APTITUDINEA 1. Definire DEFINIREA APTITUDINILOR IN OPOZITIE CU CAPACITATILE. Aptitudinea este substratul congenital al unei capacitati, preexistand capacitatii.

Aptitudinea va influenta decisiv dezvoltatea naturala a capacitatilor individului. Aptitudinea este interpretata ca o conditie congenitala a unei anumite modalitati de eficienta. DEFINIREA APTITUDINILOR PRIN RAPORTAREA LA REZULTATUL FUNCTIONARII LOR. Aptitudinea este capacitatea unui individ de a dobandi sau de ashi ameliora randamentul intro activitate anume daca este plasat in conditii favorabile shi daca este antrenat. Aptitudinea este o formatiune psihologica complexa la nivelul personalitatii care faciliteaza performanta in cadrul unei activitati. DEFINIREA APTITUDINILOR PRIN SESIZAREA CONTINUTULUI LOR SPECIFIC. Aptitudinea este o insusire complexa a personalitatii, produs al intregii experiente, al vitalitatzii fizice, al echipamentului informational, al metodelor de munca, al integrarii conflictelor de interese, al capacitatii intelectuale. Aptitudinea reprezinta un complex de procese si insusiri psihice individuale, structurate intrun mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activitati. O serie de explicatii se impun : Nu orice insushire psihica este o aptitudine ci numai aceea care ii diferentziaza pe oameni in privintza posibilitatii dea atinge performantze superioare in diverse activitatzi. Este aptitudine doar insushirea psihica pozitiva ce contribuie efectiv la obtinerea randamentului. O serie de alte insusiri (lenea, pripeala, nervozitatea) nu numai ca nu faciliteaza activitatea dar o shi impiedica. Numai insushirea care asigura obtinerea randamentului este considerata aptitudine. Unele insushiri (cunoshtintze, deprinderi, priceperi) permit indeplinirea activitatzii insa la un nivel mediu, obishnuit. Sunt aptitudini numai acele insushiri care sunt dispuse intro anumita configuratzie in virtutea careia ele dsipun de un grad mare de operationalitate. Insushirile izolate nu sunt considerate aptitudini. Forma calitativ superioara a aptitudinii o reprezinta talentul. Forma cea mai inalta a aptitudinii o reprezinta geniul. 2. Criterii de evaluare a aptitudinilor Aprecierea prezentei sau absentei aptitudinii la un individ trebuie facuta atat dupa produsul obtzinut de acesta cat shi dupa latura procesuala a obtzinerii acelui produs : viteza, durata, nouatatea procesului utilizat. Aptitudinile sunt sisteme operatzionale complexe ce presupun relatzionarea shi interactziunea reciproca a componentelor lor, in urma carora apar fenomene ca cel al compensarii ce asigura functzionalitatea shi eficientza maxima a celorlalte insushiri de exceptzie ale individului. Aptitudinile intra in stransa relatie cu celelalte insushiri ale psihicului. Aptitudinea nu poate fi pusa in valoare daca lipseshte motivatia. Ashadar, motivatzia are rol dublu : formeaza shi elaboreaza aptitudini iar apoi le valorizeaza la maxim. Cand individul nu ishi da seama de precaritatea si slabiciunea aptitudinilor sale si se angajeaza in activitati in care nu poate obtine performante se ajunge la insucces care va influenta negativ prin feed-back insasi aptitudinea. 3. Dobandirea aptitudinilor In procesul formarii aptitudinilor conteaza atat ereditatea cat shi mediul de viatza. O ereditate precara, asociata cu conditzii sociale favorabile nu va putea duce la aparitzia aptitudinilor. O ereditate superioara asociata cu conditzii sociale nefavorabile va avea acelashi rezultat negativ. Numai echilibrul celor doi factori, ereditar shi social, poate duce la aparitzia shi

dezvoltarea armonioasa a aptitudinilor shi la obtzinerea de performantze maxime.