ALCANI

NUME:IORDACHE SORIN PROFESOR:ANDREI ILEANA CLASA: a X-a B

DEFINIIE:

Alcanii sunt hidrocarburi saturate aciclice cu catena liniar i cu formula CnH2n+2 .

EXEMPLE:

Cel mai simplu reprezentant al seriei fiind metanul cu formula CH4. Urmtorii termeni ai seriei omoloage sunt: C2H6 -etan C3H8 - propan C4H10 - butan.Ceilali termeni sunt denumii n funcie de numrul atomilor de carbon cu ajutorul prefixelor greceti: penta (de la 5), hexa (de la 6)

Etan

Izomerie:
Izomerii sunt substane cu aceeai formul molecular, dar cu proprieti i structuri diferite. La alcani izomeria este determinat de posibilitatea atomilor de carbon de a se uni diferit n caten izomerie de caten. Pe lng atomii de carbon primar i secundar dintr-un alcan normal, n izoalcani apar atomi de carbon teriar i cuaternar.
Dup tipul catenei, alcanii sunt: Normal alcani (parafine) cu caten liniar (n-alcani); Izoalcani (izoparafine) cu caten ramificat (i-alcani).

NORMAL ALCANI:
Nr. de atomi de carbon 1. 2. 3. 4. 5. 6. Formul molecular CH4 C2H6 C3H8 C4H10 C5H12 C6H14 Formul structural CH4 H3 CH3 H3C CH2 CH3 H3C CH2 CH2 CH3 H3C (CH2)3 CH3 H3C (CH2)4 CH3 Denumirea alcanului metan etan propan butan pentan hexan

7.
8. 9. 10.

C7H16
C8H18 C9H20 C10H22

H3C (CH2)5 CH3

H3C (CH2)6 CH3 H3C (CH2)7 CH3 H3C (CH2)8 CH3

heptan
octan nonan decan

11.

C11H24

H3C (CH2)9 CH3

undecan

PROPRIETI FIZICE:

n funcie de masa lor molar, alcanii sunt gazoi, lichizi sau solizi. Datorit diferenei mici de electronegativitate dintre atomii de carbon si de hidrogen, alcanii conin numai legturi covalente nepolare. ntre atomii alcanilor se exercit forte van der Waals. Cu ct molecula este mai mare cu att energia necesar pentru ruperea forelor intermoleculare este mai mare, iar punctele de fierbere corespunztoare cresc. - densitate: alcanii plutesc deasupra apei. - solubilitate: sunt nemiscibili cu apa. - nu au culoare sau miros.

PROPRIETAI CHIMICE:

Denumirea de parafine provine de la parum affinisafinitate (chimic) mic, adic au reactivitate chimic sczut. Reaciile chimice la care particip alcanii se grupeaz dup natura legturilor covalente care se desfac(legturile CH se desfac la substituie, dehidrogenare, oxidare; legturile CC se desfac la descompunere termic, izomerizare, ardere). 1. Reaciile de substituie Halogenarea: derivai halogenai RH + X2 RX + HX

2. Reaciile de izomerizare
au loc la temperatura de 50 - 100C sub aciunea unor catalizatori ca bromura sau clorura de aluminiu anhidr. Aceast reacie a fost descoperit de chimistul romn C.D. Neniescu.

3. Reaciile de oxidare
sunt reaciile care au loc n prezena oxigenului. Acestea pot fi: oxidri incomplete i oxidri totale Oxidri incomplete ale metanului: CH4 + 1/2O2 CH3OH (metanol) la 60 atm i 400C CH4 + O2 CH2O (aldehida formica) + H2O catalizatori oxizi de azot, 400-600C 2CH4 + O2 2CO + 4H2(gaz de sintez) Arderi: Oxidarea totala a alcanilor conduce la formarea dioxidului de carbon i a apei, cu degajare de cldur. Aceasta explic folosirea unor alcani ca i combustibili. CH4 + 2O2 CO2 + 2H2O + Q(cldur)

4. Descompunerea termic a alcanilor

Alcanii prezint stabilitate termic ridicat (la temperaturi mai mici are loc cracarea acestora,iar la temperaturi mai mari de de 650C are loc dehidrogenarea). Cracare CH3CH2CH2CH3 CH4 (metan) + CH2CHCH3 (propena) CH3CH3 (etan) + CH2CH2 (etena) Dehidrogenare CH3CH2CH2CH3 CH2CHCH2CH3 (1-buten)+ H2 CH3CHCHCH3 (2-buten)+ H2

ACTIUNEA ALCANILOR ASUPRA , MEDIULUI SI ASUPRA OAMENILOR

Alcanii sunt compusi organici nepolari i sunt practic insolubili in apa, dar sunt buni solventi pentru alte substante organice cu molecule nepolare. Cunoasterea acestor proprietati face posibila, atat utilizarea alcanilor ca materii prime sau auxiliare in fabricarea unor produse utile, cat i evaluarea i reducerea riscurilor in cazul dezastrelor ecologice. Alcanii superiori in stare solida, vaselina sau parafina, care au un grad mare de puritate, se folosesc ca substante auxiliare la fabricarea unor produse farmaceutice sau cosmetice comercializate sub form de crema. Vaselina are efect emolient si ajuta la mentinerea umiditatii pielii.

BIBLIOGRAFIE:
ro.wikipedia.org www.scientia.ro www.didactic.ro