x+x0
2'
f ligsuntderivabilepel\ {ro}
g'(X)
$i
g,(x)*0,
Vr e1\ {xo};
,r^
"f
(*)
n.
li- /l+
1o lim
r-+]b
exist6).
2' f$it
3" rJr0 lim
ci
xo e lR
(xo
este
funcfiilor f qi g inpunctul xo).Maiintdiesteclarcl S@)*0pentruoricex * xo,cdcidacdarexista xt*xo cug(x,):O conform teoremei lui Rolle aplicatii funcfiei g pe intervalul compact de capete xr si xo, g[sim un punct c strictintre xr $i xo cuproprietateag'(c):0,contraripotezei2o.Faptul cilg\x)+0,Vxe1\ {xo}arati66
funcfia
care sunt continue in punctul xo (aceste funcfii se numesc ,prelungirile prin continuitate" ale
(Mai sin
{ 4
o 6
este definitd pe
1\ { xo }.
D. studi (confon
constanl
x e .I \ { ro } functiile / gi g- verificl ipotezele teoremei lui cauchy pe intervalul compact cu capetele xo gi x. Aplicdnd aceasti teorem[, existi un punct cx strict intre r gi xo astfel inc0t
Pentru fiecare
Atunci
(1)
cu 3o,
un 9ir ( nemlrgi
c,
.ro
;i atunci, conform
rezulti
,r^
-f'- .(c,)
-'o g'(c,)
n.
la,
an*
(l)
l*ffi:
n.
Din a,.
(analog tratflndu_se eazrJl xo:
II).
Presupunem
c[
xo
e{-o, o}.
Fixdnd ideile,
si zicem c[ .rr: o
-o).
I:
(a,
*), cu a)
n c , (0,*)-
iR.,
-F(x) : (+)
lui (1) a
Din (2)
tim ,--
G(x):r[,
9i
arrtim
ca
fl
l'
g(r
Agadar,
): x"'[+)
f= ,1) x
;r o,
v, . (n
(3) are
*)
,permul cresc[to
cu vecir
) '--
:,,,, f '(x) : t.
g'(x)
tu
sa,
(n tt^r:1''1.
\
t
).
(x)
"[])
t,
|l.ai"
g: I
-+
IR dou6 func{ii
l,
2'
f Eigsuntderivabilepel\ {ro}
$i
g'(x)*
0,
Vx
1\
{.ro
};
Atunci:
rt
q,
f ,r^ r-ro
(*)
g(X)
n.
1o gi
2o avemegalitatea:
tc cl
fi* /!'] t*f'r\l, dacd limita din dreapta existl). r-r. g(J) = ,+,0 gt(;) '
c[ ,rq t(r)
I). Studiem cazul cind xo este punct interior intervalului /. Deoarece derivata g'are proprietatea lui Darboux (conformteoremeiluiDarboux)gig'nuseanuleazdpe intervalul J:(- a, xo) nI,rczultfcig'aresemn
constant pe./. Atunci g este strict monotond pe ./ gi cum
* ]q "(r) - o).
,rq"(r)
o, rezultil
cd
153
Din teorema lui Cauchy, aplicatd funcfiilor f qi S pe fiecare interval (a') f 'r(.",!. (l) la,,d,*r] cu n e N*, rezult[ cE exist[ cn e (ao, d,*r)astfel incdt: "f @'.').- "f =
oo.
g(a,*)-
g(a,)
g'(c^)
Din a,<cn1o,*t $i
cr lim
-*
LY4:
g'(c,)
l.inbaza
L
I.
(a,*r)-
(a,)
*,
lema Stolz-Cesaro,
,r^ ,-*
f(a,) g(a,)
n.
(3)
(r,),r,
strict crescitor gi tinzdnd la xo . Dar atunci, egalitatea intr-adev6r, orice asemenea gir, printr-o
,permutare" convenabild a termenilor sli (qi eliminarea eventual[ a unora din ei) poate fi scris ca un gir strict crescitor, iar aceasti ,permutare" nu modificl limita girului (cum upor se constatil folosind definifia limitei
cu vecindt[li). Din defini{ia limitei la st6nga, deducem atunci:
t:Xffi: n
J(10
g)
183
in care se
Soluli g(x)
schimbi doar monotonia girului (s@)),.r. rezultl: Din (4) 9i (5) rezultd
I3i's(x)
m f l4-: l.
(5)
ci lim f '-*
jurul in
\1: g(x)
n.
ace
II). Dac[
suntem
sup
lim
r+0 ;
Conft Observalii
elimini nedeterminirit"
,u, 3. ! 0o
Din p
exeml
l1
dac6 f -+m,g,-+oo.
b) Ca
scriind
.f
-g=+ E
sauh
t^( r+O \
x>0
scriind
fs=+
3
9
scriind
f
se reduce
{ ff :1, a
dacl f -+ *
m, g
-+
0.
:lim
x+0
r>0
la
,uu
] Lan logaritmare:
Anak
o.0
(qi apoi
fr fr
,u.,
0.
] l r* ] t
I
logaritmare:
c) litt
d)
x1
r>(
Ca
o0
se reduce
.u,,
prin logaritmare:
ln(lir
Rezu
x-
2.
ln("ft) = gln "f , dacd f + o, g -+ 0. Daci funcfiile f gi g sunt de mai multe ori derivabile, iar nedeterminarea nu se elimind dupd ce am
aplicat regula lui l'Hospital, se poate repeta procedeul (verific6nd de fiecare datd ipotezele teoremei).
x>
...
Nu trebuie confundat cdtul derivatelor (care apare in regulile lui l'Hospital) cu derivata cdtului (atenfie, agadar, la gregelile tipice!).
1.
4.
, constatlm cd in ipoteza
1o nu este necesar ca
@,
:t
o.
I.
")1,$#; b)m(]-"*,;'
c) ' limx ln x;
x+0 x>0
d) - lim x'
x+0
x>0
]. 0
Corrrider0nd funcfiile
f, g :
IR
-+ R, f(r)
sin x,
: xe'+ sinx , avem g'(x) : e' + xe' + cosr , deci hqg'(*) jurul lui ro: 0.
in acest fel primele dou[ ipoteze din teorema lui l'Hospital cos.r I "f'(x) : rr* ,,,, ,-io g'(.r) "Jo s'+.re' + cos.tr 2
Conform teoremei lui l'Hospital. cazril9 . u.r"-'
se
0'
Din punct de vedere practic, verificarea ipotezelor se face oral, iar calculul limitei se scrie pe scurt ca in
0
exemplele urmatoare:
SinX H x+0
ri- (,1-
I te :,'fi,,, f 1- l) :,,,,, ' - ' " ) I#(, tsx) I# xtsx'l# i#\, "tn,)
:li*
tg',
tg-x(l+tg'?x)
Analoe - ------ereniltd
ri* [1-.tg" r) :
lf \,
1g
0, prin urmare
o.
c) limx
r>0
lnx
o(--) :
x>0
tn,
;
* =
x>0
tr(1,$
r>0
ln-r)
0'
Rezulti
cd lim x' :
x+0
eo: l.
E^4rcipii propse
Sd se calculeze
limitele:
-3 &L
b) ' lim
x+0
)
,,h* -t
x
.xcos,
fi)c
d)
ls
r+l
x'
1
sin.r
e) lim
!i
0rim4,
X-l
cts
g) llm --'---
:,lt+u
Sln -f
-t i
h) ' lim
x-!.gx
x+0 y.9111;g
185
'
det b) llm
con
x)@ e" +X
--:-i
ox t1
ale
ln(l+e')' c) lim
r+@ x
ln(l+2').
rrr. a)
t=). ri-[-J-x+u \ .x X, ),
SID-
lg
I '), - lnx)'
,
e) rim
' ,-.
(-l-(e, -
[]-"r',)'
I
xtnx;
.) l,g (,-*,,(,.+))'
') '
IV. a)
d)
,.r, lq3
\
ln(x + l),/
b)
1,S
") l,s
.(I-*"r.),
I
.'Gi ") 1*
b)
-"*),
.) 1$(cosx)7;
I
V.
a) lim
r'h';
I
lg ,;;
1,$
Solt
d) rim g) lrS
r+o\.I[E]t' /
I
")
;
(ln(e+x;);;
.f'(
Rez Scn selx
(cosr + sinx)'in"
h)
l5
(JI tg,)""u'.
f(x):
,
3.
Si
se studieze derivabilitatea
funcfiei f : lR -+ IR,
Fie
f : (0, *)
in punctul
ro:0.
Tab
-+
IR.
|g f(x): o.
Fie f : IR -+ R o funcfie derivabill cu proprietateacd gi f f'au limite finite in
|r1g f'(.r): o.
J
[-]
mel
fr
cl
Fur
(1,
sefi
Ex
Solt
f(x)
intr-o propozilie am evidenfiat faptul c[ pentru func{ii cu proprietatea c[ zerourile derivatei formeazd o mulfime de puncte izolate (adici in jurul unui zerou al slu, derivata nu se mai anuleaz6) - gi acesta este cazul cel mai frecvent pe care-l int6lnim avem urm[toarea caracteizarepentru un punct de extrem: un punct este
186
t'@
iar de o parte
Si de
contrare. RezumAnd, oblinemrolal ilerivatei intili in studiul unei funclii: determind intervalele de monotonie ale ac elei funclii, precum gi punctel e de extrem ale acesteia. Practic, pentru a obfine aceste ,,informafii" despre o func]ie datii f proceddm astfel:
calculim derivata f'a funcfiei; afl[m zerourile derivatei, adicl rezolvlm ecuafia f'(x) : 0; - stabilim semnul derivatei (eventual ,prin valori", intruc0t derivata are proprietatea lui Darboux, pe intervalele dintre zerouri consecutive menline semnul constant); deci - indic[m semnul derivatei, intervalele de monotonie gi punctele de extrem (notate cu Msau m, dttpl cum este vorba de un maxim sau un minim) intr-un tablou numitvarialiafuncyiei datd de derivata fufii. Si dlm un exemplu concret prin urmitorul:
EXERCITTU rezolvat
Si
funcfiei f
:R.-+R,
f(x):x'+l ;"
2x
gi are derivata
(.r' + l)semnul unei funclii de gradul doi. Tabloul variafiei func{iei datl de derivata int6i este urmitorul:
Scriind t'(*)
l- x' +l-2x2 -). (*'+t)' ' (*' +r)' ecualia f'(x) :0 oblinem zerourile x'r: - l, x'r: l. : )
+1)- x(x'
+l)'
-r.x2 '
; :'
<;.(1
,')
, remarcdm
l-x',
adicl
de
f(x)
rca
\ \ \ \ \-l
-
gi este crescitoare pe intervalul 1], [], Func{ia este descrescitoare pe fiecare din intervalele (- @, l, iar in punctul x'r: I are un maxim egal cu [- l, 1]. in punctul x'r: I are un minim egal cu f(-l) f(1) 1. Am marcatin tablou qi limitele funcfiei in punctele - oo $i o, ambele egale cu 0. Cu ajutorul varia{iei funcliei dati de derivata intdi putem stabili gi unele inegalitSfi. in principiu, metoda este urmltoarea: pentru stabilirea unei inegalitefi f1(r) >- tz(x) pentru x e D studiem varia{ia 9i semnul funcliei diferenfE [: D --+ iR, f fr fr.
mM
,v ,v ,v ,v I \ \ \ \
:*)
: -
rel
ExERCrTru rezolvat
tiv
:el
de
2-J-
x-+l
Solulie. Consider[m funcfia definitii prin diferen{a expresiilor din cei doi membri, adici f(x)
arctg
-*1.
x'(x'
ilt, o
,ul
f,(,):,! x'+l
+1)
(*'+l)'
- r(x'
+ 1)'
ite
I x' +l ---:
x2
x2
+l
'
--
(*'+r)'
x'-l
2x2
(*'+t)'
x l0
(x) | 0,V,V,V,V,V,V,V,V
m
Se vede din tablou ce
0 +++++++++++++
" 2
f(x) > 0, V x e [0, o) gi aceast?i inegalitate este echivalentli cu cea din enunf.
,Eercifii propue
b) f(x)
: trl;'41+2,x
IR;
c) f(x)
e)
tnlx'-3x+ 2l,x
etR
- {1,2};
d)
(x): (,.*)',.r
e (0,o);
f(x):
(r.*)'.,.r e (0,0o);
m
0 f : (0,o)-+rR, 11r): {*
astfel inc6t funcfie
**: f t ,x=l
,
se fie
f : IR + IR, f(r)
Si
se afle
a,b e
IR dac6
func{ia
t(x):
xt +u2
+bx+l
S[ se arate c[ funcfia
parametrului a e
IR.
f : IR *+ IR, Kn :+
S[ se stabileascl inegalitiifile:
a)
e'2l+x,
V-r e
IR;
b)
-+
S arctg x
1x,Y x>
0;
"l
s)
7. 8.
Teo
Den
e) e'>
x>-l;
["'
f) e'2x",y x>O;
astf
f(x)
o funcfie derivabilS cu derivata pozitivi. Dace f(0) : 0 $i :0, afrta\i cd lrg f(, f(r):0, oricare ar fix e [0, co). Fie f :R+lR. gi xoelR. cuproprietatea cd f(x)=0 $i/estederivabil[inpunctul .ro. 56searatec[ funcfia g : lR + R, g = l,fl .rt. derivabit[ in xo dac6 pi numai dacd f,(x) =0.
[0,]]
^,r.rincdt
sin2,.tr+cos2,
x=a.
f(x)
Inet
Fie
IR.
t-
b-
obF
inn
188
Definifie. O funclie f : I -+ IR (linterval) se numegte: a) convexdpe I dacdpentru orice x, ,xre I gi orice l, e [0, 1] existd inegalitatea: f(l,x, + (1 - l.) xr) <Lt(x, ) + (1
-L)t@,)
:
(*)
(* *)
qi orice x situat
b)
concuvd pe schimbat.
dacd
- f
inhe x, gi .r, . este convex6, adic[ daci funcfia f verific6 inegalitSlile (*) sau (*'*) cu sensul
Reamintim de asemenea cI interpretarea geomefrcd a acestei nofiuni este urmltoarea: o funcfie este convex[ (concavi) dac[ qi numai dacd pentru orice dou[ puncte A, B ale graficului, graficul este situat sub (deasupra) coardeiAB.
ifi
func{ie convexl
(intuitiv:,,!ine ap[")
Un prim rentltat frumos privind funcfiile convexe (respectiv concave) este urmltoarea: Teoremi. Orice funcfie convexd (respectiv concavd) este continud pe interiorul intervalului de defini1ie. Demonstralie. Fie f : I -+ IR. o funcfie convexi gi xo un punct interior intervalului L Atunci exist[ a,b e
astfelinc6t
alxo<
(r)
K*o)
Deoarece,x
GA
ca
+f(xo) D-xo
=f(b)
D-Xo
< f(r) <Is-:r f(a) + x-a f(xo), pentru oice Xo-Q Xo-O
)xst
f(xo ).
]E f(r)
f(xo ).
189
Rezulti
c[ lim {(x) :
X+XO
f(
xo ),
Este bine
f : [-
1,
l] -+ IR, f(i:{l:ff
J:r!i,tl
"*"
convexr ei discontinuii
inpunctele-
l9i
1.
Pentru o funcfie derivabill, avem o cancteizare a convexitilii dati de monotonia derivatei acesteia-
Avem in acest sens urmltoarea: Teoreml. Fie f :1+ IR o funclie derivabild. Exist5 echivalenfele:
4 <] [ f' este crescdtoare pe 1]. este concav[ pe 4 <] [ f' este descrescdtoare pe 4. Demonstralie. l" (>). Presupunem c[ f este convex[. SI observ[m cI
f 2" I f
I
1'
este convex6 pe
existii
inegalitatea (**1 din definilia funcfiei
doul ot
Fermat
convexe,semaiscrieechivar"n.
pentruorice
x,<rz $ioricexstrictintre 4
Dac[ in
Teorer
punct
(l)
trecem la
limitl
. 1rf@')-f(x') xz- xt
-+ x,
oblin
Q)
(3)
ceea ce aratd
Demon
funcfia
(l)
"
de max
f'(x,) 3 ['(xr),
Analog
cI func{ia f'este
(e).Presupunemc6func{ia f'estecrescdtoare.Fie x,<rz $ixintre x, gi x,adici xrlx< vr.Aplicdnd teoremaluiLagrangefuncfiei f peintervalele[x,,x]gi[x, xr],existiicl e(x,,x)gic2e(x, xr)astfelinc0t:
pdnl la Propor
format
f (x)- f (x,): f,(c,); f (x,)- f(x) : {@r). (4) x- xt xz- x Dar q < c2 gi cum f' este crescltoare, renilti f'(c,) 3 t'(cr), care conform cu (4) se f (x)- f (x') .f (x')- f (x) adic6 inegalitatea (l), care este echivalenti cu faptul c[ este convexr. f x- xr xz- x
2" Avem succesiv:
I
[xo
scrie:
esl
interva
f concav[ pe 4 e [- f convex[] e [(- 0' crescltoare] <] [ f' descresc[toare]. $i aici e bine sI remarclm c[ nu orice frrncgie convex[ (concavl) este derivabil[. De exemplu, funcfia f : IR -+ lR, f(r) : lx I este convex[ 9i nu este derivabil[ in origine.
Pentru o funclie de doud ori derivabild, avem o caractertzare a convexitiifii gi mai simpll, dati de semriul derivatei a doua. Avem in acest sens urmltorulrenitatimportant: Teoremi. Fie f : 1*r IR. o funclie de dou6 ori derivabild. Exist[ echivalenfele:
deci
inflexi
EXER(
1o If este convexd pe 4 <] [f"(r) ] 0, V.r e,11. 2o I f este concavd pe 4 <> [f"(x) S 0, V x e 1]. Dernonstralie. 1o Apliclm teorema precedenti gi teorema de caracterizare a monotoniei funcfiilor prin semnul derivatei int0i. Avem succesiv: f este convex[ pe 1<> f' este crescltoare pe 1<+ ( f')' : f" > 0 pe L 2o Analog. O categorie de puncte remarcabile pe graficul unei funcfii este dat[ de urmltoarea: Delinifie Fie f : 1 -+ IR o funclie gi xo un punct interior intervalului L Spunem cI xo este un punct de
Solulir
.x
IR,
inllexiune dacd f este continu[ in ro, are derivatl in xo gi este convex6, respectiv concav6, de o parte gi de alta a acestui punct. Corespunzltor, punctul Mo(xo, f(xo )) se numeqtepunct de inJlexiune al gra/icului.
190
f,,
: IR
Desenele de mai
hhn
tmE
Cum intr-un punct de inflexiune func{ia are derivatd, finitd sau nu, tangenta la grafic in acel punct
Rezultatul care urmeazi dI o condifie necesari ca un punct s5 fie de inflexiune pentru o funclie de dou[ ori derivabili; acest rezultat joaci acelagi rol pentru punctele de inflexiune pe care i1 joaca teorema lui
{
liE
Teoremil
Fie f : 1-+
lR.
in stdnga lui xo qi concavl in dreapta lui ro. Atunci funcfia f' este crescdtoare la stdnga lui xo qi descrescltoare la dreapta lui xo . tnseamni c6 ro este un punct de maxim pentru f' qi, conform teoremei lui Fermat, ( f,),(.,r. : 0, adic[ : ) f,,( ro ) 0. Analog se rationeazL dacd, f este concavi in st6nga lui .ro qi convexl in dreapta lui .r, . Condilia exprima!5 de teorema precedentl este doar necesard, dar ea poate fi imediat completat6 pdnl la una necesar[ qi suficientl prin urm[toarea: Propozifie
I.
Dacd xo este un
este convexl
le
]. Rezum6nd cele ob{inute, putem conchide rolul derivatei a doua tn studiul unei funclii: determind intervalele de convexitate sau concavitate ale acelei funclii, preaxn qi punctele de inflexiuie alb acesteia. Practic, pentru a obline aceste,,informa,tii" despre o funcfie datd f,procedim astfel: calculIm derivata a doua funcflei; f,,a
o funclie de doui ori derivabilS, astfel inc6t mullimea F: {x e 1l t,,(x):0} este formatd din puncte izolate, adicd F' : A. Pentruun punct xo, interior lui { existl echivalenla: I xo este punct de inflexiune] <+ [ f"( ro ) : 0 $i f" are senlne contrare de o parte gi alta a lui xo
Fie
f : /-+
IR
afllm zerourile derivatei a doua, adicl rezolvim ecuafia f,,(x) : 0; stabilim semnul derivatei a doua (eventual ,prin valori", intrucdt f" are proprietatea lui Darboux,
inflexiune (notate cu r) infi-un tablou numit variayiafuncliei datd de derivata a doua. IatI un exemplu concret in urmitorul:
de
Exnncrlru rezolvat
Sr se studieze convexitatea gi punctele de inflexiune ale funcfiei
f : IR -+ IR, f(-r) :*
1--2 * f(x):2'','(x'+l)' ".
Solulie. Func{ia este aceeaqi ca intr-un exercifiu rezolvat anterior. Acolo am vLnrt cd
xe
IR..
f"
: IR
-+ IR, f"(x;:2
+t_)(.x'
:0
+.!+2-2x') _ q*(*' -.?) : . o .., ..r(.r, ( x' +r)o (r'+ t)' (r, + l)' ^'*
are
_ g)
r6d[cinile
Remarclm cd semnul
expresiei x(xz -3), care provine din combinarea semnelor lui x gi x2 Tabloul varialiei funcliei dat[ de derivata a doua este urm[torul:
-3
lui
xI
-.6
.l 1l
f(x)
_.6 2v2
++++
0 ___
,'.6
0
+++++
\J \_-/
J'
(oo,
tr4rcigii 1. Preciza[i
c) f
2.
:
IR.
propuse
intervalele de convexitate, concavitate gi punctele de inflexiune ale funcfiilor: a) f : IR-+lR, f(x): x3 -3x'+2; b) f : R.+lR, f(x): x.e,;
+ iR, f(x) :
ln(x2 + 1) ;
Fie A, B,
+ sin B + .in c
3f <
v)
.
S5 se arate cd dacd
IR.
-+ [0, o)
este concav[ gi de
este clnstanta.
VD
Trsrr
1.
Se considerl
DE EvALUARE
Testul
funclia
IR.
-+ IR,
x
T"C
f'(:
imaginea funcliei.
f(r
2. 3.
Si
se studie
ze vaialiafuncliei
n, :
H,
3c
Ai
5s
vrr)
!
Obse
Sisearate
c[ ln(l+x)+ e'(l-x)<x+1,
Testul 2
Indica{i rdspunsul corect.
-l)
-2 *;-
a)
0; O, i, q-+, d)l;
- 8 gi 4. Atunci a . b:
+lR, f(x): (r+
1.(
e)-1.
ll
K;):
* T bx +2
2. I
f
m)-',atuncizeeste:
3. I
REPREZENTAREA GRAFICA
Cunogtinfele dobdndite pdn5 aici ne permit
cunoqtinle trebuie
etape sunt:
A FUNCTIILOR
ins[
si trecem la reprezentarea grafrcd a func{iilor. Aceste anumiti ordine gi de aceea parcurgem cAteva etape. Aceste
D [)
Domeniul de dejinilie. Dac[ acest domeniu nu este precizat,llsdm aqa-zisul ,,domeniu maxim" pe care funcfia f poate fi definit[, notat cu D. Intersecliile graftcalui cu axele de coordonate. intersecfia cu OY: lu6m x : 0 (dacd 0 e D) gi oblinemy : {(0). - interseclia ct OX lu[my : 0, adic[ rezolvdm ecua(ia f(x) : 0 gi oblinem zerourile funcliei x12 x2 t x3,
m)
Limite, asimptote. Studiem limitele funcliei in punctele de acumulare in care nu este definit5, adici in punctele xo e D'\ D ( xo finit sau nu). Apoi studiem asimptotele la graficul funclie in ordinea:
asimptote verticale; asimptote orizontale; asimptote oblice. Derivata I. CalculSm derivata
ry) V)
f'qi rezolvlm ecualia f'(x):0, adic[ afl[m zerourile xi, x'r, x\, ... ale derivatei; studiem punctele xo e D in care f nu este derivabil6 (punctele unghiulare, punctele de
Derivatu a ll-a. Calcul[m derivata
intoarcere).
f"
, xi,
VD
Thbloul de variayie. inregistrlm rezultatele oblinute (punctele de intersecfie cu axele, zerourile funcliei gi ale derivatelor, semnul derivatei I gi punctele de extrem, semnul derivatei a II-a gi punctele de inflexiune, intervalele de monotonie, intervalele de convexitate sau concavitate) intr-un tablou de tipul:
++++
f(x)
,V ,V ,V
\,
+ + ++ + + + + + rn ,7 ,V ,V \\
\_-/
++++
\J t_-/ \,
VID
Trasarea graJicutai. in planul raportat la un reper cartezian se traseazl mai intdi asimptotele gi apoi punctele remarcabile ce au aplrut in studiul funcfiei; in fine, urmlrim concomitent liniile lui x gi f(x) adicd prima gi ultima din tabloul de varia,tie, de la stOnga spre dreapta (in ordinea crescitoare a valorilor argumentului.r) gi desenlm treptat graficul funcfiei.
Ohservalii 1. Cel mai adesea, lucrlm cu funcfii elementare, despre care gtim ci sunt continue pe intregul lor domeniu de definifie; in cazul unor firncfii de alt tip, se impune sd investiglm gi continuitatea funcfiei, de regull inainte de a studia derivabilitatea. 2. Exist[ gi unele elemente de ,,autocontrol", de exemplu: in vecindtatea unui maxim (in care funcfia este derivabill) graficul este o curb6 concav[, iar in vecinltatea unui minim este curb[ convex6; graficul unei func{ii impare este simetric fa{n de originea axelor, graficul unei func,tii pare este simetric fa!5 de axa OY
3.
etc.
193
Exrncrlu
rezolvate
1.
Si
se reprezinte grafic
firnclia
f(g:J!-. x" +l
D
este
: IR.
ll) Interseclia
cu mele.Avem:
D'\D,
llv) Derivatal Am calculat-o intr-un exercifiu anterior gi am glsit f' : IR -+ iR, t2 *--rr. : . 2 Rezolvdnd ecuafia f'(x) : 0 obfinem zerourile derivatei x'r: f(x) ;t;
'v) Derivata a II-a.Am calculat-o gi pe ea intr-un exerci{iu anterior gi am obfinut:
,ljg (r:,l]g ;+:0, prin unnare dreapta de ecua{ie y:0 (axaox) esrc asimptotd oizontald spre + o gi spre - o. Nu existl asimptote verticale, deoarece funcfia este continui pe RDe asemenea, nu qxistii asimptote oblice, intrucdt avem asimptote orizontale at0t spre + o cdt gi spre oo. l,g (r)
$i
:r,Xli:0
in ro: o qi xo: -
@. Avem
rrr) Li,
lim
f(
G'+i'
- l, x;: l.
J1
1g r(
xl:0,
Yl)
*i:Ji.
l-oo
l)'
t,,(x):0
lgr( r<l
Rezult asimpl
Tabloul de varialie.
_J'
-l
0
6
+++++
\\\ \-/ \-/
+
0
n:f.X
f(r)
\\\ + \
zi -
0 ++++
.r---z
Dup[t
-1 ,v o,zr\ + mV i AM-i
rv)D
f'(x)
YII) Graficul:
SI
ana
Deoar
func1ir
f:(-4
f; (4
Remarc[m
ci funcfia
faf[ de origine.
f:(2)
2.
S[
se reprezinte
grafic funclia
t@):lx'-ll x-l
: IR. \ { I }, pentru cd x - I * 0.
f;(2)
Concl
Y\
DC
I -2
(,:l :-"
l+, I x-l' x,:-2,
I
B5 n_
l-, -a
dacd x (-@,
-2lvlZ,a)
u
(1,
dacd x e (-2,1)
2)
- -4,iarpentruy:0
avem
f(x):0,
adic6
x'-41:9,
III) Limite qi asimptote. Deoarece -@,1,@ e D'\D, studiem limitele funcliei in aceste puncte. Avem:
*2 -a ^ :' : }.-l
x+-o
lim
''('-i):-*
,[,-+) ,[,-+)
\ -.
rr@
lim
*1-4\ r./:
:il5,-
#:i:* *'
vertical[. Neav0nd asimptote orizontale, studiem
avem:
m:fi*:r,*ffi:
t,
esteasimptotaoblicrspre+co. #:l,decidreapta !=x+1 DupI un calcul identic, oblinem c[ dreapta ! : x + I este asimptotl oblici gi spre - oo.
D\ {- 2, 2} avem:
dacd xe(--co'
dasd
,,,-r:l(#l', rr*/-1 , 1 \,
-2)v(2'a)
l-t#l
f ,,]i,
'.1r--\'.*'o
xe(-2,r)u(r,2)
Deoarece funcfia este continud pe D (fiind citul a doui func{ii continue) vom calcula derivatele laterale ale funcfiei in aceste puncte, ca limite laterale ale derivatei (consecinfa a doua a teoremei lui Lagrange). Avem:
f: (-2) : tiE f, @) : m
ffi
:?
t,
f; (-2): riq
f'(x)
}E
(-##) : -i,
t. xr:
2 sunt puncte unghiulare. Ecuafia f'(x)
f;
(2)
:ygf(,) :
ls
#:l=
-
2 Si
x2--21:4
(r-t)'
deci vvrrvsq derivataadouaeste s 'i f,, :D\ {- 2,21 -+lR, definit5prin ^, *--' @-l;r ' dacd x
IY) Deri
=eth'.(ct
e(--o, -2)v(2,a)
. Ecua{ia
Ecuafia {
dacd
xe(-2,1)u(1,2)
t"(x):0
nu are rldlcini.
t-a-
.62
mu$imii
Yl)
-2012
++++++++
f(x) in punctele respective funcfiile in catzd nu sunl definite. in jurul punctului xo : limitele laterale ale funcfiei, iar in jurul punctelor 2 Si xo:2 scriem valorile derivatelor laterale.
Barele verticale arati
cd"
exact[, ol
4
3
4
3
Y) Deriu
:-(r't''
:- e'b' .
scrie,m
Ecuafia I
Punctul
.r0
--
Mu),iar xo:2
este un
Yll) Graficul.
f(x)
Yll)
Gra
Dac6,,pt
SI se reprezinte grafic funcfia f(x):e't'.cosr. Solulie. I) Domeniul de definilie este iR.. Dar deoarece func{iile sin gi cos sunt periodice cu perioad a T : 2Tc, teniltl cd 9i funcfia f este periodici de aceeagi perioad[. Atunci este su/icient sd reprezentdmfunclia pe un f interval de lungime 2n, fiindcd graficul funcfiei periodice ,,se repeti,'. Alegem atunci domeniul de definifie D: f- n, zt] gi reprezentim grafic restricfia funcfiei la acest domeniu. f
3.
ll)Intersecliilecumele.Avemx:0=.y: f(0):1$i-y:0 = f(r):0+ cosx:0+ x,:-!, *.:!. 2 Ill) Limite, asimptote. Funcfia este definitii pe D : l- n, nl gi avem D'\ D : A, aSa ci nu se pune problema nici unei limite gi nici a weunei asimptote (deoarece pe domeniul D func{ia este continu6). -
T{) Derivata L Avem: f'(x) :(e'b'."orr)'-(r'i")'.cos.r+e'h'.(cosx)'= e"h'.cos'x+e'h'.(-sinx)= * = e"in . (cos2 .r - sin x) = -e"b " . (sin2 .r + sin x - l) Ecuafia f'(r) : 0 se scrie sin2.r+sinx-1=0; not6nd l: sin.r [- l, l] oblinem t2 +t-l=0, de unde
.
.6-1
xi
6-r :ar0Stn-,
Xz:ft -arcsln-
.6-l,ambeleaparlinand
mu[imii D. in tabloul de varia{ie semnul derivatei se obline ,prin valori". Pentru a ne face o idee cdt mai
exactd, observdm
+.+.g
deci
I..1.i.
Y) Derivata
II-a.Or"-, t"(x):-(e't'1sin'
- l)) =
.
: - (r't' . cos x(sin2 x + sin x - l) + e"h' (zsin x cos x + cos x)) = =- e"b'.cosx(sin2 x * sinx - 1+ 2sin.r * l) = -gsin' .sinxcos-r(3+ sinx)
Ecua{ia f"(x)
din
:0
se scrie sin
x cos r
0 $i are solufiile
x!:
0,
YI\
se obline tot
,prin valori".
xi
IC
x:,
f(x)
-l
,V ,V ,V
0 ,V ,V I ,V {(xi) \
D
\
\*-)
t@'r) ,v m \---l
--\i\--li/--\M/'--\
pe intervalul
[-
Dac[ ,prelungim" acest grafic la lR (reducdnd pu{in ,,scara" la care desendm) el aratd ca in figura de mai jos.
2n,
tun
lll.
197
,Eqercifii propuse
dupl ca
1.
a) f(r)
c)f(x):*': x
e)
xt -3x; *_1
b)
11x)
xo -l1x2
-9;
d) (x) = D
'
f(r):
f(x): f(x):
x'-l
x
x2
*,
(x):
ExrncI
undem
;
*,
e)
-2x+2
i) f(x):
k)
m)
*Jii;
l";
x
x-l
h) f(x)
: G +Jr-
ifir-lf (r*l);
Solulie.
f(x):9, Vr
f(x):
l+ x'
o)
I) Dome,
lI) Intert
de co
Ill) Limi
Avem:
REZOLVAREA GRAFTCA I ECUATTTLO& UTILIZAREA GRAFICELOR tIt OBrrirNAN,.rANNA NTIMARUTUI DE SOLUTII ALE T]NEI ECUATII
Uneori, *u-:t: eguatii ce nu pot.fi rezolvate prin metode algebrice consacrate, pot fr ,sezolvate,, grafic' Mai exact, utilizand graficele unor func{ii, n" pGrn da seama de existenla solufiilor reale qi eventual de numirul acestor solufii pentru astfel de ".rru[ii.
x' -. llm..x/t az -
Investigi
cifunc{iag: IR -+lR, g(x) :x*a' este obijecfie, ceeace constituie otemtrfacili. Alteori, in cazul unor ecua{ii ce depind_ liniar de un parametru real m, putem face o discufie a numdrului 9i pozifiei ridicinilor reale dup[ rrulorile lui z. Pentru aceasta este suficient sr scriem eata[ia dath
sub forma:
grafice ne sunt bine-cunoscute. A ardta cdecua{ia f(x) : g(.r) are o singurd rid5cini realr, revine la a ardtaci graficele nrncliiior gi g 1 au un singur punct de intersecfie. Acest lucru se constafii intuitiv foarte ugor (vezi figura al[turat5). Evident, putem proba cerinfa din enunt gi altfel, aritdnd de exempru
a' =0 are o singurr rid[cini intr-adev6r, sd scriem ecuafia sub forma a, = -x . Considerlm funcfiile f, g e ]R + IR., f(x) :a, g(x): , -x ale ciror
x+
*:!*
de ecuafi
reald.
ptot[ obl
lV) Deri
rldlcinil
Y) Deriv
_2x(x'.
t@):
dupi care intersectlm q"|:yt f cu graficul funcfiei constante g(x) m, acestdin urm6 grafic fiind o dreapta de direclia axei ox. l.^"1iei. in func1ie de valorile parametrului m,ltilaitte pe axa or, vedem num[ruI punctelor de intersecfie dintre graficul lui gi aceasti f ,Baralelilmobil[ la axa Oi', adicd,graficul funcfiei g. Proiecliile pe oX ale punctelor de intersecfie dau pozifia rlddcinilor reale ale ecuatiei in cavzd.
ExERCITIU rezolvat SI se rezolve gi s6 se discute ecuafia: x, _ mtc, * m = wrde m e IR. este un parametru. Solulie.Ecualia se scrie sub formaechivalenti:
0,
1 gi .r
+=ffi,xe x'-l
IR
\ {- l, l}.
considerim funcfia f : R \
I) Domeniul de de/inilie este
de coordonate in origine.
{- l, l}
: ..{',
x'-l
qi o reprezentlm grafic.
D:
1,
f(x):0+.r-0,decigraficultaieambeleaxe
x/-t
,. x3 -l Il[l
esteasimptotiverticald.
*=
+:
o, deci
dreapta de ecuafie
Dar gi -
@, @
D,\ D,
Evident
)n*:
- @, Ig *:
.o, ceea
ce
aratd"
*:li*f
de ecualie
:m
/
= mx +
@.
*: ,,n:lg (f(*)-*i=!xt*
adicd"y: .r (prima bisectoare) este asim_
,:1g
fr:0, prin,nnare
Ecuafia
dreapta
:.r
{- t, 1} -+ R, f,(,
.
r6dlcinile *i =
-Ji
, ,',
:0 , *', = Ji
f,(r):0
are
tte
'?:(!+. (x'-l)'
Ecuafia t,(x)
:0
are radrcina xi =
Q.
199
++++
f(x)
a)
+ + + ++++
oo\
0
+
b)
SA
-*/,v-2
3J'
-@
o\
3J'
2
.v ,VrV@
a)
YII) Graficul.
c)
comce
dou[,,
semnal
arazlizr
curbe reciprc
OCI
Defini
Intersectdnd graficul funcfiei f cu drepte orizontale de ecuafie oblinem rapid urm[toarea discufie a rldicinilor reale ale ecua]iei date:
proprie
l)
e[-oo,-+).
".*r*
are rrei
rldacini 4 (- *,
-.,[
),
xz
e(-..6, -
= +. Ecuafia are r[d[cinil" ,, : -Jg Graa"ini dubll), x, e (0, l). 3) m e(-+,0). r.Wiu are o rrdicinr .r, e (0, l).
2) m 4)
incazr
m:0.
r6dicin[ rr = 0.
qi repn 1, 0).
5) m
e(r,+).
rrdrcinr x, e (1,
*:+.
e (-
7) m
e(+,*).
n"Wiu
are trei
r[d6cini rr
rE),
a''
trXercilii propuse
a) Trasali graficul
funcfiei
-mx
]R.
b)
h lx l:
*l*l;
Cercul
Definifie
Se numegte cerc de centru {2 Si razd proprietatea cLCIM: r.
(mul1imea) punctelor
M din plan cu
{lMz = r'
(*-")'+(Y-!o)'=r'
(1)
Egalitatea (1) se numeqte ecua{ia cercului cdnd se cunosc centrul Si raza acestuia. in cazul ro: 0, !o: O, adicd O : O, ecualia (l)
r.
12
=0.
-2*o: a,-2!o:
b,
4* y3-r'=
c, obtinemmai
(2)
departe:
x' + y'+ec+by+c=0
numitdecuayia normald a cercului.
l), trebule
(3)
20t
Agadar in ecua{ia (2) coeficienfii a,b,c e IR sunt legafi prin condi]ia (3).
consider[m trei puncte necoliniare Mr(xr, !r), Mr(x2, !z), Mr(x.r,% Ne propunem si ). ecuafia cercului W determinat de punctele Mt , M2 , M3. SA zicem c6 aceastii ecuafie are forma normal[ (e). Dac[ un punct M(x, y) apar,tine cercului V, cum qi M1 , Mz, M3 e ff, vom avea egalit[file:
si
OX estt arbitrat
FF'_
lau+byqs=-1x2 +y2)
Definil
.6;
fi;
zJ@'
(a, b, c), din moment ce exist5 un cerc ce fece prin fiei puncte necoliniare), conform teoremei Kronecker{apelli va trebui ca qi matricea extins[ s[ aibl rangul 3. Acest lucru este echivalent cu:
Rezultl cr matricea sistemului are rangul 3. Sistemul fiind compatibil (deoarece are o solufie
lr r 4ri*ri)l=0. lr, lz | -@i + y'r)l l*, Ir, h t -1xi+y)l Folosind propriet[file determinanfilor, ultima egalitate este echivalent[ cu: l*'*y' x y il l*?*yi x, rr il- o (4) li."i: ;, ;, il= l**v', x3 h il
care se numeqte ecua{ia cercului ce trece
-(x2+y2\l
a'(x'
dacl it
x:+
semic
ecua$
A',(- a
Un punct Mo(xo,
l*i*y', x3
l**vi
y) apa\ine cercului x4 ln il
respec
M* M, M,
de determinant.
fbcuti a.
Obser
ASa
{
il
lr?*y?
xt lr
oE
Defin
(5)
lz ,l=o lt tl-" lq ll
din pl
modu
OY
es
F'
si parametru a
FF'>
f*e
rcL
(2L
pentru a obline ecua{ia redusi a elipsei, alegem un reper cartezian,,canonic" in felul urmitor: axa punct OX estedreapta FF;,iar axa bY este mediatoarea segmentului FF'. Not[m elipsa cu 69i fre M(x, y) un arbitrar pe elips6.
Existi evident c > 0 astfel ir,rcdt F(c,o) 9i ,F'(- c, 0), FF,:2c. Deoarece FF'< MF + MF'rezvltic 1a. Defini{ia elipsei MF + MF'-- 2a se scrie:
de unde
(1) (2)
",0)/
J,*+;7 - JC-84
(x+c)z +y,
-(*-"), -y'=zr(J@*"f *y'-J@-fi|) r-- Zcx (x+ c)2 + y2 -.i(x'a c)'+ Y' =-
ilie dri
(4)
c')
(5)
b=J;'-C
-c'
qi(5) devine
b'x'+a'y'=o'b'
(6)
sant,
ecuatia redusd (canonicd) a elipsei. Se vede c6 pentru y : 0, din (6) ob,tinem x : + a, iar pentru x : 0 oblinem y : I b. Aceasta aratl cL elipsa 6 taie axa OX in punctele ,4(a, 0) 9i axa mate A'(- a,0), iar axa OY?npunctele B(0, b) 9i B(0, - b). De aceea segmentele AA' Si BB'se numesc : mrmesc b se OB reipectii'axa micd a eliisei (ele sunt chiar axe de simetrie), iar segmentele OA: a $i (6) numeqte mai se serniaxa ,nare rcspectii semioxa micd. in concordanf6 cu aceste denumiri, ecuafia h. a semiaxe de elipsei u Si ecua{ia redusd este Curba propriu-zis6 care este elipsa este desenat[ punctat, iar reprezentatea grafrcd riguroas[ frcut[ in paragraful urm6tor. :2a se scrie MF : a gi elipsa devine cercul de centru F si tazd Obsenagie. iacd F = F,definili a MF + MF' a. Aqadar, cercul este caz particular de elipsd gi anume este o elipsi cu focarele identice.
Ecuafia (6) se nume
gte
'
Hiperbola
Definifie
geometric al punctelor M Se numegt e hiperbold de focare punctele F, F' Si pararnetru a O,locul din plan cu proprietatea cE I MF - MF' l= 2a. distanlelor (in Aqadar, hiperbola este locul geometric al punctelor din plan care au diferen(a modut) la doud puncte ftxe constantd. cartezian,,canonic" ca gi la elips6, adicd axa OX este dreapta FF' afocarelor, iar axa Alegem
r"p.*i
OY
FF'. Fie atunci c > 0 astfel incdt F(c, 0) iar F,(- c, 0), de unde
Dacd
FF':2c.
m tc
M(x,y) este un punct arbitrar pe hiperbola FF'> I MF - MF'l , udi"d ", ,. Definilia hiperbolei I Ur - tr'l: 2a se scrie:
fi
avem
JGW_G+d\y,_2o.
DupI calcule analoage celor efectuate la elipsi (este bine ca aceste calcule s[ fie efectuate catemd!)
se obline:
-c21x2
(2)
canon
devine
pt'rn -a'b2
oE
(3)
a' -y' bz
*'
-r
Ecuafia (3) se numegte ecuafia redusd (canonicd) a hiperbolei. Pentru y 0 oblinem x a, ceea ce aratd ci hiperbola etr taie axa OX
!=t
f (x)
repre2
hiperbola nu intersecteazl axa OY. Cwba propriu-zisi care este hiperbola eff este desenatl puncta! reprezentaxea grafrcd riguroas[ fiind fbcuti in paragraful urmltor; hiperbola este o curb[ cu dou[ asimptote.
in caanl a :
b hiperbola se nume
,'-y'=o'. o
Parabola
Ste
l) Dot
probk
Definifie
Se numeqteparabold de focar punctul F Si directoare dreapta d locul geometric al punctelor plan egal depdrtate de punctul F gi de dreapta d.
rDD
M din
.f'(x)
notim cu G proiecfia focarului F pe directo area d gi fre p : FG > O. Numlrul p (distanla de la focar la directoare) se numegte parametrul parabolei. Alegem un reper cartezian ,,canonic,, astfel: rura OX este perpendiculara dus6" din focar pe directoare, iar axa oY este mediatoarea
Sd
*(-2., \ )''
o(-1,0,
f;(-,
o
d
f'(x)=
segmentutui
dreapta d
arc
ecuafia:
,2
* = -1.
YD,.
.f'(x)
Ecua!
MN,
F4;
x' -
=1,.
tl*
(, - il'
y,
.
=(.. *)'
(1)
VDfi
x
y2 =2px
f'(r)
f"(x) f(x)
in paragraful urmdtor. Obsemalie. Parabola-grafic al unei func1ii polinomiale de gradul doi este raportatlla un alt reper cartezian
parabolei. Curba propriu-zis6 care este parabola este desenatl punctat, iar reprezentarea grafici riguroas[ este
vID
REPREZENTAREA GRAFICA
Emi$
A CONICELOR
Ne propunem si,,desen[m" in plan cele trei conice (elipsa, hiperbola, parabola) ale clror ecuafii canonice (reduse) le-am oblinut in paragraful precedent. ilrlE
Elipsa
Ecuafia redusl a elipsei
0)$
b ry=t-tla' -x'.
a
""r"
)*1= b"
I , unde
a>
0,
b>
0. Exprimdnd
pey in funcfie
de
x se obline
qi
nci
f,W,
frE-
f,
unde
f(*)=iE=. a
f ti - f
(x) =
a2
4;' - S
l) Domeniul de de/inilie.Din
-x'>
o se obline
x2:e.
din
, pentru
x e (-
a, a).
S[ vedem ce
)
se
int6mpl6 in punctele
xo: -
a gi
xo:
a.
a gi a, putem scrie:
fJ?o)=!m /'(x)
f'(r) :
]v"*
ffi= c[ in
l-,
=W:
ffi= la curbi
-@.
-x
-- --
ba2ab
uI-l(IE
,t.
e (- a, a).
0 nu are
r[d[cini.
Yl)
Tabloul de varialie.
x I -a
ile
@+++++
f(x)
Yll) Graficulfuncliei f:
pnn rx
simetrice fa[A de OX,frindredatd,in desenul al[turat. Elipsa este o curb[ mlrginitl, avdnd dou[ axe de simetrie (axele de coordonate) qi un centru de simetrie (originea axelor).
f$-
f,
Funcfi
rv) D
Si
ve<
f!(-o
Observafie. in cazul particular d egale, se obline cercul de razd r cunoscut[, este redatii in desenul
: b, deci atunci cdnd elipsa are semiaxele : a: 6. Reprezentarea sa in plan, bine aldturat.
prin u
Ecuaf
***.-*#;
V) D(
Ecua[
vr)
Hiperbola
Ecualia redusd a hiperbolei
71
"rt" ar-3=
''2
l,
unde a
se
obline y
unde
x'-a' =*! a
-a
2
Aceasta arati" cil hiperbola este reuniunea graficelor a doud funclii ,,opuse"
f li
f,
/(x; =1 a
vII)
,1.' f (x)=b a
0 duce
x'-a'>
lax e (-
*, - af l)la,co),
prin unnaxe
D: (- o, :
a] U
ll)
a, x2:0. lll) Limite, asimptote. Avem -@, @ e D' \ D, deci studiem limitele funcfiei in punctele :}tg f(r): * @ 9i cercetim in continuare existenla asimptotelor oblice. ,tlq f(r)
Mai int6i, spre + co.
xt:-
Dacd"
!:
0, adicl f(x)
0, rezultl
oo
$i
o.
Evident
t :4.t,,, ? _u :,r* "17 m:tim./(x) r+@ X x+@A X A xa ,,-.r222 n :lg Uti - **):t!I. !-(17 4 -,):l5g
b
x+@
---l
,nrr-
r---
astfel
: ffir|.,:
o.
Spre
-l,S
f,#;:
0,
prin urmare
dreaptay:4,
a
".te
avem:
@)
X
: tm 9.
x+a
O
x+4A
)g!117
**,):,Lq :
#*:
-,[q
f,#;:
o,
un c( Obsr
206
*este -b a
asimptotE
oblicl
spre
@.
rY)Derivatal.Avem
SI vedem ce
se
xo:
a. Avem:
=ry"! fJ@):lrg,f'(x) x/-aa \Jxz_az -oo r\a x\aa \Jxz_az prin urmare in punctele xo: - a gi xo: a curba are tangente de direcfia axei OY. Ecuafia f'(r):0 nu are solulii inD.
f!(-o)=
ti;n
f'(x)
tn: #-
#:
*@,
.f'(x)=1{+)' uylx_a)
x-a
22
t222 Dx-q-x
ab
a (x'-a')1
33
(*'-r')i
t"(*):0
nu are solu{ii.
de varialie.
+++
\
+ ,V
7
+
@
f(r)
@\\\
,V ,V
vII)
Graficulfuncliei {.
rlu
ultii
lent
gi
Hiperbola este o curbl nemerginita avAnd doul ramuri, dou[ axe de simetrie (axele de coordonate) gi un centu de simetrie (originea a:relor) precum gi dou5 asimptote. Obsemalie.in cazul particular b alhiperbolei echilatere, asimptotele sunt tocmai bisectoarele axelor.
a:
Parabola
Ecualia redusl a parabolei este y2
EJ
=2px,
qi
unde
ceea
ce
arath
2. 3.
Afla1i
tangenl
Scriefi
centrel
I) Domeniul de definilie este D: [0, @), gi se ob{ine din condilia 2px20. II) Intersecliile cu axele. Avemx:0 =+y: f(0):0 $i.y:0 f(x):0 $ v:0, deci graficul taie ambele axe in origine. lll) Limite, asimptote. Avem oo e D'\ D qi cercetim limita in xo : + o. Evident
Consid
SIser
a)xzt
lrg
@, nu avem
EI x !' : n r+@
x e (0, *). in
S[sea
nu avem nici asimptoti oblic6. Evident, nu avem nici asimptotii vertical[, funcfia fiind continud pe D.
*= E +
chiar
pentru
ro: 0
avem
fj(O)=
mrB #:
.f'(x)=
este
axa oY.Ecua{ia
f'(x)
0 nu are
1.
r6d6cini.
Repre
fi(,;)'=[r(-r,
++
=-Nr.
-fi--,
pentru
xe
2.
S[ se,
x'
Yl) Tabloul
t"(x):0
nu are rdd[cini.
de varialie.
Cercu
scriefi
++
++
+++
Indicafi d 1. Numi
a.
2. 3.
Dista
Ecual
Parabola este o curbl nemdrginitl care are o singur[ axi de simetrie (axa OX) gi nu are centru de simetrie gi nici asimptote.
qi
Curba-paraboll reprezinti reuniunea gtaficelor funcfiilor f, simetrice fa{[ de axa OX gi aratl ca in desenul allturat.
Fiep
se ar
a) $i
b)N
c) a(
tr4ercilii proprse
1. Aflali valorile lui a e IR. pentru care cercurile de ecua{ii x2+/2 =l $i xr-4x+y2-a
tangente.
sunt
2. scriefi ecuafia cercului circumscris triunghiului cu vdrfurile A(1,2), B(- 1,2) gi c(3,4). 3. Considerim cercurile V, : x'+y'=g Si V, : x'-zx+y'=0. 56 se arate c[ locul geometric al
4. 5.
centrelor cercurilor tangente interior la % gi ff2 (simultan) este o elipsl gi s[ se reprezinte grafic. S[ se reprezinte grafic urmdtoarele conice:
a) x2
+4y'=4;
b)
-9y'=36;
Tnsrn DE EvALUARE
Testul
1.
1
f(r): 1F
]R
2.
x'-3x+l=m.
Cerculdeecua{ie
*'+y' =1 esteinscrisinrombul
vffirile
rombului.
Testul 2
Indicali r[spunsul corect. 1. NumSrulr[ddcinilorrealeale ecuafiei 3x3 +3x2 -6x+lnlxl=0 este: a)0; b) l; c)2; d)3; e)4. 2. Distanfa dintre centrele cercurilor de ecuafie x' + y' +2x =2 si I +f +4x*gy=f1
3.
a)2;
b)
xy
e)8.
d) o
"r1",
Ecua{ia
a) o
x' -
elips[;
cerc;
c) o
hiperboli;
paraboli;
e) o dreapt[.
a,(p,q)= -
c[:
este convergent;
V n e N*. 56
a)
$irul (o,(p,q)),,,
b) Not6nd a(p,
q): I* o,(r,4),
existii inegalitatea:
c)a(p,q):krp-lnq.
?P
a(p,q)
2.
Considerlm girurile
e,
=(,*.*)'
,r.=f*; . Si
se demonstreze
c[:
b)$
a)e,3En,VneN*;
b)
Sis
a)1
(,-?) , v k>n>t;
c) e2
x2,7lB;
uil
Fie
d) limE,=s;
I e)0<Eo-E,<-,Yk>n>l;
$ir,
10.
n.n!
I
f)0<e-E,<----,
n-n!
Vn eN*;
20.'
g)e e R\Q.
3.
30.
0. S[ se demonstreze c6:
=0
0
are
\,
Sls
exist[ A,B e IR astfel inciit 10. S[
on=Arr'+Bri, Vz e N;
b) DacI ecuafia ar2 +Br +y =
are
\ : h:
IR.
astfel inciit
a) li 11. S[ 12. S[
D.
a, = Ar' + Bnr'
c)$irulluiFibonacci (4),=o,definitprin
4=4=1,
Fo*2=Fn*r+Fo, V n)0,aretermenulgeneral
*=+[(+)-'-(+)*']
Considerim girul de numere reale
a) Subqirul
(a,),,t
clt at S
a, Si dn+2 =ry^
, y n ) l. Sd se arate cd:
y n > l;
(rr,*r),r,
13.
(or,),r,
Sis
este descrescltor;
a)P
b) Au loc egalitilfile
I d n*z
- d, F
9#
si 2a,*, *
on+t =
2a, +
a,
b)$
14. S[s
.n+@3
c) llm d,:-*.
a. +2a^
Fie (a,),r, un gir de numere reale cu proprietatea a,+t*dn_t=Jio,, (o,),r, esteperiodic, adiciexistiifr> I astfel incdt a,*o=an,y n) l.
Dacil
a.=,[(,.*)' -(,.*)')
a,=.
,y
n2r, sr se arate
c6:
S[s
u
b)
7.
#r(,.*)'-'
lg
$irul (o,),ro
<an<#(r.:)'-' , y n> t;
a)f
b)f
56searatec[:
16. Fie,
:ffi.
s[fi
17. Fie
0i
Sls
8.
SE se calculeze:
]rg
bn
: l.
a) llm
sin(n arccos
x)
unde n e
N*
este fixat;
arccos_r)
unde n e
N*
este fixat.
9'
Fie gir
1c R un interval
,dublu"
(r,
: I-+ IR. 9i un
1". liry
qig(.r) >
o, v.r
1\ {o};
2".Y
3".
e>0,I
n, e N* astfelinc6t
=R,
Si
ncet
.i lg f
b)
_f
@*) = t
10. Se se calculeze:
ncer
a) ' rim
1+6
' -11=r nz
I.i,4;
l,*
E*#;
Ir
c)
lg F,*"r#,
unde
d)
lg U(r.#)
eral
11. sa se calculezer
m Y,
z e N*
este fixat.
[0, dacd x=0sau.re [0,1]\e 13. Sn se demonstreze c[: a)Pentrufiecare n)2,nttlfrrdrnatural, ecuafia x'+)c-1=0 are ounic6r[dlcin[ b) girul (*.),r, este convergent gi lim x, : l.
14.
SA se determine
l;'
dacd x
=t'P,?eN*, (p,q)=r,p3q
r, e [0, l];
funcfiile continue f : IR -+
JR.
cu proprietatea
1lI
IR continue
gi f : IR _+
IR definitE
prin:
IR.
care
f@) - f(y) I < I x-y 1", Vx,y e rR. Sd se arate ci f este o funcfie constantii.
2tt
18. SI
se arate ce:
>
1, ecua{ia
x(l + lnr): l,
ll,*);
)
b)
19. Fie
-+ IR dour funcfii polinomiale de grad n,respectiv m ctr n > m rddicinilereale distincte x, xrt ...s xn, sI se aratecd:
n Q:R
l,1g*=r. trI
c[ funcfia p
arc
0. $tiind
a)
V
' 9@-==j(,r,)
xe
IR
,., (;
3.'a) +l
,
b)
1-+...+=;_J_-__-.
v.r
,[l
,(l
x2
P'(') 1 x eR\ *...* =x-xr ' P(x) ' * t, {x, , xr,..., x,l; ', ") x-xz x-xn ,v
t. t(&)
"' p'(x,) =o dacd n>2. . *...*-l ' --L-*=l P'(xr) P'(xr) 20. Fie tuncfia f : IR -+ R, f(x) : f undea e IR \
a)
este par
!??,*0, x'+l
{0},
IR.
ci tangenta la grafic in punctele de abscise xt, este paralel[ cu ixa OX Siinplus avem egalitatea x, xr: _ l. b) Si se determine a gi 6 astfel incdt f(l):2 qi f,(2): g. c) Pentru valorile lui a gi b determinaie i, p""itot piecedent, si se reprezinte grafic funclia obfinuti.
IR astfel
valori xt,x2e
b)e; c
Testul.
Teste d
21.Seconsid6rIfunctiaf:IR'\{l,2}-+IR,f(x):#,undezeIR..
a) S[ se determine.valorile lui rz pentru care graficul are o singura asimptot[ verticali. b) s[ se afle valorile lui z pentrucare func1ia-nu are puncte de extrem. c) S[ se reprezinte grafic pentru m: 2. -
b)x:e
Testul
22. Pentruorice
a)
$i
3.4+.
4.
=
Arrtafi
cd penrru
A2=
b)Aritafi cd
an
>t
*1*1*...+1, Vr.
B(Al
rimfr+1+1*...* z+o\ z 3 ';)=o (cf. ex.3 pct. c)pag.96), deduce[icd lima,=a. d) Folosind inegalitatea x > ln(l + x), yx> -l (cf. ex. 6 pct. a) pag. lgg), deducefi ci: 5l I Ii;,nq , $i i#i-, liUlj,=* fr pk-l po_l *'
c) Folosind faptul c6
na
1\
12. b)
,=(i
18. r)
e) Folosind faptul
ci f,g[r-]l=l, '-'( p, )
o
existi
r?"
N* astfel incdt
Pn-l >l-s.
P,
,*-k4 p*
[m)A
(Euler).
212
l.
|ia P arc
c;1-1y5! ,.") (l
: [e(o)]' :
i),"(L
? 3),
?;),
")
1. 8. r.r-**
",,"n*u
r.(l :'^
xl,
x2
;;) " (l i ) :
"),
: (1,3) (2,5) (5, 4) (6, 8) (8, 7) (7, 10) (10, 9); c) k: 30. 2. b) ou:x':e; 1 b)x:e; c)ecualiasescrie.ra:r$itesteimpar[ r.":(; ? i i : !'^ \ ;'i) Testul 2. l.a. 2.a. 3. b.
3.A+r: (1 (oo
4.
1),n-,: (t
ab
t=lo
bc\
A'
:),#"(^'?)x:i, l),
(t 3a 3b(1+ a + c)')
=
n,=(:)
c,AB
-)),u, - [-+ ;)
_t
(z
[oo
A-
=0t, (I,+r'',
J,
[3 I
T
(
o.
.J.
= B(AB)'oot
rz. ur
t(|
inc6t
nn\ t''7 u:(: '") 15. Se verifica prin inducgie. 17. iii) 0'| "otT l, \r -z) | -sin4 .o.'n I \ + +)
,=-l, 8.x: - 2,y-- l. 9. a: l, b : 2. 10. x: 2,y : 6,2: J. r=-1. 2'" 2 (z r\ '^)'r#(,1 t\) B. t r, qi (X !,) * a2 +bc=l, a,b,c e c. t4- A -tt.[2 0)'
foos .BA . 7.
nrc
r\
,,r
*.El
( iii),ul
[-sm
213
gtc+t
A2
=-7A;
b)
A'*'
=72@4
A;
A'*u
-72005
A. 21. A, =l ;
ln@+t)
\z)
Aa =A3
, ,l
? 3l
rr. Rezultl
din A.
A' = An . A.
24.Avem
Mat
1. a)
,i(l-l)'=A2 -2A3 +Aa =0,. 26.SealegmatriceleXcu l pe poziqia(ir)il0inrest. h 1l) 27.a) A=lt 3 2l; b)Cum Xtfi4:4nXireztiltdcd,aii:aiti c)Deoarece XitrXi:Xi,rezailtlcd
=A2
h),9
an:lXrl:3, orr:lX):3Siar':lXl:4.Deci
[r z4)
tr(A)reprezintiisumacardinalelormulfimilorXl ,X2qiX3.
3. al
fi=
(r,
pIOI Ecu
c)
c.c'=lt
(t l l\
, 4) ,1.
l.a
Tes
Tes
B"
=3"-tB;
c)
b)
c'
2. r. d.
2.
c.
3. d.
Determinanfi (pag.33) 1.a)-2;b)4; c)1; d)2; e)0;0-1; g)l; h)0. 2.a)t; b)6; c)ad-bc; d)t; e)6; f)1; g)0; h)12; i)-12; j)-8; k)0; /) -4(3-i). 3.a) a3+2b3-4b2a; b)0; c) (c-a)(b-a)(c-b); d)0; e) 0; 0 0; s) 2(c-a)(c-b)(a-b)(ab+bc+ca); h) 2abc(c-a)(c-b)(b-a). 7. a) 0; b) 16; c) 0; Oa8; e)0; D -o'+b2+c2. 9.a) (-1)'{(n*t); b) l; c) A,= (n-x)L,_,+(l-x)(2-x)...(n-t-x)x;
O '\.(r+"@JD)r"-'. 2 ) :det(A+
xB).Avem
10. det A
Sis
l.t
b),
Ra
det(-
A\
(-t)'zn*t det A:
d.
det
A,
deci det A
f.i
f(x):det
A+ax+i
detB,
e Cdeci
12. Se
be
esl
17.4. 18.n:3,detA:1.
1.
Str
-a); L2: (ab * ac * bc)(c -b)(c -a)(b -a); b) (a, b, c) :(k,kt,/re2lunde&elRgi e=cos{ *rrir!.2.L:0. 3.a)A:r3 +y3+23-3xyz dinregulaluiSamrs '33
c)(c -b)(c -a)(b
1.
h)
{vtrr
sisteme liniare
,
Itr
,)
;'), -r (l
j,J
;)'
ci
,;(i
itXrCum
3.a)m*-;, b)m* c) m+4+lh5. 5.Rezultldin ( +A)(1,-A)=Ir. 6.AB:Io+A inversabil[pi 5; B = A-t= BA= 1,. 10. a) (1,- B)(1,- A)= I,- A- B + AB = I,; b) Folosind exerciliul 6, avem (1,-B)(1,-A)=I,,deundel *B:BA,deciAB:BA. ll. detA' =0, deoareceliniilematricei l. sunt
propor{ionale. Cum
xpe
0\
ol;
t)
, r(-l
-i)'r*(i
al)
1.
-1),"t)l-l
jl,r;( ; :i -i) ,
Seara,E
cdAB:r.
restur
D:
c)
b) B.(13 -A+A2)=1,,deci
u"ru*0ei
^B-'
=rt.A+A2.3.
i -6 i)
2.1.a).2.d).3.a).
'-=--*--
c)(1,3,2);
d) (1, 1, 1);
e)(-2,2,*3,3); D(2,0,0,0).
2.
a)a+-3;
b) a
eR
{-2, 1};
c)
a*312.
lx;
|Se
ojr, 1.
t.a)2;b)2;
c) 1; d)2;
e)2; Dr; e)2; h)2; i)3; j)3; k)2; t)3.3. *.(-*,i)u(2,.o). 4. o+9,
b)1. 10. CumZI,-A3+93=(A+B)(A,-AB+82)renitAcLA+B
5'
n=!.5.a)Z;
(A- I,)'
-f ,o avem A- I,
inversabilI.
1.d)(l,,P,_},+2ll,_|);},,peC;,(tF*,ry^,*)if,,FC;0(l,2,_2);g)incompatibil;
h) incompatibil;
i) ,l. e C; j) (0,0,0,0).
215
Ir
Testul
1.
1. rang
A:3,
V o,p e R.
2. x
z:3?',
=*t0", , ='' 5 3. Dacd m+ 5 sistemur este =' , , =Y. l0 ! : 2, z : 0. Dacd m : 5 sistemul este compatibil simplu
fu
ul
lo
lo
e IR. Testul
(A+ I,
:28 -
:(o'+
19.
1. l.aeA.2. xr=-I, *r=].S.Dreptele dr:3x+y-4:0 $i dz:3x+.y:0. ' 2''2 ', Testul 2. 1. a). 2. b). 3. a).
Testul
det
"\ ;) ,. o:
. e.3. a) Sunt
numere pare
a) A2'
Cum x2u8
...,n},
impar;,
((;)')' .
k+
i,k*j
avem(ki)
'o(i):
pentrucare S"
qideaiciconcluzia.6.a)(B+C)A:BA+CA:AB*AC:A(B+e;(BqA:B(CA):B(Aq:(BA)C: (AB) c = A (BQ;b) Ak.A=Ak*'=A.Ak; c) AX=xk.x=x.xk=xA.7. AB-aA-bB=}i, = (A-br.)(B-ar.)=abr. + (;^-,")(*r-L)=+ ()a-,)(i^-1)= r. BA-bB-aA=o.
tY
t e S, permutarea
b) Un
sunt st
0zi
c)
= AB:8A.8.
b) Dacr
tuiAe
Se
\.14
?1),^,
dacd
x e.4(R)
qi f(z): X,
Nofiur
atunciXestesolufie
f.(24):
tel +24i)274:-7
+z4i.Rezult[clavemsolu{iile:
,r=(-? }),
l. n=
punen
*,=(1, 'r),r,=() 7),*,=(-) ," an A2 -erA)A+(detA)r2=0,, deducem ca t(A2)(trA)2 + -',) +2detA=0. Scizdnd din aceastE relalie cea analoag[ pentru oblinem concluzia. ll. Din exerciliul l0 ^B rezultdcd,detA:0,deci det(A")=0.Atunci det(An * Ir)+ d,et(A" - Ir)= 2det(A")+ +2detlz=2.
12. Cum
c)-a
Din A'z-tr(A)A+(detA)Ir=0,
u=( \
prim, aprox
A'*2-tr(A)A'*t+(detA)A" =0z,deci a*r-tr(A)a,*r*d,=0 $ianalogpentrucelelalte. Fiel.+0 limitaunuiadinneqiruri.Atunci l(2-trA):0,deci trA:2.oblinem A2 -2A*Ir=0r,deci (A_Ir1z =gr. Clurm A=Iz*(A-Ir) rez;ultd cd A'=Ir+n(A-Ir), de unde a,=n(ar_l)+l , b,=nb, c,=/tc1;
cd.
rezrilt
d,=n(dr-1)+1.
Dinconvergenlagirurilordeducem cd
b)det(aA+bB):2l6ab*0<> ab*0;c)searatiprincalcul; d)AB:BA:02;e) A,:(-6)*rA, Bn =6"8 si c" =(-6)'-'a"A+6"-tb'B .14. a) det(A-alr)=(3-a)(a'z-2o); b) se determinl rangul hi A-aI, pentru
c) Se rezolv[ sistemul compatibil simplunedeterminat
x,y el
(A-2Ir)X =0.
15. a) Se
gi
apt
9i rang
A:2;
r) rfr
b)
It 3z 2zl l0 t ,l=t;
lo o
rl
d) A'*Ir=1, + (A+I)(A2-A+Ir)=1:,
deci
(A+Ir)-t=A2-A+1r.17.a)det A:o girang A:l; b) A2=0;c) 82-A2+2A+Io=2(A+Io)-Io= :28-Io; d) B" =(Iq+ A)' = Io+nA. 18. a) A.A' =(az +b2 +c2 +d21lo; b) det2 A=det(AA'): :(a'+b'+c'+d')0, deci I detAl=(a'+b'+c'+d')'; c) det A:0 e a2 +b2 +c2 +d2 =0 <> A:0c.
detA=!@+b+Ql@-b)'+(b-")'+(c-g'z);a)dacda*b-rc*0ginumerele a,b,cnusunttoate 2' egale atunci sistemul este compatibil determinat; b) dacl a * b * c : 0, prin adunarea ecualiilor rezlultd cd
19.
sistemul este incompatibil; c) dacl a : b : c atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat. 20. Sistemul este omogen gi compatibil determinat deci are numai solulia banal[. 21. a:2, 9 : - 2, T : - 2. 22. a1
t=lt
(o o l)
[o to)
0 0l si A3=1r;b)Severific[princalculdirect;c)Elementularrdin
d) Daci
X2 este
a'+b'+c'.
AX:XAreztltdcd AX'=X"A,Y n e N = x'o'ol =AX"'o gi X2048 -0r. Ob{inem X2s =yrc2a -0r. De aici X28 =0: $.a.m.d. in final X2 =02, deci X:Or. 23.a)9t; b) Un minor de ordinul 2 care conline pe 7 este nenul; c) DacI X-t e M attxrci elementele lui X .X-t
Cuma11
:0rezultiiconcluzia;
dT: e a)c=
X .X-r * I* contradicfie.
24. a)
3a; b) Cun
02
e M reztlt6 c[ produsul
(l
este
q=
4=0,
1+2i;
x=("
[c
1) d)'
,t.Determinantul 1l O)
#
0,
!*HP
*-T
"".
): x,
Limite de funcfii
Nofiuni elementare despre mu[imi (pag.67)
-,
-1)
l,
l. n=[Zl. 1.2.n:tmx).3.Dacdx)
Lxl
pundnd prin absurd cdx
atuncix* e> 0, V e >0. Reciproc, dacix* e> 0, V e> 0,presu0, ar renilta0 > 0,
a)'+
ul l0
_a
a: - x)
contradicfie.
5. a)
=0,
(.*0
--02.
flCl
_L,
\Z .l p, pim,
u=(o!-b,:g!q).T.Dacdaesterafional,
2 )
luand x
'lp
"op
o
@*,
y=o*!
cu
n>
b-o'
-4.
Bri
mtru
1.e.
n
Cum
celR\Q,
numerele
{cr}, {2o}, ..., {nc;} suntirafionale,distincte rratiim dour cazuri, complementare logic.
)se
=
1-
ei aparlin intervalului
(0,1;=(r,;)r(*,rr)- (i,r)
217
Yk e{1,2,...,n}. Atunci, cele n numere {cr}, {2o}, ..., {nol aparfin celor
-l
intervale
(:,i),(i,i),
cu llic')-{;c'}l<
$irur 1. a)
(#,t),
j,
.!.r,
aaical(i-i)o+[cr]-[7'crll<e
lulm p
: j-i, q=[ic]-ljc].
4=
dea
Domeniul de definifie al funcfiei, injectivitate, surjectivitate (pag.76)
1.a)(-o,-1lU{0}U[1,oo); b)[0,0o); c)lR\Z; d)(0, l).2.b)a>0.3.a)f"f :16r,undeD:lR.\{Y,}; b) f-':t.4.a)Dinipo@zn f(-r): f(x)Si f(l-x): f(l+x),VxelR..Atunci f(x+l): (-(r-t)): f(x-1)Si notdnd.r:t* l,avem f(r): f(f+ 2),Y t e IR, adicd f areperioadaT:2;b) (r): {x/2}.
$iruri
de numere realer
=-l
_,
1
l. e\ a,u- o, =*ffiO
A:
o6
- F.
deu
3. h)
la,1.1.+.
1r,- 1)
un!
4. r)
ayu!,
"""uce
se arat6 prin
r[di
prol
are
inducfie.
Termenii unui gir, giruri convergente (pag.85) 1. 5 termeni. 2. Rangul4. 4. Se aplici punctul 3o din teorema de la subgiruri.
me(
Limite de qiruri (pag.92) 1.a)o; b)o; c) 100; d)co; e) l; f)0. 2.a)l/6; b)2; c)5; d)%; e)t/3; f)Y,; gtt3; h)%; i)4; j)0; k) 1; t)2t3. 3.a)%; b)%; c) l; d)0; e)o); f) 1/8; g)0; h) 0; i)-tl4; j)t/s; k)max{cr,B}; L)0; m)2/3; n) 4; o) 0; p)2; q) - l; r) 1; s) 0; t) 0.
av6
(.cre
4.Se
pot
oririi.
ptll
Numirul e (pag.
100)
l.
a)
e;
I
b)
"; c) e; d) l;
-
e) 1/e;
0G.
4.
Dacd,
o,=t*!*!*...*1-hn, 23nn+ln+2
atunci
-L*-L*
f,
*...
z,
= (a z, * ln 2n)
ls
b,
g)
l;
h)
2.%(seaplicllemaStolz-
an
an
218
e,i),
-{*}1.
106) b, =
l. e iR astfel ca girul
d,+
l,
=*b,.
Ob{inem }"
: - 2, deci
br=dr+},=-3.Deoarece (b,),.resteoprogresiegeometricaderalie
de aici
b)
a,+2:^*
'.\ t%|;
=-an+t+an
aratlcd$irul
4 =a,*1-a,
r- l) qi
-] C"* bt=az-ar=l,avem
de unde
s4 o,=1.;
),,,
lY [-zJ
# l-r)
=ao-1,
si de aici
a,
un gir (a,
E prin
are
astfel incdt
a,= A\'
az .
ce se poate
a,
;i
arerddicinile 4=
aici
a,=1.1(j)';
c)Dininegalitatea
mediilor rentlta
\a;
L F};
avAnd termeni
l.=Ji;
d) Prin inducfie se aratd cd a,<a,*r, respectiv an<2,Y n e N*, ceea ce inseamn[ c[ girul este
I =Iig*o,, rentlti I
l,
de unde
2. Altd metod6. Se
l.
Se
- Zcosft,
r'-r-l=0
cu rddlcinile
n=+,
n=11f.
Scriind
f,=A4'+Bri,din
-+ 2
f, =l
.fz
=l , rezult} A= -
*.^,ti
uqor
ci
,lz-
o [+)'-', " T= 1, ?+A o,=ff, deci l*r,:3.5. Din inegalitatea mediilor ryN>JrJL-%)r1, d" urd.
an) a,*1, deci girul este strict descrescltor. AvAnd termeni pozitivi, este m[rginit, deci convergent. Notind
u"
aici b,=
apoi
219
n)2giconformcrite-
e)
,2 --:
*n*r=rlij
<+ ln.r,*,
=W.Notand
ln=rl^x,,avem
l*r=b],
$r cum
p)o;t
sum6n
7. Din
lr=0,
atunci
33
y,:tnz.(irr)(-j)'.
au rldlcinile
n.^rta IEy,=!nz
$i 4*,
ui
?n222
lgr,= "i'-("^')i
Rezultd an
=21
="u,i{u*t
d'I
9i din gi
fEcE
-2lr+7=0
i.
At,
,, (*)'
bn
Ar.
Avem
obrine
(o^),r,
este
Limit
br<bn<a,<a,, girurile (o,)"r, $i (4),=, vor fi mdrginite, gi prin urmare convergente. 9. Se aratil prin inducfie dupd /reN proprietatea: 2k -l<n<2k*t -l =) a,=k+1. Dar 2k -1<n<20*'-l <+
k =flogr(n+l)1, de unde rezulti cerinfa din enunf. Avem
1. a)'
,i*|=0.
b)ae
face
Testull 1.a)
lrg
)1
ZrOl
:t(t
Xr-l
(o,)*
margi
{r,
=1. 2. a : 2; b :
-:.
.ru+l
.#r,,
de unde
0(r,*r
.#
n(n-l\.....1
+.x,-r.
lim ,+t
,<I0
(n+l'1.n.....2' n+l
Limite de funcfii (pag. 110)
Asim 1. a);
{e,-}; Q': IR; (0, 1)':[0, l]; ([0, 1]\Q),:[0, 1]. ,.^) tr;
5. Dac6, prin absurd,
b)- Z;
")-I;
cu
spre pentlr
e)
0; f)
T > 0 o perioadE, girurile o,: & + nT, b,:9 * nT au proprietatea oni @, b,+ : f(o) -+ f(cr), f(b,): fG) -+ f(B), ceea ce contrazice faptul c[ f are limitl in punctul o.
Calculul limitelor de funcfii (pag. 118) 1.a) r;b)e;c) f)
5
*.
f nu este constantI,
existd
o,p e R cu f(o)
fG). Notiind
a, dar f(a,):
a)
c6r
avem
l;a)o;.) i;o
z;et
*;h)1;it
+,i)
y:lt
in de
- 1; e) o; h) -@; i) o; i)
lr; k)
3. a) 0; b) 0; c) 0; d) 0; e)
};tl
s;
cl
);
a)
*;
m crite-
a";t)*r^rr;D1;o)l;
6. a) 0; b) 0; c) 0; d) 1; e)
*t* !,
2'
I p)oo;q)",,)LJZ;q{-zq;t)e,.5.Not6nd,,=1sY,rcanltdlr*,-lo=9u'
gi cum
)
k:1,2,
,,=4#4.
1.
1ln2 si
I
7.Din ipotezatin(
-7b*,
0
*.i. rs(.fr,r
gi din criteriul
-ft,)'
=0
sau
\=2,
tetodi:
0. lpoteza devine
0.
, Cum
E prin <>
1.a)-o; b)*; Oit d)0; e)-o; D-*; g)o; h)0; i)erespective. 2.a)ae{-1,
b) a
1};
li"i\;
face substitu{ia
- oo; b) m. 6. a) Se face substitu! ia t = x3; b) Pentru implicalia = se t = x' , iar pentru a ardta c[ implicaf,a reciprocl e fals6, avem contraexemplul f(x) :
c)
a:0.
3. a)
E-t(
an-)rs: girul {(a,) este crescdtor gi mdrginit superior de f(xo). Notdnd cu /* marginea superioarl a mu\imii {f(o,)\, cdnd (a,) parcurge toate qirurile de tipul menfionat, reanltd lim /(x) . lim = /, . Analog se arat[ c[ exist6 r+IO r+t /(x)
crL
xlxo r>ro
(o,\,rr. I, a,1x,,
I-1,,<0"
Asimptote (pag.l27) fi
2'
Ld
c)x:1; y:0; d)x:l; x:-t; y:l; e)y:0sprea; y:2x spre-co; Dy:x; g) y=r*1 .pr. @; y=r-].p..-*; h)y:0. 2.me {-1, l}.3. x=0, /=0
cu
pentru flrncliaf:,
a) c6nd
")
y=l*-l 24
pentru
:?
bq
este asimptoti
orizontal[ spre
+o;
b) c0nd
p:
L,
avem iln: e) 1;
iar
aobu' (limit[ care poate fi chiar nur[), n= r+t@ lim (/(r) -mx): :a'-tb' bO o. 5. Se procedeazi
1.
deci
mx
2'
Ler
b,: Lq2rn, lt Ol - 1; c) * a.2. a: l, b: 4.3.Consider[m ------ girurile a,:ZnN, ' -l12' '----'-- --" 2 --" n) Avem lim a,:lim b,: * oo Si f(al :0, t(b,): - ln b,. Deoarece lim f(a,) : 0 * lim t(8,): - o, deducem '-' * o.
Testul
1.
a)
4.)
sat
ci f nu are limitii la
Testul2.
=li
n
Continuitate
Interpretarea gralici a continuitifii (pag. 132)
are xr
3.a)a:L; b:l;b) a:l;b:lrc)a=e, b:l; d)o-2; g:l.4.Toatenumereleintregi.6.a) f(0):0; z b) Seutilizeazdinegalitatel x-x'<f(x)3x+x2, Vx e IR.
Operafii cu funcfii continue (pag. 135)
pri
te,
l.Rezultddinf:lfft+g)+(f-g)ltis:1(f+g)-(f-s)l.5.Sefolosesteegalitatea z2
-f'(*)=sin2x.f2(x)+cos2
continuS doar in
Te
Tt
x.f'(x),vxelR.6.a) ro:0;
1; c) De exemplu
b)Deexemplu,
t,rr:{'l-,'rJf;3*
<l
"r,"
- I gi in l. 7. b) (f"0(x) :
deci f(a)
fl
D
reztiltA
t\-/' 9. b) Ca in f(0).
5.
V a e IR.
convergent la x. Atunci
:Ii*do,):s(r). 12.Fiex e R.$i (o,),,, ungirconvergentlax.Atunci !l*t@"):f(x)* lg t@,-x): : f(x)+ f(0): f(x). 15. f(x):2x,V x e IR. 16.Notdndg(r): f(x)-.r, avemgcontinu[tig(2x):
:
pr
r(1.) = ei continuam ca in exercifiul 8. 17. Fie / > 0. Ludnd x =tos,t, "(1r) ipoteza devine f(t)=f(l'*,'1 sau f(t)=f(r",t), adicdt f(t)=.f(t"\ cu cr=logr3>I. De aici se
-g(3x),
de
undeg( r r: -
(R) c {- l, 1} este un interval (degenerat la un punct) <> f : 1 sau 5. a) (.r)>0<>x e (-o;01 U [3; +oo); b) f(x) >0<+x e (0; e-z]Ue2;+a); c) f(x)>0<+ f :- l. x e (-m;-al u [- 1, 1] U [4;+o;. 6. f(x):.x'+ x'+mx-l estecontinu[$i f(l). (-l) --(m+ l)2<0. 7. t@): x' +3x -2 este continue 9i f(0) . f(l) < 2, deci ecuafia are o rldicin6 in intervalul (0, 1).
I
I
presupunem { crescltoare. Fie }" intre f(4) qi {(6); cum f(1) este interval, rezltrltd f(c), c e .L Din monotonie rezrltlc e (a, 17. Funcfiag(x): f(r) I estecontinuis(0): f(0)- I <0 9i g(1): f(1) > 18. Dac[ f este continul, exist[ a e l0,l] cu f(a) a,in contradiclie cu echivalenla
19.Funcfiag: [0, 1] -+lR,g(x): f(x+ l)- f(r)econtinul$ig(0)+S(1):0,adic[ g(0) .S(1) < 0. Rezultl cI existd v e [0, 1] cu f(u+ 1) : f(v) Si alegem u : I * v.
0. a Qe f(a) e Q.
b).
+x-
I:
Legltura continuitate-mtrrginire (pag. 1a3) 4.Dacd f este continui, f([0, 1]) este un interval inchis gi mirginit, contradicfie. 6. Rezultii c6 f(x) >.r3 sau f(x) <x3, vxelR, de unde oo sau + r): -oo. s.
lgf(r:
,tEf(r):
l,*g(r): lgx(r)
:lrm*(
u+@ \
are proprietatea cd
^D-*
-r
l) : o gi analog ,+4-firq(r)
)
/(1)<0 9i ,tg/(x)=|ig/(r1:*,
deci ecualia
f(x)=Q
rre(1,0o). 10.Fie.roelR\Q $i (r,),=,, (b,),,_rgQ girurileaproximirilorprinlipsl,respectiv prinadaosalenumdrului xo. Avem a,<xo<bn, Vn eN'$i -!Ub,=xo. Dac[gestecresc[toare,
x,e(-o,l),
l*r,
rezlu,ltd
g(a,)3g(xo)< g(b,)
/(xo) = g(ro).
adicd,
Testul
1.
a:3, b--2.
2.Funcgia
-0
's),
1l
/\ '\ -!+Ucnl=!-Ar", 2 ) 2
ke
Z.
1c
IR.
: R.
.F xf
):
zt'
se
au
<)
0.
2. l.Fie f(x):sinx-cos'.tr, xelR..Avem f(Zkrl):-l $i t(i.Zt")=l,deci f seanuleazdpe /\ intervalul [2t",!+2knl,y kez. z.t@):klog&,a)0, a*1, fre]R. 3. f se anuleazd,doarin \,z )' punctul l, deci pe intervalul (0, 1) gi (1, oo) funclia pdstreazd semn constant. Cum t@) : e I > 0, ,(:)= r-)r0, deducemcl f(x)>0, Vx>0. 4.Presupundnd f continud"rentttd,cig: IR +tR,g(x): : f(x + l) - f(x) e continud. Cum g(x) elR.\Q, V xelR, deducem cd g e constant[, deci f(r + 1) - t@) : k, Vx e IR.undefre IR.\Q. Fiex e IR cu f(x) e Q.Atunci f(x+ 1) e Qti [(x+2) e Q.Dar f(x+2)- f(r): : [f(x + 2) - f(x + l)] + [(x + l) - f(r)]: zk a e., conrradicfie.5. Funcfia g:[0,n]-+tR, g(x)= f(x)-f(x+n) este continui Si S(0) =f(0)-f(n), iar g(n)=-f(n)--f(2n)=f(n)-,f(0)=-g(0), deci f cel},nf cu g(c)=0. Pentru -f(r)=sinx-cosx reztlt;Testul
"=L. 4
9i
rin
2.a)
si
+a cd
c)
f(0):
r ui
t.a)2006; o)
+.
#;
d)
r;
")
i; i,
s2; n, +;
D-2;
.. l6 lx
3.
f@)-[^(0):,,- "/(x)-6- "f(-r):riq]/E)-{(0),deci llq r\o x_0 x\o x ;\n _x ;vo -r_0
4x3
f estederivabilrin xo:0.
Puncte
1.a)0s
,,(rr.+).:P;rl -1-+#, x'cosx-sinx '. 2 n '. l-x2 c) 2xlnx+x;d) l+2x arctgx;e) e'(sinx+cosx); f) e,(cosx-sinx);') 1612; Gjf ;^l ---?-'
r.I. a)
2.a)-1
#;
e) 0; h) 0. tr. a)
Teorem
'
4. Se ap
III.a)l0(x2+3x+t),1z*+3);b)200(xa+1),.,,,,")ffi'q#,l;e)sin2x;f)b.cosx,;
g) 2x sin 2*'; h) 2 sin
3x2
7.a;E
4x;
l+2tg2x+2tgax+tg6.r;
j)
xm.x
'L,
k)
<lG-D'|u+2f
nxo*'
'
+l2x+ll
2.t(x+1)("r+2)(r+3)
b) n(l + x)n-' 9i n2";
; m)
ctg
x-ts*r4
- (n+ 1)-r' + 1
(x-l)'
o. 1
2
jlqil
r, 3.met
1. a)
r. o=!.
ReguIiI
2e
4.a)x:0estepunctdeintoarcere;
1. I. -a):
b)x:
estepunctdeintoarcere;
c)x:fu,k
eZstrfipuncteunghiulare;
d)x:0
estepunctunghiular.
b)2t3; 2.
. n', t"(x):2iit@)(x):g, n>2; c)2'.e2,; -' !-l)''1j ' "l (x-l)n*r o' (r-l)'*'*t-t)"'rt.. (r+l)'*r' 4. -f(') (*)= 0 pentru n > grad, f, iar ld')(x) - (-l)^1 '-(n -l)! .
1.a) f'(x) =2x;
(-l)''nl
f'(o
Rolul
2. rn
<'
l-r t_
(x
- ,, -
lz'-"'
de ordin >
2, abtnci
f(r)
f'(r)
e -1.
a.
insl f(a) *
O,conhadicfie
2.
Rolulr 1.a) f
concav
restur
in8.2.
Teste d
Testul
x-xo
-f@)-f(x)_rr_ (ro-t)g(x)-xog(xo):
x-x^ X-Xo
x+xo
x-xo
pentru
1. f'(x) f(0)
xog'(xo)-g x+xo *.
g(xo)
X-Xo
:0
qi g'(xo) = Q. Testul
2. 1.b). 2.b).
3. a).
cresclt
1.a)0ei
I
sin2
2. a)
- 1 9i 1; q -J,
Ji ;
c)
1 9i
1.
4.
a: 6.
x'
Teoremele lui Rolle, Lagrange, Cauchy (pag.l74) 4. Se aplicl teorema lui Rolle func{iei g(x) = et -f (x), x e [0,
:-sinx
l].
cos x2 ;
7.u;
ln(n
+l)-lnz
S.AplicdndteoremaluiLagrangefuncfiei
l\ -; )'
tx'+l
pe intervalele f2,31 qi [4, 5], glsim a e (2,3) gi b e (4, 5) astfel incdt 3'-2* 5'-4'=xb'-t. obfinem x:0 gi x: 1. 10. Dacr lffrllS M,v xe(a, b), atunci lf(r) < Ml*-rn l, Y x e (a,6) cu xo fixat. Rezult[ c[ f este mlrginit[, contradicfie.
f(t):t'
=xa'-t
$i
-ftrr)l<
l.a) xr<-2<xr.2.*r; b) xr.-Jr.*r.Ji<x3; c)0<x,< l< "r; d) 4<-1$i xr>!3. m e (- *, 0) U [e, + oo). 5. a) f este cresc[toare pe (- -, - 1] gi pe [, m) gi descresc6toare
g(x).
pe
(-
1, 1];
g. - tl3; e) 1; f) -nl2; i) nl6. II. a) 0; b) 1; c) 1; d) ' ln3 ru. a) tl3; b)2/3; c)%; d)1; e)-1. IV.a)oo; b)0; c)1; d)Y,; e)-1. V.a)l; b)1; c\llJi; d)1. e"(f(xl!f'(x)\:0.4.0=lgry: 2. f'(o)=# 3. lg ,.,):lS Wff:y,ol.
t.I. a)%;
b)
0; c) tl6;
d)
ryl
2.m<-
1.3.
[-i,,]
.4. a=-f,,0:6.l.Imagineatuncfiei
t,,lo,]]-u,
.f,(x)=sin2'x+cos"x
este
funci
":U.):-l,r'(ro)l
xo
- -z-
rabill
Rolul derivatei a doua in studiul funcfiilor (pag. 192) 1. a) f este concavl pe (- oo, 1] qi convex[ pe [, co), iar 1 este punct de inflexiune. 3. Funcfia sin concavi pe [0, n].
Teste de evaluare (pag. 192)
este
Testul
,o) :
I 2
ma*imulfuncliei deci
gntru
:1
minimul tuncfiei $i Im
:l+,i),
deoarece
,lig f{r) =
t.
2. t@)
:#,
f(5)e
este
crescdtoarep.
oblinem f(3)<
H.H
<+
36<5S.
:
0 9i
3.Cerinfarevinelaademonstracl
t(x):e'(x-l)+r+1-ln(1+x) >0,Vx>0.Cum
3. c).
avem
f(0)
f'(r) ) x.e'
-*>
0,
cd aro
comltr
punctull.Ecua(iaareor6dEcin[real[dacdme(-o;-1)n(3;+oo;gi3rldlcinirealedacdme[-1;3] (pentru I qi m: 3, ecuafia admite rldicina dubl[ l, respectiv - l). 3. Se ob{ine C(- 2, 0),
l. l. D: (- o; 9) U U, @); r : 0, ! : 1 asimptote; funclia este strict crescitoare pe intervalele (- -, 0), respectiv [, *). 2. Funclia f(r) :r' -3x+1 are un maxim local in punctul - 1 gi un minim local in
Testul
proble
r*) Iz
(
,[r,fr),"(o-*)
*,4[o
-#),"(t#)
qieripsaareecua{ia
+.+=r.resu
2.t.d).2.b) 3.a).
=l+r
deci
Probleme recapitulative de analizii (pag. 209) l. a) a,(p,q)=a,(p,l)-a,(q,l), deci este suficient sI arltiim cL (a,(p,l)),=, "rt" gi (o,(p,l)),r, este crescator marginit, intrucat a,(p,l) po, =
convergent. inn-adevir
Vn>
este
#.
l;
ry<r,(p,q)<ffi
are
gi trecem la
limitii
cind n -+
a;
co
c) Folosind faptul
l,* o,(p,q): 1.n(z- 1) :IrXo,(p,t)-lrjg a,(q,t): tn p - tn q.2. a) e,=[r*']'=l+l+ *l-..n('-l\'-2)*-.= ' 4 \ n) 2l n' 3! n'
Euler c gi findnd seama cd c ro =
lim n)@
I'
9. Fie
E,; c) in
inegalitatea de ra b) trecem ra
astfel
g(aa,
-"i
k4
puten
. -n!, ='
I f) Trecem la limiti cilnd k-+ o in inegalitatea de la e); g) Presupunem prin absurd c[ 1, I =nln';
n+l
convl
e-(*l*!^*...*{). I : qi dac6 inmullim > I intregi. Conform cupunctul0 avem 0<4 "=L,cup>q q q \ l! 2t qt) q'qt.'
cuq! oblinem 0<
.i.
k=l
rim
z+o
4.;,
I I
sedeterminidinegalitatea
a,=Arr'+Bri
frr:1
(1)
scrisd pentru
n: 0 gi z :
A=ffi,
=ffi,
c[
1,t
neN;
b) Analog cu
a);
c) Ecuafla
r'-r-1=0
are a)
2i
, (, \
rrdicinile
o=ry, o=+.
Se obline:
avemF.=G4.n.-#r.,;=+G.+t-rn+l,=+[(+)-'-(+)*)
1
4.a)searatiprininducrie
b)Inducfie; c)Dina) gib) reniltilclsubgirurile (ar,_r) $i (ar,) auolimiti comun[ l, apoi folosind a doua egalitate de la b) reztlJtd 3l = ar + 2a, . Problema poate fi rezolvatl qi pe baza problemei precedente punctul a). 5. Se arat[ cd an*o = -a, $i a,+B = a, , Y n 2 l. 6. a) Jinem seama cd
cd.
ar,*r2arn-,
li oz,*zlctrni
(,,.i)'-(,*#) = =i*E(,.;)'-'-'(,*.*)',0,
=
',.
-2,
il T
.-!+-,
nai*t
,
OL
).3. a).
<;:!
2 L+na;
deci
=W
adev&
este
mlrginit gi atunci
r-qh T+l
nta
#>
an
1,
lim
b,:l:If:}rg 9P+:
on or+t
lr13
l+nal _ I
an
an
lui
?,8):
r
8. a) n;O)
rl<e.oin2o,3 n"eN*
I
em la
n)n" g
gi
kl
(a*)
(1)
F[cdnd
k:
@@)
IR.,
_rl. , .u,, _ ,
I
rezltlJtd
(2).
:oo (nu
este
=fgirr.*)
nd
cI
eN*.
Din
121
,*r)ru- eM<
.i
ullim
f t o) -Lsv";
<
M saul>,t,
-, -2sv.Jl<
Bri
le ca
axe
*(2ru)-ts,.^,)
,*2rA-)
-+
= o, de unde
ftfr*>,
ei atunci
l5nts<r*): *:
da)
' (ui)
-+ IR, f(x)
D,#=;, i, , i, d) Se calcul eazdmaiintii lnz, undez este limita cdutatil Avem, pe baza probremei e: tn L:ri-rr11[r.#):]g p.i, *nnarc
o)
:!:XfsA*):lrig
deci
rnjec
]"(r.fi):Ixt#:;,
x2xru
Xn+2
funo
derir
f :Ji.
= r! 1g
11. Notdnd
f'
Dac[ folosim limita
=
#:
t,:\i*
sinzx
x2x
x'
lir t+
^---^^^--rx cunoscutl
}-
(r_tl.
x,
,4r,
t }tn r - r-):+to'
Dett
n,:@9. "%
(r,) c Q., *,:*
12. Fie
10,11
9i (x,),.,c [0,
cd
xn-+
a.
Dacd
xTrer
ct p,,en N*, (p,,qn) : l, deoar*" fz"l este convergent rezulta ugor c6 q,-+ @; \q" ) atunci, tQ,): j-- 0, Dacd (x,) g R \ Q, atunci f(x,):0 -+ 0. Rezulti imediat cd funcfia este f
Q,
1
Qn
+x-1 funcfia -f, are o ridlcini x,e [0, l] gi fiind strict crescdtoare, aceastl riddcin[ este unicl; b) $irul (*,),r, este mlrginit, avdnd termenii in intervalul [0, l]. Avem: xo*r: l -x::i> I -*Iu, adic[ xl*r*x,*r- 1>0 satt f,(r,*,) >0: -f,(x,). Deoarece f, estecrescitoare, rcztltd xn*r2x,,y n)2,adicd (*,),., este un qir cresc[tor. Prin urmare (*,),., este convergent gi fie ]rg ,,: x e [0, l]. Dac6 am avea r< l,trecdndlalimitlinegalitatea x,:l-xl,arrentltax: I -0: l,absurd.Agadarx:l.l4.Deoarece f nueconstant[,avem f(x)*1, Vx e IR.(c6cidaciarexista xo e IR.cuf(ro):1,atunci f(x): f(xo+(.r-ro)) :{(x:)+,f!:-il =!,!["{,.-^!=1, vxe]R, deci f ar fi constantd). Definim atunci tuncfia g: IR -+ IR, t+ t+
1l -+ IR,
"f,(x):
xn
{0} U ([0, l] \ Q). 13. a) f, : [0, este continu[ gi strict crescltoare. Deoarece -f,(O): - I < 0, iar f,(l): 1>0,
0, adic[ este continu[ pe mullimea
inc
+...
:-' b-
=(,
f(x)f(x-x) f(x-x) f s@l =!.* ,l*), qi se constat[ ugor cE g este continui qi g(.r + y):
t-.f(x) I ct g(x):a". Deducem imediat
se
s@)g(y),
b)l
cea
ce f(x)
:#.
=(
care f(1) nu este intenral, deci f nu are proprietatea lui Darboux. 16. f1R-+R,
K.y{(*^0
L
xo
Fol
etc
a).
17.
Fixim
e IR. Not6nd
cr:
,xelR.\Q 1 + B cu B > 0,
avempentrux+xo.|ry|=t,-,,|p,deciHry:0.Agadarf,(xo):0,VxoeIR,,
228
deci f este constanti. 18. a) Funcfia f : [, oo) -+ [1, *), f(x) : x(l + ln x) este strict crescitoare, deci injectiv[. Cum f(1): l, f(x): * gi fA are proprietatea lui Darboux,reanltd cd f este surjectivd. Agadar
1g
scrie
c[
f(x):1., deciare solufiaunicix: .f'(),);b)Deoarece f e funcfia ft(]"):.r(l) este derivabil[ gi avem: x(],)
fg
fh}"
:liglrf
:,
*:m
'ffi:
:1,*
-, -tr , :m *
.r(1.) 2+lnx().)
astfel
. (2 +
rn,(r)) :lg3
?iili8i
Ar, ,4r,..., 4,
vx e R\ {r,, x2,...,
xn}.
Determindm pe At, analog proceddndu-se pentru celelalte. inmul{ind identitatea pe care ne-o propunem cu Dacd
X_XtrentltE,dac5!inemseamacdP(x,):o:Q@)ffi=A|+(x_x,,(*--*)
Trecem la limitn c6ndx
-+
@;
-+x,
qi oblinem
O@).#=
A*
adicd A, =
ffi.
1, V
Analog A, =
ffi,
2,3,
a)
f
,
este
O@:
,:[0,
1)0,
micS;
rr
adicl
adic[
avea
P'(xr) P'(xr)
, ecualia
(x'+t)'
f'(r)
0 are doui
ridicini
reale distincte
b: - 5.21. a) ffi:
L,
*:i,
b) f,(x)
rcef r, ))
0 are discriminantul
A:
* .ll,t).22.il
i,
t.;. . .;:'j.
,-
j
pp
=f,,
lR,
Fie
pt,
...,
p"
intr[
este
liile
ntu
.}-)
.#
#=o,3a,;
a
\Q r0,
lR,
a limitelor de qiruri;
229