In gradina Ghetsemani Vasile Voiculescu

Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei "Gandirea". Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclor, religie si natura, intoarcerea spre trecut, ca unic reper moral, preocuparea pentru satul romanesc, registrul stilistic arhaic si popular, si pastrarea formelor prozodice traditionale. Integrata in volumul Parga din 1921, poezia In gradina Ghetsemani este o elegie de inspiratie biblica si o meditatie asupra conditiei umane, definitorie pentru lirica religioasa a lui V. Voiculescu . Facand partea din a doua etapa de creatie a poetului, acest poem-icoana respecta intocmai elementele definitorii ale traditionalismului. Prin simbolizare poetica, mitul crestin al sacrificiului christic devne o alegorie a nelinistii omului in aspiratia sa catre divinitate. Tema poeziei, de factura religioasa, este sacrificiul ca model al asumarii conditiei umane si jertfei pentru izbavirea omenirii, durerea sau patima, asociate frecvent cu imaginea lui Iisus. Titlul poeziei configureaza un spatiu sacru, gradina Ghetsemani , un spatiu cu incarcatura mitico-religioasa, loc al rugaciunii, al slabiciunilor umane. Compozitional,poezia grupeaza cele 4 catrene cu caracter descriptiv in 3 secvente poetice. Motivul care ordoneaza compozitional viziunea poetica este cel al dualitatii: primul tablou(strofa 1) releveaza dualitatea uman/divin in fiinta lui Iisus,secventa a 2a(strofele 2-3) subliniaza impletirea viata/moare si pacat/ispasire a existentei umane,iar ultima strofa accentueaza dualitatile terestru/celest si angelic/malefic. Prima secventa reda imaginea dramatica a rugii lui Iisus in gradina Ghetsemani si, implicit, mpotrivirea Omului n faa destinului Isus lupta cu soarta i nu primea paharul..". Postura si trairile imaginate de poet sunt autentice omenesti si tragice prin omenescul lor Czut pe brnci n iarb se-mpotrivea ntruna".Gestul ngenuncherii nu este al unui nvins, ci al rugciunii (invocarea divinitii i asceza spiritual). Contrastul cromatic rou-alb realizat prin metafore, pune n eviden condiia dual: sudori de snge" (trupescul, suferina fizic), chipu-i alb ca varul (sacrul,divinul). A 2a secventa poetica amplifica nemasurat tragedia omului ce ezita sa-si asume un destin al suferintei si al mortii. Secventa este realizat n jurul metaforei-simbol si a motivului grozava cup". Simbolul paharului prezent in rugaciunea lui Iisus treaca de la mine acest pahar are in poezia lui Voiculescu o reprezentare concreta , devenind metafora a destinului christic. Chinurile Mantuitorului, lupta cu ispita renuntarii ( setea uriasa) depasesc limitele unei drame omenesti, reprezentand alegoric esenta eternului conflict materie/spirit, suflet/trup. Versul ce incheie strofa a 3a surprinde depasirea ezitarilor prin asumarea misiunii divine, exprimand maretia jertfei lui Iisus. Secventa finala reda proiecia suferinei interioare asupra cadrului natural, amplificand tragismul viziunii. Devenita loc al dezordinii (vraistea gradinii), gradina isi pierde chiar si ratiunea de a fi , amurgeste,devine cerc al mortii. Vantul de spaima, ulii de seara prefigureaza implinirea martirajului. Misterioasele batai de aripi ce pot fi ale pasarilor de prada ori ale ingerilor sustin antiteza moarte/viata si opozia materie/spirit. La nivel prozodic se remarca conservarea elementelor clasice : 4 catrene, masura de 14 silabe, rima incrucisata si ritmul iambic.

Nivelul stilistic este marcat de puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului , adesea n inversiune infama bautura, groaznic venin, a metaforei-simbol grozava cupa, sudorile de sange, a oximoronului. La nivel lexico-semantic, se remarca prezena numeroaselor regionalisme: sterlic si expresii populare: pe brnci, fr tihn" care sugereaza intensificarea dramatismului. In concluzie n Grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu o elegie de inspiratie biblica, o meditatie in care poetul creeaza un univers liric marcat de fiorul religios. Avand ca sursa de inspiratie Biblia, pastrand formele prozodice clasice si cultivand registrul popular si arhaic, pot afirma ca poezia se incadreaza perfect in curentul traditionalist.