Procese Cognitive Superioare

+PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE G A N DI R E A Definitia gandirii Gandirea nu opereaza cu obiecte individuale, ci cu relatii.

Aceste relatii pot fi categoriale(sunt evidentiate in cadrul piramidei conceptelor; exemplu: pasare-gaina) si determinative(relatii de determinare de orice fel: relatii cauza-efect, genetice, functionale etc.; exemplu: ou-gaina). Gandirea se defineste ca procesul cognitiv de insemnatate centrala in reflectarea realului care, prin intermediul abstractizarii si generalizarii coordonate in actiuni mentale, extrage si prelucreaza informatii despre relatiile categoriale si determinative in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor. Faptele psihice prin care se manifesta gandirea sunt: - sistemele operationale de nivel intelectual; - conceptele si insusirea lor prin invatare; - intelegerea; - rezolvarea de probleme. Componenetele si structura gandirii Gandirea are doua mari componente, una informationala si alta operationala, prima dezvaluindu-ne latura ei de continut (faptul ca dispune de “unitati informationale” despre “ceva” anume – obiecte, fenomene, evenimente), cea de-a doua latura functionala (faptul ca implica transformari ale informatiilor in vederea obtinerii unor produse care, prin depasirea situatiei problematice, sa asigure adaptarea la mediu). Latura informationala este constituita din ansamblul notiunilor si conceptiilor ca forme generalizate de reflectare a insusirilor obiectelor si fenomenelor. “Un concept este un raspuns comun la o clasa de fenomene al caror membri manifesta cateva trasaturi comune” (Osgood, 1953, p.666). La randul sau Munn (1965) considera ca “un concept este procesul care reprezinta asemanarile unor obiecte, situatii, evenimente, altminteri diferite. Conceptele sunt produse ale rationamentelor si odata dezvoltate joaca un rol important in gandirea ulterioara… conceptele sunt condensari de experiente trecute” (p.237). Vinacke caracterizeaza mai amplu conceptele referindu-se la continutul, modalitatile de utilizare si nivelul lor de structurare in mintea omului. Cele sapte caracteristici ale conceptului stabilite de el sunt urmatoarele: 1) conceptele nu sunt date senzoriale, ci sisteme care sunt produse de raspunsurile noastre la diferite situatii trecute caracteristice; 2) utilizarea lor inseamna de fapt aplicarea experientei trecute la situatia actuala; 3) conceptele reunesc datele senzoriale independente; 4) la om cuvintele sau alte simboluri sunt mijloacele de legatura ale elementelor independente ale experientei noastre; 5) conceptele au doua moduri de utilizare: cea extensiva, comuna pentru toti oamenii, si cea intentionala, care variaza de la individ la individ; 6) un concept nu este obligatoriu “rational”; 7) un concept poate exista fara a fi formulat intr-o maniera constienta (dupa Delay si Pichot , 1969, p.242). Rosch (1975) definea conceptul ca ”prototip al obiectului”, iar Changeux (1983) arata ca el este “o imagine simplificata, scheletica, redusa la trasaturile esentiale formalizate ale obiectului desemnat” (p.179). Pentru logicieni conceptele definesc clase de obiecte date sau construite, ele fiind comune pentru toti oamenii. Pentru psihologi, ele sunt sisteme de raspunsuri invatate, care “permit organizarea si interpretarea elementelor furnizate prin perceptiile noastre si care influenteaza comportamentul, indiferent de toate stimularile venite din mediu,

simbolic. Duncker. formand sisteme conceptuale. implicatii). figural). in functie de natura. J. 1969. semantic. relatii. asezate dezordonat. Cele doua laturi ale gandirii nu sunt independente una de alta. 1933. p. cognitie). rigiditatii.fenomenul stereotipei gandiri. Guilford identifica patru caracteristici de gandirii: flexibilitatea. sisteme. Latura operationala a gandirii cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mentale de transformare a informatiilor. In randul acestora din urma intalnim mai multe modalitati si procedee operationale care se clasifica in perechi opuse. au aratat ca ele se datoreaza saraciei. de prisos. 1935.fenomenul fixitatii functionale consta in imposibilitatea de a da unor obiecte si alte utilizari decat cele normale. Ele se imbina dand nastere la adevarate structuri pe care le denumim structuri cognitive ale gandirii. combinare si recombinare a schemelor si notiunilor. perturba depasirea dificultatilor. · Gandirea are un caracter procesual – exprima caracterul infinit al cunoasterii umane care nu ajunge niciodata la produse cognitive definitive. firesti. rationale. Combinarea acestora conduce la identificarea a 120 (5x4x6) de capacitati ce pot fi descrise in termenii unor operatii. In mintea omului conceptele nu sunt izolate. altele sunt instrumentale. continuturi si produse specifice. . folosindu-se numai in anumite acte de gandire si particularizandu-se in functie de domeniul de cunoastere in care este implicata gandirea. de relationare si prelucrare. filtra intrarile in gandire. in vederea utilizarii lor in alte scopuri. dimpotriva. generalizarea. memorie.este definitorie pentru om ca subiect al cunosterii logice. 6 produse (unitati. · Modelul tridimensional al intelectului. 1949. transformari. de baza. Cele mai cunoscute fenomene de influenta negativa a structurilor cognitive ale gandirii asupra procesului rezolvarii problemelor sunt: .valorifica resursele celorlalte functii si procese psihice pe care le orienteaza si coordoneaza.241). gandire convergenta.P. De aceea. Rolul lor fundamental este de a media. Acestea pot fi definite ca fiind sisteme organizate de informatii si operatii ce presupun organizare si diferentiere interioara intre elementele componente. mascate. . ansamblu ale functionarii . fiind prezente in orice act de gandire si constituind scheletul ei (analiza. Maier. Gandirea ca proces psihic central · Argumente privind centralitatea gandirii: . coerenta si operativitate ca si tendinta de a se asocia cu alte sisteme cognitive ale intelectului. originalitatea si elaborarea. ascunse. Bulbrook. Psihologii care au cercetat experimental aceste fenomene (Katz.fenomenul “orbirii” gandirii care consta in imposibilitatea sesizarii a ceea ce este esential intr-o problema incarcata cu multe date superflue. Gandirea foloseste doua categorii de operatii: unele sunt fundamentale. abstractizarea.permitandu-ne sa aplicam automat experienta noastra trecuta la situatiile prezente” (Delay si Pichot. comparatia. 1932 etc. adica perseverarea ei in aceeasi directie sau maniera de lucru si atunci cand conditiile problemei s-au schimbat. consistenta si corectitudinea lor pot facilita sau. concretizarea logica). in vederea obtinerii unor cunostinte noi sau rezolvarii unor probleme. gandire divergenta. ci inlantuite unele de altele. ci intr-o foarte stransa interactiune si interdependenta. lipsei de suplete a structurilor cognitive ale gandirii.). Guilford afirma existenta a trei factori componenti ai intelectului: 5 operatii (evaluare. clase. sinteza. . 4 continuturi (comportamental. fluiditatea.

fenomene. specifica tuturor operatiilor gandirii. nu se poate exercita fara un minimum de inteligenta si de cunoastere. · Generalizarea este operatia gandirii dominant sintetica prin care insusirile esentiale si generale sunt reunite intr-un model informational unic. perceptie – procesul de cunoastere activ implicat in adaptarea curenta. separari. prin care gandirea. concept – este o constructie simbolica. pozitiv si negativ. modelul informational la care s-a ajuns este extins si la alte obiecte care nu au facut parte din inductia initiala. judecata – aprecierea unui raport intre diferite idei sau concluzia unui rationament. Atunci cand raportam un obiect individual la o clasa sau categorie. ipoteticodeductiv. pornind de la o serie de cunostinte date. cu scopul generarii de informatii noi. r. r. actionand maximal selectiv. prin care se reflecta obiecte. menit sa defineasca o clasa. Operatiile descrise apar in cupluri reversibile (analiza . termenul are mai multe acceptiuni: poate fi privita ca un act de gandire. in general. generalizare . ca baza indispensabila pentru orice actiune umana eficienta. descompuneri. deductiv. r. Acesta este aspectul intensiv al generalizarii. abstractizare . relatii. miscarile si totalitatea insusirilor lor. permite autoreglarea constructiilor cognitive si obtinerea echilibrului cognitiv. expresia minima lingvistica ce desemneaza un concept sau o idee se numeste termen. fiinte si persoane in pozitiile. Reversibilitatea. efectuam o generalizare.particularizare. transductiv. se disting. abstractizarile se aplica nu numai concretului. inductie – deductie). In procesul ascendent al cunosterii. Cand utilizam mai multe criterii. trece de la aparenta la esenta. · Abstractizarea este operatia predominant analitica. deriva din ele cunostinte noi. disocieri ale unor obiecte si fenomene in parti componente si apoi reunirea lor. rationament – forma a ganidrii si act mental prin care gandirea. cu ajutorul simbolismului verbal.sinteza. poate fi o operatie sau poate fi considerata o entitate. dar nu se reduce la aceasta. fenomene. acestea sunt considerate succesiv. Orice comparatie are la baza un criteriu clar formulat. inductiv. o categorie de obiecte. . instrument al informatiei corecte si al stiintei.concretizare. patru forme: r. de la variabil la invariabil. uneori dupa o alta schema. · Comparatia este operatia gandirii prin care alaturam in plan mental doua sau mai multe obiecte cu scopul stabilirii asemanarilor si deosebirilor. istorica. de la concret la abstract. ci si unor abstractiuni subordonate.Modalitati de operare a gandirii · Analiza si sinteza superioara sunt operatiile gandirii prin care se realizeaza in plan mental. este o entitate esentiala si ideala exprimata printr-o forma lingvisitica sau semn – evocate de un agent in cunostinta de cauza. Prin aspectul extensiv al operatiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful