Tânguiri apuse

Am ramas prădat de mine pe cărarea morţii

Şi uitai de suflet într-un cotlon de rozătoare,
Sunt singur pe drumul rece al sorţii,
Vândut de sine la un pact de vânătoare.

Hăituit de hăul des al nemuririi

Am să îngrop dorinţa ce mă-ncearcă,
O să plâng rouă pe mormântul serii,
Să mă înnec în viaţă, ca să tacă...

Căpitan pe arca vieţii noastre,

Am încercat să devin pirat,
Ţi-am furat nopţile albastre
Şi zilele cu iubire ţi le-am pictat…

Câine de-aş fi fost, fericit eram,

Mângâiat duios în ritm infam,
Dar sunt doar om şi am o soartă,
Să plâng mereu la a ta poartă…

F
l
o
r
i
n

D
u
m
i
t
r
u

2
0
0
6