LACUL

Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni il incarca; Tresarind in cercuri albe El cutremura o barca. Si eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascult si parc-astept Ea din trestii sa rasara Si sa-mi cada lin pe piept; Sa sarim in luntrea mica Inginati de glas de ape, Si sa scap din mina cirma, Si lopetile sa-mi scape; Sa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blindei lune Vintu-n trestii lin fosneasca, Unduioasa apa sune ! Dar nu vine ... Singuratic In zadar suspin si sufar Linga lacul cel albastru Incarcat cu flori de nufar. (1876, 1 septembrie)